Punctul cincisprezece: Protejați angajații responsabili pentru lucrări importante de toate felurile, adăpostindu-i de interferențele lumii exterioare și țineți-i în siguranță pentru a vă asigura că diversele elemente importante ale lucrării pot continua într-o manieră ordonată

Unde am rămas ultima oară când am avut părtășie despre subiectul responsabilităților conducătorilor și ale lucrătorilor? (Ultima oară, în principal, am avut părtășie despre ultimele trei manifestări din a paisprezecea responsabilitate a conducătorilor și a lucrătorilor cu privire la distingerea diverselor tipuri de oameni în funcție de umanitatea lor. Aceste trei manifestări sunt: să fii laș și bănuitor, să fii înclinat spre a atrage probleme și să ai un trecut complicat.) Am terminat părtășia despre cele trei subiecte din a paisprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor ultima oară, așa că astăzi vom avea părtășie despre a cincisprezecea responsabilitate. Care este cea de-a cincisprezecea responsabilitate? (Punctul cincisprezece: Protejați angajații responsabili pentru lucrări importante de toate felurile, adăpostindu-i de interferențele lumii exterioare și țineți-i în siguranță pentru a vă asigura că diversele elemente importante ale lucrării pot continua într-o manieră ordonată.) „Protejați angajații responsabili pentru lucrări importante de toate felurile, adăpostindu-i de interferențele lumii exterioare și țineți-i în siguranță.” Această responsabilitate implică alt aspect al responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor; e, de asemenea, un punct specific al lucrării pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să o ducă la îndeplinire bine. La ce se referă acest punct al lucrării? (Se referă la păstrarea aleșilor lui Dumnezeu în siguranță.) Implică chestiuni de siguranță personală. Nu e acest subiect des întâlnit în lucrarea bisericii? Vă este necunoscut acest subiect? (Nu.) Acest subiect nu le este necunoscut fraților și surorilor chinezi, deoarece, în mediul social din China, credincioșii sunt persecutați și arestați și au nevoie de garanții de siguranță când își fac datoria și în toate aspectele vieții. Prin urmare, această lucrare se încadrează în sfera responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor; nu e ceva opțional. Indiferent dacă o țară are libertate religioasă, rânduirea corectă a cazării angajaților care fac diverse îndatoriri importante e un punct specific al lucrării de care conducătorii și lucrătorii trebuie să se ocupe. Accentul sau cerințele specifice pentru această lucrare pot fi diferite, dar, practic, toate se referă la posibilitatea ca frații și surorile să-și facă îndatoririle protejați și în siguranță și ca rezultatele lucrărilor pe care le desfășoară să fie asigurate. Prin urmare, nu neglija această lucrare, nici nu o considera irelevantă pentru tine fiindcă trăiești într-o țară democrată. Indiferent de sistemul de guvernare din țara în care trăiești și indiferent dacă acolo sunt persecutați creștinii, această lucrare se încadrează în sfera responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor; e lucrarea pe care conducătorii și lucrătorii trebuie s-o ducă la bun sfârșit – nimeni nu face excepție și nu trebuie să fie văzută ca o „lucrare suplimentară”. Prin urmare, să avem astăzi părtășie despre toate chestiunile implicate în acest subiect.

Sfera de activitate a personalului responsabil pentru lucrări importante

În primul rând, să vedem la ce se referă sintagma „personalul responsabil pentru lucrări importante de toate felurile”, menționată în a cincisprezecea responsabilitate. Nu e un subiect despre care ar trebui să avem părtășie? (Ba da.) Deci, la ce se referă „personalul responsabil pentru lucrări importante de toate felurile”? Mai întâi, să stabilim sfera de activitate a obiectivelor acestei lucrări. Cine poate vorbi despre asta? (Personalul responsabil pentru lucrări importante de toate felurile se referă la frații și surorile din echipele video, la cei din echipele de producție a filmelor, la cei din echipele de corectori și cei din echipele de imnuri și la cei care fac alte îndatoriri importante. Pe deasupra, îi include pe unii dintre frații și surorile care joacă roluri cheie în diverse puncte importante ale lucrării, precum și pe supraveghetorii din fiecare echipă.) Cine ar mai vrea să adauge ceva? (Îi include, de asemenea, pe conducători și pe lucrători.) Conducătorii și lucrătorii trebuie să fie bine protejați, într-adevăr. Cine altcineva? (Există personal important care se ocupă și de treburi generale, precum personalul de la finanțe.) (Și frații și surorile care sunt căutați sau au cazier, deoarece cred în Dumnezeu și-și fac îndatoririle, au nevoie de protecție.) Aceasta e altă categorie și constituie un grup special. Să recapitulăm câte categorii sunt. Prima categorie îi include pe conducători și pe lucrători. A doua categorie e compusă din personalul indispensabil pentru diverse puncte ale lucrării din casa lui Dumnezeu, mai ales conducătorii de echipă și supraveghetorii diverselor puncte ale lucrării și angajații având calibru bun, cu înțelegere spirituală și cu abilitatea de a înțelege principiile și de a se ocupa independent de lucrări importante. Sunt multe tipuri de angajați care se ocupă de diverse puncte ale lucrării, precum cei din lucrarea bazată de texte, de imnuri, de producție de film și așa mai departe, precum și cei care predică Evanghelia, care dau mărturie sau servesc drept îndrumători de evanghelizare, printre alții. Pe deasupra, îi include pe cei care se ocupă de lucrarea de finanțe, de securitate și de afacerile externe. Aceste persoane joacă un rol de sprijin în lucrarea bisericii și sunt indispensabile; toate fac parte din personalul care se ocupă de diverse puncte ale lucrării. Aceasta e cea de-a doua categorie majoră. A treia categorie majoră îi include pe cei care se implică în lucrarea periculoasă a bisericii. În mod specific, în țările cu regimuri autoritare în care nu există libertate religioasă, există unele puncte ale lucrării extrem de periculoase, precum tipărirea cărților, transportarea cărților, păstrarea în siguranță a bunurilor bisericii, precum și găzduirea și rânduirea cazării pentru personalul care are îndatoriri importante. Cine mai e inclus? (Există și angajați pentru treburi generale care transmit informațiile în exterior; îndatoririle lor sunt, de asemenea, relativ periculoase.) Se consideră că și aceste persoane fac o lucrare periculoasă. Însă acești oameni nu fac ocazional această lucrare, ci se specializează în îndeplinirea acestor sarcini importate și periculoase, precum transmiterea informațiilor, distribuția rânduielilor de lucru, distribuția tuturor videoclipurilor, filmelor sau înregistrărilor de predici din casa lui Dumnezeu și așa mai departe. În țările autoritariste, fără libertate religioasă, conducătorii și lucrătorii trebuie să știe clar care aleși ai lui Dumnezeu fac îndatoririle importante și se ocupă de lucrări periculoase. Pe scurt, și aceste persoane reprezintă o categorie de personal responsabil pentru lucrări importante, iar conducătorii și lucrătorii trebuie să fie în mod special atenți la siguranța lor; aceasta nu poate fi trecută cu vederea. Aceasta este cea de-a treia categorie. A patra categorie e compusă din alt grup indispensabil în lucrarea bisericii. Aceste persoane au abilități și daruri speciale, precum abilitatea de a predica Evanghelia, de a ține predici, de a uda biserica sau de a-și asuma responsabilitatea pentru organizarea diferitelor puncte ale lucrării. Aceste persoane pot fi conducători și lucrători, supraveghetori pentru diverse puncte ale lucrării sau oameni implicați în lucrări periculoase. Fără asemenea oameni, ar fi un gol în lucrarea importantă de care se ocupă și nimeni altcineva n-ar putea să le îndeplinească rolul. Prin urmare, aceste persoane ar trebui protejate și siguranța lor ar trebui să fie garantată. Aceasta e o categorie de persoane. Altă categorie îi include pe cei care, în țări unde religiile sunt persecutate, sunt căutați sau au cazier judiciar din cauza credinței lor în Dumnezeu. Indiferent de sfera mandatului sau de lucrarea specifică pe care o practică în biserică, atât timp cât sunt căutați din cauza credinței lor în Dumnezeu și pentru că-și fac datoria, conducătorii și lucrătorii ar trebui să găsească modalități de a-i proteja, rânduind să fie cazați în locații relativ sigure pentru a-și face datoria. Dintre toate țările care persecută credința religioasă, persecuția din China este cea mai gravă. În diverse provincii și regiuni din China, mulți oameni au fost arestați sau sunt căutați, neputând să se întoarcă acasă. Există unele țări similare în întreaga lume și pe fiecare continent care persecută credința religioasă în mod similar Chinei și, în aceste țări, există și unii care, din cauza faptului că L-au acceptat pe Dumnezeu Atotputernic, se confruntă cu persecuții și nu se pot întoarce acasă. Pentru cei care sunt persecutați și nu se pot întoarce acasă, conducătorii și lucrătorii ar trebui să rânduiască plasarea lor în biserica cu datorie full-time cât mai repede posibil. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să-i așeze în medii relativ sigure, în funcție de condițiile locale, astfel încât să-și poată îndeplini îndatoririle. Acesta este un aspect prioritar al lucrării, care trebuie făcut bine. Acești indivizi care au fost arestați sau sunt căutați formează a cincea categorie de personal care trebuie să fie protejat. Există o altă categorie specială în rândul personalului care se ocupă de diverse elemente ale lucrării importante. Acești indivizi poate nu sunt în prezent conducători sau lucrători, nici nu sunt implicați într-o lucrare periculoasă, dar au îndeplinit anterior multe îndatoriri și lucrarea lor a acoperit o gamă largă de activități. Ei cunosc informații despre multe familii gazdă și, de asemenea, despre unii membri ai personalului care îndeplinesc îndatoriri importante. Prin urmare, dacă astfel de indivizi ar fi arestați, acest lucru ar aduce un dezastru și asupra lucrării bisericii. Acești indivizi ar trebui numiți „oameni informați” și ar trebui incluși la rândul lor în personalul responsabil pentru lucrări importante de toate felurile. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să le asigure siguranța, cu scopul de a-i proteja pe toți aleșii lui Dumnezeu și de a se asigura că lucrarea bisericii poate decurge normal. Unii indivizi din această categorie în special sunt destul de neglijenți; nu știu să fie precauți și nu au multă înțelepciune. Tind mereu să acționeze din entuziasm, făcând lucrurile în mod nechibzuit la exterior. Întrucât nu au fost niciodată arestați sau torturați, nu sunt conștienți de pericolul implicat și de potențialele consecințe dacă s-ar întâmpla ceva rău, cu atât mai puțin înțeleg care ar fi gravitatea acelor consecințe. Deoarece au impresia că doar cred în Dumnezeu și nu fac nimic rău, nu se tem de nimic. Drept urmare, după ce lucrează într-o zonă un timp, pot să devină destul de cunoscuți și să intre sub supravegherea guvernului. Nu constituie acest lucru un pericol? După ce sunt arestați, dacă nu pot rezista interogatoriului prin tortură, pot deveni iude, vânzându-i pe frați și surori. Acest lucru ar aduce pierderi enorme pentru biserică și ar implica alți frați și surori, expunându-i riscului de a fi arestați și închiși, ceea ce ar afecta grav diferitele elemente ale lucrării bisericii. Prin urmare, biserica ar trebui să acorde prioritate și protejării unor asemenea indivizi. Dacă nu se poate găsi un loc sigur în zonă pentru a-i ascunde, ar trebui mutați într-un loc relativ sigur din altă parte pentru a-și îndeplini datoria. Aceasta este o altă categorie de oameni. Ținând cont de specificul situației lor, conducătorii și lucrătorii trebuie să le rânduiască locuințe, prin urmare și ei sunt incluși în personalul responsabil pentru lucrări importante de toate felurile. Câte categorii de oameni există în total? (Șase categorii. Prima categorie este reprezentată de conducători și lucrători. A doua este compusă din personalul indispensabil care se ocupă de diferite elemente ale lucrării în casa lui Dumnezeu; supraveghetori, conducători de echipă și îndrumători de evanghelizare; și cei care își pot asuma lucrarea. A treia categorie este reprezentată de personalul implicat în lucrarea periculoasă a bisericii. A patra îi cuprinde pe cei cu abilități și înzestrări speciale. A cincea categorie este formată din cei cu cazier, cei care sunt vânați și cei care sunt căutați. Iar a șasea categorie îi cuprinde pe oamenii informați.) Am acoperit practic tot personalul important implicat în diverse elemente ale lucrării, dar există o categorie de adăugat: dacă orice frați sau surori din biserică, din cauză că pleacă pentru a-și face datoria, că sunt arestați sau se confruntă cu orice altă situație neașteptată, nu pot să aibă grijă de copiii lor minori, atunci conducătorii și lucrătorii ar trebui să rânduiască locuințe acestor copii într-un cămin adecvat, astfel încât să aibă mijloace de trai. Și acesta este un element special al lucrării. Deși acest element al lucrării nu se referă la lucrarea bisericii și ia naștere doar dintr-o serie specială de circumstanțe, conducătorii și lucrătorii trebuie să-și asume responsabilitatea de a rândui locuințe adecvate pentru acești copii minori. Dacă nu au rude potrivite sau dacă rudele lor sunt non-credincioși și nu doresc să-i primească, atunci biserica ar trebui să-i accepte. Biserica nu ar trebui doar să rânduiască o familie gazdă potrivită pentru ei, ci și să desemneze frați și surori care să fie responsabili pentru îngrijirea lor. Odată ce li se rânduiește o locuință adecvată, este cu siguranță ideal dacă au credință în Dumnezeu și, când ajung la maturitate, își pot face datoria în biserică. Dacă nu cred în Dumnezeu, atunci nu vor mai avea legătură cu biserica odată ce ajung la maturitate și intră în societate, iar responsabilitatea noastră va fi îndeplinită. Nu va trebui să ne ocupăm de problemele lor dincolo de acel punct. Este adecvat? (Da.) Deși această lucrare nu implică diferitele elemente ale lucrării bisericii, ar trebui să fie totuși inclusă în sfera responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor. Dacă există copii ai celor care își fac datoria în cadrul bisericii care au nevoie de locuințe, conducătorii și lucrătorii nu pot ignora situația decât dacă nu sunt conștienți ea. Dacă sunt la curent, ar trebui să pună întrebări, să se ocupe de situație și să-și asume această responsabilitate de a le rândui locuințe adecvate. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să se asigure că frații și surorile care își îndeplinesc datoria – în special cei care întreprind o lucrare importantă – nu sunt îngrijorați în privința acestei chestiuni. Nu este dificil de realizat acest element al lucrării, nu-i așa? (Nu, nu este.) Există cel puțin șase categorii de personal responsabil pentru lucrări importante. A șaptea categorie este suplimentară, reprezentând un tip foarte special de împrejurare. Este posibil ca diferiții membri ai personalului prezentați în primele șase categorii să nu fie prezenți în fiecare zonă rurală sau țară. Cu toate acestea, indiferent de țară, protejarea conducătorilor, a lucrătorilor și a celor care îndeplinesc îndatoriri importante este un element esențial al lucrării. Este un element al lucrării căruia toți conducătorii și lucrătorii bisericii trebuie să-i acorde atenție și este o responsabilitate pe care trebuie să o îndeplinească bine.

Ocrotirea personalului responsabil pentru lucrări importante de interferențele lumii exterioare

I. Cerințe privind siguranța pentru familiile gazdă

Acum că am clarificat cine este personalul responsabil pentru lucrări importante, să ne uităm la lucrarea specifică pe care trebuie să o realizeze conducătorii și lucrătorii – și anume, să protejeze personalul responsabil pentru lucrări importante de toate felurile, să-i adăpostească de interferențele lumii exterioare și să-i țină în siguranță. Așadar, ce lucrare anume trebuie făcută pentru a-i ocroti eficient de interferențele lumii exterioare, astfel încât să se considere că lucrătorii și conducătorii și-au îndeplinit responsabilitățile? Când vine vorba de realizarea unei anumite lucrări, unii conducători și lucrători simt că se află într-o dilemă, se scarpină în cap și devin agitați și agasați, nefiind siguri cum să acționeze. Există un principiu important în rânduirea locuințelor acestui personal responsabil pentru lucrări importante: trebuie ocrotit de interferențele lumii exterioare pentru a-i garanta siguranța. Indiferent dacă personalul responsabil pentru lucrări importante este cazat în casele fraților și surorilor sau în case închiriate, aspectul esențial este că trebuie să i se garanteze siguranța. A-i garanta siguranța înseamnă a-l ocroti de interferențele lumii exterioare. Așadar, ce trebuie să facă lucrătorii și conducătorii pentru a-l ocroti de interferențele lumii exterioare? Este necesar să rânduiască locuințe adecvate pentru cei care îndeplinesc îndatoriri importante. Să analizăm acest lucru din două aspecte: unul este mediul intern al familiei gazdă, iar celălalt este mediul extern. În ceea ce privește mediul intern, în primul rând, gazda trebuie să fie un credincios autentic, dispusă să găzduiască, capabilă să păstreze confidențialitatea, să acționeze cu prudență și să trateze lumea exterioară cu înțelepciune. Dacă apare vreo situație specială, ar trebui să știe cum să răspundă la aceasta; ar trebui să fie capabilă să o gestioneze și să o abordeze proactiv, mai degrabă decât pasiv. În plus, ar trebui să aibă o reputație decentă la nivel local sau poate să aibă prestigiu și relații în zonă. Chiar dacă nu are influență, ar trebui cel puțin să fie o persoană care-și cunoaște locul, care duce o viață decentă și nu atrage niciodată necazuri sau indivizi dubioși la ea acasă. Nu ar trebui să aibă prieteni care se adună să joace mahjong sau să bea. În plus, relațiile sale cu lumea exterioară și cu vecinii ar trebui să fie relativ normale. Nu ar trebui să fie implicată în vreo dispută referitoare la datorii și nici să fie în conflict cu vecinii săi. Cu alte cuvinte, mediul casei sale ar trebui să fie relativ liniștit, gazda ar trebui să aibă relații necomplicate și foarte puțini străini ar trebui să-i vină acasă pentru a provoca tulburări și așa mai departe – toate aspectele ar trebui să fie adecvate. Mai mult, copiii sau rudele gazdei ar trebui să-i susțină credința în Dumnezeu sau, cel puțin, ar trebui să nu se opună găzduirii fraților și surorilor și, cu siguranță, să nu vorbească despre aceste lucruri în mod nechibzuit. Unii ar putea spune: „Nu este ușor să găsim o familie gazdă care să întrunească toate aceste criterii!” Aceasta se referă la găsirea unui loc relativ potrivit; perfecțiunea absolută nu este necesară. Cel puțin, mediul de viață ar trebui să fie adecvat – liniștit și lipsit de interferențe exterioare – îndeplinind cerința de a ocroti personalul responsabil pentru lucrări importante de interferențele lumii exterioare. În unele familii gazdă, deși nu toți membrii familiei sunt credincioși, persoana care găzduiește are prestigiu în casă și ia deciziile. Copiii sau rudele sale non-credincioase nu îndrăznesc să se amestece în credința ei în Dumnezeu sau în găzduirea fraților și surorilor; chiar dacă nu sunt de acord în sinea lor, nu ar îndrăzni să împărtășească aceste informații persoanelor din afara familiei. Dacă într-adevăr se întâmplă ceva, aceștia pot chiar să ajute la asigurarea protecției. Astfel, frații și surorile care locuiesc în această casă de găzduire pot rămâne, de asemenea, neafectați de interferențele lumii exterioare. În unele cazuri, gazda este sperioasă, temându-se că s-ar putea să-i dea copiii ei în vileag credința în Dumnezeu, că vecinii ar putea să afle despre credința ei și să o raporteze și mai ales că lucrurile s-ar putea deteriora și că va fi arestată. Odată ce începe să găzduiască frați și surori, stă ca pe ace în fiecare zi, neputând să mănânce ziua sau să doarmă noaptea, fiind toată ziua anxioasă și înspăimântată, ca un hoț. Ori de câte ori aude că se întâmplă ceva, de exemplu, că guvernul intenționează să controleze actele gospodăriilor sau că personalul guvernamental vine la ea acasă pentru a face ceva sub diverse pretexte, devine extrem de speriată și vrea în permanență ca frații și surorile să plece imediat, astfel încât să nu fie și ea implicată. Când frații și surorile văd acest lucru, ar trebui să se mute imediat, deoarece un astfel de loc nu este potrivit pentru găzduire; poate fi folosit doar ca oprire temporară pentru câteva zile. În cazul în care copiii, rudele sau prietenii familiei gazdă sunt oameni răi care, după ce află că gazda primește credincioși, ar putea veni să-i tulbure sau chiar să-i predea pe frați și surori la poliție, atunci această situație este mult prea periculoasă. Nu este adecvat să stea la o astfel de familie gazdă. Unii părinți se comportă ca niște sclavi în fața copiilor lor; aceștia ar putea spune: „Este în regulă, copiii ascultă de mine”, dar, de fapt, supunerea copiilor lor depinde de situație. Când sunt în joc propriile interese, copiii nu vor asculta de ei. O astfel de persoană nu ar îndrăzni să le spună copiilor săi că găzduiește frați și surori. Dacă ar afla copiii sau rudele sale, cu siguranță i-ar alunga pe frați și surori, iar gazda nu ar putea să-i oprească – nu are ultimul cuvânt în propria casă. O astfel de persoană nu este potrivită pentru a oferi găzduire; ar putea avea această dorință, dar nu are curajul de a găzdui. Chiar ar putea îndrăzni o persoană lașă să ofere găzduire? Dacă nu poți garanta siguranța fraților și surorilor, atunci nu ești potrivit pentru această datorie – nu ar trebui să te oferi voluntar pentru ea, nu ar trebui să faci promisiuni deșarte conducătorilor și lucrătorilor și nici nu ar trebui să accepți această datorie. În cazul în care conducătorii și lucrătorii rânduiesc locuințe pentru frați și surori într-o astfel de gospodărie, credeți că este potrivit? (Nu.) Este extrem de nepotrivit. Nu trimite frații și surorile în ghearele pericolului. S-ar putea ca frații și surorile să fie în siguranță în altă parte; dacă rânduiești să fie cazați în casa acestei persoane, unde copiii sau rudele sunt non-credincioși și ar putea să-i raporteze imediat ce descoperă că acolo locuiesc niște credincioși și, astfel, le pun viața în pericol, n-ar fi vai și amar de acea gazdă? Dacă gazda este dispusă să-și riște viața pentru a-i proteja pe frați și surori în astfel de situații și le poate garanta în mod eficient siguranța și dacă dă dovadă de obicei de multă înțelepciune, atunci această familie gazdă poate fi, totuși, o alegere potrivită. Însă, dacă nu-și poate risca viața pentru a-i proteja pe frați și surori și, când non-credincioșii din familia sa amenință că îi raportează pe frați și surori și îi predau poliției, gazda nu are nicio soluție și nu poate decât să dea înapoi, ca o țestoasă care își bagă capul în carapace, fără să-i protejeze pe frați și surori și lăsându-i pur și simplu pe non-credincioși să-i predea, atunci această casă nu este potrivită pentru găzduire. Dacă frații și surorile stau acolo temporar câteva zile și apoi se mută imediat într-un loc potrivit, imediat ce se găsește unul, acest lucru este abia tolerabil. Nu ar fi potrivit să stea pe termen lung într-o astfel de casă pentru a-și face datoria. Familia gazdă trebuie să fie cel puțin capabilă să protejeze siguranța fraților și a surorilor – aceasta este o cerință de la o familie gazdă. Pentru ca aceia care își fac datoria să evite interferențele lumii exterioare, în primul rând, mediul lor de viață trebuie să fie adecvat; în plus, calitățile proprii ale gazdei trebuie să fie și ele potrivite în toate privințele – adică trebuie să poată proteja personalul responsabil pentru lucrări importante de interferențele lumii exterioare. Conducătorii și lucrătorii pot rândui ca personalul responsabil de lucrări importante să fie cazat în casa ei doar dacă este capabilă să realizeze acest lucru. Dacă gazda are puțină credință și este incompetentă și fără coloană vertebrală, nefiind în stare să aibă ultimul cuvânt în propria casă și orice copil sau rudă non-credincioasă poate intra și prelua controlul asupra ei, atunci este destul de problematic. Un astfel de loc este categoric nepotrivit pentru găzduire. Chiar dacă este o casă mare, cu multe camere, un mediu confortabil și care oferă condiții bune în rest, tot nu este potrivită pentru găzduire. Nu este suficient doar un mediu de viață potrivit; gazda trebuie să fie și ea potrivită. Aspectul esențial aici este că gazda trebuie să poată garanta, în primul rând, că personalul care își îndeplinește îndatoririle, pe care îl găzduiește, este ocrotit de interferențele lumii exterioare. Doar apoi ar trebui analizat mediul de viață. Un mediu ceva mai puțin decât ideal este totuși acceptabil – fie că este vorba de spațiu mai mic, internet limitat, mâncare mai simplă sau acces mai puțin convenabil la apă. Atât timp cât gazda este potrivită, capabilă să răspundă la pericol când acesta se ivește, să gestioneze diverse situații complexe și, mai ales, să se ocupe corespunzător de orice împrejurări speciale care pot apărea pentru a proteja siguranța fraților și a surorilor, atunci este conform standardului ca gazdă. Cerințele noastre pentru mediul de viață al unei familii gazdă nu sunt mari; cel mai important lucru este să poată garanta siguranța. Nu este nevoie să intrăm în detalii în această privință.

II. Cerințe privind mediul de la locul de reședință

În ceea ce privește mediul extern din jurul locuinței familiei gazdă, conducătorii și lucrătorii trebuie să țină cont în primul rând dacă este sigur. Indiferent de condițiile familiei gazdă sau dacă locuința este casa unui frate sau a unei surori ori o casă de închiriat, este necesar să se ia în considerare dacă mediul extern al locuinței este sigur; acesta este cel mai important aspect. În primul rând, este potrivit doar în cazul în care credința în Dumnezeu a acestei familii gazdă nu este bine cunoscută și dacă nu există înregistrări despre credința ei la Biroul de Securitate Publică. Dacă, în trecut, când frații și surorile se adunau acolo, vecinii raportau acest lucru guvernului, iar guvernul știe deja că această familie are frecvent întâlniri cu persoane străine, atunci acest loc nu este adecvat pentru găzduire. Nici în cazul închirierii nu este adecvat să se închirieze casa unei astfel de familii. Acesta este un aspect. În plus, în unele locuri, siguranța publică este deficitară, existând incidente frecvente de jaf, crimă și alte diverse cazuri. De asemenea, locuitorii sunt persoane relativ complicate, iar poliția merge deseori acolo să verifice actele casei și cărțile de identitate și să investigheze suspecții de infracțiuni, printre altele. Spuneți-Mi, dacă ați sta într-un astfel de loc, nu ați suferi frecvent din cauza interferențelor? (Ba da.) Nici astfel de locuri nu sunt potrivite drept locuințe. Poliția îți tot bate la ușă la câteva zile, zicând că a avut loc un furt sau o crimă în apropiere și cerând cooperarea în timpul anchetei, spunând oamenilor să raporteze imediat dacă îl văd pe făptaș. Poliția îți bate mereu la ușă sub diverse pretexte, pretinzând că anchetează cazuri, dar, de fapt, caută persoane din afară și străini – mai exact, caută oameni care cred în Dumnezeu. Te-ai simți câtuși de puțin în siguranță stând într-o astfel de casă de găzduire? (Nu.) Fără îndoială, ai sta toată ziua ca pe ace. Chiar dacă aceste incidente infracționale de afară nu au nicio legătură cu familia gazdă, tot nu te-ai simți în largul tău. Trăind într-un astfel de mediu, ai simți deseori că-ți este amenințată siguranța personală. Cine știe dacă într-o zi, poliția, văzându-i pe frați și surori, ar începe să-i interogheze pe acești străini și ar ajunge să-i aresteze? Nu ai spune că este o situație înfricoșătoare? (Ba da.) În plus, cei mai mulți chinezi nu sunt conștienți de importanța siguranței; deschid ușa imediat ce aud pe cineva bătând și, de obicei, nu-și încuie ușa, ceea ce duce cu ușurință la incidente. În țările occidentale cu libertate și democrație, reședințele private sunt considerate domenii private. Dacă un străin intră pe un domeniu privat fără permisiune, este considerat un act ilegal, iar cei care locuiesc acolo cheamă poliția. Intrusul este apoi tras la răspundere conform legii. Prin urmare, dacă un străin bate la ușă, nu ești obligat să deschizi – poți refuza. Chiar dacă cineva a programat să te viziteze, dacă nu ești pregătit sau te-ai răzgândit, tot nu ești obligat să deschizi ușa; poți reprograma. Oamenii din țările occidentale au acest drept, conștientizează aceste aspecte legale. Însă chinezii nu le conștientizează. Ori de câte ori aud o bătaie la ușă, se grăbesc să deschidă. Acest lucru arată o lipsă de vigilență, o lipsă de conștientizare a autoprotecției și de familiarizare cu legile din domeniu. Sistemul juridic este doar o fațadă, deoarece în China este dictatură, fiind guvernată de un partid unic aflat deasupra legii. Marele balaur roșu acționează fără să țină deloc seama de lege și ordine în China, comițând cu nechibzuință fapte rele, iar populația nu are niciun fel de drepturi ale omului. Chinezii nu acordă atenție drepturilor omului și nici nu au dezvoltat o atitudine de respect față de reglementările disciplinare și de lege; în special, le lipsește conștientizarea cu privire la autoprotecție și cei mai mulți oameni nu știu să folosească legea pentru a se proteja. Ca urmare, nu există nicio garanție a siguranței. Pe scurt, în orice loc cu o siguranță publică deficitară, locuitori cu medii și identități complicate, inspecții frecvente sau incidente dese privind diferite cazuri penale, este ușor ca oamenii să fie afectați de interferența lumii exterioare. Un astfel de loc nu este potrivit drept locuință. Acesta este un factor privind securitatea publică de luat în considerare atunci când se rânduiește cazarea pentru personalul responsabil de lucrări importante.

Mediul de viață al celor care își fac datoria trebuie să fie atent selectat; cel mai bine este să se evite zonele urbane aglomerate și locurile periculoase. La ce locuri ne referim când vorbim de zone urbane aglomerate? Acestea includ locuri precum cele din apropierea căilor ferate, autostrăzilor, intersecțiilor și piețelor. Mai ales de-a lungul liniilor importante de cale ferată, pe unde trec nenumărate trenuri în fiecare zi, iar podelele caselor din apropiere se zguduie la fiecare tren care trece. Într-un astfel de mediu, este absolut imposibil să găsești pacea în timp ce-ți faci datoria. În plus, unii oameni, care au petrecut ani de zile făcându-și datoria departe de casă, trăiesc într-o anxietate permanentă, iar inimile lor nu sunt în cea mai bună stare, prin urmare este și mai puțin adecvat să trăiască în astfel de locuri. Dacă o anumită lucrare necesită un mediu liniștit, cum ar fi lucrarea de înregistrare sau cea bazată pe texte, trebuie cel puțin să nu existe zgomote care interferează și trebuie garantată și siguranța – acest lucru ar fi ideal. Dacă nu există un loc pe deplin sigur, trebuie găsit un loc relativ sigur. În acest caz, este acceptabil puțin zgomot și nu ar trebui să avem cerințe prea mari; atât timp cât mediul de viață este sigur, va fi suficient. În plus, dacă locuința se află într-o zonă cu trafic aglomerat, cum ar fi în apropierea unor semafoare sau a unei intersecții, vor trece nenumărați pietoni și mașini în fiecare zi. O astfel de locuință este expusă privirilor numeroșilor trecători, iar aceștia îi pot vedea cu ușurință pe cei dinăuntru aruncând o privire întâmplătoare. Mai ales când sunt aprinse luminile noaptea, situația din interiorul casei este clar vizibilă. Ai spune că o astfel de casă este totuși acceptabilă drept locuință? Este acest mediu adecvat? (Nu, nu este.) Într-adevăr, nu este adecvat. Oamenii care stau într-un astfel de loc suferă frecvent de interferențe, văzând adesea străini care îi observă. Când dau ochii cu un străin, tresar, sunt neliniștiți în fiecare zi și simt întruna că sunt urmăriți – cine știe dacă nu se ascunde cineva în spatele acestui fapt, dirijând și controlând lucrurile? Crezi că cineva s-ar putea simți în largul său locuind într-un astfel de mediu? De asemenea, unele case sunt de calitate slabă, având o izolare fonică proastă, așa încât oamenii de afară pot auzi totul când se vorbește cu voce tare sau se cântă imnuri înăuntru. În plus, unele case se află în cel mai înalt punct al comunității, caz în care sunt expuse nu doar riscului de fulgere, dar le și permit vecinilor din preajmă să-i vadă pe frați și surori ori de câte ori ies afară. Este un inconvenient pentru ei chiar și să deschidă ocazional un geam pentru a aerisi sau a răcori casa; geamurile trebuie să rămână bine închise, cu draperiile trase, prin urmare lumina nu intră deloc, iar mersul afară pentru deplasări devine un inconvenient și mai mare. Există o îngrijorare constantă de a fi observat și remarcat de oamenii de afară. Deși frații și surorile nu vin și pleacă toți odată, oamenii de afară pot vedea clar de fiecare dată când intră sau iese cineva. În cele din urmă, vor avea o idee generală despre câți străini locuiesc în această casă. Ați spune că siguranța oamenilor poate fi totuși garantată dacă stau aici? (Nu, nu poate.) Unii oameni cred: „De cele mai multe ori, ne facem datoria înăuntru și, chiar dacă ieșim afară, mergem pe rând și nu ieșim toți în același timp. Practicând în acest mod, vecinii din preajmă nu-și vor da seama de nimic.” Dar chiar dacă ieși pe rând, tot va cauza probleme dacă cineva observă că ești străin. Mulți non-credincioși nu duc nici ei o viață foarte cumsecade, dar le face o deosebită plăcere să observe și să-și bage nasul în treburile altora. Unii pot chiar să folosească un binoclu pentru a te spiona, urmărind ce faci înăuntru. Dacă descoperă că se întrunesc credincioși, se grăbesc să raporteze acest lucru guvernului în schimbul unei recompense. Odată ce o astfel de persoană te-a luat în vizor, nu cumva este o situație periculoasă? (Ba da.) Odată ce te-a luat în vizor, poate ieși ceva bun din asta? Cu siguranță vei ajunge să fii arestat! Nicio țară sau regiune nu duce vreodată lipsă de oameni băgăreți. Chiar dacă nu câștigă niciun ban supraveghindu-te, sunt mai mult decât dispuși să o facă – chiar ar plăti din buzunarul lor și ar întârzia munca lor pentru a petrece timp stând de veghe. Și, dacă există o recompensă pentru raportarea ta, vor fi și mai dornici să o facă. Mai ales într-o dictatură, cum este în China, sunt prea mulți oameni care îi monitorizează pe cei care cred în Dumnezeu. Întrucât sunt scârbiți de adevăr și simt aversiune față de cei care cred în Dumnezeu, raportează imediat ce descoperă credincioși care interacționează între ei sau se întrunesc. Dacă există o recompensă pentru raportare, găsesc o satisfacție neobosită în a proceda astfel. Nu aduce acest lucru cu ușurință necazuri bisericii? (Ba da.) Dacă te confrunți cu astfel de interferențe, nu este din cauză că lucrătorii și conducătorii nu au rânduit bine cazarea? Dacă locul și mediul de cazare a personalului responsabil de lucrări importante sunt neadecvate deoarece conducătorii și lucrătorii nu s-au gândit bine la lucruri, acestea sunt consecințele care vor decurge. Dacă locul în care stai atrage prea multă atenție, aceasta poate face ca lucrurile să meargă cu ușurință prost. Odată ce un lucru merge prost și abia atunci îți dai seama că acest loc nu este potrivit drept locuință, este deja prea târziu. Prin urmare, alegerea unei locuințe adecvate pentru cei care își fac datoria este, de asemenea, o sarcină esențială, iar o alegere proastă poate duce cu ușurință la pericole.

III. Cum ar trebui conducătorii și lucrătorii să facă lucrarea de rânduire a locuințelor pentru personal?

Referitor la mediul de viață al personalului responsabil de lucrări importante, fie că este vorba de mediul intern sau de cel extern, conducătorii și lucrătorii ar trebui să se gândească la toate aspectele cu atenție. Nu ar trebui să aibă o gândire simplistă, presupunând mereu că, dacă nu interacționăm cu lumea exterioară, nu se va întâmpla nimic. Societatea de astăzi este incredibil de complexă, plină de tot soiul de demoni și, indiferent de loc, există mereu oameni băgăreți care te urmăresc, așa încât este imposibil să le eviți supravegherea. S-ar putea să te gândești astfel: „N-am încălcat nicio lege și n-am făcut nimic rău crezând în Dumnezeu. Pur și simplu îmi fac datoria; nu ar trebui să mi se întâmple nimic, nu-i așa?” Dar faptele nu sunt atât de simple pe cât îți imaginezi. De ce folosește PCC atât de mulți oameni și atâtea resurse pentru a I se împotrivi lui Dumnezeu și a suprima biserica Sa? Poți să înțelegi acest lucru? Nu vei putea niciodată. Cât de mult îți poți da seama de natura diavolilor și a satanelor? Înțelegi mult prea puține despre diavoli și satane. Această societate este incredibil de complexă, iar diavolii și satanele sunt niște mizerabili care comit fapte rele. Ceea ce vor ei cel mai mult este să-i aresteze pe aleșii lui Dumnezeu și să tulbure lucrarea bisericii. Dacă le consideri mereu pe satane drept niște oameni obișnuiți, atunci ești cu adevărat ignorant; acest lucru arată că nu ți-ai dat seama de răutatea acestei societăți și, cu siguranță, nu ți-ai dat seama de ura diavolilor și a satanelor. Prin urmare, pentru ca lucrătorii și conducătorii să facă bine lucrarea bisericii, trebuie să-i mențină în siguranță pe cei care își fac datoria – acest lucru este de cea mai mare importanță. Într-o țară sub conducere dictatorială, unde nu există libertatea credinței, este destul de dificil să menții siguranța celor care își fac datoria. Cu toate acestea, oricât de dificil ar fi, trebuie selectate cu grijă locuințe adecvate; nu poate exista nicio neglijență în această privință. Rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu au inclus părtășie despre aceste chestiuni. Conducătorii și lucrătorii trebuie să se asigure că frații și surorile își pot face datoria fără tulburări și fără interferența lumii exterioare – atât timp cât se dedică acestui lucru, îl pot realiza. Singura îngrijorare este atunci când se poartă superficial și iresponsabil, având grijă doar de propria siguranță, fără a ține cont de siguranța fraților și a surorilor. Acest lucru face imposibilă îndeplinirea corespunzătoare a lucrării bisericii. Dacă, din cauza neglijenței, a lipsei de seriozitate, a iresponsabilității sau a fricii tale față de mediu și de probleme, nu reușești să faci aceste lucruri, ducând la arestarea personalului care îndeplinește îndatoriri importante și punând în pericol viața fraților și surorilor – ceea ce întârzie lucrarea bisericii și le face rău fraților și surorilor – atunci, în calitate de conducător sau lucrător, ar trebui să-ți asumi răspunderea. Această răspundere nu poate fi rezolvată pur și simplu dând niște bani drept compensație sau mărturisind prin rugăciune; nu este așa de simplu. Așadar, care este natura acestei chestiuni? Este o pată de neșters, o fărădelege permanentă – ai primit o bilă neagră. Această „bilă neagră” nu indică o greșeală obișnuită; în ochii lui Dumnezeu, este o fărădelege. Dacă fărădelegile tale sunt prea numeroase – ai comis fărădelegi în trecut, încă le comiți în prezent și apoi vei comite mai multe în viitor – având mai multe fărădelegi grave combinate, vei suferi pierzanie și distrugere. Dumnezeu nu te va mai mântui, iar credința ta în Dumnezeu va fi fost în zadar. Nu doar că nu vei avea nicio speranță de mântuire, dar te vei confrunta și cu pedeapsa. Prin urmare, este esențial ca lucrătorii și conducătorii să-și facă lucrarea în conformitate cu principiile! Ai memorat acest lucru? (Da.) Conducătorii și lucrătorii ar trebui să-și îndeplinească responsabilitățile și, oricât de potrivnic sau de periculos ar fi mediul, trebuie să facă tot posibilul în funcție de condițiile locale pentru a proteja siguranța personalului responsabil de lucrări importante și pentru a rândui corespunzător locuințele acestuia. Obiectivul este acela de a se asigura că lucrarea bisericii poate decurge normal.

Pentru ca lucrătorii și conducătorii să se asigure că locuințele rânduite pentru personalul responsabil de lucrări importante nu sunt supuse interferențelor lumii exterioare, pe lângă cerințele și principiile privind reședința și mediul său, există și cerințe și principii privind diverse aspecte ale situației familiei gazdă. Când conducătorii și lucrătorii găsesc o potențială familie gazdă, ar trebui să se intereseze mai întâi despre mediul și condițiile familiei, situația membrilor acesteia, dacă au vreo dispută cu alții, vreun dușman sau vreo încurcătură cu guvernul, dacă sunt implicați frecvent în procese în instanță, dacă au relații sociale complicate și așa mai departe. Toate aceste situații de bază ar trebui investigate și aflate în detaliu. Dacă gazda sau copiii săi și alți membri ai familiei au relații sociale complicate, iar familia este în permanență tulburată – fiind vizitată frecvent de indivizi dubioși care vin să caute probleme sau să colecteze datorii ori primește scrisori de amenințare de la bandiți sau tâlhari, precum și somații din partea guvernului sau a tribunalului – toate acestea sunt chestiuni foarte problematice. Dacă ai participa la adunări sau ți-ai face datoria în această gospodărie, nu ar fi acestea tulburări? Prin urmare, când găsești această familie gazdă, ar trebui să pui mai întâi întrebări și să afli informații despre situația ei de bază. Cel mai bine este dacă aceste probleme nu sunt prezente, dar, dacă sunt și nu poți găsi în prezent un loc mai potrivit, atunci analizează dacă gazda se poate ocupa eficient de aceste probleme. Dacă gazda nu se poate ocupa eficient de ele și nu se poate debarasa de aceste chestiuni haotice, atunci această gospodărie nu este potrivită pentru găzduirea fraților și surorilor, deoarece locuind aici s-ar putea confrunta oricând cu interferența lumii exterioare și a persoanelor, evenimentelor și lucrurilor exterioare. Aceste medii nu-i vizează direct pe oamenii care cred în Dumnezeu. Cu toate acestea, credincioșii sunt un grup deosebit de sensibil într-o țară în care religia este persecutată și, pe deasupra, după eforturile ample ale guvernului de a răspândi propagandă, de a-i spăla pe oameni pe creier, de a născoci zvonuri și a defăima, non-credincioșii nu doar că nu reușesc să-i înțeleagă pe cei care cred în Dumnezeu, ci ajung chiar să creadă retorica PCC, căpătând o ură și o ostilitate deosebite față de credincioși. Prin urmare, dacă află că o anumită gospodărie găzduiește credincioși, devine foarte periculos atât pentru familia gazdă, cât și pentru frați și surori. Când frații și surorile trăiesc într-un astfel de mediu, nu doar suferă frecvent de interferențe, dar nici siguranța lor nu poate fi garantată. Așadar, de ce i-ai lăsa să locuiască în continuare acolo? Este în mod clar un loc periculos, nepotrivit ca locuință – ar trebui mutați rapid. Conducătorii și lucrătorii nu ar trebui să rânduiască pur și simplu locuințe pentru frați și surori și apoi să se spele pe mâini de această problemă, gândindu-se astfel: „Atât timp cât au un loc unde să mănânce și să doarmă, la adăpost de intemperii, este în regulă. Atât timp cât își pot face datoria, nu este nicio problemă. Oricum, unde am găsi atâtea locuri potrivite?” Este extrem de iresponsabil! Dacă nu este disponibil niciun loc potrivit la acel moment, pot rămâne acolo temporar, dar ar trebui să cauți imediat un loc potrivit în care să-i muți cât mai curând posibil; nu o trata ca pe o reședință pe termen lung.

Unii conducători și lucrători nu realizează o lucrare reală. Ei rânduiesc ca personalul responsabil de lucrări importante să stea într-un anumit loc, întreabă cum sunt condițiile de hrană și de odihnă și se interesează dacă i-a supravegheat vreun non-credincios. După ce află că nu s-a observat nimic neobișnuit timp de câteva zile, nu se mai ocupă de chestiune, neverificând din nou situația timp de jumătate de an sau mai mult. Ei cred că au rânduit bine locuințele și și-au îndeplinit responsabilitatea, considerând că totul este realizat și în regulă. Nu acordă atenție în continuare posibilității ca mediul să prezinte ulterior interferențe sau să existe potențiale riscuri legate de siguranță. Este adecvat? (Nu.) De ce nu este adecvat? (După rânduirea locuințelor, conducătorii și lucrătorii trebuie să urmărească situația. Dacă nu o fac, iar frații și surorile se găsesc într-o situație periculoasă și nu se pot muta, ar putea ajunge să fie arestați.) Dar unii conducători și lucrători gândesc astfel: „Sunteți cu toții adulți – chiar trebuie să urmăresc situația? Nu poți să vezi dacă există pericole? Dacă nu poți, atunci nu-ți merge mintea! Dacă observi un pericol, pur și simplu mută-te – chiar trebuie să-ți spun eu?” Așa gândesc ei. Credeți că acest raționament are sens? (Nu are.) De ce nu? (Deoarece menținerea siguranței celor care îndeplinesc îndatoriri importante este în mod inerent responsabilitatea conducătorilor și lucrătorilor; este o lucrare inclusă în rolul lor și pe care ar trebui să o îndeplinească.) Ei nu consideră că acest lucru face parte din lucrarea pe care ar trebui să o realizeze conducătorii și lucrătorii; cred că ar trebui pur și simplu să-i ajute pe frați și surori, așa cum ar urma exemplul lui Lei Feng de a face fapte bune. În plus, nu consideră că realizarea acestui lucru are rolul de a sprijini lucrarea bisericii, considerându-l în schimb doar rânduirea locuințelor pentru personal, fără legătură cu lucrarea bisericii. N-ai spune că este o nesăbuință? Ce fel de persoană ar gândi așa? (O persoană fără simțul responsabilității.) Așa gândesc acei conducători falși leneși, neloiali și iresponsabili. Ei nu sprijină lucrarea casei lui Dumnezeu; după ce rânduiesc o locuință pentru frați și surori, se gândesc: „Am rânduit să stați într-un loc foarte bun – ce favoare uriașă v-am făcut!” Nu consideră că acest lucru sprijină lucrarea bisericii. În calitate de conducători și lucrători, dacă nu rânduiți în mod corespunzător locuințe pentru membrii personalului responsabil de lucrări importante și nu protejați în mod eficient siguranța lor, nu va fi întârziată lucrarea bisericii dacă aceștia se confruntă cu pericole și nu-și pot face datoria în mod normal? Trebuie să rânduiești mai întâi locuințe corespunzătoare pentru ei, astfel încât siguranța lor să fie protejată, și abia apoi pot să lucreze normal. Dar acei conducători falși nu gândesc așa; îi plasează pe acești oameni undeva și apoi îi ignoră, fără să le mai verifice mult timp situația. Când intervine o situație periculoasă și nu pot să-și contacteze conducătorul, aceștia nu au de ales decât să se mute pe cont propriu. Până când conducătorul lor află și merge în cele din urmă să verifice, oamenii au plecat de mult, iar conducătorul nu are habar unde s-au dus. Ce fel de persoană este aceasta? Ce fel de conducător sau lucrător este? Un conducător fals. Mai ales în cazul fraților și surorilor care au venit din alte zone și nu sunt familiarizați cu mediul local, conducătorii și lucrătorii trebuie cu atât mai mult să-i viziteze și să le urmărească periodic situația. Conducătorii și lucrătorii nu ar trebui să presupună că doar rânduind locuințe pentru ei o dată rezolvă totul permanent; de fapt, această lucrare este departe de a fi finalizată. Trebuie să-i viziteze și să le urmărească frecvent situația. Dacă nu este convenabil pentru conducători și lucrători să meargă acolo personal, ar trebui să desemneze alte persoane să verifice. Trebuie cel puțin să urmărească această lucrare – să evalueze mediul de viață al acestui personal responsabil de lucrări importante, verificând dacă există vreun pericol sau ceva neobișnuit ori dacă s-au ivit circumstanțe speciale și dacă este necesară mutarea. Trebuie aflate și urmărite toate aceste informații. Dacă acest loc pare a fi cel mai potrivit pe termen scurt, este în regulă, dar după un timp ar trebui să se întoarcă pentru a verifica mediul și siguranța lor și dacă au suficiente alimente și provizii – ar trebui să se intereseze despre toate aceste detalii. Este posibil ca lucrătorii și conducătorii să nu înțeleagă lucrarea personalului responsabil de lucrări importante, caz în care nu ar trebui să interfereze cu acest aspect, dar rânduirea corespunzătoare a locuințelor pentru acesta este o responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor – neîndeplinirea ei este o neglijare a responsabilității și arată că sunt conducători falși, care nu fac lucrare reală. În special frații și surorile care vin din alte zone necesită cu atât mai mult o atenție suplimentară, atentă, și nu ar trebui tratați neglijent. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să discute cu ei din când în când, să vadă dacă au dificultăți care trebuie rezolvate și dacă au existat probleme sau circumstanțe speciale în mediul în care își fac datoria în acest timp, de exemplu, dacă a existat vreo activitate neobișnuită care să implice administrația locală, comitetul de cartier sau secția de poliție. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să se intereseze și să întrebe despre aceste lucruri pentru a rămâne bine informați. Apoi ar trebui să aibă părtășie cu familia gazdă despre principiile și căile de practică privind găzduirea corespunzătoare și protejarea celor care își fac datoria, astfel încât familia gazdă să înțeleagă pe deplin aceste principii și căi de practică. Dar lucrurile nu se sfârșesc aici. De asemenea, din când în când, conducătorii și lucrătorii trebuie să facă vizite și să pună întrebări despre situația familiei gazdă. Orice chestiuni detectează ar trebui rezolvate prompt pentru a se asigura că nu apar probleme. Doar atunci este lucrarea făcută cu adevărat bine. Dacă gazda întâmpină dificultăți privind găzduirea, cum ar fi limitări financiare sau o lipsă de înțelepciune care o face incapabilă să abordeze sau să gestioneze situațiile ivite, atunci conducătorii și lucrătorii trebuie să ajute la rezolvarea acestor probleme. Limitările financiare sunt ușor de rezolvat – casa lui Dumnezeu poate oferi fonduri pentru găzduire, iar familia gazdă trebuie să contribuie doar cu forța de muncă. Dacă gazda nu dă dovadă de înțelepciune, este o problemă însemnată. Conducătorii și lucrătorii trebuie să explice clar înțelepciunea necesară și câteva principii de practică în această privință. Dacă gazda tot nu se ridică la înălțimea situației, atunci conducătorii și lucrătorii ar trebui să găsească un frate sau o soră înțeleaptă în apropiere, care să coopereze cu familia gazdă la realizarea adecvată a acestei lucrări. Dacă problema ține chiar de gazdă – de exemplu, este timidă sau se teme de arestare – atunci conducătorii și lucrătorii ar trebui să aibă părtășie despre adevăr pentru a oferi sprijin și ajutor, având părtășie despre intențiile lui Dumnezeu, precum și despre valoarea și semnificația îndeplinirii acestei datorii. Dacă este o problemă legată de mediul obiectiv, nu trebuie amânată sau pur și simplu tolerată și, cu siguranță, nu trebuie tratată neglijent; ar trebui rezolvată imediat. De exemplu, dacă oamenii au remarcat deja acest loc, dacă străini suspecți vin și pleacă frecvent din zonă și este posibil ca cineva să monitorizeze locul, atunci există un pericol ascuns. Așadar, mutați imediat frații și surorile – va fi prea târziu dacă așteptați până când se întâmplă ceva rău. Dacă situația este temporară și este doar o procedură normală, de rutină, puteți totuși să vă descurcați la limită: cereți-le fraților și surorilor să plece temporar pentru a-l evita o zi sau două, putând să se întoarcă mai târziu. Dacă oamenii l-au remarcat deja, atunci nu mai este o opțiune să rămână acolo și este necesară mutarea permanentă. Acestea sunt câteva dintre chestiunile detaliate pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să le gestioneze și să le rezolve în această lucrare. Această lucrare nu se rezumă în niciun caz la plasarea câtorva persoane într-un loc cu hrană și la adăpost, considerând treaba încheiată; sunt multe detalii implicate. Mai ales într-o țară precum China, unde mediul este deosebit de ostil și persecuția religioasă este gravă, conducătorii și lucrătorii trebuie cu atât mai mult să fie incredibil de atenți și să monitorizeze îndeaproape mediul de viață și aspectele referitoare la siguranță ale personalului responsabil de lucrări importante. Nu pot să fie neglijenți. Toate aspectele lucrării în cauză trebuie realizate bine pentru a se asigura că este garantată siguranța acestui personal responsabil de lucrări importante și că acesta își poate îndeplini datoria cu liniște sufletească. Lucrarea este făcută bine în acest mod. Aceasta este lucrarea pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să o facă în legătură cu familiile gazdă și sunt destul de multe detalii implicate în ea.

Unii conducători și lucrători, după ce rânduiesc ca un anumit personal responsabil de lucrări importante să fie plasat în case de găzduire adecvate, îl ignoră complet și nu urmăresc în mod constant situația familiilor gazdă. Ei spun: „Sunt ocupat în fiecare zi cu lucrarea bisericii – cum aș putea avea timp să-i vizitez pe acești oameni? În plus, sunt multe alte lucrări și, de asemenea, este destul de periculos. Nu e ușor să ne facem lucrarea!” Subliniază întruna motive obiective, dar nu vor să-și îndeplinească responsabilitățile. Ce credeți: are vreun temei această afirmație a lor? (Nu.) De ce nu? (De fapt, realizarea acestei lucrări nu necesită prea mult timp și energie din partea conducătorilor și lucrătorilor. Ar putea să-i viziteze în trecere, când ies. Și, dacă nu au timp, ar putea rândui, de asemenea, ca frații și surorile din apropiere să meargă să-i viziteze.) Dacă vor să facă bine această lucrare, chiar dacă lucrarea lor principală îi ține puțin ocupați, conducătorii și lucrătorii își vor face totuși timp să se concentreze asupra ei. Dacă nu au timp să meargă personal, pot rândui să meargă alții. Indiferent dacă rânduiesc să meargă alții sau merg ei înșiși, în cele din urmă, această lucrare face parte din sfera de responsabilități ale conducătorilor și lucrătorilor. Realizarea adecvată a acestei lucrări este o responsabilitate importantă pentru conducători și lucrători și nu poate fi neglijată. În cazul în care conducătorii și lucrătorii sunt prea ocupați și nu au personal timp, nici nu rânduiesc să meargă alții, atunci nimeni nu se va ocupa de această chestiune. Dacă s-ar întâmpla ceva rău, ar fi o neglijare a responsabilității din partea conducătorilor și lucrătorilor. Pentru a evita ca aceia care îndeplinesc îndatoriri importante să sufere din cauza interferenței lumii exterioare, conducătorii și lucrătorii trebuie să țină cont de toate aspectele, garantând în cea mai mare măsură posibilă că își pot îndeplini îndatoririle în pace și își pot desfășura lucrarea actuală în mod ordonat. Dacă personalul responsabil de lucrări importante este protejat corespunzător, acest lucru echivalează cu protejarea lucrării importante în sine. Când personalul responsabil de lucrări importante poate lucra în mod normal, lucrarea importantă se poate desfășura și ea în mod ordonat. Prin urmare, scopul conducătorilor și lucrătorilor care protejează personalul responsabil de lucrări importante este, de fapt, de a ocroti fiecare aspect important al lucrării. Dacă unii conducători și lucrători spun: „Îndeplinești o datorie importantă și mi se cere să te protejez, dar am o poziție de conducere și nici eu nu sunt în siguranță. Nu pot să-mi garantez nici măcar siguranța proprie, deci cum pot să vă protejez pe voi?”, este corectă această afirmație? (Nu este corectă.) Ce fel de înțelegere au astfel de conducători și lucrători? (Înțelegerea lor este precară; astfel de oameni sunt egoiști și predispuși la denaturări.) Sunt indivizi predispuși la denaturări. Indivizilor predispuși la denaturări le lipsește raționalitatea? (Da.) Dacă acești frați și surori nu și-ar îndeplini îndatoririle în casa lui Dumnezeu, ci ar avea în schimb slujbe și ar trăi în lume, ar mai fi nevoie să fie protejați? Membrii personalului responsabil de lucrări importante trebuie protejați bine tocmai pentru că fac lucrarea bisericii și îndeplinesc îndatoriri importante în casa lui Dumnezeu și pentru că, dacă sunt arestați, ar putea fi condamnați la închisoare sau bătuți până când sunt răniți sau devin invalizi, afectând grav lucrarea bisericii. Numai așa poate lucrarea bisericii să decurgă într-un mod ordonat. Dacă se află în unele țări democratice, unde există libertatea credinței religioase și credincioșii în Dumnezeu nu sunt persecutați, atunci această lucrare devine simplă pentru conducători și lucrători. Practic, trebuie doar să găsească o casă adecvată și, în conformitate cu legile și reglementările locale, să rânduiască în mod corespunzător locuințe pentru cei care își fac datoria. Trebuie cel mult să întrebe doar cum stau lucrurile cu viața de zi cu zi din ultima vreme și dacă mediul de viață încalcă vreo reglementare guvernamentală. Dacă există o încălcare, trebuie să se clarifice care este problema și cum ar trebui corectată și rezolvată. Dacă nu există încălcări, dar guvernul cauzează probleme sau oameni răi ori indivizi necunoscuți recurg la hărțuiri, este necesară consultarea unui avocat pentru a gestiona corect aceste probleme. În unele țări libere, democratice, este nevoie cel mult de acest tip de lucrare. Însă, în dictaturile în care nu există libertatea credinței religioase, cerințele pentru mediul și condițiile familiilor gazdă trebuie să fie mai stricte și trebuie făcută mai multă lucrare – precum și o lucrare mai detaliată – în ceea ce privește siguranța. Desigur, sporește și dificultatea pe care o implică o astfel de lucrare. Pentru lucrarea de protejare a personalului responsabil de lucrări importante împotriva interferențelor lumii exterioare, dacă se ține cont cu atenție de fiecare aspect al mediului, interferențele care decurg din acel mediu vor fi relativ reduse. Dacă se ține cont pe deplin atât de mediul extern, cât și de mediul intern, atunci poate fi găsită o cale realistă și fezabilă. Astfel mediul poate fi îmbunătățit într-o oarecare măsură, iar interferențele pot fi reduse. Această abordare este relativ adecvată.

Menținerea în siguranță a personalului responsabil pentru lucrări importante

I. Cum să protejăm siguranța aleșilor lui Dumnezeu în țările în care credința este persecutată

A cincisprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor este, în primul rând, de a proteja personalul responsabil pentru lucrări importante, ferindu-l de interferența lumii exterioare; în plus, conducătorii și lucrătorii trebuie să-i țină în siguranță pe acești oameni. Cerințele pentru menținerea lor în siguranță sunt și mai stricte. Să analizăm mai întâi aspectele care implică siguranța – la ce probleme privind siguranța vă puteți gândi? Pentru a proteja siguranța celor care îndeplinesc îndatoriri importante, este esențial să se garanteze mai întâi că nu sunt afectați de interferența lumii exterioare – acesta este minimul care trebuie realizat și doar pe această bază poate fi asigurată în cele din urmă siguranța lor. Siguranța despre care vorbim aici înseamnă pur și simplu să putem garanta că aceia care își îndeplinesc îndatoririle nu sunt tulburați sau arestați și că își pot îndeplini îndatoririle în mod normal. Este atât de simplu. În cazul în care conducătorii și lucrătorii nu pot garanta că aceia care își îndeplinesc îndatoririle vor fi protejați de interferențe și arestări, nu există niciun mod de a le proteja siguranța. Gândiți-vă la următoarele: la ce ar trebui să fie atenți conducătorii și lucrătorii pentru a proteja siguranța personalului responsabil pentru lucrări importante? În primul rând, trebuie să rânduiască plasarea într-un loc adecvat a personalului responsabil pentru lucrări importante. Ce înseamnă un loc adecvat? Acesta trebuie să îndeplinească cel puțin două condiții. În primul rând, acest loc trebuie să fie ferit de orice interferență a mediului. În al doilea rând, nu trebuie să atragă atenția; doar câțiva frați și surori din zonă știu că această familie crede în Dumnezeu și îi găzduiește pe alții, dar nimeni altcineva nu este știe acest lucru. Doar un astfel de loc este adecvat pentru găzduirea celor care îndeplinesc îndatoriri importante. După ce se mută acest personal responsabil pentru lucrări importante, informațiile personale, cum ar fi numele și locul de proveniență al fiecărei persoane, precum și situații specifice, cum ar fi tipul de lucrare bisericească în care se implică și dacă a fost arestată anterior sau este căutată de guvern, nu ar trebui dezvăluite întâmplător altora. Cu cât știu mai puțini oameni, cu atât mai bine. Întrucât statura oamenilor este prea mică și nu este sigur dacă ar putea rămâne fermi în cazul în care ar fi arestați și întemnițați, aceștia ar trebui să aibă conștiință de sine și să se abțină de la a se interesa la întâmplare despre informațiile personale ale fraților și surorilor, pentru a evita să-și atragă singuri necazuri pe viitor. Ar trebui să avem frecvent părtășie despre principiile și înțelepciunea în această privință, astfel încât toată lumea să le înțeleagă. Acest lucru nu este benefic doar pentru lucrarea casei lui Dumnezeu, ci și pentru fiecare individ. Prin urmare, conducătorii și lucrătorii ar trebui să-i instruiască pe frații și surorile din familiile gazdă să-și măsoare cuvintele și să nu dezvăluie altor frați și surori sau membrilor non-credincioși ai familiei lor informațiile personale ale celor care îndeplinesc îndatoriri importante. Este necesară realizarea acestei lucrări? (Da.) Unii frați și surori din familiile gazdă nu pot să-și măsoare cuvintele. De exemplu, cineva a găzduit câțiva conducători și lucrători și s-a familiarizat cu situațiile personale ale acestor oameni, cu mediul lor familial și cu îndatoririle pe care le îndeplineau. Apoi, le-a spus copiilor săi: „Uite, are aceeași vârstă ca tine. Crede în Dumnezeu de zece ani și chiar și-a dat demisia pentru a-și îndeplini datoria. Lucra într-un departament guvernamental din orașul cutare, având un venit anual de zeci de mii de yuani!” Vezi, ca și cum ar discuta banalități, a dezvăluit membrilor non-credincioși ai familiei sale situația acestor persoane care îndeplinesc îndatoriri importante. Există chiar și unii care, atunci când găzduiesc frați și surori care au fost arestați și întemnițați anterior, le spun membrilor familiei: „Uite, au stat la închisoare ani de zile și nu s-au transformat niciodată în iude. După ce au fost eliberați, continuă să-și facă datoria. Acum guvernul vrea să-i aresteze din nou, așa că nu pot să meargă acasă să se reunească cu familiile lor, dar nu sunt negativi. Vezi cât de mare este credința lor? Tu de ce nu poți să crezi cum se cuvine?” Ei dezvăluie astfel la întâmplare informații importante despre frați și surori prin metoda de a-și instrui copiii. Ar putea să ducă asta la necazuri în viitor? (Da.) Este aceasta o problemă? (Da, este.) Dacă nu se întâmplă nimic din această cauză, este în regulă; dar, odată ce marele balaur roșu efectuează arestări, membrii non-credincioși ai familiei lor sunt primii care vin să-i raporteze pe frați și surori: „Domnule polițist, cutare este conducător, este cel pe care îl cauți.” Persoana trădată este apoi arestată de marele balaur roșu și aproape omorâtă în bătaie, rămânând sub semnul întrebării dacă va putea continua să-și facă datoria sau să ducă o viață normală. Aceasta este consecința trădării. Nu este cauzată de cele spuse la întâmplare de gazdă? (Ba da.) Dacă personalul responsabil de lucrări importante este expus unor asemenea riscuri de siguranță, nu înseamnă că lucrătorii și conducătorii nu și-au făcut treaba în detaliu? (Ba da.) Gazda se gândește astfel: „Membrii familiei noastre sunt cu toții oameni buni; nu vă vor vinde. Ei susțin credința în Dumnezeu, chiar cumpără legume și carne când veniți!” Îi tratează pe membrii non-credincioși ai familiei lor ca și cum ar fi frați și surori, fără să poată vedea clar ce este în stare să facă familia lor sau cât de grave ar fi consecințele dacă i-ar vinde pe frați și surori. În plus, sunt foarte curioși în legătură cu situația fraților și surorilor, întrebând: „De câți ani îndeplinești această datorie? Ai îndeplinit vreodată îndatoriri periculoase? Ești cunoscut pe plan local drept credincios în Dumnezeu? Ai fost vreodată arestat?” Mai ales când vine vorba de cei căutați sau care au dosar penal din cauza credinței lor în Dumnezeu și care predică Evanghelia în altă regiune sau țară, gazda se interesează mereu de informațiile lor, întrebând: „Ești căutat? Este vorba de un mandat local, provincial sau național?” „Ai cazier – de câte ori ai fost arestat? La câți ani de închisoare ai fost condamnat?” Întreabă despre aceste chestiuni în cele mai mici detalii. Frații și surorile care stau în casa lor văd că sunt destul de entuziaști în privința găzduirii și că nu sunt oameni răi. Dacă nu împărtășesc aceste informații, simt că ar putea părea nepoliticoși, ceea ce îi pune într-o situație dificilă. Unii oameni se simt obligați să spună câte ceva și, după ce vorbesc, acest lucru duce uneori inevitabil la consecințe grave. Prin urmare, conducătorii și lucrătorii ar trebui să instruiască direct gazda: „Există câteva reguli pe care trebuie să le urmezi când găzduiești frați și surori. Nu te interesa și nu pune întrebări în mod necugetat – nu-ți va aduce niciun beneficiu dacă știi prea multe despre ei. Dacă se întâmplă ceva și nu poți rezista chinurilor torturii, s-ar putea să te transformi într-o iudă. În acel caz, informațiile pe care le-ai aflat și pe care le-ai priceput îți netezesc, practic, calea pentru a deveni o iudă. Dacă se întâmplă asta, ai rămâne cu regrete pe viață și, în cele din urmă, te-ai confrunta cu o pedeapsă. Dacă nu cunoști aceste detalii, nu vei deveni o iudă. Așadar, nu trebuie în niciun caz să te interesezi sau să încerci să afli aceste chestiuni. Necunoașterea lor te protejează și nu-ți afectează găzduirea sau dobândirea adevărului în credința ta în Dumnezeu. Este cel mai bine să nu știi. Îți este clar că acești frați și surori sunt aici pentru a-și face datoria și că nu sunt oameni răi sau malefici, prin urmare nu este nevoie să întrebi mai multe. Îndeplinirea datoriei tale de a-i găzdui este cel mai important lucru și garantarea siguranței lor este suficientă.” Este un aspect al lucrării pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să-l realizeze. În plus, acei credincioși din zonă care nu au o bază în credința lor și sunt credincioși doar cu numele, cei limbuți și predispuși să pună întrebări, cei care păstrează legături strânse cu personalul guvernamental și cei care se ascund imediat ca niște țestoase care își ascund capul în carapace când se ivesc necazuri – și care ar putea chiar să vândă biserica și să se transforme în iude – nu trebuie în niciun caz lăsați să afle că familiile gazdă adăpostesc frați și surori. Dacă este nevoie ca unii frați și surori să ajute cu lucrarea de găzduire a personalului responsabil pentru lucrări importante, numai cei care au o bază în credința lor în Dumnezeu și care au înțelepciune ar trebui selectați pentru a coopera. Cei fără o bază sau fără înțelepciune sunt categoric nepotriviți. Deci cum anume ar trebui să fie acordat ajutorul? Frații și surorile din familiile gazdă se concentrează pe găzduire în casele lor, în timp ce frații și surorile din zonă care au înțelepciune și credință ajută din afară, oferind acoperire și protejând mediul. Ar trebui să se asocieze cu oameni influenți, să fie la curent cu politicile, tendințele și potențialele operațiuni ale guvernului și să-i informeze prompt pe frații și surorile din familiile gazdă. Astfel, dacă guvernul lansează vreo operațiune de arestare, se pot adopta cu promptitudine măsuri preventive și va fi încă timp pentru evacuare și mutare sau pentru ascundere, evitând astfel orice pericol. Doar în acest mod se poate asigura, în esență, siguranța celor care îndeplinesc îndatoriri importante. Pe scurt, nu este în regulă ca lucrătorii și conducătorii să abordeze această lucrare cu o mentalitate simplistă; o gândire complexă în această privință este întotdeauna mai bună decât o gândire simplistă, deoarece chestiunile referitoare la siguranță nu pot fi ignorate – dacă se întâmplă ceva rău, nu va fi o problemă neînsemnată!

Există și situații specifice cărora trebuie să le acordați atenție în lucrarea de protejare a siguranței personalului responsabil pentru lucrări importante. Unii oameni își asumă îndatoriri riscante, cum ar fi să transporte cărți conținând cuvintele lui Dumnezeu, să livreze instrucțiuni de lucru în zone compromise ori să gestioneze consecințele în aceste zone. Cei care fac o astfel de lucrare periculoasă nu trebuie să locuiască niciodată cu cei care îndeplinesc îndatoriri importante, nici nu ar trebui să știe unde locuiesc acei indivizi sau care familie îi găzduiește. Motivul este că aceia care fac o lucrare periculoasă riscă să fie urmăriți și arestați în orice moment. Dacă sunt prinși și supuși torturii, pot trăda biserica, implicându-i la rândul lor pe cei care îndeplinesc îndatoriri importante și pe familiile gazdă. Nu ține oare de chestiunea siguranței? Dacă unii membri ai personalului care îndeplinesc îndatoriri importante pleacă să se ocupe de probleme și au convenit să se întoarcă în trei zile, dar nu se întorc după trei zile, ați spune că această situație este periculoasă? Ar trebui evacuați ceilalți membri ai personalului care își îndeplinesc îndatoririle? (Da.) În astfel de cazuri, este necesară o evacuare imediată; nu trebuie să existe nicio întârziere și să se asume niciun risc – nu pot avea o mentalitate de a se baza pe noroc. Unii oameni sunt leneși, simt că este deranjant și ezită să plece, spunând: „Ce-i rău în a aștepta încă o zi? Poate că doar au fost întârziați de vreo situație specială.” A aștepta încă o zi nu face decât să sporească pericolul. Dacă pleci și nu se întâmplă nimic, te poți întoarce oricând și nu ar fi o greșeală. Dar, dacă nu pleci și aștepți încă o zi, ar putea să apară un incident și, în acel moment, va fi prea târziu pentru regrete. Prin urmare, dacă frații și surorile care au plecat să se ocupe de probleme nu se întorc în intervalul de timp convenit, este posibil să se fi întâmplat ceva rău. Pentru protecție în orice eventualitate, frații și surorile în cauză ar trebui să fie evacuați și mutați imediat într-un loc relativ sigur. Odată ce este găsit un loc potrivit, pot continua să-și îndeplinească îndatoririle în mod normal, fără să fie prea târziu. O altă situație este atunci când marele balaur roșu arestează persoana din biserica locală care este responsabilă pentru lucrarea de rânduire a locuințelor fraților și surorilor care își fac datoria. Ce ar trebui făcut în astfel de cazuri? (Să mutăm imediat personalul responsabil de lucrări importante.) Prioritatea pentru conducători și lucrători este să mute imediat acest personal responsabil de lucrări importante într-un loc relativ sigur. Mai presus de orice, trebuie să le fie garantată siguranța. Nu ar trebui expuși niciunui risc. După mutarea lor, se pot realiza alte lucrări. Unii oameni confuzi au mereu mentalitatea de a se baza pe noroc: „Cutare persoană a fost arestată, dar este în regulă; are o credință destul de puternică și a fost mereu deosebit de rezistentă în circumstanțe adverse. Nu ar recurge în niciun caz la trădare. Așadar, pot garanta că nu există absolut niciun pericol – nu este nevoie să se mute nimeni.” Sunt aceste cuvinte corecte? (Nu.) Există și oameni care spun: „Chiar dacă recurge la trădare, persoana va fi selectivă în această privință – va trăda doar informații despre chestiuni neimportante, care în mod sigur nu vor afecta siguranța voastră.” Sunt aceste cuvinte corecte? (Nu.) Aceste cuvinte nu au niciun temei! Pot oamenii să-i vadă clar pe ceilalți? Chiar dacă persoana în cauză are statură, ar trebui să evităm să vorbim în mod prea încrezător, deoarece nimeni nu poate suporta consecințele dacă chiar se întâmplă ceva rău. Ce altă lucrare este necesară pentru a proteja siguranța personalului care îndeplinește îndatoriri importante? Când își încep îndatoririle, conducătorii și lucrătorii ar trebui să aibă părtășie în mod clar despre adevărurile-principii legate de îndeplinirea datoriei lor, precum și despre principiile și înțelepciunea care trebuie aplicate când se ivesc unele situații. În plus, când pleacă să-și îndeplinească îndatoririle, conducătorii și lucrătorii ar trebui să desemneze una sau două persoane cu experiență în societate și înțelepciune cu care să coopereze. Doar această abordare este sigură și fiabilă. Practicarea în acest mod poate, în primul rând, să le protejeze siguranța personală. În al doilea rând, îi poate ajuta să rezolve unele probleme pe care nu le pot rezolva singuri. Aceasta va evita anumite necazuri și va garanta că persoanele care pleacă să-și îndeplinească îndatoririle își pot realiza lucrarea în mod normal. Pentru conducători și lucrători, garantarea siguranței celor care își îndeplinesc îndatoririle este un aspect foarte important al lucrării, mai ales în țările fără libertate a credinței. Pentru a face bine lucrarea bisericii, prioritatea este să garanteze siguranța personalului care își îndeplinește îndatoririle, indiferent dacă le îndeplinește pe plan local sau dacă iese pentru a le îndeplini. Doar conducătorii și lucrătorii care se pot ocupa bine de lucrarea privind siguranța sunt apți să fie folosiți de Dumnezeu. Cei care nu pot face această lucrare sunt oameni cu o umanitate imatură și lipsiți de perspicacitate și înțelepciune. Le va fi dificil să devină apți pentru a fi folosiți de Dumnezeu.

II. Cum să protejăm siguranța aleșilor lui Dumnezeu în diverse țări străine

A. Prelucrarea statutului juridic al aleșilor lui Dumnezeu

În realizarea lucrării bisericii în diverse țări străine, prioritatea ar trebui să fie rânduirea adecvată a cazării personalului care își îndeplinește îndatoririle, garantându-le siguranța, astfel încât să-și poată îndeplini îndatoririle în mod normal. O altă chestiune importantă este gestionarea problemei privind statutul juridic, care trebuie abordată de îndată ce aleșii lui Dumnezeu ajung într-o altă țară. Fără un statut juridic sau dacă statutul lor nu este legal, există mereu riscul deportării, oricât de bun le-ar fi mediul de viață. Indivizii cu un statut nelegitim sunt considerați rezidenți ilegali, iar siguranța lor este în pericol; fără să li se protejeze siguranța, nu-și pot îndeplini mult timp îndatoririle. Prin urmare, rânduirea unor cazări adecvate ale personalului care își îndeplinește îndatoririle este prima sarcină pentru conducători și lucrători în țările străine. Odată ce cazările lor sunt rânduite în mod corespunzător, următorul pas este să se ia măsuri pentru ca aceștia să înceapă prelucrarea statutului lor juridic. În orice țară, scopul prelucrării statutului juridic ar trebui să fie cel puțin de a le permite fraților și surorilor să locuiască acolo în mod legal. Și acesta este un aspect important al lucrării de protejare a siguranței personalului responsabil pentru lucrări importante. Pentru a obține rezidența legală, prima cerință este ca statutul unei persoane să fie legal; nu poate locui undeva ilegal. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să facă tot posibilul pentru a rândui cazarea fraților și surorilor în conformitate cu reglementările guvernamentale privind rezidența legală. Conducătorii și lucrătorii pot fie să se implice direct în această lucrare de cazare, fie să o monitorizeze. Dacă există chestiuni care le sunt neclare, ar trebui să caute prompt răspunsuri de la conducătorii și lucrătorii de nivel superior. În lipsa unor circumstanțe speciale, ar trebui să practice potrivit regulilor anterioare ale bisericii. Conducătorii și lucrătorii trebuie să ceară informații din când în când și, dacă află că cineva are probleme cu statutul său legal sau cu orice circumstanțe speciale, ar trebui să rânduiască astfel încât personalul care se ocupă de chestiuni externe să rezolve problemele de prelucrare a statutului juridic al aleșilor lui Dumnezeu. Desigur, primul pas este să găsească niște avocați specializați care să se ocupe de prelucrarea statutului. Când angajează avocați, trebuie să ia măsuri de precauție pentru a evita să fie păcăliți – nu ar trebui să angajeze avocați falși sau care nu sunt specializați în prelucrarea statutului juridic. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să țină cont în primul rând de aceste aspecte legate de prelucrarea statutului juridic, rânduind bine aceste chestiuni. Și această lucrare face parte din protejarea personalului responsabil pentru lucrări importante și garantarea siguranței lor, prin urmare conducătorii și lucrătorii nu trebuie să stea cu mâinile în sân când vine vorba de această lucrare. Unii oameni spun: „Rânduirea cazărilor pentru personalul care își îndeplinește îndatoririle este lucrarea casei lui Dumnezeu; trebuie să o facem doar după ce primim rânduieli directe de la Cel de mai sus. Dacă nu o rânduiește Cel de mai sus, nu trebuie să ne batem capul cu ea și, chiar dacă se întâmplă ceva rău, nu are nicio legătură cu noi. În plus, fiecare țară are reglementări diferite privind imigrația și statutul juridic; noi nu suntem în stare să ne ocupăm de o problemă atât de importantă! Fiecare trebuie să se bazeze doar pe forțele proprii și să spere că va fi bine – dacă poate rămâne într-o țară, rămâne; dacă nu, se întoarce.” Sunt corecte aceste cuvinte? (Nu.) Ce părere aveți despre această atitudine? (Este iresponsabilă.) Pe de o parte, este iresponsabilă; pe de alta, este o manifestare a conducătorilor falși care nu fac lucrare reală și se feresc de răspundere. Pentru conducători și lucrători, rânduirea cazărilor din străinătate destinate personalului responsabil pentru lucrări importante este, de asemenea, un aspect important al lucrării. Odată ce cazările lor sunt rânduite corespunzător și își pot îndeplini îndatoririle în mod normal, pasul imediat următor este să se rânduiască astfel încât personalul care se ocupă de chestiuni externe să îi îndrume în prelucrarea statutului lor juridic. Mai ales când, în timpul prelucrării, apar situații speciale pe care frații și surorile nu le pot gestiona, conducătorii și lucrătorii ar trebui să se gândească la modalități de a găsi soluții și să nu ignore problema. Dacă există vreo problemă cu prelucrarea statutului juridic, aceasta nu este o chestiune neînsemnată și ar trebui să fie gestionată și rezolvată cât mai curând și mai repede posibil. Nu întârzia – nu lăsa pe mâine ce poți face azi; dacă lași pe mâine, ar putea exista consecințe îngrozitoare ce depășesc orice închipuire. În cazul în care conducătorii și lucrătorii sunt neglijenți și își neglijează responsabilitatea, neacordând prioritate chestiunii și amânând momentul cel mai bun pentru prelucrarea statutului juridic, determinând astfel personalul care își îndeplinește îndatoririle să nu poată face acest lucru în mod normal, cine poartă responsabilitatea? Acești indivizi au făcut cererile către conducătorii de biserică și personalul de prelucrare, iar conducătorii și lucrătorii erau la curent, însă, deoarece fie nu au tratat problema cu seriozitate, fie și-au găsit scuze să nu se ocupe de ea, prelucrarea statutului juridic al unor membri ai personalului responsabil pentru lucrări importante a fost amânată, ceea ce a afectat într-o oarecare măsură anumite aspecte importante ale lucrării bisericii. Așadar, cine credeți că ar trebui să poarte responsabilitatea aici? (Conducătorii și lucrătorii.) Casa lui Dumnezeu a subliniat în repetate rânduri această chestiune. Conducătorii și lucrătorii nu sunt în necunoștință de cauză, nici neinformați sau lipsiți de înțelegere; mai degrabă știu despre ea, dar nu o iau în serios. Atât timp cât nu are legătură cu problemele proprii, atât timp cât sunt problemele altcuiva, le amână oricând este posibil, întârziind în cele din urmă o chestiune atât de importantă cum este prelucrarea statutului juridic al aleșilor lui Dumnezeu. Când apar consecințe, conducătorii și lucrătorii trebuie să poarte responsabilitatea. Această responsabilitate nu este o vorbă în vânt – dacă are un impact asupra lucrării bisericii, în special asupra lucrării importante a casei lui Dumnezeu, atunci responsabilitatea purtată de conducători și lucrători devine semnificativă. Vor primi cel puțin o bilă neagră de la Dumnezeu, va fi o fărădelege – aceasta este consecința. Dacă este ceva ce îți revine să faci, ceva din sfera responsabilităților tale, și nu faci acel lucru, îl ignori sau îl întârzii din anumite motive personale, atunci trebuie să porți responsabilitatea. Unii spun: „N-am știut cum să rezolv acest lucru; n-am avut nicio cale de a merge înainte.” Dar l-ai luat în serios și ai căutat răspunsuri de la conducătorii și lucrătorii de nivel superior cu prima ocazie? Alții spun că au uitat de acel lucru pentru că erau ocupați cu altă lucrare. Chiar dacă într-adevăr au uitat din cauză că erau ocupați, cum pot să uite în continuare după ce cineva le semnalează problema și le reamintește în mod repetat? Ce problemă indică asta? (Nu au păstrat în inimă chestiunea prelucrării statutului juridic al fraților și surorilor; nu au deloc simțul poverii.) Faptul că pot uita o chestiune așa importantă arată că le lipsește simțul responsabilității și nu sunt de încredere. Poți uita ceva atât de însemnat precum prelucrarea statutului juridic al aleșilor lui Dumnezeu – ai uita de prelucrarea propriului statut juridic? Dacă nu ai uita de problemele proprii, dar le poți uita pe ale altora, asta dovedește că ai un caracter slab, îți lipsește dragostea și ești egoist și josnic. Ai terminat prelucrarea statutului juridic propriu, dar tratezi prelucrarea statutului juridic al fraților și surorilor ca pe o chestiune banală, obișnuită – sau chiar o ignori complet – și, în cele din urmă, întârzii prelucrarea statutului lor juridic, această chestiune însemnată. Poți purta acea responsabilitate? Nu sunt astfel de conducători și lucrători complet lipsiți de conștiință și rațiune? Sunt atât de egoiști și de josnici! Le pasă doar de ei și îi ignoră pe ceilalți – ce problemă indică acest lucru? Nu sunt conducători falși? (Ba da.) Esența problemei lor este astfel expusă pe deplin. Pur și simplu nu vor să se ocupe de prelucrarea statutului juridic al fraților și surorilor; o consideră dificilă. Se gândesc în inimile lor: „Ce legătură are cu mine prelucrarea statutului juridic al fraților și surorilor?” Aceasta este atitudinea cu care tratează chestiunea prelucrării statutului juridic al fraților și surorilor, întârziind în cele din urmă această chestiune însemnată, afectând îndeplinirea datoriei de către frați și surori și afectând lucrarea bisericii. Ai spune că astfel de conducători falși merită pedepsiți? (Da.) Ar trebui să fie trași la răspundere pentru că a fost ceva intenționat; cu siguranță nu a fost o întârziere accidentală cauzată de factori obiectivi. Dacă ar fi un dezastru natural, precum un cutremur, o inundație sau un eveniment politic major care a întrerupt transporturile și comunicarea, făcând imposibil de gestionat aceste chestiuni, ar fi de înțeles. Dar, dacă nu a avut loc niciunul dintre aceste evenimente, iar ei tot au uitat sau au neglijat prelucrarea statutului juridic al fraților și surorilor, întârziind o chestiune atât de importantă – statutul juridic al acestor persoane – atunci astfel de conducători sau lucrători sunt neglijenți față de responsabilitatea lor. Vor primi o bilă neagră și vor fi trași la răspundere. Înțelegi? (Da.) Întrucât ești conducător sau lucrător, ai responsabilitatea de a face lucrarea pe care ar trebui să o faci. Trebuie să gestionezi corespunzător și să finalizezi conform cerințelor casei lui Dumnezeu tot ceea ce intră în sfera responsabilității tale. Dar dacă eviți sau întârzii în mod intenționat acest lucru, este o neglijare a responsabilității tale, iar această neglijare este o fărădelege. Dacă întârzii în mod intenționat o problemă și nu o rezolvi, eșecul tău va deveni în cele din urmă o fărădelege și vei primi o bilă neagră de la Dumnezeu. Vei fi tras la răspundere pentru această problemă.

În țări străine, dacă există anumite probleme cu statutul juridic al aleșilor lui Dumnezeu sau dacă vecinii lor ori niște străini depun plângeri împotriva lor sau îi raportează, pot fi în pericol de a fi deportați. Se poate întâmpla și ca unii dintre aleșii lui Dumnezeu din țări străine să fie reținuți și pedepsiți sau arestați și închiși de guvernele anumitor țări sub acuzații inventate. Indiferent de situație, atunci când conducătorii și lucrătorii află despre aceasta, nu ar trebui să se comporte ca niște țestoase care se ascund în carapacea lor; ar trebui să se ocupe de această problemă din primul moment, scopul final fiind de a proteja siguranța fraților și surorilor, nepermițând ca aceștia să cadă în mâinile oamenilor răi. În cazul în care conducătorilor și lucrătorilor le pasă doar de rânduirea lucrării bisericii, dar nu acordă nicio atenție chestiunii referitoare la procesarea statutului juridic al fraților și surorilor, așa încât frații și surorile sunt arestați sau deportați din cauză că nu au un statut legal, ce consecințe sunt acestea? Nu au distrus asemenea conducători și lucrători ocazia fraților și surorilor de a-și îndeplini datoria? Nu afectează acest lucru în mod direct lucrarea bisericii? Natura acestei probleme este, atunci, destul de gravă. În cazul în care conducătorii și lucrătorii nu s-au mai ocupat de această chestiune în trecut, pot găsi în rândul fraților și surorilor pe cineva care se pricepe să gestioneze treburi externe pentru a consulta un avocat care să se ocupe de această chestiune, străduindu-se să atingă scopul de a-i proteja pe frați și surori și de a proteja siguranța personalului responsabil de lucrări importante. Și acesta este un aspect important al lucrării pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să o realizeze în străinătate; conducătorii și lucrătorii din zonă trebuie să ia inițiativa de a se ocupa de această chestiune. Pe lângă protejarea siguranței fraților și surorilor din zonă, ei trebuie să protejeze cu atât mai mult siguranța fraților și surorilor din străinătate; doar astfel este asigurată lucrarea bisericii. Aceasta este responsabilitatea pe care conducătorii și lucrătorii din fiecare țară se cuvine să o îndeplinească față de frații și surorile din zonă și de personalul străin responsabil de lucrări importante; nu ar trebui să stea cu mâinile în sân. Unii conducători și lucrători spun: „Sunt frați și surori din străinătate și nu-i cunoaștem; nu există nicio relație personală între noi. Au fost trimiși de casa lui Dumnezeu să predice Evanghelia aici – ce legătură are acest lucru cu noi? Au atras singuri această întâmplare nefericită asupra lor; nu s-au interesat limpede de situație înainte să vină și nu au gestionat bine aceste chestiuni. Nu avem cum să intervenim în această întâmplare nefericită; cine știe ce le va face guvernul?” Doar se folosesc de diverse scuze pentru a se sustrage și a evita aceste probleme și nu încearcă să găsească modalități de a lua inițiativa pentru a le rezolva. Este corect un astfel de comportament? (Nu.) De ce nu? (În cazul în care conducătorii și lucrătorii nu iau inițiativa pentru a rezolva aceste probleme și, între timp, frații și surorile nu au nicio cale de a le rezolva, atunci cu siguranță vor apărea necazuri. Conducătorii și lucrătorii nu și-au îndeplinit responsabilitatea de a-i proteja pe frați și surori – este o neglijare a responsabilității lor.) Datoria conducătorilor și lucrătorilor este de a îndeplini absolut fiecare responsabilitate ce se cuvine a fi îndeplinită de conducători și lucrători în casa lui Dumnezeu. Domeniul casei Sale nu se limitează la zona locală, la regiunea locală sau la o anumită țară; casa lui Dumnezeu nu are granițe naționale, nici limitări regionale. Există limitări rasiale în alegerea și mântuirea oamenilor de către Dumnezeu? (Nu există.) Există limitări de naționalitate sau regiune? (Nici acestea nu există.) Nu există. Acesta este principiul după care Dumnezeu Își face lucrarea; astfel, acest principiu este adevărul! Indiferent din ce țară provin frații și surorile, toți cred într-un singur Dumnezeu, urmează un singur Dumnezeu și, de asemenea, mănâncă și beau adevărul despre care are părtășie și pe care îl oferă un singur Dumnezeu. Ei experimentează lucrarea pe care o face un singur Dumnezeu și se închină unui singur Dumnezeu. Indiferent de culoarea pielii sau de rasă, în casa lui Dumnezeu și înaintea Sa, ei sunt unul și același – sunt o singură familie. Întrucât sunt o singură familie, nu ar trebui să existe distincții între ei; nu ar trebui să existe limitări rasiale sau regionale; nu ar trebui să existe categorii de felul „tu ești asiatic, eu sunt european” sau „tu ești alb, eu sunt o persoană de culoare” – nu ar trebui să existe aceste distincții. Dacă încă faci aceste distincții în casa lui Dumnezeu, atunci este clar că nu o consideri drept casa lui Dumnezeu și nu te consideri un membru al casei Sale. Prin urmare, când frații și surorile din străinătate întâmpină probleme precum deportarea sau arestarea ilegală, indiferent de unde provin, de ce naționalitate sunt sau ce culoare a pielii au, sunt frați și surori – întrucât sunt frați și surori, când se confruntă cu probleme, conducătorii și lucrătorii din zonă ar trebui să ia inițiativa și să se ocupe de această chestiune ca de o datorie, nefăcând distincții între oameni. Aceasta se conformează principiilor, se aliniază pe deplin la intențiile lui Dumnezeu și este adevărul pe care se cuvine ca oamenii să-l practice.

În prezent, mulți dintre aleșii lui Dumnezeu din China merg în diferite țări străine pentru a predica Evanghelia și a mărturisi pentru Dumnezeu. După ce ajung în aceste țări, primul lucru pe care trebuie să-l facă este să-și proceseze statutul juridic înainte de a putea lucra liniștiți. Procesarea statutului juridic nu este o chestiune simplă; necesită cooperarea oamenilor din biserica locală. Responsabilii de biserici din diferite țări ar trebui să caute niște frați și surori care înțeleg politicile țării lor și îi cunosc legile, pentru a-i ajuta pe aleșii lui Dumnezeu din China să rezolve chestiunea privind procesarea statutului juridic. Rezolvarea acestei chestiuni este de maximă importanță. Conducătorii și lucrătorii bisericilor din diferite țări ar trebui să depună orice efort pentru a coopera, deoarece lucrarea bisericii poate decurge normal doar rezolvând pe deplin problema statutului juridic al oamenilor; în caz contrar, lucrarea bisericii va fi afectată. Responsabilii de biserici din diferite țări ar trebui să fie pregătiți, având la dispoziție oameni capabili să se ocupe de asemenea chestiuni. Aceasta aduce beneficii pentru lucrarea bisericii și este, de asemenea, o manifestare a considerației față de intențiile lui Dumnezeu. Unii conducători și lucrători ar putea spune: „Nu ne-am ocupat niciodată de acest tip de chestiune și nici nu știm ce să facem.” În această situație, ar trebui să caute oameni care înțeleg aceste tipuri de treburi. Între aleșii lui Dumnezeu din fiecare țară există oameni cu educație și cunoștințe, precum și oameni care înțeleg legile și politicile naționale. Pentru ei, gestionarea acestor chestiuni necesită doar puțină consultare pentru a găsi o cale, nu-i așa? În gestionarea chestiunilor de acest tip, nu trebuie să fiți pasivi și inactivi; dacă nu înțelegeți ceva, ar trebui să consultați un avocat. Atât timp cât se găsește tipul relevant de avocat, va exista în mod firesc o cale. Poate că noi nu înțelegem această chestiune, dar avocatul o va înțelege. Atitudinea corectă este cea de a avea o inimă care caută; a avea o inimă care caută este o manifestare a simțului responsabilității. Dacă se ivesc anumite dificultăți, ar trebui să vă rugați, să căutați și să aveți părtășie împreună, uniți în inimă și minte, iar, după ce găsiți principiile și calea pentru a rezolva problema, ar trebui să o rezolvați complet. Doar atunci poate lucrarea bisericii să decurgă fără probleme. Dacă, atunci când descoperă o problemă, conducătorii și lucrătorii pot să afle în mod prompt despre ea, să o urmărească și să o rezolve, nu sunt ei responsabili? (Ba da.) Astfel de conducători și lucrători nu au doar simțul responsabilității, ci pot și să rezolve prompt problemele, ceea ce înseamnă că au speranța de a deveni conducători și lucrători conform standardului. Indiferent cât de profund înțeleg adevărul, dacă se concentrează pe rezolvarea problemelor, atunci sunt capabili să facă o lucrare reală. Cel puțin pot reuși să facă mai puține greșeli sau deloc; și, chiar dacă fac unele greșeli, le pot corecta prompt pentru a recupera unele pierderi, atingând în cele din urmă scopul de a proteja lucrarea casei lui Dumnezeu. Credeți că este dificil să îndepliniți această responsabilitate? (Nu.) De fapt, nu este dificil; depinde dacă oamenii au loialitate când își fac datoria și dacă își pot îndeplini responsabilitatea în lucrarea lor. Trebuie doar să te gândești, să petreci puțin timp și să investești puțină energie; nu este necesar să cheltui bani sau să-ți asumi vreun risc. Trebuie doar să iei inițiativa de a ajuta la rezolvarea problemelor și de a gestiona bine chestiunile și, în acest mod, poți corespunde standardului. Așadar, nu este o chestiune dificilă, iar pentru conducători și lucrători ar trebui să fie ceva ușor de realizat. Dar există unii oameni care nu pot realiza nici măcar ceva atât de simplu și este foarte clar că acest lucru nu este cauzat de un calibru sau o abilitate insuficientă, de faptul că mediul sau condițiile nu permit, ci de faptul că nu sunt dispuși să-l facă. Atunci când apar situații speciale care implică statutul juridic sau rezidența personalului responsabil de lucrări importante ori chestiuni referitoare la cazarea acestuia, conducătorii și lucrătorii au responsabilitatea de a realiza această lucrare. Nu contează pentru cine rânduiești locuințe, nici naționalitatea sau rasa persoanei; tot ce trebuie să faci este să accepți acest lucru de la Dumnezeu. Această lucrare îți este încredințată de Dumnezeu; este responsabilitatea și obligația ta, precum și misiunea ta. Această lucrare pe care o accepți vine de la Dumnezeu, nu de la vreo persoană, așa că nu ar trebui să te preocupe cine sunt acești oameni pentru care rânduiești locuințe. Unii ar putea spune: „Protejarea fraților și surorilor din zonă este acceptabilă, dar nu este grija noastră dacă vin aici frați și surori din străinătate.” Oamenii care spun asta au simțul responsabilității sau umanitate? (Nu au.) Ei îi consideră pe frații și surorile din zonă drept frați și surori, dar nu-i consideră pe cei din străinătate drept frați și surori – este întemeiat acest lucru? (Nu este.) Este conform adevărului? (Nu este.) De ce nu este conform adevărului? (Conducătorii falși nu sunt atenți la intențiile lui Dumnezeu; îi ignoră pe frații și surorile din străinătate și nu iau inițiativa de a se ocupa atunci când apar probleme – nu protejează lucrarea casei lui Dumnezeu.) Conducătorii falși se eschivează de la răspundere folosind diverse scuze și nu fac o lucrare reală. Ei susțin că sunt dispuși să se consume pentru Dumnezeu și să practice adevărul, dar, când vine vorba într-adevăr de chestiuni esențiale ale lucrării bisericii, se ascund. Asta înseamnă că sunt iresponsabili. Conducătorii și lucrătorii trebuie să gestioneze prompt toate problemele legate de protejarea siguranței fraților și surorilor din străinătate, tratându-le ca pe o responsabilitate și o sarcină ce trebuie îndeplinite. Nu ar trebui să inventeze scuze pentru a le evita, nici să permită ca neglijarea acestei lucrări să afecteze progresul diferitelor aspecte ale lucrării casei lui Dumnezeu.

B. Furnizarea unor cunoștințe juridice de bază tuturor fraților și surorilor

La ce alte aspecte ale lucrării privind siguranța fraților și surorilor din străinătate vă puteți gândi? (În țările străine, conducătorii și lucrătorii trebuie, de asemenea, să le furnizeze tuturor fraților și surorilor cunoștințe juridice de bază, astfel încât să devină conștienți de aspectele juridice și să evite să se implice în activități care încalcă legea.) Conducătorii și lucrătorii ar trebui să le furnizeze tuturor fraților și surorilor cunoștințe juridice de bază și informații despre diversele reglementări guvernamentale. Ar trebui să afle mai multe despre aceste domenii de la frații și surorile din țara în care se află, cum ar fi politicile privind imigrația și cele privind viața de zi cu zi, apoi să organizeze ca frații și surorile să studieze aceste lucruri, astfel încât să respecte cu strictețe reglementările guvernamentale naționale și să se abțină de la orice acțiune care încalcă legea. În special aleșii lui Dumnezeu din China, care au fost sub o conducere dictatorială atâția ani, nu au cunoștințe juridice și nu înțeleg importanța legii. Drept urmare, se comportă neglijent și nepăsător, ca niște oameni necivilizați. Când vin să locuiască în străinătate, par foarte ignoranți și fac adesea lucruri care dovedesc o lipsă de înțelegere a regulilor. De exemplu, în unele țări occidentale democratice, ordinea socială este gestionată foarte bine, existând reglementări care interzic zgomotul de la ora 22:00 până la 8:00 – sunt interzise sunetele precum lătratul câinilor sau zgomotul utilajelor de construcții. Dacă o persoană încalcă aceste reglementări și este raportată, poliția va interveni. În China continentală, nimeni nu se ocupă de aceste chestiuni; oriunde locuiesc oameni, vor fi zgomote nejustificate, muzică tare, dans, băutură, petreceri și nimeni nu intervine. Dacă o persoană încearcă să facă ceva, se poate confrunta cu răzbunări, prin urmare chinezii nu au de ales decât să îndure. Țările occidentale sunt diferite; toată lumea este protejată de lege. În cazul în care câinele tău latră frecvent în miezul nopții, tulburând odihna vecinilor, aceștia vor depune o plângere împotriva ta. Faptele tale afectează viața normală a celorlalți, ai încălcat reglementările legale – sunt îndreptățiți să se folosească de lege ca de o armă pentru a depune o plângere împotriva ta. Sunt și oameni care continuă lucrările de construcție până la 11 sau 12 noaptea, afectând odihna vecinilor și ducând la reclamații. Poliția vine apoi să dea o amendă și să îi avertizeze să nu facă zgomot între orele stabilite. Ba chiar unii oameni nu sunt conștienți de regulile de curățenie a mediului, făcând mizerie și lăsând gunoi peste tot pe străzi. Țările occidentale democratice sunt deosebit de organizate. Locuitorii au ore stabilite pentru aruncarea gunoiului, iar mașinile de gunoi vin în zilele programate pentru a-l colecta. După ce-l colectează, străzile rămân curate. Cei care nu înțeleg acest lucru pot arunca gunoaie, fapt considerat, de asemenea, o încălcare a reglementărilor. Acest lucru afectează salubritatea publică și aspectul orașului, prin urmare se pot depune plângeri împotriva lor. Chinezii care nu respectă regulile primesc adesea plângeri când locuiesc în străinătate. După ce sunt raportați de mai multe ori, capătă opinii despre occidentali, spunând: „Occidentalilor le place pur și simplu să depună plângeri; depun plângeri pentru fiecare lucru mărunt”, la care le răspund: „Au depus plângeri împotriva ta din atât de multe motive, dar nu ai reflectat asupra ta, în schimb dai vina pe ei că au depus plângeri. Au avut dreptate să depună plângerile atunci? Au fost corecte sau nu lucrurile pe care le-ai făcut?” Au avut întru totul dreptate să depună acele plângeri; le-ai prejudiciat interesele și le-ai afectat viața, așadar de ce să nu depună plângeri împotriva ta? Acest lucru are rolul de a proteja ordinea socială și demonstrează că această țară este guvernată de lege; toată lumea este protejată de lege, iar legea din această țară nu este de formă – oricine se poate folosi de lege ca de o armă pentru a-și proteja drepturile și interesele. Oamenii depun plângeri împotriva ta fiindcă nu înțelegi legea și ai încălcat reglementările locale. Ar trebui să înveți mai întâi reglementările locale și să acționezi conform legilor și reglementărilor – crezi că ar mai depune atunci plângeri împotriva ta? (Nu ar mai depune plângeri.) Așadar, de ce nu depun chinezii niciodată plângeri, indiferent cât de gravă este o problemă? (Au fost oprimați de guvern prea mult timp. Nu îndrăznesc să depună plângeri. În plus, chinezii nu au conceptul de a-și apăra drepturile.) China nu este o țară guvernată de lege. Nu este guvernată potrivit legii. Legile din China sunt doar de formă și este inutil să depui o plângere acolo. Dacă depui o plângere, iar cealaltă parte are putere și influență, se poate îndrepta împotriva ta. Dacă nu ai deloc influență, nici măcar nu ai îndrăzni să depui o plângere; depunerea unei plângeri îți poate atrage cu ușurință necazuri. Așadar, când chinezii se confruntă cu persecuții – mai ales în cazurile în care cineva este ucis – indiferent cât de nedreaptă este moartea, cazul este pur și simplu soluționat în privat dacă făptuitorul plătește niște bani. De ce nu deschid un proces în instanță membrii familiei victimei? Știu că nu ar câștiga niciodată; i-ar costa o mulțime de bani, dar tot nu ar obține dreptate și nici făptuitorul nu ar fi adus în fața justiției, așa că aleg să nu meargă în instanță și, în schimb, încheie o înțelegere în privat. Legile din China sunt doar de formă; China nu este o țară guvernată de lege, neavând nicio arenă pentru căutarea dreptății. Este inutil să intentezi un proces în instanță. Prin urmare, indiferent cu ce situații ilegale se confruntă chinezii, nu îndrăznesc să depună plângeri. Cauza este că Partidul Comunist nu face decât să comită fapte rele, este dincolo de rațiune și nu guvernează potrivit legii. În China, atât timp cât cineva este o persoană obișnuită, indiferent cât de gravă este problema cu care se confruntă, nu este considerată un motiv de îngrijorare în ochii Partidului Comunist – nimeni nu se va ocupa de ea. Lucruri precum afectarea odihnei altora sau chiar cazurile de furt, tâlhărie și jaf, pur și simplu nu sunt considerate probleme de Partidul Comunist. Însă în țările occidentale este diferit. Occidentul are un sistem democratic și este o societate guvernată de lege; atât timp cât odihna cuiva este afectată, va fi depusă o plângere, iar poliția va veni să cerceteze și să se ocupe de problemă. Occidentalii sunt conștienți de aceste aspecte juridice și nu fac astfel de lucruri nesăbuite; doar cei care vin din străinătate și nu înțeleg regulile comit aceste lucruri nesăbuite. Când chinezii locuiesc pentru prima dată în străinătate, primesc adesea plângeri. În timp, află despre legile și reglementările locale și nu mai îndrăznesc să facă lucruri care încalcă legea sau îi deranjează pe ceilalți. Prin urmare, conducătorii și lucrătorii ar trebui să-i organizeze pe frați și surori pentru a învăța despre diferitele legi și reglementări ale țării în care se află. Indiferent ce intenționează să facă, trebuie să consulte mai întâi legea – chiar dacă cresc găini sau porci în propria curte, ar trebui să consulte mai întâi reglementările guvernamentale. Pot căuta informații online sau se pot consulta cu frații și surorile din zonă și, astfel, pot găsi răspunsuri exacte. În toate chestiunile din diferite țări occidentale, guvernul are reglementări specifice. De exemplu, în construcții există reglementări privind înălțimea prizelor electrice față de podea și distanța dintre ele. Există și standarde specifice privind grosimea balustradelor și lățimea baluștrilor de scări. Fiecare etapă a construcției este inspectată de personalul oficial, prin urmare sunt rare cazurile de clădiri care încalcă normele privind construcțiile sau de construcții nereglementate. Dacă locuitorii doresc să construiască o casă, un atelier sau o mică magazie de depozitare în curtea lor, trebuie să obțină o autorizație oficială. Dacă doresc să crească găini sau rațe, există reglementări privind distanța dintre țarc și proprietatea vecinilor. Chiar dacă lucrătorii și conducătorii nu înțeleg aceste legi și reglementări, dacă lucrarea bisericii implică aceste chestiuni, atunci aceștia trebuie să le acorde atenție. Ar trebui să consulte mai întâi legile și reglementările guvernamentale locale; clarificarea acestor aspecte este benefică pentru îndeplinirea datoriei noastre. Deși chestiunile juridice nu sunt legate direct de lucrarea internă a bisericii, a le furniza tuturor cunoștințe juridice de bază este totuși ceva benefic. Cel puțin, pot să dobândească unele cunoștințe, să înțeleagă unele reguli, să învețe să trăiască adecvat și să obțină o aparență de umanitate. În plus, conducătorii și lucrătorii ar trebui să aibă părtășie cu cei responsabili de afacerile externe, ajutându-i să devină conștienți de aspectele juridice. Pentru chestiuni minore nu este necesar să consulte un avocat – trebuie doar să înțeleagă reglementările locale și să le respecte cu strictețe. Însă, pentru chestiuni importante, ar trebui să consulte un avocat, pentru a înțelege legile locale. Pe scurt, indiferent ce este făcut, toate acțiunile trebuie să respecte legile și reglementările. Practicarea în acest mod o perioadă le va permite oamenilor să experimenteze importanța de a respecta legile și reglementările, iar aceștia vor urma regulile în acțiunile lor. Acest lucru este benefic și pentru lucrarea bisericii.

C. Principiile de urmat când sunt trimiși oameni să predice Evanghelia

Referitor la protejarea siguranței celor care îndeplinesc îndatoriri importante, există un alt domeniu al lucrării de care trebuie să se ocupe conducătorii și lucrătorii, și anume protejarea siguranței celor care se deplasează pentru a-și face datoria. Ce principii ar trebui urmate atunci când trimiteți oameni să iasă din casă și să-și facă datoria? În primul rând, ar trebui să se țină cont de vârsta și sexul oamenilor, precum și de perspicacitatea și de experiența lor de viață – conducătorii și lucrătorii nu pot fi confuzi sau nepăsători în această privință. De exemplu, dacă trimiți lucrători de evanghelizare să predice Evanghelia într-un loc necunoscut, ce fel de oameni ar fi potriviți pentru a fi trimiși? (Oameni cu o oarecare perspicacitate și înțelepciune.) Dacă o anumită biserică nu are mulți oameni potriviți, majoritatea fiind tineri fără experiență de viață și perspicacitate, care nu știu să gestioneze situații – în special probleme dificile – atunci când se confruntă cu ele, care vorbesc fără principii și care nu au nici înțelepciune, atunci ar fi incapabili să facă lucrarea. Dacă sunt trimiși astfel de oameni, nu doar că vor fi incapabili să rezolve probleme, dar este posibil și să afecteze și să întârzie lucrarea. Prin urmare, când trimiteți oameni să iasă din casă și să-și facă datoria, este necesar să-i alegeți pe cei cu umanitate matură și înțelepciune – doar astfel de oameni sunt potriviți. Dacă nu există suficienți oameni potriviți, lăsați tinerii să se asocieze cu persoane mai în vârstă pentru a pleca să-și facă datoria. De exemplu, să presupunem că există o soră tânără, de aproximativ 25 sau 26 de ani, care, deși crede în Dumnezeu de ceva timp, are credință și statură și își face datoria de mult timp, n-ar ști să rămână în siguranță dacă este trimisă să-și facă datoria într-un loc necunoscut. Într-un astfel de caz, ar fi necesar să se găsească un frate sau o soră din zonă, cu experiență în societate, care să-și facă datoria alături de ea. Desigur, dacă locul unei datorii este cunoscut sau dacă acolo există deja o biserică, atunci pot merge frați și surori tinere. Însă, dacă oamenii merg într-un loc necunoscut, în special unul cu siguranță publică precară, pentru a predica Evanghelia sau a face altă lucrare, atunci trebuie să se țină cont de siguranța lor personală. Pentru conducători și lucrători, indiferent pe cine trimit să facă lucrarea, siguranța este primul considerent. Dacă nu este clar ce fel de oameni sunt potențialii destinatari ai Evangheliei sau dacă acești oameni ar putea face lucruri neadecvate, atunci trebuie să se dea dovadă de precauție la trimiterea oamenilor să predice Evanghelia. În trecut, am auzit că unii conducători și lucrători trimiteau adesea surori tinere – de aproximativ 18 sau 19 ani ori puțin peste 20 de ani – în locuri necunoscute pentru a predica Evanghelia și, potrivit relatărilor, au avut loc niște incidente nefericite. Indiferent ce s-a întâmplat de fapt, în cele din urmă a fost legat de faptul că lucrătorii și conducătorii nu au fost meticuloși în considerentele lor atunci când au făcut lucrarea. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să țină cont de acești factori în lucrarea lor și să nu desemneze la întâmplare surori sau frați foarte tineri în locuri necunoscute și periculoase, pentru a-și face datoria. A existat un conducător care a rânduit odată ca două surori în vârstă de 18 sau 19 ani să meargă să predice Evanghelia. Când cineva a spus că erau prea tinere și nepotrivite pentru aceasta, conducătorul a găsit apoi o soră de 21 de ani care să le înlocuiască, gândindu-se: „Ai spus că este prea tânără la 19 ani, așa că am găsit pe cineva de 21 de ani. E mai în vârstă, nu-i așa?” Cum era calibrul acestui conducător? Era predispus la denaturări, nu-i așa? (Da.) Avea doar doi ani mai mult față de 19 – putea să aibă experiență de viață? Putea să aibă experiență în societate? Când se confrunta cu dificultăți sau situații periculoase, putea ajunge să plângă? Deși era cu doi ani mai mare, în ceea ce privește vârsta, era încă prea tânără și nu era capabilă să-și asume această lucrare. Este necesar cel puțin să se găsească un frate sau o soră care să aibă 30-40 de ani ori 50-60 de ani – sunt mai în vârstă și au experiență în societate; când se confruntă cu situații, au înțelepciunea de a le gestiona, evitând apariția oricăror situații periculoase. Tinerii nu au văzut sau experimentat multe lucruri și nu știu să le gestioneze; când se confruntă cu pericole, s-ar putea nici să nu-și dea seama, așa încât este ușor să se producă incidente. Persoanele mai în vârstă, după ce au văzut mai mult din ticăloșia acestei societăți și acestei omeniri, tind să fie mai atente la oameni. Pe baza experienței lor în societate și a cunoștințelor din viața reală, pot emite niște judecăți rezonabile despre ce tip de pericol s-ar putea ivi în anumite situații, cât de mare este nivelul de pericol, care indivizi sunt răi și ce fel de lucruri ar putea face anumiți oameni. Când se confruntă cu situații periculoase, au și înțelepciunea de a scăpa de pericol. Pe de altă parte, tinerii nu au experiență. Când se confruntă cu situații, nu pot percepe potențialele consecințe periculoase. Prin urmare, când vine vorba de probleme legate de siguranță, persoanele mai în vârstă sunt mai minuțioase în considerentele lor decât cele tinere. Când conducătorii și lucrătorii rânduiesc ca oamenii să iasă din casă pentru a-și face datoria, ar trebui să țină cont de condițiile locale și să ia măsuri ca persoane relativ în vârstă, cu o oarecare înțelepciune și experiență, să se asocieze cu persoane tinere pentru a-și face datoria. Conducătorii și lucrătorii trebuie să fie meticuloși când iau în considerare aceste chestiuni.

Indiferent în ce țară este realizată lucrarea bisericii, protejarea siguranței celor care își îndeplinesc îndatoririle este un aspect al lucrării căruia conducătorii și lucrătorii trebuie să-i acorde o atenție deosebită. Indiferent cine este trimis să facă o anumită lucrare, trebuie să aibă un anumit calibru și o anumită capacitate pentru a fi competent pentru lucrare și pentru a i se putea proteja siguranța; în special, acest lucru este cu atât mai valabil în zonele sau țările cu siguranță publică precară. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să considere siguranța celor care își fac datoria drept principalul considerent, nu să o ignore cu nepăsare. Unii spun: „Este în regulă. Ceea ce facem este să îndeplinim îndatoriri în casa lui Dumnezeu – avem protecția Lui, așa că nimeni nu va muri. Ce ar putea să meargă prost?” Este corect să spună asta? (Nu.) De ce nu? (Este iresponsabil să vorbească așa și acest punct de vedere este, la rândul lui, foarte departe de realitate.) Oamenii ar trebui să facă tot posibilul pentru a-și îndeplini responsabilitățile pe care sunt capabili să le îndeplinească și pentru a se ocupa de ceea ce sunt capabili să ia în considerare; nu ar trebui să-L testeze pe Dumnezeu sau să se joace cu siguranța fraților și surorilor. Dumnezeu îi poate proteja pe oameni, dar, dacă nu ții cont de problemele de care poți ține cont și folosești siguranța fraților și a surorilor ca pe un pariu pentru a-L testa pe Dumnezeu, El te va dezvălui – cine te-a făcut extrem de nesăbuit în această măsură, încât să faci lucruri atât de prostești! Prin urmare, conducătorii și lucrătorii nu ar trebui să folosească acest fel de a vorbi drept scuză pentru a face lucruri iresponsabile; protejarea siguranței celor care își îndeplinesc îndatoririle este responsabilitatea ta și ar trebui să ți-o îndeplinești. După ce te ocupi de tot ceea ce ești în stare să ții cont și să faci, în ceea ce privește lucrurile de care nu ai ținut cont, felul în care va acționa Dumnezeu în acea privință este treaba lui Dumnezeu și nu are nicio legătură cu tine. Unii oameni pun fără discriminare toată responsabilitatea în seama lui Dumnezeu, spunând: „Dumnezeu este responsabil de siguranța oamenilor, nu trebuie să ne temem; putem predica oricum vrem. Cu Dumnezeu, totul este liber și eliberat; nu trebuie să ne facem griji pentru acele lucruri!” Este corect acest tip de afirmație? (Nu.) Conform acestui tip de afirmație, oamenii nu trebuie să caute principiile când se întâmplă lucruri; dacă ar fi așa, la ce ar folosi adevărul pe care l-a exprimat Dumnezeu? Ar fi inutil. De-a lungul acestor ani, Dumnezeu a rostit cu răbdare și migală atât de multe cuvinte pentru a-i învăța pe oameni, în scopul de a le îngădui aleșilor Săi să știe cum să supraviețuiască, în ce fel să urmărească adevărul și cum să se comporte în această lume rea și în rândul acestei omeniri rele, astfel încât să fie în acord cu intențiile Sale. Nu ești tu în măsură să-L testezi pe Dumnezeu, nici să acționezi după bunul plac, conform cuvintelor și doctrinelor și fără principii. Pentru ca lucrătorii și conducătorii să facă o treabă bună în lucrarea de predicare a Evangheliei, trebuie în primul rând să garanteze siguranța oamenilor. Pentru aceasta, trebuie mai întâi să afle și să priceapă circumstanțele specifice ale celor care își fac datoria, să trimită oameni potriviți și, de asemenea, să înțeleagă ce trebuie făcut în diverse situații pentru a garanta siguranța oamenilor. Dacă un loc este deosebit de haotic, dacă nimeni nu are cunoștințe acolo și nu poate fi garantată siguranța celor care merg acolo să predice Evanghelia, atunci nu trimite deocamdată oameni acolo; nu-ți asuma acest risc, nu face sacrificii inutile. Indiferent ce datorie este îndeplinită sau ce lucrare este săvârșită, nu e nevoie să ieși în lume sau să-ți riști viața și nici nu e nevoie să-ți pariezi siguranța sau viața. Desigur, în mediul din China, este inevitabil să nu-ți asumi riscuri pentru a-ți îndeplini datoria. Guvernul îi persecută pe cei care cred în Dumnezeu și, chiar dacă știi prea bine că există pericole, tot trebuie să crezi în Dumnezeu, să-L urmezi și să-ți faci datoria; nu-ți poți abandona datoria și nicio lucrare nu poate fi oprită. Toate situațiile din țările străine sunt diferite – unele sunt țări autoritariste similare Chinei, iar altele au sisteme democratice. În țările cu sisteme democratice, lucrarea de predicare a Evangheliei poate decurge fără probleme și diferitele aspecte ale lucrării pot fi și ele realizate mai ușor. Dar în unele țări cu caracteristici autoritariste, oamenii sunt atât barbari, cât și înapoiați și nu le este ușor să accepte adevărata cale. Când le este predicată Evanghelia, nu doar că nu o investighează, ci o pot condamna orbește și s-ar putea chiar să raporteze situația poliției. În astfel de cazuri, nu trimite oameni să predice Evanghelia acolo; alege în schimb locuri în care se poate garanta siguranța pentru a realiza lucrarea. Toate acestea sunt lucruri de care conducătorii și lucrătorii ar trebui să țină seama cu grijă. De exemplu, în țări precum Malaezia, Indonezia sau India, care au medii religioase foarte complexe, anumite confesiuni religioase au o mare influență și controlează întreaga societate, în așa măsură încât chiar și guvernele cedează influenței acestor religii. Atunci nu trimite alți oameni să predice Evanghelia în astfel de țări; este suficient să predice Evanghelia doar bisericile din zonă. În unele țări, situația variază între state sau provincii, iar legile și reglementările locale diferă de cele naționale. De exemplu, anumite regiuni au medii religioase speciale, iar în acele regiuni, biserica și statul sunt unificate. În unele cazuri, conducătorii religioși au o autoritate chiar mai mare decât funcționarii autorităților locale și pot încălca în mod deschis unele politici naționale. Dacă predici Evanghelia în astfel de regiuni, vor exista potențiale riscuri legate de siguranță. Aceste riscuri potențiale nu se limitează la inventarea de zvonuri despre tine sau la izgonirea ta – de asemenea, ai putea să fii arestat, aruncat în închisoare fără acuzații și chiar supus torturii, ajungând să fii mutilat sau ucis, iar guvernul nu ar interveni. De fapt, conducătorii celor mai multe confesiuni religioase urăsc religiile din afară. Deoarece influența lor este prea mare și nu sunt îngrădiți de nicio lege, nimeni nu îndrăznește să-i tragă la răspundere, indiferent cât de sălbatic îi persecută pe lucrătorii evanghelici, și nici măcar funcționarii autorităților locale nu sunt dispuși să-i jignească. Odată ce începi să predici Evanghelia pe teritoriul lor, te pot chinui după bunul plac. Prin urmare, conducătorii și lucrătorii trebuie să fie deosebit de precauți când trimit oameni să predice Evanghelia undeva. Mai întâi, trebuie să investigheze și să afle despre situația din acel loc – dacă există libertate a credinței, cât de puternice sunt forțele religioase și ce consecințe ar putea decurge dacă sunt raportați oamenii care predică Evanghelia acolo. Aceste chestiuni trebuie să fie înțelese clar înainte de a decide dacă trimit sau nu oameni acolo. Dacă după ce află despre un loc, se stabilește că nu este potrivit pentru predicarea Evangheliei, atunci nimeni nu are voie să trimită oameni acolo să predice. Și aceasta face parte din lucrarea care ar trebui făcută pentru a proteja siguranța lucrătorilor evanghelici. Unii conducători și lucrători au o înțelegere denaturată, spunând: „Este în regulă; Dumnezeu ne va proteja. Cu cât este mai dificilă provocarea, cu atât mai mult ar trebui să ne-o asumăm. Sunt atât de mulți oameni care cred în Domnul în locul acela, deci de ce să nu mergem să predicăm Evanghelia acolo?” Cineva le spune: „Acolo există închisori private. Dacă mergem acolo să predicăm Evanghelia, nu doar că vom fi reținuți, dar am putea chiar să murim în acel loc. Nu putem merge!” Acei conducători falși nesăbuiți se gândesc: „Marele balaur roșu are atât de multe închisori, dar nu ne temem – deci de ce ar trebui să ne temem de mulțimea de închisori private de acolo? Închisorile ne pot reține trupurile, dar nu și inimile! Nu te teme, mergi!” Apoi trimit val după val de oameni și, în cele din urmă, niciunul dintre ei nu se întoarce; toți sunt reținuți. Conducătorii falși sunt uluiți. Care este problema aici? (Astfel de conducători falși sunt niște neisprăviți.) Astfel de conducători falși sunt niște canalii; sunt iresponsabili, trimițând oamenii în ghearele pericolului. De ce nu merg ei înșiși? Întrucât nu se tem de pericole, ar trebui să meargă primii. Dacă merg, se întorc în siguranță și câștigă oameni, atunci pot merge alții după ei. Orice ar fi, trebuie garantată siguranța oamenilor în predicarea Evangheliei. Nu-ți asuma în niciun caz riscuri în zone în care predicarea Evangheliei este periculoasă și nepotrivită. Nu presupune că orice loc din afara Chinei continentale este sigur; aceasta este o iluzie, o înțelegere denaturată. Doar oamenii ignoranți gândesc așa – astfel de oameni înțeleg mult prea puține despre această lume! Nu presupune că, întrucât majoritatea țărilor occidentale au libertate de credință și există relativ mulți oameni care cred în Domnul, poți să predici deschis Evanghelia și să exprimi deschis diverse afirmații care dezvăluie cât de întunecată și de rea este lumea religioasă; dacă faci asta, consecințele vor fi de neimaginat. Trebuie să înțelegi că, atunci când predici Evanghelia fie oamenilor religioși, fie non-credincioșilor, te confrunți cu omenirea coruptă, omenirea care I se împotrivește lui Dumnezeu. Nu te gândi la această chestiune într-un mod prea simplist.

Dacă lucrătorii și conducătorii vor să garanteze siguranța lucrătorilor evanghelici, trebuie să ia în considerare cu atenție toate aspectele problemei și, în cazul în care apare vreo problemă, aceasta ar trebui abordată prompt și apoi ar trebui rezumate experiențele și lecțiile pentru a găsi principiile și calea de practică, stabilind cum să se practice în viitor – și acesta este un aspect important al lucrării care trebuie realizat. Există unele chestiuni pe care conducătorii și lucrătorii nu le-au luat în considerare sau nu le-au întâlnit anterior; după ce apar probleme, ar trebui să rezume: „Ar mai trebui să mergem în locuri de acel fel? Este corect acest mod de a trimite oameni? Ar trebui să ajustăm planurile, strategia sau direcția pentru pașii următori în predicarea Evangheliei sau în realizarea oricărei alte lucrări importante?” În procesul continuu de rezumare, conducătorii și lucrătorii ar trebui să stabilească treptat metodele și principiile lucrării, astfel încât, cu cât îndeplinesc mai mult lucrarea, cu atât aceasta este mai specifică și cu atât mai mult atinge standardul așteptat, apărând mai puține sau niciun eveniment neprevăzut sau chiar fără ca personalul responsabil de lucrări importante să-și asume vreun risc. Pentru a obține acest rezultat, conducătorii și lucrătorii ar trebui să rezume frecvent experiențele și să înțeleagă diversele medii și situații cu care se confruntă în diverse regiuni când predică Evanghelia. Cu cât obțin mai multe informații și cu cât acestea sunt mai exacte, cu atât vor fi mai exacte principiile și planurile de abordare a problemelor, obținând în cele din urmă rezultatul de a proteja siguranța oamenilor. În acest fel, se poate asigura că lucrarea de predicare a Evangheliei decurge într-o manieră ordonată.

III. Cum trebuie tratați conducătorii și lucrătorii care nu acordă atenție lucrării legate de siguranță

Unii conducători și lucrători au un calibru slab și sunt lipsiți de simțul responsabilității; sunt incapabili să facă o lucrare reală și sunt, de asemenea, prea leneși să facă o lucrare reală. În zonele de care sunt responsabili, cei care îndeplinesc îndatoriri importante se confruntă frecvent cu riscuri de siguranță, care impun mutarea sau relocarea lor, așa încât le este imposibil să-și facă datoria cu liniște sufletească. Chiar și chestiuni care nu ar trebui să intervină se întâmplă frecvent. De exemplu, un conducător sau un lucrător găsește o casă de găzduire situată într-o zonă joasă. Când se așteaptă ploi abundente și inundații, de teamă să nu fie inundată casa, frații și surorile care stau acolo trebuie să se mute în avans – luând echipamentul de lucru, oalele, tigăile și toate celelalte, mutându-se două zile întregi. Din această cauză toți sunt îngrozitor de epuizați, ținându-și capul în jos de disperare. Aceștia spun: „Ne mutăm tot la câteva zile, suntem mereu pe fugă. Când se vor termina acestea? Nu putem găsi o casă sigură și de încredere în care să ne putem face datoria în mod normal?” Astfel de conducători și lucrători nu pot să-și asume nici măcar această mică lucrare; frații și surorile de nivel inferior nu pot nici să mănânce, nici să doarmă bine, nici nu au locuințe adecvate. Condițiile lor de trai sunt mereu temporare, toată lumea fiind pregătită în orice moment să fugă de dezastre. După ce termină de folosit articolele de zi cu zi, le împachetează rapid, deoarece poate oricând să se ivească o situație în care se anunță un control al actelor gospodăriei. De fapt, toată lumea știe că aceasta înseamnă că sunt căutați cei care cred în Dumnezeu, prin urmare trebuie să fie gata să se mute oricând. În consecință, cei care își fac datoria se tem mereu și nu se simt deloc în siguranță. Nu afectează acest lucru rezultatele datoriei lor? Nu are legătură cu lucrarea pe care o fac conducătorii și lucrătorii? (Ba da.) Cum se descurcă cu această lucrare? (Nu o fac prea bine, nu-și îndeplinesc responsabilitatea.) Unii conducători și lucrători sunt iresponsabili și lipsiți de devotament. Nu au standarde ridicate nici pentru condițiile de trai proprii; atât timp cât există un loc care să-i ferească de vânt și ploaie, este suficient. Prin urmare, nu depun toate eforturile nici pentru a găsi un loc sigur și stabil unde să locuiască frații și surorile. Unii conducători și lucrători au un calibru slab; ei nu știu ce fel de mediu este liniștit și potrivit ca locuință sau potrivit pentru ca frații și surorile să-și facă datoria. Închiriază o casă într-o zonă joasă, pe care nimeni altcineva nu vrea să o închirieze, iar după ce se mută frații și surorile, aceștia suferă în câteva zile de eczeme, având mâncărimi peste tot. Ce se întâmplă? Casa este prea umedă, având infiltrații prin podea. Poate cineva să trăiască într-un asemenea loc? Astfel de conducători și lucrători nu pot rezolva nici măcar această problemă, nu pot găsi o casă potrivită pentru îndeplinirea datoriei – ce fel de calibru este acesta? Alți conducători și lucrători închiriază case prin care intră constant ploaia, în care este curent, fără izolare fonică sau internet, apă sau electricitate – cum poate să trăiască cineva acolo? Ei ignoră casele bune și insistă să închirieze aceste case cu defecte – nu sunt acestea piedici? Deși frații și surorile nu dorm sub cerul liber, multe facilități de bază ale casei lipsesc; le-ar fi mai bine dacă ar sta într-un cort. Chiar dacă majoritatea fraților și surorilor sunt obișnuiți cu greutăți, chiar dacă simt că îndurarea greutăților de acest nivel nu este nimic extrem și le pot tolera, oare nu le afectează îndeplinirea datoriei dacă sunt chinuiți în permanență așa tot la câteva zile? Prin urmare, dacă au un calibru slab și sunt lipsiți de simțul responsabilității, conducătorii și lucrătorii nu-și pot asuma această lucrare; ar trebui să demisioneze prompt și să recomande pe cineva care poate face bine această lucrare pentru a prelua conducerea, astfel încât să nu afecteze viața majorității personalului responsabil de lucrări importante și îndeplinirea datoriei de către aceștia. Rânduirea locuințelor pentru cei care îndeplinesc îndatoriri importante nu necesită să se țină cont de fiecare aspect, dar trebuie asigurat cel puțin mediul elementar de viață. Numai când există o asigurare în această privință nu va fi afectată lucrarea bisericii. Este ușor de făcut această lucrare? (Da.) Este simplu doar să spuneți că este ușor de făcut, dar, dacă lucrătorii și conducătorii sunt oameni confuzi, de calibru slab și fără simțul responsabilității, pur și simplu nu o pot face. Când conducătorii și lucrătorii nu pot face această lucrare sau nu o pot face bine, atât de mulți oameni ajung să suporte consecințele, trăind în fiecare zi de parcă ar fugi de foamete – cum își pot face datoria astfel? Unii conducători falși nu înțeleg adevărurile-principii, dar tot le place să fie în centrul atenției. Ei nu pot face lucrarea bine, dar refuză să se retragă, agățându-se de poziția lor, fără să plece. Cum ar trebui tratați astfel de conducători? (Ar trebui să fie demiși.) Demiterea lor este ușoară; problema este dacă există cineva mai bun care să le preia lucrarea. Dacă nu există, vă puteți asuma această lucrare? Puteți garanta că personalul responsabil de lucrări importante are un mediu de viață stabil? Dacă o persoană nu se poate descurca, vă puteți coordona voi trei sau cinci pentru a vă asuma această lucrare? Dacă nici voi nu puteți gestiona această lucrare – dacă nu puteți face nici măcar o sarcină atât de simplă, nefiind capabili nici măcar să asigurați un mediu de viață elementar – atunci trebuie să îndurați temporar puțin mai multe greutăți și suferințe. Dacă puteți persista totuși în îndeplinirea datoriei voastre și Dumnezeu, văzând că hotărârea voastră de a îndura greutăți este suficient de fermă, trimite pe cineva care să se ocupe de lucruri în mod fiabil și care poate rezolva problemele pentru a face lucrarea, atunci zilele voastre de suferință se vor încheia și vor fi înlocuite de vremuri bune. Dacă nicio persoană de acest fel nu vine să rezolve aceste probleme, atunci trebuie să vă acceptați soarta – sunteți destinați să îndurați greutăți, sunteți meniți să le îndurați; trebuie să vă liniștiți inima și să le îndurați. De fapt, merită să îndurați aceste mici greutăți; este mult mai bine decât să fiți la închisoare și să suferiți torturi. Cel puțin nu sunteți supuși torturii sau interogatoriilor; puteți totuși să citiți cuvintele lui Dumnezeu, să vă faceți datoria și să trăiți viața bisericească alături de frați și surori. Deși există unele spaime, eșecuri și obstacole pe drum și trebuie să vă mutați frecvent, aceasta este totuși o experiență extraordinară în viața voastră, din care puteți să învățați lecții și să câștigați ceva. Nu este destul de bine? (Ba da.) Oamenii ar trebui să aibă hotărârea de a îndura greutăți și să-L lase pe Dumnezeu să orchestreze după voia Sa. Dacă nu puteți într-adevăr să îndurați această greutate, vă puteți ruga sincer lui Dumnezeu în inima voastră: „Dumnezeule, Te rugăm să Te uiți la noi, cei care suferim – cât de jalnici suntem! Te urmăm fără plângeri sau regrete! Te rugăm, ținând seama de loialitatea noastră neclintită față de Tine, să pui capăt acestei vieți de greutăți! Te rugăm să trimiți un conducător sau un lucrător potrivit care să ne găsească un loc adecvat! Ne chinuim constant sub cerul liber, ne mutăm zilnic din loc în loc și nu știm cât timp va mai continua. Nu vrem să mai fim mutați – Te rugăm să ne găsești o locuință stabilă!” Este adecvat să vă rugați în acest fel? Vă puteți ruga așa; în funcție de nevoile mediului, ar trebui să vă rugați așa.

Privită din alt unghi, îndurarea greutăților nu este un lucru atât de rău; îndurarea unor greutăți îți poate perfecționa voința. Ce înseamnă a-ți perfecționa voința? Înseamnă că, îndurând constant aceste greutăți, devii insensibil față de ele și nu le mai recunoști ca pe niște greutăți; indiferent cât de multe greutăți înduri, nu mai ești îndurerat. Cu toate acestea, când te confrunți cu situații, trebuie să înveți câteva lecții, să dobândești o oarecare perspicacitate și să înveți să discerni oamenii. Dacă un conducător sau un lucrător are un calibru extrem de slab și nu poate face corect nici măcar lucrarea de rânduire a locuințelor, cum ar putea să-i aprovizioneze și să-i conducă pe aleșii lui Dumnezeu? Astfel de oameni nu sunt apți să fie conducători sau lucrători. Casa lui Dumnezeu nu este lipsită de bani pentru a închiria case și nu este dispusă să vadă întruna că frații și surorile nu au un loc permanent unde să stea. Casa lui Dumnezeu nu pledează ca oamenii să îndure mereu greutăți sau să trăiască vieți dificile în fiecare zi, deși bineînțeles că nici nu evită ca oamenii să nu îndure nicio greutate. Dar dacă lucrătorii și conducătorii nu pot gestiona nici măcar lucrarea de rânduire a locuințelor și le este cu adevărat dificil să facă orice în mod adecvat, atunci ce motiv de laudă le mai rămâne? Fiecare dintre ei arată prezentabil, are diplome și este o persoană cu statut, dar gestionarea acestei chestiuni minore este dificilă pentru ei. În acel caz, nu este nimic de făcut – poți doar să accepți acest lucru de la Dumnezeu. Aceasta este greutatea pe care oamenii se cuvine să o îndure; ar trebui să-L lași pe Dumnezeu să orchestreze după voia Sa. Așa este corect. Poate că, într-o zi, această greutate va fi urmată de zile mai bune și acest tip de viață nu va mai continua. Indiferent în ce mediu te afli, ar trebui să menții o atitudine de supunere și să eviți să te plângi. Dacă un anumit conducător sau lucrător nu este de încredere și nu face lucrarea bine, nu lăsa acest lucru să-ți afecteze sinceritatea și loialitatea față de Dumnezeu și nu-l lăsa să-ți afecteze supunerea față de Dumnezeu și atitudinea de supunere față de El. În acest fel, vei fi rămas ferm în această chestiune. Conducătorii și lucrătorii sunt doar oameni obișnuiți. Dacă au un calibru slab și nu pot face lucrarea sau dacă sunt conducători falși care nu-și îndeplinesc responsabilitatea, aceasta e problema lor personală și nu are nicio legătură cu casa lui Dumnezeu. Nu casa lui Dumnezeu i-a instruit să acționeze astfel; doar au fost dezvăluiți din cauza iresponsabilității lor. Ei nu pot duce la bun sfârșit lucrarea încredințată de casa lui Dumnezeu și, astfel, pot fi doar demiși și eliminați. În astfel de circumstanțe, când aleșii lui Dumnezeu îndură această greutate, trebuie să o accepte de la Dumnezeu și să-L lase pe Dumnezeu să orchestreze după voia Sa. Chiar dacă lucrătorii și conducătorii nu au făcut lucrarea bine sau au probleme, faptul că Dumnezeu este adevărul, calea și viața este veșnic neschimbat. Faptul că Îl urmezi pe Dumnezeu, te supui lui Dumnezeu și accepți cuvintele Sale nu ar trebui să se schimbe niciodată. Acestea sunt adevăruri veșnice. În timp ce-ți faci datoria, indiferent ce probleme neplăcute apar, ar trebui să le accepți de la Dumnezeu și să înveți lecțiile din ele. Ar trebui să te liniștești înaintea lui Dumnezeu, să te rogi Lui și să nu te lași afectat de lumea exterioară. Trebuie să înveți să te adaptezi la diverse medii și să înveți să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu în tot felul de medii. Numai așa poți dobândi intrarea în viață. Unii oameni au o statură mică; atunci când apar greutăți, se plâng și devin îngrijorați, fiind necăjiți și pierzându-și credința în Dumnezeu – este extrem de nesăbuit și ignorant! Conducătorii și lucrătorii care nu fac o lucrare adevărată au fost dezvăluiți și eliminați, dar ce legătură are asta cu tine? De ce ai deveni negativ și distant față de Dumnezeu doar pentru că ei au rânduit lucrurile necorespunzător? Nu este ceva pe deplin răzvrătit? (Ba da.) Când oamenii fac ceva greșit, îi poți discerne și respinge, dar nu-L respinge pe Dumnezeu sau adevărul. Adevărul nu este greșit, Dumnezeu nu greșește. Intenția inițială a lui Dumnezeu nu este ca oamenii să îndure astfel de greutăți; dar, pentru omenirea coruptă, este într-adevăr necesar să îndure unele greutăți. Este benefic pentru tine să înduri puține greutăți; beneficiul este că înveți lecții și înveți să cauți adevărul pentru a rezolva problemele. Dacă ești capabil să înduri diverse greutăți, obții o oarecare rezistență și devii în stare să rămâi ferm în mărturia ta în tot felul de medii. A fi capabil să înduri greutăți îți rafinează hotărârea de a te supune lui Dumnezeu. Acestea sunt intenția inițială a lui Dumnezeu și rezultatul pe care El vrea să-l vadă în tine. Dacă poți să înțelegi intențiile lui Dumnezeu și să acționezi și să practici conform intențiilor Sale; dacă te poți abține de la a-L abandona pe Dumnezeu, indiferent ce fel de oameni sau medii întâlnești; și dacă poți învăța să practici adevărul, să fii supus față de Dumnezeu, să ai o înțelegere și o atitudine corecte, să păstrezi o credință neschimbătoare în Dumnezeu și să te abții de la a te plânge sau a te îndepărta de El în inima ta, indiferent cât de multă suferință îndură trupul tău, atunci ai statură.

Conducătorii și lucrătorii trebuie să protejeze siguranța celor care îndeplinesc îndatoriri importante, ocrotindu-i de interferența lumii exterioare. Această lucrare implică multe detalii. În primul rând, conducătorii și lucrătorii ar trebui să înțeleagă cum anume să implementeze aceste sarcini detaliate. În plus, când se confruntă cu anumite situații speciale, trebuie să emită judecăți corecte, apoi să găsească principiile adecvate și să elaboreze planuri specifice pentru gestionarea situațiilor. Scopul final este cel de a proteja siguranța tuturor tipurilor de personal responsabil de lucrări importante. Numai așa se poate garanta că lucrarea de predicare a Evangheliei decurge într-o manieră ordonată. Respectarea acestui principiu este corectă; acesta este scopul și principiul conducătorilor și lucrătorilor în realizarea acestei lucrări. În cazul în care conducătorii și lucrătorii respectă în detaliu acest scop și principiu, atunci corespund, practic, standardului în realizarea acestei lucrări. Ce alte probleme sunt implicate în această lucrare? Unii oameni spun: „N-am fost niciodată conducător sau lucrător până acum și nici n-am întâlnit astfel de chestiuni. Nu știu ce ar trebui să fac în această lucrare și nici cum să o fac. Prin urmare, nu trebuie să o fac – cui îi pasă dacă sunteți în siguranță sau nu? Descurcați-vă singuri.” Este acceptabil să se spele pur și simplu pe mâini de această problemă? (Nu, nu este.) Asemenea conducători și lucrători ar trebui eliminați. Dacă nu faci o lucrare adevărată, la ce ești bun? Te ținem ca pe un decor pentru că arăți bine? Astfel de conducători și lucrători trebuie demiși și eliminați; nu ar trebui lăsați să ocupe o funcție fără să facă nicio lucrare. Conducătorii falși nu fac o lucrare reală – nu au conștiință sau rațiune, nu-i așa? Dacă ar avea cu adevărat conștiință și rațiune, de ce nu ar căuta adevărul pentru a rezolva problemele când apar? Nimeni nu se naște învățat; toată lumea învață pe parcurs. Dacă poți căuta adevărul, vei găsi o cale de a face lucrarea bine. Dacă ai simțul responsabilității, te vei gândi la o modalitate de a face lucrarea bine. Realizarea lucrării de conducere nu este, de fapt, dificilă; atât timp cât poți căuta adevărul, este ușor să faci lucrarea bine. În plus, conducătorii și lucrătorii au parteneri; câtă vreme doi sau trei oameni sunt în asentiment, orice lucrare este ușor de îndeplinit. În prezent sunt instruiți mulți conducători și lucrători; sunt instruiți în căutarea adevărului în toate lucrurile pentru a rezolva problemele. În acest moment, cel puțin unii conducători și lucrători sunt competenți în lucrarea de conducere și sunt pe deplin capabili să facă bine lucrarea de răspândire a Evangheliei, nu-i așa? (Da.) În concluzie, vom încheia în acest punct părtășia de astăzi. La revedere!

20 iulie 2024