Cei care sunt cuceriți sunt contraste și, numai după ce sunt desăvârșiți, oamenii devin modele și specimene ale lucrării din zilele de pe urmă. Înainte de a fi făcuți compleți sunt contraste, unelte, precum și obiecte care prestează servicii. Cei care au fost cuceriți cu totul de Dumnezeu sunt cristalizarea lucrării Sale de gestionare, precum și modele și specimene. Aceste cuvinte pe care le-am folosit pentru a descrie astfel de oameni poate că sunt neînsemnate, dar ele dezvăluie multe povești interesante. Voi, cei cu puțină credință, vă veți certa mereu din cauza unui titlu neremarcabil până când vă veți înroși la față și, uneori, chiar apar certuri ca rezultat. Deși nu este nimic mai mult decât un mic titlu, în mințile voastre, credeți că nu este o chestiune legată de un titlu neînsemnat, ci ceva major, care ține de soarta voastră. Așadar, cei care nu sunt raționali vor suferi adesea o mare pierdere din cauza acestei chestiuni incredibil de banale – asta înseamnă a salva puțin, doar pentru a pierde mult. Doar din cauza vreunui titlu neînsemnat, voi veți fugi și nu vă veți întoarce niciodată. Acest lucru se datorează faptului că vedeți viața ca fiind foarte lipsită de importanță și că acordați prea multă valoare numelor cu care sunteți chemați. Deci, în viețile voastre spirituale și chiar și în viețile voastre practice, veți dezvolta adesea multe povestiri complicate și ciudate din cauza noțiunilor voastre cu privire la statut. Poate că nu veți recunoaște acest lucru, dar vă voi spune că astfel de oameni chiar există în viața reală, cu toate că încă nu ați fost expuși unul câte unul. Aceste tipuri de lucruri s-au întâmplat în fiecare dintre viețile voastre. Dacă nu crezi, aruncă doar o privire la scena de mai jos din viața unei surori (sau a unui frate). Este posibil ca, de fapt, chiar tu să fii acea persoană sau poate că e cineva cu care ești familiarizat în viața ta. Dacă nu Mă înșel, scena aceasta descrie o experiență pe care ai avut-o. Nimic nu lipsește din descriere, nici măcar un gând sau o idee nu este exclusă, ci sunt toate consemnate în întregime în această poveste. Dacă nu crezi, doar citește mai întâi.

Aceasta este o mică experiență a unei „persoane spirituale”.

Ea s-a simțit neliniștită când a văzut că multe lucruri pe care le făceau frații și surorile de la biserică nu erau în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu, așa că a început să îi dojenească, spunând: „Voi, nenorociți fără conștiință! De ce faceți lucruri lipsite de scrupule? De ce nu căutați adevărul în loc de a face tot ce vă e pe plac?… Și vă spun vouă aceste lucruri, dar, în același timp, pe mine însămi mă urăsc. Văd că Dumnezeu arde de nerăbdare și simt un foc înăuntrul meu. Sunt cu adevărat dispusă să realizez pe deplin lucrarea pe care mi-a încredințat-o Dumnezeu și chiar vreau să vă slujesc bine. Doar că la momentul de față sunt atât de slabă. Dumnezeu Și-a petrecut atât de mult timp pentru noi și ne-a spus atât de multe cuvinte, dar noi suntem tot la fel. În inima mea, simt întotdeauna că Îi datorez atât de mult lui Dumnezeu…” (A început să plângă, incapabilă să continue să vorbească.) Apoi, a început să se roage: „Dumnezeule! Te implor să-mi dai putere și să mă miști mai mult ca niciodată, și fie ca Duhul Tău să lucreze în mine. Sunt dispusă să cooperez cu Tine. Atâta timp cât Tu dobândești în cele din urmă slavă, sunt dispusă chiar acum să-Ți dau totul. Sunt dispusă chiar să-mi dau viața, atâta vreme cât putem să aducem laude mari și atât timp cât frații și surorile noastre pot să cânte și să danseze cu bucurie ca să laude numele Tău sfânt, să Te preamărească, să Te manifeste, să fie siguri că lucrarea Ta este adevărată și să fie dispuși să fie atenți la poverile pe care Tu le porți…” Ea s-a rugat cu sinceritate în acest fel, iar Duhul Sfânt i-a dat într-adevăr o povară. În acest timp, era deosebit de împovărată și își petrecea toată ziua citind, scriind și ascultând. Era ocupată pe cât de mult posibil. Starea ei spirituală era excelentă și, în inima ei, era mereu energică și împovărată. Din când în când, era slăbită și mai întâlnea câte un obstacol, dar, nu după mult timp, își redobândea starea ei normală. După o perioadă ca aceasta, progresul ei a fost rapid, a reușit să înțeleagă întrucâtva unele dintre multele cuvinte ale lui Dumnezeu și, de asemenea, a învățat grabnic imnuri – în ansamblu, starea ei spirituală era excelentă. Când a văzut că multe lucruri din biserică nu erau în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu, ea a devenit îngrijorată și supărată și le-a făcut reproșuri fraților și surorilor ei, spunând: „Înseamnă asta că vă faceți datoria cu devotament? De ce nu puteți nici măcar să plătiți un preț atât de mic? Dacă nu vreți să o faceți, o voi face eu…”

Când avea o povară, cu cât mai mult lucra Duhul Sfânt, cu atât mai puternică simțea că devine credința ei. Ocazional, întâmpina unele dificultăți și devenea negativă, dar era capabilă să le depășească. Adică, atunci când experimenta lucrarea Duhului Sfânt, chiar și atunci când condiția ei era minunată, tot nu putea evita să dea de anumite dificultăți sau să fie oarecum slăbită. Astfel de lucruri se întâmplă inevitabil, dar, în scurtă vreme, a putut să iasă din acele stări. Când experimenta slăbiciunea, se ruga și simțea că statura ei era cu adevărat mică, dar era dispusă să coopereze cu Dumnezeu. Indiferent ce făcea Dumnezeu, ea era dispusă să-I satisfacă intențiile și să se supună tuturor rânduielilor Lui. Au existat unii oameni care aveau anumite opinii și prejudecăți despre ea, dar ea a reușit să se lase deoparte și să se angajeze proactiv în părtășia cu ei. Astfel sunt stările oamenilor când Duhul Sfânt Își îndeplinește lucrarea normală. După o anumită perioadă, lucrarea lui Dumnezeu a început să se schimbe, iar toți oamenii au intrat într-un alt pas al lucrării, în care Dumnezeu a avut cerințe diferite pentru ei. Deci, au existat noi cuvinte rostite care au ridicat noi cerințe de la oameni: „… Am doar ură pentru voi, niciodată binecuvântări. Nu am avut niciodată gândul să vă binecuvântez și nici nu M-am gândit să vă fac să fiți compleți, pentru că sunteți prea răzvrătiți. Pentru că sunteți necinstiți și înșelători și deoarece aveți un calibru slab și aveți un statut inferior, nu v-am avut niciodată în vedere sau în inima Mea. Lucrarea Mea este făcută cu unica intenție de a vă condamna; mâna Mea nu a fost niciodată departe de voi, cum nu a fost nici mustrarea Mea. Am continuat să vă judec și să vă blestem. Pentru că nu Mă înțelegeți, furia Mea a fost întotdeauna asupra voastră. Deși am lucrat dintotdeauna printre voi, ar trebui să știți atitudinea Mea față de voi. Nu este altceva decât detestare – nu există altă atitudine sau opinie. Vreau doar ca voi să acționați ca niște contraste pentru înțelepciunea Mea și puterea Mea cea mare. Voi nu sunteți altceva decât contrastele Mele, pentru că dreptatea Mea este dezvăluită prin răzvrătirea voastră. V-am pus să acționați ca niște contraste pentru lucrarea Mea, pentru a fi anexele lucrării Mele…” De îndată ce a văzut cuvintele „anexe” și „contraste”, ea a început să se gândească: „Cum ar trebui să urmez în lumina acestor cuvinte? După ce am plătit un astfel de preț, sunt tot un contrast. Nu este contrastul doar un prestator de servicii? În trecut, s-a spus că nu vom fi prestatori de servicii, că vom fi poporul lui Dumnezeu, dar, astăzi, nu suntem aici tot în rolul de prestatori de servicii? Nu sunt prestatorii de servicii lipsiți de viață? Indiferent cât de multă suferință îndur, Dumnezeu nu mă va aproba pentru lucrul acesta! După ce nu voi mai fi un contrast, nu se va termina?…” Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât mai demotivată devenea. Se simțea și mai rău când venea la biserică și vedea stările fraților și ale surorilor ei: „Voi nu sunteți bine! Eu nu sunt bine! Am devenit negativă. Uf! Ce se poate face? Dumnezeu încă nu ne vrea. Făcând o astfel de lucrare, e imposibil ca El să nu ne facă negativi. Nu știu ce e în neregulă cu mine. Nici măcar nu vreau să mă rog. Oricum, nu sunt în regulă acum și chiar nu pot să-mi adun puterea lăuntrică. M-am rugat de multe ori, dar încă nu pot și nu sunt dispusă să continui. Așa văd eu treaba: Dumnezeu spune că suntem contraste, deci contrastele nu sunt oare doar prestatori de servicii? Dumnezeu spune că noi suntem contraste, nu fiii Săi, nici poporul Său, cu atât mai puțin fiii Lui întâi-născuți. Nu suntem nimic, decât niște contraste. Dacă asta e ceea ce suntem, putem vreodată avea un final favorabil? Contrastele nu au nicio speranță pentru că nu au viață. Dacă am fi fiii Săi, poporul Său, atunci ar fi o speranță în asta – am putea fi făcuți compleți. Pot contrastele să ducă viața lui Dumnezeu? Poate Dumnezeu să lucreze viață în cei care-I fac un serviciu? Cei pe care îi iubește sunt cei care au viața Lui și numai cei care au viața Lui sunt fiii Săi, poporul Lui. Deși sunt negativă și slabă, sper că voi toți nu sunteți negativi. Știu că faptul de a regresa și a fi negativ în acest fel nu poate satisface intențiile lui Dumnezeu, dar nu sunt dispusă să fiu un contrast. Mi-e frică să fiu un contrast. Oricum, am doar atâta energie și nu pot continua acum. Sper că niciunul dintre voi nu va face cum am făcut eu, ci va putea obține o oarecare inspirație din partea mea. Simt că aș putea la fel de bine să mă duc la moarte! Vă voi lăsa cu câteva ultime cuvinte înainte de a-mi întâlni moartea – chiar dacă sunteți contraste, sper că veți putea continua să fiți asta până la sfârșit; poate că, în cele din urmă, Dumnezeu va aproba contrastele…” Când frații și surorile au văzut acest lucru, s-au întrebat: „Cum poate fi atât de negativă? Nu i-a fost întru totul bine în ultimele câteva zile? De ce și-a pierdut brusc orice impuls? De ce nu e normală?” Ea a spus: „Nu spuneți că nu sunt normală. De fapt, în inima mea, înțeleg totul. Știu că nu am satisfăcut intențiile lui Dumnezeu, dar nu e cumva doar pentru că nu sunt dispusă să acționez ca un contrast al Lui? N-am făcut nimic rău. Poate că, într-o zi, Dumnezeu va schimba titlul de «contraste» în «ființe create», și nu doar atât, ci ființe create pe care Dumnezeu să le folosească mult. Nu există speranță în asta? Sper că nu veți fi negativi sau descurajați și că puteți continua să-L urmați pe Dumnezeu și să vă îndepliniți funcția de contraste. În orice caz, eu nu pot continua. Să nu fiți constrânși din cauza mea!” Alți oameni au auzit asta și au spus: „Chiar dacă tu vei înceta să-L urmezi, noi vom continua, deoarece Dumnezeu nu ne-a tratat niciodată nedrept. Nu vom fi constrânși din cauza negativității tale.”

După ce a trecut prin această experiență pentru o perioadă, tot era într-o stare negativă cu privire la faptul de a fi un contrast, așa că i-am spus: „Nu Îmi înțelegi lucrarea. Nu înțelegi deloc adevărata poveste din spatele cuvintelor Mele, esența sau rezultatele intenționate ale cuvintelor Mele. Nu cunoști obiectivele lucrării Mele, nici înțelepciunea acesteia. Nu înțelegi intențiile Mele. Nu știi decât să te retragi pentru că ești un contrast – te ocupi mult prea mult de statut! Ce nemernică lașă! Ți-am spus atât de multe în trecut. Ți-am spus că te voi desăvârși; ai uitat? Nu am vorbit mai întâi despre a fi desăvârșită, până să vorbesc vreodată despre contraste?” „Stai puțin, lasă-mă să mă gândesc la asta! Da, așa e! Ai spus acele lucruri înainte de a vorbi vreodată despre contraste!” „Când am vorbit despre a fi desăvârșit, nu am spus Eu că doar după ce oamenii vor fi cuceriți, vor fi desăvârșiți?” „Da!” „Nu au fost cuvintele Mele sincere? Nu au fost spuse demne de încredere?” „Ba da, au fost! Tu ești un Dumnezeu care nu spune niciodată nimic necinstit – nimeni nu poate îndrăzni să nege acest lucru. Dar Tu vorbești în atâtea feluri diferite.” „Nu se schimbă oare căile Mele de a vorbi în funcție de diferiții pași ai lucrării? Nu sunt lucrurile pe care le spun Eu făcute și spuse pe baza nevoilor tale?” „Tu lucrezi în funcție de nevoile oamenilor și le oferi ceea ce au nevoie. Acest lucru nu este neadevărat!” „Așadar, lucrurile pe care ți le-am spus nu au fost benefice? Mustrările Mele nu au fost îndeplinite pentru binele tău?” „Cum mai poți să spui că este pentru binele meu! M-ai mustrat aproape până în punctul morții – nu vreau să mai trăiesc. Astăzi spui ceva, mâine spui altceva. Știu că mă desăvârșești pentru binele meu, dar nu m-ai desăvârșit – Tu mă faci un contrast și încă mă mustri. Mă urăști, nu-i așa? Nimeni nu îndrăznește să creadă cuvintele Tale, și numai acum am văzut clar că mustrarea Ta este doar ca să înlături ura din inima Ta, nu să mă mântuiești pe mine. Ai mai ascuns adevărul de mine; ai spus că mă vei desăvârși și că mustrarea a fost pentru a mă desăvârși. Deci, m-am supus mereu mustrării Tale; niciodată nu mi-am imaginat că astăzi voi suporta titlul de contrast. Dumnezeule, nu ar fi mai bine dacă m-ai face să acționez ca orice altceva? Trebuie să mă obligi să port pălăria unui contrast? Aș accepta până și să fiu un portar în Împărăție. Am alergat de colo până colo și m-am sacrificat, dar, până la urmă, mâinile mele sunt goale – nu am niciun ban. Totuși, acum îmi spui că mă vei pune să mă comport ca un contrast al Tău. Cum pot măcar să-mi mai arăt fața?” „Despre ce vorbești? Am făcut atât de multă lucrare de judecată în trecut, și tu nu o înțelegi? Oare te înțelegi cu adevărat pe tine însăți? Nu este titlul de «contrast», de asemenea, judecata cuvintelor? Crezi că toată discuția Mea despre contraste e tot o metodă, o cale de a te judeca? Atunci, cum ar trebuie să Mă urmezi?” „Încă nu am planificat cum să Te urmez. Mai întâi, trebuie să știu: sunt eu un contrast sau nu? Pot și contrastele, de asemenea, să fie desăvârșite? Poate fi schimbat titlul de «contrast»? Pot să aduc o mărturie răsunătoare prin faptul că sunt un contrast și apoi să devin cineva care este desăvârșit, care este un exemplar al iubirii față de Dumnezeu și care este apropiat al lui Dumnezeu? Pot fi făcută completă? Spune-mi adevărul!” „Nu ești conștientă că lucrurile se dezvoltă întotdeauna, că sunt în continuă schimbare? Atât timp cât în prezent ești dispusă să fii supusă în rolul tău de contrast, vei putea să te schimbi. Dacă ești sau nu un contrast nu are nimic de-a face cu destinul tău. Punctul cheie este dacă poți sau nu să fii cineva care are o schimbare în viața-fire.” „Poți să-mi spui dacă mă poți desăvârși sau nu?” „Atât timp cât urmezi și te supui până la sfârșit, îți garantez că te pot desăvârși.” „Și ce fel de suferință va trebui să trăiesc?” „Vei experimenta necazuri, precum și judecata și mustrarea cuvintelor, în special mustrarea cuvintelor, ceea ce e același lucru cu mustrarea de a fi un contrast!” „Aceeași mustrare ca și a unui contrast? Ei bine, dacă pot fi desăvârșită de Tine trecând prin necazuri, dacă există speranță, atunci este bine. Chiar dacă e doar o fărâmă de speranță, este mai bine decât a fi un contrast. Titlul acela, «contrast», sună atât de groaznic. Nu sunt dispusă să fiu un contrast!” „Ce e așa de groaznic la contraste? Nu sunt contrastele desăvârșit de bune în dreptul lor? Sunt contrastele nevrednice să se bucure de binecuvântări? Dacă Eu spun că și contrastele se pot bucura de binecuvântări, atunci vei putea să te bucuri de binecuvântări. Nu este adevărat că titlurile oamenilor se schimbă datorită lucrării Mele? Și totuși, un simplu titlu te deranjează atât de mult? Merită ca tu să fii un astfel de contrast. Ești dispusă să urmezi sau nu?” „Ei bine, mă poți face completă sau nu? Îmi poți permite să mă bucur de binecuvântările Tale?” „Ești dispusă a urma până la sfârșit sau nu? Ești dispusă să te oferi?” „Lasă-mă să mă gândesc. Un contrast se poate bucura, de asemenea, de binecuvântările Tale și poate fi făcut complet. După ce voi fi făcută completă, voi fi apropiata Ta, Îți voi înțelege intențiile în totalitatea lor și voi avea ceea Tu ai. Voi putea să mă bucur de ceea ce te bucuri și Tu și voi ști ceea ce Tu știi… După ce trec prin necazuri și după ce sunt desăvârșită, mă voi putea bucura de binecuvântări. Deci, de care binecuvântări mă voi bucura, de fapt?” „Nu îți face griji cu privire la binecuvântările de care te vei bucura. Chiar dacă ți-aș spune, aceste lucruri sunt dincolo de imaginația ta. După ce vei fi un contrast bun, vei fi cucerită și vei fi un contrast de succes. Acesta este un model și specimen al celui ce este cucerit, dar, desigur, poți deveni un model și specimen doar după ce ai fost cucerită.” „Ce este un model și specimen?” „Este un model și specimen pentru toți păgânii, adică cei care nu au fost cuceriți.” „Câți oameni include asta?” „Foarte mulți oameni. Nu sunt doar cele patru sau cinci mii dintre voi – toți cei care acceptă acest nume pretutindeni în lume trebuie să fie cuceriți.” „Deci nu sunt doar cinci sau zece orașe!” „Nu te îngrijora pentru asta acum și nu te preocupa peste măsură. Doar concentrează-te asupra modului în care ar trebui să dobândești intrarea chiar acum! Îți garantez că poți fi făcută completă.” „În ce măsură? Și de care binecuvântări mă pot bucura?” „De ce ești atât de îngrijorată? Îți garantez că poți fi făcută completă. Ai uitat că sunt demn de încredere?” „Este adevărat că Tu ești de încredere, dar unele dintre metodele Tale de vorbire se schimbă întotdeauna. Astăzi, spui că garantezi că pot fi făcută completă, dar mâine ai putea spune că este incert. Iar unor oameni le spui «Eu garantez că cineva ca tine nu poate fi făcut complet». Nu știu ce se întâmplă cu ale Tale cuvinte. Pur și simplu nu îndrăznesc să cred asta.” „Deci, te poți oferi sau nu?” „Ce să ofer?” „Oferă-ți perspectivele și speranțele.” „E ușor să renunț la aceste lucruri! Principalul lucru este titlul de «contrast» – chiar nu mi-l doresc. Dacă îndepărtezi de mine acel titlu, atunci voi fi deschisă la orice, voi putea să fac orice. Nu sunt acestea doar lucruri mărunte? Ai putea să înlături acea denumire?” „Ar fi extrem de ușor, nu-i așa? Întrucât îți pot da acel titlu, negreșit Eu îl pot și înlătura. Dar acum nu este momentul. Trebuie mai întâi să îți completezi experiența acestui pas al lucrării, și numai atunci poți dobândi un titlu nou. Cu cât cineva îți seamănă mai mult, cu atât mai mult are nevoie să fie un contrast. Cu cât ești mai îngrijorată de faptul de a fi un contrast, cu atât te voi eticheta mai mult ca atare. O persoană ca tine trebuie să fie disciplinată și emondată într-un mod strict. Cu cât cineva e mai răzvrătit, cu atât mai mult va fi un prestator de servicii, iar în cele din urmă, nu va câștiga nimic.” „Dat fiind că eu urmăresc cu atâta sârguință, de ce nu pot să scap de numele de «contrast»? Noi Te-am urmat în toți acești ani și nu am suferit puțin. Am făcut multe lucruri pentru Tine; am trecut prin vânt și ploaie. Ne apropiem de sfârșitul tinereții noastre. Nici nu ne-am căsătorit, nici nu am întemeiat o familie, iar aceia dintre noi care au făcut asta tot și-au lăsat familia în urmă ca să-și facă datoria. Am rămas la școală până la liceu, dar de îndată ce am auzit că ai venit, am renunțat la oportunitatea mea de a merge la universitate. Și Tu spui că suntem contraste! Am pierdut atât de multe! Facem toate aceste lucruri, dar acum se pare că suntem doar contrastele Tale. Ce îi face asta să creadă despre mine pe foștii mei colegi de clasă și pe colegii mei? Când mă văd și mă întreabă despre poziția mea și statutul meu, cum să nu-mi fie rușine să le spun? La început, am plătit orice preț din cauza credinței mele în Tine, iar toți ceilalți și-au bătut joc de mine ca de o idioată. Dar am continuat să urmez și am tânjit după timpul în care avea să vină ziua mea, când puteam să le arăt tuturor celor care nu au crezut. Dar, în schimb, Tu îmi spui astăzi că sunt un contrast. Chiar dacă mi-ai da cel mai de jos titlu, chiar dacă mi-ai permite să fiu unul dintre oamenii Împărăției, asta ar fi bine! Chiar dacă nu aș putea fi discipola sau confidenta Ta, m-aș mulțumi doar să fiu cineva care Te urmează! Noi Te-am urmat în toți acești ani, am renunțat la familiile noastre și a fost atât de greu să continuăm să urmărim tot timpul până acum, iar tot ce avem de arătat pentru asta e titlul de «contrast»! M-am lepădat de toate pentru Tine; am renunțat la toate bogățiile pământești și la glorie. Înainte, cineva m-a prezentat unui potențial partener. El era foarte chipeș și bine îmbrăcat; era fiul unui funcționar guvernamental de nivel înalt. Pe atunci, eram interesată de el. Dar, de îndată ce am auzit că Dumnezeu S-a arătat și că Își săvârșea lucrarea, că Tu ne vei duce în Împărăție și ne vei desăvârși și că ne-ai cerut să avem hotărârea de a lăsa totul în urmă fără să pierdem timp, odată ce am auzit asta, am văzut că hotărârea îmi lipsea întru totul. Apoi, m-am împietrit și am refuzat acea ocazie. După aceea, el a trimis cadouri familiei mele de mai multe ori, dar nici măcar nu m-am uitat la ele. Crezi că eram supărată pe vremea aceea? Era ceva atât de bun și s-a transformat în nimic. Cum puteam să nu fiu supărată? Am fost supărată din cauza asta timp de câteva zile, până în punctul în care nu am mai putut să dorm noaptea, dar, în cele din urmă, tot am renunțat. De fiecare dată când m-am rugat, am fost mișcată de Duhul Sfânt, care a spus: «Ești dispusă să sacrifici totul pentru Mine? Ești dispusă a te consuma pentru Mine?» Ori de câte ori mă gândeam la aceste cuvinte ale Tale, începeam să plâng. Am fost mișcată și am plâns de tristețe de mai multe ori decât știu. După un an, am auzit că bărbatul se însurase. E inutil să spun că am fost nefericită, dar, cu toate astea, tot am renunțat de dragul Tău. Și toate acestea fără a mai menționa că mâncarea și îmbrăcămintea mea lasă de dorit – am renunțat la acea căsătorie, am renunțat la toate aceste lucruri, deci nu ar trebui să mă faci să mă comport ca un contrast! Am renunțat la căsătoria mea, cel mai important eveniment din viața mea, totul pentru a mă oferi Ție! Întreaga viață a unei persoane nu înseamnă nimic altceva decât să găsească un partener bun și să aibă o familie fericită. Am renunțat la acest lucru, cel mai bun dintre toate lucrurile, iar acum nu am nimic și sunt complet singură. Unde ai vrea să mă duc? Am suferit de când am început să Te urmez. Nu am avut o viață bună. Am renunțat la familia și la cariera mea, precum și la toate plăcerile trupului și aceste prețuri pe care noi toți le-am plătit tot nu sunt suficiente pentru a ne bucura de binecuvântările Tale? Deci, acum e chestiunea asta cu «contrastul». Dumnezeule, ai mers prea departe! Uită-Te la noi – nu avem pe ce să ne bazăm în această lume. Unii dintre noi am renunțat la copiii noștri, unii ne-am abandonat munca, soții,^[a] și așa mai departe; am renunțat la toate plăcerile trupești. Ce speranță mai e pentru noi? Cum putem continua să supraviețuim în lume? Toate aceste prețuri pe care le-am plătit nu merită nici măcar un bănuț? Chiar nu vezi asta deloc? Statutul nostru este mic și calibrul nostru e deficitar – acceptăm acest lucru, dar când nu am ținut vreodată cont de ceea ce Tu voiai să facem? Acum ne abandonezi fără milă și ne «răsplătești» cu titlul de «contraste»? Asta e tot ceea ce ne-au adus prețurile pe care le-am plătit? În cele din urmă, dacă oamenii mă vor întreba ce am câștigat crezând în Dumnezeu, pot într-adevăr să-i las să vadă acest cuvânt, «contrast»? Cum pot să deschid gura pentru a spune că sunt un contrast? Nu pot explica asta părinților mei și nu o pot explica fostului potențial partener. Am plătit atât de multe prețuri, iar a fi un contrast este ceea ce primesc în schimb! Ah! Mă simt atât de tristă!” (A început să-și lovească coapsele și să plângă.) „Dacă aș spune că nu urma să-ți dau titlul de contrast, ci că, în schimb, te voi face unul dintre oamenii Mei, și ți-aș spune să mergi înainte și să predici Evanghelia, dacă ți-aș da statutul pentru a face lucrarea, ai putea să o faci? Ce ai câștigat, de fapt, etapă după etapă, din această lucrare? Și totuși, iată că ești aici, delectându-Mă cu povestea ta – nu ai nicio rușine! Spui că ai plătit un preț, dar că nu ai câștigat nimic. Cumva am neglijat să-ți spun care sunt condițiile Mele pentru câștigarea unei persoane? Pentru cine este lucrarea Mea? Tu știi? Și iată că răscolești vechi nemulțumiri! Mai contezi măcar ca ființă umană? Nu ai îndurat fiecare suferință prin care ai trecut din propria ta voință? Și nu a fost suferința ta suportată pentru a obține binecuvântări? Mi-ai îndeplinit cerințele? Tot ce vrei este să dobândești binecuvântări. Nu ai nicio rușine! Când au fost cerințele Mele vreodată obligatorii? Dacă ești dispusă a Mă urma, trebuie să Mi te supui în toate privințele. Nu încerca să negociezi termenii. La urma urmei, ți-am spus de dinainte că această cale este o cale a suferinței. Este plină de posibilități sumbre, cu puține auspicii. Ai uitat? Am spus asta de multe ori. Dacă ești dispusă a suferi, atunci urmează-Mă. Dacă nu ești dispusă a suferi, atunci oprește-te. Nu te oblig – ești liberă să vii sau să pleci! Cu toate acestea, așa este făcută lucrarea Mea, și nu-Mi pot întârzia întreaga lucrare din cauza răzvrătirii tale individuale. Poate nu ești dispusă a te supune, dar există alții care sunt. Voi toți sunteți oameni disperați! Nu vă este teamă de nimic! Negociezi termenii cu Mine – vrei să continui să trăiești sau nu? Îți faci planuri pentru tine și te lupți pentru propria faimă și câștigul tău. Nu este lucrarea Mea toată pentru voi? Ești oarbă? Înainte de a Mă întrupa, nu Mă puteai vedea, iar aceste cuvinte pe care le-ai rostit ar fi fost scuzabile atunci, dar acum sunt întrupat și lucrez printre voi, dar tu tot nu poți vedea? Ce nu înțelegi? Spui că ai suferit pierderi; așa că M-am întrupat pentru a vă mântui pe voi, oameni disperați, și am lucrat atât de mult, și chiar și acum te mai plângi – nu ai spune că Eu am suferit o pierdere? Nu pentru voi a fost tot ceea ce am făcut? Aplic acest titlu oamenilor pe baza staturii lor actuale. Astăzi, dacă te numesc un «contrast», atunci devii imediat un contrast. La fel, dacă te numesc «cineva din poporul lui Dumnezeu», atunci asta devii de îndată. Oricum te-aș numi, asta e ceea ce ești. Nu sunt toate acestea dobândite prin câteva cuvinte de pe buzele Mele? Iar aceste câteva cuvinte ale Mele te înfurie atât de mult? Ei bine, atunci iartă-Mă! Dacă nu te supui acum, în cele din urmă, vei fi blestemată – vei fi fericită atunci? Nu acorzi atenție căii vieții, ci te concentrezi doar asupra statutului și titlului tău; cum este viața ta? Nu contest că ai plătit un preț mare, dar aruncă o privire la statura și practica ta – chiar și acum, tot încerci să negociezi termenii. Aceasta este statura pe care ai câștigat-o prin hotărârea ta? Mai ai ceva integritate? Ai o conștiință? Eu am fost Cel care a greșit cu ceva? Au fost cerințele Mele de la tine greșite? Ei bine, ce e? Te-aș fi făcut timp de câteva zile să te porți ca un contrast, și totuși nu ești dispusă a face acest lucru. Ce fel de hotărâre este asta? Voi toți aveți o voință slabă, sunteți lași! Pedepsirea oamenilor ca tine e un lucru de la sine înțeles!” Odată ce am spus asta, ea nu a mai spus niciun cuvânt.

Experimentând acum acest fel de lucrare, trebuie să aveți o oarecare înțelegere a pașilor lucrării lui Dumnezeu și a metodelor Lui de a-i transforma pe oameni. Să aveți asta este singura modalitate de a obține rezultate în transformarea voastră. În ceea ce urmăriți voi, aveți prea multe noțiuni, speranțe și perspective personale. Lucrarea este realizată în acest mod acum pentru a vă trata dorința de statut și dorințele extravagante. Aceste speranțe, această dorință de statut și aceste noțiuni sunt toate întruchipări ale firilor satanice. Motivul pentru care aceste lucruri există în inimile oamenilor este doar acela că otrăvurile Satanei corodează întotdeauna gândurile oamenilor. Oamenii nu sunt niciodată capabili să se elibereze de aceste ispite ale Satanei și trăiesc în mijlocul păcatului, dar nu cred că este păcat. În plus, se gândesc: „Noi credem în Dumnezeu, așa că El trebuie să reverse binecuvântări asupra noastră și să aranjeze totul pentru noi într-un mod adecvat. Noi credem în Dumnezeu, așa că trebuie să fim superiori față de ceilalți și trebuie să avem un statut mai înalt și perspective mai bune decât oricine altcineva. Din moment ce credem în Dumnezeu, El trebuie să ne dea binecuvântări nelimitate. Altfel, nu s-ar numi credință în Dumnezeu.” De mulți ani, gândurile pe care oamenii s-au bazat pentru supraviețuirea lor le-au corodat inimile până în punctul în care au devenit înșelători, josnici și lași. Nu numai că nu au voință, nici hotărâre, dar au devenit și lacomi, aroganți și încăpățânați. Le lipsește cu totul hotărârea de a depăși sinele și, cu atât mai mult, și cea mai mică fărâmă de curaj pentru a scăpa de constrângerile acestor influențe întunecate. Gândurile și viețile oamenilor sunt atât de putrede încât opiniile lor despre credința în Dumnezeu sunt încă insuportabil de hidoase și chiar sunt de-a dreptul ofensatoare pentru ureche. Oamenii sunt toți lași, neputincioși, josnici și fragili. Ei nu urăsc forțele întunericului și nu simt dragoste pentru lumină și adevăr; în schimb, ei fac tot posibilul să le izgonească. Nu sunt gândurile și perspectivele voastre actuale exact așa? Adică, din moment ce credeți în Dumnezeu, ar trebui, prin urmare, să câștigați binecuvântări și ar trebui să vă asigurați că statutul vostru nu scade niciodată, că rămâne mai înalt decât cel al non-credincioșilor – nu ați nutrit acest tip de perspectivă doar de un an sau doi, ci de mulți ani. Modul vostru tranzacțional de a gândi este supradezvoltat. Deși ați ajuns la acest pas astăzi, tot nu puteți să vă relaxați când vine vorba de statut; continuați să faceți tot posibilul pentru a cerceta acest lucru și a-l observa zilnic, cu o teamă profundă că, într-o zi, statutul vostru va fi pierdut și numele vostru va fi distrus. Oamenii nu au renunțat niciodată la dorința lor de confort. Pe măsură ce vă judec astfel astăzi, ce grad de înțelegere veți avea în cele din urmă? Voi veți spune că, deși statutul vostru nu este înalt, v-ați bucurat totuși de înălțarea de la Dumnezeu și că nu aveți statut pentru că sunteți de origine umilă, ci câștigați statut pentru că Dumnezeu vă înalță – este ceva ce El vă dăruiește. Astăzi sunteți capabili să primiți personal pregătirea lui Dumnezeu, mustrarea Lui și judecata Lui. Aceasta este, cu atât mai mult, înălțarea Lui. Sunteți în stare să primiți personal purificarea și arderea Lui. Aceasta este dragostea cea mare a lui Dumnezeu. De-a lungul veacurilor și al generațiilor nu a existat nicio singură persoană care să fi putut primi purificarea și arderea Sa, nicio singură persoană care să fi putut primi desăvârșirea cuvintelor Sale. Dumnezeu vă vorbește acum față în față, purificându-vă, expunându-vă răzvrătirea lăuntrică – aceasta este cu adevărat înălțarea Sa. Ce sunt oamenii capabili să facă? Fie că sunt fiii lui David sau urmașii lui Moab, în concluzie, oamenii sunt niște ființe create care nu au nimic demn de laudă. Deoarece sunteți ființe create, trebuie să faceți datoria unei ființe create. Nu vi se cere nimic altceva. Iată cum ar trebui să vă rugați: „Dumnezeule! Indiferent dacă am statut sau nu, acum mă înțeleg pe mine însumi. Dacă statutul meu este înalt, aceasta se datorează înălțării Tale și, dacă este jos, este din cauza predeterminării Tale. Totul este în mâinile Tale. Nu am nici alegeri, nici plângeri. Ai predeterminat că mă voi naște în această țară și în mijlocul acestui popor, iar tot ce pot să fac eu este să fiu total supus sub stăpânirea Ta, pentru că totul este ceea ce ai predeterminat Tu. Nu stau cu gândul la statut; eu nu sunt nimic altceva decât o ființă creată. Dacă mă pui în Adânc, în iazul de foc și pucioasă, nu sunt altceva decât o ființă creată. Dacă mă folosești, sunt o ființă creată. Dacă mă desăvârșești, sunt tot o ființă creată. Dacă nu mă desăvârșești, tot Te voi iubi pentru că nu sunt mai mult decât o ființă creată. Eu nu sunt nimic mai mult decât o minusculă ființă creată a Creatorului, doar unul dintre toți oamenii creați. Tu ai fost Cel care m-a creat, iar acum m-ai pus în mâinile Tale pentru a face cu mine precum voiești. Sunt dispus să fiu unealta Ta și contrastul Tău, pentru că totul este ceea ce ai predeterminat și nimeni nu poate schimba asta. Toate lucrurile și toate evenimentele sunt în mâinile Tale”. În acel moment, nu te vei mai gândi la statut – aceea e clipa în care te vei elibera de el. Numai atunci vei fi capabil să urmărești cu încredere și curaj, și numai atunci inima ta poate să devină liberă de orice constrângeri. Odată ce oamenii au fost eliberați de aceste lucruri, atunci nu vor mai avea nicio îngrijorare. Care sunt preocupările majorității dintre voi chiar acum? Sunteți mereu constrânși de statut și preocupați necontenit de propriile perspective. Dați mereu paginile cuvintelor lui Dumnezeu, dorindu-vă să citiți vorbe cu privire la destinația omenirii și vrând să știți care sunt perspectivele și destinația voastră. Vă întrebați mereu: „Am într-adevăr vreo perspectivă? Mi-a luat-o Dumnezeu? El doar spune că eu sunt un contrast; care sunt, atunci, perspectivele mele?” E greu pentru voi să renunțați la perspectivele și destinul vostru. Acum sunteți unii care urmează și ați înțeles oarecum acest stadiu al lucrării. Cu toate acestea, încă nu renunțați la dorința voastră de statut. Când statutul vostru este înalt, urmăriți bine, dar, când statutul vostru este umil, nu mai urmăriți. Beneficiile statutului sunt întotdeauna în mintea voastră. De ce majoritatea oamenilor nu pot ieși singuri din negativitate? Răspunsul nu e oare, invariabil, din cauza perspectivelor sumbre? De îndată ce sunt pronunțate cuvintele lui Dumnezeu, vă grăbiți să vedeți care sunt cu adevărat statutul și identitatea voastră. Dați prioritate statutului și identității și retrogradați viziunea pe locul doi. Pe al treilea loc este un lucru în care ar trebui să pătrundeți, iar pe locul al patrulea sunt intențiile actuale ale lui Dumnezeu. Vă uitați mai întâi dacă titlul lui Dumnezeu pentru voi drept „contraste” s-a schimbat sau nu. Citiți și citiți și, când vedeți că titlul de „contrast” a fost înlăturat, deveniți fericiți, și Îi mulțumiți lui Dumnezeu necontenit și lăudați marea Sa putere. Dar dacă vedeți că sunteți în continuare contraste, vă supărați, iar impulsul din inimile voastre se risipește imediat. Cu cât urmărești mai mult în acest fel, cu atât mai puțin vei culege. Cu cât este mai mare dorința unei persoane de statut, cu atât mai serios va trebui să fie emondată și cu atât mai mult va trebui să fie supusă unei mari rafinări. Astfel de oameni sunt atât de lipsiți de valoare! Trebuie să treacă prin multă emondare și judecată ca să renunțe complet la dorința lor de statut. Dacă urmăriți în acest fel, nu veți culege nimic în cele din urmă. Cei care nu urmăresc viața nu pot să fie transformați, iar cei care nu însetează după adevăr nu pot să dobândească adevărul. Nu te concentrezi să urmărești transformarea personală și intrarea, ci în schimb te concentrezi mereu la dorințe extravagante și lucruri care te constrâng și te împiedică să-L iubești pe Dumnezeu și să te apropii de El. Te pot transforma acele lucruri? Te pot aduce în Împărăție? Dacă țelul urmăririi tale nu este acela de a căuta adevărul, atunci ai putea la fel de bine să profiți de această oportunitate și să te întorci în lume pentru a face din asta un succes. Să-ți pierzi timpul în acest fel chiar nu merită – de ce să te torturezi? Nu e adevărat că te-ai putea bucura de tot felul de lucruri în lumea frumoasă de afară? Bani, femei frumoase, statut, vanitate, familie, copii și așa mai departe – nu sunt toate aceste produse ale lumii cele mai bune lucruri de care te-ai putea bucura? Ce rost are să te plimbi pe aici, în căutarea unui loc al liniștii? Fiul Omului nu are unde să-Și pună capul, deci, cum ai putea avea tu un loc al tihnei? Cum ți-ar putea crea El un loc frumos al liniștii? Este posibil așa ceva? În afară de judecata Mea, astăzi poți primi numai învățături ale adevărului. Nu poți dobândi confort de la Mine și nu poți dobândi de la Mine nici patul de trandafiri după care tânjești zi și noapte. Nu voi revărsa asupra ta bogățiile și gloria lumii. Dacă urmezi cu adevărat, atunci Eu sunt dispus să îți ofer calea vieții în întregime, să fii ca un pește înapoi în apă. Dacă nu urmezi cu adevărat, voi lua totul înapoi. Nu sunt dispus să ofer cuvintele din gura Mea celor care râvnesc la confort și sunt la fel ca porcii și câinii!

Note de subsol:

a. În textul original „soțiile”.