Oamenii ce au fost desăvârșiți

nu doar că posedă umanitate normală;

ei dețin adevăruri mai înalte,

care-ntrec standardele conștiinței.

Ei nu doar că-și folosesc conștiința

spre-a răsplăti iubirea lui Dumnezeu;

L-au cunoscut și-au văzut că e-ncântător

și-atât de vrednic de iubirea omului.

Oamenii ce au fost desăvârșiți

știu că există multe de iubit la Dumnezeu,

și, dat fiind acest fapt,

ei nu pot decât să Îl iubească.

Cei ce au fost desăvârșiți

Îl iubesc pe Dumnezeu din dorința lor.

E-o iubire spontană;

ei n-așteaptă nimic în schimb.

Iubirea lor nu face parte din vreo-nțelegere,

nu-i o tranzacție de făcut.

Iubirea lor vine pur și simplu

din a-L cunoaște pe Dumnezeu,

cunoaștere câștigată.

Lor nu le pasă dacă Dumnezeu le va da haruri,

vor doar să Îl mulțumească pe El.

Ei nu fac înțelegeri cu Dumnezeu,

nici nu-și măsoară iubirea pentru El

după conștiință:

„Tu mi-ai dăruit,

deci Te iubesc și eu în schimb;

dacă Tu nu îmi dăruiești,

atunci n-am nimic să-Ți dau în schimb.”

Oamenii ce-au fost desăvârșiți

știu că există multe de iubit la Dumnezeu

și, dat fiind acest fapt,

ei nu pot decât să Îl iubească.

Cei ce au fost desăvârșiți

Îl iubesc pe Dumnezeu din dorința lor.

E-o iubire spontană;

ei n-așteaptă nimic în schimb.

Iubirea lor nu face parte din vreo-nțelegere,

nu-i o tranzacție de făcut.

Iubirea lor vine pur și simplu

din a-L cunoaște pe Dumnezeu,

cunoaștere câștigată.

Când oamenii au fost desăvârșiți ei cred:

„Dumnezeu e Creator,

îndeplinindu-Și lucrarea în noi.

Din moment ce am această șansă și condiție,

această calificare de-a fi desăvârșit,

ar trebui să caut să trăiesc o viață

cu sens și să-L mulțumesc pe El.”

Cei ce au fost desăvârșiți

Îl iubesc pe Dumnezeu din dorința lor.

E-o iubire spontană;

ei n-așteaptă nimic în schimb.

Iubirea lor nu face parte din vreo-nțelegere,

nu-i o tranzacție de făcut.

Iubirea lor vine pur și simplu

din a-L cunoaște pe Dumnezeu,

cunoaștere câștigată.

Adaptare după Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”