1 Indiferent de modul în care Dumnezeu îi tratează pe oameni, dacă îi urăște sau îi detestă, dacă va veni un moment în care aceștia se pot schimba, atunci Dumnezeu Se va simți mângâiat; aceasta va însemna că oamenii mai au încă în inimă acea fărâmă de Dumnezeu, că nu și-au pierdut complet rațiunea umană, nu și-au pierdut complet umanitatea, că intenționează încă să creadă în Dumnezeu și au o oarecare intenție de a-L recunoaște pe Dumnezeu și de a se întoarce la El. Indiferent cine părăsește familia lui Dumnezeu, dacă se întoarce, iar această familie este încă în inimile lor, atunci Dumnezeu va deveni puțin atașat sentimental și se va simți mângâiat. Cu toate acestea, dacă nu se vor întoarce niciodată, Dumnezeu va crede că este regretabil. Dacă se pot întoarce și încep să creadă sincer în Dumnezeu, inima Lui va fi plină în special de mulțumire.

2 În Epoca Harului, Domnul Isus a avut milă și har pentru oameni. Dacă o oaie dintr-o sută ar fi pierdută, El le-ar părăsi pe cele nouăzeci și nouă pentru a o căuta pe cea singură. Aceste cuvinte nu sunt un fel de metodă mecanică și nici nu sunt o regulă; mai degrabă, ele arată intențiile lui Dumnezeu față de oameni, intenția Sa stringentă de a-i mântui și dragostea Sa profundă pentru ei. Dragostea lui pentru umanitate nu reprezintă un mod de a face lucrurile; este un tip de fire, un tip de mentalitate. Prin urmare, indiferent de câte slăbiciuni și concepții greșite au oamenii, dacă se trezesc, înțeleg și se schimbă, atunci Dumnezeu va fi în special mângâiat. În această lume a plăcerilor senzuale și în această epocă malefică, a putea să fii de neclintit, să-L recunoști pe Dumnezeu și să te întorci pe calea cea dreaptă sunt lucruri care aduc destul de multă mângâiere și sunt emoționante.

Adaptare după Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a