1

În trecut, când am crezut în Domnul, am fost neștiutor în ceea ce privește realitatea adevărului.

Nu puteam distinge între adevărații lideri și falșii lideri și antihriști.

Aș fi venerat, m-aș fi închinat și aș fi urmat pe oricine putea expune teoriile biblice.

Am crezut că oricine a lucrat și a suferit mult pentru biserică este un bun lider.

Cu naivitate am crezut că, urmându-i, eu puteam intra în Împărăția cerurilor.

2

Doar după ce am trăit judecata, am realizat cât de ridicolă, de rizibilă fusese gândirea mea.

Niciodată nu am distins oamenii prin adevăr, ci prin concepții și închipuiri.

Făceam orice spunea liderul și credeam că ascult de Dumnezeu.

Mă închinam la statut și putere; Dumnezeu nu avea nici cel mai mic loc în inima mea.

Doar azi îmi dau seama cât de nechibzuită mi-era credința în Dumnezeu.

3

Astăzi, apreciez cât este de dificil să dobândești adevărul și viața în credința în Dumnezeu.

Doar prin trăirea judecății lui Dumnezeu și practicarea adevărului Îl pot cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu.

Când oamenii nu Îl cunosc pe Dumnezeu, indiferent de cât de bună este purtarea lor, este tot fățărnicie.

Indiferent de cât de bune sunt concepțiile și închipuirile oamenilor, ele sunt eronate și incompatibile cu adevărul.

Doar cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, doar cuvintele Lui pot curăți și mântui oamenii.

4

Când credem în Dumnezeu, noi trebuie să credem că Hristos este adevărul și nu trebuie să îi urmăm pe oameni.

Când înțelegem adevărul și Îl cunoaștem pe Dumnezeu, noi putem în mod natural să identificăm diferitele tipuri de oameni.

Când credem în Dumnezeu, noi trebuie doar să practicăm supunere față de adevărurile cuvintelor lui Dumnezeu și trebuie să fim precauți cu oamenii.

Fără adevăr, fără abilitatea de a diferenția, suntem sortiți să fim amăgiți și să atragem distrugerea asupra noastră.

Doar când recunoaștem că Hristos este adevărul pe vecie putem, cu loialitate, să Îl urmăm până la sfârșit.