Un alt tip de dragoste

de Chengxin, Brazilia

O șansă întâmplătoare din 2011 mi-a permis să ajung din China în Brazilia. Când tocmai sosisem, am fost copleșit de experiențele proaspete și noi, de curiozitate și aveam o senzație bună despre viitor. Dar, după un timp, acest sentiment proaspăt și nou a fost înlocuit repede de singurătate și de durerea de a mă găsi într-o țară străină și îndepărtată. În fiecare zi mă întorceam acasă singur-singurel și mâncam singur, uitându-mă la pereții din jurul meu, zi de zi, fără a avea pe cineva cu care măcar să vorbesc. Mă simțeam atât de singur și deseori plângeam pe ascuns. Chiar când mă simțeam cel mai nefericit și neajutorat, Domnul Isus m-a adus la o adunare printr-un prieten. Citind cuvântul Domnului, cântând imnuri și rugându-mă în cadrul adunărilor, inima mea singuratică a fost consolată de Domnul. Am învățat din Biblie că cerul, pământul și toate lucrurile au fost create de Dumnezeu și că și omul este creația Lui. Am aflat, de asemenea, că Domnul Isus a fost răstignit pentru răscumpărarea omenirii, că El ne-a răscumpărat de păcat și că El este singurul Răscumpărător al omenirii. Venind în prezența mântuirii Domnului, care este mai măreață decât orice altceva, m-am simțit profund emoționat și m-am hotărât să-L urmez pe Domnul pentru tot restul vieții mele. Așadar, am fost botezat de Ziua Recunoștinței și a devenit formal creștin. Pentru că îmi plăcea să cânt, în special să cânt imnuri de slăvire a lui Dumnezeu, după ce am fost botezat am devenit activ implicat în lucrările pentru biserică, alăturându-mă corului. Datorită îndrumării și binecuvântărilor lui Dumnezeu, am trăit în pace și bucurie. De fiecare dată când mă duceam la o adunare sau Îl slăveam pe Dumnezeu la rugăciune, mă simțeam inundat de energie.

Dar momentele bune nu durează pentru totdeauna și, deoarece am intrat în rândurile lucrătorilor bisericii, am ajuns să văd, treptat, că frații și surorile din biserică păreau la suprafață să le pese și să aibă grijă unul de celălalt și păreau cu toții să se înțeleagă foarte bine, dar, de fapt, tot ceea ce spuneau și făceau era pentru propriul interes. Nu voiau să sufere vreo pierdere personală în timp ce lucrau pentru biserică și deseori se bârfeau pe la spate unul pe celălalt cu privire la cine contribuie mai mult și cine mai puțin. Chiar și pastorul era extrem de snob. Îi trata pe oameni în funcție de valoarea donațiilor lor și menționa în mod special donațiile când ținea vreo predică. De fiecare dată când venea la o adunare, aspectul de care era cel mai îngrijorat pastorul era dacă oamenii au făcut donații sau nu și cât au donat și nu voia să audă nimic despre viețile fraților și surorilor. Vorbea despre dragoste, dar nu l-am văzut niciodată acționând efectiv. Or de câte ori un frate sau o soră aveau vreo dificultate, pastorul nu îi ajuta și nu îi sprijinea. Dar, ceea ce era și mai revoltător era că îi critica, totuși, pe oameni și îi desconsidera pe frații și surorile neputincioși și săraci. Când am văzut această situație în biserică, am fost dezamăgit, dar și confuz: cum de se schimbase biserica astfel încât devenise identică societății luate ca întreg? Încet, am pierdut dragostea și credința pe care le aveam la început și nu mai participam atât de activ când mă duceam la biserică duminica. Nici măcar nu mai voiam să cânt. În fiecare săptămână când mergeam la biserică, fie stăteam afară bând cafea, fie trăgeam repede un pui de somn în strane. Când predica se încheia, predam o donație și mă îndreptam spre ieșire și plecam întotdeauna cu un sentiment de durere și neputință în inimă.

Într-o duminică din august, 2016, am întâlnit-o pe sora Li Min într-un parc. Venise din America și fusese colegă de școală cu surorile Gao Xiaoying și Liu Fang. Cu toții credeam în Domnul și am început să vorbim așezați pe iarbă. Am tot vorbit și am ajuns la subiectul situației de la biserică; i-am povestit tot ce văzusem în biserică. După ce am terminat de vorbit, sora Li Min a încuviințat gânditoare și a spus: „În zilele de astăzi, nu doar că biserica ta a devenit astfel, ci întreaga lume religioasă a pierdut lucrarea Duhului Sfânt și a căzut în întuneric și pustietate. Domnul Isus a profețit cândva: „Şi din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mulţi se va răci” (Matei 24:12). Suntem acum la sfârșitul zilelor de pe urmă și fărădelegile devin din ce în ce mai generalizate în religie. Pastorii și prezbiterii nu respectă poruncile Domnului, nu practică calea Domnului și cred că nu este o mare scofală să trăiască în păcat în felul acesta. Cu toții știm că înflorirea bisericii este rezultatul obținut prin lucrarea Duhului Sfânt. În prezent, Dumnezeu a săvârșit deja o nouă lucrare și lucrarea Duhului Sfânt s-a reorientat spre un grup de oameni care acceptă și se supun noii lucrări a lui Dumnezeu. Pastorii și prezbiterii din religie nu-i conduc pe credincioși să caute și să investigheze lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, ci, în schimb, i se opun și condamnă noua lucrare a lui Dumnezeu împrăștiind tot felul de zvonuri și minciuni pentru a-i opri pe oameni să se întoarcă spre Dumnezeu. Ei se întâlnesc cu ura și respingerea lui Dumnezeu, așadar întreaga lume religioasă nu are binecuvântarea lui Dumnezeu, a pierdut complet lucrarea Duhului Sfânt și a fost dată deoparte și eliminată de Domnul. Așadar, biserica devine din ce în ce mai pustiită și întunecată. Este ca pe vremea când Domnul Isus S-a întrupat pentru a-Și săvârși lucrarea. Lucrarea Domnului Isus a început în Epoca Harului și a încheiat Epoca Legii. Pentru că aceia care L-au urmat pe Domnul Isus au acceptat și s-au supus noii lucrări a lui Dumnezeu, ei au câștigat atunci lucrarea Duhului Sfânt, în timp ce Duhul Sfânt nu a lucrat printre cei care nu L-au acceptat pe Domnul Isus și care au rămas în templu. Și, astfel, templul care era cândva plin de gloria lui Dumnezeu și în care credincioșii se rugau la El a devenit un loc de făcut afaceri și un sălaș al hoților. Cu alte cuvinte, există două motive pentru pustiirea bisericii: primul este acela că pastorii și prezbiterii nu aderă la poruncile lui Dumnezeu și nu-I practică spusele și că ei comit păcate și fac rele în mod constant; al doilea motiv este acela că Dumnezeu săvârșește o nouă lucrare, deoarece lucrarea Duhului Sfânt s-a reorientat și deoarece oamenii nu țin ritmul cu pașii lui Dumnezeu. Totuși, voia lui Dumnezeu se află la baza pustiirii bisericii și există adevăr de căutat aici. Prin pustiirea bisericii, Dumnezeu îi convinge pe toți cei care cred în El cu inimi sincere și care sunt însetați după adevăr să părăsească religia, astfel încât să poată căuta lucrarea Duhului Sfânt, să țină ritmul cu pașii lui Dumnezeu, să vină în prezența Lui și să obțină lucrarea curentă și mântuirea Lui.”

După ce am ascultat părtășia surorii Li, am încuviințat și am spus: „Este corect ce spui. Cu siguranță este așa cum spui. Nu am putut niciodată să înțeleg această problemă. Biserica a fost inițial un loc în care să te rogi la Dumnezeu, dar nu mai este nicio diferență între biserică și societatea în general. Mai mult decât atât, nu există nicio lumină nouă în ceea ce predică pastorii, nici plăcere în a-i asculta, iar toți oamenii trăiesc acum în întuneric. Se pare că acest lucru este din cauză că nu am ținut pasul cu noua lucrare a lui Dumnezeu, așadar ce trebuie să facem acum ca să ținem pasul cu noua Lui lucrare?” Sora Li a spus: „Domnul Isus S-a întors de ceva timp. În zilele de pe urmă, Dumnezeu S-a întrupat drept Fiul Omului pentru a exprima adevărul sub numele de Dumnezeu Atotputernic și pentru a săvârși etapa lucrării de judecată și purificare a omenirii. Trebuie să ținem pasul cu lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și să acceptăm judecata cuvintelor Lui și doar atunci vom putea obține lucrarea Duhului Sfânt.” Când am auzit că Domnul Isus deja S-a întors și săvârșea lucrarea de judecată, am rămas trăsnit. M-am gândit: „Judecata nu are loc pentru a pedepsi o persoană după ce este declarată păcătoasă? Dumnezeu vine în zilele de pe urmă pentru a-i judeca pe cei care nu cred în Dumnezeu, iar noi care credem în Domnul Isus am fost deja iertați de păcatele noastre și am fost binecuvântați cu mântuire. Nu este nevoie ca noi să primim judecata lui Dumnezeu, căci, când vine Domnul, El ne va ridica direct în Împărăția cerurilor. Cum ar putea să vină să ne judece?” Gândind astfel, mi-am rostit opinia, moment în care sora Liu Fang a spus: „Frate, eu deja studiez de o săptămână cu sora Gao lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Citind cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, l-am recunoscut drept glasul lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic este, într-adevăr, Domnul Isus întors. Citește cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic și atunci vei înțelege. Motivul pentru care Domnul Isus S-a întors să săvârșească lucrarea de judecată este că, deși noi, cei care credem în Domnul, am fost iertați de păcate, tot trăim în păcatul de care nu ne putem elibera singuri. Suntem incapabili să ne eliberăm singuri din lanțurile și controlul păcatului și chiar avem nevoie de Dumnezeu pentru a exprima adevărul pentru a ne judeca și a ne purifica și pentru a scoate din rădăcini natura noastră păcătoasă și firea coruptă satanică. Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă este o lucrare mai nouă și mai înaltă construită pe fundația lucrării de răscumpărare a Domnului Isus. Aceasta purifică în întregime și mântuiește oamenii prin judecata cuvântului și îi conduce pe oameni către o destinație minunată.” Apoi, mi-au părtășit cu răbdare multe adevăruri. Dar, orice ar fi spus, pur și simplu nu puteam accepta că Domnul S-a întors pentru a-i judeca pe aceia care cred în El. În timp ce tratam acest conflict interior, m-am simțit și mirat: surorile Gao și Liu erau credincioase foarte pioase și toată lumea le recunoștea credința și dragostea pentru Domnul, așadar cum ar putea ele să creadă că Domnul Isus Se întorcea să-i judece pe aceia dintre noi care cred în El și că nu ne va ridica direct în Împărăția cerurilor? Oare era vreo taină sau vreun adevăr pe care nu-l știam despre acest aspect?

În timp ce mă gândeam, sora Li a scos o carte și mi-a spus sincer: „Frate, Domnul Isus a spus: «Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia Cerurilor!» (Matei 5:3). Nu trage concluzii pripite, bine? Hai să vedem mai întâi dacă spusele lui Dumnezeu Atotputernic sunt glasul lui Dumnezeu și dacă ne pot da provizii pentru viață, dacă ne pot purifica și mântui și atunci vom ști dacă Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors sau nu. Am încredere că oile lui Dumnezeu Îi vor auzi glasul, așa că hai să citim împreună cuvântul lui Dumnezeu!” Mă simțeam puțin reticent și nu i-am răspuns. Cele trei surori au fost puțin întristate să-mi vadă atitudinea. Sora Liu a sugerat: „Mai întâi, hai să ne rugăm și apoi vom citi cuvântul lui Dumnezeu.” Atunci, cele trei surori au început să se roage și nu am avut încotro, a trebuit să le urmez. Totuși, în timp ce mă rugam, abia am reușit să-mi liniștesc inima. Deși nu puteam să aud ce se rugau surorile, am fost mișcat de modul în care se comportau. Atitudinea lor spre Dumnezeu era atât de sinceră și-L căutau pe Dumnezeu în totul. Ele sperau că voi investiga lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și această speranță era născută tot din dragostea pentru Dumnezeu. După rugăciune, sora Li mi-a înmânat o carte și mi-a spus sincer: „Majoritatea întrebărilor din această carte, «O sută de întrebări și răspunsuri despre cercetarea adevăratei căi», sunt puse de persoane din toate confesiunile. Pasaje înrudite au fost alese din cuvântul lui Dumnezeu pentru a răspunde fiecărei întrebări. Ia-o și uită-te.” Nu voiam să iau cartea, dar, văzând cât de sincer a vorbit, m-am uitat din nou la sora Gao și la sora Liu și am văzut cât de mult sperau să investighez și să caut asta. M-am gândit ce problemă extrem de importantă era întâmpinarea venirii Domnului și că nu ar trebui să o tratez neatent. Așadar, am acceptat cartea și am spus: „Bine, sunt dispus să accept această carte. Haideți să nu mai discutăm despre asta astăzi. Mai întâi voi citi cartea și apoi mai vorbim.”

După ce m-am dus acasă, am pus cartea deoparte. – mintea îmi era tulburată. M-am gândit la ce părtășise sora Li Min și mi se părea clar și transparent. Tot ceea ce spusese era adevărat, dar ceea ce nu puteam înțelege era de ce Domnul urma să săvârșească lucrarea de judecată la întoarcerea Sa? Am analizat această problemă atent, dar tot nu înțelegeam. Însă, în ceea ce privește problema celei de-a doua veniri a Domnului, pentru că acum auzisem de asta, nu puteam să-mi iau orbește propriile decizii despre asta și să stau resemnat și să-mi aștept soarta. Am crezut că ar fi o idee bună să-mi arunc o privire peste carte și să obțin vreun pic de discernământ. Așadar, mi-am petrecut șase zile citind acea carte din scoarță-n scoarță. Am văzut că Dumnezeu Atotputernic făcuse cunoscute foarte multe adevăruri și taine de care nu auzisem înainte și primeam multe provizii citindu-le. De asemenea, când am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am simțit că erau multe lucruri care erau spuse cu același ton precum cel al Domnului Isus. Cuvintele erau posedate de autoritate și putere, ca și cum ar fi vorbit Dumnezeu Însuși. Și, astfel, după ce am terminat de citit cartea, am vrut să înțeleg mai bine la ce se referă lucrarea de judecată săvârșită de Dumnezeu Atotputernic și am decis să o caut pe sora Gao și s-o întreb despre asta.

În ziua următoare, m-am dus acasă la sora Gao și s-a întâmplat să-i cunosc pe câțiva dintre prietenii ei. Cu toții acceptaseră lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă și organizaseră o adunare și aveau părtășie unii cu ceilalți. Ne-am salutat și sora Li Min a trecut direct la subiect, întrebându-mă: „Frate, ce noțiuni mai ai încă? Ce aspect al lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă vrei să înțelegi? Putem avea părtășie împreună.” Am spus: „Ai menționat că biserica a devenit pustiită în zilele de pe urmă pentru că lucrarea Duhului Sfânt a trecut mai departe. Pot să accept asta, dar nouă, celor care credem în Domnul, ni s-au iertat deja păcatele, iar Domnul nu ne vede drept păcătoși. De ce Dumnezeu încă vrea să săvârșească lucrarea de judecată? Nu vom putea să fim ridicați în Împărăția cerurilor dacă Dumnezeu nu săvârșește această etapă a lucrării? Atunci când Dumnezeu judecă o persoană, acea persoană nu este apoi condamnată? Trebuie să fim pedepsiți cu toții? Atunci cum putem fi ridicați în Împărăția cerurilor?” Sora Li Min a spus: „În ceea ce privește noțiunile majorității oamenilor, oamenii pe care Domnul întors îi judecă sunt necredincioși care nu cred în Dumnezeu. Ei cred că, pentru că Dumnezeu judecă pe cineva, acea persoană este apoi condamnată și pedepsită. Ei cred că acelora care cred în Domnul li s-au iertat păcatele și că, atunci când vine Domnul, El îi va ridica direct în Împărăția cerurilor și cu siguranță nu îi va judeca. Așadar, ei refuză să accepte lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Făcând aceasta, ei înțeleg complet greșit voia lui Dumnezeu și arată că nu Îi cunosc lucrarea. De fapt, lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă – aceea a exprimării adevărului și a judecării și purificării oamenilor – este săvârșită exact pentru a-i ridica pe credincioși în Împărăția cerurilor. Cu toții știm că Biblia spune: «Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu» (1 Petru 4:17). Această profeție ne spune clar că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă începe mai întâi de la casa lui Dumnezeu. Adică, începe cu acei oameni care cred în Dumnezeu cu inimi sincere și care acceptă lucrarea Lui din zilele de pe urmă. Așadar, credem că să crezi în Domnul Isus înseamnă că nu trebuie să acceptăm judecata lui Dumnezeu, dar acest punct de vedere este incorect. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Își folosește cuvintele pentru a-i judeca pe toți cei care vin înaintea tronului Său, îi purifică și-i mântuiește pe acești oameni și transformă un grup de oameni în biruitori înainte să vină dezastrele. Apoi, când vin marile dezastre, El îi va răsplăti pe cei buni și îi va pedepsi pe cei răi. Acesta este modul în care avansează lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Nimeni nu poate scăpa de lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, dar, pentru cei care acceptă și se supun judecății lui Dumnezeu, aceasta înseamnă purificare, mântuire și desăvârșire. În ceea ce-i privește pe cei care refuză și se opun lucrării de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, deși aceștia se pot ascunde de judecata cuvântului lui Dumnezeu, ei tot nu pot scăpa de judecata marilor dezastre de la sfârșit. Acesta este un fapt! Motivul pentru care Dumnezeu vrea să ne judece în zilele de pe urmă este explicat foarte clar în cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic. Haideți să citim împreună un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: «Știi doar că Isus va coborî în zilele de pe urmă, dar cum va coborî El mai exact? Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu eşti socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu eşti păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă eşti doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășeşti din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, eşti incapabil să primeşti direct moștenirea lui Dumnezeu» („Referitor la apelative și identitate” din Cuvântul Se arată în trup). Înțelegem din cuvântul lui Dumnezeu că, prin credința în Domnul Isus, doar ni se iartă păcatele. Aceasta nu înseamnă că nu păcătuim, nici că suntem fără păcat. În realitate, cu toții trăim în ciclul vicios al păcătuirii și mărturisirii și încă avem nevoie de Dumnezeu să-Și exprime cuvântul pentru a ne judeca și curăți. Doar când suntem curățiți vom fi apți să fim ridicați în Împărăția cerurilor. Este consemnat în Biblie: «Sfinţiţi-vă şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt» (Leviticus 11:44). «Sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!» (Evrei 12:14). Dumnezeu este sfânt. Oamenii contaminați și corupți nu pot vedea chipul lui Dumnezeu și nu sunt apți să intre în Împărăția Lui. Lucrarea de răscumpărare săvârșită de Domnul Isus doar ne-a absolvit păcatele, dar nu ne-a absolvit de firea coruptă și de natura noastră păcătoasă. Așadar, firile noastre corupte satanice încă rămân, precum cele de a fi arogant și îngâmfat, necinstit și viclean, egoist și josnic, malefic și lacom, cu aversiune față de adevăr și bucurie pentru nedreptate. Aceste firi corupte sunt tocmai cauza inițială care ne conduce spre păcat și să ne opunem lui Dumnezeu. Dacă nu sunt rezolvate, păcătuim adesea, concurăm unii cu alții pentru faimă și câștig, ne implicăm în dispute datorate invidiei, mințim și înșelăm, ne preamărim pe noi înșine, ne mărturisim pe noi înșine și multe altele. În special când lucrarea lui Dumnezeu nu este conform noțiunilor noastre, încă ne bazăm pe noțiunile și închipuirile noastre pentru a-L judeca, nega și condamna pe Dumnezeu și pentru a ne opune lucrării Lui. Cum pot astfel de oameni care I se opun lui Dumnezeu să fie ridicați în Împărăția cerurilor? Dumnezeu exprimă adevărul și săvârșește lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, iar scopul Său în a proceda astfel este să ne curețe de firea noastră coruptă satanică și să ne împlinească visul de a fi ridicați în Împărăția cerurilor. Când acceptăm judecata lui Dumnezeu, ne eliberăm de firile noastre corupte și devenim purificați și transformați, devenim atunci apți pentru a moșteni promisiunea lui Dumnezeu și pentru a fi conduși de El în Împărăție.”

După ce am ascultat părtășia surorii și cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, mi-am spus: „Când crezi în Domnul, păcatele îți sunt iertate, dar asta nu înseamnă că nu mai săvârșești păcate. Asta chiar e adevărat! Uitându-mă la cei din biserică, de la pastori și prezbiteri până la membrii obișnuiți, inclusiv la mine, cu toții trăim într-o stare în care păcătuim în timpul zilei și ne mărturisim păcatele seara și nu putem scăpa de lanțurile și controlul păcatului. Se pare că oamenii cu siguranță nu vor putea vedea chipul Domnului fără a fi mai întâi judecați și purificați de cuvântul lui Dumnezeu. Când se pune problema așa, este absolut necesar ca Dumnezeu să vină și să săvârșească lucrarea de judecată și purificare a oamenilor! Cândva, credeam că, dacă ai credință în Domnul Isus, atunci nu trebuie să fii judecat. Am crezut că Domnul va veni pentru a-i judeca pe cei care nu cred în El. Acum înțeleg că această noțiune nu este deloc conform voii lui Dumnezeu și că este o înțelegere greșită.” Chiar atunci, sora Gao mi-a rulat un material video conținând cântece și dansuri din cadrul Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic numit Fericirea din ținutul bun al Canaanului: „M-am întors în familia lui Dumnezeu, cu încântare și cu fericire. Onorat să cunosc adevăratul Dumnezeu, mi-am dat inima Lui. Dumnezeu Atotputernic vorbește, conducându-ne în Era Împărăției. În cuvintele Lui găsim cum să umblăm, știind calea pe care omul să o ia. Ce ferice față-n față să Îl văd, vremea de-a căuta și a tânji s-a dus. Visul cerului acum devine-adevărat” (Urmați Mielul și cântați cântări noi). Întregul cântec era vesel, răscolitor și incredibil de motivant. Am văzut că fețele fiecărui frate și fiecărei surori din materialul video erau pline de fericire și nu m-am putut abține să nu mă alătur lor și să cânt imnul. Am început să dansăm pe muzică și inimile ni s-au umplut de bucurie. Am văzut că frații și surorile care aveau proviziile cuvântului lui Dumnezeu erau binecuvântați și veseli. Deși trecuseră prin judecata și mustrarea lui Dumnezeu, ei tot nu aveau nicio grijă, ci, dimpotrivă, erau eliberați, liberi, veseli și fericiți. M-am gândit la felul în care propria mea credință și entuziasm față de religie aproape că dispăruseră și tot ce am văzut era pustiirea și întunecimea bisericii. Frații și surorile Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, pe de altă parte, erau plini de lucrarea Duhului Sfânt. Lumina strălucea din părtășiile lor despre adevăr, ei Îl slăveau pe Dumnezeu cu vigoare și erau martorii lui Dumnezeu cu o mare încântare și energie. În comparație, păreau să trăiască într-o lume complet diferită de mine. Chiar atunci, m-am simțit ca un orfan rătăcitor care se întorsese acasă și se bucura de căldura îmbrățișării mamei sale. Mi-am spus: „Chiar există adevăr de căutat aici. Trebuie să ascult bine părtășia fraților și surorilor despre adevărul lucrării de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, astfel încât să nu-mi ratez șansa de a întâmpina venirea Domnului și de a fi ridicat în Împărăția cerurilor.”

După asta, sora Li ne-a mai citit două pasaje din cuvântul lui Dumnezeu: „Prin ce este împlinită desăvârșirea omului de Dumnezeu? Prin firea Lui dreaptă. Firea lui Dumnezeu cuprinde în primul rând dreptate, mânie, măreție, judecată și blestem, iar desăvârșirea omului de către El este în mare parte prin judecată. Unii oameni nu înțeleg și întreabă de ce Dumnezeu este capabil doar să facă omul desăvârșit prin judecată și blestem. Ei spun: «Dacă Dumnezeu ar blestema omul, omul nu ar muri? Dacă Dumnezeu ar judeca omul, omul nu ar fi condamnat? Atunci cum poate el încă fi făcut desăvârșit?» Astfel sunt cuvintele oamenilor care nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu. Ceea ce blestemă Dumnezeu este neascultarea omului și ceea ce El judecă sunt păcatele omului. Deși vorbește cu asprime și fără cea mai mică sensibilitate, El dezvăluie tot ce este în om și, prin aceste cuvinte stricte, El descoperă ceea ce este esențial în om, totuși, printr-o astfel de judecată, El dă omului o cunoaștere profundă a esenței trupului și, astfel, omul se supune ascultării înaintea lui Dumnezeu. Trupul omului este de păcat și, de Satana, este neascultător și este obiectul mustrării lui Dumnezeu – și astfel, pentru a-i permite omului să se cunoască pe sine, cuvintele judecății lui Dumnezeu trebuie să i se întâmple lui și trebuie să fie folosite toate felurile de rafinare; doar atunci lucrarea lui Dumnezeu poate fi eficientă” („Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup). „Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).

Sora Li a avut părtășie cu noi, spunându-ne: „După ce am fost corupți de Satana, am trăit cu toții sub stăpânirea lui și am devenit degenerați care I se opuneau lui Dumnezeu. Conform substanței drepte și sfinte a lui Dumnezeu, eram cu toții ținte ale blestemelor și distrugerii lui Dumnezeu, dar voia Lui nu este să distrugă omenirea, ci, mai degrabă, să o mântuiască. Așadar, pentru a mântui complet oamenii de sub stăpânirea Satanei, Dumnezeu Își exprimă cuvintele și săvârșește lucrarea de judecată și purificare a oamenilor în zilele de pe urmă. Lucrarea de judecată reprezintă, de fapt, folosirea de către Dumnezeu a cuvântului Său pentru a expune discursul, acțiunile, natura și esența rebelă și potrivnică față de Dumnezeu, astfel încât oamenii să ajungă să-și cunoască esența coruptă și adevărul corupției lor, să recunoască firea lui Dumnezeu caracterizată de dreptate și sfințenie și să ajungă să se urască. Apoi, oamenii pot cu adevărat să se căiască și să se transforme, se pot elibera de firile lor corupte satanice și pot fi câștigați de Dumnezeu. Astfel, oamenii vor obține mântuirea deplină. Doar prin judecata și mustrarea cuvântului lui Dumnezeu putem vedea că suntem plini de corupție, că în toate timpurile și în toate locurile dăm dovadă de firi corupte precum egoism, aroganță, înșelăciune și lăcomie, că suntem plini de noțiuni și închipuiri, de dorințe extravagante și cerințe nerezonabile cu privire la Dumnezeu și că suntem lipsiți de conștiință sau rațiune, de loialitate sau ascultare. Cu cât acceptăm mai mult judecata lui Dumnezeu, cu atât recunoaștem cât de profund corupți suntem și că, într-adevăr, nu avem nicio umanitate. Începem să ne simțim dezgustați de noi înșine și să ne urâm în inima noastră. Cu cât acceptăm mai mult judecata lui Dumnezeu, cu atât vedem mai mult sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu și cu atât mai mult Îl vor venera inimile noastre pe Dumnezeu. Devenim dornici să ne lepădăm dorințele trupești și să trăim conform cuvântului lui Dumnezeu. Ulterior, are loc o transformare în perspectiva noastră asupra lucrurilor și în firea noastră coruptă și începem să trăim o asemănare a unei adevărate ființe umane. Apoi, ajungem să apreciem cu adevărat că judecata și mustrarea lui Dumnezeu sunt marea Lui dragoste și mântuire pentru noi. Fără judecata și mustrarea lui Dumnezeu, am fi cu toții ținte pentru distrugere.”

Sora și-a încheiat astfel părtășia și m-am simțit foarte emoționat de ceea ce spusese și de cât de mare și adevărată este dragostea lui Dumnezeu. El este Dumnezeu care iubește omenirea! Eu sunt cel care înțelesesem greșit bunele intenții ale lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor. Mă gândisem că Dumnezeu îi judecă pe oameni pentru a-i condamna și a-i pedepsi și nu m-am gândit niciodată că faptul că Dumnezeu Își exprimă cuvântul și judecă oamenii în zilele de pe urmă poate reprezenta o dragoste și mai sinceră sau că e o mântuire chiar mai mare pentru noi! Slavă lui Dumnezeu Atotputernic! Citind cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic și din părtășiile surorilor am obținut o oarecare înțelegere privind lucrarea de judecată a lui Dumnezeu și înțelegerea mea greșită despre Dumnezeu a fost risipită. Am ajuns la credința fermă că Dumnezeu Atotputernic este chiar Domnul Isus întors și am devenit dornic să accept lucrarea de judecată a lui Dumnezeu. Ieșisem complet din ceața confuziei și fața îmi strălucea datorită unui zâmbet vesel. Sora Li a spus veselă: „Slavă lui Dumnezeu că te-a îndrumat. Toate acestea sunt rezultatul cuvântului lui Dumnezeu. Din aceasta putem vedea că, înainte să ajungem să înțelegem adevărul, deși pot să apară noțiuni despre Dumnezeu și despre lucrarea Lui, atât timp cât căutăm și acceptăm adevărul și ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, atunci vom înțelege adevărul și vom avea cunoștință de lucrarea lui Dumnezeu, iar noțiunile și închipuirile noastre vor fi spulberate precum norii de fum. Atunci vom putea înțelege voia lui Dumnezeu și nu Îl vom mai înțelege greșit pe Dumnezeu.” Am încuviințat vesel și I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru că m-a mântuit.

După ce am acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, mi-am instalat o aplicație de mesagerie pe telefon, astfel încât sora Gao și ceilalți să poată să-mi împărtășească deseori filme evanghelice, videoclipuri muzicale și imnuri din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Când am văzut filmul evanghelic al Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic numit „De la tron curge apa vieții”, acesta a avut un mare impact asupra mea. Situația pustiirii bisericii din film era exact ca situația din biserica noastră, iar filmul a arătat cauza principală a acestei pustiiri cu o claritate perfectă. Deoarece lucrarea lui Dumnezeu se reorientase și Dumnezeu nu mai săvârșea lucrări în cadrul bisericii religioase, oamenii care au refuzat să accepte lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă erau cu toții înfometați. Acei oameni care au acceptat cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic au obținut proviziile lui Dumnezeu de apă a vieții, nu mai erau însetați și trăiau o viață binecuvântată de Dumnezeu. Când am văzut filmul „Așteptarea”, nu m-am putut abține să nu oftez. Bătrânul pastor din film crezuse în Domnul întreaga viață și a crezut că faptul că muncise din greu era un lucru merituos. El doar Îl aștepta pe Domnul să vină pentru a putea fi ridicat la ceruri. Dar și-a menținut cu încăpățânare credința că, atunci când vine Domnul, El va coborî pe un nor și-i va da mai întâi lui revelația. Din cauza încăpățânării sale, el s-a împotrivit și a refuzat să accepte lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, astfel că, în cele din urmă, a rămas uitându-se lung la cer, așteptând un nor, și a murit plin de regret. Această lecție amară chiar a dat de gândit spectatorului! În același timp, m-am bucurat în inima mea și I-am mulțumit lui Dumnezeu Atotputernic pentru că m-a mântuit pe mine, un fiu rebel care a căutat doar să-I câștige binecuvântările, dar care era reticent să-I accepte judecata și purificarea și pentru că m-a condus înaintea tronului Său pentru a-I obține mântuirea în zilele de pe urmă.

Acum trăiesc viața bisericească în Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și, experimentând cu adevărat judecata și mustrarea cuvântului lui Dumnezeu, am început încet să percep cât de real și practic este pentru Dumnezeu să săvârșească lucrarea de judecată. Când Dumnezeu a disecat natura trădătoare a oamenilor, am simțit asta din cauză că eu nu am mințit niciodată, așadar, am refuzat să recunosc situația reală revelată de cuvintele lui Dumnezeu. Când am întâlnit o situație practică pe care Dumnezeu o aranjase pentru mine, în mod involuntar, mi-au scăpat minciuni pentru a-mi proteja interesele și pentru a-mi salva vanitatea. Mai mult decât atât, am simțit trădarea și înșelăciunea în inima mea și, de asemenea, aveam multe secrete care nu voiam să fie cunoscute. Aceasta m-a condus să văd că tot ceea ce a fost revelat de cuvântul lui Dumnezeu este adevărul și situația reală și că este natura și esența omului. Doar atunci am fost cu adevărat convins de cuvântul lui Dumnezeu și am avut o dorință urgentă de a căuta adevărul și de a-mi transforma propria natură înșelătoare. După această experiență, am ajuns să realizez că, dacă n-ar fi fost judecata practică și mustrarea lui Dumnezeu, nu mi-aș fi cunoscut niciodată propria natură trădătoare și n-aș fi putut niciodată să practic adevărul pentru a-mi schimba firea înșelătoare. Judecata și mustrarea lui Dumnezeu au fost, într-adevăr, curățitoare și m-au mântuit și sunt un alt tip de dragoste. Vreau să prețuiesc bine acest tip special de dragoste și vreau să mă schimb imediat ce se poate într-un nou tip de persoană, astfel încât să-L pot mulțumi pe Dumnezeu.

Anterior: Înapoi de pe marginea prăpastiei

Înainte: Cine este obstacolul în calea spre Împărăția cerească

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Un alt tip de dragoste

de Chengxin, Brazilia O șansă întâmplătoare din 2011 mi-a permis să ajung din China în Brazilia. Când tocmai sosisem, am fost copleșit de...

Dumnezeu este alături de mine

de Guozi, Statele Unite M-am născut într-o familie creștină și, când aveam un an, mama mea a acceptat noua lucrare a Domnului Isus reîntors...

Am găsit un cămin adevărat

de Yangyang, Statele Unite Când aveam trei ani, tatăl meu a decedat. În acea perioadă, mama tocmai îl născuse pe fratele meu mai mic, iar...

Pierdut și regăsit

de Xieli, Statelor Unite Am venit în S.U.A. ca să muncesc din greu în căutarea unei vieți fericite și a unui standard de viață ridicat....

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte