Când oamenii Îl văd pe Dumnezeul practic, când trăiesc personal viața lor cu El, merg alături de El și locuiesc cu Dumnezeu Însuși, ei pun deoparte curiozitatea care a fost în inimile lor timp de atât de mulți ani. Cunoașterea lui Dumnezeu, despre care s-a vorbit mai înainte, este doar primul pas; deși oamenii au cunoaștere despre Dumnezeu, rămân multe îndoieli persistente în inimile lor: De unde a venit Dumnezeu? Dumnezeu mănâncă? Este Dumnezeu diferit în mod considerabil de oamenii obișnuiți? Pentru Dumnezeu, tratarea tuturor oamenilor este oare un lucru ușor, o simplă joacă de copii? Tot ce este spus de gura lui Dumnezeu sunt tainele Cerului? Este tot ce spune El mai înalt decât lucrurile spuse de toate ființele create? Oare lumina strălucește din ochii lui Dumnezeu? Și așa mai departe – doar de asta sunt capabile noțiunile oamenilor. Aceste lucruri sunt ceea ce voi ar trebui să înțelegeți și în care să intrați înainte de orice altceva. În noțiunile oamenilor, Dumnezeul întrupat este încă un Dumnezeu nedeslușit. Dacă n-ar fi cunoașterea practică, oamenii n-ar fi niciodată capabili să Mă înțeleagă și n-ar vedea niciodată faptele Mele în experiențele lor. Doar pentru că Eu am devenit trup, oamenii sunt „incapabili să priceapă” intențiile Mele. Dacă n-aș fi devenit trup și încă eram în cer, încă în tărâmul spiritual, atunci oamenii M-ar „cunoaște”; s-ar pleca și Mi s-ar închina și Mi-ar vorbi despre „cunoștințele” lor despre Mine, prin experiențele lor – dar care ar fi folosul unor astfel de cunoștințe? Care ar fi valoarea lor ca punct de referință? Cunoașterea care vine din noțiunile oamenilor ar putea fi reală? Nu vreau cunoașterea din creierul oamenilor – Eu vreau cunoaștere practică.

Intențiile Mele sunt revelate printre voi în orice moment și, în orice moment, sunt prezente iluminarea și luminarea Mea. Când Eu acționez direct în divinitate, acest lucru nu este filtrat prin creier și nu este nevoie să adăugați „condimente” – este un act direct al divinității. De ce sunt capabili oamenii? Nu a fost totul, de la momentul creației până astăzi, realizat de Mine personal? În trecut, am vorbit despre Duhul intensificat de șapte ori, dar nimeni nu a fost capabil să înțeleagă esența Sa – chiar și atunci când oamenii erau conștienți de el, ei erau incapabili de o înțelegere completă. Când lucrez în umanitatea guvernată de divinitate, pentru că această lucrare este înfăptuită în condiții pe care oamenii nu le consideră a fi supranaturale, ci normale, aceasta este denumită lucrarea Duhului Sfânt. Când Eu lucrez direct în divinitate, pentru că nu sunt constrâns de noțiunile oamenilor și pentru că nu sunt supus limitelor „supranaturalului” așa cum există acesta în noțiunile lor, această lucrare are un efect imediat; ajunge la inima problemei și merge direct la subiect. Ca urmare, acest pas al lucrării este mai pur; este de două ori mai rapid, cunoașterea oamenilor se accelerează, iar cuvintele Mele cresc, determinându-i pe toți oamenii să se grăbească să-l prindă din urmă. Deoarece efectul este diferit, deoarece mijloacele, natura și conținutul lucrării Mele nu sunt la fel – și, în plus, pentru că am început să lucrez în mod oficial în trup, având în vedere cele de mai înainte, acest pas al lucrării este denumit „lucrarea Duhului intensificat de șapte ori”. Nu este ceva abstract. În urma progreselor în mijloacele prin care Eu lucrez în voi și urmând venirii Împărăției, Duhul intensificat de șapte ori începe să lucreze, iar această lucrare devine în mod constant mai adâncă și mai intensă. Când toți oamenii Îl văd pe Dumnezeu și toți văd că Duhul lui Dumnezeu se află printre oameni, semnificația deplină a întrupării Mele este clarificată. Nu este nevoie să rezumați – oamenii știu acest lucru în mod natural.

Având în vedere multe aspecte – metodele prin care Eu lucrez, pașii lucrării Mele, tonul cuvintelor Mele de astăzi și așa mai departe – doar ceea ce vine din gura Mea acum sunt „cuvântările celor șapte Duhuri” în adevăratul sens. Deși Eu am vorbit, de asemenea, în trecut, aceasta a fost în timpul etapei de zidire a bisericii. A fost ca prefața și cuprinsul într-un roman – a fost fără esență; numai cuvântările de astăzi pot fi numite substanța cuvântărilor celor șapte Duhuri în ceea ce privește esența lor. „Cuvântările celor șapte Duhuri” se referă la cuvântările care vin de la tron, adică, ele sunt rostite direct în divinitate. Momentul în care cuvântările Mele s-au îndreptat spre a dezvălui tainele cerului a fost momentul în care Eu am vorbit direct în divinitate. Cu alte cuvinte, neconstrâns de umanitate, am dezvăluit în mod direct toate tainele și condițiile tărâmului spiritual. De ce spun că, anterior, Eu am fost supus limitelor umanității? Aceasta necesită explicații. În ochii oamenilor, nimeni nu este capabil să dezvăluie tainele cerului; doar Dumnezeu Însuși și nimeni altcineva de pe pământ nu ar putea cunoaște aceste taine. Astfel, Mă adresez noțiunilor oamenilor și spun că motivul pentru care Eu nu am dezvăluit niciun fel de taine în trecut pentru că am fost supus limitelor umanității. Mai exact, totuși, nu este acesta cazul: conținutul cuvintelor Mele diferă, deoarece lucrarea Mea diferă și, astfel, când am început să-Mi îndeplinesc lucrarea Mea de slujire în divinitate, am dezvăluit taine. În trecut, a trebuit să lucrez în condiții pe care toți oamenii le vedeau drept normale, iar cuvintele pe care le-am spus erau capabile de a fi realizate în noțiunile oamenilor. Când am început să dezvălui taine, niciuna dintre acestea nu a fost de atins de noțiunile oamenilor – ele erau deosebite de gândirea umană. Deci, Eu am început, în mod oficial, să Mă întorc spre vorbirea în divinitate și acestea au fost cuvântările celor șapte Duhuri în adevăratul sens. Deși cuvintele trecutului erau cuvântări de la tron, ele erau spuse pe baza a ceea ce era tangibil de către oameni și, astfel, ele nu au fost rostite direct în divinitate – ca urmare, ele nu au fost cuvântările celor șapte Duhuri în adevăratul sens.