Capitolul 10

Epoca Împărăției este, până la urmă, diferită de cea din vremurile trecute. Nu are legătură cu modul în care se poartă omenirea; mai degrabă, Eu M-am pogorât pe pământ ca să-Mi fac personal lucrarea, lucru pe care ființele umane nici nu îl pot nici concepe, nici realiza. Pentru atât de mulți ani, încă de la creația lumii, lucrarea a privit doar construirea Bisericii, dar nimeni nu a auzit vreodată de construirea Împărăției. Deși vorbesc despre asta cu propria Mea gură, există cineva care cunoaște esența acestui lucru? Odată, am coborât în lumea oamenilor, am experimentat și am observat suferința lor, dar am făcut asta fără a împlini scopul întrupării Mele. Imediat ce construirea Împărăției s-a pornit, trupul Meu întrupat a început oficial să îndeplinească lucrarea Mea de slujire; adică, Regele Împărăției Și-a preluat oficial puterea suverană. Din aceasta, este evident că pogorârea Împărăției în lumea umană – departe de a fi o simplă manifestare de cuvinte și apariții – este una cu realitate efectivă; acesta este un aspect al înțelesului din „realitatea practicii.” Oamenii nu au văzut niciodată măcar una dintre acțiunile Mele, nici nu au auzit măcar una dintre cuvântările Mele. Chiar dacă ar fi văzut acțiunile Mele, ce ar fi descoperit ei? Iar dacă M-ar fi auzit vorbind, ce ar fi înțeles? De la un capăt la altul al lumii, toți trăiesc în mila Mea și în bunătatea-Mi iubitoare, dar, la fel, întreaga umanitate se află sub judecata Mea și e deopotrivă supusă încercărilor Mele. Am fost milos și iubitor față de oameni, chiar când toți fuseseră corupți într-o anumită măsură; i-am mustrat chiar şi atunci când toți se supuseseră înaintea tronului Meu. Dar există vreo ființă umană care să nu fie în mijlocul suferinței și rafinării pe care le-am trimis Eu? Atât de mulți oameni bâjbâie în întuneric după lumină și atât de mulți se chinuie amarnic în încercările lor. Iov a avut credință, totuși nu-şi căuta el o cale de scăpare? Deși oamenii Mei pot rămâne neclintiți în fața încercărilor, există cineva care, fără a o spune cu voce tare, are credință și în adâncul sufletului? Nu-i așa că oamenii mai degrabă își declamă credința, deși încă se îndoiesc în inima lor? Nu există ființe umane care să fi rămas neclintite în încercări sau care să se fi supus sincer când au fost puse la încercare. Dacă nu Mi-aș acoperi chipul pentru a evita să privesc această lume, întreaga rasă umană s-ar prăbuși sub privirea Mea arzătoare, căci nu cer nimic din partea omenirii.

Când răsună salutul Împărăției – care este și momentul când se aud cele șapte tunete – acest sunet cutremură cerul și pământul, zdruncinând empireul și făcând să vibreze coardele inimii fiecărei ființe umane. Imnul Împărăției se înalță ceremonios în tărâmul marelui balaur roșu, dovedind că am distrus națiunea și Mi-am întemeiat Împărăția. Chiar mai important, Împărăția Mea este statornicită pe pământ. În acest moment, încep să-Mi trimit îngerii către fiecare dintre națiunile lumii pentru ca ei să-Mi poată păstori fiii, oamenii Mei; aceasta este, de asemenea, pentru a îndeplini cerințele următoarei etape a lucrării Mele. Totuși, Eu Mă duc personal în locul unde stă încolăcit marele balaur roșu și Mă lupt cu el. Odată ce întreaga omenire ajunge să Mă cunoască în trup și este capabilă să Îmi vadă faptele în trup, bârlogul marelui balaur roșu se va transforma în cenușă și va dispărea fără urmă. Ca oameni ai Împărăției Mele, din moment ce detestați marele balaur roșu din tot sufletul, trebuie să-Mi mulțumiți inima cu acțiunile voastre și astfel, să-l faceți pe balaur de ruşine. Simțiți cu adevărat că marele balaur roșu este detestabil? Simțiți cu adevărat că este dușmanul Regelui Împărăției? Aveți cu adevărat credința că puteți fi mărturie minunată pentru Mine? Chiar sunteți încrezători că puteți învinge marele balaur roșu? Asta este ceea ce vă cer; tot ceea ce am nevoie e ca voi să puteți ajunge până la acest pas. Veți fi capabili să o faceți? Aveți credința că puteți obține asta? Ce anume sunt capabili oamenii să facă? Nu e mai bine să o fac Eu Însumi? De ce spun că Eu cobor personal în locul în care se dă bătălia? Ceea ce vreau Eu este credința voastră, nu faptele voastre. Ființele umane sunt incapabile de a-Mi accepta cuvintele într-un mod direct, și în schimb le aruncă doar o privire piezișă. V-a ajutat acest lucru să vă atingeți scopurile? Ați ajuns să Mă cunoașteți astfel? Sincer să fiu, dintre oamenii de pe pământ, niciunul nu este capabil să Mă privească drept în față și niciunul nu este capabil să primească înțelesul pur și nealterat al cuvintelor Mele. Și astfel, am pus în mișcare pe pământ un proiect fără precedent pentru a-Mi atinge scopurile și a statornici imaginea Mea adevărată în inimile oamenilor. În acest mod, voi pune capăt erei în care noțiunile își exercită puterea asupra oamenilor.

Astăzi, nu numai că Mă pogor asupra națiunii marelui balaur roșu, ci Mă şi întorc pentru a înfrunta întreg universul, făcând întregul empireu să se cutremure. Există undeva vreun loc care să nu fie supus judecăţii Mele? E oare vreun loc care să nu existe sub calamitățile pe care le Eu le trimit asupra lui? Oriunde merg, Eu împrăștii tot felul de „semințe ale dezastrului”. Acesta este unul dintre modurile în care lucrez și este, fără îndoială, un act de mântuire pentru omenire, iar ceea ce îi trimit este tot un fel de iubire. Doresc să îngădui chiar mai multor oameni să ajungă să Mă cunoască și să Mă poată vedea și, în acest fel, să ajungă să preamărească un Dumnezeu pe care nu L-au văzut atât de mulți ani, dar care, în momentul de față, este real. Din ce motiv am creat lumea? De ce oare, după ce oamenii au devenit corupți, nu i-am nimicit complet? Din ce motiv întreaga rasă umană trăiește printre dezastre? Care a fost scopul Meu când M-am înveșmântat în trup? Când Îmi îndeplinesc lucrarea, omenirea cunoaște nu numai gustul celor amare, ci și pe al celor dulci. Dintre toți oamenii din lume, cine nu trăiește în harul Meu? Dacă nu aş fi înzestrat ființele umane cu binecuvântări materiale, cine din lume ar fi putut să se bucure de îndestulare? Nu cumva a vă permite să vă luați locurile de oameni ai Mei este o binecuvântare? Dacă nu ați fi fost oamenii Mei, ci mai degrabă făcători de servicii, nu ați trăi printre binecuvântările Mele? Nici măcar unul dintre voi nu este capabil să înțeleagă originea cuvintelor Mele. Oamenii – departe de a prețui titlurile pe care li le-am oferit, atât de mulți dintre ei, la auzul titlului de «făcători de servicii», nutresc resentimente în inimile lor și așa de mulți, la auzul titlului de «oamenii Mei», nutresc iubire pentru Mine în inimile lor. Nimeni nu ar trebui să încerce să Mă păcălească; ochii Mei sunt atoatevăzători! Care dintre voi primește de bunăvoie, care dintre voi oferă ascultare totală? Dacă salutul Împărăției nu ar răsuna, ați fi cu adevărat capabili să vă supuneți până la final? Ceea ce omul este capabil să facă și să gândească și cât de departe poate să meargă – toate acestea le-am prestabilit demult.

Marea majoritate a oamenilor Îmi acceptă mistuirea în lumina înfățișării Mele. Marea majoritate a oamenilor, inspirați de încurajarea Mea, se înflăcărează să înainteze în căutare. Când forțele Satanei Îmi atacă oamenii, Eu sunt acolo să le resping; când uneltirile Satanei fac prăpăd în viețile lor, Eu îl pun pe fugă, să nu se întoarcă niciodată. Pe pământ, tot felul de duhuri rele dau mereu târcoale în căutarea unui loc unde să se odihnească, căutând neîncetat cadavre umane ce pot fi consumate. Oamenii Mei! Trebuie să rămâneți sub grija și protecția Mea. Să nu fiți niciodată desfrânați! Să nu vă purtați niciodată cu nesăbuință! Ar trebui să-ţi oferi loialitatea casei Mele, și doar cu loialitate poți pune la cale un contraatac împotriva vicleniei diavolului. În niciun caz nu trebuie să te comporți ca în trecut, făcând un lucru în fața Mea și altul pe la spatele Meu; dacă te porți așa, atunci ești deja dincolo de răscumpărare. Nu am rostit oare cuvinte precum acestea mai mult decât îndeajuns? A trebuit să atrag atenția omului în mod repetat tocmai din cauză că vechea sa natură este incorigibilă. Nu vă plictisiți! Tot ceea ce spun este pentru a vă asigura destinul! Ceea ce îi trebuie Satanei este exact un loc scârbos și mizerabil; cu cât sunteți mai imposibil de răscumpărat și cu cât sunteți mai desfrânați, refuzând să vă supuneți restricțiilor, cu atât mai mult acele duhuri necurate vor profita de orice oportunitate de a se infiltra în voi. Dacă ați ajuns în acest punct, atunci loialitatea voastră va fi doar pălăvrăgeală inutilă, fără urmă realitate în ea, iar spiritele rele vă vor devora hotărârea și o vor transforma în neascultare și-n uneltiri satanice, de utilizat pentru a-Mi perturba lucrarea. De atunci, ați putea fi nimiciți de către Mine în orice clipă. Nimeni nu înțelege gravitatea acestei situații; oamenii pur și simplu se fac că nu aud și nu sunt precauți nici măcar un pic. Nu Îmi amintesc ce a fost făcut în trecut; chiar te mai aștepți ca Eu să fiu indulgent față de tine, „uitând” încă o dată? Deși oamenii Mi s-au împotrivit, nu o să le port pică, căci statura lor este prea mică și, astfel, nu am avut cerințe exagerate de la ei. Tot ceea le cer este să nu fie depravați și să se supună constrângerilor. Cu siguranță, nu este dincolo de capacitatea voastră să îndepliniți această singură condiție, așa e? Majoritatea oamenilor se așteaptă ca Eu să le dezvălui și mai multe taine cu care să își bucure ochii. Și totuși, dacă ai ajunge să înțelegi toate tainele cerului, ce anume ai putea face cu acele cunoștințe? M-ai iubi mai mult? Ți-ar spori iubirea pentru mine? Eu nu subestimez omul, nici nu ajung cu ușurință la un verdict în privința lui. Dacă nu ar fi acestea circumstanțele actuale ale omului, nu aș încorona oamenii cu ușurință cu aceste etichete. Gândiți-vă la trecut: de câte ori v-am defăimat Eu? De câte ori v-am subestimat? De câte ori v-am privit fără a lua în seamă circumstanțele voastre adevărate? De câte ori cuvântările Mele au eșuat să vă câștige din toată inima? De câte ori am vorbit fără a atinge o coardă profund sensibilă din voi? Care dintre voi Mi-a citit cuvintele fără frică și fără să tremure, profund temător că îl voi lovi și-l voi arunca în Adânc? Cine nu îndură încercări din cuvintele Mele? În cuvântările Mele sălăsluiește autoritatea, dar aceasta nu este pentru a-l judeca superficial pe om; dimpotrivă, luând în seamă circumstanțele adevărate ale omului, îi demonstrez constant semnificația inerentă a cuvintelor Mele. De fapt, există cineva capabil de a recunoaște măreția omnipotentă din cuvintele Mele? Există cineva care poate primi cel mai curat aur din care sunt făcute cuvintele Mele? Cât de multe cuvinte am rostit ? Le-a prețuit vreodată cineva?

3 martie 1992

Anterior: Capitolul 9

Înainte: Imnul Împărăției

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte