Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Dumnezeu Însuși, Unicul (VII)

O expunere a autorității lui Dumnezeu, a firii drepte a lui Dumnezeu și a sfințeniei lui Dumnezeu

După ce v-ați terminat rugăciunile, inimile voastre se simt calme în prezența lui Dumnezeu? (Da.) Dacă inima unei persoane poate fi calmată, aceasta va putea să audă și să înțeleagă cuvântul lui Dumnezeu și va putea să audă și să înțeleagă adevărul. Dacă inima ta nu poate fi calmată, dacă inima ta este întotdeauna în voia curentului sau se gândește mereu la alte lucruri, îți va afecta capacitatea să te aduni pentru a auzi cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, ce este în centrul a ceea ce am discutat de data aceasta? Să ne amintim puțin cu toții principalul punct. În ceea ce privește cunoașterea lui Dumnezeu Însuși, unicul, am discutat în prima parte despre autoritatea lui Dumnezeu. În partea a doua am discutat despre firea dreaptă a lui Dumnezeu. Iar în partea a treia, am discutat despre sfințenia lui Dumnezeu. Conținutul specific despre care am discutat de fiecare dată a avut un efect asupra voastră? În prima parte „autoritatea lui Dumnezeu”, ce a avut cel mai profund efect asupra voastră, ce parte a avut cel mai puternic impact pentru voi? (Dumnezeu a transmis prima dată autoritatea și puterea cuvântului lui Dumnezeu; Dumnezeu Se ține de cuvânt și cuvântul Său va deveni adevărat. Aceasta este esența inerentă a lui Dumnezeu.) (Dumnezeu îi poruncește lui Satana că îl poate tenta pe Iov, dar nu îi poate lua viața. De aici noi vedem autoritatea cuvântului lui Dumnezeu.) Mai este ceva de adăugat? (Dumnezeu a folosit cuvinte pentru a crea cerurile și pământul și toate câte sunt în ele și El vorbește pentru a face un legământ cu omul și a-i da omului binecuvântările Lui. Acestea sunt toate exemple ale autorității cuvântului lui Dumnezeu. În plus, vedem, prin faptul că Domnul Isus i-a poruncit lui Lazăr să iasă din mormânt, că viața și moartea sunt sub controlul lui Dumnezeu, ceea ce Satana nu are nicio putere să controleze și că indiferent dacă lucrarea lui Dumnezeu este făcută în trup sau în Duh, autoritatea Lui e unică.) Aceasta este o înțelegere pe care ați dobândit-o după ce ați ascultat părtășia, corect? Când vorbim despre autoritatea lui Dumnezeu, ce înțelegeți prin cuvântul „autoritate”? În orizontul autorității lui Dumnezeu, în ceea ce Dumnezeu face și dezvăluie, ce văd oamenii? (Vedem atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu.) (Vedem că autoritatea lui Dumnezeu este mereu prezentă și că există cu adevărat. Vedem autoritatea lui Dumnezeu la scară mare în stăpânirea Lui asupra universului și o vedem la o scară mică atunci când El preia controlul vieții umane. Dumnezeu, de fapt, planifică și controlează cele șase momente critice ale vieții.) (Mai departe, vedem că autoritatea lui Dumnezeu Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși, unicul și nicio ființă creată sau necreată nu o poate avea. Autoritatea lui Dumnezeu simbolizează statutul Lui.) „Simbolurile statutului lui Dumnezeu și ale poziției lui Dumnezeu”, se pare ca aveți o înțelegere doctrinară a acestor cuvinte. Aveți vreo înțelegere substanțială a autorității lui Dumnezeu? (Dumnezeu ne-a vegheat și ne-a protejat încă de când eram tineri și noi vedem autoritatea lui Dumnezeu în asta. Noi nu eram conștienți de pericolele care se abăteau asupra noastră, dar Dumnezeu ne-a protejat mereu din umbră; aceasta este de asemenea autoritatea lui Dumnezeu.) Foarte bine, bine spus.

Când vorbim de autoritatea lui Dumnezeu, unde este centrul, punctul principal? De ce trebuie să discutăm acest lucru? În primul rând, scopul pentru care discutăm acest lucru este ca oamenii să ateste statutul lui Dumnezeu ca și Creator și poziția Sa în toate; aceasta este ceva ce pot înțelege, ceva ce pot vedea și simți. Ceea ce vezi și simți provine de la acțiunile lui Dumnezeu, de la cuvintele lui Dumnezeu și de la controlul lui Dumnezeu asupra universului. Așadar, ce înțelegere adevărată câștigă oamenii din tot ceea ce văd, învață și cunosc prin autoritatea lui Dumnezeu? Acesta este primul lucru pe care deja l-am discutat. În al doilea rând, când oamenii văd tot ceea ce Dumnezeu a făcut, zis și controlat prin autoritatea Sa, aceasta le permite să vadă puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Le permite să vadă marea putere a lui Dumnezeu de a controla totul și cât de înțelept este El când face asta. Nu este acesta centrul și principalul punct al autorității unice a lui Dumnezeu despre care am discutat mai devreme? Nu a trecut mult timp, și totuși unii au uitat asta, ceea ce dovedește că voi încă nu ați înțeles pe deplin autoritatea lui Dumnezeu; cineva ar putea chiar să spună că nu ați văzut autoritatea lui Dumnezeu. Acum înțelegeți măcar puțin? Când vedeți autoritatea lui Dumnezeu în acțiune, ce simțiți cu adevărat? Ați simțit cu adevărat puterea lui Dumnezeu? (Am simțit.) Când citiți cuvintele lui Dumnezeu despre creația universului de către El, simțiți puterea, simțiți omnipotența Lui. Când vedeți stăpânirea lui Dumnezeu asupra sorții oamenilor, ce simțiți? Îi simțiți puterea și înțelepciunea? Dacă Dumnezeu nu ar avea această putere, dacă Dumnezeu nu ar avea această înțelepciune, ar fi El calificat să stăpânească asupra universului și să stăpânească peste soarta oamenilor? Dacă cineva nu are capacitatea să își facă meseria, dacă nu deține puterile necesare și îi lipsesc priceperea și cunoașterea potrivite, ar fi această persoană calificată pentru munca ei? Cu siguranță nu ar fi calificată; potențialul cuiva de a face lucruri mari depinde de cât de mari sunt abilitățile pe care le are. Dumnezeu posedă o asemenea putere și înțelepciune și, astfel, are autoritate; acest lucru e unic. Ați cunoscut vreodată o persoană sau o făptură în univers care să posede o putere ca a lui Dumnezeu? Există cineva sau ceva cu puterea de a crea cerurile și pământul și toate lucrurile și să controleze și să le stăpânească? Există cineva sau ceva care poate conduce și stăpâni toată umanitatea și care să fie atât mereu prezent cât și omniprezent? (Nu, nu există.) Acum înțelegeți adevăratul sens a tot ceea ce presupune unica autoritate a lui Dumnezeu? Ați înțeles ceva? (Da, am înțeles.) Acum am recapitulat punctele care acoperă autoritatea unică a lui Dumnezeu.

În partea a doua, am discutat despre firea dreaptă a lui Dumnezeu. Nu am discutat multe lucruri despre firea dreaptă a lui Dumnezeu. Asta deoarece lucrarea lui Dumnezeu este în primul rând judecată și mustrare în etapa aceasta. Firea dreaptă a lui Dumnezeu a fost clar dezvăluită în Epoca Împărăției, foarte specific. El a spus cuvintele pe care nu le-a spus niciodată de la creație; și, în cuvintele Lui, toți oamenii, toți cei care au văzut cuvântul Lui și toți cei care au experimentat cuvântul Lui au văzut dezvăluită firea Sa dreaptă. Atunci, care este punctul principal a ceea ce discutăm despre firea dreaptă a lui Dumnezeu? Ați dezvoltat o înțelegere adâncă a ceea ce ați învățat? Ați căpătat înțelegere din vreuna din experiențele voastre? (Arderea Sodomei de către Dumnezeu s-a datorat faptului că oamenii din acel timp au devenit foarte stricați și, astfel, au atras mânia lui Dumnezeu. De aici vedem firea dreaptă a lui Dumnezeu.) În primul rând, să vedem: dacă Dumnezeu nu ar fi distrus Sodoma, ai fi putut să știi despre firea dreaptă a lui Dumnezeu? Tot ai fi putut, da? O puteți vedea în cuvintele Lui exprimate în Epoca Împărăției și, de asemenea, în judecata, mustrarea și blestemele Lui trimise asupra omului. Vedeți firea dreaptă a lui Dumnezeu din îndurarea arătată cetății Ninive? (Da.) În această epocă, puteți vedea ceva din toleranța, dragostea și mila lui Dumnezeu. Puteți vedea aceasta atunci când oamenii se căiesc și Dumnezeu se răzgândește în privința lor. Folosind aceste două exemple ca premisă de a discuta firea dreaptă a lui Dumnezeu, se poate vedea foarte clar că firea Lui dreaptă a fost dezvăluită. Totuși, în realitate, aceasta nu se limitează la ceea ce s-a consemnat în aceste două întâmplări biblice. Din ceea ce ați învățat și ați văzut acum din cuvântul lui Dumnezeu și din lucrarea Lui, din experiența voastră curentă cu privire la acestea, care este firea dreaptă a lui Dumnezeu? Discutați din experiențele voastre personale. (În mediile pe care Dumnezeu le-a creat pentru oameni, când aceștia pot să caute adevărul și să acționeze după voia lui Dumnezeu. Dumnezeu îi călăuzește, îi luminează și îi lasă să simtă lumina din ei. Când oamenii sunt împotriva lui Dumnezeu și Îi opun rezistență și sunt împotriva voinței Lui, este întuneric în ei, ca și cum Dumnezeu i-a părăsit. Ei chiar se roagă și nu știu ce să Îi spună, dar când își lasă deoparte propriile noțiuni și închipuiri și devin dornici să coopereze cu Dumnezeu și se străduiesc să se îmbunătățească, atunci fața zâmbitoare a lui Dumnezeu începe să apară treptat.) Din acestea, am experimentat sfințenia firii drepte a lui Dumnezeu ; El Se arată în Împărăția sfântă și este ascuns în locuri de mizerie.) (Văd firea dreaptă a lui Dumnezeu în modul în care El tratează oamenii. Frații și surorile noastre sunt diferiți în statură și calibru, iar ceea ce Dumnezeu cere de la fiecare dintre noi, de asemenea, diferă. Toți putem primi luminarea de la Dumnezeu în grade diferite și în asta văd dreptatea lui Dumnezeu. Aceasta deoarece omul nu poate trata omul în același fel, doar Dumnezeu poate face asta). Cu toții ați vorbit de o oarecare cunoaștere practică.

Înțelegeți principalul lucru despre cunoașterea firii drepte a lui Dumnezeu? Poate că aveți multe de spus despre experiențele voastre în această privință, dar sunt câteva puncte principale despre care ar trebui să vă vorbesc. Pentru a înțelege firea dreaptă a lui Dumnezeu, trebuie înțelese sentimentele lui Dumnezeu: ce urăște El, ce disprețuiește, ce iubește, pe cine tolerează, cu cine este milos și ce tip de persoană primește acea milă. Acesta este un punct important de știut. Mai mult decât atât, trebuie înțeles că nu contează cât de iubitor este Dumnezeu, nu contează cât de multă milă și iubire are El pentru oameni, Dumnezeu nu tolerează pe nimeni care Îi jignește poziția și statutul, după cum nu tolerează pe nimeni care Îi jignește demnitatea. Chiar dacă Dumnezeu îi iubește pe oameni, nu îi răsfață. El le dă oamenilor iubirea, mila și toleranța Sa, dar nu le-a făcut niciodată pe plac. El are principiile și limitele Lui. Indiferent de măsura în care ai simțit iubirea lui Dumnezeu în tine, indiferent de cât de adâncă este această iubire, nu trebuie niciodată să Îl tratezi pe Dumnezeu cum ai trata altă persoană. Deși este adevărat că Dumnezeu tratează oamenii ca fiind apropiați de El, dacă cineva Îl vede pe Dumnezeu ca pe o altă persoană, ca și cum ar fi doar o altă ființă a creației, ca pe un prieten sau ca pe un obiect al închinării, Dumnezeu Își va ascunde fața de el și îl va lepăda. Aceasta este firea Lui și El nu tolerează pe nimeni care să Îl trateze cu neglijență în această chestiune. Așadar, deseori se spune despre firea lui Dumnezeu în cuvântul Lui: nu contează pe câte drumuri ai călătorit, câtă muncă ai depus sau cât ai îndurat, imediat ce Îi jignești firea lui Dumnezeu, El va răsplăti pe fiecare din voi pe baza a ceea ce ați făcut. Asta înseamnă că Dumnezeu vede oamenii ca apropiați, dar oamenii nu trebuie să Îl trateze pe Dumnezeu ca pe un prieten sau ca pe o rudă. Nu Îl privi pe Dumnezeu ca pe amicul tău. Nu contează câtă iubire ai primit de la El, nu contează câtă toleranță ți-a dat, niciodată să nu Îl tratezi pe Dumnezeu doar ca pe un prieten. Aceasta este firea dreaptă a lui Dumnezeu. Înțelegeți, nu-i așa? Mai e nevoie să mai adaug ceva despre asta? Aveți vreo înțelegere anterioară cu privire la această chestiune? Vorbind în general, aceasta este greșeala pe care oamenii o fac cel mai ușor, indiferent dacă înțeleg doctrinele sau nu s-au gândit deloc la asta înainte. Când oamenii Îl jignesc pe Dumnezeu, poate să nu fie din cauza unei situații sau a unui lucru pe care l-au spus, dar este mai degrabă din cauza unei atitudini pe care o au și a unei stări în care se află. Acesta este un lucru foarte înfricoșător. Unii oameni cred că Îl înțeleg pe Dumnezeu, că Îl cunosc, ei chiar ar putea să facă și unele lucruri care L-ar mulțumi pe Dumnezeu. Încep să se simtă egali cu Dumnezeu și că au devenit în mod isteț prieteni cu Dumnezeu. Aceste tipuri de sentimente sunt groaznic de greșite. Dacă nu ai o înțelegere adâncă a acestui lucru, dacă nu înțelegi clar acest lucru, atunci este foarte ușor să Îl jignești pe Dumnezeu și să-I jignești firea dreaptă. Înțelegeți asta acum, nu-i așa? Nu este firea dreaptă a lui Dumnezeu unică? Este egală cu personalitatea sau cu calitățile personale ale unui om? Niciodată, corect? Așadar, nu trebuie să uiți că, indiferent cum tratează Dumnezeu oamenii, indiferent de cum gândește El despre oameni, poziția, autoritatea și statutul lui Dumnezeu nu se schimbă niciodată. Pentru omenire, Dumnezeu este întotdeauna Domnul a toate și Creatorul. Înțelegeți, nu-i așa?

Ce ați învățat despre sfințenia lui Dumnezeu? În afară de a fi în contrast cu răul Satanei, care a fost principalul subiect de discutat despre sfințenia lui Dumnezeu? Nu este ceea ce are și este Dumnezeu? Este ceea ce Dumnezeu are și este ceva unic la Dumnezeu Însuși? (Da.) Nimic din creația Sa nu are asta. Așa că spunem că sfințenia lui Dumnezeu este unică. Aceasta este ceva ce voi puteți înțelege. Am avut trei întâlniri despre sfințenia lui Dumnezeu. Puteți să descrieți cu propriile voastre cuvinte, cu propria voastră înțelegere ce credeți voi că este sfințenia lui Dumnezeu? (Ultima oară când Dumnezeu a comunicat cu noi, ne-am închinat înaintea Lui. Dumnezeu ne-a comunicat adevărul privind prostrația și închinarea pentru a-L adora. Am văzut că nu este în acord cu voința Lui să ne închinăm și să Îl adorăm atunci când nu îndeplinim cerințele Lui și, din asta, vedem sfințenia lui Dumnezeu.) Foarte adevărat. Mai este altceva? (În cuvântul lui Dumnezeu către omenire vedem că El vorbește simplu și limpede, El este direct și la subiect. Satana vorbește pe ocolite și este plin de minciuni. Din ce s-a întâmplat ultima oară când am stat în prosternație înaintea lui Dumnezeu am văzut că cuvintele Sale și acțiunile Sale sunt întotdeauna principiale. El este întotdeauna foarte clar și concis atunci când ne spune cum să ne purtăm, ce ar trebui să respectăm și cum ar trebui să acționăm. Dar oamenii nu sunt așa; după ce omenirea a fost coruptă de Satana, oamenii au căutat să își atingă motivele și obiectivele personale și dorințele personale din faptele și cuvintele lor. După modul în care Dumnezeu are grijă de omenire, din protecția și grija pe care El le dă acesteia, vedem că tot ceea ce face Dumnezeu este pozitiv și foarte clar. În acest mod, noi vedem dezvăluirea esenței sfințeniei lui Dumnezeu.) Bine spus! Mai poate adăuga cineva ceva la asta? (Noi vedem sfințenia lui Dumnezeu atunci când El dezgolește răul Satanei. Când Dumnezeu dezvăluie esența Satanei, devenim mai conștienți de răul lui și vedem sursa suferinței umanității. În trecut, nu eram conștienți de suferința de sub domeniul Satanei. Doar atunci când Dumnezeu a făcut-o cunoscută, am văzut că toată suferința ce vine din căutarea faimei și a averii este creată în întregime de către Satana. Doar prin aceasta simțim că sfințenia lui Dumnezeu este adevărata mântuire a omenirii. Mai mult decât atât, Dumnezeu pregătește pentru noi condițiile pentru a primi mântuirea; în timp ce poate El nu a făcut să ne naștem într-o familie foarte bogată, El are grijă să ne naștem într-o familie potrivită și într-un mediu potrivit. Pe deasupra, El nu ne lasă să suferim răul și oprimarea Satanei, astfel încât să avem condițiile, să avem gânduri normale și un raționament normal în acceptarea mântuirii lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. În toate acestea vedem, de asemenea, precizia planurilor lui Dumnezeu, a aranjamentelor Sale și a felului în care El le pune în aplicare. Suntem capabili să vedem mai bine lucrarea detaliată a lui Dumnezeu în a ne salva de sub influența Satanei și vedem sfințenia lui Dumnezeu și iubirea Lui pentru omenire.) Mai este ceva de adăugat? (Omenirii stricate îi lipsește adevărata cunoaștere sau dragostea pentru Dumnezeu. Pentru că nu înțelegem esența sfințeniei lui Dumnezeu, închinarea noastră înaintea Lui în adorare este impură, are un motiv ascuns și este premeditată, ceea ce Îl face pe Dumnezeu nefericit. Noi vedem că Dumnezeu este foarte diferit de Satana; Satana vrea ca oamenii să îl adore și să îl flateze, să i se închine și să îl venereze. Satanei îi lipsesc principiile. Și din asta apreciez, de asemenea, sfințenia lui Dumnezeu.) Foarte bine! Din ceea ce noi am comunicat despre sfințenia lui Dumnezeu, vedeți perfecțiunea lui Dumnezeu? (O vedem.) Vedeți cum Dumnezeu este sursa tuturor lucrurilor pozitive? Vedeți cum Dumnezeu este întruparea adevărului și dreptății? Vedeți cum Dumnezeu este sursa iubirii? Vedeți cum tot ceea ce face Dumnezeu, tot ceea produce și tot ceea ce dezvăluie este fără de pată? (Da.) Aceste câteva exemple sunt toate aspecte principale în ceea ce privește sfințenia lui Dumnezeu despre care vă vorbesc. Astăzi, aceste cuvinte pot părea doar doctrină pentru voi, dar într-o zi, când vei experimenta și vei vedea pe adevăratul Dumnezeu Însuși din cuvântul Lui și din lucrarea Lui, vei spune din adâncul inimii că Dumnezeu este sfânt, că Dumnezeu este diferit de umanitate, că inima, firea și esența Lui sunt toate sfinte. Această sfințenie îi permite omului să vadă desăvârșirea Lui și, totodată, îi permite omului să vadă că esența sfințeniei lui Dumnezeu este imaculată. Esența sfințeniei Lui stabilește că El este unicul Dumnezeu Însuși și arată omului și îi dovedește că El este unicul Dumnezeu Însuși. Nu este acesta punctul principal? (Este.)

Astăzi am trecut în revistă câteva părți din conținutul întâlnirilor noastre anterioare. Vom încheia aici această trecere în revistă. Sper că ați pus cu toții la inimă principalele puncte ale fiecărei chestiuni și subiect. Nu vă gândiți la ele doar ca la niște doctrine; chiar citiți-le în profunzime și încercați să vi le lămuriți când aveți timp. Amintiți-vă de ele în inima voastră și puneți-le în practică și vei învăța cu adevărat tot ceea ce am spus despre adevărata dezvăluire a firii lui Dumnezeu și ceea ce are El și ce este. Totuși, nu le vei înțelege niciodată dacă doar le notezi în carnețelul tău și nu le citești cu atenție sau nu te gândești la ele. Înțelegeți acum, nu-i așa? După ce au comunicat aceste trei chestiuni, oamenii dobândesc o înțelegere generală, sau chiar specifică, a statutului lui Dumnezeu, a esenței Sale, a firii Sale. Dar vor avea o completă înțelegere a lui Dumnezeu? (Nu.) Acum, în propria voastră înțelegere a lui Dumnezeu, mai aveți domenii în care simțiți că aveți nevoie de o înțelegere mai profundă? Altfel spus, după ce ai căpătat o înțelegere a autorității lui Dumnezeu, a firii Sale drepte și a sfințeniei Lui, poate că ai realizat în mintea ta o recunoaștere a statutului și poziției Lui unice, totuși trebuie ca prin experiența ta să ajungi să cunoști și să apreciezi acțiunile Sale, puterea Sa și esența Sa înainte de a dobândi o înțelegere mai profundă. Acum ați ascultat aceste părtășii, așa că puteți așeza în inimile voastre acest articol de credință: Dumnezeu există cu adevărat și, într-adevăr, El comandă toate lucrurile. Nici un om nu trebuie să Îi jignească firea cea dreaptă și sfințenia Sa este o certitudine pe care nici un om nu o poate pune sub semnul întrebării. Acestea sunt fapte. Aceste părtășii permit statutului și poziției lui Dumnezeu să aibă o fundație în inimile oamenilor. Odată ce această fundație a fost stabilită, oamenii trebuie să încerce să înțeleagă mai mult.

Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor (I)

Astăzi vă voi comunica un subiect nou. Care va fi subiectul? Titlul subiectului va fi „Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor.” Nu este acesta un subiect destul de mare de dezbătut? Îl simțiți ca pe ceva ce poate fi un pic de neatins? Dumnezeu fiind sursa vieții tuturor lucrurilor, poate părea un subiect de care oamenii să se simtă detașați, dar toți cei ce Îl urmează pe Dumnezeu trebuie să îl înțeleagă. Aceasta deoarece acest subiect este legat inextricabil de cunoașterea lui Dumnezeu a fiecărei persoane, de a fi capabil să Îl mulțumească și să Îl venereze. Așadar, acest subiect trebuie comunicat. Înainte, unii oameni poate aveau o înțelegere primară a acestui subiect sau poate unii oameni erau conștienți de el. Ei poate au o cunoaștere simplistă sau o înțelegere superficială în mintea lor. Alții pot avea unele experiențe speciale despre aceasta; datorită experiențelor lor unice, au în inimile lor o profundă înțelegere a acestui subiect. Dar indiferent dacă această cunoaștere este profundă sau superficială, pentru voi este unilaterală și nu este suficient de specifică. Așadar, acest subiect trebuie comunicat, scopul acestuia fiind să vă ofere o înțelegere mai adâncă și specifică. Voi folosi o metodă specială de părtășie despre acest subiect cu voi, o metodă pe care nu am mai folosit-o înainte și una pe care poate o veți găsi un pic neobișnuită sau un pic inconfortabilă. Cu toate acestea, după ce o veți auzi, o veţi cunoaște, indiferent care ar fi metoda. Vă place să ascultaţi poveşti? (Da, ne place.) Se pare că am avut dreptate să aleg metoda spunerii unei povestiri. Vouă, tuturor, vă place să ascultaţi povestiri. Aşadar, să începem. Nu e nevoie să luaţi notiţe. Vă cer să fiți calmi și să nu vă foiți. Poţi închide ochii dacă simţi că ochii deschişi te pot distrage spre ceea ce te înconjoară sau spre oamenii din jurul tău. Am o mică povestire minunată să vă spun. Este o poveste despre o sămânţă, pământul, un copac, lumina soarelui, cântecele păsărilor şi om. Ce personaje principale are povestea pe care urmează să o spun? (O sămânţă, pământul, un copac, lumina soarelui, păsările cântătoare şi om.) Dumnezeu va fi în povestire? (Nu.) Dar sunt sigur că după povestire vă veți simți relaxați şi împăcați. Foarte bine, acum ascultaţi în linişte.

Povestea 1. O sămânță, pământul, un copac, lumina soarelui, păsările cântătoare și omul

O mică sămânță căzu pe pământ. După ce căzu o ploaie puternică, sămânța crescu într-o mlădiță delicată și rădăcinile sale săpară încet în solul de dedesubt. Mlădița se înălță cu timpul, înfruntând vânturi crude și ploi puternice, văzând trecerea anotimpurilor și luna crescând și descrescând. Vara, pământul aduse darul apei pentru ca mlădița să poată îndura arșița. Și datorită pământului, mlădița nu simți căldura și, astfel, supraviețui căldurii verii. Când veni iarna, pământul înveli mlădița cu îmbrățișarea sa caldă și se apucară unul pe altul strâns. Și, datorită căldurii pământului, mlădița supraviețui frigului amar, trecând neatinsă prin vânturile iernii și zăpezile anotimpului. Adăpostită de pământ, mlădița a crescut curajoasă și era fericită. Crescu înaltă și mândră din îngrijirea altruistă a pământului. Mlădița crescu fericită. Cânta când ploaia o stropea și dansa și se legăna când bătea vântul. Și astfel mlădița și pământul depindeau unul de altul…

Anii trecură și mlădița deveni un copac înalt. Îi crescuseră ramuri robuste încărcate cu nenumărate frunze şi era înfipt bine în pământ. Rădăcinile copacului săpau în pământ cum mai făcuseră, dar acum se afundau adânc în sol. Ceea ce odată protejase mlădița era acum fundația pentru copacul măreţ.

O rază de soare străluci pe copac și trunchiul se scutură. Copacul îşi întinse ramurile larg și se hrăni din lumină. Pământul de dedesubt respiră în acelaşi timp cu copacul şi pământul se simți reînnoit. Chiar atunci, o briză proaspătă bătu printre crengi și copacul tremură de încântare, plin de energie. Şi astfel, copacul și lumina soarelui depind unul de altul…

Omenii stăteau la umbra răcoroasă a copacului şi se scăldau în aerul înviorător şi parfumat. Aerul le curăţa inimile şi plămânii şi curăţa sângele din ei. Oamenii nu se mai simţeau obosiţi sau împovăraţi. Şi astfel, oamenii și copacul depind unul de altul…

Un stol de păsări cântătoare ciripeau în timp ce se așezau pe una din ramurile copacului. Poate că scăpau de un duşman sau se înmulţeau şi îşi creşteau puii sau poate că doar luau o mică pauză. Şi astfel, păsările și copacul depind unul de altul…

Rădăcinile copacului, răsucite și încurcate, săpau adânc în pământ. Trunchiul adăpostea pământul de vânt şi ploaie şi îşi întindea marile ramuri şi proteja pământul de dedesubt, iar copacul făcea asta deoarece pământul îi este mamă. Trăiesc împreună, depind unul de altul şi niciodată nu se vor despărţi…

Astfel, povestea a ajuns la sfârșit. Puteți să deschideți ochii acum. Am spus o poveste despre o sămânță, pământ, lumina soarelui, păsările cântătoare și om. Povestirea are doar câteva părți. Ce sentimente v-a dat? Spusă așa, o înțelegeți? (O înțelegem.) Puteți să vorbiți despre sentimentele voastre. Așadar, cum vă simțiți după ce ați auzit această povestire? Mai întâi am să vă spun că toate lucrurile pe care vi le-am menționat pot fi și văzute și atinse; acestea sunt lucruri reale, nu metafore. Vreau să începeți să vă gândiți la ce am discutat. Nimic din ce am abordat nu e profund şi există câteva fraze ce constituie principala idee a povestirii. (Povestirea pe care am ascultat-o zugrăvește o imagine frumoasă: sămânța prinde viață și, pe măsură ce crește, experimentează cele patru anotimpuri ale anului: primăvara, vara, toamna și iarna. Pământul este ca o mamă în felul în care îngrijeşte. Dă căldură iarna astfel încât mlădiţa să supravieţuiască frigului. După ce mlădiţa a devenit copac, o rază de soare îi atinge ramurile, aducând copacului multă bucurie. Vedem că între toate lucrurile creației lui Dumnezeu, pământul este viu şi depinde de copac. De asemenea, vedem că raza de soare aduce atât de multă căldură copacului şi chiar dacă păsările sunt ceva obişnuit, noi vedem cum păsările, copacul şi oamenii sunt împreună în armonie. Când auzim povestirea, acesta este sentimentul pe care îl avem în inimi, că de fapt toate lucrurile creaţiei lui Dumnezeu sunt vii.) Bine spus! Mai are cineva ceva de adăugat? (În povestire pe măsură ce sămânţa încolțește şi devine un copac înalt, vedem lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a făcut. Dumnezeu a făcut toate lucrurile să trăiască şi să depindă unul de altul și sunt toate conectate unul de celălalt și își slujesc unul altuia. Noi vedem înțelepciunea lui Dumnezeu, minunea Lui şi vedem că El este sursa vieții pentru toate lucrurile.)

Toate lucrurile despre care doar ce v-am vorbit sunt lucruri pe care le-aţi mai văzut, precum semințele, știți despre asta, nu-i așa? O sămânță ce crește devenind un copac poate să nu fie un proces pe care să îl vezi în detaliu, dar ştii că e un fapt, corect? Ştiţi despre pământ şi lumina soarelui. Imaginea păsărilor cântătoare cocoțate într-un copac este ceva ce toţi oamenii au văzut, nu? Şi oameni răcorindu-se la umbra unui copac, toți ați văzut asta, nu? (Am văzut asta.) Aşadar, ce sentiment aveți când vedeţi toate aceste exemple într-o imagine? (Armonie) Sunt toate exemplele din această imagine de la Dumnezeu? (Da.) Cum vin de la Dumnezeu, El știe valoarea și semnificaţia acestor câtorva exemple existând împreună pe pământ. Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a avut un plan pentru fiecare dintre ele şi fiecare lucru pe care El l-a creat arată intenţiile Lui și că El a îmbibat viaţă în ele. El a creat mediul de trai pentru umanitate, care este discutat în povestirea pe care tocmai am auzit-o. A discutat despre interdependența dintre sămânță și pământ; pământul hrănește sămânța şi sămânța este legată de pământ. Relaţia dintre acestea două a fost predeterminată de Dumnezeu încă de la început. (Da.) Copacul, lumina soarelui, păsările cântătoare şi omul din această imagine sunt un exemplu de mediu de trai pe care Dumnezeu l-a creat pentru umanitate. În primul rând, copacul nu poate să părăsească pământul și nici nu poate să existe fără lumina soarelui. Atunci care a fost scopul pentru care Dumnezeu a creat copacul? Putem spune că a fost doar pentru pământ? Putem spune că doar pentru păsările cântătoare? Putem să spunem că doar pentru oameni? (Nu.) Care este relația dintre ele? Relația dintre ele este de interdependență în cadrul căreia nu pot fi separate. Altfel spus, copacul, lumina soarelui, păsările cântătoare şi oamenii se bazează unul pe altul pentru a exista şi se îngrijesc unul pe altul. Copacul protejează pământul, iar pământul îngrijeşte copacul; lumina soarelui asigură cele necesare copacului, iar copacul creează aer curat din lumina soarelui şi alină pământul de căldura lumina soarelui. Cine beneficiază în final? Omenirea beneficiază de asta, corect? Şi acesta este unul din principiile din spatele motivului pentru care Dumnezeu a făcut mediul de trai pentru omenire și unul din principalele motive pentru asta. Chiar dacă aceasta este o simplă imagine, putem vedea înţelepciunea lui Dumnezeu şi intenţiile Lui. Omenirea nu poate supraviețui fără pământ sau fără copaci sau fără păsări cântătoare şi lumina soarelui, corect? Chiar dacă a fost o povestire, este un microcosmos al creației universului de către Dumnezeu și a dăruirii omului mediul de trai.

Dumnezeu a creat cerurile şi pământul şi toate lucrurile pentru omenire şi a creat, de asemenea, mediul de trai. Mai întâi, principalul aspect pe care l-am discutat în povestire au fost relațiile interconectate și interdependența tuturor lucrurilor. Sub acest principiu, mediul de trai pentru omenire este protejat, supravieţuieşte şi continuă; datorită existenţei acestui mediu de trai, omenirea se poate propăși și înmulți. Am văzut copacul, pământul, lumina soarelui, păsările cântătoare și oamenii în scenă. Era și Dumnezeu acolo? Oamenii ar putea să nu vadă, corect? Dar oamenii pot vedea regulile relaţiilor interconectate dintre lucrurile din scenă; prin aceste reguli oamenii pot vedea că Dumnezeu există şi că El este Stăpânul. Dumnezeu foloseşte aceste principii şi reguli pentru a prezerva viaţa şi existenţa tuturor lucrurilor. În felul acesta se îngrijește Dumnezeu de toate lucrurile și de omenire. Are această povestire o conexiune cu tema pe care doar ce am discutat-o? La suprafaţă pare că nu există una, dar, în realitate, regulile pe care Dumnezeu le-a făcut în calitate de Creator și stăpânirea Sa asupra tuturor lucrurilor sunt strâns legate cu fiinţa Sa ca fiind sursa vieţii pentru toate lucrurile şi acestea sunt inextricabil legate. Ați învățat puțin, corect?

Dumnezeu este Stăpânul regulilor care controlează universul, El controlează regulile ce guvernează supraviețuirea tuturor lucrurilor și tot El controlează universul şi toate lucrurile astfel încât ele să poată trăi împreună; El face astfel ca ele să nu meargă spre extincție, să nu dispară, astfel încât omenirea să continue să existe, omul să poată trăi în asemenea medii prin conducerea lui Dumnezeu. Aceste reguli care guvernează toate lucrurile sunt sub stăpânirea lui Dumnezeu şi omenirea nu poate interveni şi nu le poate schimba; doar Dumnezeu Însuși știe aceste reguli şi doar El Însuşi le poate gestiona. Când copacii înmuguresc, când plouă, câtă apă și câte substanțe nutritive va da pământul plantelor, în ce anotimp cad frunzele, în ce anotimp copacii au fructe, câtă energie va da soarele copacilor, ce vor expira copacii din energia căpătată de la lumina soarelui – acestea toate sunt lucruri pe care Dumnezeu le-a aranjat de când a creat universul şi acestea sunt legi ce nu pot fi încălcate de om. Lucrurile create de Dumnezeu – fie că sunt vii, fie că par fără viață oamenilor – sunt toate în mâinile lui Dumnezeu şi sub stăpânirea Sa. Niciun om nu poate schimba sau încălca această lege. Altfel spus, când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a formulat cum ar trebui să fie acestea. Copacul nu și-ar putea înfige rădăcinile, înmuguri și crește fără pământ. Dacă pământul nu ar avea copaci, s-ar usca. De asemenea, copacul este casa păsărilor cântătoare, este locul unde se adăpostesc de vânt. Ar fi în regulă în cazul în care copacul nu ar avea lumina soarelui? (Nu ar fi în regulă.) În cazul în care copacul ar avea doar pământul, nu ar funcționa. Toate acestea sunt pentru omenire și pentru supraviețuirea acesteia. Omul primește aer proaspăt de la copac și trăiește pe pământul protejat de acesta. Omul nu poate trăi fără lumina soarelui, omul nu poate trăi fără diferitele ființe vii. Chiar dacă relațiile dintre aceste lucruri sunt complexe, trebuie să îți amintești că Dumnezeu a creat regulile care guvernează toate lucrurile, astfel încât ele să poată exista într-un mod interconectat și interdependent; fiecare lucru pe care El l-a creat are valoare și semnificație. Dacă Dumnezeu ar fi creat ceva fără semnificație, Dumnezeu l-ar lăsa să dispară. Aceasta este una dintre metodele pe care El le-a folosit în asigurarea tuturor lucrurilor. Ce înseamnă „a îngriji” în povestire? Se duce Dumnezeu și udă copacul în fiecare zi? Are copacul nevoie de ajutorul lui Dumnezeu să respire? (Nu.) În acest caz, „a îngriji” se referă la gestionarea de către Dumnezeu a tuturor lucrurilor după creație; tot ceea ce El a avut nevoie au fost regulile pentru a face ca lucrurile să funcționeze fără probleme. Copacul a crescut singur prin plantarea în pământ. Condițiile ca el să crească au fost toate create de Dumnezeu. El a făcut lumina soarelui, apa, solul, aerul și mediul înconjurător, vântul, înghețul, zăpada și ploaia și cele patru anotimpuri; acestea sunt condițiile de care copacul are nevoie pentru a crește, acestea sunt lucruri pregătite de Dumnezeu. Așadar, este Dumnezeu sursa acestui mediu de trai? (Da.) Trebuie ca Dumnezeu să se ducă în fiecare zi și să numere fiecare frunză de pe copaci? Nu e nevoie, corect? De asemenea, Dumnezeu nu trebuie să ajute copacul să respire. Dumnezeu nici nu trebuie să trezească lumina soarelui în fiecare zi spunând: „Acum este timpul să strălucești peste copaci.” El nu trebuie sa facă asta. Lumina soarelui strălucește pe cont propriu, după cum este scris de reguli; când trebuie, copacul absoarbe lumina soarelui, iar când lumina soarelui nu este necesară, copacul încă trăiește după reguli. Voi poate sunteți incapabili să explicați clar acest fenomen, dar acesta este un fapt pe care oricine îl poate vedea și recunoaște. Tot ceea ce trebuie să faci este să recunoști că toate regulile existenței tuturor lucrurilor vin de la Dumnezeu și să știi că dezvoltarea și supraviețuirea lor sunt sub stăpânirea lui Dumnezeu. Înțelegeți, da?

Se folosește o metaforă în această poveste, cum ar spune oamenii? Este antropomorfică? (Nu.) Ceea ce am vorbit este adevărul. Tot ceea ce este viu, tot ceea ce are viață este sub stăpânirea lui Dumnezeu. Au primit viață după ce Dumnezeu le-a creat; este viața dată de la Dumnezeu și urmează legile și calea pe care El le-a creat pentru ea. Aceasta nu trebuie alterată de om și nu are nevoie de ajutor de la om; acesta este modul în care Dumnezeu se îngrijește de toate lucrurile. Înțelegeți, nu-i așa? Credeți că este necesar ca oamenii să recunoască asta? (Da.) Așadar, această povestire are vreo legătură cu biologia? Are vreo legătură cu orice domeniu al cunoașterii sau științei? Nu discutăm biologie aici, și cu siguranță nu facem nicio cercetare biologică. Care este principalul aspect despre care discutăm aici? (Că Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor.) Ce vedeți între toate lucrurile creației? Ați văzut copaci? Ați văzut pământul? (Da.) Ați văzut lumina soarelui, corect? Ați văzut păsări cocoțate în copaci? (Da, am văzut.) Este omenirea fericită să trăiască într-un asemenea mediu? (Este fericită.) Altfel spus, Dumnezeu folosește toate lucrurile – lucrurile pe care El le-a creat – pentru a menține casa omenirii pentru supraviețuire și pentru a proteja casa umanității, așa se îngrijește El de om și de toate lucrurile.

Cum vi se pare modul Meu de a discuta lucrurile și de a comunica? (Este ușor de înțeles și există exemple practice.) Este un mod substanțial de a discuta lucrurile, corect? Este această povestire necesară pentru a ajuta oamenii să Îl recunoască pe Dumnezeu ca sursă a vieții tuturor lucrurilor? (Da.) Dacă este necesară, atunci vom continua cu următoarea povestire. Conținutul următoarei povestiri este un pic diferit și ideea principală este, de asemenea, un pic diferită; lucrurile din povestire sunt ceea ce pot vedea oamenii în creația lui Dumnezeu. Voi folosi din nou metoda de a vă spune o poveste pe care să o ascultați, cu toții, în liniște și să vă gândiți la ceea ce vorbesc. După ce voi termina povestirea, vă voi pune câteva întrebări pentru a vedea cât de mult ați învățat. Personajele principale din această povestire sunt un munte mare, un pârâu mic, un vânt aspru și un val gigantic.

Povestirea 2. Un munte mare, un pârâu mic, un vânt aspru și un val gigantic

A fost odată un pârâu mic care cotea înainte și înapoi, ajungând în cele din urmă la poalele unui munte mare. Muntele bloca drumul micuțului pârâu, așa că pârâul a rugat muntele cu vocea sa mică și slabă: „Te rog, lasă-mă să trec, stai în calea mea și îmi blochezi drumul înainte.” Muntele atunci întrebă: „Unde te îndrepți?” La care micuțul pârâu răspunse: „Îmi caut casa.” Muntele spuse: „Bine, dă-i drumul și treci peste mine!” Dar deoarece micul pârâu era prea slab și prea tânăr, nu avea cum să curgă peste un munte atât de mare, așa că nu avu altă posibilitate decât să tot curgă la poalele muntelui…

Un vânt aspru bătu, cărând cu el nisip și praf până unde era muntele. Vântul urlă la munte: „Lasă-mă să trec!” Muntele întrebă: „Unde te duci?” Vântul urlă înapoi: „Vreau să mă duc în partea aceea a muntelui.” Muntele zise: „Bine, dacă poți să treci prin mijloc te poți duce!” Vântul cel aspru urlă încoace și încolo, dar indiferent cât de furios bătea, nu putu trece prin mijlocul muntelui. Vântul obosi și se opri să se odihnească. Așa că pe partea aceea a muntelui bătea neregulat doar un vânt slab, ceea ce îi mulțumi pe oamenii de acolo. Așa îi saluta muntele pe oameni…

Pe țărm, stropii oceanului se izbeau ușor de recif. Deodată, apăru un val gigantic și mugi pe calea sa către munte. „Dă-te la o parte!” strigă valul gigantic. Muntele întrebă: „Unde te duci?” Marele val nu se opri și continuă să crească pe când răspundea: „Îmi extind teritoriul și vreau să îmi întind brațele un pic.” Muntele zise: „Bine, dacă poți să treci peste creasta mea, îți voi ceda drumul.” Marele val se dădu un pic în spate și apoi se ridică din nou spre munte. Dar indiferent de cât de mult încerca, nu reușea să treacă peste munte. Nu avu de ales decât să se retragă încetișor de unde venise…

De-a lungul secolelor, micul pârâu se scurse încet în jurul poalelor muntelui. Urmând cursul pe care muntele îl făcuse, micuțul pârâu ajunse înapoi acasă; se uni cu râul și se vărsă în mare. Sub îngrijirea muntelui, micuțul pârâu nu se pierdu niciodată. Micuțul pârâu și marele munte se bazau unul pe altul, se înfrânau unul pe altul și depindeau unul de celălalt.

De-a lungul secolelor, vântul aspru nu și-a schimbat obiceiul de a urla către munte. Vântul aspru a suflat mari vârtejuri de nisip când a „vizitat” muntele, așa cum făcuse înainte. A amenințat muntele, dar niciodată nu a răzbătut prin mijlocul lui. Vântul cel aspru și marele munte s-au bazat unul pe altul, s-au înfrânat unul pe altul și au depins unul de celălalt.

De-a lungul secolelor, valul gigantic nu s-a odihnit nici el și niciodată nu s-a oprit din înaintare. Urla și se urca din nou și din nou pe munte, dar muntele nu s-a clintit un centimetru. Muntele veghea marea și astfel creaturile mării s-au înmulțit și s-au dezvoltat. Valul gigantic și muntele cel mare s-au bazat unul pe altul, s-au înfrânat unul pe altul și au depins unul de altul.

Povestirea s-a sfârșit. În primul rând, ce puteți să îmi spuneți despre această povestire, care a fost conținutul principal? Mai întâi a fost muntele, un mic pârâu, un vânt aspru și un val gigantic. Ce s-a întâmplat în prima parte cu micul pârâu și cu marele munte? Vă mai amintiți? De ce vorbim despre marele munte și micul pârâu? (Pentru că muntele a protejat pârâul, acesta nu s-a pierdut niciodată. S-au bazat unul pe altul.) Ce ziceți, muntele a protejat sau a obstrucționat micuțul pârâu? (L-a protejat.) Putea să îl fi obstrucționat? Muntele și micul pârâu erau împreună; a protejat pârâul și totodată a fost și o obstrucție. Muntele a protejat pârâul ca să se poată vărsa în râu, dar totodată l-a ținut să nu curgă peste tot unde putea inunda și putea fi dezastruos pentru oameni. Este acesta principala idee a acestei secțiuni? Protecția muntelui asupra pârâului și modul în care a acționat ca o barieră a păzit casele oamenilor. Apoi avem micul pârâu reunindu-se cu râul la poalele muntelui și, mai târziu, curgând înspre mare; nu este aceasta necesitatea micului pârâu? Când pârâul s-a vărsat în râu și apoi în mare, pe ce se baza? Nu se baza pe munte? Se baza pe protecția muntelui și pe munte să acționeze ca o barieră; este aceasta ideea principală? Vedeți importanța munților pentru apă în acest caz? A avut Dumnezeu scopul Lui când a făcut munții și înalți și joși? (Da.) Aceasta este doar o mică parte a povestirii și dintr-un mic pârâu și un mare munte putem să vedem valoarea și semnificația acestor două lucruri în crearea lor de către Dumnezeu. De asemenea, putem vedea înțelepciunea și scopul Lui în modul în care El stăpânește aceste două lucruri. Nu este așa?

Despre ce e vorba în a doua parte a povestirii? (Un vânt aspru și marele munte.) Este vântul un lucru bun? (Da.) Nu neapărat, deoarece uneori, dacă vântul este prea puternic, poate să fie dezastruos. Cum te-ai simți dacă ar trebui să stai afară în vântul aspru? Ar depinde de cât de puternic este, corect? Dacă este o briză ușoară sau dacă este un vânt de categoria 3 sau 4, atunci ar fi încă tolerabil, o persoană ar avea cel mult probleme să își țină ochii deschiși. Dar ai putea să te descurci dacă vântul ar fi suficient de puternic încât să devină o tornadă? Nu ai fi în stare să reziști. Așadar, este greșit ca oamenii să spună că vântul este mereu bun sau că este rău întotdeauna, deoarece depinde de cât de puternic este vântul. Așadar, care este folosința muntelui aici? Nu cumva este ca un filtru pentru vânt? Muntele ia vântul aspru și îl reduce la ce? (La o briză ușoară.) Majoritatea oamenilor l-au putut atinge și simți în mediul în care trăiau – a fost un vânt aspru sau o briză ușoară cea pe care au simțit-o? (O briză ușoară.) Nu este acesta unul din scopurile pentru care Dumnezeu a creat munții? Nu a fost aceasta intenția Sa? Cum ar fi ca oamenii să trăiască într-un mediu în care vântul aspru să sufle fragmente de nisip fără ca nimic să îl blocheze sau să-l filtreze? Dacă ar arunca nisip și pietre de jur împrejur, ar mai putea oamenii să trăiască pe pământ? Unii oameni ar putea fi loviți în cap de pietre care zboară sau alții ar putea avea nisip în ochi și nu ar mai putea să vadă. Oamenii ar putea fi luați pe sus sau vântul ar putea să bată atât de tare încât să nu mai poată sta în picioare. Casele ar fi distruse și s-ar întâmpla tot felul de dezastre. Are vântul aspru valoare? Când am spus că e rău, oamenii ar putea simți că nu are valoare, dar este adevărat acest lucru? Transformarea lui într-o briză nu are valoare? De ce au nevoie oamenii mai mult când e umiditate sau sufocant? Au nevoie de o briză ușoară care să sufle ușor peste ei, pentru a le răcori și limpezi capetele, pentru a le ascuți gândirea, pentru a le repara și îmbunătăți starea de spirit. De exemplu, voi toți stați într-o încăpere cu mulți alți oameni și aerul e încărcat, de ce ați avea nevoie cel mai mult? (De o mică briză.) În locurile unde aerul este tulbure și plin de murdărie, acesta poate încetini gândirea unei persoane, îi reduce fluxul sanguin și o poate face să aibă capul mai puțin limpede. Totuși, aerul ar deveni proaspăt dacă ar avea cum să se miște și să circule, iar oamenii se vor simți mult mai bine. Chiar dacă micul pârâu sau vântul cel aspru pot deveni un dezastru, cât timp muntele este acolo, acesta îi va transforma în lucruri care, realmente, aduc un beneficiu oamenilor; nu este corect?

Despre ce este vorba în a treia parte a povestirii? (Marele munte și valul imens.). Marele munte și valul imens. Cadrul aici este un munte lângă mare, unde putem vedea muntele, oceanul împroșcând și de asemenea un val imens. Ce este muntele pentru val în acest caz? (Un protector și un filtru.) Este și protector și filtru. Scopul protejării este acela de a opri această parte a mării de la dispariție, astfel încât creaturilor ce trăiesc în ea să le meargă bine. Ca filtru, muntele ține apa mării – acest corp de apă – să nu se reverse și să producă un dezastru care ar afecta și distruge casele oamenilor. Așadar, putem spune că muntele este și filtru și protector.

Aceasta arată semnificația sprijinului reciproc dintre munte și pârâu, dintre munte și vântul aspru și dintre munte și valul imens și felul în care se înfrânează unul pe altul și se bazează unul pe altul, lucruri despre care am vorbit. Există o regulă și o lege ce guvernează supraviețuirea acestor lucruri create de Dumnezeu. Puteți vedea ce a făcut Dumnezeu din ceea ce s-a întâmplat în povestire? A creat Dumnezeu universul și a ignorat apoi ce s-a întâmplat după? Le-a dat El reguli și a conceput modurile în care acestea să funcționeze și le-a ignorat după aceea? Asta s-a întâmplat? (Nu.) Cum este atunci? Dumnezeu deține în continuare controlul asupra apei, vântului și valurilor. Nu le lasă să o ia razna, după cum nu le lasă să strice sau să distrugă casele oamenilor, și de aceea oamenii pot continua să trăiască și să prospere pe această bucată de pământ. Ceea ce înseamnă că Dumnezeu deja plănuise regulile existenței când a făcut universul. Când Dumnezeu a făcut aceste lucruri, El S-a asigurat că aveau să aducă foloase umanității și le-a și controlat, astfel încât să nu fie problematice sau dezastruoase pentru omenire. Dacă ele nu ar fi gestionate de Dumnezeu nu ar curge apele peste tot? Nu ar sufla vântul peste tot locul? Urmează acestea regulile? Dacă Dumnezeu nu le-ar gestiona, atunci ele nu ar mai fi guvernate de nicio regulă și vântul ar urla și apele s-ar ridica și ar curge peste tot. Dacă valul imens ar fi fost mai înalt decât muntele, atunci acea parte a mării ar mai fi putut exista? Marea nu ar mai fi putut exista. Dacă muntele nu ar fi mai înalt decât valul, aria aceea de mare nu ar mai exista, iar muntele și-ar pierde valoarea și semnificația.

Vedeți înțelepciunea lui Dumnezeu în aceste două povestiri? Dumnezeu a creat universul și El este Domnul acestuia; El este responsabil pentru acesta și El îi asigură cele necesare în timp ce urmărește fiecare cuvânt și acțiune. El, de asemenea, supraveghează fiecare colț al vieții omenești. Așadar, Dumnezeu a creat universul, iar semnificația și valoarea fiecărui lucru, ca și funcția acestuia, natura lui și regulile de supraviețuire sunt clar cunoscute Lui ca propria Sa palmă. Dumnezeu a creat universul; credeți că El trebuie să cerceteze aceste reguli ce guvernează universul? Are Dumnezeu nevoie să citească din cunoașterea umană sau din știință pentru a o cerceta și înțelege? (Nu.) Este cineva din toată omenirea care are o erudiție atât de extinsă și o înțelepciune atât de vastă încât să înțeleagă toate lucrurile precum le înțelege Dumnezeu? Nu există. Corect? Există astronomi sau biologi care înțeleg cu adevărat cum trăiesc și cresc toate lucrurile? Pot ei înțelege cu adevărat valoarea existenței fiecărui lucru? (Nu pot.) Asta este din cauză că toate lucrurile au fost create de Dumnezeu și nu are importanță cât de profund studiază omenirea această cunoaștere sau cât de mult se străduiește să o învețe, nu vor putea niciodată să priceapă taina și scopul pentru care Dumnezeu a creat toate lucrurile, nu-i așa? Discutând acest lucru până acum, simțiți că aveți o înțelegere parțială a expresiei „Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor”? (Da.) Știam că atunci când aveam să discut acest subiect, mulți oameni se vor gândi imediat că „Dumnezeu este adevărul și Dumnezeu Își folosește cuvântul pentru a Se îngriji de noi”, dar ei se vor gândi la asta doar la acest nivel. Unii vor simți chiar că „asigurarea de către Dumnezeu a celor necesare vieții omenești, că asigurarea hranei celei de toate zilele și a băuturii și a tuturor necesităților zilnice nu contează ca îngrijire a omului.” Nu simt unii așa? Nu este intenția lui Dumnezeu foarte clară în modul în care El a creat totul, astfel încât omenirea să existe și să trăiască normal? Dumnezeu menține mediul înconjurător în care trăiesc oamenii și asigură toate lucrurile de care are nevoie această omenire. Mai mult, El gestionează și stăpânește toate lucrurile. Toate acestea îi permit omenirii să trăiască și să prospere normal; este modul prin care Dumnezeu Se îngrijește de toate lucrurile și de omenire. Nu trebuie ca oamenii să recunoască și să înțeleagă aceste lucruri? Poate unii ar putea spune: „Acest subiect este prea îndepărtat de cunoașterea noastră asupra adevăratului Dumnezeu Însuși și noi nu vrem să știm asta, deoarece omul nu poate trăi doar cu pâine ci, în schimb, trăiește prin cuvântul lui Dumnezeu.” Este corect? (Nu.) Ce e greșit aici? Poți avea o înțelegere completă a lui Dumnezeu dacă cunoști doar ceea ce a spus Dumnezeu? Dacă doar accepți lucrarea Lui și judecata și mustrarea Lui, vei avea o înțelegere completă a lui Dumnezeu? Dacă cunoști doar o mică parte a firii lui Dumnezeu, o mică parte a autorității lui Dumnezeu, este de ajuns pentru a atinge o înțelegere a lui Dumnezeu, nu? (Nu.) Acțiunile lui Dumnezeu încep cu creația universului și continuă și azi, unde acțiunile Lui sunt evidente tot timpul și în orice clipă. Dacă oamenii cred că Dumnezeu există doar pentru că El a ales unii oameni asupra cărora lucrează pentru a-i mântui, și dacă ei cred că alte lucruri nu Îl implică pe Dumnezeu, autoritatea Lui, statutul Lui și acțiunile Lui, poate fi aceasta considerată o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu? Oamenii care au o așa-zisă cunoaștere a lui Dumnezeu – care este bazată pe o viziune unilaterală – limitează faptele lui Dumnezeu doar la un grup de oameni. Este aceasta o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu? Nu cumva acești oameni cu genul acesta de cunoaștere a lui Dumnezeu neagă creația Sa a tuturor lucrurilor și stăpânirea Sa asupra lor? Unii oameni nu vor să acorde atenție acestui lucru și poate că își spun: „Nu văd stăpânirea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, este ceva prea îndepărtat de mine și nu vreau să înțeleg. Dumnezeu face ce vrea El și asta nu are nimic de-a face cu mine. Eu sunt doar preocupat să accept conducerea lui Dumnezeu și a cuvântului Său și voi fi mântuit și desăvârșit de către Dumnezeu. Voi fi atent doar la lucrurile acestea, dar nu voi încerca să înțeleg altceva sau nu mă voi gândi la asta. Indiferent de ce reguli a făcut Dumnezeu când a creat toate lucrurile sau indiferent ce face Dumnezeu pentru a Se îngriji de ele și pentru omenire nu are legătură cu mine.” Ce este cu modul acesta de a vorbi? Nu este complet rușinos? Sunt printre voi persoane care au o asemenea „cunoaștere”? Știu că există o majoritate care gândește în felul acesta, chiar dacă voi nu spuneți asta. Acest tip de persoane conformiste ar putea folosi așa-zisul lor punct de vedere spiritual în modul în care văd totul. Vor să Îl limiteze pe Dumnezeu la Biblie, să Îl limiteze pe Dumnezeu la cuvintele care au fost rostite și să Îl limiteze pe Dumnezeu doar la cuvântul literal scris. Nu vor să știe mai mult despre Dumnezeu și nu doresc ca Dumnezeu să acorde mai multă atenţie realizării altor lucruri. Acest tip de gândire este copilărească și foarte religioasă. Pot cei ce au aceste puncte de vedere să Îl cunoască pe Dumnezeu? Ar avea dificultăți în a-L cunoaște pe Dumnezeu. Astăzi am spus aceste două povestiri și am vorbit despre aceste două aspecte. Deoarece abia le-ați auzit și ați avut contact cu ele, ați putea simți că sunt profunde, ba chiar puțin abstracte și dificil de priceput și înțeles. Ar putea fi greu să le conectați cu acțiunile lui Dumnezeu și cu Dumnezeu Însuși. În orice caz, toate acțiunile lui Dumnezeu și tot ceea ce El a făcut în toate lucrurile și în toată omenirea ar trebui cunoscut clar și precis de fiecare persoană și de toți cei care caută să Îl cunoască pe Dumnezeu. Această cunoaștere îți va da confirmarea și credința în adevărata existență a lui Dumnezeu. Totodată îți va da o cunoaștere exactă a înțelepciunii lui Dumnezeu, a puterii Lui și a modului în care El Se îngrijește de toate lucrurile. Îți permite să concepi clar adevărata existență a lui Dumnezeu și să vezi că nu e ficțională și nu e un mit. Îți permite să vezi că nu e vag, nu este doar o teorie și că Dumnezeu cu siguranță nu este doar o hrană spirituală, ci există cu adevărat. Mai departe, îți permite să Îl cunoști ca Dumnezeu în modul în care S-a îngrijit de toate lucrurile și de omenire; El face asta în propriul Lui mod și în concordanță cu propriul Său ritm. Așadar, se poate spune că datorită faptului că Dumnezeu a creat toate lucrurile și le-a dat reguli, la porunca Sa, fiecare își efectuează sarcinile repartizate, își îndeplinește responsabilitățile și își joacă rolul atribuit. Toate lucrurile își îndeplinesc propriul rol pentru omenire și fac asta în spațiul, în mediul înconjurător în care trăiesc oamenii. Dacă Dumnezeu nu ar face lucrurile în modul acesta și mediul înconjurător al omenirii nu ar fi așa cum este, credința oamenilor în Dumnezeu sau urmarea Lui de către ei – niciuna nu ar fi posibilă; ar fi doar vorbărie goală, nu-i așa?

Să mai aruncăm o privire asupra povestirii pe care tocmai am auzit-o – marele munte și micul pârâu. Care este utilitatea muntelui? Lucrurile vii înfloresc pe munte, așa că existența lui are valoare prin ea însăși. În același timp, muntele blochează micul pârâu, asigurându-se că nu va curge pe oriunde vrea, aducând astfel dezastru oamenilor. Nu este așa? În virtutea existenței muntelui, li se permite lucrurilor vii precum copacii și ierburile și tuturor celelorlalte plante și animale de pe munte să prospere, în timp ce acesta, de asemenea, direcționează unde curge micul pârâu; muntele adună apele pârâului și le călăuzește natural în jurul poalelor lui, unde se pot vărsa în râu și, în cele din urmă, în mare. Regulile care se aplică aici nu au fost făcute de natură, ci au fost special aranjate de Dumnezeu la momentul creației. Cât despre marele munte și vântul aspru, muntele are, de asemenea, nevoie de vânt. Muntele are nevoie ca vântul să mângâie lucrurile vii ce trăiesc pe el și, în același timp, muntele restrânge tăria cu care vântul aspru suflă, astfel încât să nu copleșească și să devasteze. Această regulă are, într-un fel, însărcinarea marelui munte, așadar această regulă în ceea ce privește însărcinarea muntelui a apărut de una singură? (Nu.) A fost creată, în schimb, de Dumnezeu. Marele munte are propria datorie și vântul aspru are, de asemenea, propria datorie. Acum, despre marele munte și valul uriaș, fără ca muntele să fie acolo, apa ar găsi o direcție de curs de una singură? (Nu.) Apa ar copleși și ar devasta. Muntele are propria sa valoare ca munte, iar marea are propria sa valoare ca mare. În acest mod, sub aceste auspicii în care acestea pot să existe împreună în mod normal și nu interferează unul cu altul, acestea se și restricționează unul pe altul; marele munte restricționează marea, astfel încât să nu inunde, și astfel protejează casele oamenilor și asta îi permite mării să îngrijească viețuitoarele ce sălășluiesc în ea. Acest peisaj a apărut de la sine? (Nu.) A fost creat tot de către Dumnezeu. Vedem în aceste imagini că atunci când a creat universul, El a predeterminat unde avea să stea muntele, pe unde avea să curgă pârâul, din ce direcție avea să înceapă să bată vântul aspru și încotro avea să se ducă, precum și cât de înalte pot fi valurile imense. Intențiile și scopul lui Dumnezeu sunt în toate aceste lucruri și acestea sunt faptele Lui. Acum, poți vedea că faptele lui Dumnezeu sunt prezente în toate lucrurile? (Da.)

Care este scopul discuției noastre despre aceste lucruri? Este pentru ca oamenii să poată cerceta regulile din spatele creației universului de către Dumnezeu? Este pentru ca oamenii să devină interesați de astronomie și geografie? (Nu.) Atunci care este? Este pentru ca oamenii să înțeleagă faptele lui Dumnezeu. În acțiunile lui Dumnezeu oamenii pot afirma și verifica faptul că Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor. Dacă ești capabil să înțelegi acest punct, atunci vei fi cu adevărat capabil să confirmi locul lui Dumnezeu în inima ta și vei putea să confirmi că Dumnezeu este unicul Dumnezeu Însuși, Creatorul cerului și pământului și al tuturor lucrurilor. Așadar, este util înțelegerii tale a lui Dumnezeu să cunoști regulile tuturor lucrurilor și să cunoști faptele lui Dumnezeu? (Da.) Cât de util este? În primul rând, când înțelegi aceste fapte ale lui Dumnezeu, ai mai fi interesat de astronomie și geografie? Ai mai avea inima unui sceptic și te-ai îndoi că Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor? Ai mai avea inima unui cercetător și te-ai îndoi că Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor? (Nu.) Când confirmi că Dumnezeu este Creatorul universului și, mai departe, ajungi să cunoști regulile din spatele creației Sale, vei crede cu adevărat în inima ta că Dumnezeu Se îngrijește de tot universul? (Da.) Este „îngrijește” doar spus pentru orice fel de înțeles ori este spus într-o circumstanță specială? Faptul că Dumnezeu Se îngrijește de tot universul are un înțeles foarte larg și o aplicabilitate foarte largă. Dumnezeu nu doar asigură oamenilor nevoile lor zilnice, de mâncat și băut, El asigură omenirii tot ceea ce are nevoie, inclusiv tot ceea ce omenii pot vedea și lucrurile pe care nu le pot vedea. Dumnezeu sprijină, gestionează și conduce mediul de trai de care omenirea are nevoie. Indiferent de mediul de care omenirea are nevoie, indiferent de anotimp, Dumnezeu a pregătit aceasta. Indiferent de ce atmosferă sau temperatură este potrivită pentru existența umană, este, de asemenea, sub controlul lui Dumnezeu și niciuna dintre aceste reguli nu a apărut de la sine, întâmplător; acestea sunt rezultatul conducerii lui Dumnezeu și al faptelor Sale. Dumnezeu Însuși este sursa tuturor acestor reguli și este sursa vieții tuturor lucrurilor. Acesta este un fapt dovedit și incontestabil, indiferent dacă tu îl crezi sau nu, indiferent dacă îl poți vedea sau nu, și indiferent dacă îl înțelegi sau nu.

Știu că marea majoritate a oamenilor cred doar ceea ce Dumnezeu a zis și a făcut în Biblie și că Dumnezeu Și-a dezvăluit faptele unei minorități de oameni pentru ca oamenii să poată vedea valoarea existenței Lui și înțelegerea statutului Lui și pentru a ști că El chiar există. Totuși, pentru mult mai mulți oameni, faptul că Dumnezeu a creat universul și că El îl gestionează și asigură toate lucrurile, pare vag sau ambiguu, iar ei chiar au o atitudine de îndoială. Acest tip de atitudine îi face pe oameni să creadă în mod special că regulile lumii naturale s-au format de la sine, că schimbările, transformările și fenomenele lumii naturale și chiar legile ce guvernează natura s-au ridicat de la sine. Ceea ce înseamnă că, în mintea lor, oamenii nu își pot imagina cum Dumnezeu a creat și a condus toate lucrurile, nu pot înțelege cum Dumnezeu gestionează și asigură toate lucrurile. Datorită limitărilor acestei premise, oamenii nu cred în creația și domnia lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor și în faptul că El este Furnizorul; și chiar credincioșii se limitează la Epoca Legii, Epoca Harului și Epoca Împărăției, adică, faptele lui Dumnezeu precum și asigurarea nevoilor omenirii de către El, sunt cumva limitate doar la oamenii Săi aleși. Aceasta este ceva ce chiar urăsc să văd și aduce atât de multă durere, deoarece omenirea se bucură de tot ce-a adus Dumnezeu și, totuşi, în același timp, ei neagă toate cele făcute de El și tot ceea ce El le dă. Oamenii doar cred că cerul și pământul și toate lucrurile sunt guvernate de propriile reguli naturale și de propriile legi naturale și că sunt fără un conducător care să le controleze sau fără un conducător care să se îngrijească de ele și care să le țină. Chiar dacă tu crezi în Dumnezeu, poate nu crezi că toate acestea sunt faptele Sale; acesta este unul din domeniile cele mai trecute cu vederea pentru orice credincios în Dumnezeu, pentru toți cei care acceptă cuvântul lui Dumnezeu și pentru toți cei care Îl urmează pe Dumnezeu. Așadar, imediat ce încep să discut ceva ce nu este conectat cu Biblia sau cu așa-zisa terminologie spirituală, unii oameni devin plictisiți sau obosiți sau chiar inconfortabili. Simt că pare să devină ceva înstrăinat de oamenii spirituali și lucrurile spirituale. Acesta este un lucru rău. Când este vorba de cunoașterea faptelor lui Dumnezeu, chiar dacă nu menționăm astronomia, geografia sau biologia, noi știm domnia lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, știm că El Se îngrijește de toate lucrurile și că El este sursa tuturor lucrurilor. Aceasta este o sarcină critică și una care trebuie studiată, înțelegeți?

În cele două povestiri pe care tocmai vi le-am spus, chiar dacă poate au un conținut neobișnuit și v-au fost narate și exprimate într-un mod unic, am vrut totuși să folosesc un limbaj direct și o metodă simplă, astfel încât voi să pricepeți și să acceptați ceva mai profund. Acesta a fost singurul Meu țel. Am vrut să vedeți și să credeți că Dumnezeu este Stăpânul tuturor lucrurilor din aceste mici povestiri și scene. Scopul narării acestor povestiri este acela de a vă permite să vedeți și să știți faptele infinite ale lui Dumnezeu în limitele finite ale unei povestiri. Cât despre când o să ajungeți la acest rezultat în voi, acest lucru depinde de propriile voastre experiențe și de căutarea voastră individuală. Dacă eşti în căutarea adevărului și cauți să Îl cunoști pe Dumnezeu, atunci aceste lucruri vor servi ca o reamintire statornică și puternică pentru tine; îți vor permite să ai o conștientizare mai profundă, o claritate în înțelegerea ta și, treptat, te vei apropia de faptele propriu-zise ale lui Dumnezeu, o apropiere care va fi fără distanță și fără greșeală. Totuși, dacă nu căutați să Îl cunoașteți pe Dumnezeu, atunci aceste povestiri pe care le-ați auzit nu vă fac niciun rău. Puteți să le considerați doar povestiri adevărate.

Ați înțeles ceva din aceste două povestiri? (Din faptul că Dumnezeu ne-a spus aceste două povestiri, putem simți cu adevărat că El este Creatorul, Conducătorul și Gestionarul tuturor lucrurilor. Vedem acțiunile lui Dumnezeu, omnipotența Sa și înțelepciunea Sa și, astfel, simțim și mai adânc imensa iubire pe care Dumnezeu o are pentru omenire. Tot ceea ce face Dumnezeu, face pentru omenire). În primul rând, sunt aceste două povestiri diferite de discuțiile noastre precedente despre grija lui Dumnezeu pentru omenire? Există vreo conexiune inevitabilă? Este aceea că în cele două povestiri vedem faptele lui Dumnezeu și cum El planifică și mânuiește totul pentru omenire? Este aceea că tot ceea ce face Dumnezeu și toate gândurile Lui sunt îndreptate spre existența omenirii? (Da.) Nu sunt analiza atentă a lui Dumnezeu și chibzuiala pentru omenire foarte evidente? Omenirea nu trebuie să facă nimic. Dumnezeu a pregătit pentru oameni chiar aerul pe care aceștia îl respiră. Legumele și fructele pe care ei le mănâncă sunt ușor disponibile. De la nord la sud, de la est la vest, fiecare regiune are propriile resurse naturale și diferite culturi, iar fructele și legumele au fost pregătite de Dumnezeu. Vorbind de mediul înconjurător mai mare, Dumnezeu a făcut toate lucrurile interconectate, împletite și interdependente. El a folosit această metodă și aceste reguli pentru a menține supraviețuirea și existența tuturor lucrurilor și, astfel, omenirea a trăit liniștită și pașnică și a crescut și s-a înmulțit de la o generație la alta în acest mediu de trai până în ziua de azi. Altfel spus, Dumnezeu ține balanța mediului înconjurător. Dacă suveranitatea și controlul lui Dumnezeu nu ar fi unde trebuie, niciun om nu ar putea păstra și echilibra mediul, chiar dacă acesta a fost creat de Dumnezeu la început. Dacă omul ar face o sămânță de plastic și ar planta-o în sol, ar înmuguri vreodată? Dacă omul ar face un copac din plastic și l-ar pune în pământ, în câteva sute de ani nu ar produce nicio frunză, corect? În unele locuri nu este aer, așadar oamenii nu pot trăi acolo, iar Dumnezeu nu îți va îngădui să mergi acolo. Așa că să nu treci hotarele, aceasta este pentru protecția omenirii, iar aceste lucruri sunt foarte misterioase. Fiecare colț al mediului înconjurător, lungimea și lățimea pământului și fiecare lucru viu de pe pământ – viu sau mort – au fost pregătite de Dumnezeu și El S-a gândit la ele: de ce este nevoie de acest lucru? De ce este inutil? Care este scopul în a avea acest lucru aici și de ce acela ar trebui să fie acolo? Dumnezeu S-a gândit deja la toate acestea și nu este nevoie ca oamenii să se gândească la ele. Sunt unii oameni nesăbuiți care se gândesc mereu să mute munții, dar în loc să facă asta, de ce să nu se mute la câmpie? Dacă nu îți plac munții, de ce te-ai duce să locuiești lângă ei? Nu este prostesc? Ce se întâmplă dacă muți acel munte? Un uragan va sufla pe acolo sau un val imens va inunda țărmul, iar casele oamenilor vor fi distruse. Nu ar fi acesta un lucru prostesc de făcut? Oamenii pot doar să distrugă. Ei nu pot nici măcar să întrețină singurul loc pe care îl au pentru a trăi și, totuși, ei vor să se îngrijească de toate lucrurile. Acest lucru este imposibil.

Dumnezeu îi permite omului să gestioneze toate lucrurile și să domnească peste ele, dar face omul o treabă bună? Omenirea tinde spre distrugere; omenirea nu doar că nu este capabilă să păstreze lucrurile așa cum le-a creat Dumnezeu, ea chiar le-a distrus. Omenirea a redus munții la moloz, a sufocat mările cu pământ și a transformat câmpiile în deșerturi unde nu poate trăi nimeni. Și totuși acolo, în deșert, omul a făcut industrie și a construit baze nucleare și distrugerea predomină în toate direcțiile. Râurile nu mai sunt râuri, marea nu mai este mare… Când omenirea strică echilibrul și regulile naturii, ziua dezastrului și distrugerii lor nu este departe și este inevitabilă. Când va veni dezastrul, ei vor ști cât de prețioasă este creația lui Dumnezeu și cât de importantă este toată aceasta pentru omenire. Omul care trăiește într-un mediu înconjurător cu un climat bun este ca și când ar fi în paradis. Oamenii nu-și dau seama de această binecuvântare, dar în momentul în care vor pierde totul, vor vedea cât de rar și prețios este tot ce există. Cum poate cineva recupera toate acestea? Ce ar putea face oamenii, dacă Dumnezeu nu ar vrea să creeze din nou? Ce ați putea face? (Nu am putea face nimic.) De fapt, există ceva ce puteți face și este foarte simplu și când vă voi spune despre ce este vorba, voi o să vedeți imediat că e posibil. De ce s-a găsit omul în situația grea de acum, în ce privește mediul? A fost din cauza lăcomiei și distrugerii omului? Dacă omul încetează distrugerea, nu se va îndrepta treptat, de la sine, mediul de trai? Dacă Dumnezeu nu face nimic, dacă Dumnezeu nu mai dorește să facă nimic pentru omenire – adică, dacă El nu mai dorește să intervină – cea mai bună metodă ar fi ca omenirea să oprească această distrugere și să întoarcă lucrurile cum erau. A termina cu toată această distrugere înseamnă a opri această jefuire și devastare a lucrurilor create de Dumnezeu. Asta va permite mediului în care trăiește omul să se îmbunătățească treptat. Eșecul în a face asta va duce la mai multă distrugere a mediului și va deveni și mai serios. Este simplă metoda Mea? Este simplă și realizabilă, corect? Într-adevăr simplă și este realizabilă pentru unii oameni, dar este realizabilă pentru marea majoritate a oamenilor de pe pământ? (Nu, nu este.) Măcar pentru voi, este realizabilă? (Da.) De unde a venit da-ul vostru? Se poate spune că implică stabilirea unei baze a înțelegerii despre faptele lui Dumnezeu? Se poate spune că implică respectarea planului și conducerii lui Dumnezeu? (Da.) Există un mod de a schimba toate acestea, dar nu este un subiect pe care să îl discutăm acum. Dumnezeu este responsabil pentru fiecare viață omenească și El este responsabil până la capăt. Dumnezeu îți asigură cele necesare chiar dacă tu ai fost îmbolnăvit de mediul distrus de Satana sau afectat de poluare sau ai suferit alt rău, nu contează; Dumnezeu îți va asigura cele necesare și El te va lăsa să trăiești. Aveți credință în asta? (Da.) Dumnezeu nu tratează cu ușurință pierderea unei vieți omenești.

Ați ajuns să simțiți importanța recunoașterii lui Dumnezeu ca sursă a vieții tuturor lucrurilor? (Da, am ajuns.) Ce sentimente aveți? Spuneți și vă voi asculta. (Înainte nu ne-am fi gândit să conectăm munții, marea și lacurile cu acțiunile lui Dumnezeu. Astăzi, prin părtășia lui Dumnezeu, înțelegem că acestea au fost întotdeauna acțiuni ale lui Dumnezeu și că au apărut din înțelepciunea Lui, astfel, vedem că creația tuturor lucrurilor de către Dumnezeu a fost predestinată încă de la început și că toate posedă bunăvoința lui Dumnezeu. Toate lucrurile sunt interconectate, iar omenirea este beneficiarul final. Ceea ce am auzit astăzi ni se pare foarte proaspăt și nou și am simțit cât de reale sunt acțiunile lui Dumnezeu. În realitate și în viețile noastre de zi cu zi vedem, cu adevărat, lucrurile după cum sunt când intrăm în contact cu lucruri vii.) Vedeți cu adevărat, nu-i așa? Asigurarea lui Dumnezeu în ceea ce priveşte nevoile omenirii nu este fără un fundament solid, El nu rostește doar câteva cuvinte și gata. Dumnezeu face atât de mult, chiar lucruri pe care nu le vezi, El le face pentru beneficiul tău. Omul trăiește în acest mediu, acest univers creat de Dumnezeu și în el, oamenii și alte lucruri sunt interdependente, exact cum gazul eliminat de plante purifică aerul și de el beneficiază oamenii care îl respiră. Totuși, unele plante sunt otrăvitoare pentru oameni, dar există alte plante care sunt antidot pentru ele. Aceasta este una din minunile creației lui Dumnezeu! Nu am discutat acest subiect azi, în schimb, am discutat în primul rând interdependența dintre om și alte lucruri, cum omul nu poate trăi fără alte lucruri. Care este importanța creației tuturor lucrurilor de către Dumnezeu? Omul nu poate trăi fără alte lucruri, așa cum omul are nevoie de aer ca să trăiască și cum dacă ai fi plasat în vid, ai muri curând. Acesta este un principiu de bază pentru a-ți permite să vezi că omul are nevoie de alte lucruri. Așadar, ce fel de atitudine ar trebui să aibă omul față de toate lucrurile? Să le prețuiască, să le protejeze, să le folosească eficient, să nu le distrugă, să nu le irosească și să nu le schimbe dintr-un capriciu, pentru că toate lucrurile sunt de la Dumnezeu și sunt furnizate omenirii, iar omenirea trebuie să le trateze conștiincios. Astăzi am discutat aceste două subiecte și voi puteți să vă întoarceți și să meditați atent asupra lor. Data viitoare vom discuta unele lucruri mai in detaliu. Părtășia noastră se încheie aici astăzi. La revedere! (La revedere!)

18 ianuarie 2014

Anterior:Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)

Următorul:Dumnezeu Însuși, Unicul (VIII)

Conținuturi Similare