Numai în experiența practică

a cuvintelor lui Dumnezeu,

omul poate fi alimentat cu adevăr și cu viață.

Numai aici, omul poate-nțelege ce este normal

în ceea ce privește umanitatea proprie.

Doar aici, omul poate-ajunge

să cunoască o viață plină de sens,

poate ști ce e o adevărată ființă creată,

adevărul ascultării lui Dumnezeu,

cum ar trebui să-i pese de El,

cum să-și îndeplinească datoria unei ființe create

și să aibă asemănarea unui om adevărat.

Numai în experiența practică

a cuvintelor lui Dumnezeu

pot fi înțelese adevărata credință și închinare.

Numai aici, omul poate ști cine e Stăpânul

cerurilor și pământului și-al tuturor lucrurilor.

Numai aici,

omul poate-nțelege mijloacele prin care

Stăpânul tuturor lucrurilor

stăpânește peste toate,

conducând și-ngrijind de toată creația Sa.

Numai aici,

omul poate vedea cum Dumnezeu există,

cum Se manifestă și cum lucrează.

Fără experiența reală a cuvintelor lui Dumnezeu,

omul nu are cunoștințe

despre ele sau despre adevăr.

Un astfel de om este de-a dreptul un cadavru viu,

o cochilie perfectă,

acest om nu are nicio cunoaștere despre Creator.

În ochii lui Dumnezeu,

un astfel de om n-a crezut niciodată în El,

un astfel de om nu L-a urmat niciodată.

Dumnezeu nu-l vede nici ca urmaș,

nici ca pe-un credincios,

cu-atât mai puțin ca pe o autentică ființă creată.

Adaptare după Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Prefață”