Punctul șapte: Alocați și folosiți cu înțelepciune diferite tipuri de oameni, în funcție de umanitatea și punctele lor forte, astfel încât fiecare să fie folosit cât mai bine (Partea a doua)

În ultima părtășie, a fost discutată cea de-a șaptea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor: „Alocați și folosiți cu înțelepciune diferite tipuri de oameni, în funcție de umanitatea și punctele lor forte, astfel încât fiecare să fie folosit cât mai bine.” În principal, am avut părtășie despre trei aspecte ale acestei responsabilități. Care sunt aceste trei aspecte? (Unul este folosirea cu înțelepciune a diferitelor tipuri de oameni în funcție de umanitatea lor; altul este folosirea cu înțelepciune a diferitelor tipuri de oameni în funcție de punctele lor forte; și altul este modul de tratare și folosire a câtorva tipuri speciale de oameni.) În principiu, acestea sunt cele trei aspecte. Privind din perspectiva acestor trei aspecte, este principiul casei lui Dumnezeu de folosire a oamenilor acela ca fiecare să fie folosit cât mai bine? (Da.) Este precis acest principiu? Este corect față de oameni? (Este corect.) În ceea ce privește capetele pătrate cu inteligență redusă, acestea sunt incapabile să facă ceva și nu pot face nici măcar puțină datorie. Dacă le dai o sarcină, fie că este vorba de aspecte profesionale, tehnice sau legate de muncă, nu o pot duce la bun sfârșit. Oamenii de acest fel nu pot fi folosiți sub nicio formă, nici măcar pentru a presta servicii. Asta din punctul de vedere al inteligenței. Din punctul de vedere al umanității, cei care au o umanitate rea și care sunt oameni răi, cu toate că pot face o oarecare lucrare și o oarecare datorie, vor provoca tulburări și perturbări în îndeplinirea datoriei lor din cauză că umanitatea lor este prea rea, ducând la mai multe pierderi decât câștiguri, incapabili să facă ceva bine. Astfel de oameni nu sunt potriviți pentru îndeplinirea datoriei și nu pot fi folosiți sub nicio formă. Dacă există oameni care au anumite puncte forte, atât timp cât îndeplinesc toate condițiile necesare pentru lucrarea casei lui Dumnezeu – pe baza faptului că au o umanitate conform standardelor – atunci ei pot fi rânduiți și folosiți cu înțelepciune. Data trecută, am avut părtășie și despre cum să tratăm și să folosim câteva tipuri speciale de oameni. Primul tip este reprezentat de oamenii care sunt asemenea lui Iuda, care sunt deosebit de lași. Judecând după lașitatea lor deosebită, odată ce sunt capturați de marele balaur roșu, există o șansă de 100% ca ei să devină iude; dacă li se atribuie o lucrare importantă, odată ce se întâmplă ceva, ei vor trăda totul. Nu sunt aceștia personaje periculoase? Există, totodată, un tip de oameni asemănători neîncrezătorilor, pe care îi numim prieteni ai bisericii. Acești oameni par să creadă în inimile lor că există un Bătrân în cer, dar nu știu dacă Dumnezeu există cu adevărat, unde Se află Dumnezeu sau dacă Dumnezeu a făcut într-adevăr noua Sa lucrare, îndoindu-se deseori de existența Lui. Ei nu cred cu adevărat în Dumnezeu și nu-L urmează. Prin urmare, oamenii de acest fel nu pot fi folosiți, sunt nepotriviți pentru a face o datorie în casa lui Dumnezeu. Nici măcar cei care cred cu adevărat nu își pot face neapărat datoria într-un mod conform standardelor, cu atât mai puțin un neîncrezător, un prieten al bisericii! Un alt tip de oameni îl reprezintă cei care au fost demiși; acest grup este și el împărțit în mai multe circumstanțe.

Conținutul ultimei părtășii cu privire la cea de-a șaptea responsabilitate a conducătorilor și a lucrătorilor a acoperit în principiu aceste trei puncte principale: unul este folosirea cu înțelepciune a diferitelor tipuri de oameni în funcție de umanitatea lor; altul este folosirea cu înțelepciune a diferitelor tipuri de oameni în funcție de punctele lor forte; și altul este modul de tratare și folosire a câtorva tipuri speciale de oameni. Am avut părtășie despre aceste trei puncte principale pe baza mai multor aspecte menționate în cea de-a șaptea responsabilitate și am avut părtășie clară despre toate principiile. Unii oameni spun: „Deși s-a avut părtășie clară despre principii, atunci când vine vorba de unele chestiuni specifice și circumstanțe speciale, tot nu știm cum să punem în practică aceste principii, cum să tratăm oamenii sau cum să promovăm și să folosim indivizii; de cele mai multe ori, suntem tot derutați.” Există o astfel de problemă? (Da.) Cum ar trebui rezolvată această problemă? Primul considerent în promovarea și folosirea oamenilor îl reprezintă nevoile lucrării casei lui Dumnezeu. Al doilea considerent este dacă impactul folosirii unui individ asupra lucrării casei lui Dumnezeu este mai degrabă benefic decât dăunător sau viceversa. Dacă umanitatea unui individ este defectuoasă, dar folosirea acestuia este mai mult benefică decât dăunătoare pentru lucrarea casei lui Dumnezeu, atunci un astfel de individ poate fi folosit temporar până când se găsește cineva mai bun. Dacă din folosirea acestei persoane rezultă mai mult rău decât bine, mai multă pierdere decât beneficiu, ducând doar la masacrarea și îndeplinirea cu incompetență a lucrării bisericii, atunci o astfel de persoană nu poate fi folosită sub nicio formă. Acesta este principiul cântăririi avantajelor și dezavantajelor care trebuie înțeles primul în situațiile în care nu există candidați potriviți și este, de asemenea, principiul folosirii temporare a persoanelor. Ce ar trebui făcut când nu se poate găsi un candidat potrivit și nu este clar cine ar putea fi relativ mai bun, când nu este evident cine este întru totul potrivit pentru o sarcină și toată lumea pare din aceeași categorie? Singura opțiune este de a găsi doi oameni care au o oarecare înțelegere spirituală, adică indivizi care înțeleg într-o manieră pură adevărul, pentru a coopera în îndeplinirea lucrării. În timp ce își îndeplinesc îndatoririle, ar trebui să se aibă mai multă părtășie despre adevăr cu aceștia, iar situațiile lor ar trebui observate și înțelese; acest lucru face posibilă determinarea celui care are un calibru relativ mai bun, ceea ce înlesnește găsirea candidatului potrivit. Indiferent cui i se rânduiește să facă datoria, acest lucru trebuie făcut în funcție de calibrul, punctele forte și caracterul său; acest lucru este esențial. Dacă cineva nu poate vedea aceste aspecte așa cum sunt de fapt și nu înțelege ce puncte forte are persoana respectivă, acesteia ar trebui să i se aloce mai întâi o datorie simplă sau o muncă fizică ori să i se rânduiască să caute destinatari ai Evangheliei pentru predicarea acesteia. După o perioadă de probă, verificarea și observarea ulterioară fac posibilă evaluarea precisă a situației acestei persoane și înlesnesc determinarea celei mai potrivite datorii pentru ea. În cazul în care calibrul ei este prea slab și îi lipsesc punctele forte, este suficient să i se atribuie o lucrare fizică. Conducătorii și lucrătorii trebuie să obțină o înțelegere cu privire la supraveghetorii lucrărilor importante, la îndrumătorii evanghelici, la conducătorul fiecărei echipe, la îndrumătorii echipelor de producție de film și așa mai departe, din diverse surse, și să observe și să examineze mai intens acești oameni înainte să poată fi siguri de ei. Numai atribuind cu atenție îndatoriri oamenilor în acest fel se pot asigura că rânduielile sunt adecvate și că oamenii vor fi eficienți în îndatoririle lor. Unii oameni zic: „Chiar și non-credincioșii spun: «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești.» Cum poate casa lui Dumnezeu să fie atât de neîncrezătoare? Sunt cu toții credincioși; cât de răi pot fi? Nu sunt toți oameni buni? De ce trebuie casa lui Dumnezeu să ajungă să-i înțeleagă, să-i supravegheze și să-i observe?” Oare sunt valide aceste cuvinte? Oare sunt problematice? (Da.) A ajunge să înțelegi o persoană, a o observa în profunzime și a interacționa cu ea îndeaproape respectă principiile? Este în deplină conformitate cu principiile. Cu ce principii este în conformitate? (Punctul patru din responsabilitățile conducătorilor și ale lucrătorilor: „Țineți-vă la curent cu situația supraveghetorilor diferitelor lucrări și ale personalului responsabil pentru diverse sarcini importante și modificați-le îndatoririle sau demiteți-i prompt după cum este necesar, astfel încât să preveniți sau să atenuați pierderile provocate de folosirea unor persoane nepotrivite și să garantați eficiența și progresul fără probleme al lucrării.”) Acesta este un punct de referință bun, dar care este motivul real pentru care se face acest lucru? Este acela că oamenii au firi corupte. Cu toate că, astăzi, mulți oameni fac o datorie, sunt doar câțiva care urmăresc adevărul. Foarte puțini oameni urmăresc adevărul și intră în realitate pe măsură ce își fac datoria; pentru majoritatea, încă nu există principii în modul în care fac lucrurile, încă nu sunt oameni care I se supun cu adevărat lui Dumnezeu; doar pretind că iubesc adevărul și că sunt dispuși să-l urmărească și să lupte pentru el, totuși, încă nu se știe cât de mult le va dura hotărârea. Oamenii care nu urmăresc adevărul sunt predispuși să-și dezvăluie firile corupte oricând și oriunde. Sunt lipsiți de orice simț al responsabilității față de datoria lor, sunt adesea superficiali, acționează așa cum doresc și sunt chiar incapabili să accepte emondarea. De îndată ce devin pesimiști și slabi, sunt predispuși să-și abandoneze datoria – acest lucru se întâmplă des, nimic nu este mai obișnuit; așa se comportă toți cei care nu urmăresc adevărul. Prin urmare, atunci când oamenii încă nu au obținut adevărul, nu sunt de încredere și nu sunt serioși. Ce înseamnă că nu sunt de încredere? Înseamnă că, atunci când întâmpină dificultăți sau eșecuri, sunt predispuși să se prăbușească și să devină pesimiști și slabi. Cineva care este adesea pesimist și slab este o persoană de încredere? Cu siguranță că nu. Dar oamenii care înțeleg adevărul sunt diferiți. Oamenii care chiar înțeleg adevărul cu siguranță că au o inimă temătoare de Dumnezeu și o inimă supusă lui Dumnezeu și numai oamenii cu o inimă temătoare de Dumnezeu sunt oameni de încredere; oamenii fără o inimă temătoare de Dumnezeu nu sunt de încredere. Cum ar trebui abordați oamenii fără o inimă temătoare de Dumnezeu? Desigur, ar trebui să li se acorde asistență și sprijin iubitor. Ar trebui să fie monitorizați mai mult pe măsură ce își fac datoria și să li se acorde mai mult ajutor și instrucțiuni; numai atunci se poate garanta că își vor face datoria în mod eficient. Și care este scopul de a face asta? Scopul principal este de a susține lucrarea casei lui Dumnezeu. În al doilea rând, este pentru identificarea cu promptitudine a problemelor, pentru a-i aproviziona prompt, pentru a-i sprijini sau emonda, corectându-le abaterile și compensându-le neajunsurile și deficiențele. Acest lucru este benefic pentru oameni; nu este nimic răuvoitor în asta. A-i supraveghea pe oameni, a-i observa, a încerca să-i înțelegi – toate acestea sunt pentru a-i ajuta să pășească pe calea corectă a credinței în Dumnezeu, pentru a le permite să-și facă datoria așa cum o cere Dumnezeu și conform principiilor, pentru a-i împiedica să provoace vreo tulburare sau întrerupere și pentru a-i împiedica să facă lucrări inutile. Scopul pentru a face acest lucru se referă în întregime la a da dovadă de responsabilitate față de ei și față de lucrarea casei lui Dumnezeu; nu există rea voință în acest lucru. Săpresupunem că cineva spune: „Așadar, acestea sunt principiile după care îi tratează casa lui dumnezeu pe oameni, acestea sunt mijloacele pe care le folosește. De acum înainte, trebuie să fiu atent. Nu există niciun sentiment de siguranță în casa lui dumnezeu. Întotdeauna este cineva care te supraveghează; este greu să-ți faci datoria!” Este corectă această afirmație? Ce fel de oameni ar spune așa ceva? (Neîncrezătorii.) Neîncrezătorii, oamenii absurzi și cei lipsiți de înțelegere spirituală – aceștia tind să spună prostii confuze fără să înțeleagă adevărul. Care este problema în acest caz? Nu sunt acestea cuvinte care judecă și condamnă lucrarea bisericii? De asemenea, reprezintă o judecare și o condamnare a adevărului și a lucrurilor pozitive. Cei care sunt capabili să rostească asemenea cuvinte sunt cu siguranță oameni confuzi care nu înțeleg adevărul, sunt cu toții neîncrezători care nu iubesc adevărul.

Casa lui Dumnezeu îi supraveghează, observă și încearcă să-i înțeleagă pe aceia care fac o datorie. Sunteți în stare să acceptați acest principiu al casei lui Dumnezeu? (Da.) Este un lucru minunat dacă poți accepta supravegherea, observarea și încercarea de a înțelege din partea casei lui Dumnezeu. Te ajută să-ți îndeplinești datoria, să fii capabil să ți-o faci într-o manieră conform standardelor și să satisfaci intențiile lui Dumnezeu. Îți aduce beneficii și te ajută, fără să existe niciun dezavantaj. Odată ce ai înțeles acest principiu, nu ar trebui atunci să nu mai ai vreun sentiment de împotrivire sau precauția față de supravegherea din partea conducătorilor, a lucrătorilor și a aleșilor lui Dumnezeu? Cu toate că, uneori, cineva încearcă să te înțeleagă, te observă și îți supraveghează lucrarea, acesta nu este un lucru pe care să-l iei personal. De ce spun asta? Deoarece sarcinile care sunt acum ale tale, datoria pe care o îndeplinești și orice activitate pe care o faci nu reprezintă treburile particulare sau lucrarea personală a unei singure persoane; implică lucrarea casei lui Dumnezeu și are legătură cu o parte a lucrării lui Dumnezeu. Prin urmare, când cineva petrece puțin timp supraveghindu-te sau observându-te ori dacă ajunge să te înțeleagă în profunzimile tale, încercând să aibă o discuție sinceră cu tine și să afle care a fost starea ta în acest răstimp și chiar, uneori, când atitudinea sa este puțin mai dură, te emondează și te disciplinează puțin și îți aduce câteva reproșuri, toate acestea sunt pentru că are o atitudine conștiincioasă și responsabilă față de lucrarea casei lui Dumnezeu. Nu ar trebui să ai vreun gând sau sentiment negativ față de acest lucru. Ce înseamnă dacă poți accepta când alții te supraveghează, te observă și încearcă să te înțeleagă? Înseamnă că, în inima ta, accepți scrutarea de către Dumnezeu. Dacă nu accepți supravegherea, observarea și încercările oamenilor de a te înțelege – dacă respingi toate acestea – ești capabil să accepți scrutarea de către Dumnezeu? Scrutarea de către Dumnezeu este mai detaliată, aprofundată și mai corectă decât atunci când oamenii încearcă să te înțeleagă; cerințele lui Dumnezeu sunt mai specifice, exigente și amănunțite. Dacă nu poți accepta să fii supravegheat de aleșii lui Dumnezeu, oare nu sunt afirmațiile tale că poți accepta scrutarea de către Dumnezeu niște cuvinte goale? Pentru ca tu să poți accepta scrutarea și examinarea de către Dumnezeu, trebuie să accepți mai întâi să fii supravegheat de casa lui Dumnezeu, de conducători și de lucrători sau de frați și surori. Unii oameni spun: „Am drepturile omului, am libertatea mea, am felul meu de a lucra. Nu este oare un mod foarte sufocant de a trăi să fiu supus supravegherii și inspecției în tot ceea ce fac? Unde-mi sunt drepturile omului? Unde-mi este libertatea?” Este corectă această afirmație? Sunt drepturile omului și libertatea adevărul? Nu sunt adevărul. Drepturile omului și libertatea sunt doar moduri relativ civilizate și progresiste de a trata oamenii în societatea umană, dar, în casa lui Dumnezeu, cuvântul lui Dumnezeu și adevărul sunt mai presus de toate – ele nu pot fi menționate în același timp cu „drepturile omului” și „libertatea”. Prin urmare, în casa lui Dumnezeu, orice se face nu se bazează pe teoriile mărețe sau pe cunoștințele lumii non-credincioase, ci pe cuvântul și pe adevărul lui Dumnezeu. Așadar, atunci când unii oameni spun că vor drepturile omului și libertate, este acest lucru în conformitate cu principiile? (Nu este.) Este destul de clar că nu este în acord cu principiul de a-ți face datoria. Te afli în casa lui Dumnezeu, îndeplinind datoria unei ființe create, nu lucrând în societate pentru a câștiga bani. Prin urmare, nu este nevoie ca cineva să-ți ia apărarea pentru a-ți proteja drepturile omului; nu sunt necesare astfel de lucruri. Au majoritatea oamenilor discernământ cu privire la drepturile omului și la libertate? Acestea aparțin gândurilor și perspectivelor umane și nu pot fi menționate în același timp cu adevărul; astfel de idei nu au loc în casa lui Dumnezeu. Faptul că un conducător îți supraveghează lucrarea este un lucru bun. De ce? Fiindcă înseamnă că își asumă responsabilitatea pentru lucrarea bisericii; aceasta este datoria și responsabilitatea lui. A fi capabil să îndeplinească această responsabilitate dovedește că este un conducător competent, un conducător bun. Dacă ți s-ar acorda libertate deplină și drepturi ale omului, ai putea să faci orice dorești, să-ți urmezi dorințele și să te bucuri de libertate deplină și democrație și, indiferent de ceea ce ai făcut sau de modul în care ai făcut-o, conducătorului nu i-ar păsa sau nu te-ar supraveghea, nu ți-ar pune niciodată întrebări, nu ți-ar verifica lucrarea, nu ar vorbi deschis atunci când ar apărea probleme și doar te-ar linguși sau ar negocia cu tine, ar fi el un bun conducător? Bineînțeles că nu. Un astfel de conducător îți face rău. Îți îngăduie faptele rele, permițându-ți să acționezi împotriva principiilor și să faci ce dorești – te împinge într-o groapă de foc. Acesta nu este un conducător responsabil și conform standardelor. Pe de altă parte, dacă un conducător este capabil să te supravegheze în mod regulat, să identifice problemele din lucrarea ta și să-ți reamintească sau să te dojenească și să te expună cu promptitudine, te corectează și te ajută în ceea ce privește căutările tale incorecte și abaterile de la îndeplinirea datoriei în timp util și, sub supravegherea, dojana, aprovizionarea și ajutorul său, atitudinea ta greșită față de datoria ta se schimbă, ești capabil să renunți la unele opinii absurde, ideile proprii și lucrurile apărute din impetuozitate se reduc treptat și ești capabil să accepți cu calm afirmațiile și opiniile care sunt corecte și în conformitate cu adevărurile-principii, nu este acest lucru benefic pentru tine? Beneficiile sunt realmente imense!

Casa lui Dumnezeu își tratează conducătorii și lucrătorii aplicând supravegherea, observarea și înțelegerea. Care este baza pentru tratarea oamenilor în acest fel? De ce tratează oamenii în acest mod? Nu sunt acestea o metodă și o abordare generate de principiile de a fi loial, serios și responsabil față de propria datorie? (Ba da.) Dacă un conducător nu supraveghează, nu observă și nu înțelege niciodată în profunzime oamenii de care răspunde atunci când aceștia își îndeplinesc îndatoririle, poate fi el considerat un conducător loial față de datoria sa? Bineînțeles că nu. Conducătorii, lucrătorii și supraveghetorii voștri ți-au verificat vreodată lucrarea? Te-au întrebat despre progresul lucrării tale? Au rezolvat problemele care au apărut în lucrarea ta? Au corectat vreo greșeală sau abatere evidentă din lucrarea ta? Ți-au oferit ajutor, aprovizionare, sprijin sau emondare în ceea ce privește diversele manifestări și revelații ale umanității tale și ale modului tău de a urmări intrarea în viață? Dacă un conducător nu numai că nu oferă niciodată îndrumare pentru cei care își îndeplinesc îndatoririle obișnuite, dar, totodată, nu oferă niciodată părtășie, ajutor sau sprijin pentru cei implicați în lucrarea semnificativă – ca să nu mai vorbim de supraveghere, observare sau înțelegere profundă – fără aceste manifestări și acțiuni, poate acesta fi considerat un conducător care face lucrare concretă? Este el conform standardelor în calitate de conducător? (Nu.) Unii oameni spun: „Conducătorul nostru doar ține adunări pentru noi de două ori pe săptămână, are puțină părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, iar apoi citește câteva părtășii de la Cel de mai sus și, uneori, are părtășie despre înțelegerea personală bazată pe experiență. Însă nu au oferit niciodată vreun sfat, aprovizionare sau ajutor cu privire la diversele noastre stări, precum și la dificultățile pe care le întâmpinăm în timp de ne facem îndatoririle sau la intrarea în viață.” Ce părere aveți despre acest conducător? (Nu este conform standardelor, este un conducător fals.) Dacă unui conducător nu-i pasă de propria slujbă sau de diversele stări ale oamenilor din subordinea sa și nici nu își îndeplinește responsabilitățile, atunci nu este conform standardelor în calitate de conducător. Nu supraveghează, nu observă și nici nu încearcă să înțeleagă pe nimeni. De fiecare dată, conversațiile tale cu acesta decurg astfel: „Ce face această persoană acum?” „În acest moment o observ.” „De cât timp o observi? Ești familiarizat cu aceasta?” „O observ de un an sau doi și încă nu sunt foarte familiarizat cu ea.” „Dar acea persoană?” „Nici în privința acesteia nu sunt prea lămurit, dar poate îndura greutăți când își face datoria, este hotărâtă și dispusă să se consume pentru Dumnezeu.” „Toate aste lucruri sunt superficiale. Cum rămâne cu felul în care urmăresc adevărul?” „Trebuie să aflu și despre asta? Ei bine, mă voi interesa de asta.” Nu se știe cât timp va trebui să mai aștepți rezultatele după ce spune că se va interesa, este o incertitudine Un astfel de fals conducător nu este vrednic de încredere în lucrarea sa.

Au conducătorii bisericii voastre și supraveghetorii voștri o atitudine responsabilă față de lucrarea voastră? Pricep și înțeleg cu adevărat stările voastre cu privire la lucrare? A fost acest aspect al lucrării abordat în mod corespunzător? (Nu.) Niciunul dintre ei nu a abordat în mod corespunzător acest aspect; niciunul nu a ajuns în punctul de a fi loial față de datoria sa și de a fi serios și responsabil față de lucrare. Prin urmare, este acest lucru ușor de realizat? Este dificil? Nu este dificil. Dacă ai cu adevărat un calibru de un anumit nivel, ai într-adevăr o înțelegere a competențelor profesionale în sfera responsabilității tale și nu ești străin de profesia ta, atunci trebuie să respecți o singură expresie și vei putea fi loial datoriei tale. Ce expresie? „Pune-ți inima în ceea ce faci.” Dacă îți pui inima în ceea ce faci și îți pui inima în oameni, atunci vei fi capabil să fii loial și responsabil în datoria ta. Este această expresie ușor de practicat? Cum o pui în practică? Nu înseamnă să-ți folosești urechile pentru a auzi, nici mintea pentru a gândi – înseamnă să-ți folosești inima. Dacă o persoană își poate folosi cu adevărat inima, atunci când ochii acelei persoane vede pe cineva făcând un lucru, acționând într-un fel sau având un tip de răspuns la ceva ori când urechile sale aud opiniile sau argumentele unor oameni, folosindu-și inima pentru a chibzui la aceste lucruri și a medita asupra lor, unele idei, puncte de vedere și atitudini îi vor apărea în minte. Aceste idei, puncte de vedere și atitudini o vor face să aibă o înțelegere profundă, specifică și corectă asupra persoanei sau a lucrului și, în același timp, vor da naștere la judecăți și principii adecvate și corecte. Numai atunci când o persoană are aceste manifestări de a-și folosi inima înseamnă că aceasta este loială față de datoria sa. Dar dacă nu pui suflet în ce faci, dacă îți lipsește tăria pentru asta, atunci ochii tăi nu reacționează la ceea ce vezi, iar urechile tale nu reacționează la ceea ce auzi. Ochii tăi nu observă niciodată oamenii, evenimentele și lucrurile; ei nu observă informațiile peste care dai. În inima ta, nu vei discerne diversele glasuri și argumente pe care le auzi, nu vei fi capabil să discerni informațiile pe care le auzi. Acest lucru este asemănător cu a fi orb, deși ai ochii deschiși. Atunci când inima unei persoane este oarbă, și ochii ei sunt orbi. Prin urmare, ce duce la formarea ideilor, punctelor de vedere și atitudinilor din observarea lucrurilor cu ochii și primirea de informații cu urechile? Totul depinde de a pune suflet în ce faci și de a căuta adevărul. Dacă pui suflet în ce faci, ori de câte ori primești informații, fie ele văzute sau auzite, vei putea să îți formezi opinii și să înțelegi în profunzime o persoană sau un lucru. Însă dacă nu pui suflet în ce faci, niciun volum de informație primită nu este util; dacă nu pui suflet să discerni informația sau să o vezi așa cum este în realitate, nu vei dobândi nimic, devenind fără valoare, fără folos. Ce însemnă cineva care este inutil? Se referă la cineva care nu pune suflet în a-și face datoria – are ochi și urechi, dar acestea nu sunt de niciun folos. O persoană fără inimă nu va fi loială datoriei sale și nici nu va avea o atitudine serioasă și responsabilă față de lucrarea sa.

Casa lui Dumnezeu practică supravegherea conducătorilor și lucrătorilor la toate nivelurile, observându-i și înțelegându-i la un nivel profund, cu scopul de a îmbunătăți lucrarea bisericească și de a-i îndruma pe aleșii lui Dumnezeu pe drumul cel drept al credinței în Dumnezeu cât mai repede posibil. Prin urmare, supravegherea și observarea conducătorilor și lucrătorilor este esențială și trebuie practicată în acest fel. Cu supravegherea aleșilor lui Dumnezeu, dacă se descoperă că liderii și lucrătorii nu se implică în lucrarea reală și aceștia sunt tratați și abordați cu promptitudine, acest lucru este benefic pentru progresul lucrării bisericii. Supravegherea conducătorilor și lucrătorilor este responsabilitatea aleșilor lui Dumnezeu, iar acest lucru este în deplină concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Întrucât conducătorii și lucrătorii au firi corupte, dacă nu sunt supravegheați, acest lucru nu ar fi doar în detrimentul lor, ci ar avea și un impact direct asupra lucrării bisericii. În ce circumstanțe nu mai au nevoie conducătorii și lucrătorii de supravegherea aleșilor lui Dumnezeu? Atunci când conducătorii și lucrătorii înțeleg pe deplin adevărul, intră în adevărul-realitate și acționează în mod principial, devenind oameni desăvârșiți și folosiți de Dumnezeu. În astfel de cazuri, supravegherea de către aleșii lui Dumnezeu devine inutilă, iar casa lui Dumnezeu nu va mai pune accent pe această chestiune. Cu toate acestea, există vreo garanție că cineva care a fost desăvârșit de Dumnezeu este complet lipsit de greșeli și abateri? Nu neapărat. Prin urmare, scrutarea de către Dumnezeu este încă necesară, la fel ca supravegherea de către cei care înțeleg adevărul; această practică este pe deplin în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Întrucât toți oamenii au firi corupte, conducătorii și lucrătorii pot fi îndemnați să își asume responsabilitatea pentru lucrarea lor și să fie loiali îndatoririlor pe care le au numai prin supraveghere. Fără supraveghere, majoritatea conducătorilor și lucrătorilor ar acționa cu nepăsare intenționată și ar adopta o atitudine superficială – acest lucru reprezintă o realitate obiectivă. Dacă tu ești conducător sau lucrător, iar frații și surorile din jurul tău te supraveghează și te observă deseori, încercând să înțeleagă dacă ești sau nu cineva care urmărește adevărul, atunci, pentru tine, acesta este un lucru bun Dacă ei descoperă o problemă în ceea ce te privește, iar tu ești capabil să o rezolvi cât mai repede posibil, acest lucru este benefic pentru modul în care urmărești adevărul și pentru intrarea ta în viață. Dacă ei descoperă că săvârșești rău și că ai numeroase comportamente rele în privat și, în mod sigur, nu ești o persoană care urmărește adevărul, te vor expune și te vor demite din funcția ta, ceea ce va elimina un flagel pentru cei aleși de Dumnezeu și, totodată, îți va permite să eviți o pedeapsă mai severă: o astfel de supraveghere este benefică pentru oricine. Și astfel, conducătorii și lucrătorii ar trebui să aibă răspunsul corect referitor la supravegherea din partea celor aleși de Dumnezeu. Dacă ești o persoană care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău, vei simți că ai nevoie de supravegherea celor aleși de Dumnezeu și, mai mult decât atât, că ai nevoie de ajutorul lor. Dacă ești o persoană rea și ai conștiința încărcată, te vei teme să fii supravegheat și vei încerca să o eviți; acest lucru este inevitabil. Prin urmare, nu există nicio îndoială că toți cei care sunt scârbiți de supravegherea din partea celor aleși de Dumnezeu și se împotrivesc acesteia au ceva de ascuns și sigur nu sunt oameni onești; nimeni nu se teme de supraveghere mai mult decât oamenii înșelători. Prin urmare, ce atitudine ar trebui să adopte conducătorii și lucrătorii față de supravegherea din partea celor aleși de Dumnezeu? Oare ar trebui să fie negativism, prudență, împotrivire și ranchiună sau supunere față de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu și acceptare umilă? (Acceptare umilă.) La ce se referă acceptarea umilă? Înseamnă să accepți totul de la Dumnezeu, să cauți adevărul, să adopți atitudinea corectă și să nu fii impetuos. Dacă cineva descoperă într-adevăr o problemă în ceea ce te privește și ți-o semnalează, ajutându-te să o discerni și să o înțelegi, ajutându-te să rezolvi această problemă, atunci este responsabil față de tine și față de lucrarea casei lui Dumnezeu și intrarea în viață a celor aleși de Dumnezeu; acesta este lucrul corect de făcut și este perfect firesc și justificat. Dacă există cei care consideră că supravegherea bisericii provine de la Satana și din intenții răuvoitoare, atunci ei sunt diavoli și satane. Cu o astfel de natură diavolească, sigur nu ar accepta scrutarea din partea lui Dumnezeu. Dacă cineva iubește cu adevărat adevărul, va avea o înțelegere corectă cu privire la supravegherea din partea celor aleși de Dumnezeu, o va putea considera ca fiind făcută din iubire, ca venind de la Dumnezeu, și o va putea accepta de la Dumnezeu. În mod sigur, nu vor fi impetuoși sau nu vor acționa din impuls și, cu atât mai puțin, va apărea în inima lor împotrivirea, prudența sau suspiciunea. Cea mai potrivită atitudine cu care să abordezi supravegherea din partea celor aleși de Dumnezeu este următoarea: orice cuvinte, acțiuni, supraveghere, observație sau corecție – chiar și emondarea – care îți sunt utile, ar trebui să le accepți de la Dumnezeu; nu fi impetuos. A fi impetuos vine de la cel rău, de la Satana, nu vine de la Dumnezeu și nu reprezintă atitudinea pe care ar trebui să o aibă oamenii față de adevăr.

Atât vom adăuga și vom avea părtășie cu privire la cea de-a șaptea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor. Așadar, înseamnă acest lucru că părtășia despre responsabilitate a fost deplină, fără să mai existe conținut specific de adăugat? Nu, fiecare responsabilitate cuprinde încă mult mai mult conținut specific și detaliat. Eu am avut părtășie despre principiile generale; restul, cum să puneți în aplicare detaliile specifice și cum să practicați și să aplicați aceste principii, depinde de propriul vostru angajament prin experiență. Dacă tot nu puteți vedea aceste principii așa cum sunt cu adevărat sau nu știți cum să le aplicați, atunci căutați și aveți părtășie împreună. Dacă părtășia comună tot nu duce la rezultate, atunci întrebați-i pe superiorii voștri. Pe scurt, fie că este vorba despre a avea de-a face cu orice tip de persoană sau de a decide pe cine să promovați și să folosiți, totul trebuie să respecte principiile. Pentru anumiți indivizi talentați, în situații în care nimeni nu poate să-i vadă așa cum sunt de fapt sau să-i înțeleagă pe deplin, aceștia pot fi promovați îm mod preliminar și folosiți în funcție de nevoile lucrării bisericii – nu întârziați lucrarea și nu întârziați cultivarea oamenilor; aceasta este cheia. Unii oameni se întreabă: „Ce se întâmplă dacă aceștia strică lucrarea după ce au fost folosiți? Cine este responsabil?” Atunci când folosești pe cineva, este ca și cum l-ai plasa pe o insulă pustie, fără ca cineva să poată lua legătura cu el? De fapt, nu sunt mulți alții în jurul lui, care sunt angajați în sarcini specifice? Există modalități de a rezolva toate aceste probleme; și anume, supravegherea, observarea și înțelegerea lor și, dacă permit condițiile, printr-o strânsă legătură. Ce anume presupune strânsa legătură? Implică lucrul împreună cu acea persoană; procesul de lucru este procesul de înțelegere a acesteia. Nu vei ajunge, treptat, să o înțelegi prin acest tip de legătură? Dacă ai posibilitatea de a stabili o legătură, dar nu o faci și doar dai un telefon pentru a pune câteva întrebări și atât, este imposibil să o înțelegi. Trebuie să stabilești legătura cu aceia cu care poți pentru a rezolva problemele. Prin urmare, conducătorii și lucrătorii nu trebuie să fie leneși în lucrarea lor. Prin urmare, cum ar trebui să procedați dacă doriți să observați și să înțelegeți pe cineva? (Luând legătura cu acea persoană.) Corect? Cheia este să puneți suflet în asta! Informațiile pe care le puteți reține în mințile voastre pot fi comparate cu o maimuță care culege porumb – culege din mers, scapă în timp ce culege, iar în final, rămâne doar un știulete de porumb, făcând ca întregul efort să fie inutil. La sfârșitul ascultării unei predici, nu vă puteți aminti conținutul despre care s-a avut părtășie anterior; care este motivul? (Nu punem suflet în asta.) De obicei, nu vă concentrați asupra practicării adevărului, astfel încât inimile voastre nu se concentrează asupra acestor aspecte. Nu aveți niciun fel de intrare cu privire la cum să înțelegeți adevărul și să intrați în realitate, cum să vă cunoașteți pe sine și cum să vedeți esența diverselor persoane, evenimente și lucruri așa cum sunt de fapt cu ajutorul adevărului; așadar, aceste chestiuni nu au nicio bază în inimile voastre. Cât despre lucrurile care implică intrarea în adevărul-realitate, vă simțiți mereu perplecși. Acum, încă participați la adunări în fiecare săptămână pentru a asculta predici. Dacă nu ascultați predici, nu cumva puțina credință în Dumnezeu din inimile voastre se estompează, dispărând puțin câte puțin? Acesta este un semnal periculos! Puteți să vă puneți inimile în asta sau nu? V-am spus toate detaliile; dacă ai cu adevărat tăria aceasta, vei fi capabil să faci acest lucru. Dacă nu ai tărie, indiferent de felul în care vorbesc, nu vei înțelege. Asta e tot pentru părtășia noastră despre acest subiect.

Punctul opt: Raportați și căutați cu promptitudine cum să remediați confuziile și dificultățile întâmpinate în lucrare (Partea întâi)

Conducătorii și lucrătorii trebuie să identifice și să rezolve cu promptitudine dificultățile

Astăzi, ne vom referi la a opta responsabilitate a conducătorilor și a lucrătorilor: „Raportați și căutați cu promptitudine cum să remediați confuziile și dificultățile întâmpinate în lucrare.” Vom expune diferitele manifestări ale falșilor conducători cu privire la această responsabilitate. Raportarea și căutarea cu promptitudine a modului de remediere a confuziilor și dificultăților întâmpinate în lucrare – nu este aceasta o parte din lucrarea și îndatoririle conducătorilor și lucrătorilor? (Ba da.) În mod inevitabil, conducătorii și lucrătorii se vor confrunta cu unele probleme spinoase în lucrarea lor, sau vor întâmpina dificultăți care depășesc sfera lucrării bisericii, sau vor întâlni cazuri speciale care nu implică adevărurile-principii, și nu vor ști cum să gestioneze aceste situații. Sau, pentru că au un calibru slab și, prin urmare, sunt incapabili să înțeleagă cu exactitate principiile, vor întâmpina, în mod inevitabil, unele confuzii și dificultăți greu de rezolvat. Aceste confuzii și dificultăți se pot referi la probleme ce vizează folosirea personalului, probleme legate de lucrare, probleme care provin din mediul extern, probleme legate de intrarea în viața oamenilor, perturbări și tulburări cauzate de oameni răi, precum și probleme legate de îndepărtarea sau excluderea oamenilor și așa mai departe. Casa lui Dumnezeu are cerințe și reglementări specifice pentru toate aceste probleme sau există unele instrucțiuni verbale. Dincolo de aceste reglementări specifice, există, în mod inevitabil, unele cazuri speciale nemenționate. În ceea ce privește aceste cazuri speciale, unii conducători le pot rezolva respectând principiile cerute de casa lui Dumnezeu, cum ar fi protejarea intereselor casei lui Dumnezeu, asigurarea siguranței fraților și surorilor și menținerea bunei desfășurări a lucrării bisericii – și, în plus, ei fac acest lucru foarte bine – în timp ce unii conducători nu reușesc să facă acest lucru. Ce ar trebui făcut cu privire la problemele care nu pot fi rezolvate? Unii conducători și lucrători lucrează într-un mod confuz, incapabili să identifice problemele și, chiar dacă o fac, nu le pot rezolva. Ei doar se împotmolesc fără să caute soluții de la Cel de mai sus, spunându-le pur și simplu fraților și surorilor: „Rezolvați singuri acest lucru; bazați-vă pe Dumnezeu și căutați la El soluții”, iar apoi consideră că totul este stabilit. Indiferent cât de multe probleme se adună, ei nu le pot rezolva, și totuși nu raportează acest lucru mai sus sau nu caută un mod de a le rezolva, temându-se, probabil că Cel de mai sus îi va vedea așa cum sunt de fapt și își vor pierde din imagine. De asemenea, există unii conducători și lucrători care nu-I raportează niciodată problemele Celui de mai sus, iar Eu nu știu de ce. Raportarea mai sus nu înseamnă neapărat direct Celui de mai sus; cu siguranță li se poate raporta mai întâi conducătorilor unui district sau unei regiuni. Iar dacă aceștia nu pot rezolva problema, atunci le poți cere conducătorilor și lucrătorilor să o raporteze direct Celui de mai sus. Dacă îi ceri unui conducător sau unui lucrător să raporteze o problemă Celui de mai sus, clarificând situația, poate acesta să o suprime și să ignore, pur și simplu, problema? Astfel de oameni sunt rari. Chiar dacă există într-adevăr astfel de conducători, puteți clarifica problema cu alți conducători și lucrători pentru a-l da în vileag pe cel care suprimă problema și nu o raportează. Dacă acești alți conducători și lucrători tot nu raportează problema, există o ultimă soluție: poți scrie direct pe site-ul casei lui Dumnezeu pentru ca această problemă să fie transmisă Celui de mai sus, asigurându-te astfel că problema este raportată Celui de mai sus. Acest lucru se datorează faptului că Cel de mai sus s-a ocupat de astfel de scrisori de mai multe ori înainte și, ulterior, le-a încredințat direct conducătorilor și lucrătorilor să se ocupe de această chestiune. De fapt, există mai multe căi pentru a-I raporta o problemă Celui de mai sus; este ușor de practicat, depinde doar dacă persoana respectivă chiar își dorește să rezolve problema. Chiar dacă nu ai încredere într-un anumit conducător sau lucrător, tot ar trebui să crezi că Dumnezeu este drept și că Cel de mai sus acționează conform adevărurilor-principii. Dacă nu ai credință reală în Dumnezeu și nu crezi că adevărul domnește în casa lui Dumnezeu, atunci nu poți să realizezi nimic. Mulți oameni nu înțeleg adevărul; ei nu cred că adevărul domnește în casa lui Dumnezeu și nu au o inimă cu frică de Dumnezeu. Ei se gândesc mereu că toți oficialii lumii își acoperă unul altuia interesele, iar în casa lui Dumnezeu trebuie să fie aceeași situație. Ei nu cred că Dumnezeu este adevărul și dreptatea. Prin urmare, o astfel de persoană poate fi numită neîncrezătoare. Cu toate acestea, o mică parte din oameni este capabilă să raporteze probleme concrete. Astfel de oameni pot fi numiți persoane care protejează interesele casei lui Dumnezeu; sunt oameni responsabili. Unii conducători și lucrători nu numai că nu reușesc să rezolve probleme grave atunci când le identifică; nici nu le raportează superiorilor. Aceștia încep să simtă gravitatea problemei doar atunci când Cel de mai sus o investighează. Asta întârzie lucrurile. Prin urmare, indiferent dacă ești un frate sau o soră oarecare, un conducător sau un lucrător, ori de câte ori întâmpini o problemă pe care nu o poți rezolva și care ține de principiile mai ample ale lucrării, trebuie să o raportezi superiorilor și să cauți o soluție în timp util. Dacă întâmpini confuzii sau dificultăți, dar nu le rezolvi, unele lucrări nu vor putea progresa; vor trebui lăsate deoparte și oprite. Acest lucru afectează progresul lucrării bisericii. Prin urmare, atunci când se ivesc astfel de probleme care pot afecta direct progresul lucrării, acestea trebuie descoperite și rezolvate în timp util. Dacă o problemă nu este ușor de rezolvat, trebuie să găsești oameni care înțeleg adevărul și cu experiență în domeniu, apoi să stai cu ei, să o investigați și să o rezolvați împreună. Problemele de acest fel nu trebuie amânate! Fiecare zi de întârziere în rezolvarea lor reprezintă o zi de întârziere în progresul lucrării. Nu este vorba despre a îngreuna treburile unei singure persoane; afectează lucrarea bisericii, precum și maniera în care aleșii lui Dumnezeu își fac îndatoririle. Prin urmare, atunci când întâmpini o încurcătură sau o dificultate de acest fel, aceasta trebuie rezolvată prompt, nu poate fi amânată. Dacă realmente nu o poți rezolva, raporteaz-o de grabă Celui de mai sus. Acesta se va oferi direct să o rezolve sau îți va spune care este calea. Dacă un conducător sau un lucrător este incapabil să se ocupe de astfel de probleme și așteaptă în loc să le raporteze Celui de mai sus și să caute o soluție de la acesta, atunci conducătorii de acest fel sunt orbi; sunt proști de-a binelea și inutili. Ar trebui să fie demiși și înlăturat din funcțiile lor. Dacă nu sunt înlăturați din funcțiile lor, lucrarea bisericii nu va putea avansa; va fi ruinată în mâinile sale. Prin urmare, acest lucru trebuie rezolvat imediat.

Lucrarea de producție a filmelor reprezintă, și ea, o activitate importantă pentru casa lui Dumnezeu. Echipele de producție a filmelor se confruntă deseori cu o problemă în care toată lumea are dispute cu privire la scenariu. De exemplu, regizorul consideră că scenariul diferă sau se îndepărtează de viața reală și ar părea nerealist atunci când este filmat, astfel încât dorește să facă modificări. Cu toate acestea, scenaristul nu este delor de acord, considerând că scenariul este scris în mod rațional și cerând ca regizorul să filmeze conform scenariului. De asemenea, actorii au propriile obiecții, fiind în dezacord atât cu scenaristul, cât și cu regizorul. Un actor spune: „Dacă regizorul insistă să filmeze în acest fel, nu voi juca!” Scenaristul spune: „Dacă regizorul schimbă scenariul, atunci veți fi cu toții responsabili atunci când vor apărea probleme!” Regizorul spune: „Dacă sunt pus să filmez așa cum dictează scenariul și apar greșeli, casa lui Dumnezeu mă va trage la răspundere. Dacă vrei să filmez, trebuie să o fac așa cum consider eu; dacă nu este așa, atunci nu o voi face.” Acum, toate cele trei părți sunt în impas, nu-i așa? În mod clar, lucrarea este în imposibilitatea de a continua. Nu este aceasta o confuzie care a apărut? Prin urmare, cine are dreptate de fapt? Fiecare are propriile teorii, propriile argumente și nimeni nu este dispus să facă un compromis. Cu cele trei părți într-un astfel de impas, ce ajunge să fie prejudiciat? (Lucrarea casei lui Dumnezeu.) Lucrarea casei lui Dumnezeu este obstrucționată și afectată. V-ați simțit neliniștiți și îngrijorați când v-ați confruntat cu astfel de situații? Dacă nu, asta dovedește că nu v-ați implicat cu adevărat. Atunci când apar astfel de confuzii și blocaje, unii oameni devin atât de neliniștiți încât nu pot mânca sau dormi, gândindu-se: „Ce ar trebui făcut? Nu duce nicăieri să te cerți și să refuzi să cedezi în acest fel. Nu afectează acest lucru progresul filmărilor? A provocat deja o întârziere de câteva zile și nu mai suportă amânare. Cum putem rezolva această problemă pentru a ne asigura că filmările se desfășoară fără probleme și că lucrarea nu este întârziată? Cui ar trebui să ne adresăm pentru a rezolva această problemă?” Dacă ai tăria necesară, ar trebui să cauți soluții la conducători, iar dacă ei nu pot rezolva problema, ar trebui să o raportezi rapid Celui de mai sus. Dacă într-adevăr ții cont de intențiile lui Dumnezeu, ar trebui să faci tot posibilul pentru a rezolva problema cât mai repede posibil; acesta este cel mai important lucru. Și dacă nu ești îngrijorat? S-ar putea să meditezi, gândindu-te: „Ei greșesc, îmi voi menține punctul de vedere – mă îndoiesc că îmi pot face ceva. Voi mânca, iar apoi voi trage un pui de somn pentru o vreme, oricum nu e nimic de făcut după-amiază.” Picioarele ți se îngreunează, capul îți amețește, inima își pierde vigoarea și devii leneș. Există o grămadă de dificultăți, dar tu ești neatent și leneș, așa că nu ai cum să rezolvi problema. De ce nu? Pentru că îți lipsesc motivația și dorința de a o rezolva, așa că nu te poți gândi la o soluție. Te gândești în sinea ta: „Nu se întâmplă des să apară dificultăți și lucrarea să se oprească. Voi profita de această ocazie pentru a mă odihni câteva zile și pentru a mă relaxa puțin. De ce să fiu atât de obosit tot timpul? Dacă iau o pauză acum, nimeni nu poate spune nimic despre asta. La urma urmei, nu lenevesc sau nu sunt iresponsabil față de lucrarea mea. Vreau să fiu responsabil, dar există această dificultate în calea noastră – cine o va rezolva? Cum putem filma fără să o rezolvăm? Dacă există dificultăți care ne împiedică să filmăm, nu ar trebui să luăm, pur și simplu, o pauză?” Cu o problemă atât de importantă în fața ta, care vor fi consecințele dacă nu este rezolvată prompt? Dacă problemele continuă să se adune și niciuna nu poate fi rezolvată, poate lucrarea să continue să progreseze? Acest lucru va cauza întârzieri de nedescris. Progresul lucrării poate merge doar înainte, nu și înapoi, așa că, știind că această problemă prezintă dificultăți, nu ar trebui să mai amâni; trebuie să o rezolvi rapid. Odată rezolvată această problemă, grăbește-te să o rezolvi pe următoarea atunci când apare, străduindu-te să nu pierzi timpul, astfel încât lucrarea să poată continua fără probleme și să fie finalizată conform programului. Cum sună asta? (Bine.) Cu această atitudine înfruntă confuziile și dificultățile cei care au tărie. Ei nu pierd timpul, nu își găsesc scuze și nu râvnesc la confortul trupesc. Pe de altă parte, cei lipsiți de tărie, vor exploata portițele de scăpare; vor găsi scuze și vor căuta oportunități de a lua o pauză, făcând totul într-un ritm lent și fără un sentiment de urgență sau neliniște, lipsiți de orice hotărâre de a îndura suferința sau de a plăti un preț. Iar apoi, ce se întâmplă în final? Atunci când se confruntă cu o încurcătură sau o dificultate, toată lumea se află într-un impas timp de multe zile. Nici regizorii, nici actorii, nici scenariștii nu raportează problema. Între timp, conducătorii sunt orbi și incapabili să recunoască acest lucru ca fiind o problemă; chiar dacă îl recunosc ca fiind o problemă, dar nu o pot rezolva ei înșiși, nu o raportează în mai sus. Trec zece zile sau o jumătate de lună până când este raportată, nivel cu nivel, până la Cel de mai sus. Ce s-a făcut în timpul acestor zece zile sau jumătate de lună? Și-a îndeplinit cineva îndatoririle? Nu, au pierdut timpul mâncând, bând și veselindu-se! Nu sunt ei doar niște profitori? Toți acei supraveghetori care nu pot căuta prompt soluții la confuziile și dificultățile întâmpinate în lucrarea lor sunt doar profitori, petrecându-și zilele fără niciun scop. Acești oameni sunt cunoscuți pe scurt drept „leneși”. De ce „leneși”? Fiindcă acești oameni nu își abordează îndatoririle cu o atitudine serioasă, responsabilă, riguroasă sau pozitivă, ci sunt mai degrabă superficiali, negativi și leneși, sperând doar să apară o dificultate sau un impas pentru a avea o scuză să închidă taraba și să înceteze lucrul.

Conducătorii și lucrătorii nu numai că ar trebuie să rezolve cu promptitudine confuziile și dificultățile întâlnite în lucrare, ci și să verifice și să identifice cu promptitudine aceste probleme. De ce ar trebui să se facă acest lucru? Există un singur scop în a face acest lucru: de a proteja lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea casei lui Dumnezeu, asigurându-ne că fiecare element al lucrării progresează fără probleme și este finalizat cu succes în termenul normal de lucru. Ce probleme trebuie rezolvate, pentru a ne asigura că lucrarea progresează lin? În primul rând, este esențial să îndepărtăm complet orice piedici sau obstacole care tulbură lucrarea bisericii, să-i restricționăm pe neîncrezători și pe oamenii răi pentru a-i împiedica să provoace probleme. În plus, supraveghetorii fiecărui punct al lucrării și frații și surorile trebuie îndrumați să înțeleagă adevărul și să găsească o cale de practică, să învețe să coopereze armonios și să se supravegheze reciproc. Numai în acest fel poate fi garantată finalizarea lucrării. Indiferent de dificultățile sau confuziile cu care se confruntă, în cazul în care conducătorii și supervizorii nu le pot rezolva, aceștia trebuie să raporteze rapid problemele Celui de mai sus și să caute soluții. Indiferent de lucrarea pe care o fac, conducătorii și supraveghetorii trebuie să acorde prioritate rezolvării problemelor, abordând atât problemele tehnice și de principiu legate de lucrare, cât și diferitele dificultăți pe care le întâmpină oamenii în ceea ce privește intrarea în viață. Dacă nu poți rezolva confuziile și dificultățile, nu vei putea să-ți faci bine lucrarea. Prin urmare, atunci când întâmpini dificultăți sau confuzii neobișnuite pe care nu le poți rezolva, trebuie să le raportezi prompt Celui de mai sus. Nu pierde timpul, deoarece o întârziere de trei până la cinci zile poate cauza pierderi lucrării, iar dacă întârzie o jumătate de lună sau o lună, pierderile vor fi prea mari. În plus, indiferent de problemă, aceasta trebuie tratată pe baza adevărurilor-principii. Indiferent de situație, nu folosi niciodată filosofiile omului pentru interacțiuni lumești pentru a rezolva problemele. Nu transforma problemele serioase în probleme minore, ca apoi să le transformi pe cele minore în nimic, sau doar să cerți ambele părți implicate în probleme și apoi să le liniștești cu ceva dulcegării, recurgând mereu la negocieri și la lingușire, temându-te de escaladarea problemelor. Acest lucru duce la nerezolvarea problemelor la un nivel fundamental, ceea ce lasă probleme persistente. Nu este acesta un mod de a încerca doar să aplanezi lucrurile? Dacă simți că ai epuizat toate soluțiile umane pentru o problemă și că aceasta nu poate fi cu adevărat rezolvată și nu găsești deloc principiile pentru problemele tehnice în cadrul lucrării, atunci ar trebui să raportezi rapid aceste probleme Celui de mai sus și să cauți soluții fără să aștepți sau să amâni. Orice problemă care nu poate fi rezolvată ar trebui să fie raportată rapid Celui de mai sus pentru a căuta o soluție. Cum ți se pare acest principiu? (În regulă.)

Echipele de producție și de scenariști ajung deseori în impas cu privire la probleme care țin de filmare? Fiecare are propriul raționament și nu reușesc să ajungă la un consens, lansându-se mereu în dispute verbale. Ayunci când apar aceste probleme, pot conducătorii să le rezolve? (Uneori, da.) V-ați confruntat vreodată cu o situație în care un conducător a rezolvat unele probleme prin părtășie și părea perfect rațional și solid din punct de vedere teoretic, dar tot nu erați siguri dacă se conforma cerințelor casei lui Dumnezeu sau adevărurilor-principii? (Da.) Cum ați gestionat situațiile de acest fel? (Uneori căutam soluții de la Cel de mai sus.) Aceasta este abordarea corectă Ați fost vreodată într-o situație în care ați decis să nu întrebați despre o problemă pentru că ați văzut că fratele de mai sus era destul de ocupat și v-ați gândit că este în regulă atât timp cât chestiunea era corectă din punct de vedere teoretic, iar apoi ați decis să treceți la a filma mai întâi, indiferent dacă era sau nu acest lucru conform cu adevărul? (Am avut probleme serioase cu acest lucru în trecut. A dus la faptul că a trebuit să refacem lucrurile și a provocat perturbări și tulburări în lucrare.) Această situație este gravă! Multe dintre problemele întâmpinate de echipele de producție a filmelor sunt, de fapt, în cele din urmă, responsabilitatea echipei de scenariști. De exemplu, dacă un film se dovedește a fi două ore și jumătate de narațiune incoerentă, scenariștii sunt principalii responsabili. Dar cum rămâne cu responsabilitatea regizorilor? Dacă scenariul este o aiureală, ar trebui ca regizorii să fie capabili să vadă acest lucru? În teorie, așa ar trebui. Cu toate acestea, regizorii tot pot să petreacă luni de zile și să consume forță de muncă, resurse materiale și financiare considerabile pentru a finaliza filmările în astfel de circumstanțe. Ce fel de problemă este aceasta? Care este responsabilitatea voastră, în calitate de regizori? Atunci când primiți un scenariu, ar trebui să vă gândiți: „Acest scenariu este lung și destul de bogat în conținut, dar îi lipsește un nucleu, o temă; întreaga structură este lipsită de suflet. Acest scenariu nu poate fi filmat; trebuie returnat scenariștilor pentru a fi revizuit.” Sunteți capabili să faceți acest lucru? Ați returnat vreodată un scenariu? (Nu.) Pentru că nu vedeți problemele sau pentru că vă este teamă să îl returnați? Sau vă e teamă că vă va judeca cineva, spunând: „Ți-au dat acest scenariu finalizat, iar tu l-ai respins doar cu un cuvânt, trimițându-l înapoi – ești mult prea arogant, nu crezi?” De ce vă temeți, mai exact? Vedeți problema, așa că de ce nu le returnați scriitorilor scenariul? (Noi nu suntem responsabili pentru lucrarea noastră de producție a filmelor.) Pe lângă conducătorii bisericii, regizorii ar trebui să acționeze ca supraveghetori, cei care iau decizii și au ultimul cuvânt pentru echipele de producție a filmelor. Având în vedere că tu ești regizorul, ar trebui să-ți asumi întreaga responsabilitate pentru această chestiune, efectuând o verificare adecvată cu privire la scenariu din momentul în care îl primești. Să spunem că primești un scenariu și îl revizuiești de la început până la sfârșit, considerând conținutul acestuia ca fiind destul de bun. Are un nucleu și o temă, intriga se învârte în jurul unei povești principale, iar scenariul general pare să nu aibă probleme majore – arată bine, merită să fie filmat și, astfel, scenariul poate fi acceptat. Cu toate acestea, dacă scenariul este lung, relatând povestea unei persoane de la început până la sfârșit fără un punct central sau o temă proeminentă, lăsând neclar ce urmărește scenariul să exprime, ce urmărește să obțină în rândul spectatorilor sau care sunt ideea sa centrală și semnificația sa spirituală – este practic doar o relatare incoerentă, un scenariu confuz – poate fi acest scenariu acceptat? Ce ar trebui să facă regizorii într-o astfel de situație? Ei trebuie să returneze scenariul și să facă sugestii pentru revizuirea scenariștilor. Persoanele din echipa de scenariști ar putea obiecta, spunând: „Nu este corect! Cine sunt ei să auditeze scenariul scris de noi? De ce trebuie să decidă ei? Casa lui Dumnezeu ar trebui să trateze oamenii în mod corect și rațional!” Ce ar trebui făcut în acest caz? Dacă regizorii pot identifica probleme în scenariu, nu ar trebui să se grăbească să ia o decizie, ci ar trebui mai întâi să aibă părtășie cu liderii bisericii și cu membrii echipei de producție a filmelor despre această problemă. Dacă, pe baza anilor de experiență în filmare și de înțelegere a scenariilor, toată lumea consideră în unanimitate că un scenariu nu este conform standardului și consideră că filmarea acestuia nu numai că ar întârzia lucrarea producției de filme, dar ar și irosi toate resursele umane, materiale și financiare implicate, și nimeni nu poate purta o astfel de responsabilitate, atunci acest scenariu ar trebui returnat. Un scenariu incoerent nu trebuie filmat sub nicio formă; acesta este un principiu. Dacă toată lumea are aceeași părere despre scenariu, scenariștii ar trebui să accepte necondiționat acest lucru și să revizuiască scenariul în funcție de sugestiile echipei de producție a filmelor. Dacă tot există dezacorduri, membrii și conducătorii din ambele părți pot dezbate împreună pentru a vedea ale cui argumente sunt conforme cu adevărurile-principii. Dacă un impas persistă fără a se ajunge la o concluzie, ar trebui folosită ultima soluție, reprezentată de a opta responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor despre care am avut părtășie astăzi: „Raportați și căutați cu promptitudine cum să remediați confuziile și dificultățile întâmpinate în lucrare.” Problemele care sunt în impas și nu pot fi rezolvate sunt cunoscute sub numele de confuzii și dificultăți. Fiecare parte crede că raționamentul său este corect și nimeni nu este capabil să ia o decizie. A merge înainte și înapoi în acest fel încurcă problema, încețoșând înțelegerea tuturor asupra tuturor detaliilor problemei și asupra direcției de urmat. În acest moment, conducătorii și lucrătorii ar trebui să își asume responsabilitatea de a raporta prompt și de a căuta soluții la aceste probleme și confuzii care apar în cadrul lucrării, străduindu-se să le rezolve prompt pentru a preveni ca acestea să împiedice progresul lucrării și, mai ales, pentru a preveni acumularea lor în continuare. Raportarea promptă și căutarea modului de rezolvare a acestor probleme – nu înseamnă asta a face lucrare? Nu demonstrează aceasta o atitudine serioasă și responsabilă față de lucrare? Nu înseamnă acest lucru să pui suflet în a-ți face datoria? Nu înseamnă asta să fii loial? (Ba da.) Acest lucru înseamnă să ai loialitate față de datoria ta.

Conducătorii și lucrătorii responsabili de lucrare trebuie să observe și să rezolve cu promptitudine orice problemă care apare în cadrul lucrării, întrucât numai acest lucru poate asigura buna desfășurare a lucrării. Tuturor conducătorilor și lucrătorilor care nu pot rezolva problemele le lipsește adevărul-realitate și sunt conducători și lucrători falși. Oricine descoperă probleme, dar nu le rezolvă, evitându-le sau acoperindu-le, este un bun de nimic fără valoare care nu face decât să saboteze lucrarea. Problemele controversate trebuie rezolvate prin părtășie și dezbatere. Dacă acestea nu dau rezultate corecte, ci, în schimb, tulbură și mai mult apele, atunci conducătorul principal trebuie să se ocupe personal de rezolvarea problemei, propunând cu promptitudine soluții și metode și, în același timp, observând, înțelegând și judecând cu promptitudine pentru a vedea cum va evolua situația. Atunci când disputele persistă cu privire la o anumită problemă și nu se poate ajunge la un verdict, problema trebuie raportată rapid Celui de mai sus pentru a se căuta o soluție, în loc să se încerce doar aplanarea lucrurilor, să se aștepte sau să se amâne și, mai ales, în loc să se ignore pur și simplu problema. Acesta este modul în care fac lucrarea conducătorii și lucrătorii voștri? Aceștia ar trebui să urmărească și să împingă cu promptitudine progresul lucrării și, în același timp, să identifice diferitele conflicte care apar în cadrul lucrării, fără a trece cu vederea diversele probleme minore. Atunci când sunt identificate probleme semnificative, conducătorii și lucrătorii principali ar trebui să fie prezenți pentru a participa la rezolvarea lor, înțelegând cu exactitate detaliile, motivul pentru care a apărut problema și perspectivele celor implicați, astfel încât să înțeleagă cu exactitate ce se întâmplă de fapt. În același timp, ei ar trebui să participe la părtășia, dezbaterea și chiar disputarea acestor probleme. Acest lucru reprezintă o necesitate; participarea este crucială, deoarece te ajută să judeci și să rezolvi problemele care apar în cadrul lucrării. Dacă doar asculți fără să te implici, stând mereu deoparte cu brațele încrucișate și comportându-te ca cineva care asistă la un curs, gândindu-te că orice problemă care apare în cadrul lucrării nu te privește și neavând niciun punct de vedere sau atitudine particulară față de chestiune, atunci, în mod clar, ești un conducător fals. Atunci când te implici, vei ști în detaliu ce probleme au apărut în lucrare, ce le-a cauzat, cine este responsabil, unde se află problema cheie și dacă se datorează noțiunilor și închipuirii oamenilor sau inadecvării tehnice și profesionale – toate acestea trebuie clarificate pentru ca problemele să fie tratate și rezolvate în mod corect. Atunci când participi la această lucrare și descoperi că problemele nu sunt create de om sau cauzate în mod intenționat de cineva, dar totuși îți este greu să identifici esența problemei și nu știi cum să o rezolvi, ambele părți disputând-o pentru o lungă perioadă de timp, sau atunci când toată lumea și-a dedicat inima și efortul unei probleme și totuși nu o poate rezolva și nu reușește să găsească principiile sau să găsească o direcție, ceea ce face ca lucrarea să stagneze și, de asemenea, se teme că a continua ar provoca noi greșeli, perturbări și consecințe negative, atunci ce ar trebui să faci? Ceea ce ar trebui să facă cel mai mult conducătorii și lucrătorii nu este să discute contramăsurile sau soluțiile cu toată lumea, ci, mai degrabă, să raporteze problema Celui de mai sus cât mai curând posibil. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să rezume și să înregistreze problemele din lucrare și să le raporteze cu promptitudine Celui de mai sus, fără să amâne, să aștepte sau să nutrească o mentalitate de a se baza pe noroc, crezând că o noapte de somn ar putea aduce brusc inspirație sau claritate – un eveniment rar care este puțin probabil să se întâmple. Prin urmare, cea mai bună soluție este să raportezi problema Celui de mai sus și să cauți o soluție cât mai repede posibil, asigurându-te că problema este rezolvată prompt și cât mai repede cu putință; asta înseamnă să-ți îndeplinești cu adevărat lucrarea.

Confuzii și dificultăți pe care conducătorii și lucrătorii le întâmpină deseori în lucrarea lor

I. Confuzii

Pe baza conținutului pe care tocmai l-am discutat, să rezumăm ce se înțelege exact prin „confuzii” și „dificultăți”. Aceste două noțiuni nu sunt același lucru. Mai întâi, voi explica termenul „confuzie”. O confuzie este atunci când nu poți discerne o anumită chestiune; nu știi cum să judeci sau să discerni într-un mod care să fie conform cu principiile sau corect. Chiar dacă poți discerne într-o oarecare măsură, nu ești sigur dacă punctul tău de vedere este corect, nu știi cum să tratezi sau să rezolvi chestiunea și îți este dificil să ajungi la o concluzie cu privire la acest lucru. Pe scurt, ești nesigur în legătură cu el și incapabil să iei o decizie. Dacă nu înțelegi nici măcar puțin din adevăr și nimeni altcineva nu rezolvă problema, atunci aceasta devine de nerezolvat. Nu înseamnă asta să te confrunți cu o provocare dificilă? Atunci când se confruntă cu astfel de probleme, conducătorii și lucrătorii ar trebui să le raporteze Celui de mai sus și să caute de la Cel de mai sus, astfel încât să rezolve problemele mai repede. Vă confruntați frecvent cu confuzii? (Da.) A te confrunta cu confuzii cu regularitate este în sine o problemă. Să spunem că te confrunți cu o problemă și nu știi care este modul adecvat de a o trata. Cineva propune o soluție pe care tu o consideri rezonabilă, în timp ce o altă persoană propune o soluție diferită, pe care, de asemenea, tu o consideri rezonabilă și, dacă nu poți vedea clar care soluție este mai potrivită, fiindcă opiniile tuturor variază și nimeni nu înțelege cauza principală sau esența problemei, atunci inevitabil vor apărea derapaje în rezolvarea problemei. Astfel, pentru a rezolva o problemă, este esențial și important să îi determinăm cauza principală și esența. În cazul în care conducătorii și lucrătorii nu au discernământ, nu reușesc să înțeleagă esența problemei și nu pot ajunge la concluzia corectă, trebuie să raporteze prompt problema Celui de mai sus și să caute o soluție de la El; acest lucru este necesar și nu este o reacție exagerată. Problemele nerezolvate pot duce la consecințe grave și pot avea un impact asupra lucrării bisericii – acest lucru trebuie să fie bine înțeles. Dacă ești plin de neliniște, temându-te mereu că Cel de mai sus ți-ar putea vedea adevărata măsură sau că ți-ar putea modifica datoria sau te-ar putea demite atunci când discerne că nu ești capabil să faci o lucrare reală și, prin urmare, nu îndrăznești să raportezi problema, asta poate întârzia lucrurile cu ușurință. Dacă întâlnești confuzii pe care nu le poți rezolva singur, însă nu le raportezi Celui de mai sus, când acest lucru provoacă grave consecințe și Cel de mai sus te trage la răspundere, vei avea o mulțime de probleme. Nu este doar vina ta? Când se confruntă cu astfel de confuzii, dacă lucrătorii și conducătorii nu sunt responsabili și se limitează doar la a rosti niște doctrine și a aplica niște regulamente pentru a rezolva problema cu superficialitate, atunci aceasta rămâne nerezolvată și lucrurile rămân așa cum sunt, lucrarea neputând avansa. Este exact ceea ce se întâmplă atunci când confuziile rămân nerezolvate; acest lucru provoacă întârzieri destul de ușor.

Atunci când apar confuzii, unii conducători și lucrători pot simți că a apărut o problemă, în timp ce alți conducători și lucrători sunt incapabili să detecteze problema – cei din ultimul grup au un calibru excesiv de slab și sunt amorțiți și nătângi; nu sunt sensibili la nicio problemă. Indiferent cât de mare este confuzia care apare, ceea ce manifestă ei este amorțeală și prostie; nu țin cont de problemă și încearcă să o ocolească – aceștia sunt conducători falși care nu se angajează în lucrarea reală. Acei conducători și lucrători care au un anumit calibru și capacitate de lucru sunt capabili să realizeze când apar astfel de situații: „Acest lucru reprezintă o problemă. Trebuie să iau notițe cu privire la aceasta. Cel de mai sus nu a menționat niciodată acest tip de problemă înainte și este prima dată când ne confruntăm cu asta, așadar, care sunt, mai exact, principiile pentru gestionarea acestui tip de situație? Cum ar trebui rezolvată această problemă specifică? Se pare că am unele gânduri intuitive, dar acestea sunt neclare și am o oarecare atitudine față de astfel de chestiuni, dar a avea doar o atitudine nu este suficient; este crucial să caut adevărul pentru a rezolva problema. Trebuie să aducem această chestiune în discuție, pentru ca toți să aibă părtășie și să discute împreună.” Dacă tot nu știu cum să procedeze după o rundă de părtășie și discuții, fără un plan precis de practică pentru a rezolva problema, iar confuzia persistă, atunci trebuie să caute o soluție de la Cel de mai sus. În acest moment, este responsabilitatea conducătorilor și a lucrătorilor să noteze punctele de confuzie cu privire la problemă, astfel încât, atunci când va veni momentul, să poată explica în mod clar care este exact problema confuziei și ce anume se caută. Asta este ceea ce ar trebui să facă conducătorii și lucrătorii.

II. Dificultăți

A. Ce sunt dificultățile

În continuare, să ne uităm la termenul „dificultăți”. Dintr-o perspectivă literală, dificultățile sunt mai grave decât confuziile. Așadar, la ce se referă dificultățile, mai exact? Cineva să explice. (Dumnezeule, înțelegerea noastră este că dificultățile reprezintă problemele concrete întâlnite, pe care cineva a încercat deja să le rezolve, dar tot nu le poate rezolva; acestea sunt considerate dificultăți.) (Pentru a adăuga un punct, uneori se pot întâlni probleme foarte dificile care nu au mai fost întâlnite înainte, în privința cărora toată lumea este lipsită de experiență, complet perplexă și lipsită de opinii sau idei – acestea reprezintă un tip de probleme foarte dificile.) Problemele foarte dificile se numesc dificultăți, corect? Cea mai simplă și mai directă explicație a dificultăților este că acestea sunt probleme care chiar există. De exemplu, calibrul unei persoane, abilitățile profesionale, afecțiunile fizice, precum și problemele care țin de mediu și timp și așa mai departe, aceste probleme care chiar există se numesc dificultăți. Cu toate acestea, a opta responsabilitate a conducătorilor și a lucrătorilor despre care vorbim acum este că trebuie să raporteze și să caute cu promptitudine cum să remedieze confuziile și dificultățile întâmpinate în lucrare. Aici, dificultățile la care se face referire nu sunt acele probleme definite în sens larg, existente în realitate, ci probleme deosebit de spinoase, care nu pot fi rezolvate, întâmpinate în lucrare. Ce fel de probleme sunt acestea? Sunt chestiuni externe care nu au legătură în mod special cu adevărurile-principii. Cu toate că aceste probleme nu implică adevărurile-principii, ele sunt mai complicate decât problemele generale. În ce fel sunt ele mai complicate? De exemplu, ele implică reglementări legale și guvernamentale, sau se referă la siguranța unor persoane din cadrul bisericii și așa mai departe. Toate acestea sunt dificultăți întâmpinate de conducători și lucrători în lucrarea lor. De exemplu, în ceea ce privește credința în Dumnezeu în străinătate, indiferent de țara în care locuiește cineva, toată lucrarea bisericii și mediul de viață al fraților și surorilor trebuie să respecte reglementările guvernului local și necesită o înțelegere a legilor și politicilor locale. Aceste chestiuni implică interacțiunea cu lumea exterioară și gestionarea treburilor externe; acestea sunt relativ mai complexe în comparație cu problemele interne ale personalului bisericii. În ce constă complexitatea? Nu este la fel de simplu ca a le spune oamenilor din biserică să se supună lui Dumnezeu, să fie ascultători, să practice adevărul, să își facă datoria cu loialitate, să înțeleagă adevărul și să gestioneze problemele conform principiilor – doar a spune aceste lucruri nu va rezolva problemele. În schimb, este nevoie de o înțelegere a fiecărui aspect al legilor, politicilor și reglementărilor țării, precum și al obiceiurilor și practicilor locale, printre altele. Există mulți factori implicați în aceste treburi externe și este ceva obișnuit să apară probleme neașteptate sau probleme care sunt dificil de abordat folosind principiile bisericii, iar apariția acestor probleme constituie dificultăți. De exemplu, pe plan intern, în cadrul bisericii, dacă unii oameni își fac îndatoririle în mod superficial, aceste probleme pot fi rezolvate prin părtășie despre adevăr, prin emondare sau prin oferirea de ajutor și sprijin. Însă, poți să folosești, pe plan extern, aceste principii și metode pentru a rezolva problemele? Poate această abordare să rezolve astfel de probleme? (Nu.) Ce trebuie făcut în acest caz? Trebuie folosite unele metode înțelepte pentru a gestiona și a răspunde la astfel de probleme. În procesul de gestionare a acestor treburi externe, și casa lui Dumnezeu a stabilit unele principii, dar indiferent de modul în care sunt explicate acestea, tot apar frecvent tot felul de dificultăți. Întrucât această lume, această societate și această omenire sunt prea întunecate și prea complicate și din cauza tulburării din partea forțelor malefice ale marelui balaur roșu, atunci când sunt gestionate aceste treburi externe, vor exista unele dificultăți neașteptate și suplimentare. Dacă, atunci când apar aceste dificultăți, vi se oferă doar un principiu simplu care spune: „Doar supuneți-vă rânduielilor lui Dumnezeu; totul este orchestrat de Dumnezeu, ignorați, pur și simplu, problema”, poate acest lucru să rezolve problema? (Nu.) Dacă problema nu poate fi rezolvată, atunci ceea ce se întâmplă este că mediul în care frații și surorile își fac îndatoririle și mediul lor de viață sunt tulburate, hărțuite și deteriorate. Nu cumva acest lucru duce la apariția dificultăților? Ce ar trebui făcut atunci? Poate fi această problemă abordată cu impetuozitate? Evident că nu. Unii spun: „Atunci, putem să o rezolvăm prin mijloace legale?” Multe lucruri nu pot fi rezolvate prin intermediul legii. De exemplu, poate legea să rezolve problemele în locurile în care se amestecă și intervine marele balaur roșu? Legea nu are niciun efect acolo. În multe locuri, puterea umană depășește deseori legea, așa că nu vă așteptați să rezolvați problemele bazându-vă pe lege. Nici folosirea metodelor umane sau a impetuozității pentru a le rezolva nu este potrivită. Ce ar trebui să facă, în asemenea situații, conducătorii și lucrătorii? Pot cei care știu doar cum să debiteze cuvinte și doctrine să rezolve aceste probleme atunci când ele apar? Nu sunt acestea probleme deosebit de spinoase? Crezi că angajarea unui avocat și mersul la tribunal pentru a le rezolva ar funcționa? Înțeleg acei oameni adevărul? În această lume nu există loc pentru raționament; nici măcar judecătorii dintr-o țară legalistă nu acționează întotdeauna în conformitate cu legea, ci, mai degrabă, își ajustează hotărârile în funcție de cine este implicat, lipsindu-le corectitudinea. În această lume, oriunde ar fi, oamenii se bazează pe forță, pe putere, pentru a-și susține discursul. Prin urmare, pe ce ar trebui să ne bazăm noi, cei care credem în Dumnezeu? Ar trebui să tratăm oamenii și să gestionăm chestiunile conform cuvintelor lui Dumnezeu, în conformitate cu adevărul. Însă poate să ne meargă totul fără piedici în lume dacă ne bazăm pe cuvintele lui Dumnezeu și pe adevăr? Nu, nu se poate; acest lucru necesită înțelepciune. Prin urmare, dacă atunci când conducătorii și lucrătorii se confruntă cu astfel de probleme, ei simt că problema este extrem de importantă și se tem că ar putea să o gestioneze necorespunzător și astfel să creeze necazuri casei lui Dumnezeu, provocând efecte sau consecințe nedorite, atunci astfel de probleme reprezintă dificultăți pentru ei. Atunci când se confruntă cu dificultăți pe care nu le pot rezolva, trebuie să le raporteze Celui de mai sus și să caute cu promptitudine metode adecvate pentru a rezolva problemele; asta este ceea ce ar trebui conducătorii și lucrătorii să facă.

B. Puncte de vedere și atitudini corecte pe care ar trebui să aibă o persoană atunci când se confruntă cu dificultăți

Ceea ce trebuie să vă explic aici nu se adresează doar conducătorilor și lucrătorilor, ci și tuturor celor prezenți – este unul dintre cele mai importante principii. Oriunde ați desfășura lucrarea bisericii, v-ați îndeplini îndatoririle sau ați predica Evanghelia, mereu vor fi ape tulburi. Chiar și lucrarea lui Dumnezeu este plină de dificultăți – ați observat cu toții acest fapt? Deși este posibil să nu cunoașteți sau să nu înțelegeți în mod clar aspectele specifice, sunteți cu toții conștienți de circumstanțele generale. Răspândirea lucrării Evangheliei lui Dumnezeu nu este un demers lin și ar trebui să fiți cu toții pregătiți mental și să recunoașteți acest lucru. Aici este prezentat acest fapt dovedit, așadar, ce atitudine ar trebui să adoptăm față de aceste chestiuni pentru ca aceasta să fie cea mai potrivită, cea mai rațională și corectă? Este corect să fim timizi și temători înlăuntrul nostru? (Nu.) Din moment ce nu este corect să fiți timizi și temători, atunci este corect să aveți atitudinea și punctul de vedere conform cărora nu vă temeți nici de cer, nici de pământ, sunteți dușmani cu întreaga lume, vă împotriviți întregii lumi până la capăt și mergeți împotriva curentului? (Nu.) Este oare aceasta raționalitatea umanității normale sau impetuozitate? Toate aceste puncte de vedere greșite reprezintă o întruchipare a impetuozității, nu a credinței autentice. Atunci, ce fel de puncte de vedere și atitudini sunt corecte? Permiteți-Mi să vă enumăr câteva. Acesta este primul punct de vedere pe care ar trebui să-l aibă oamenii: Indiferent dacă se află în străinătate sau în China, a se consuma din toată inima pentru Dumnezeu și a-și îndeplini îndatoririle este cea mai justă cauză în rândul întregii omeniri, din cele mai vechi timpuri până în prezent. Îndeplinirea datoriei noastre este deschisă și transparentă, nu secretă, întrucât ceea ce facem acum este cea mai justă cauză în rândul omenirii. La ce se referă acest „just”? Se referă la adevăr, la voia lui Dumnezeu, la rânduielile Creatorului și la însărcinările date de El; depășește complet morala, etica și legile umane și este o cauză desfășurată sub conducerea și grija Creatorului. Nu este acesta cel mai corect punct de vedere? Pe de o parte, acest punct de vedere este un fapt cu adevărat existent; pe de altă parte, reprezintă, totodată, cea mai corectă recunoaștere a datoriei pe care o facem. Al doilea punct de vedere pe care ar trebui să-l aibă oamenii este acesta: Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile și toate evenimentele. Totul, inclusiv conducătorii lumii și orice putere, religie, organizație și etnie din lume, este condus și controlat de mâna lui Dumnezeu – nimeni nu-și controlează singur destinul. Noi nu facem excepție; destinele noastre sunt conduse și controlate de mâna lui Dumnezeu și nimeni nu poate schimba direcția în care mergem și unde rămânem și nimeni nu ne poate schimba viitorul și destinația. Exact cum spune Biblia: „Inima regelui este în mâna lui Iahve, precum râurile cu apă. El o întoarce oriunde voiește” (Proverbe 21:1). Cu atât mai mult pentru destinele noastre, ale oamenilor neînsemnați! Conducerea și sistemul conducătorului țării în care locuim, precum și mediul de viață din această țară, indiferent dacă sunt amenințătoare, ostile sau prietenoase față de noi – toate acestea se află sub suveranitatea lui Dumnezeu și nu avem de ce să ne îngrijorăm sau să ne preocupăm. Acesta este punctul de vedere pe care ar trebui să îl aibă oamenii și conștiința pe care ar trebui să o aibă, precum și adevărul pe care ar trebui să îl dețină și să îl înțeleagă. Iar al treilea punct de vedere, care este, desigur, și cel mai important, este acesta: Indiferent unde trăim, în ce țară și indiferent de capacitățile sau calibrul nostru, suntem doar o parte din masa de ființe create neînsemnate. Singura responsabilitate și datorie pe care ar trebui să o îndeplinim este să ne supunem suveranității, rânduielilor și orchestrărilor Creatorului; nu există nimic altceva, este chiar atât de simplu. Chiar dacă, în prezent, ne aflăm într-o țară liberă și într-un mediu liber, dacă într-o zi Dumnezeu ridică o forță ostilă pentru a ne persecuta și a ne face rău, nu ar trebui să ne plângem sub nicio formă. De ce nu ar trebui să avem nicio plângere? Pentru că suntem pregătiți de mult timp; obligația, responsabilitatea și datoria noastră este să ne supunem față de tot ce face Dumnezeu, față de tot ce orchestrează Dumnezeu. Este această supunere adevărul? Este aceasta atitudinea pe care ar trebui să o aibă oamenii? (Da.) Dacă, într-o zi, întreaga omenire și întregul mediu se întorc împotriva noastră, iar noi ne confruntăm cu moartea, ar trebui să avem plângeri? (Nu ar trebui.) Unii spun: „Nu ne-a condus Dumnezeu în străinătate pentru a nu mai fi nevoiți să îndurăm persecuția crudă a Satanei? Nu a fost pentru ca noi să ne putem face în mod liber îndatoririle și să respirăm aerul libertății? Atunci de ce totuși ne hărăzește Dumnezeu să înfruntăm moartea?” Aceste cuvinte nu sunt corecte. Supunerea față de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu este o atitudine, atitudinea pe care ar trebui să o aibă oamenii față de Dumnezeu, față de suveranitatea lui Dumnezeu. Este atitudinea pe care ar trebui să o aibă o ființă creată.

Există un alt punct crucial de care oamenii ar trebui să-și dea seama: deși în străinătate există o relativă stabilitate și libertate, hărțuirea frecventă din partea marelui balaur roșu este greu de evitat. Confruntați cu hărțuirea din partea marelui balaur roșu, unii oameni își fac griji: „Puterea marelui balaur roșu este prea mare. Poate plăti persoane importante din întreaga lume pentru a presta servicii pentru el, pentru a lucra în numele său. Astfel, chiar dacă fugim peste mări, tot suntem în pericol, tot suntem în pericol iminent! Ce putem face?” De fiecare dată când se aud aceste știri, unii oameni devin îngrijorați și speriați, dorind să facă compromisuri, dorind să fugă, neștiind unde ar trebui să se ascundă. Ori de câte ori se întâmplă acest lucru, unii se gândesc: „Lumea este atât de largă, și totuși nu este loc pentru mine! Sub puterea marelui balaur roșu, îi îndur persecuția și, chiar și în afara sferei autorității sale, de ce sunt încă tulburat de acesta? Puterea marelui dragon roșu este prea mare; de ce, chiar dacă aș fugi până la capătul pământului, tot este capabil să mă găsească?” Oamenii nu se pot abține să nu devină îngroziți și nesiguri cu privire la ce să facă. Este oare aceasta o manifestare a credinței? Care este problema aici? (Lipsa credinței în Dumnezeu.) Este doar o lipsă de credință în Dumnezeu? În adâncul sufletului, simțiți că sunteți mai prejos decât alții? Vă simțiți puțin secretoși, ca un hoț, în a crede în Dumnezeu Atotputernic și în a vă face datoria în biserică? Vă simțiți oarecum inferiori celor din lumea religioasă? „Uită-Te la puterea lor; au pastori oficiali și catedrale grandioase recunoscute de stat, este atât de luxos! Au coruri și întreprinderi în diverse țări. Dar uită-Te la noi, care suntem mereu intimidați, confruntându-ne cu ostracizarea oriunde am merge – de ce suntem diferiți de ei? De ce nu putem fi deschiși în legătură cu asta oriunde am merge? De ce trebuie să trăim într-un mod atât de mizerabil? În special, există toată acea propagandă negativă online. De ce alte biserici nu îndură acest lucru, de ce trebuie să suferim noi mereu aceste lucruri? Alți credincioși în Dumnezeu își proclamă deschis credința în creștinism oriunde s-ar duce, dar noi, credincioșii în Dumnezeu Atotputernic, nu îndrăznim să vorbim deschis, temându-ne că oamenii răi ne-ar putea raporta, iar apoi vom fi arestați.” Recent, am auzit că o persoană care pretindea că este un funcționar guvernamental le-a pus câteva întrebări unor frați și surori. Văzând că un funcționar îi interoghează, aceștia au devenit temători și au dezvăluit tot ceea ce știau, răspunzând la orice erau întrebați. Care a fost problema cu faptul că au acționat astfel? Ești credincios în Dumnezeu – de ce să te temi de funcționari? Dacă nu ai făcut nimic ilegal, nu ai motive să-ți fie teamă. Dacă deții adevărul, de ce să te temi de diavoli și de Satana? Crezi că a crede în Dumnezeu nu este calea cea dreaptă? Simți că ai făcut ceva ilegal? Atunci de ce te temi de un funcționar? Nu sunt oare nesăbuiți și ignoranți oamenii de acest fel? Unii oameni au suferit, fiind vânați și persecutați într-o mare măsură pe continent; după ce au ajuns în străinătate, se simt ei vinovați din cauza credinței lor în Dumnezeu? Se simt ei dezonorați de persecuția marelui balaur roșu? Se simt rușinați în fața strămoșilor lor și dezonorați pentru că au fost forțați să fugă în străinătate pentru a crede în Dumnezeu și a-și face datoria? Oare văd felul în care regimul satanic și lumea religioasă Îl tratează în mod antagonic pe Dumnezeu și biserica și se simt inferiori, poate chiar mai condamnabili decât dacă ar fi comis o infracțiune? Aveți aceste sentimente? (Nu.) Chiar dacă păreți că dați din cap, nedorind să aveți aceste gânduri și sentimente, atunci când o persoană se confruntă cu situații reale, mentalitatea sa, comportamentele sale și acțiunile inconștiente pe care le întreprinde expun inevitabil cele mai profunde și mai ascunse aspecte ale inimii sale. Ce se întâmplă aici? Dacă nu ai aceste lucruri, de ce îți este frică? Oare o persoană care nu a încălcat legea se teme de poliție? Se teme de judecător? Nu. Numai aceia care au încălcat legea se tem cel mai mult de poliție și numai chinezii, care s-au obișnuit să fie oprimați de poliție, se tem cel mai mult de aceasta, fiindcă poliția PCC nu respectă legea și face orice ce vrea. Prin urmare, atunci când chinezii ajung pentru prima dată în străinătate, simpla vedere a poliției îi face să se simtă speriați. Acesta este rezultatul faptului că sunt speriați de conducerea marelui balaur roșu, este ceva revelat în subconștientul lor. În țările occidentale, statutul tău este legal, ai drepturi de ședere, nu ai încălcat nicio lege, nu ai atacat guvernul și nu ai comis nicio infracțiune. Oricât de multe controverse ar putea stârni credința ta în lumea religioasă, un fapt rămâne sigur: credința ta este protejată din punct de vedere juridic, este legală și liberă, iar acest lucru reprezintă dreptul tău legitim ca om. Nu ai încălcat nicio lege, de niciun fel, așa că, dacă cineva pretinde că este ofițer de poliție și te întreabă: „Crezi în Dumnezeu Atotputernic? Arată-mi cartea ta de identitate! De unde ești? Câți ani ai? De câți ani ești credincios? Unde locuiești? Spune-mi adresa ta!”, cum ai răspunde? La prima întrebare, „Crezi în Dumnezeu Atotputernic?”, cum ai răspunde? (Da.) De ce ați spune „da”? Se bazează acest răspuns pe fapte? Sau aceasta este responsabilitatea ta în calitate de cetățean, că trebuie să spui „da” dacă ești întrebat? Sau te-a instruit Dumnezeu să spui „da”? Pe ce vă bazați? În ceea ce privește al doilea lucru pe care l-au cerut: „Arată-mi cartea ta de identitate!”, ați arăta-o? (Nu.) Și a treia întrebare: „Unde locuiești? Scrie adresa ta.” Ați scrie-o? (Nu.) A patra întrebare: „De câți ani crezi în Dumnezeu? Cine te-a introdus în credință? De ce crezi? De câți ani ești în străinătate?” Ați răspunde la aceste întrebări? (Nu.) A cincea întrebare: „Ce datorie îndeplinești aici? Cine este conducătorul tău?” Ați răspunde la această întrebare? (Nu.) De ce nu? (Nu sunt obligat să le spun.) Atunci să revenim la prima întrebare: dacă ai fi întrebat dacă tu crezi în Dumnezeu Atotputernic, toți ați spus în unanimitate că ați răspunde „da”. Este corect să răspundeți în acest fel? (Nu.) De ce este incorect? (Deoarece credința este o libertate personală. Poliția nu are autoritatea de a interveni. Prin urmare, am dreptul să nu-i spun). Atunci de ce nu i-ai spune? (Fiindcă, mai întâi, trebuie să clarific de ce mă interoghează, în ce calitate o face și dacă interogatoriul său este legal sau nu. Dacă scopul și identitatea lui nu sunt clare, nu sunt obligat să-i răspund la întrebări.) Această afirmație este corectă. La început, toți ați afirmat că veți răspunde „da”, dar pe măsură ce am continuat să vă pun întrebări, ați început să simțiți că ceva nu este în regulă, simțind că răspunsul vostru era incorect. Ați identificat unde a fost problema? În această chestiune, aceasta este înțelegerea pe care ar trebui să o aveți: nu am încălcat nicio lege crezând în Dumnezeu, nu suntem infractori, avem drepturile și libertatea omului. Nu oricine ne poate interoga sau chestiona după bunul plac. Nu este cazul ca, oricine ne pune întrebări, să răspundem sincer; nu suntem obligați să facem acest lucru. Sunt corecte aceste cuvinte? (Da.) Este ilegal ca oricine, indiferent cine este, să ne interogheze în mod arbitrar; trebuie să înțelegem legea și să învățăm cum să o folosim pentru a ne proteja. Aceasta este înțelepciunea pe care ar trebui să o aibă aleșii lui Dumnezeu. Prin urmare, ce ar trebui să faci dacă te vei confrunta cu o astfel de situație în viitor? Dacă cineva te întreabă dacă tu crezi în Dumnezeu Atotputernic, cum ai răspunde, cum ai gestiona situația? Primul lucru pe care îl spui este: „Cine ești tu? Cu ce drept mă întrebi acest lucru? Te cunosc?” Dacă spune că este angajat al vreunei agenții guvernamentale, atunci ar trebui să-i ceri să îți arate legitimația. Dacă nu se legitimează, spui: „Nu ești calificat să vorbești cu mine și nu sunt obligat să-ți răspund. Sunt mulți lucrători guvernamentali; ar trebui să le răspund tuturor? Guvernul a desemnat persoane care să se ocupe de anumite sarcini – ești cu adevărat responsabil cu această chestiune? Chiar dacă ești, eu nu am încălcat legea, așa că, de ce ar trebui să-ți răspund? De ce ar trebui să-ți spun totul? Dacă tu crezi că am făcut ceva greșit și am încălcat legea, poți prezenta dovezi. Însă dacă vrei să-ți răspund la vreo întrebare, mergi să vorbești cu avocatul meu. Nu sunt obligat să răspund și nu ai dreptul să întrebi!” Cum este această metodă de a răspunde? Transmite demnitate? (Da.) Atunci ce a arătat răspunsul vostru? A transmis demnitate? (Nu.) Răspunsul vostru arată o ignoranță a legii. Răspunzi, pur și simplu, la orice întreabă alții și ce se întâmplă în final? Devii o iudă. Puteți răspunde în mod nechibzuit, și iată un motiv pentru asta: oamenii din țara marelui balaur roșu au fost îndoctrinați și spălați pe creier să creadă că cei care cred în Dumnezeu sunt ignoranți, de clasă inferioară și persecutați de stat, că în această țară ar trebui să trăiască fără drepturile omului sau demnitate; astfel, credincioșii se retrogradează la un statut inferior. După ce au ajuns în țările occidentale, ei nu înțeleg ce sunt drepturile omului, ce este demnitatea sau care sunt obligațiile unui cetățean. Așa că, atunci când cineva te întreabă dacă tu crezi în Dumnezeu, te grăbești să recunoști de frică, spunându-i tot ce știi, arătând că nu ai deloc statură. Cine a cauzat toate acestea? Îndoctrinarea și conducerea marelui balaur roșu au cauzat-o. În adâncul subconștientului tuturor locuitorilor de pe continent, există ideea că, odată ce crezi în Dumnezeu, ocupi cea mai joasă poziție în această societate, în rândul omenirii; devii deconectat de societate și de omenire. Prin urmare, acestor oameni le lipsesc demnitatea, drepturile omului și conștiința de a se proteja; sunt nesăbuiți, ignoranți și lipsiți de perspicacitate, permițându-le altora să îi intimideze și să îi manipuleze după bunul plac. Aceasta este mentalitatea voastră. Departe de a rămâne ferm în mărturia ta pentru Dumnezeu, Îl vinzi în orice moment, devenind în orice clipă o iudă. Așadar, cum poți să acționezi cu demnitate? Cum ar trebui să faci față unui străin care îți pune întrebări? În primul rând, întreabă-l cine este, apoi cere-i să se legitimeze. Aceasta este procedura legală corectă. În țările occidentale, atunci când interacționează cu publicul în calitate de reprezentanți care lucrează în numele guvernului, poliția sau orice alt lucrător guvernamental își prezintă întotdeauna mai întâi legitimația. După ce îi verifici identitatea pe baza legitimației, decizi cum să răspunzi la întrebările sale sau cum să faci față cerințelor pe care ți le adresează. Desigur, în această chestiune, ai pe deplin posibilitatea de a face alegeri, ai în mod absolut autonomie, nu ești o marionetă. Cu toate că ești chinez și membru al Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, ești, totodată, un membru legal și recunoscut al țării în care locuiești. Nu uita că ai autonomie; nu ești sclav sau prizonier al vreunei țări, ești o persoană care se poate bucura de legile, drepturile omului și sistemele acestei țări.

Pe baza conținutului despre care am avut părtășie, cum ar trebui să vă confruntați cu medii neprevăzute și evenimente neașteptate? Acesta este al patrulea punct despre care trebuie să avem părtășie – nu fiți timizi. Unii oameni întreabă: „A nu fi timid înseamnă doar a acționa într-un mod nesăbuit de îndrăzneț?” Nu, a nu fi timid înseamnă a nu te teme de nicio putere, întrucât nu suntem criminali, nu suntem sclavi; suntem aleșii demni ai lui Dumnezeu, ființele umane create cu demnitate sub suveranitatea Creatorului. În abordarea acestei probleme, în primul rând, și cel mai important, nu fiți timizi; în plus, mențineți-vă în mod activ datoria și mediul în care vă faceți datoria și, totodată, înfruntați diverse medii și declarațiile, acțiunile și alte lucruri ale diferitelor puteri care ne vizează cu o atitudine proactivă. A le înfrunta în mod activ și a nu fi timid – ce părere aveți despre această atitudine? (Este bună.) Modul acesta de viață este demn, ca o persoană; nu este o viață umilă doar pentru supraviețuire. Am venit în străinătate pentru a ne face datoria, nu pentru a ne umple stomacul sau pentru a ne câștiga existența; nu am încălcat nicio lege, nu am cauzat probleme niciunei țări și, în mod sigur, nu suntem sclavii niciunei țări. Ne facem datoria de ființe create în casa lui Dumnezeu; ne întreținem singuri, nu depindem de alții; acest lucru este întru totul legal.

Din cele patru puncte pe care tocmai le-am discutat, fiecare este crucial. Care a fost primul punct? (Indiferent dacă se află în străinătate sau în China, a se consuma din toată inima pentru Dumnezeu și a-și îndeplini îndatoririle este cea mai justă cauză în rândul întregii omeniri, din cele mai vechi timpuri până în prezent. Îndeplinirea datoriei noastre este deschisă și transparentă, nu secretă, întrucât ceea ce facem acum este cea mai justă cauză în rândul omenirii.) Și al doilea? (Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile și toate evenimentele. Totul, inclusiv conducătorii lumii și orice putere, religie, organizație și etnie din lume, este condus și controlat de mâna lui Dumnezeu – nimeni nu-și controlează singur destinul. Noi nu facem excepție; destinele noastre sunt conduse și controlate de mâna lui Dumnezeu și nimeni nu poate schimba direcția în care mergem și unde rămânem. Conducerea și sistemul conducătorului țării în care locuim, precum și mediul de viață din această țară, indiferent dacă sunt amenințătoare, ostile sau prietenoase față de noi – toate acestea se află sub suveranitatea lui Dumnezeu și nu avem de ce să ne îngrijorăm sau să ne preocupăm.) Al treilea punct? (Indiferent unde trăim, în ce țară și indiferent de capacitățile sau calibrul nostru, suntem doar o parte din masa de ființe create neînsemnate. Singura responsabilitate și datorie pe care ar trebui să o îndeplinim este să ne supunem suveranității, rânduielilor și orchestrărilor Creatorului; nu există nimic altceva, este chiar atât de simplu. Chiar dacă, în prezent, ne aflăm într-o țară liberă și într-un mediu liber, dacă într-o zi Dumnezeu ridică o forță ostilă pentru a ne persecuta și a ne face rău, nu ar trebui să ne plângem sub nicio formă. Acest lucru se datorează faptului că obligația, responsabilitatea și datoria noastră este să ne supunem față de tot ceea ce face Dumnezeu, față de tot ceea ce orchestrează Dumnezeu.) Al patrulea punct este să înfruntăm în mod activ toate persoanele, evenimentele și lucrurile externe, fără timiditate. Aceste patru puncte reprezintă atitudinile și înțelegerile pe care ar trebui să le aibă toți cei care își fac datoria și, totodată, sunt adevărurile pe care ar trebui să le înțeleagă toți cei care își fac datoria. Cu toate că aceste patru puncte nu au foarte mare legătură cu cea de-a opta responsabilitate a conducătorilor și a lucrătorilor despre care am avut părtășie astăzi, din moment ce vorbim despre dificultățile din lucrare, trebuie totuși să abordăm aceste chestiuni; nu degeaba.

C. Principiile pe care ar trebui să le aplice conducătorii și lucrătorii atunci când întâmpină dificultăți

Unii conducători și lucrători se confruntă cu probleme destul de greu de gestionat în treburile externe și sfârșesc prin a fi pierduți, incapabili să vadă care este rădăcina problemei și neștiind cum să o abordeze. Pur și simplu o ignoră, ceea ce duce la amânarea acestei chestiuni. Ce problemă este aceasta? Este faptul că falșii conducători nu sunt capabili să facă lucrare și doar provoacă întârzieri. Conducătorilor falși le lipsește rațiunea unei persoane normale; din moment ce nu pot rezolva problemele, de ce nu le raportează Celui de mai sus? Dacă raportezi o problemă Celui de mai sus, o putem înfrunta împreună, iar problema va fi, în cele din urmă, rezolvată. Există unele lucruri pe care nu le puteți vedea așa cum sunt de fapt; vă voi ajuta să le analizați. Atât timp cât nu încălcăm legea sau reglementările guvernamentale, nu există nicio problemă prea mare pentru a fi biruită. În ceea ce privește problemele care implică adevărurile-principii, le rezolvăm singuri; în ceea ce privește problemele care implică legea, putem solicita consiliere juridică pentru ajutor și le putem rezolva prin mijloace legale. Indiferent ce forțe malefice tulbură și sabotează în mod intenționat lucrarea casei lui Dumnezeu, rețineți un lucru: atât timp cât nu încălcăm legea sau reglementările guvernamentale, nimeni nu ne poate face nimic. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea țărilor de peste mări sunt democratice și guvernate de lege; chiar dacă forțele malefice acționează împotriva legii, totodată, se tem de expunere și sancțiuni legale. Acesta este un fapt. Indiferent de modul în care mâinile întunecate ale marelui balaur roșu tulbură și sabotează lucrarea casei lui Dumnezeu, sau ne hărțuiesc viețile normale, sau plătesc pe cineva pentru a face lucruri rele, trebuie să facem fotografii și videoclipuri autentice, să păstrăm cu seriozitate înregistrări exacte și să scriem clar timpul, locul și persoanele implicate. Când va veni momentul, vom rezolva problema prin mijloace legale și nu trebuie să ne temem de ea. În ciuda faptului că suprimarea din partea marelui balaur roșu este o nebunie, nu ne temem de aceasta, întrucât Dumnezeu este sprijinul nostru și, într-o zi, Dumnezeu va trimite dezastre pentru a o distruge, Dumnezeu va administra în mod direct pedeapsa împotriva acesteia, iar noi nu trebuie să facem nimic. Uneori, nu puteți vedea unele probleme; în acest caz, ar trebui să o raportați rapid mai sus, iar Cel de mai sus vă va arăta o cale, făcând ca problemele mari să devină mici, iar problemele mici să fie rezolvate. De fapt, pentru multe probleme, nu știți cum să le analizați și nu le puteți esența, așa cum este ea de fapt, și credeți că o situație este semnificativă și gravă, dar, după o analiză de la Cel de mai sus, vă veți da seama că nu este practic nimic; nu este nimic de temut și nimic semnificativ – trebuie doar să adoptați o abordare nepăsătoare, iar situația se va rezolva de la sine după un timp. Tulburările forțelor malefice nu pot provoca o mare agitație; ele se tem cel mai mult de expunerea publică, așa că nu îndrăznesc să depășească limitele. Dacă o mână de bufoni îndrăznesc să depășească limitele, o putem rezolva legal, luând măsuri legale. Acesta este un lucru pe care ar trebui să-l vadă toți conducătorii și lucrătorii așa cum este de fapt. Indiferent de situația cu care vă confruntați, sub nici formă nu trebuie să acționați în mod confuz sau nesăbuit. Dacă nu poți să vezi o situație așa cum este de fapt sau să o gestionezi, trebuie să o raportezi imediat superiorilor și să-L lași pe Cel de mai sus să-ți ofere sfaturi și strategii. Singura teamă adevărată este că falșii conducători nu pot să vadă problemele așa cum sunt de fapt sau să le gestioneze și totuși nu le raportează Celui de mai sus sau nu Îl informează pe Cel de mai sus cu privire la acestea; ei așteaptă până când situația escaladează și întârzie lucrarea înainte de a o raporta mai sus, pierzând probabil cea mai bună oportunitate de a gestiona problema. Este ca cineva care are cancer, dar nu îl verifică sau nu îl tratează la timp, mergând la spital pentru tratament abia în stadiul avansat al cancerului, dar până atunci este prea târziu și nu poate decât să aștepte moartea. Astfel, conducătorii falși sunt cei mai predispuși să întârzie chestiunile din lucrarea lor. Conducătorii falși au deficiențe mintale, sunt canalii, nu sunt responsabili și nici nu susțin lucrarea casei lui Dumnezeu. De ce spunem că falșii conducători sunt niște scursuri, vestitori ai osândei, idioți cărora le lipsește cel mai mult rațiunea? Acesta este motivul. Orice conducător fals cu un calibru atât de slab încât nu poate nici măcar să se ocupe de chestiuni externe ar trebui să fie imediat demis și eliminat, să nu mai fie folosit niciodată, pentru a preveni întârzieri ulterioare ale lucrării casei lui Dumnezeu. Lucrarea conducătorilor falși este cea mai mare piedică. De multe ori, atunci când apare o problemă, aceasta ar putea fi rezolvată prin consultarea în timp util cu toată lumea; singura îngrijorare este că falsul conducător responsabil are probleme mintale, că nu este capabil să rezolve singur problema și totuși nu o discută cu grupul decizional sau nu o raportează Celui de mai sus și adoptă o atitudine de neglijență, acoperind și suprimând problema – acest lucru este ceea ce întârzie cel mai mult lucrurile. Dacă problema este amânată și circumstanțele se schimbă, aceasta ar putea duce la pierderea inițiativei în gestionarea problemei, ducând la o situație pasivă. Ce dovedește acest lucru? Unele lucruri nu pot fi amânate și trebuie tratate prompt, cu prima ocazie. Cu toate acestea, conducătorii falși nu sunt conștienți de acest lucru, așadar indivizii cu un calibru extrem de slab nu ar trebui, sub nicio formă, să conducă. Falșii conducători știu doar să debiteze câteva cuvinte și doctrine și nu pot rezolva nicio problemă reală; doar fie le fac rău oamenilor, fie provoacă întârzieri. Lucrarea bisericii poate progresa în mod normal doar prin demiterea acestor conducători falși și alegerea unor indivizi cu povară și simț al responsabilității pentru a fi conducători și lucrători. Indiferent de problemele cu care vă confruntați, atât timp cât puteți căuta adevărul, există o cale de a le rezolva. Chestiunile externe și tulburările cauzate de marele balaur roșu pot fi rezolvate prin mijloace legale atunci când este necesar, acesta nu reprezintă un lucru major. Atât timp cât nu încălcăm legea sau reglementările guvernamentale, nimeni nu ne poate face nimic și, având această încredere, nu trebuie să ne temem de nicio tulburare din partea Satanei sau a diavolilor.

Acum, problema conducătorilor falși trebuie să fie disecată și înțeleasă. Acest lucru este crucial pentru buna desfășurare a lucrării bisericii! Haideți, acum, să avem părtășie despre motivul pentru care, atunci când se confruntă cu probleme pe care nu le pot rezolva singuri, conducătorii falși tot nu le raportează Celui de mai sus. Cum ar trebui să privim acest lucru? Puteți cu toții să analizați acest lucru și să beneficiați de pe urma acestei analize. Problema conducătorilor falși care nu fac lucrare concretă este deja gravă, dar există o problemă și mai gravă: atunci când biserica se confruntă cu tulburări din partea oamenilor răi și a antihriștilor, conducătorii falși nu numai că nu se ocupă de ele; ceea ce este și mai rău este că nu le raportează nici Celui de mai sus, lăsându-i pe oamenii răi și pe antihriști să tulbure biserica – ei doar privesc în siguranță de pe margine, fără să jignească pe nimeni. Indiferent în ce măsură este tulburată lucrarea bisericii, conducătorilor falși nu le pasă. Care este problema aici? Sunt conducătorii falși de acest fel prea lipsiți de morală? Doar acest fapt este suficient pentru a-i exclude pe conducătorii falși de acest fel. Conducătorii falși care le permit oamenilor răi și antihriștilor să tulbure nestingheriți biserica echivalează cu predarea bisericii și a aleșilor lui Dumnezeu către acești oameni răi și antihriști, acționând ca un scut pentru aceștia din urmă. Acest lucru produce o pierdere prea mare lucrării bisericii! Doar din acest punct de vedere, întrebarea nu este dacă falșii conducători ar trebui demiși, ci dacă ar trebui îndepărtați. Ce este de o natură mai gravă: conducătorii falși care nu fac lucrare concretă sau conducătorii falși care îi lasă pe oamenii răi și pe antihriști să tulbure biserica? Neefectuarea lucrării efective poate afecta intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu și progresul lucrării bisericii; acest lucru provoacă deja întârzieri în chestiuni importante. Cu toate acestea, atunci când conducătorii falși le permit oamenilor răi și antihriștilor să tulbure în mod arbitrar biserica, fără să caute o soluție sau să raporteze Celui de mai sus, consecințele devin de neînchipuit. Cel puțin, viața bisericească este aruncată în haos și dezordine totală de către oamenii răi și antihriști și, în plus, lucrarea bisericii este ratată și paralizată. Nu afectează acest lucru în mod direct răspândirea lucrării Evangheliei? Consecințele sunt într-adevăr grave! Prin urmare, dacă falșii conducători fac această greșeală, ei trebuie excluși. Mulți conducători și lucrători au mereu un gând și o noțiune divergente cu privire la raportarea problemelor către Cel de mai sus. Unii spun: „Chiar și raportarea problemelor către Cel de mai sus s-ar putea să nu le rezolve.” Aceasta este o discuție absurdă! Ce vrei să spui prin „ar putea să nu le rezolve”? Doar pentru că tu nu o poți rezolva, nu înseamnă că Cel de mai sus nu o poate face. Dacă Cel de mai sus îți oferă o cale, problema este în esență rezolvată în realitate; dacă Cel de mai sus nu oferă o cale, rămâi fără. Nu poți să vezi nici măcar această problemă minoră așa cum este de fapt; ești prea arogant și neprihănit de sine! Unii spun, de asemenea: „Când întâmpinăm dificultăți sau probleme, mai întâi trebuie să chibzuim câteva zile și le raportăm numai dacă nu putem să găsim o soluție.” Cei care spun asta ar putea părea să aibă o oarecare rațiune, însă nu e posibil ca acele zile de chibzuială să cauzeze întârzieri? Poți să fii sigur că vor rezolva problema câteva zile de chibzuială? Poți să garantezi că nu vor provoca și alte întârzieri? Alții spun: „Dacă raportăm o problemă imediat, nu va crede Cel de mai sus că nici măcar nu putem să deslușim această problemă minoră? Nu va spune că suntem nesăbuiți și ignoranți și nu ne va emonda?” Ei greșesc atunci când spun asta – indiferent dacă raportezi sau nu problema, calitatea calibrului tău este deja evidentă; Cel de mai sus știe tot. Crezi că Cel de mai sus te va privi cu respect dacă nu raportezi o anumită problemă? Dacă într-adevăr raportezi problema și aceasta nu a provocat întârzieri unor chestiuni importante, casa lui Dumnezeu nu te va trage la răspundere. Totuși, dacă nu o raportezi și duce la întârzieri, vei fi considerat direct responsabil și vei fi imediat destituit, fără să mai fii folosit niciodată. Și aleșii lui Dumnezeu te vor vedea drept ignorant, nesăbuit, slab de minte și instabil psihic și te vor urî și detesta pe vecie. Cei care se tem mereu să nu fie emondați sau disprețuiți de Cel de mai sus pentru că au raportat probleme au un calibru slab și sunt cei mai nesăbuiți; trebuie să fie destituiți, fără să mai fie folosiți niciodată. Să ai un calibru atât de slab, dar totuși să vrei să-ți salvezi reputația – nu este un lucru cu totul nerușinat? Spuneți-Mi, nu sunt detestabili conducătorii falși, care nu doar că își fac prost lucrarea, ci și provoacă întârzieri unor chestiuni importante? Ar trebui să fie destituiți? (Da.) Dacă întâmpină o problemă majoră și pot să o raporteze prompt, fără să provoace întârzieri sau consecințe grave, cum ar trebui să fie priviți astfel de conducători? Cel puțin se poate considera că au rațiune și sunt capabili să susțină lucrarea bisericii. Ar trebui asemenea conducători să fie folosiți în continuare? Ar trebui. Numai cei mai retardați conducători s-ar abține să raporteze probleme de teamă să nu fie emondați. Mai pot fi asemenea conducători folosiți în viitor? Eu cred că nu mai pot fi folosiți, fiindcă faptul de a-i folosi provoacă prea multe întârzieri. Toți ar trebui să puteți desluși deja aceste tipuri de probleme, nu-i așa? Când întâmpinați probleme de care nu vă puteți ocupa, raportați-le repede și aveți părtășie pentru soluții cu grupul decizional. Dacă grupul decizional nu se poate ocupa de ele, raportați-le imediat Celui de mai sus; nu vă faceți griji pentru una sau alta, cel mai important este să puteți rezolva prompt problema. Exemplul tocmai menționat are loc în toate bisericile; se vor ivi aceste dificultăți și probleme. În comparație cu unele dificultăți interne ale bisericii, aceste probleme externe implică consecințe mai grave. Prin urmare, dificultatea problemelor externe este oarecum mai mare în comparație cu cea a problemelor interne ale bisericii. Dacă vă confruntați cu probleme externe, ar trebui să le rezolvați rapid prin consultare sau să le raportați Celui de mai sus; acest lucru este esențial. Doar practicând în acest fel se poate asigura progresul normal al lucrării bisericii și se poate garanta că răspândirea Evangheliei Împărăției nu este împiedicată. Asta este tot pentru părtășia noastră despre principiile de gestionare a problemelor externe ale bisericii.

În fiecare biserică, există câțiva oameni cu un calibru slab, care întâmpină mereu dificultăți în îndeplinirea îndatoririlor pe care le au, incapabili să găsească principii de practică indiferent de modul în care le este transmis adevărul prin părtășie, aplicând orbește regulamentele fără nicio eficiență reală. În astfel de cazuri, îndatoririle acestor persoane trebuie să fie redistribuite. Această redistribuire a îndatoririlor reprezintă realocarea personalului. De exemplu, există o persoană căreia i s-a atribuit o slujbă importantă, dar care are unele probleme în lucrarea sa care nu pot fi rezolvate, indiferent de modul în care ai părtășie cu ea. Nu poți vedea esența problemei așa cum este de fapt sau dacă această persoană mai este sau nu utilizabilă, și nici observarea sau părtășia ulterioară nu dă rezultate. Cu toate că această persoană nu provoacă prea multe întârzieri în lucrare, problemele critice nu se rezolvă niciodată, ceea ce te lasă mereu să te simți oarecum neliniștit. Ce ar trebui să faci atunci când te confrunți cu acest lucru? Aceasta este o problemă crucială. Dacă nu o poți rezolva singur, ar trebui să o aduci la o adunare de conducători și lucrători pentru părtășie, disecare și analiză. Dacă, în cele din urmă, se poate ajunge la un consens, problema va fi rezolvată. Dacă practicarea în acest fel nu rezolvă problema, pe măsură ce se prelungește, ar putea cauza întârzieri în chestiuni importante? Dacă ar putea, atunci ar trebui să o raportezi Celui de mai sus și să cauți o soluție cât mai curând posibil. Pe scurt, indiferent ce confuzii sau dificultăți întâmpini în lucrarea ta, atât timp cât acestea pot să-i afecteze pe aleșii lui Dumnezeu când își îndeplinesc îndatoririle sau să împiedice progresul normal al lucrării bisericii, problemele ar trebuie rezolvate prompt. Dacă nu poți să rezolvi o problemă singur, ar trebui să cauți câțiva oameni care înțeleg adevărul, pentru a o rezolva. Dacă nici asta nu funcționează, atunci trebuie să aduci problema în discuție și să I-o raportezi Celui de mai sus, pentru a căuta o soluție. Acestea sunt responsabilitatea și obligația conducătorilor și lucrătorilor. Conducătorii și lucrătorii trebuie să ia în serios orice dificultăți sau confuzii pe care le întâmpină, nu doar să predice la întâmplare câteva cuvinte și doctrine, să strige sloganuri pentru a-i înflăcăra pe frați și surori sau să îi emodeze, iar apoi să considere că s-a terminat, după ce au descoperit probleme sau dificultăți. Uneori, rostirea de cuvinte și doctrine ar putea rezolva unele probleme superficiale, dar, la urma urmei, acestea nu pot rezolva problemele de la rădăcină. Problemele care implică rădăcina, firile corupte și noțiunile și închipuirile oamenilor trebuie rezolvate prin părtășia despre adevărul bazată pe cuvintele lui Dumnezeu. Totodată, există dificultăți individuale ale oamenilor, probleme de mediu și probleme legate de cunoștințele profesionale necesare pentru îndeplinirea îndatoririlor; toate aceste probleme practice necesită soluții din partea conducătorilor și a lucrătorilor. Printre aceste probleme, orice confuzii și dificultăți pe care nu le pot rezolva conducătorii și lucrătorii pot fi fie aduse la o adunare a conducătorilor și lucrătorilor pentru disecare, analiză și rezolvare, fie pot fi raportate direct Celui de mai sus în vederea căutării adevărului pentru o soluție. Acest lucru se numește a face lucrare reală și numai prin instruirea de a face lucrare reală în acest fel poate crește statura cuiva și își poate îndeplini bine îndatoririle. Atât timp cât au simțul responsabilității, conducătorii și lucrătorii, vor identifica problemele în orice moment și loc; există probleme pe care ar trebui să le rezolve în fiecare zi. De exemplu, tocmai am menționat un incident în care cineva te întreabă dacă crezi în Dumnezeu Atotputernic, iar voi toți ați rămas perplecși. Inițial, toată lumea a declarat că ar răspunde „da”, însă ulterior unii au spus că nu era răspunsul corect, iar alții au spus că nu știu; au existat tot felul de răspunsuri. În cele din urmă, conducătorii și lucrătorii au fost și ei nedumeriți, gândindu-se: „A spune «nu» credinței în Dumnezeu Atotputernic ar însemna să-L negăm pe Dumnezeu în fața altora, iar atunci Dumnezeu nu ne-ar recunoaște – dar care ar fi consecințele de a spune «da» credinței în Dumnezeu Atotputernic? Oricare dintre alegeri pare incorectă.” Conducătorii și lucrătorii nu au știut cum să rezolve această problemă și nu au putut să ia o decizie; prin urmare, atunci când frații și surorile se vor confrunta din nou cu astfel de situații, le vor lipsi în continuare punctele de vedere și atitudinile corecte, iar problema va rămâne nerezolvată, ceea ce înseamnă că liderii și lucrătorii nu și-au îndeplinit responsabilitățile – au eșuat în a-și îndeplini responsabilitățile. Eșecul de a-ți îndeplini responsabilitățile este o problemă de capacitate și de calibru, dar ce ar trebui să faci când apar astfel de probleme, dacă știi că nu au fost rezolvate? Nu trebuie să le ignori sau să suprimi problema pentru a o lăsa să se liniștească, permițând fiecăruia să acționeze liber și să facă ceea ce simte. În schimb, trebuie să o raportezi Celui de mai sus, căutând acțiunile adecvate și calea de practică de urmat în astfel de situații. În cele din urmă, toată lumea trebuie să înțeleagă care sunt intențiile lui Dumnezeu în aceste situații, ce principii ar trebui să respecte oamenii și ce atitudini și poziții ar trebui să adopte. Apoi, când se vor confrunta din nou cu astfel de situații în viitor, vor înțelege adevărurile-principii și vor avea o cale de practică. În acest fel, conducătorii și lucrătorii își îndeplinesc responsabilitățile. Prin urmare, de ce ați spus cu toții inițial că ați răspunde „da” atunci când ați fi întrebați dacă credeți în Dumnezeu Atotputernic? Există un motiv pentru aceasta: conducătorii și lucrătorii nu au avut niciodată părtășie cu voi despre cum să rezolvați astfel de probleme. Ei consideră că acestea sunt chestiuni minore în care fiecare are propria înțelegere, în care fiecare poate înțelege cum dorește și poate practica așa cum crede de cuviință. Astfel, când vi s-a pus această întrebare, au existat tot felul de răspunsuri. Așadar, ați ajuns la o concluzie în această privință acum? Ce ar trebui să faci în cazul în care te întreabă cineva dacă crezi în Dumnezeu Atotputernic? În primul rând, întreabă cine este. În al doilea rând, cere-i să arate legitimația. Dacă îți cere alte informații personale, nu dai niciun răspuns. Chiar dacă prezintă legitimația, nu îi spune, pentru că este vorba de intimitatea ta. De câți ani crezi în Dumnezeu, cine ți-a predicat Evanghelia, unde ți-ai îndeplinit îndatoririle, cât de puternică este credința ta, cum îți alegi calea viitoare, modul în care urmărești și dobândești adevărul – aceste chestiuni sunt prea prețioase pentru a le dezvălui, al întâmplare, oricărui străin. Nu are niciun drept să întrebe despre informații atât de importante. În cazul în care conducătorii și lucrătorii nu pot rezolva astfel de probleme, ar trebui să le raporteze cu promptitudine Celui de mai sus pentru a căuta soluții și a cere modalități adecvate de a răspunde. Cel de mai sus nu va râde de tine; cel mult, va spune că ești prea nesăbuit. Indiferent de situație, cel mai bun rezultat este de a fi capabil să rezolvi problema.

Astăzi, în ceea ce privește a opta responsabilitate a conducătorilor și a lucrătorilor – să raporteze și să caute cu promptitudine cum să remedieze confuziile și dificultățile întâmpinate în lucrare – am avut, în primul rând, părtășie despre ceea ce constituie confuziile și dificultățile, precum și despre modul în care ar trebui să trateze și să rezolve aceste probleme conducătorii și lucrătorii atunci când se confruntă cu ele și cum să abordeze aceste chestiuni. Cât despre care sunt manifestările conducătorilor falși atunci când se confruntă cu aceste probleme, vom aborda această parte în următoarea părtășie.

27 martie 2021