Esența lui Hristos e Duhul,

esența Lui e divinitatea.

Esența lui Hristos e-a lui Dumnezeu Însuși,

ea nu-I va întrerupe propria lucrare.

El nu ar putea să facă nimic

care să-I distrugă propria lucrare.

El n-ar rosti niciodată cuvinte

împotriva propriei voințe.

Dumnezeu întrupat n-ar face o lucrare

să-I întrerupă gestionarea.

În Dumnezeu nu e neascultare;

esența lui Dumnezeu e numai binele.

El exprimă întreaga frumusețe, bunătate, iubire.

Chiar întrupat, Se supune Tatălui.

Chiar cu prețul propriei vieți,

ar fi oricând dispus să o facă, din toată inima.

Dumnezeu nu are neprihănire de Sine;

El nu are viclenie sau aroganță.

Lucrarea poate fi grea sau trupul slab,

dar El nu va-ntrerupe lucrarea lui Dumnezeu.

El nu Se va lepăda de voința Tatălui

prin nimic din neascultarea Sa.

Mai degrabă-ar suferi dureri trupești

decât să n-asculte voia Tatălui.

Deși oamenii fac propriile alegeri,

Hristos n-ar alege să facă la fel.

Deși El are identitatea lui Dumnezeu,

El continuă să caute voia Tatălui,

face ce Dumnezeu I-a-ncredințat în trup. ​

E ceva ce nu poate fi atins de om.

Toți oamenii-n afară de Hristos,

I se pot opune lui Dumnezeu.

Nimeni nu poate-ntreprinde direct

lucrarea-ncredințată de Dumnezeu;

nimeni nu e capabil

să considere gestionarea lui Dumnezeu

drept propria datorie de-a face.

Supunerea față de voia lui Dumnezeu Tatăl

este esența lui Hristos.

Neascultarea față de Dumnezeu, oricum,

este caracteristica Satanei.

Cele două sunt incompatibile.

Cel cu trăsăturile Satanei

nu poate fi numit Hristos.

Omul nu poate-ntreprinde lucrarea lui Dumnezeu

pentru că omul nu are esența lui Dumnezeu.

Omul lucrează pentru propriul interes și viitor,

dar, în lucrarea Sa, Hristos face voia Tatălui Său.

Adaptare după Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc”