Întrebarea 14: Biblia spune: „Căci prin credinţa din inimă se primeşte dreptatea şi prin mărturisirea cu gura se primeşte mântuirea” (Romani 10:10). Noi credem că Domnul Isus ne-a iertat păcatele și că ne-a făcut drepți prin credință. În plus, credem că, dacă o persoană e mântuită o dată, atunci e mântuită pentru vecie și că, atunci când Domnul Se va întoarce, vom fi imediat răpiți și vom intra în Împărăția cerurilor. Așadar, de ce mărturisești că trebuie să acceptăm lucrarea lui Dumnezeu de judecată din zilele de pe urmă înainte să putem fi mântuiți și aduși în Împărăția cerurilor?

Răspuns:

Toţi cei care cred în Domnul se gândesc: Domnul Isus ne-a izbăvit când a murit pe cruce, aşa că am fost iertaţi cu adevărat de toate păcatele. Domnul nu ne mai consideră păcătoşi. Am devenit neprihăniţi prin credinţă. Câtă vreme îndurăm până la capăt, vom fi mântuiţi. Când Domnul Se va întoarce, vom fi răpiţi și duși direct în Împărăţia cerurilor. Ei bine, acesta e adevărul? Dumnezeu a dat vreodată dovezi în cuvintele Sale care să susțină această afirmație? Dacă acest punct de vedere nu este în concordanță cu adevărul, care vor fi consecințele? Noi, cei care credem în Domnul, ar trebui să folosim cuvintele Lui ca fundament pentru toate lucrurile. Lucrul acesta este valabil mai ales atunci când vine vorba despre cum să privim întoarcerea Domnului. În niciun caz nu putem considera întoarcerea Lui pe baza teoriilor şi închipuirilor omului. Consecințele unui astfel de comportament sunt prea grave chiar şi numai când ne gândim la asta. Este la fel ca atunci când fariseii l-au răstignit pe Domnul Isus în timp ce așteptau să vină Mesia. Care ar fi rezultatul? Domnul Isus a încheiat lucrarea de răscumpărare a oamenilor. Lucrul acesta este adevărat, dar lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor este încheiată? Asta înseamnă că noi toți, credincioșii în Domnul Isus, suntem îndreptăţiţi să fim răpiți și duși în Împărăţia cerurilor? Nimeni nu cunoaşte răspunsul la această întrebare. Dumnezeu a spus cândva: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21). „Deci fiţi sfinţi, după cum Eu sunt sfânt!” (Leviticul 11:45). Potrivit cuvintelor lui Dumnezeu, putem fi siguri că cei care intră în Împărăţia cerurilor s-au eliberat de păcat și au fost purificați. Ei sunt cei care fac voia lui Dumnezeu, ascultă de Dumnezeu, Îl iubesc pe Dumnezeu și Îl prețuiesc. Deoarece Dumnezeu este sfânt, iar cei care intră în împărăţia cerurilor vor trăi împreună cu El, dacă nu am fost purificați, cum am putea fi îndreptăţiţi să intrăm în Împărăţia cerurilor?! Prin urmare, teoria noastră că noi, credincioșii, am fost iertați de păcat și putem intra în Împărăţia cerurilor este o înțelegere complet greşită a voii lui Dumnezeu. Ea îşi are originea în închipuirile oamenilor; este o teorie a oamenilor. Domnul Isus ne-a iertat de păcat; asta nu e o minciună. Totuşi, Domnul Isus n-a spus niciodată că noi am fost complet purificați prin această iertare și că acum suntem eligibili pentru a intra în Împărăţia cerurilor. Nimeni nu poate nega acest fapt. Atunci de ce toți credincioșii cred că toți cei care au fost iertaţi de păcat pot intra în Împărăţia cerurilor? Pe ce dovezi se bazează ei? Cum susțin ei această afirmație? Mulţi oameni spun că îşi fundamentează această credință pe cuvintele lui Pavel și ale celorlalți apostoli, așa cum este scris în Biblie. Ei bine, dați-mi voie să vă întreb, cuvintele lui Pavel și ale celorlalți apostoli reprezintă cuvintele Domnului Isus? Reprezintă ele cuvintele Duhului Sfânt? Cuvintele omului pot fi întâlnite în Biblie, dar oare asta înseamnă că sunt cuvintele lui Dumnezeu? Există un fapt pe care îl putem vedea clar în Biblie: Oamenii care sunt lăudați de Dumnezeu pot asculta cuvântul Lui și pot să se supună lucrării Lui. Ei sunt cei care urmează calea Lui, cei care pot moșteni ceea ce a promis Dumnezeu. Acesta e un fapt pe care nu-l poate tăgădui nimeni. Știm cu toții că, deși păcatele noastre, ale credincioșilor, au fost iertate, încă nu suntem purificații; încă ne împotrivim adesea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a spus clar: „Deci fiţi sfinţi, după cum Eu sunt sfânt!” (Leviticul 11:45). „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21). Din cuvintele lui Dumnezeu, putem fi siguri că nu toți cei ale căror păcate au fost iertate sunt eligibili să intre în Împărăţia cerurilor. Oamenii trebuie să fie purificați; ei trebuie să facă voia lui Dumnezeu înainte de a putea intra în Împărăţia cerulrilor. Acesta este un fapt incontestabil. Aparent, să înțelegi voia lui Dumnezeu nu este un lucru chiar aşa de simplu precum pare. Noi nu devenim purificați doar pentru că păcatele noastre au fost iertate. Mai întâi trebuie să obţinem realitatea adevărului şi să câştigăm lauda lui Dumnezeu. Atunci vom fi eligibili să intrăm în Împărăția cerurilor. Dacă nu iubim adevărul și în realitate suntem sătui de el și chiar îl urâm, dacă urmărim doar răsplata și coroana, dar nu ne pasă de voia lui Dumnezeu, ca să nu spun că nu facem voia lui Dumnezeu, nu facem rău? Laudă Domnul un astfel de om? Dacă este așa, suntem exact la fel ca fariseii ipocriţi: chiar dacă am fost iertaţi de păcate, tot nu putem intra în Împărăția cerurilor. Acesta este un fapt incontestabil.

Să ne continuăm părtăşia! Domnul Isus ne-a iertat toate păcatele. Ce „păcate” a iertat El? Ce fel de păcate mărturisim după ce începem să credem în Domnul? Principalele păcate pe care le mărturisim sunt păcatele cu fapta care încalcă legile, poruncile sau cuvintele lui Dumnezeu. Noi, oamenii, am încălcat legile și poruncile lui Dumnezeu și astfel ar trebui să fim condamnați și pedepsiți de Legea Lui. De aceea Domnul Isus a venit să facă lucrarea Lui de răscumpărare. Astfel, e suficient să ne rugăm Domnului Isus și să ne mărturisim și să ne pocăim de păcate, iar El ne va ierta. După aceasta, nu vom mai fi acuzaţi și pedepsiţi aşa cum cere Legea Sa. Dumnezeu nu ne va mai trata ca pe nişte păcătoși. Prin urmare, ne putem ruga direct lui Dumnezeu; putem striga către Dumnezeu și putem primi din belşug harul și adevărul Lui. Acesta este adevăratul sens al „mântuirii” despre care am vorbit adesea în Epoca Harului. Această „mântuire” nu are nimic de-a face cu purificarea și intrarea în Împărăția cerurilor. Ați putea spune că aceste două lucruri sunt separate, pentru că Domnul Isus nu a spus niciodată că toți cei care au fost mântuiți și iertați pot intra în Împărăția cerurilor. Haideţi să mai citim din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „La acea vreme, lucrarea lui Isus era răscumpărarea întregii omeniri. Păcatele tuturor care credeau în El erau iertate; dacă credeai în El, El te răscumpăra; dacă credeai în El, nu mai erai un păcătos, erai iertat de păcatele tale. Aceasta este ceea ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin credință. Totuși, în cei ce credeau, rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea lui Dumnezeu și acela încă trebuia să fie îndepărtat încet. Mântuirea nu însemna că omul fusese complet câștigat de Isus, ci că omul nu mai era al păcatului, că i se iertaseră păcatele: de credeai, nu aveai să mai aparții vreodată păcatului” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” din Cuvântul Se arată în trup). „Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost pervertit de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. […] Căci în ciuda tuturor lucrurilor pentru care omul a fost răscumpărat şi iertat de păcate, se poate considera doar că Dummnezeu nu-Şi aduce aminte de fărădelegile omului şi nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, atunci când omul, care trăieşte într-un trup material, nu a fost eliberat de păcat, el poate doar continua să păcătuiască, dezvăluindu-și, la nesfârșit, firea satanică pervertită. Aceasta este viața pe care o conduce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuieşte şi este iertat. Majoritatea oamenilor păcătuiesc în timpul zilei doar pentru a mărturisi seara. Astfel, chiar dacă jertfa de păcat este întotdeauna eficientă pentru om, ea nu va putea să îl mântuiască pe om de păcat. Numai jumătate din lucrarea mântuirii a fost desăvârşită, pentru că omul are încă o fire coruptă” („Taina Întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic răspund foarte clar la această întrebare. Cum le-am auzit, le-am şi înţeles. În Epoca Harului, Domnul Isus a făcut doar lucrarea Sa de răscumpărare pentru a ierta oamenii de păcat, făcându-i neprihăniți prin credință și mântuindu-i prin credință. Cu toate acestea, Domnul Isus nu a spus niciodată că oricine a fost iertat de păcatele sale poate intra în Împărăția cerurilor. Acest lucru se datorează faptului că Domnul Isus ne-a iertat toate păcatele, dar El nu ne-a iertat niciodată firea satanică. Aroganța noastră interioară, egoismul, înșelăciunea, răul etc., adică însuşirile corupte ale noastre, rămân în continuare. Aceste lucruri sunt mai profunde decât păcatul. Ele sunt mult mai greu de rezolvat. Dacă firea satanică și coruptă, care sunt atât de împotrivitoare față de Dumnezeu, nu au fost rezolvate, nu putem decât să comitem mai multe păcate. Putem chiar să comitem păcate care sunt şi mai rele decât încălcarea Legii, adică cele mai condamnabile păcate. Cum de au putut fariseii să-L nesocotească și să se împotrivească Domnului Isus? Cum au putut să-L răstignească? Acest lucru dovedește că dacă firea satanică a omului nu a fost rezolvată, omul poate încă să păcătuiască, să se împotrivească lui Dumnezeu și să se lepede pe Dumnezeu.

Noi am crezut în Domnul în toți acești ani și am experimentat un singur lucru, şi anume că, deși păcatele noastre au fost iertate, încă nu putem să nu păcătuim cu regularitate. Încă minţim, înșelăm și folosim sofisme încercând să obţinem o reputaţie şi un statut social. Ne sustragem, chiar, de responsabilitate și îi punem pe alţii în situaţii neplăcute de dragul nostru. Când ne confruntăm cu dezastre naturale sau provocate de om, sau cu încercări și necazuri, Îl învinovățim pe Dumnezeu şi ne lepădăm de El. Când lucrarea lui Dumnezeu nu este în concordanță cu teoriile noastre, Îl negăm, Îl judecăm și ne împotrivim lui Dumnezeu. Deși credem în numele lui Dumnezeu, noi încă mai venerăm şi călcăm pe urmele unor oameni. Dacă deţinem anumite poziţii, ne preamărim singuri şi ne dăm ca exemplu, la fel ca preoții cei mai de seamă, cărturarii și fariseii. Acționăm ca și cum noi suntem Dumnezeu pentru a încerca să-i facem pe oameni să ne venereze și să ne admire. Am ajuns să furăm şi să luăm pentru noi înşine jertfele aduse lui Dumnezeu. Devenim tot mai geloşi și urmăm propriile noastre plăceri și capricii ale trupului, ne lăsăm pradă emoţiilor noastre. Ne facem propriile noastre stindarde, ne formăm propriile grupuri și ne ridicăm mici împărăţii numai ale noastre. Toate acestea sunt fapte evidente. Putem vedea că dacă firea noastră satanică nu este rezolvată, nu vom fi eligibili să intrăm în Împărăția cerurilor chiar dacă păcatele ne sunt iertate de un milion de ori. Faptul că putem încă să păcătuim și să ne împotrivim lui Dumnezeu arată că noi aparținem încă Satanei, că suntem duşmanii lui Dumnezeu și vom fi cu siguranță condamnaţi și pedepsiţi de El. Este exact cum spune Biblia: „Dacă noi păcătuim în mod intenţionat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat, ci numai o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi a focului cumplit care-i va mistui pe cei care I se împotrivesc lui Dumnezeu” (Evrei 10:26-27). Haideţi să mai citim din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu eşti socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu eşti păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă eşti doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășeşti din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, eşti incapabil să primeşti direct moștenirea lui Dumnezeu” („Referitor la apelative și identitate” din Cuvântul Se arată în trup). După cum puteți vedea, noi am fost doar răscumpărați de Domnul Isus, dar încă trăim în firea noastră satanică, păcătuind frecvent și împotrivindu-ne lui Dumnezeu. Trebuie să experimentăm judecata și purificarea de către Dumnezeu în zilele de pe urmă ca să fim complet eliberați de păcat și să fim după inima lui Dumnezeu. Atunci vom fi eligibili să intrăm în Împărăția cerurilor. De fapt, Domnul Isus a spus cândva: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Iar dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:2-3). Domnul S-a întors să ne pregătească un loc și, după ce ne-a pregătit un loc, El va reveni ca să ne primească. Într-adevăr, această "primire" se referă la planurile Lui de a ne naște din nou în zilele de pe urmă. Când Domnul va veni să-Şi facă lucrarea, El ne va duce înaintea tronului Său ca să fim judecați, purificați şi desăvârşiţi prin cuvintele lui Dumnezeu. El ne va face biruitori înainte ca dezastrele să se abată. Modul în care El ne primeşte este de fapt modul în care El ne va purifica și ne va face desăvârșiți. Acum, Domnul a venit pe pământ pentru a face lucrarea Sa de judecată în zilele de pe urmă. Am fost răpiți și duși înaintea tronului Său pentru a trăi împreună cu El. Nu se împlineşte complet prin asta profeția Domnului care vine să ne primească? După ce marile dezastre se vor fi sfârşit, Împărăția lui Hristos va fi înființată pe pământ. Toți cei care vor supraviețui şi se vor curăţi în timpul marilor dezastre vor avea un loc în împărăția cerurilor.

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Chiar dacă Domnul a iertat păcatele noastre și astfel suntem răscumpărați dar, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, noi suntem încă mârșavi și corupți avem prea multe păcate și nu am fost purificați. Să fim iertați înseamnă că nu vom mai fi condamnați de lege. Și asta este ceea ce „mântuit prin har” înseamnă cu adevărat Dumnezeu poate că ne-a iertat pentru păcatele noastre și a așezat mult har asupra noastră lăsându-ne să ne bucurăm de pace și fericire și dându-ne dreptul de a ne ruga și de a intra în legătură cu Dumnezeu, dar ceea ce nu poate fi negat este că noi încă păcătuim împotriva lui Dumnezeu, destul de des și nu am atins sfințenia. Încă avem nevoie de Dumnezeu să Se întoarcă spre noi toți în zilele de pe urmă pentru a ne purifica și mântui întru totul. Deci, vedeți voi, lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus a fost doar pentru a înlesni calea judecății lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Planul lui Dumnezeu de a mântui omenirea de fapt nu se termină acolo Ar ajuta să știm asta. Cum se face că, după ce noi am fost iertați încă nu ne putem abține să săvârșim păcate atât de des și nu reușim să ne oprim de la a trăi în asemenea păcat? Și totul din cauză că noi suntem corupți de Satana mult prea adânc chiar până la un punct unde suntem toți satanici prin natura noastră cu dispoziție satanică. De aceea noi nu putem decât să continuăm să facem atât de multe păcate. Dacă natura noastră satanică nu se schimbă niciodată încă suntem capabili de păcat chiar dacă am fost cu toții iertați. Și atunci, nu vom mai putea obține compatibilitate cu Dumnezeu. De aceea Domnul Isus Hristos a spus că Se va întoarce Asta este ca să ne poată purifica prin judecata Sa în zilele de pe urmă și salva întreaga omenire. Precum spune Dumnezeu Atotputernic: „Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost pervertit de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate să-și înlăture pervertirea și să fie făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea purificării. Într-adevăr, această etapă este cea a cuceririi, precum și a doua etapă în lucrarea de mântuire. Prin judecata și mustrarea prin cuvânt, omul ajunge să fie câștigat de Dumnezeu; iar prin folosirea cuvântului, ajunge să rafineze, să judece și să dezvăluie că toată necurăția, noțiunile, motivele și aspirațiile individuale din inima omului sunt complet revelate” („Taina Întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup).

Păcatele omului ar putea fi iertate prin jertfa de păcat, dar, doar în ceea ce privește modul în care omul poate fi făcut să nu mai păcătuiască și modul în care natura sa păcătoasă poate fi distrusă complet și transformată, el nu are nicio cale de a rezolva această problemă. Păcatele omului au fost iertate și acest lucru se datorează lucrării răstignirii lui Dumnezeu, dar omul a continuat să trăiască în interiorul firii satanice pervertite a trecutului. Acestea fiind spuse, omul trebuie să fie complet mântuit de firea sa satanică pervertită, astfel încât natura lui păcătoasă să poată fi complet distrusă, să nu se mai dezvolte niciodată, permițând astfel ca firea omului să fie transformată. Acest lucru ar cere omului să înțeleagă drumul creșterii în viață, să înțeleagă calea vieții și modul de a-și schimba firea. În plus, ar cere omului să acționeze potrivit cu această cale, astfel încât firea lui să poată fi schimbată treptat, iar el să poată trăi sub strălucirea luminii, ca tot ceea ce face el să poată fi în acord cu voia lui Dumnezeu, ca el să-și poată arunca firea satanică pervertită și astfel încât să se poată elibera de influența întunericului Satanei, prin aceasta ieșind pe deplin din păcat. Doar atunci va primi omul mântuirea completă. […] Prin urmare, după terminarea acelei etape de lucru, a rămas încă lucrarea judecății și a mustrării. Această etapă este pentru a-l purifica pe om cu ajutorul cuvântului și, prin aceasta, de a-i da o cale de urmat. Această etapă nu ar fi rodnică sau semnificativă dacă ar continua cu alungarea demonilor, pentru că nu ar reuși să distrugă natura păcătoasă a omului, iar omul ar ajunge la o stagnare în iertarea păcatelor sale. Prin jertfa de păcat, omului i s-au iertat păcatele, căci lucrarea răstignirii a ajuns deja la sfârșit, iar Dumnezeu l-a biruit pe Satana. Dar, de vreme ce firea pervertită a omului încă rămâne în el, omul poate încă să păcătuiască și să se împotrivească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu câștigă omenirea. De aceea, în această etapă a lucrării, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a expune firea pervertită a omului, determinându-l să practice potrivit căii celei drepte. Această etapă este mai semnificativă decât cea anterioară, dar și mai rodnică, pentru că acum cuvântul este cel care furnizează, în mod direct, viață omului și permite ca firea omului să fie pe deplin reînnoită; este o etapă a lucrării mult mai profundă” („Taina Întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup).

Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic nu ar putea fi mai clare În Epoca Harului, Isus doar a făcut lucrarea Sa răscumpărătoare. Păcatele omenirii au fost iertate pentru credința lor, dar, totuși, natura lor păcătoasă nu a fost rezolvată. Natura păcătoasă a omenirii este natura Satanei. Ea deja a prins rădăcini adânci în inimile oamenilor și a devenit parte din viața lor. De aceea omul încă nu poate decât să păcătuiască și să încerce să Îi reziste lui Dumnezeu. Natura satanică a omului este motivul din spatele rezistenței sale față de Dumnezeu. Păcatele omenirii pot fi iertate dar poate Dumnezeu să ierte și firea satanică a omului? Natura noastră satanică se opune direct lui Dumnezeu și este un inamic direct al adevărului. Dumnezeu nu ar ierta asta niciodată. De aceea, pentru ca Dumnezeu să mântuiască întru totul omenirea de robia satanică a naturii ei, El trebuie să judece și să mustre toată omenirea. Judecata lui Dumnezeu în zilele de pe urmă țintește natura și firea satanică a omului care sunt încă înrădăcinate în inimile oamenilor. Acum că știm asta poate vă întrebați dacă acea natură satanică poate fi înlăturată din noi doar prin judecată și mustrare? Nu putem oare noi, prin suferință supunerea corpurilor și prin abținere să rezolvăm noi înșine această natură satanică? În mod clar nu. Uitați-vă la mulți sfinți pe parcursul întregii istorii care au plătit prețul prin suferință și abținere care toți au vrut să scape de robia păcatului lor și să transcendă propriului trup. Câți dintre ei au putut să învingă Satana și au devenit cu adevărat supuși lui Dumnezeu? Aproape niciunul Chiar dacă au făcut-o, ei au fost oameni special desăvârșiți de Dumnezeu. Dar câți oameni au făcut asta mai exact? Asta s-a întâmplat pentru că nu exista nicio judecată de la Dumnezeu, deci acea natură păcătoasă nu a putut fi purificată niciodată. Așa că firea omului nu a putut fi schimbată cu adevărat. Acest singur fapt dovedește suficient că folosirea mijloacelor umane nu ne va ajuta să ne rezolvăm natura satanică. Omul trebuie, în cele din urmă, să treacă prin judecata, mustrarea, încercările și rafinarea lui Dumnezeu înainte să dobândească adevărul și, în final, să i se dea calea vieții veșnice. Asta este singura cale prin care putem rezolva natura satanică a oamenilor. De aceea, în baza temeliei răscumpărării omenirii de către Domnul Isus Hristos Dumnezeu Atotputernic îndeplinește judecata Sa în zilele de pe urmă. pentru a elibera omul din gheara și controlul naturii lui satanice pentru ca omenirea să poată fi purificată, să poată primi mântuirea lui Dumnezeu și să poată fi câștigată de El. judecata lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este cea care poate purifica întru totul și salva toată omenirea. Că acesta este adevărul.

De ce Dumnezeu săvârșește lucrarea de a judeca și de a mustra corupta rasă umană în zilele de pe urmă? Pentru a înțelege această chestiune, trebuie să știm că Dumnezeu nu mântuiește pe deplin rasa umană cu doar una sau două etape ale lucrării. Mai degrabă, acest lucru are loc prin intermediul a trei etape ale lucrării: Epoca Legii, Epoca Harului și Epoca Împărăției. Numai aceste trei etape ale lucrării pot mântui pe deplin omenirea din domeniul Satanei și numai ele constituie întreaga lucrare a mântuirii omenirii de către Dumnezeu. În timpul Epocii Legii, Iahve Dumnezeu a emis legi și porunci pentru a-l călăuzi pe om în viața lui pe pământ, iar prin acestea, omenirea a putut să știe ce fel de oameni Dumnezeu binecuvântează, ce fel de oameni Dumnezeu blestemă, precum și ce este drept și ce este păcătos. Totuși, pe parcursul ultimelor etape ale Epocii Legii, toți oamenii trăiau în păcat, deoarece rasa umană devenise din ce în ce mai profund coruptă de Satana. Ei nu au fost capabili să respecte legile și s-au confruntat cu pericolul de a fi condamnați și blestemați de aceste legi. Acesta este motivul pentru care Domnul Isus al Epocii Harului a venit să facă lucrarea de răscumpărare, îngăduindu-i omului să-și mărturisească păcatele, să se căiască și să fie iertat de ele, cruțându-l astfel pe om de la a fi condamnat și blestemat prin lege și îngăduindu-i să fie vrednic să vină înaintea lui Dumnezeu și să se roage, să fie în comuniune cu Dumnezeu și să se bucure de harul și de adevărul Lui îmbelșugat. Acesta este adevăratul sens al faptului de „a fi mântuit”. Cu toate acestea, Domnul Isus ne-a iertat doar păcatele noastre; El nu ne-a iertat natura noastră păcătoasă sau firea noastră satanică. Natura noastră satanică încă mai există. Am continuat să existăm în cercul vicios al săvârșirii păcatelor, al mărturisirii lor și apoi al săvârșirii păcatelor încă o dată, fără vreo cale de a ne elibera de constrângerile și controlul naturii noastre păcătoase. Am strigat la Dumnezeu îndurerați: „Sufăr cu adevărat! Cum pot să mă eliberez de constrângerile și controlul păcatului?” Aceasta este o experiență, o înțelegere pe care noi toți o împărtășim în calitate de credincioși în Domnul. Cu toate acestea, suntem incapabili să rezolvăm singuri natura noastră păcătoasă. Nicio ființă umană nu poate face lucrarea de mântuire a rasei umane. Doar Dumnezeu, Creatorul, este capabil să mântuiască omenirea și să ne elibereze de Satana și de păcat. Doar El ne poate mântui din domeniul Satanei. Dumnezeu Atotputernic spune: „Dat fiind că El l-a creat pe om, El îl conduce; dat fiind că El îl mântuiește pe om, El îl va salva în mod desăvârșit și îl va câștiga pe deplin; dat fiind că El îl conduce pe om, El îl va aduce la destinația corespunzătoare; și dat fiind că El l-a creat și îl gestionează pe om, El trebuie să Își asume responsabilitatea pentru soarta omului și pentru perspectivele sale. Aceasta este lucrarea făcută de Creator” („Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată” din Cuvântul Se arată în trup). Dumnezeu este demn de încredere. Din moment ce Dumnezeu îl mântuiește pe om, va face acest lucru în întregime. Cu siguranță El nu ar renunța la jumătate. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu Atotputernic exprimă toate adevărurile pentru a curăți și a mântui omenirea în zilele de pe urmă, ca să o mântuiască pe deplin. El face lucrarea judecății începând cu casa lui Dumnezeu pentru a rezolva pe deplin problema naturii satanice și firii satanice a omenirii. El face acest lucru pentru ca omenirea să se poată elibera de păcat, să dobândească mântuirea și să fie câștigată de Dumnezeu. Lucrarea de judecată pe care o face Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă este tocmai lucrul de care omenirea coruptă are nevoie și este, de asemenea, etapa cheie a lucrării care trebuie să fie îndeplinită de Dumnezeu pentru a mântui omenirea. Acest lucru împlinește profeția Domnului Isus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul” (Ioan 16:12-13). „Duhul adevărului” se referă la faptul că Dumnezeu S-a întrupat în zilele de pe urmă într-un trup uman, exprimând adevărul și săvârșind lucrarea de judecată. Tot ce trebuie să facem este să acceptăm și să ne supunem lucrării lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și să ne supunem acesteia, astfel încât să putem să dobândim mântuirea și să fim câștigați de Dumnezeu. Acesta este un lucru pe care îl pot confirma toți cei care au experimentat cu adevărat lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă.

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Anterior: Întrebarea 13: Cei mai mulți oameni din lumea religioasă cred că faptul că Domnul Isus spune „S-a terminat” (Ioan 19:30) pe cruce este dovada că lucrarea de mântuire făcută de Dumnezeu a fost deja încheiată și, totuși, tu depui mărturie că Domnul S-a întors în trup pentru a exprima adevărul și a face lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu, pentru a mântui pe deplin omenirea. Așadar, cum ar trebui exact să înțelegem lucrarea lui Dumnezeu de a mântui omenirea? Acest aspect al adevărului nu ne este clar, așa că te rugăm să ne comunici pe tema aceasta.

Înainte: Întrebarea 15: Urmăm exemplul lui Pavel și lucrăm din greu pentru Domnul răspândind Evanghelia, fiind martori pentru Domnul și păstorind bisericile Domnului, așa cum a făcut Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit alergarea, am păzit credinţa” (2 Timotei 4:7). Nu înseamnă lucrul acesta să urmezi voia lui Dumnezeu? Acest tip de practică ar trebui să însemne că suntem vrednici pentru a fi răpiți și a intra în Împărăția cerurilor, deci, de ce trebuie să acceptăm lucrarea lui Dumnezeu de judecată și purificare în zilele de pe urmă, înainte de a putea fi aduși în Împărăția cerurilor?

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte