1 Venirea lui Dumnezeu într-un ținut depravat ca să lucreze revelează sfințenia Sa; El face aceasta din pricina lucrării Sale, adică El îndură multă umilință pentru a lucra în acest fel ca să-i mântuiască pe oamenii din acest ținut depravat. Aceasta este din pricina mărturiei și este pentru toată omenirea. Ce anume permite o astfel de lucrare oamenilor să vadă este dreptatea lui Dumnezeu și supremația Lui se poate vedea și mai deslușit. Măreția și integritatea Lui se văd prin mântuirea unui grup de oameni umili despre care nimeni nu are o părere foarte bună.

2 Faptul că S-a născut într-un ținut depravat nu dovedește deloc că Dumnezeu este umil; doar permite întregii creații să vadă măreția Sa și adevărata Sa dragoste pentru omenire. Cu cât lucrează mai mult într-o astfel de manieră, cu atât mai mult este descoperită dragostea Sa curată pentru om, dragostea Sa fără cusur. Dumnezeu este sfânt și drept. Chiar dacă S-a născut într-un ținut depravat și chiar dacă locuiește în mijlocul acelor oameni care sunt plini de murdărie, după cum și Isus a trăit cu păcătoșii în Epoca Harului, nu este întreaga Lui lucrare făcută pentru ca întreaga omenire să supraviețuiască? Nu este totul pentru ca omul să poată primi o mântuire măreață?

Adaptare după „Semnificația mântuirii descendenților lui Moab” din Cuvântul Se arată în trup