1

Chiar îmi pasă de statutul meu inimile altora.

Îmi place să fiu admirat de alții și mă bucur să fiu apreciat.

Suport umilința și lucrez intens doar pentru a mă împinge mai în față și a domni peste alții.

Iar acestea au devenit cătușele mele, legându-mă pentru totdeauna.

2

Am crezut în Dumnezeu de mulți ani, dar tot am căutat să prevalez asupra altora și iubesc să mă fălesc.

Plin de vorbe goale, predic teorii spirituale pentru a-i prinde în cursă și a-i amăgi pe alții.

Așa de ipocrit, am ofensat firea lui Dumnezeu de mult, iar Dumnezeu m-a urât și m-a respins.

Am căzut în întuneric și am gustat profund durerea de a fi legat de faimă și avere.

3

Cuvintele lui Dumnezeu îmi străpung inima ca o sabie ascuțită cu două tăișuri,

Descoperindu-mi firea și expunând urâțenia din sufletul meu.

Văd că aroganța și suficiența și setea de putere au devenit natura mea.

Agățându-mă de poziție prin orice mijloc, mi-am pierdut conștiința și rațiunea.

4

Hristos este suprem și nobil, totuși este smerit și niciodată nu Se fălește.

Eu sunt praf, josnic și nesemnificativ și totuși sunt atât de vanitos și neprihănit de sine.

Știind că firea lui Dumnezeu este dreaptă, sfântă și demnă de iubit, nu am unde să îmi ascund rușinea.

Simt profund cât de corupt sunt și nu semăn nici pe departe cu un om.

5.

Trăind judecata cuvintelor lui Dumnezeu, eu cad înaintea lui Dumnezeu.

Sunt hotărât să urmăresc adevărul, să fiu o nouă persoană și să-I alin inima lui Dumnezeu.

Lepădându-mă de trup și practicând adevărul, firea mea satanică este curățită.

Judecata și mustrarea lui Dumnezeu m-au mântuit, Îi mulțumesc și Îl slăvesc pe Dumnezeu!