I

Când oamenii nu știu la ce se referă soarta sau nu înțeleg suveranitatea lui Dumnezeu, ei doar se chinuie și se poticnesc prin ceață urmărindu-și propria voință, iar acea călătorie e prea anevoioasă și provoacă prea multă suferință. Așadar, când oamenii își dau seama că Dumnezeu e suveran asupra sorții umane, cei deștepți aleg să cunoască și să accepte suveranitatea lui Dumnezeu și să spună adio zilelor dureroase de „a încerca să-și construiască singuri o viață bună”, decât să continue să se lupte cu soarta și să-și urmărească așa-zisele scopuri în viață în felul lor.

II

Când o persoană este fără Dumnezeu, când nu-L poate vedea, când nu poate cunoaște real și limpede suveranitatea lui Dumnezeu, fiecare zi este lipsită de sens, lipsită de valoare și nespus de dureroasă. Oriunde ar fi o persoană și orice slujbă ar avea, mijloacele sale de supraviețuire și țelurile pe care le urmărește nu-i aduc decât suferință nesfârșită și durere peste care îi este greu să treacă, care sunt experiențe la care nu poate suporta să privească în urmă. Numai acceptând suveranitatea Creatorului, supunându-se orchestrărilor și rânduielilor Lui și urmărind obținerea adevăratei vieți omenești, poate o persoană să se elibereze treptat de toată suferința și durerea și să scape treptat de toată deșertăciunea vieții omenești.

din Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”