Omul înțelege puțin din lucrarea de azi și din lucrarea viitorului, dar el nu înțelege destinația în care va pătrunde omenirea. Ca ființă creată, omul ar trebui să îndeplinească datoria unei ființe create: omul ar trebui să Îl urmeze pe Dumnezeu în orice face El; voi ar trebui să acționați în orice mod vă spun Eu. Tu nu ai cum să te ocupi de lucruri pentru tine însuți și nu ai deloc stăpânire de sine; totul trebuie lăsat sub orchestrarea lui Dumnezeu și totul este ținut în mâinile Sale. Dacă lucrarea lui Dumnezeu i-ar oferi omului un final, o destinație minunată, înainte de vreme, și dacă Dumnezeu ar folosi aceasta pentru a-l tenta pe om și a-l face să-L urmeze – dacă El ar face o înțelegere cu omul – atunci, aceasta nu ar fi cucerire, nici nu ar însemna că prelucrează viața omului. Dacă Dumnezeu ar folosi finalul omului pentru a-l controla și a-i câștiga inima, atunci, prin aceasta, El nu l-ar desăvârși pe om, nici nu ar putea să-l câștige pe om ci, în schimb, ar folosi destinația pentru a-l controla. Omului nu-i pasă de nimic altceva decât de viitorul final, de destinația finală și dacă există ceva bun la care să spere. Dacă omului i s-ar da o speranță frumoasă în timpul lucrării de cucerire și dacă, înainte de cucerirea omului, lui i s-ar da o destinație bună de urmărit, atunci nu numai că cucerirea omului nu și-ar atinge efectul, ci și efectul lucrării de cucerire ar fi, de asemenea, influențat. Adică, lucrarea de cucerire își atinge efectul înlăturând soarta și perspectivele omului și judecând și mustrând firea răzvrătită a omului. Nu se realizează făcând o înțelegere cu omul, adică, oferind omului binecuvântare și har, ci mai degrabă dezvăluind loialitatea omului prin deposedarea lui de „libertatea” sa și eradicarea perspectivelor lui. Aceasta este esența lucrării de cucerire. Dacă omului i s-ar oferi o speranță frumoasă chiar de la bun început, iar lucrarea de mustrare și cea de judecată ar fi făcute ulterior, atunci omul ar accepta această mustrare și judecată pe baza faptului că are perspective, iar în final, închinarea și supunerea necondiționată față de Creator, de către toate ființele Sale create, nu ar fi realizate; ar exista doar o supunere oarbă, ignorantă, sau omul ar face orbește cereri către Dumnezeu, și inima omului ar fi imposibil de cucerit complet. În consecință, ar fi imposibil ca o astfel de lucrare de cucerire să câștige omul, ba, mai mult decât atât, de a fi mărturie pentru Dumnezeu. Astfel de ființe create nu ar putea să își îndeplinească datoria, și doar ar face înțelegeri cu Dumnezeu; aceasta nu ar fi cucerire, ci milă și binecuvântare. Cea mai mare problemă cu omul este faptul că el nu se gândește la nimic, decât la soarta și la perspectivele sale, și că idolatrizează aceste lucruri. Omul Îl caută pe Dumnezeu de dragul sorții și perspectivelor sale; el nu I se închină lui Dumnezeu datorită iubirii sale pentru El. Și astfel, în cucerirea omului, egoismul omului, lăcomia și lucrurile care îl împiedică cel mai mult în venerarea lui Dumnezeu, toate trebuie emondate și, astfel, eliminate. Făcând acest lucru, vor fi obținute efectele cuceririi omului. Drept rezultat, în primele etape ale cuceririi omului este necesar să fie purificat de ambițiile fantastice și de cele mai fatale slăbiciuni ale sale și, prin aceasta, să fie dezvăluită inima iubitoare de Dumnezeu a omului și să fie schimbată cunoașterea lui despre viața umană, modul în care Îl vede pe Dumnezeu și semnificația existenței sale. În acest mod, inima iubitoare de Dumnezeu a omului este curățată, adică, inima omului este cucerită. Dar, în atitudinea lui Dumnezeu față de toate ființele create, Dumnezeu nu cucerește doar de dragul cuceririi; mai degrabă, El cucerește pentru a-l câștiga pe om, pentru propria Sa slavă și pentru a recupera cea mai timpurie, inițială asemănare a omului. Dacă El ar cuceri doar de dragul cuceririi, atunci semnificația lucrării de cucerire ar fi pierdută. Aceasta înseamnă că dacă, după cucerirea omului, Dumnezeu S-ar fi spălat pe mâini de om și nu ar fi ținut cont de viața sau de moartea omului, atunci aceasta nu ar reprezenta gestionarea omenirii și nici cucerirea omului nu ar fi de dragul mântuirii sale. În centrul lucrării de mântuire se află doar câștigarea omului după cucerirea sa și sosirea lui finală la o destinație minunată, și doar aceasta poate atinge scopul mântuirii omului. Cu alte cuvinte, doar sosirea omului la o destinație frumoasă și intrarea sa în odihnă reprezintă perspectivele pe care ar trebui să le aibă toate ființele create, și lucrarea care ar trebui făcută de Creator. Dacă omul ar trebui să facă această lucrare, atunci aceasta ar fi prea limitată: l-ar duce pe om până la un anumit punct, dar nu ar putea să îl conducă pe om până la destinația eternă. Omul nu poate să decidă destinul omului, și mai mult decât atât, nu poate să asigure perspectivele omului și destinația sa viitoare. Cu toate acestea, lucrarea făcută de Dumnezeu este diferită. Dat fiind că El l-a creat pe om, El îl conduce; dat fiind că El îl mântuiește pe om, El îl va salva în mod desăvârșit și îl va câștiga pe deplin; dat fiind că El îl conduce pe om, El îl va aduce la destinația corespunzătoare; și dat fiind că El l-a creat și îl gestionează pe om, El trebuie să Își asume responsabilitatea pentru soarta omului și pentru perspectivele sale. Aceasta este lucrarea făcută de Creator. Deși lucrarea de cucerire este obținută prin purificarea omului de perspectivele sale, omul trebuie, în cele din urmă, să fie adus la destinația corespunzătoare pregătită pentru el de către Dumnezeu. Faptul că omul are o destinație și că soarta lui este asigurată se întâmplă tocmai deoarece Dumnezeu prelucrează omul. Aici, destinația potrivită la care se face referire nu este reprezentată de speranțele și perspectivele purificate în trecut; cele două sunt diferite. Acele lucruri la care omul speră și pe care le urmărește sunt dorul arzător care se naște din căutarea dorințelor extravagante ale trupului, mai degrabă decât a destinației cuvenite omului. Între timp, ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru om sunt binecuvântările și promisiunile pentru om odată ce el a fost purificat, ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru om după ce a creat lumea, iar acestea nu sunt întinate de alegerile, noțiunile, închipuirile sau trupul omului. Această destinație nu este pregătită pentru o anumită persoană, dar este locul de odihnă al întregii omeniri. Și astfel, această destinație este cea mai potrivită pentru omenire.

Creatorul intenționează să orchestreze toate ființele create. Trebuie să dai ascultare și să nu renunți la nimic din ceea ce face El, nici nu trebuie să te răzvrătești față de El. Când lucrarea pe care o face El va atinge în cele din urmă scopurile Sale, prin aceasta El va câștiga slavă. Astăzi, de ce nu se spune că ești descendentul lui Moab sau odrasla marelui balaur roșu? De ce nu se vorbește de oamenii aleși și se discută doar despre ființele create create? Ființele create – aceasta era denumirea inițială a omului și aceasta este identitatea sa înnăscută. Numele variază doar deoarece epocile și perioadele lucrării variază; de fapt, omul este o ființă creată obișnuită. Toate ființele create, fie ele cele mai corupte sau cele mai sfinte, trebuie să îndeplinească datoria unei ființe create. Când Dumnezeu Își îndeplinește lucrarea de cucerire, El nu te controlează folosind perspectivele, soarta sau destinația ta. De fapt, nu este nevoie să se lucreze în acest fel. Scopul lucrării de cucerire este de a-l face pe om să-și îndeplinească datoria de ființă creată, de a-l face să I se închine Creatorului; doar după aceasta poate el să intre în destinația minunată. Soarta omului este controlată de mâinile lui Dumnezeu. Ești incapabil de a te controla pe tine însuți: în ciuda faptului că omul întotdeauna se agită și își găsește ocupații în nume propriu, el rămâne incapabil de a se controla. Dacă ai putea să-ți cunoști propriile perspective, dacă ai putea să-ți controlezi propria soartă, ai mai fi o ființă creată? Pe scurt, indiferent cum lucrează Dumnezeu, toată lucrarea Sa este de dragul omului. Ia, de exemplu, cerurile și pământul și toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a creat pentru a-i sluji omului: luna, soare și stelele pe care El le-a făcut pentru om, animalele și plantele, primăvara, vara, toamna și iarna și așa mai departe – toate sunt create pentru existența omului. Și astfel, indiferent de modul în care Dumnezeu mustră și judecă omul, totul este pentru mântuirea omului. Deși El îl deposedează pe om de speranțele lui lumești, este pentru a-l purifica, iar purificarea omului este săvârșită pentru ca el să poată supraviețui. Destinația omului este în mâinile Creatorului, deci cum ar putea omul să se controleze pe sine însuși?

De îndată ce a fost finalizată lucrarea de cucerire, omul va fi adus într-o lume frumoasă. Desigur, această viață se va desfășura în continuare pe pământ, dar va fi cu totul diferită de viața omului de astăzi. Este viața pe care omenirea o va avea după ce toți oamenii au fost cuceriți, va fi un nou început pentru om pe pământ, iar faptul că oamenii ar putea să aibă o asemenea viață va fi dovada că omenirea a intrat într-un târâm nou și frumos. Va fi începutul vieții omului și al lui Dumnezeu pe pământ. Premisa unei vieți atât de frumoase trebuie să fie faptul că, după ce omul a fost purificat și cucerit, el se supune înaintea Creatorului. Și astfel, lucrarea de cucerire este ultima etapă a lucrării lui Dumnezeu înainte ca omenirea să pătrundă în minunata destinație. O astfel de viață este viața viitoare a omului pe pământ, cea mai frumoasă viață pe pământ, tipul de viață după care tânjește omul, tipul pe care omul nu l-a mai reușit niciodată înainte, în istoria lumii. Este rezultatul final al celor 6000 de ani de lucrare de gestionare; este acel lucru după care tânjește omenirea cel mai mult și este, de asemenea, promisiunea lui Dumnezeu pentru om. Dar această promisiune nu se poate împlini imediat: omul va intra în viitoarea destinație doar după ce lucrarea zilelor de pe urmă a fost finalizată și el a fost complet cucerit, adică, odată ce Satana a fost complet înfrânt. După ce va fi rafinat, omul va fi lipsit de o natură păcătoasă, deoarece Dumnezeu îl va fi înfrânt pe Satana, adică nu va exista nicio năvălire a forțelor ostile și nici forțe ostile care să poată ataca trupul omului. Și astfel, omul va fi liber și sfânt – el va fi intrat în eternitate. Doar dacă forțele ostile ale întunericului sunt ținute în robie va fi omul liber oriunde merge și, astfel, va fi lipsit de răzvrătire sau împotrivire. Satana nu are decât să fie ținut în robie și totul va fi în regulă cu omul; situația actuală există pentru că Satana încă provoacă perturbare peste tot pe pământ și deoarece întreaga lucrare de gestionare a lui Dumnezeu nu a ajuns încă la final. Odată ce Satana a fost înfrânt, omul va fi eliberat pe deplin; când omul Îl câștigă pe Dumnezeu și iese de sub puterea Satanei, el va privi Soarele dreptății. Viața cuvenită omului normal va fi recâștigată; tot ceea ce ar trebui avut de omul normal – precum abilitatea de a deosebi binele de rău și înțelegerea modului în care să mănânce și să se îmbrace și abilitatea de a trăi normal – toate acestea vor fi recâștigate. Dacă Eva nu ar fi fost ispitită de șarpe, omul ar fi trebuit să aibă acest tip de viață normală după ce el a fost creat la început. El ar fi trebuit să mănânce, să fie îmbrăcat și să ducă viața normală a omului pe pământ. Totuși, după ce omul a devenit vicios, această viață a devenit o iluzie de neatins și nici măcar astăzi omul nu îndrăznește să-și imagineze astfel de lucruri. De fapt, această viață frumoasă după care tânjește omul este o necesitate. Dacă omul ar fi fără o astfel de destinație, atunci viața sa vicioasă pe pământ nu ar înceta niciodată, iar dacă nu ar exista o astfel de viață frumoasă, atunci nu ar exista nicio încheiere a sorții Satanei sau a epocii în care Satana are putere asupra pământului. Omul trebuie să ajungă într-un ținut neatins de forțele întunericului și, când ajunge, aceasta va dovedi că Satana a fost înfrânt. În acest mod, odată ce nu există niciun deranj din partea Satanei, Dumnezeu Însuși va controla omenirea, iar El va porunci și va controla întreaga viață a omului; doar atunci va fi fost Satana cu adevărat înfrânt. Viața omului de astăzi este în mare parte o viață de întinare; este tot o viață de suferință și chin. Aceasta nu ar putea fi numită înfrângerea Satanei; omul încă nu a scăpat de marea suferinței, încă nu a scăpat de greutățile vieții omenești sau de influența Satanei, iar el încă are cunoștințe infime despre Dumnezeu. Toate greutățile omului au fost create de Satana; Satana a fost cel care a adus suferințele în viața omului și doar după ce Satana este înrobit va putea omul să scape complet din marea suferinței. Totuși, încătușarea Satanei se obține prin cucerirea și câștigarea inimii omului, făcându-l pe om prada de război a luptei cu Satana.

Astăzi, căutarea omului de a deveni un biruitor și de a fi desăvârșit sunt lucrurile pe care le caută înainte ca el să aibă viața umană normală pe pământ și acestea sunt obiectivele pe care el le urmărește înainte ca Satana să fie înrobit. În esență, căutarea omului de a deveni un biruitor și de a fi desăvârșit sau de a fi de mare folos, este de a scăpa de sub influența Satanei: căutarea omului este de a deveni un biruitor, dar rezultatul final va fi scăparea sa de sub influența Satanei. Doar prin scăparea de sub influența Satanei poate omul să ducă viața umană normală pe pământ, viața de închinare lui Dumnezeu. Astăzi, căutarea omului de a deveni un biruitor și de a fi desăvârșit sunt lucrurile care sunt urmărite înainte de a avea viața umană normală pe pământ. Ele sunt urmărite în principal de dragul de a fi curățit și pentru a pune adevărul în practică și pentru a se închina Creatorului. Dacă omul are viața umană normală pe pământ, o viață fără greutăți sau suferință, atunci omul nu se va implica în căutarea de a deveni un biruitor. „A deveni un biruitor” și „a fi desăvârșit” sunt obiectivele pe care Dumnezeu le dă omului pentru a le urmări și, prin urmărirea acestor obiective, El îl face pe om să pună adevărul în practică și să trăiască o viață plină de înțeles. Obiectivul este de a-l desăvârși pe om și de a-l câștiga, iar urmărirea țelului de a deveni un biruitor și de a fi desăvârșit este doar un mijloc. Dacă, în viitor, omul intră într-o destinație minunată, nu vor exista referiri la a deveni un biruitor și la a fi desăvârșit; va exista doar fiecare ființă creată care își îndeplinește datoria sa. Astăzi, omul este făcut să urmărească aceste lucruri doar pentru a defini un scop pentru om, astfel încât căutarea omului să poată fi mai orientată și mai practică. Altfel, omul ar trăi printre abstractizări nedeslușite și ar urmări intrarea în viața veșnică, iar dacă aceasta ar fi astfel, nu ar fi omul mai demn de milă? Să urmărești în modul acesta, fără scopuri sau principii – nu este aceasta auto-amăgire? În cele din urmă, această căutare ar fi, în mod natural, inutilă; în final, omul încă ar trăi sub puterea Satanei și ar fi incapabil de a se elibera de aceasta. De ce să se supună unei astfel de urmăriri fără scop? Când omul intră în destinația eternă, omul I se va închina Creatorului, iar datorită faptului că omul a câștigat mântuirea și a intrat în eternitate, omul nu va urmări niciun obiectiv și, mai mult decât atât, nici nu va trebui să se îngrijoreze că va fi asaltat de Satana. În acest moment, omul își va cunoaște locul și își va îndeplini datoria, și chiar dacă nu este mustrat sau judecat, fiecare își va îndeplini datoria. În acel moment, omul va fi o ființă creată, atât în identitate, cât și în statut. Nu va mai exista o distincție între superior și inferior; fiecare persoană doar va îndeplini o funcție diferită. Totuși, omul va trăi în continuare într-o destinație ordonată și potrivită pentru omenire; omul își va îndeplini datoria de dragul de a se închina Creatorului, și aceasta e omenirea care va deveni omenirea eternității. În acel moment, omul va fi câștigat o viață luminată de Dumnezeu, o viață sub protecția și grija lui Dumnezeu, o viață împreună cu Dumnezeu. Omenirea va duce o viață normală pe pământ și toți oamenii vor intra pe calea cea dreaptă. Planul de gestionare de 6000 de ani îl va fi învins cu totul pe Satana, adică Dumnezeu va fi recuperat imaginea inițială a omului după ce l-a creat pe pământ lui și, astfel, intențiile originale ale lui Dumnezeu vor fi fost satisfăcute. La început, înainte ca omenirea să fie coruptă de Satana, omenirea ducea o viață normală pe pământ. Mai târziu, când a fost corupt de Satana, omul a pierdut această viață normală și, astfel, a început lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu și bătălia cu Satana pentru a recupera viața normală a omului. Abia când lucrarea de 6000 de ani de gestionare a lui Dumnezeu ajunge la final, va începe oficial viața întregii omeniri pe pământ; doar atunci omul va avea o viață minunată, iar Dumnezeu Își va redobândi scopul pentru care a creat omul la început, precum și asemănarea inițială a omului. Și astfel, odată ce are viața normală a omenirii pe pământ, omul nu va mai urmări să devină un biruitor sau să fie desăvârșit, pentru că omul va fi sfânt. „Biruitorii” și „a fi desăvârșit” despre care vorbește omul sunt obiectivele oferite omului pentru a le urmări în timpul luptei dintre Dumnezeu și Satana, iar acestea există doar pentru că omul a fost corupt. Prin a-ți da un obiectiv și a te convinge să urmărești acest obiectiv, Satana va fi înfrânt. A-ți cere să fii un biruitor sau să fii desăvârșit ori să fii folosit necesită să fii mărturie pentru a-l face de rușine pe Satana. În final, omul va duce viața umană normală pe pământ și omul va fi sfânt; când se va întâmpla asta, vor mai căuta oamenii să devină biruitori? Nu sunt ei toți ființe create? Când se vorbește despre a fi un biruitor și a fi desăvârșit, aceste cuvinte sunt îndreptate către Satana și către murdăria omului. Nu face acest „biruitor” referire la victoria asupra Satanei și asupra forțelor ostile? Când spui că ai fost desăvârșit, ce anume din tine a fost desăvârșit? Nu-i așa că te-ai lepădat de firile tale corupte satanice, astfel încât să poți obține dragostea supremă pentru Dumnezeu? Astfel de lucruri sunt spuse cu referire la lucrurile imorale din om și referitor la Satana; ele nu sunt rostite cu privire la Dumnezeu.

Dacă nu urmărești să devii un biruitor și să fii desăvârșit acum, atunci, în viitor, când omenirea va duce o viață normală pe pământ, nu va mai exista oportunitatea pentru o astfel de căutare. În acel moment, finalul fiecărui tip de persoană va fi fost dezvăluit. În acel moment, va fi clar ce fel de lucru ești, iar dacă dorești să fii un biruitor sau să fii făcut desăvârșit va fi imposibil. Din cauza răzvrătirii sale, omul va fi pedepsit după ce va fi dat în vileag. În acel moment, scopul omului nu va fi o poziție superioară față de alții, pentru ca unii să fie biruitori și alții să fie desăvârșiți sau pentru ca unii să fie întâi-născuții lui Dumnezeu, iar alții să fie fiii lui Dumnezeu; oamenii nu vor urmări aceste lucruri. Toți vor fi fiinte create, toți vor trăi pe pământ și toți vor trăi împreună cu Dumnezeu pe pământ. Acum este momentul luptei dintre Dumnezeu și Satana, este o perioadă în care această luptă încă nu s-a încheiat, o perioadă în care omul încă nu a fost complet câștigat; este o perioadă de tranziție. Și astfel, omului i se cere să devină fie biruitor, fie unul dintre oamenii lui Dumnezeu. Astăzi există deosebiri în statut, dar când vine vremea, nu vor exista astfel de deosebiri: statutul tuturor celor care au fost victorioși va fi același, toți vor membri calificați ai omenirii și vor trăi în mod egal pe pământ, însemnând că toți vor fi ființe create calificate și că tuturor li se vor da aceleași lucruri. Deoarece epocile lucrării lui Dumnezeu sunt diferite, iar obiectele lucrării Sale sunt diferite, dacă această lucrare este făcută în voi, sunteți potriviți pentru a fi desăvârșiți și pentru a deveni biruitori; dacă ar fi făcută în altă parte, atunci oamenii de acolo ar fi potriviți să devină primul grup de oameni care să fie cuceriți și primul grup de oameni care să fie desăvârșiți. Astăzi, această lucrare nu este făcută în altă parte, deci oamenii din alte țări nu sunt potriviți să fie desăvârșiți și să devină biruitori și este imposibil pentru ei să devină primul grup. Deoarece obiectul lucrării lui Dumnezeu este diferit, epoca lucrării lui Dumnezeu este diferită și sfera sa este diferită, există primul grup, adică, există biruitorii, și la fel va exista un al doilea grup care va fi desăvârșit. Odată ce există un prim grup care a fost desăvârșit, va exista un exemplu și un model, astfel încât în viitor vor exista un al doilea și un al treilea grup al celor care au fost desăvârșiți, dar, în eternitate, ei toți vor fi la fel și nu vor exista clasificări ale statutului. Ei doar vor fi fost desăvârșiți în momente diferite și nu vor exista diferențe ale statutului. Când vine vremea în care toată lumea a fost desăvârșită și lucrarea întregului univers a fost încheiată, nu vor exista deosebiri în statut și toți vor avea statut egal. Astăzi, această lucrare este făcută printre voi astfel încât voi să deveniți biruitorii. Dacă ar fi făcută în Marea Britanie, atunci Marea Britanie ar avea primul grup, la fel cum veți fi voi primul grup. Doar că ați fost deosebit de binecuvântați cu har prin felul în care lucrarea este îndeplinită în voi, iar dacă această lucrare nu ar fi făcută în voi, atunci ați al doilea grup, sau al treilea, ori al patrulea, sau al cincilea. Aceasta este doar datorită diferenței în ordinea lucrării; primul grup și al doilea grup nu arată că unul este mai sus sau mai jos decât celălalt, arată doar ordinea în care acești oameni sunt desăvârșiți. Astăzi, aceste cuvinte vă sunt comunicate, dar de ce nu ați fost informați mai devreme? Deoarece, fără un proces, oamenii tind spre extreme. De exemplu, Isus a zis la vremea Lui: „Cum am plecat, așa voi sosi”. Astăzi, mulți sunt orbiți de aceste cuvinte și ei doar vor să poarte veșminte albe și să își aștepte răpirea la cer. Astfel, există multe cuvinte care nu pot fi rostite prea devreme; dacă ar fi rostite prea devreme, omul ar tinde spre extreme. Statura omului este prea mică și el este incapabil să-și dea seama de adevărul acestor cuvinte.

Când omenirea obține viața adevărată a omului pe pământ și când toate forțele Satanei sunt înrobite, omul va trăi cu ușurință pe pământ. Lucrurile nu vor fi la fel de complexe precum sunt astăzi: relațiile umane, relațiile sociale, relațiile familiale complexe – aduc atât de multe probleme, atât de multă durere! Viața omului aici este așa de nefericită! Odată ce omul a fost cucerit, inima și mintea lui se vor schimba: el va avea o inimă cu frică de Dumnezeu și care Îl iubește pe Dumnezeu. Odată ce toți cei din univers care caută să-L iubească pe Dumnezeu au fost cuceriți, adică, odată ce Satana a fost înfrânt, și odată ce Satana – toate forțele întunericului – a fost înrobit, atunci viața omului pe pământ va fi neperturbată, iar el va putea să trăiască în mod liber pe pământ. Dacă viața omului ar fi lipsită de relații lumești și de complexitățile trupului, atunci ar fi mult mai ușor. Relațiile trupești ale omului sunt prea complicate, iar faptul că omul are astfel de lucruri dovedește că el încă nu s-a eliberat de influența Satanei. Dacă ai avea aceeași relație cu fiecare dintre frații și surorile tale, dacă ai avea aceeași relație cu fiecare membru al familiei tale, atunci nu ai avea griji și nu ar trebui să te îngrijorezi în privința nimănui. Nimic nu ar putea fi mai frumos și, în acest mod, omul ar fi eliberat de jumătate din suferința lui. Trăind o viață omenească normală pe pământ, omul va fi asemănător îngerilor; deși încă aparținând trupului, el va fi foarte asemănător unui înger. Aceasta este promisiunea finală, ultima promisiune acordată omului. Astăzi, omul îndură mustrare și judecată; crezi că experiența omului privind astfel de lucruri este fără sens? Se poate ca lucrarea de mustrare și judecată să fie făcută fără motiv? Înainte a fost spus că a mustra și a judeca omul înseamnă să-l pui într-o groapă fără fund, ceea ce înseamnă să-i iei soarta și perspectivele. Aceasta are un singur scop: curățarea omului. Omul nu este pus în groapa fără fund în mod intenționat, după care Dumnezeu Își spală mâinile de el. În schimb, este pentru a emonda răzvrătirea din om, astfel ca în final lucrurile din om să fie curățate, astfel încât el să poată avea o cunoștință adevărată despre Dumnezeu și să fie ca o persoană sfântă. Dacă aceasta este făcută, atunci totul va fi realizat. De fapt, când acele lucruri din om care trebuie emondate sunt emondate și omul este mărturie răsunătoare, Satana va fi, de asemenea, înfrânt și, deși pot fi câteva din acele lucruri care sunt inițial în om care nu sunt complet curățate, odată ce Satana este înfrânt, ele nu vor mai cauza perturbare și, în acel moment, omul va fi fost complet curățat. Omul nu a experimentat niciodată o astfel de viață, dar când Satana este înfrânt, totul va fi rezolvat, iar acele lucruri neînsemnate din om vor fi toate soluționate; și, odată ce problema principală a fost rezolvată, toate celelalte necazuri se vor sfârși. În timpul acestei întrupări a lui Dumnezeu pe pământ, când El face personal lucrarea Sa printre oameni, toată lucrarea pe care o face El este săvârșită pentru a-l înfrânge pe Satana, iar El îl va înfrânge pe Satana prin cucerirea omului și prin desăvârșirea voastră. Când sunteți mărturii răsunătoare, aceasta, de asemenea, va fi un semn al înfrângerii Satanei. Omul este mai întâi cucerit și în final desăvârșit complet pentru a-l înfrânge pe Satana. În esență, totuși, împreună cu înfrângerea Satanei, aceasta este și mântuirea întregii omeniri din această mare goală a suferinței. Indiferent dacă lucrarea este îndeplinită prin întreg universul sau în China, totul este pentru a-l înfrânge pe Satana și a aduce mântuire întregii omeniri, astfel încât omul să poată intra în locul de odihnă. Dumnezeu întrupat, acest trup normal, este întocmai pentru a-l înfrânge pe Satana. Lucrarea lui Dumnezeu în trup este folosită pentru a aduce mântuire tuturor celor de sub ceruri care Îl iubesc pe Dumnezeu, este pentru a cuceri întreaga omenire și, mai ales, pentru a-l înfrânge pe Satana. Esența întregii lucrări de gestionare este inseparabilă de înfrângerea Satanei pentru a aduce mântuirea întregii omeniri. De ce, în mare parte din această lucrare, se vorbește mereu despre faptul că trebuie să fiți mărturie? Și către cine este îndreptată această mărturie? Nu este îndreptată către Satana? Această mărturie este adusă lui Dumnezeu și este făcută pentru a confirma că lucrarea lui Dumnezeu și-a atins scopul. A sta mărturie are legătură cu lucrarea de înfrângere a Satanei; dacă nu ar exista o luptă cu Satana, atunci omului nu i s-ar cere să stea mărturie. Pentru că Satana trebuie înfrânt, în același timp cu salvarea omului, Dumnezeu cere ca omul să-I stea mărturie în fața Satanei, mărturie pe care El o folosește pentru a salva omul și pentru a lupta cu Satana. Drept rezultat, omul este atât obiect al mântuirii, cât și instrument al înfrângerii Satanei și, astfel, omul este în centrul lucrării întregii gestionări a lui Dumnezeu, în vreme ce Satana este doar obiectul distrugerii, dușmanul. Poți simți că nu ai făcut nimic, dar din cauza schimbărilor din firea ta, mărturia a fost dată, iar această mărturie este îndreptată către Satana și nu este făcută omului. Omul nu este potrivit pentru a se bucura de o asemenea mărturie. Cum ar putea el să înțeleagă lucrarea făcută de Dumnezeu? Obiectul luptei lui Dumnezeu este Satana; omul, între timp, este doar obiectul mântuirii. Omul are firi corupte satanice și este incapabil de a înțelege această lucrare. Aceasta este datorită stricăciunii Satanei și nu este ceva inerent omului, ci este regizată de Satana. Astăzi, principala lucrare a lui Dumnezeu este de a-l înfrânge pe Satana, adică, de a-l cuceri cu totul pe om, astfel încât omul să poată fi mărturie finală a lui Dumnezeu înaintea Satanei. În acest fel, toate lucrurile vor fi realizate. În multe cazuri, cu ochiul liber pare că nu a fost făcut nimic, dar, de fapt, lucrarea a fost deja finalizată. Omul necesită ca toată lucrarea de finalizare să fie vizibilă, totuși, fără a o face vizibilă ție, Eu am terminat lucrarea Mea, căci Satana a cedat, ceea ce înseamnă că a fost cu totul înfrânt, că toată înțelepciunea, puterea și autoritatea lui Dumnezeu l-au învins pe Satana. Aceasta este exact mărturia care trebuie dată și, deși nu are o expresie clară în om, deși nu este vizibil cu ochiul liber, Satana a fost deja înfrânt. Ansamblul acestei lucrări este îndreptat împotriva Satanei și este îndeplinit ca urmare a luptei cu Satana. Și astfel, există multe lucruri pe care omul nu le vede ca fiind de succes, dar care, în viziunea lui Dumnezeu, au fost cu succes terminate demult. Acesta este unul din adevărurile interioare ale întregii lucrări a lui Dumnezeu.

Odată ce Satana a fost înfrânt, adică, odată ce omul a fost complet cucerit, omul va înțelege apoi că toată această lucrare este pentru mântuire și că mijloacele acestei mântuiri sunt pentru smulgerea oamenilor din mâinile Satanei. Lucrarea de 6000 de ani a gestionării lui Dumnezeu este împărțită în trei etape: Epoca Legii, Epoca Harului și Epoca Împărăției. Aceste trei etape de lucru sunt toate pentru mântuirea omenirii, adică, sunt pentru mântuirea omenirii care a fost coruptă în mod grav de Satana. În același timp, totuși, acestea sunt, de asemenea, pentru ca Dumnezeu să poată lupta cu Satana. Astfel, la fel precum lucrarea de mântuire este împărțită în trei etape, așa este și lupta cu Satana împărțită în trei etape, iar aceste două aspecte ale lucrării lui Dumnezeu sunt realizate în mod simultan. Lupta cu Satana este de fapt pentru mântuirea omenirii și, deoarece lucrarea mântuirii omenirii nu este ceva ce poate fi finalizat cu succes într-o singură etapă, lupta cu Satana este, de asemenea, împărțită în faze și perioade, iar războiul este purtat împotriva Satanei în conformitate cu nevoile omului și gradul de corupție al Satanei din el. Poate, în închipuirea omului, el crede că, în această luptă, Dumnezeu va ridica armele împotriva Satanei în același mod în care s-ar lupta două armate una cu cealaltă. Aceasta este doar ceea ce intelectul omului este capabil să și-l închipuie; este o idee nerealistă și extrem de vagă, totuși, este ceea ce crede omul. Și, deoarece Eu spun aici că modalitatea de mântuire a omului este prin intermediul luptei cu Satana, omul își imaginează că acesta este modul în care se desfășoară lupta. Lucrarea de mântuire a omului are trei etape, ceea ce înseamnă că lupta cu Satana a fost împărțită în trei etape pentru a-l învinge pe acesta odată și pentru totdeauna. Totuși, adevărul interior al întregii lucrări a luptei cu Satana este că efectele sale sunt obținute prin diferiți pași ai lucrării: acordarea harului asupra omului, devenirea jertfei de păcat a omului, iertarea păcatelor omului, cucerirea omului și desăvârșirea acestuia. De fapt, lupta cu Satana nu este ridicarea armelor împotriva Satanei, ci mai degrabă depunerea mărturiei pentru Dumnezeu prin mântuirea omului, prelucrarea vieții omului și schimbarea firii omului și, prin urmare, înfrângerea Satanei. Acesta este modul în care Satana este înfrânt. Satana este înfrânt prin schimbarea firii corupte a omului. Când Satana va fi înfrânt, adică, atunci când omul va fi complet mântuit, atunci Satana cel umilit va fi complet încătușat și, în acest mod, omul va fi fost complet mântuit. Așadar, esența mântuirii omului este războiul cu Satana, iar acest război este în primul rând reflectat în mântuirea omului. Etapa zilelor de pe urmă, în care omul trebuie cucerit, este ultima etapă în lupta cu Satana și, de asemenea, lucrarea mântuirii complete a omului de sub puterea Satanei. Semnificația interioară a cuceririi omului este întoarcerea întrupării Satanei – omul care a fost corupt de Satana – la Creator după cucerirea lui, prin care el se va răvrăti împotriva Satanei și se va întoarce complet la Dumnezeu. În acest mod, omul va fi complet mântuit. Și astfel, lucrarea cuceririi este ultima lucrare în lupta împotriva Satanei și etapa finală în gestionarea lui Dumnezeu pentru înfrângerea Satanei. Fără această lucrare, mântuirea completă a omului ar fi în cele din urmă imposibilă, înfrângerea totală a Satanei ar fi de asemenea imposibilă, iar omenirea nu ar putea niciodată să intre în destinația minunată sau să se elibereze de influența Satanei. În consecință, lucrarea mântuirii omului nu poate fi finalizată înainte ca lupta cu Satana să fie încheiată, căci esența lucrării gestionării lui Dumnezeu este pentru mântuirea omenirii. Omenirea de la începuturi a fost în mâinile lui Dumnezeu, însă, din cauza tentației și a corupției Satanei, omul a fost constrâns de acesta și a căzut în mâinile celui rău. Prin urmare, Satana a devenit obiectul care trebuie învins în lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu. Deoarece Satana a pus stăpânire pe om și pentru că omul este capitalul pe care-l folosește Dumnezeu ca să ducă la bun sfârșit întreaga gestionare, dacă omul va fi salvat, atunci trebuie smuls înapoi din mâinile Satanei, adică omul trebuie recuperat după ce a fost ținut prizonier de Satana. Astfel, Satana trebuie învins prin schimbările din vechea fire a omului, schimbări care redau omului simțul inițial al rațiunii. În acest mod, omul, care a fost luat prizonier, poate fi smuls înapoi din mâinile Satanei. Dacă omul este eliberat de influența și constrângerea Satanei, atunci Satana va fi făcut de ocară, omul va fi în cele din urmă recuperat, iar Satana va fi învins. Și pentru că omul a fost eliberat de sub influența întunecată a Satanei, va deveni prada de război a acestei întregi bătălii, iar Satana va deveni obiectul care va fi pedepsit odată ce bătălia s-a încheiat, după care întreaga lucrare de salvare a omenirii va fi finalizată.

Dumnezeu nu are nicio urmă de răutate față de ființele create și dorește doar să îl învingă pe Satana. Toată lucrarea Sa – fie ea mustrare sau judecată – este îndreptată împotriva Satanei; este îndeplinită pentru mântuirea omenirii, iar totul este pentru a-l învinge pe Satana, și are un singur obiectiv: să se lupte cu Satana până la sfârșit! Dumnezeu nu Se va odihni niciodată înainte de a-l fi biruit pe Satana! El se va odihni doar după ce l-a înfrânt pe Satana. Deoarece toată lucrarea făcută de Dumnezeu este îndreptată împotriva Satanei și pentru că aceia care au fost corupți de Satana sunt toți sub controlul puterii Satanei și toți trăiesc sub puterea Satanei, fără să se lupte cu Satana și să se rupă de el, Satana nu și-ar fi slăbit strânsoarea asupra acestor oameni, iar ei nu puteau fi câștigați. Dacă nu au fost câștigați, ar dovedi că Satana nu a fost înfrânt, că el nu a fost învins. Și astfel, în planul de gestionare de 6000 de ani al lui Dumnezeu, în timpul primei etape, El a făcut lucrarea legii, în timpul celei de-a doua etape El a făcut lucrarea Epocii Harului, adică, lucrarea răstignirii, iar în cea de-a treia etapă, face lucrarea cuceririi omenirii. Toată această lucrare este îndreptată către măsura în care Satana a corupt omenirea, totul este pentru a-l învinge pe Satana și fiecare etapă este pentru a-l învinge pe Satana. Esența lucrării de 6000 de ani a gestionării lui Dumnezeu este lupta împotriva marelui balaur roșu, iar lucrarea de gestionare a omenirii este, de asemenea, lucrarea de înfrângere a Satanei, lucrarea luptei cu Satana. Dumnezeu a luptat timp de 6000 de ani și, astfel, a lucrat timp de 6000 de ani pentru a aduce în cele din urmă omul pe noul tărâm. Când Satana este înfrânt, omul va fi complet eliberat. Nu este aceasta direcția lucrării lui Dumnezeu astăzi? Aceasta este exact direcția lucrării de azi: eliberarea completă și scăparea omului, astfel încât el să nu va mai fi constrâns de nicio regulă, nici limitat de vreo legătură sau restricție. Toată această lucrare este făcută în conformitate cu statura voastră și în conformitate cu nevoile voastre, însemnând că vi se oferă orice puteți realiza. Nu este un caz de a obliga pe cineva să facă ceva peste puterile sale, de a vă impune vreun lucru; mai degrabă, toată această lucrare este îndeplinită în conformitate cu nevoile voastre actuale. Fiecare etapă a lucrării se desfășoară în conformitate cu nevoile concrete și cerințele pentru om; fiecare etapă a lucrării este pentru a-l învinge pe Satana. De fapt, la început nu existau bariere între Creator și ființele create. Toate aceste impedimente au fost cauzate de Satana. Omul a devenit incapabil să vadă sau să atingă orice din cauza modului în care Satana l-a tulburat și corupt pe om. Omul este victima, cel care a fost înșelat. Odată ce Satana a fost înfrânt, ființele create Îl vor privi pe Creator, iar Creatorul va privi asupra ființelor create și va putea să le conducă El Însuși. Doar aceasta este viața pe care omul ar trebui să o aibă pe pământ. Și astfel, lucrarea lui Dumnezeu este în principal pentru a-l înfrânge pe Satana și, odată ce Satana a fost înfrânt, totul va fi rezolvat. Astăzi, ai văzut că nu este simplu ca Dumnezeu să vină printre oameni. El nu a venit pentru a-Și petrece fiecare zi criticându-vă, să vă spună una și alta sau doar să vă permită să vedeți cum arată și cum vorbește și trăiește. Dumnezeu nu a devenit trup doar pentru a vă permite să Îl priviți sau pentru a vă deschide ochii, ori pentru a vă permite să auziți tainele despre care El a vorbit și cele șapte peceți pe care le-a deschis. În schimb, El a devenit trup pentru a-l înfrânge pe Satana. El a venit personal printre oameni pentru a-l salva pe om și pentru a Se lupta cu Satana; aceasta este semnificația întrupării Sale. Dacă nu ar fi pentru a-l învinge pe Satana, atunci El nu ar face personal această lucrare. Dumnezeu a venit pe pământ pentru a-Și face lucrarea printre oameni, pentru a Se dezvălui personal omului și pentru a-i permite omului să-L privească; este aceasta puțin lucru? Chiar nu este simplu! Nu este așa cum își imaginează omul: că Dumnezeu a venit ca omul să Îl poată privi, pentru ca omul să poată înțelege că Dumnezeu este practic, și nu nedeslușit sau lipsit de valoare, și că Dumnezeu este trufaș, dar și umil. Ar putea fi atât de simplu? Tocmai pentru că Satana a corupt trupul omului, și omul este cel pe care Dumnezeu intenționează să îl salveze, Dumnezeu trebuie să-Și poarte trupul pentru a lupta cu Satana și pentru a-l păstori personal pe om. Doar acest lucru este benefic pentru lucrarea Sa. Cele două întrupări ale lui Dumnezeu au existat pentru a-l înfrânge pe Satana și, de asemenea, pentru a-l mântui mai bine pe om. Aceasta se întâmplă pentru că cel care se luptă cu Satana poate fi doar Dumnezeu, indiferent dacă este Duhul lui Dumnezeu sau trupul întrupat al lui Dumnezeu. Pe scurt, cei care se luptă cu Satana nu pot fi îngerii, cu atât mai puțin poate fi omul, care a fost corupt de Satana. Îngerii nu au puterea de a duce bătălia aceasta, iar omul este și mai lipsit de putere. Astfel, dacă Dumnezeu dorește să prelucreze viața omului, dacă El dorește să vină personal pe pământ pentru a-l mântui pe om, atunci El trebuie personal să devină trup – adică, El trebuie să Își asume personal trupul și, cu identitatea Sa inerentă și lucrarea pe care trebuie să o facă, să vină printre oameni și să îl salveze personal pe om. Dacă nu, dacă ar fi Duhul lui Dumnezeu sau omul care ar face această lucrare, atunci nu s-ar alege niciodată nimic din această luptă și nu s-ar sfârși niciodată. Omul are șansa la mântuire doar când Dumnezeu devine trup pentru a porni personal la război împotriva Satanei printre oameni. În plus, doar atunci este rușinat Satana și lăsat fără nicio oportunitate de exploatat și fără niciun plan de executat. Lucrarea făcută de Dumnezeu întrupat nu poate fi realizată de Duhul lui Dumnezeu și ar fi și mai imposibil de făcut de orice trup lumesc, pentru că lucrarea pe care El o face este pentru viața omului și pentru schimbarea firii corupte a omului. Dacă omul ar participa în această luptă, el doar ar fugi într-o confuzie dureroasă și ar fi pur și simplu incapabil de a schimba firea lui coruptă. El ar fi incapabil de a-l salva pe om de la cruce sau de a cuceri toată omenirea răzvrătită, ci ar fi în stare doar să facă puțină lucrare veche care nu merge dincolo de principii, sau o lucrare care nu are legătură cu înfrângerea Satanei. Deci, de ce să vă obosiți? Care este semnificația unei lucrări care nu poate să câștige omenirea, cu atât mai puțin să-l înfrângă pe Satana? Și astfel, lupta cu Satana poate fi purtată doar de Dumnezeu Însuși și omului i-ar fi imposibil să o facă. Datoria omului este de a se supune și de a urma, căci omul nu poate face o lucrare asemănătoare cu crearea cerurilor și a pământului și, mai mult decât atât, nici nu poate îndeplini lucrarea de a se lupta cu Satana. Omul poate doar să-L mulțumească pe Creator sub conducerea lui Dumnezeu Însuși, prin care Satana este înfrânt; acesta este singurul lucru pe care îl poate face omul. Și astfel, de fiecare dată când începe o nouă luptă, adică, de fiecare dată când începe lucrarea unei noi epoci, această lucrare este făcută personal de Însuși Dumnezeu, prin care El conduce întreaga epocă și deschide o nouă cale pentru toată omenirea. Răsăritul fiecărei noi epoci este un nou început în lupta cu Satana, prin care omul pătrunde într-un ținut mai nou, mai frumos, și o nouă epocă condusă personal de Însuși Dumnezeu. Omul este stăpânul tuturor lucrurilor, dar aceia care au fost câștigați vor deveni roadele tuturor luptelor cu Satana. Satana este corupătorul tuturor lucrurilor, este cel învins la finalul tuturor luptelor și este, de asemenea, cel care va fi pedepsit după aceste lupte. Dintre Dumnezeu, om și Satana, doar Satana este cel care va fi disprețuit și respins. Aceia care au fost câștigați de Satana, dar care nu sunt recuperați de Dumnezeu, devin, între timp, cei care vor primi pedeapsă în numele Satanei. Dintre aceștia trei, doar Dumnezeu ar trebui să fie venerat de toate lucrurile. Aceia care au fost corupți de Satana, dar care sunt recuperați de Dumnezeu și care urmează calea lui Dumnezeu, devin, între timp, cei care vor primi promisiunea lui Dumnezeu și îi vor judeca pe cei răi pentru Dumnezeu. Dumnezeu va fi cu siguranță triumfător, iar Satana cu siguranță va fi învins, dar printre oameni există cei care vor câștiga și cei care vor pierde. Aceia care vor câștiga vor aparține de biruitori, iar cei care vor pierde vor aparține de învinși; aceasta este clasificarea conform tipului, este sfârșitul final al întregii lucrări a lui Dumnezeu. Este, de asemenea, scopul întregii lucrări a lui Dumnezeu, și nu se va schimba niciodată. Esența principalei lucrări a planului de gestionare al lui Dumnezeu se concentrează pe mântuirea omului, iar Dumnezeu Se întrupează în principal pentru acest lucru esențial, pentru această lucrare și pentru a-l înfrânge pe Satana. Prima dată când Dumnezeu a devenit trup a fost, de asemenea, pentru a-l înfrânge pe Satana: El, personal, a devenit trup și a fost personal răstignit pentru a finaliza lucrarea primei lupte, care a fost lucrarea de răscumpărare a omenirii. La fel, această etapă a lucrării este, de asemenea, făcută personal de Dumnezeu, care a devenit trup pentru a-Și face lucrarea printre oameni, pentru a rosti personal cuvântul Său și pentru a-i permite omului să-L vadă. Desigur, este inevitabil ca El să facă și altă lucrare pe parcurs, dar principalul motiv pentru care El Își îndeplinește personal lucrarea este pentru a-l înfrânge pe Satana, pentru a cuceri întreaga omenire și pentru a-i câștiga pe acești oameni. Așadar, lucrarea întrupării lui Dumnezeu chiar nu este simplă. Dacă scopul Său ar fi doar să-i arate omului că Dumnezeu este umil și ascuns, și că Dumnezeu este practic, dacă ar fi doar pentru a face această lucrare, atunci nu ar fi nevoie să devină trup. Chiar dacă Dumnezeu nu a devenit trup, El a putut să-Și dezvăluie în mod direct omului umilința și caracterul tainic, măreția și sfințenia Sa, dar astfel de lucruri nu au nimic de-a face cu lucrarea de gestionare a omenirii. Acestea sunt incapabile să-l mântuiască sau să-l întregească pe om, cu atât mai puțin pot acestea să-l înfrângă pe Satana. Dacă înfrângerea Satanei ar implica doar Duhul care luptă împotriva duhului, atunci, o astfel de lucrare ar avea o valoare și mai puțin practică; ar fi incapabilă de a câștiga omul și ar ruina soarta și perspectivele omului. Astfel, lucrarea de astăzi a lui Dumnezeu are o semnificație profundă. Nu este doar pentru ca omul să-L poată vedea sau pentru ca ochii omului să poată fi deschiși, ori pentru a-i oferi o ușoară senzație de emoționare sau încurajare; o astfel de lucrare nu are nicio însemnătate. Dacă poți vorbi doar de acest tip de cunoaștere, atunci dovedești că nu cunoști adevărata semnificație a întrupării lui Dumnezeu.

Lucrarea întregului plan de gestionare al lui Dumnezeu este făcută personal de către Însuși Dumnezeu. Prima etapă – crearea lumii – a fost făcută personal de Dumnezeu Însuși și, dacă n-ar fi fost făcută, nimeni n-ar fi fost capabil să creeze omenirea; a doua etapă a fost răscumpărarea întregii omeniri și a fost, de asemenea, făcută personal de Dumnezeu Însuși; a treia etapă este de la sine înțeleasă: există o și mai mare nevoie pentru ca finalul întregii lucrări a lui Dumnezeu să fie făcut de Însuși Dumnezeu. Întreaga lucrare de răscumpărare, cucerire, câștigare și desăvârșire a întregii omeniri este îndeplinită personal de Însuși Dumnezeu. Dacă El nu ar face personal această lucrare, atunci identitatea Sa nu ar putea fi reprezentată de om, și nici lucrarea Sa să fie făcută de om. Pentru a-l înfrânge pe Satana, pentru a câștiga omenirea și pentru a-i da omului o viață normală pe pământ, El îl conduce personal pe om și lucrează personal printre oameni; pentru întregul Său plan de gestionare și pentru toată lucrarea Sa, El trebuie să facă personal această lucrare. Dacă omul crede doar că Dumnezeu a venit ca el să-L vadă și pentru a-l face fericit, atunci, astfel de credințe nu au nicio valoare, nicio însemnătate. Înțelegerea omului este prea superficială! Doar ducând la bun sfârșit El Însuși această lucrare poate Dumnezeu să facă această lucrare complet și cu temeinicie. Omul este incapabil să o facă în numele lui Dumnezeu. Dat fiind că nu are identitatea lui Dumnezeu sau esența Sa, el este incapabil să facă lucrarea lui Dumnezeu și, chiar dacă omul ar face această lucrare, nu ar avea niciun efect. Prima dată când Dumnezeu a devenit trup a fost pentru răscumpărare, pentru a răscumpăra toată omenirea din păcat, pentru a face omul capabil de a fi curățat și de a fi iertat de păcatele sale. Lucrarea de cucerire este, de asemenea, făcută personal de Dumnezeu printre oameni. Dacă, în timpul acestei etape, Dumnezeu doar ar rosti profeții, atunci un profet sau cineva înzestrat ar putea fi găsit pentru a-I lua locul; dacă doar profețiile ar fi rostite, omul ar putea să-I țină locul lui Dumnezeu. Totuși, dacă omul ar încerca să facă personal lucrarea lui Dumnezeu Însuși și dacă ar încerca să prelucreze viața omului, i-ar fi imposibil să facă această lucrare. Trebuie făcută personal de Însuși Dumnezeu: Dumnezeu trebuie să devină personal trup pentru a face această lucrare. În Epoca Cuvântului, dacă profețiile ar fi doar rostite, atunci Isaia sau profetul Elia ar putea fi găsiți pentru a face această lucrare, și nu ar fi nevoie ca Dumnezeu Însuși să o facă personal. Deoarece lucrarea făcută în această etapă nu este doar despre rostirea unor profeții și deoarece are o mai mare valoare ca lucrarea cuvintelor să fie folosită pentru a cuceri omul și a-l înfrânge pe Satana, această lucrare nu poate fi făcută de om și trebuie făcută personal de Însuși Dumnezeu. În Epoca Legii, Iahve a făcut o parte din lucrarea Lui, după care El a rostit anumite cuvinte și a făcut o parte din lucrare prin profeți. Aceasta este deoarece omul putea să-L înlocuiască pe Iahve în lucrarea Sa, iar prorocii puteau prevesti lucruri și interpreta anumite vise în numele Lui. Lucrarea făcută la început nu a fost lucrarea pentru a schimba direct firea omului și nu a avut legătură cu păcatul omului, iar omului i se cerea doar să respecte legea. Astfel, Iahve nu a devenit trup și nu S-a dezvăluit pe Sine omului; în schimb, El a vorbit direct lui Moise și celorlalți, i-a făcut să vorbească și să lucreze în numele Lui și i-a determinat să lucreze direct printre oameni. Prima etapă a lucrării lui Dumnezeu a fost conducerea oamenilor. A fost începutul luptei împotriva Satanei, iar această luptă încă nu începuse în mod oficial. Războiul oficial împotriva Satanei a început odată cu prima întrupare a lui Dumnezeu și a continuat până în ziua de astăzi. Prima bătălie a acestui război a fost când Dumnezeu întrupat a fost răstignit pe cruce. Răstignirea lui Dumnezeu întrupat l-a înfrânt pe Satana și a fost prima etapă de succes în război. Când Dumnezeu întrupat a început să lucreze direct viața omului, acesta a fost începutul oficial al lucrării de recâștigare a omului și, deoarece aceasta a fost lucrarea de schimbare a vechii firi a omului, a fost lucrarea de luptă cu Satana. Etapa lucrării făcută de Iahve la început a fost doar conducerea vieții omului pe pământ. A fost începutul lucrării lui Dumnezeu și, deși nu a implicat nicio luptă și nicio lucrare majoră, a pus temelia pentru lucrarea luptei ce avea să vină. Mai târziu, a doua etapă a lucrării în timpul Epocii Harului a presupus schimbarea vechii firi a omului, ceea ce înseamnă că Însuși Dumnezeu a făurit viața omului. Aceasta trebuia să fie făcută personal de Dumnezeu: era necesar ca Dumnezeu să devină personal trup. Dacă El nu ar fi devenit trup, nimeni altcineva nu ar fi putut să Îl înlocuiască în această etapă a lucrării, deoarece reprezenta lucrarea luptei directe împotriva Satanei. Dacă omul ar fi făcut această lucrare în numele lui Dumnezeu, când omul ar fi stat înaintea Satanei, Satana nu ar fi cedat și ar fi fost imposibil de înfrânt. Trebuia să fie Dumnezeu întrupat care să vină să îl înfrângă, pentru că esența lui Dumnezeu întrupat este tot Dumnezeu, El este tot viața omului și este tot Creatorul; orice se întâmplă, identitatea și esența Sa nu se vor schimba. Și astfel, El Și-a asumat trupul și a făcut lucrarea care să-l facă pe Satana să cedeze complet. În timpul acestei etape a lucrării din zilele de pe urmă, dacă omul ar trebui să facă această lucrare și ar trebui să rostească cuvintele direct, atunci el nu ar putea să le rostească, iar dacă profețiile ar fi rostite, atunci această profeție nu ar fi reușit să cucerească omul. Luând trup, Dumnezeu vine să îl înfrângă pe Satana și să ducă la supunerea sa completă. Când îl înfrânge total pe Satana, îl cucerește complet pe om și îl câștigă cu totul pe om, această etapă a lucrării va fi încheiată, iar succesul, obținut. În gestionarea lui Dumnezeu, omul nu Îi poate ține locul lui Dumnezeu. În special, lucrarea conducerii epocii și lansarea unei noi lucrări au o și mai mare nevoie de a fi făcute personal de Însuși Dumnezeu. Să dea omului revelații și să îi ofere profeții sunt lucruri care pot fi făcute de om, dar dacă este vorba de o lucrare care trebuie făcută personal de Dumnezeu, lucrarea luptei dintre Dumnezeu Însuși și Satana, atunci această lucrare nu poate fi făcută de către om. În timpul primei etape a lucrării, când nu exista lupta cu Satana, Iahve conducea personal poporul lui Israel, folosind profețiile rostite de profeți. După aceea, a doua etapă a lucrării a fost lupta cu Satana, și Dumnezeu Însuși a devenit trup și a venit în trup pentru a face această lucrare. Orice lucru care implică lupta împotriva Satanei implică, de asemenea, întruparea lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că această luptă nu poate fi dusă de către om. Dacă omul ar trebui să lupte, el ar fi incapabil de a-l înfrânge pe Satana. Cum ar putea el să aibă forța de a lupta împotriva lui în timp ce este încă sub puterea lui? Omul se află la mijloc: dacă înclini spre Satana, aparții Satanei, dar dacă Îl mulțumești pe Dumnezeu, aparții lui Dumnezeu. Dacă omul ar încerca să-I țină locul lui Dumnezeu în lucrarea acestei lupte, ar putea el să o facă? Dacă el ar fi făcut-o, n-ar fi pierit el cu mult timp în urmă? Nu ar fi intrat el demult în iad? Astfel, omul nu Îl poate înlocui pe Dumnezeu în lucrarea Sa, ceea ce înseamnă că omul nu are esența lui Dumnezeu, iar dacă tu ai lupta cu Satana, ai fi incapabil să-l înfrângi. Omul poate face doar o anumită lucrare; el poate convinge anumiți oameni, dar el nu Îi poate ține locul lui Dumnezeu în cadrul lucrării lui Dumnezeu Însuși. Cum ar putea omul să lupte cu Satana? Satana te-ar lua prizonier înainte ca tu să fi început măcar. Doar atunci când Dumnezeu Însuși luptă cu Satana și, pe această bază, omul Îl urmează pe Dumnezeu și I se supune, poate omul să fie câștigat de Dumnezeu și poate scăpa din legăturile Satanei. Lucrurile pe care omul le poate obține cu propria sa înțelepciune și propriile sale abilități sunt prea limitate; el este incapabil de a-l întregi pe om, de a-l conduce și, mai ales, de a-l înfrânge pe Satana. Inteligența și înțelepciunea omului nu pot să stea împotriva uneltirilor Satanei, deci, cum ar putea omul să se lupte cu el?

Toți aceia care sunt dispuși să fie desăvârșiți au șansa de a fi desăvârșiți, deci, toată lumea trebuie să se relaxeze: în viitor, voi toți veți pătrunde în destinație. Dar, dacă nu ești dispus să fii desăvârșit și nu ești dispus să intri în ținutul minunat, atunci, aceea este propria ta problemă. Toți aceia care sunt dispuși să fie desăvârșiți și care sunt credincioși lui Dumnezeu, toți aceia care se supun și aceia care își îndeplinesc funcția cu credință – oricare astfel de oameni pot fi desăvârșiți. Astăzi, toți aceia care nu își îndeplinesc cu credință datoria, toți aceia care nu sunt credincioși lui Dumnezeu, toți aceia care nu se supun lui Dumnezeu, mai ales aceia care au primit luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, dar care nu o pun în practică – oricare astfel de oameni nu pot fi desăvârșiți. Toți aceia care sunt dispuși să fie credincioși și să I se supună lui Dumnezeu pot fi desăvârșiți, chiar dacă sunt puțin ignoranți; toți aceia care sunt dispuși să-L urmeze pot fi desăvârșiți. Nu e nevoie să te îngrijorezi în privința acestui lucru. Atât timp cât ești dispus să mergi în această direcție, poți fi desăvârșit. Nu sunt dispus să abandonez sau să elimin pe niciunul dintre voi, dar dacă omul nu se străduiește să facă bine, atunci te ruinezi pe tine însuți; nu sunt Eu cel care te elimină, ci tu însuți. Dacă tu însuți nu te străduiești să faci bine – dacă ești leneș sau nu îți îndeplinești datoria, sau nu ești credincios ori nu urmărești adevărul și întotdeauna faci precum dorești, dacă ești nesăbuit în comportament, lupți pentru propria faimă și avere și ești lipsit de scrupule în relațiile cu sexul opus, atunci vei purta povara propriilor tale păcate; nu ești demn de mila nimănui. Intenția Mea este ca voi toți să fiți desăvârșiți și cel puțin să fiți cuceriți, astfel ca această etapă a lucrării să fie finalizată cu succes. Dorința lui Dumnezeu este ca fiecare persoană să fie desăvârșită, să fie în final câștigată de El, să fie complet curățită de El și să devină un om pe care El îl iubește. Nu contează dacă vă spun că sunteți înapoiați sau de calibru slab – acestea sunt toate adevărate. Faptul că Eu spun aceasta nu dovedește că intenționez să vă abandonez, că mi-am pierdut speranța în voi, cu atât mai puțin că nu sunt dispus să vă mântuiesc. Astăzi, am venit să fac lucrarea mântuirii voastre, ceea ce înseamnă că lucrarea pe care o fac Eu este o continuare a lucrării de mântuire. Fiecare persoană are șansa de a fi desăvârșită: dacă ești dispus, dacă urmărești, în final vei putea să obții acest rezultat, și niciunul dintre voi nu va fi abandonat. Dacă ești de calibru slab, cerințele Mele pentru tine vor fi conform calibrului tău slab; dacă ești de calibru înalt, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu calibrul tău înalt; dacă ești ignorant și analfabet, cerințele Mele vor fi în conformitate cu analfabetismul tău; dacă ești un om cu știință de carte, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu faptul că ai carte; dacă ești în vârstă, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu vârsta ta; dacă ești capabil să oferi ospitalitate, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu această abilitate; dacă spui că nu poți oferi ospitalitate și poți doar să îndeplinești o anumită funcție, fie ea propovăduirea Evangheliei sau îngrijirea bisericii, ori participarea la celelalte treburi generale, desăvârșirea ta de către Mine va fi în conformitate cu funcția pe care o îndeplinești. Să fii credincios, să te supui până la sfârșit și să cauți să ai iubirea supremă pentru Dumnezeu – aceasta este ceea ce trebuie să realizezi și nu există practici mai bune decât aceste trei lucruri. În final, omul trebuie să obțină aceste trei lucruri și, dacă el le poate obține, atunci va fi desăvârșit. Dar, mai presus de toate, trebuie să urmărești cu adevărat, trebuie în mod activ să înaintezi cu hotărâre, înainte și în sus, și să nu fii pasiv în privința asta. Am spus că fiecare persoană are șansa de a fi desăvârșită și este capabilă să fie desăvârșită, și lucrul acesta e adevărat, dar nu încerci să fii mai bun în urmărirea ta. Dacă nu obții aceste trei criterii, atunci în final trebuie să fii eliminat. Vreau ca toată lumea să recupereze, vreau ca toată lumea să aibă lucrarea și luminarea Duhului Sfânt și să poată să se supună până la sfârșit, deoarece aceasta este datoria pe care fiecare dintre voi trebuie să o îndeplinească. Când toți v-ați îndeplinit datoria, veți fi desăvârșiți cu toții și veți fi și o mărturie răsunătoare. Toți aceia care dau mărturie sunt aceia care au fost triumfători asupra Satanei și au câștigat promisiunea lui Dumnezeu și ei sunt cei care vor rămâne să trăiască în destinația minunată.