(IV) Cuvinte despre dezvăluirea a ceea ce este adevărul

152. Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este cărarea prin care omul va dobândi viața și singura cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să pășești prin porțile Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi niciodată capabili să dobândească viața și nu vor putea niciodată să câștige calea veșnică a vieții. Acest lucru se întâmplă deoarece tot ceea ce au ei este o apă tulbure de care s-au agățat timp de mii de ani, spre deosebire de apa vieții, care se revarsă din tron. Cei cărora nu li se dau provizii de apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării ale Satanei și fiii iadului. Atunci cum pot ei să-L privească pe Dumnezeu? Dacă doar încerci să te agăți de trecut, doar încerci să menții lucrurile așa cum sunt stând liniștit și nu încerci să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie, atunci, asta nu înseamnă că vei fi mereu împotriva lui Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile furtunoase și tunetele care bubuie – și, cu toate acestea, tu stai și aștepți pasiv pieirea, rămânând în nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți justifica Dumnezeul, de care tu te agăți, ca pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată bătrân? Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus în cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o consolare temporară, nu adevărurile care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul, nu sunt cuvinte de înțelepciune care te pot ajuta să cunoști viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a reflecta? Oare nu îți permit să înțelegi tainele conținute în interior? Ești capabil să te oferi cerului pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu pe cont propriu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți ridica în cer să te bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă mai visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum, la cine săvârșește lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci aceasta, nu vei obține niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața.

Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” în Cuvântul Se arată în trup

153. Cuvintele Mele sunt adevărul invariabil etern. Eu sunt alimentarea cu viață pentru om și singurul ghid pentru omenire. Valoarea și semnificația cuvintelor Mele nu sunt determinate de faptul dacă sunt recunoscute sau acceptate de către omenire, ci de natura cuvintelor înseși. Chiar dacă nicio singură persoană de pe acest pământ nu poate primi cuvintele Mele, valoarea cuvintelor Mele și ajutorul lor pentru omenire sunt incalculabile de către orice om. Prin urmare, atunci când se confruntă cu mulți oameni care se răzvrătesc, resping sau sunt complet disprețuitori față de cuvintele Mele, poziția Mea este numai aceasta: lăsați timpul și faptele să fie mărturia Mea și să arate că cuvintele Mele sunt adevărul, calea și viața. Lăsați-le să arate că tot ceea ce am spus este drept și este ceea ce ar trebui furnizat omului și, de asemenea, ceea ce omul ar trebui să accepte. Îi voi lăsa pe toți cei care Mă urmează să știe acest lucru: cei care nu pot accepta pe deplin cuvintele Mele, aceia care nu pot să-Mi practice cuvintele, cei care nu pot găsi un scop în cuvintele Mele și aceia care nu pot primi mântuirea din cauza cuvintelor Mele, sunt cei care au fost condamnați prin cuvintele Mele și, mai mult decât atât, au pierdut mântuirea Mea, iar toiagul Meu nu se va depărta de la ei.

Fragment din „Ar trebui să vă gândiți la faptele voastre” în Cuvântul Se arată în trup

154. Dumnezeu Însuși este viața și adevărul, iar viața Lui și adevărul coexistă. Cei care sunt incapabili să dobândească adevărul nu vor câștiga niciodată viața. Fără îndrumare, sprijin și furnizarea adevărului, vei dobândi doar slove, doctrine și, mai mult decât atât, moartea. Viața lui Dumnezeu este mereu prezentă, iar adevărul și viața Lui coexistă. Dacă nu poți găsi sursa adevărului, atunci nu vei dobândi hrana vieții; dacă nu poți dobândi darul vieții, atunci, cu siguranță, nu vei avea adevărul și, astfel, în afară de imaginații și concepții, întregul tău corp nu va fi nimic altceva decât trup, trupul tău împuțit. Să știi, cuvintele din cărți nu sunt considerate viață, istoria scrisă nu poate fi considerată ca adevăr, iar doctrinele din trecut nu pot servi drept istorisire a cuvintelor rostite în prezent de Dumnezeu. Doar ceea ce este exprimat de Dumnezeu atunci când vine pe pământ și trăiește printre oameni este adevărul, viața, voia lui Dumnezeu și modul Său actual de a lucra.

Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” în Cuvântul Se arată în trup

155. Adevărul este cel mai real aforism al vieții și cel mai înalt dintre aforismele omenirii. Deoarece este cerința pe care o are Dumnezeu de la om și este lucrarea săvârșită personal de Dumnezeu, motiv pentru care este numit aforismul vieții. Nu este un aforism alcătuit din nimic, nici nu este un citat celebru al unei persoane importante; în schimb, este cuvântarea către omenire a Stăpânului Cerului și al pământului și al tuturor lucrurilor, nu niște cuvinte adunate de om, ci viața inerentă a lui Dumnezeu. De aceea este numit cel mai înalt dintre aforismele vieții.

Fragment din „Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi” în Cuvântul Se arată în trup

156. Adevărul vine din lumea omului, totuși, adevărul dintre oameni este dat mai departe de Hristos. Își are originea de la Hristos, adică de la Dumnezeu Însuși, iar asta nu este ceva de care omul este capabil. Cu toate acestea, Hristos oferă doar adevărul; El nu vine să decidă dacă omul va avea succes în căutarea lui după adevăr. Din aceasta decurge faptul că succesul sau eșecul în adevăr se reduce la căutarea omului. Niciodată succesul sau eșecul omului în adevăr nu a avut de-a face nimic cu Hristos, ci este în schimb determinat de căutarea lui. Destinația omului și succesul sau eșecul lui nu pot fi puse în seama lui Dumnezeu, așa încât Dumnezeu Însuși să trebuiască să le poarte, pentru că nu este o problemă a lui Dumnezeu Însuși, ci este direct legată de datoria pe care ar trebui să o îndeplinească creaturile lui Dumnezeu.

Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” în Cuvântul Se arată în trup

157. Adevărul nu este o formulă, nici o lege. Nu este mort – este viață, este un lucru viu și este regula pe care o făptură trebuie să o urmeze și regula pe care omul trebuie să o aibă în viața sa. Acest lucru este ceva ce trebuie să înțelegi mai mult din experiență. Indiferent la ce etapă ai ajuns în experiența ta, ești inseparabil de cuvântul lui Dumnezeu și de adevăr și ceea ce înțelegi din firea lui Dumnezeu și ceea ce cunoști din ceea ce Dumnezeu are și este, toate sunt exprimate în cuvintele lui Dumnezeu; acestea sunt strâns legate de adevăr. Ceea ce El are și este și firea lui Dumnezeu reprezintă lucruri care sunt ele însele adevărul; adevărul este o manifestare autentică a firii lui Dumnezeu și ceea ce El are și este. Transformă ceea ce Dumnezeu are și este într-un lucru concret și îl afirmă în mod expres; îți spune mai direct ce Îi place lui Dumnezeu, ce nu Îi place, ce vrea ca tu să faci și ce nu îți permite să faci, ce fel de oameni disprețuiește și ce oameni Îl încântă. În spatele adevărurilor pe care Dumnezeu le exprimă, oamenii pot vedea plăcerea Lui, mânia, tristețea și fericirea, precum și esența Sa – aceasta este dezvăluirea firii Sale.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)” în Cuvântul Se arată în trup

158. Dacă cuvintele rostite de Dumnezeu sunt, în aparență, simple sau profunde, toate sunt adevăruri indispensabile omului în momentul în care intră în viață; ele sunt izvorul apelor vii care îi permit să supraviețuiască atât în spirit, cât și în trup. Ele oferă omului ceea ce are nevoie pentru a rămâne în viață; dogma și crezul pentru conducerea vieții sale cotidiene; calea, scopul și direcția prin care trebuie să treacă pentru a primi mântuirea; fiecare adevăr pe care ar trebui să-l posede ca ființă creată înaintea lui Dumnezeu; și orice adevăr despre modul în care omul ascultă și se închină lui Dumnezeu. Ele sunt garanția care asigură supraviețuirea omului, ele sunt pâinea zilnică a omului și ele sunt, de asemenea, suportul robust care permite omului să fie puternic și să se ridice. Ele sunt bogate în realitatea adevărului umanității normale, așa cum este trăită de omenirea creată, bogată în adevărul prin care omenirea se desprinde de corupție și eludă capcanele Satanei, bogată în învățătură, îndemn, încurajare și consolare neobosite, pe care Creatorul le dă umanității create. Ele sunt farul care îndrumă și iluminează pe oameni ca să înțeleagă tot ceea ce este pozitiv, garanția care asigură că oamenii vor trăi și vor intra în posesia a tot ce este drept și bun, criteriul prin care oamenii, evenimentele și obiectele sunt toate măsurate și, de asemenea, indicatorul de navigație care conduce oamenii spre mântuire și calea luminii.

Fragment din „Cunoașterea lui Dumnezeu este calea de a te teme de Dumnezeu și de a evita răul” în Cuvântul Se arată în trup

159. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi rostit ca acela al omului, cu atât mai puțin poate cuvântul omului fi rostit drept cuvântul lui Dumnezeu. Un om folosit de Dumnezeu nu este Dumnezeul întrupat și Dumnezeul întrupat nu este un om folosit de Dumnezeu; în acest caz, există o diferență substanțială. Poate că după ce vei citi aceste cuvinte, nu vei accepta că sunt cuvintele lui Dumnezeu și le vei accepta doar ca pe ale unui om care a fost luminat. În cazul acela, ești orbit de ignoranță. Cum pot cuvintele lui Dumnezeu să fie aceleași cu ale unui om care a fost luminat? Cuvintele lui Dumnezeu întrupat inițiază o nouă epocă, îndrumă întreaga omenire, dezvăluie mistere și îi arată omului direcția înainte într-o nouă epocă. Luminarea obținută de om este doar practică sau cunoaștere simplă. Aceasta nu poate îndruma întreaga omenire într-o nouă epocă sau dezvălui misterul lui Dumnezeu Însuși. Dumnezeu, la urma urmei, este Dumnezeu, iar omul este om. Dumnezeu are esența lui Dumnezeu iar omul are esența omului. Dacă omul percepe cuvintele spuse de Dumnezeu drept luminare simplă a Duhului Sfânt și ia cuvintele apostolilor și ale profeților drept cuvinte rostite personal de Dumnezeu, atunci omul greșește.

Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

160. Adevărul este viața lui Dumnezeu Însuși; reprezintă propria Sa fire, propria Sa esență și totul din El. Dacă tu spui că a avea un pic de experiență înseamnă a avea adevărul, atunci poţi tu reprezenta firea lui Dumnezeu? Poți să ai o oarecare experiență sau lumină cu privire la un anumit aspect sau o anumită latură a adevărului, dar nu o poți furniza altora pentru totdeauna, deci această lumină pe care ai dobândit-o nu este adevăr; este doar un anumit punct pe care oamenii pot să-l atingă. Este pur și simplu experiența corespunzătoare și înțelegerea adecvată pe care ar trebui să le aibă o persoană: o oarecare experiență adevărată și cunoaștere a adevărului. Această lumină, luminare și înțelegere empirică nu pot înlocui niciodată adevărul; chiar dacă toți oamenii ar fi experimentat pe deplin acest adevăr și și-ar fi adunat laolaltă toată înțelegerea empirică, acest lucru tot nu ar putea să ia locul acelui unic adevăr. După cum s-a spus în trecut: „Rezum acest lucru cu o maximă pentru lumea oamenilor: Nu este nimeni între oameni care să Mă iubească.” Aceasta este o declarație adevărată; este adevărata esență a vieții. Este cel mai profund lucru dintre toate; este o exprimarea a lui Dumnezeu Însuși. Poți să o experimentezi în continuare și, dacă o experimentezi timp de trei ani, o vei înțelege superficial; dacă o experimentezi timp de șapte sau opt ani, vei înțelege și mai multe, dar orice înțelegere ai căpăta, nu va putea înlocui niciodată acea exprimare a adevărului. După ce o experimentează câțiva ani, o altă persoană s-ar putea să capete un strop de înțelegere și, apoi, una mai profundă după ce o experimentează zece ani, și una și mai profundă după ce o experimentează o viață întreagă – dar, dacă voi amândoi puneți laolaltă înțelegerea căpătată, nici măcar atunci, oricât de multă înțelegere, oricât de multă experiență, oricât de multe revelații, oricât de multă lumină sau oricât de multe exemple ați avea amândoi, toate acestea tot nu pot substitui acea declarație a adevărului. Spun că viața omului va fi întotdeauna viața omului și, indiferent cât de mult ar fi înțelegerea voastră în conformitate cu adevărul, intențiile lui Dumnezeu și cerințele Lui, aceasta nu va putea niciodată să fie un înlocuitor pentru adevăr. A spune că oamenii au dobândit adevărul înseamnă că au oarece realitate, că au dobândit o oarecare înțelegere asupra adevărului, că au obținut o oarecare pătrundere reală în cuvintele lui Dumnezeu, că au avut o oarecare experiență reală cu ele și că se află pe drumul cel bun în credința lor în Dumnezeu. O singură declarație din partea lui Dumnezeu este suficientă pentru ca o persoană să experimenteze o viață întreagă; chiar de-ar fi să o experimenteze mai multe vieți sau chiar mai multe milenii, oamenii tot n-ar fi în stare să experimenteze un singur adevăr pe deplin și până la capăt. Dacă oamenii ar înțelege doar câteva cuvinte superficiale și, totuși, ar susține că au câștigat, adevărul, nu ar fi asta o absurditate deplină și absolută?

Fragment din „Știi ce este, de fapt, adevărul?” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

161. Atunci când oamenii înțeleg adevărul și îl trăiesc drept viață a lor, la ce fel de viață se referă acest lucru? Se referă la abilitatea lor de a-și baza modul de viață pe cuvintele lui Dumnezeu; înseamnă că ei au adevărata cunoaștere a cuvintelor lui Dumnezeu și o înțelegere autentică a adevărului. Când oamenii au această viață nouă în ei, modul în care trăiesc se bazează pe temelia cuvântului-adevăr al lui Dumnezeu, iar ei trăiesc în ținutul adevărului. Viața oamenilor înseamnă să ajungă să cunoască și să experimenteze adevărul și, cu acest lucru drept temelie, să nu depășească această sferă; aceasta este viața la care se face referire când se vorbește despre dobândirea adevărului-viață. Ca tu să trăiești cu adevărul ca viață a ta, nu este cazul ca viața adevărului să fie în tine, și nici nu este cazul ca, având adevărul ca viață a ta, tu să devii adevărul, iar viața ta interioară să devină viața adevărului; cu atât mai puțin se poate spune că ești adevărul-viață. În cele din urmă, viața ta este tot cea a unui om. Doar că omul poate să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu, să aibă cunoașterea adevărului și să îl înțeleagă într-o măsură aprofundată; această înțelegere nu îți poate fi luată. Tu experimentezi și înțelegi pe deplin aceste lucruri, simțind că sunt atât de bune și de prețioase, și ajungi să le accepți ca temelie a vieții tale; mai mult decât atât, trăiești bazându-te pe aceste lucruri și nimeni nu poate schimba asta: așadar, aceasta este viața ta. Adică, viața ta conține doar aceste lucruri – înțelegerea, experimentarea și înțelegerea adevărului – și, indiferent ce faci, îți vei trăi viața potrivit acestora și nu vei depăși această sferă sau aceste limite; acesta este exact tipul de viață pe care îl vei avea. Obiectivul final al lucrării lui Dumnezeu este ca oamenii să aibă acest fel de viață. Indiferent cât de bine înțeleg oamenii adevărul, esența lor este tot esența omenirii și nu este deloc comparabilă cu esența lui Dumnezeu. Asta deoarece ei experimentează adevărul la nesfârșit; oamenii nu pot trăi niciodată adevărul în întregime. Când oamenii trăiesc cu adevărul ca viață a lor, nu înseamnă că au devenit adevărul sau că viața din ei a devenit viața adevărului; cu atât mai puțin se poate spune că ei înșiși sunt adevărul și viața. În cele din urmă, viața omului este tot viața omului, iar omul nu poate deveni niciodată Dumnezeu. […] Dacă ai un pic de experiență cu privire la cuvintele lui Dumnezeu și trăiești conform înțelegerii tale despre adevăr, atunci cuvintele lui Dumnezeu devin viața ta. Cu toate acestea, încă nu poți spune că adevărul este viața ta sau că ceea ce exprimi tu este adevărul; dacă aceasta e opinia ta, atunci greșești. Dacă ai o oarecare experiență cu un aspect al adevărului, poate aceasta, în sine, să reprezinte adevărul? Categoric nu poate. Poți explica pe îndelete adevărul? Poți să descoperi, din adevăr, firea lui Dumnezeu și esența Lui? Fiecare în parte are pur și simplu experiență în ceea ce privește un aspect și o arie a adevărului. Experimentându-l în cadrul sferei tale limitate de acțiune, nu poți ajunge la toate aspectele adevărului. Pot oamenii să trăiască înțelesul inițial al adevărului? Cât de mult reprezintă bucățica ta de experiență? Un singur grăunte de nisip pe o plajă; o singură picătură de apă în ocean. De aceea, oricât de prețioase ar fi acea înțelegere și sentimentele pe care le-ai dobândit din experiențele tale, acestea tot nu pot fi socotite drept adevăr.

Fragment din „Știi ce este, de fapt, adevărul?” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

162. Dumnezeu Însuși este înzestrat cu adevăr și El este sursa adevărului. Toate lucrurile pozitive și toate adevărurile vin de la Dumnezeu. El poate judeca asupra corectitudinii și nedreptății tuturor lucrurilor și tuturor evenimentelor; El poate judeca lucrurile care s-au întâmplat, care se întâmplă acum și lucrurile viitoare încă necunoscute omului. El este singurul judecător ce poate judeca corectitudinea și nedreptatea în toate și asta înseamnă că nedreptatea și corectitudinea tuturor lucrurilor pot fi judecate doar de El. El știe regulile pentru toate. Aceasta este întruchiparea adevărului, ceea ce înseamnă că El Însuși este înzestrat cu esența adevărului. Dacă omul ar înțelege adevărul și ar atinge perfecțiunea, ar mai avea el de-a face cu întruchiparea adevărului? Când omul este desăvârșit, el are o judecată precisă a tot ceea ce Dumnezeu face acum și a lucrurilor pe care El le cere și un mod precis de a practica; omul înțelege de asemenea voia lui Dumnezeu și discerne binele de rău. Totuși, sunt anumite lucruri pe care omul nu le poate atinge, lucruri pe care le poate cunoaște doar după ce Dumnezeu îi spune despre ele – poate cunoaște omul lucruri încă necunoscute, lucruri pe care Dumnezeu nu i le-a spus încă? Omul nu poate face predicții. Mai mult, chiar dacă omul ar obține adevărul de la Dumnezeu și ar avea realitatea adevărului și ar ști esența multor adevăruri și ar avea abilitatea de a discerne între bine și rău, ar avea el atunci abilitatea de a controla și a stăpâni toate lucrurile? Aceasta este diferența. Ființele create pot dobândi adevărul doar de la sursa adevărului. Pot dobândi adevărul de la om? Îl poate omul furniza? Poate omul să se îngrijească de om? Nu poate și aceasta este diferența. Poți doar primi, nu oferi – poți fi numit întruchiparea adevărului? Care este exact esența întruchipării adevărului? Este sursa ce asigură adevărul, sursa conducerii și suveranității asupra tuturor lucrurilor și, de asemenea, reprezintă standardele și regulile după care toate lucrurile și evenimentele sunt judecate. Aceasta este întruchiparea adevărului.

Fragment din „Pentru lideri și lucrători, alegerea unei căi este de cea mai mare importanță (10)” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

164. Prin exprimarea adevărului, Dumnezeu Își exprimă firea și esența; exprimarea adevărului de către El nu se bazează pe rezumatele omenirii cu privire la diferitele lucruri și afirmații pozitive pe care omenirea le recunoaște. Cuvintele lui Dumnezeu sunt cuvintele lui Dumnezeu; cuvintele lui Dumnezeu sunt adevăr. Ele sunt temelia și legea după care omenirea ar trebui să existe, iar acele așa-zise teze care își au originea în omenire sunt condamnate de Dumnezeu. Ele nu primesc aprobarea Lui și cu atât mai puțin sunt originea sau baza cuvântărilor Sale. Dumnezeu Își exprimă firea și esența prin cuvintele Sale. Toate cuvintele provenite din exprimarea lui Dumnezeu sunt adevărul, fiindcă El are esența lui Dumnezeu și El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Faptul că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul nu se schimbă niciodată, indiferent cum le poziționează sau le definește această omenire coruptă și cum le vede sau le înțelege. Indiferent cât de multe cuvinte ale lui Dumnezeu au fost rostite și indiferent cât de mult le condamnă această omenire coruptă și păcătoasă, chiar până la a nu le răspândi și chiar până în punctul în care acestea se confruntă cu disprețul omenirii corupte – chiar și în aceste circumstanțe, rămâne un fapt care nu poate fi schimbat: așa-zisa cultură și așa-zisele tradiții pe care omenirea le prețuiește, chiar și având în vedere motivele enumerate mai sus, nu pot deveni lucruri pozitive și nu pot deveni adevărul. Acest lucru nu poate fi schimbat. Cultura tradițională și modul de trai al omenirii nu vor deveni adevăr din cauza schimbărilor sau trecerii timpului și nici cuvintele lui Dumnezeu nu vor deveni cuvintele omului din cauză că omenirea le condamnă sau le uită. Această esență nu se va schimba niciodată; adevărul este întotdeauna adevăr. Ce fapt există aici? Toate acele zicale care sunt rezumate de omenire își au originea în Satana – ele sunt închipuiri și noțiuni umane, uneori cauzate de faptul că omul are sângele fierbinte, și nu au nimic de-a face cu lucrurile pozitive. Cuvintele lui Dumnezeu, pe de altă parte, sunt expresii ale esenței și statutului lui Dumnezeu. Din ce motiv exprimă El aceste cuvinte? De ce spun Eu că acestea sunt adevărul? Motivul este că Dumnezeu cârmuiește asupra tuturor legilor, principiilor, cauzelor, esențelor, realităților și tainelor tuturor lucrurilor, iar acestea sunt ținute strâns în mâinile Lui și doar El cunoaște toate principiile, realitățile și tainele tuturor lucrurilor; El le cunoaște originile și știe care sunt cu adevărat cauzele lor. Prin urmare, doar definițiile tuturor lucrurilor menționate în cuvintele lui Dumnezeu sunt cele mai exacte, iar cerințele de la omenire din cuvintele lui Dumnezeu sunt singurul standard pentru omenire – singurele criterii după care omenirea ar trebui să existe.

Fragment din „Despre ce este adevărul” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Anterior: (III) Cuvinte despre dezvăluirea noțiunilor religioase, ereziilor și sofismelor omenirii

Înainte: III Cuvinte despre cum să fim martori pentru arătarea și lucrarea lui Dumnezeu

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Cu privire la Biblie (4)

Multă lume crede că a înțelege și a putea interpreta Biblia sunt același lucru cu a găsi adevărata cale – dar, de fapt, sunt lucrurile cu...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte