A lua cuvintele lui Dumnezeu și a fi capabil să le explici fără jenă nu înseamnă că ești în posesia realității; lucrurile nu sunt atât de simple pe cât îți imaginezi. A fi sau a nu fi în posesia realității nu se bazează pe ceea ce spui; mai degrabă, se bazează pe ceea ce trăiești. Doar când cuvintele lui Dumnezeu devin viața și exprimarea ta firească se poate spune că ai realitatea, și doar atunci se poate considera că ai dobândit adevărata înțelegere și statura reală. Trebuie să fii capabil să reziști examinării lungi perioade de timp și trebuie să poți trăi asemănarea pe care o cere Dumnezeu. Aceasta nu trebuie să fie o simplă imagine, ci să se reverse natural din tine. Numai atunci vei avea cu adevărat realitatea și numai atunci vei fi obținut viața. Dă-Mi voie să folosesc exemplul încercării la care au fot supuși făcătorii de servicii, care vă este cunoscut tuturor. Oricine poate oferi cele mai elevate teorii cu privire la făcătorii de servicii și toți au o înțelegere corectă în legătură cu această chestiune; ei discută despre acest subiect și fiecare discurs îl depășește pe ultimul, ca și cum ar fi o competiție. Cu toate acestea, dacă omul nu a trecut printr-o încercare majoră, e foarte greu de spus dacă mărturia lui este bună. Pe scurt, trăirea omului este încă foarte deficitară, întru totul în dezacord cu înțelegerea lui. Așadar, mai are până să devină statura actuală a omului și nu este încă viața lui. Pentru că înțelegerea omului nu a fost încă adusă în realitate, statura lui este tot ca un castel clădit pe nisip, clătinându-se și gata să se prăbușească. Omul are prea puțină realitate; este aproape imposibil să găsești un strop de realitate în om. Există prea puțină realitate care să curgă natural din om și toată realitatea pe care o trăiește a fost forțată. De aceea spun că omul nu are realitate. Deși oamenii pretind că inimile lor iubitoare de Dumnezeu nu se schimbă niciodată, este doar ceea ce spun înainte de a fi puși în fața unor încercări. Atunci când, într-o zi, sunt puși brusc în fața unor încercări, lucrurile despre care vorbesc vor deveni încă o dată incompatibile cu realitatea, iar acest fapt va dovedi, din nou, că oamenii nu au realitate. Se poate spune că, ori de câte ori întâlnești lucruri care nu se potrivesc noțiunilor tale și care îți cer să te lași la o parte, acele lucruri sunt încercările tale. Înainte ca intenția lui Dumnezeu să fie revelată, toți sunt supuși unui test riguros și unei încercări imense. Poți să înțelegi această chestiune? Când Dumnezeu vrea să-i pună la încercare pe oameni, El le permite întotdeauna să aleagă de unii singuri înainte de a li se revela adevărul faptelor. Asta înseamnă că, atunci când Dumnezeu îl supune pe om la încercări, El nu îți va spune niciodată adevărul; acesta este modul prin care sunt expuși oamenii. Aceasta este o metodă prin care Dumnezeu Își desfășoară lucrarea, ca să vadă dacă tu Îl cunoști pe Dumnezeul de astăzi și dacă ai sau nu vreun pic de realitate. Ești cu adevărat lipsit de îndoieli în ceea ce privește lucrarea lui Dumnezeu? Vei fi într-adevăr capabil să rămâi ferm atunci când o încercare de mare importanță se va abate asupra ta? Cine îndrăznește să spună „Garantez că nu vor fi probleme”? Cine îndrăznește să afirme „Poate că alții au îndoieli, dar eu nu voi avea nicicând”? Este exact ca atunci când Petru a fost supus încercărilor: se fălea mereu înainte ca adevărul să fi fost revelat. Acesta nu este un defect personal caracteristic doar lui Petru; aceasta este cea mai mare problemă cu care se confruntă orice om acum. Dacă ar fi să vizitez câteva locuri sau dacă ar fi să vizitez câțiva frați și câteva surori, să văd care este înțelegerea voastră asupra lucrării de azi a lui Dumnezeu, ați fi cu siguranță capabili să spuneți multe despre cunoașterea voastră și ar părea că nu aveți nicio îndoială. Dacă te-aș întreba „Poți stabili cu adevărat că lucrarea de azi este săvârșită de Dumnezeu Însuși? Fără nicio îndoială?”, ai răspunde cu siguranță: „Fără nicio îndoială, este lucrarea săvârșită de Duhul lui Dumnezeu”. Odată ce ai răspuns astfel, cu siguranță nu ai avea nicio fărâmă de îndoială și te-ai simți chiar destul de mulțumit, gândind că ai câștigat un pic de realitate. Cei care au tendința să înțeleagă lucrurile în acest fel sunt cei care au mai puțină realitate; cu cât un om crede că a câștigat-o, cu atât mai puțin va rămâne ferm în fața încercărilor. Vai de cei care sunt aroganți și trufași și vai de cei care nu au cunoaștere de sine; asemenea oameni sunt adepții vorbelor și, totuși, se descurcă cel mai rău când își pun cuvintele în practică. La cel mai mic semn de dificultate, acești oameni încep să aibă îndoieli, iar gândul renunțării le pătrunde în minte. Nu au niciun fel de realitate; au doar teorii care sunt mai presus decât religia, lipsite de realitatea pe care o cere Dumnezeu acum. Cel mai mult Mă dezgustă cei care nu vorbesc decât de teorii, fără să aibă realitate. Aceștia strigă cel mai tare când își fac lucrarea, dar, imediat ce sunt confruntați cu realitatea, se prăbușesc. Nu arată asta oare că oamenii aceștia nu au realitate? Indiferent cât de cumplite ar fi vânturile și valurile, dacă poți rămâne în picioare fără să permiți ca vreo fărâmă de îndoială să-ți pătrundă în minte și dacă poți rămâne ferm și să nu tăgăduiești, chiar și atunci când nu a mai rămas nimeni altcineva, se va considera că ai adevărata înțelegere și că ești, într-adevăr, în posesia realității. Dacă te întorci după cum bate vântul – dacă urmezi majoritatea și înveți să spui ceea ce spun ceilalți – indiferent cât de elocvent ai putea fi, nu va fi o dovadă că ai realitatea. Așadar, îți sugerez să nu te pripești să strigi cuvinte goale. Știi tu ce va face Dumnezeu? Nu te purta ca un alt Petru, ca să nu atragi rușinea asupra ta și să nu-ți mai poți ține capul sus; asta nu va ajuta pe nimeni. Majoritatea oamenilor nu au o statură reală. Deși Dumnezeu a lucrat foarte mult, El nu a făcut realitatea să se coboare asupra oamenilor; ca să fiu mai precis, Dumnezeu nu a mustrat niciodată pe nimeni personal. Unii oameni au fost dați în vileag prin intermediul unor asemenea încercări, ei întinzându-și tot mai mult mâinile păcătoase, gândindu-se că este ușor să Îl înfrângă pe Dumnezeu, că pot face orice își doresc. Din moment ce nu sunt capabili să reziste nici măcar unei astfel de încercări, încercările și mai solicitante ies din discuție, iar realitatea iese și ea din discuție. Nu încearcă ei, pur și simplu, să-L păcălească pe Dumnezeu? A avea realitatea nu e ceva ce poate fi simulat, și nici nu e ceva ce poți obține din cunoașterea acesteia. Depinde atât de adevărata ta statură, cât și de abilitatea ta de a face sau nu față tuturor încercărilor. Înțelegi?

Dumnezeu nu le cere oamenilor simpla abilitate de a vorbi despre realitate; ar fi prea simplu, nu-i așa? Așadar, de ce vorbește Dumnezeu despre intrarea în viață? De ce vorbește El despre transformare? Dacă oamenii sunt în stare să spună doar vorbe goale despre realitate, pot ei să dobândească o transformare a firii lor? Soldații buni ai Împărăției nu sunt instruiți să fie un grup de oameni care pot doar să vorbească despre realitate sau care doar se laudă; mai degrabă, sunt instruiți să trăiască oricând cuvintele lui Dumnezeu, să rămână de neclintit indiferent de obstacolele pe care le înfruntă, să trăiască tot timpul în conformitate cu spusele lui Dumnezeu și să nu se întoarcă în lume. Aceasta este realitatea despre care vorbește Dumnezeu; aceasta este cerința lui Dumnezeu de la oameni. Așadar, să nu vezi realitatea despre care vorbește Dumnezeu ca fiind prea simplă! Simpla iluminare din partea Duhului Sfânt nu este același lucru cu deținerea realității. Aceasta nu este statura oamenilor – este harul lui Dumnezeu, la care omul nu contribuie cu nimic. Fiecare om trebuie să îndure suferințele lui Petru și, chiar mai mult, să aibă gloria lui Petru, pe care să o trăiască după ce a obținut lucrarea lui Dumnezeu. Numai acest lucru poate fi numit realitate. Să nu crezi că ai realitatea doar pentru că poți vorbi despre ea; acesta este un sofism. Astfel de gânduri nu sunt în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu și nu au nicio semnificație actuală. Să nu mai spui asemenea lucruri pe viitor – să desființezi astfel de ziceri! Toți aceia care au o înțelegere absurdă a cuvintelor lui Dumnezeu sunt non-credincioși. Ei nu au nicio cunoaștere reală și cu atât mai puțin vreo statură reală; sunt oameni ignoranți, lipsiți de realitate. Cu alte cuvinte, toți cei care trăiesc în afara esenței cuvintelor lui Dumnezeu sunt non-credincioși. Cei considerați non-credincioși de către oameni sunt fiare în ochii lui Dumnezeu, iar cei considerați necredincioși de către Dumnezeu sunt oameni care nu au cuvintele Sale drept viață a lor. Așadar, se poate spune că oamenii care nu au realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și care nu reușesc să trăiască cuvintele Lui sunt non-credincioși. Dorința lui Dumnezeu este să facă în așa fel încât toți să trăiască realitatea cuvintelor Sale – nu doar ca toată lumea să fie capabilă să vorbească despre realitate ci, mai important, să permită tuturor să trăiască realitatea cuvintelor Sale. Realitatea pe care o percepe omul este superficială; nu are nicio valoare și nu poate satisface intențiile lui Dumnezeu. Este prea umilă și nici măcar nu merită menționată. Are prea multe lipsuri și este mult prea departe de standardul cerințelor lui Dumnezeu. Fiecare va fi supus unei cercetări majore pentru a vedea care dintre voi știe numai să vorbească despre înțelegerea lui, fără a fi capabil să indice calea, dar și pentru a descoperi care dintre voi este un gunoi inutil. Amintește-ți asta pe viitor! Nu vorbi despre cunoștințe goale; vorbește numai de calea spre practică și despre realitate. Fă trecerea de la adevărata cunoaștere la practica efectivă și, apoi, fă trecerea de la practică la trăirea realității. Nu le predica altora și nu vorbi despre adevărata cunoaștere. Dacă înțelegerea ta este o cale, atunci eliberează-ți cuvintele pe aceasta; dacă nu este o cale, atunci te rog să taci și să nu mai vorbești! Ceea ce spui este inutil. Vorbești despre înțelegere pentru a-Lpăcăli pe Dumnezeu și pentru a-i face pe ceilalți să te invidieze. Nu asta este ambiția ta? Nu te joci în mod deliberat cu ceilalți? Are lucrul acesta vreo valoare? Dacă vorbești despre înțelegere, numai după ce ai experimentat-o, atunci nu se va considera că te fălești. Altfel, ești doar o persoană care scuipă cuvinte arogante. În experiența ta concretă, există multă lucruri pe care nici măcar nu le poți depăși, iar tu nu te poți răzvrăti împotriva trupului tău; faci mereu ce vrei și nu satisfaci niciodată intențiile lui Dumnezeu – și, totuși, ai impertinența să vorbești despre înțelegeri teoretice. Ești un nerușinat! Îndrăznești încă să vorbești despre cum înțelegi cuvintele lui Dumnezeu. Ce nerușinare din partea ta! Retorica și lăudăroșenia au devenit propria ta natură și te-ai obișnuit să faci acest lucru. Ori de câte ori vrei să vorbești, o faci ușor, dar, când vine vorba de practică, te dedai ornamentării. Nu e asta o metodă de a-i păcăli pe ceilalți? Poate ești capabil să-i păcălești pe oameni, dar Dumnezeu nu poate fi păcălit. Oamenii sunt neatenți și nu au discernământ, dar Dumnezeu este serios în privința unor asemenea chestiuni și El nu te va cruța. E posibil ca frații și surorile tale să te susțină, să îți laude înțelegerea și să te admire, dar, dacă nu ai realitate, Duhul Sfânt nu te va cruța. Poate că Dumnezeul practic nu îți va căuta defectele, dar Duhul lui Dumnezeu te va ignora, iar ție îți va fi îndeajuns de greu să înduri asta. Crezi acest lucru? Vorbește mai mult despre realitatea practicii; ai uitat deja? Vorbește mai mult despre căile practice; ai uitat deja? „Oferă mai puține teorii și discursuri pompoase și inutile; cel mai bine este să începi acum să practici.” Ai uitat aceste cuvinte? Chiar nu înțelegi nimic? Nu ai niciun fel de înțelegere a intențiilor lui Dumnezeu?