1 După ce am trăit judecata cuvintelor lui Hristos, inima mea s-a trezit, în sfârșit. Văd cât de profundă e stricăciunea mea, că sunt urmașul Satanei. De n-aș fi fost cucerit de cuvintele lui Dumnezeu, mi-ar fi fost foarte greu să-I accept judecata. Reflectez la cum acțiunile și gândurile mele erau pline de firi satanice. Căutam doar faima și statutul, voiam să am puterea unui rege. Trăiam după concepții și închipuiri, dar tot credeam că dețin adevărul. Credeam că pot primi binecuvântările lui Dumnezeu dacă lucram din greu și sufeream. Ce noroc că am primit judecata lui Dumnezeu; abia atunci m-am căit cu adevărat.

2 Cuvintele aspre ale lui Dumnezeu îmi străpung sufletul. Deși sufăr, în inima mea înțeleg că vorbele lui Dumnezeu sunt adevărul. Pentru a fi sincer, trebuie să accept adevărul și să învăț să-L ascult pe Dumnezeu. Dacă nu accept judecata adevărului, nu sunt potrivit să fiu om. Dacă tot îndrăznesc să nu ascult, atunci Îi voi ofensa firea lui Dumnezeu. Mă opun voit lui Dumnezeu și-mi pierd conștiința și rațiunea, chiar sunt un gunoi. Judecata lui Dumnezeu mă face să mă căiesc și să mă plec în fața Lui. Judecata și mustrarea sunt mântuirea lui Dumnezeu, iar inima mea Îl laudă.

3 După ce am experimentat judecata cuvintelor lui Dumnezeu, am înțeles multe adevăruri. Văd că întunecimea și răutatea lumii există fiindcă Satana e la conducere. Firea satanică îi face pe oameni să fie răi, păcătoși și să I se opună lui Dumnezeu. Omenirea e plină de firi satanice, a pierdut demult înfățișarea umanității. Doar judecata și mustrarea lui Dumnezeu pot purifica și mântui omenirea. Pot accepta judecata lui Dumnezeu grație harului și înălțării Sale. Cea mai mare binecuvântare a vieții mele este să mănânc, să beau și să mă bucur de cuvintele lui Dumnezeu. Văd că Dumnezeu e atât de încântător, așa că-L voi lăuda pe veci pe Dumnezeu și-I voi fi recunoscător.