Punctul nouă: Comunicați, emiteți și implementați cu precizie diversele rânduieli de lucru ale casei lui Dumnezeu conform cerințelor acesteia, oferind îndrumare, supraveghere și îndemnuri, inspectați și urmăriți starea implementării lor (Partea a doua)

Oferind îndrumare, supraveghere și îndemnuri pentru implementarea rânduielilor de lucru și inspectând și urmărind stadiul implementării acestora

Astăzi vom continua să avem părtășie despre cea de-a noua responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor: „Comunicați, emiteți și implementați cu precizie diversele rânduieli de lucru ale casei lui Dumnezeu conform cerințelor acesteia, oferind îndrumare, supraveghere și îndemnuri, inspectați și urmăriți starea implementării lor.” Data trecută, în general, am avut părtășie despre diferitele conținuturi și elemente specifice din rânduielile de lucru pe care oamenii trebuie să le înțeleagă, precum și despre responsabilitățile elementare ale conducătorilor și lucrătorilor, care sunt de a comunica, emite și implementa rânduielile de lucru. Astăzi, vom avea părtășie în special despre modul în care conducătorii și lucrătorii ar trebui să ofere îndrumare, supraveghere și îndemnuri, precum și despre modul în care ar trebui să inspecteze și să urmărească starea implementării rânduielilor de lucru după ce acestea au fost emise. Cum ar trebui conducătorii și lucrătorii să trateze rânduielile de lucru și cum să le implementeze și să le execute cu acuratețe în conformitate cu etapele și cerințele Celui de mai sus, odată ce înțeleg semnificația rânduielilor de lucru – acestea sunt adevăruri-principii pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să ajungă să le înțeleagă prin intermediul părtășiei și trebuie să priceapă aceste principii pentru a realiza bine diferitele elemente ale lucrării bisericii. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să știe că principala cerință a casei lui Dumnezeu pentru cei care slujesc în acest rol este, în primul rând, să-și realizeze lucrarea concentrată în jurul diferitelor rânduieli de lucru. Nu este cazul să se angajeze în demersul lor personal sau să facă lucrurile conform propriilor dorințe și, cu siguranță, nu este cazul să bâjbâie de unii singuri în orice lucrare pe care o fac. Desigur, de asemenea, nu este cazul să inventeze sau să creeze ceva. În schimb, aceștia trebuie să lucreze în mod specific și detaliat pe baza rânduielilor de lucru din casa lui Dumnezeu. Cum ar trebui să se facă lucrarea în mod specific? Despre ce detalii este vorba? Răspunsul la aceste întrebări se află în cerințele celei de-a noua responsabilități: pe lângă comunicarea, emiterea și implementarea diferitelor rânduieli de lucru ale casei lui Dumnezeu, conducătorii și lucrătorii trebuie, de asemenea, să ofere orientare, supraveghere și îndemn, să inspecteze și să urmărească starea implementării lor. Acestea sunt căile specifice de practică pentru conducători și lucrători să implementeze rânduielile de lucru. În cele ce urmează, le vom discuta una câte una.

După emiterea rânduielilor de lucru, conducătorii și lucrătorii trebuie mai întâi să reflecteze și să aibă părtășie despre diferitele cerințe și principii prezentate în acestea. Apoi, ei trebuie să găsească căi și planuri de practică pentru a implementa lucrarea în mod specific. În primul rând, ei trebuie să știe ce necesită rânduielile de lucru, ce lucrare specifică trebuie efectuată și care sunt principiile implicate, precum și ce persoane și ce aspect al lucrării abordează rânduielile de lucru. Asta trebuie să facă mai întâi conducătorii și lucrătorii după ce primesc rânduielile de lucru. Nu ar trebui să se uite în treacăt peste rânduielile de lucru și apoi să le citească cu voce tare tuturor, sau să le transmită și să notifice pe toată lumea cu privire la lucrare, și cu asta basta. Acest lucru nu înseamnă decât comunicarea și publicarea rânduielilor de lucru, nu și implementarea lor. Prima sarcină specifică în implementarea lor este ca acești conducători și lucrători să învețe despre conținutul specific al rânduielilor de lucru, despre cerințele și obiectivele lui Dumnezeu pentru aceste lucrări ale bisericii și despre semnificația realizării acestor lucrări, iar apoi să dezvolte planuri specifice de execuție și implementare. Acesta este primul pas. Este primul pas ușor de realizat? (Da.) Atât timp cât puteți înțelege cuvintele scrise și limbajul uman, primul pas ar trebui să fie ușor de realizat. Desigur, realizarea primului pas necesită, de asemenea, ca acești conducători și lucrători să aibă o atitudine serioasă, sinceră, responsabilă și meticuloasă față de lucrare, în loc să fie confuzi, superficiali sau să facă lucrurile mecanic. Indiferent dacă rânduiala de lucru a fost menționată înainte sau nu, dacă este ușor sau oarecum dificil de realizat pentru oameni, dacă oamenii sunt dispuși sau nu să o facă, în orice caz, conducătorii și lucrătorii nu ar trebui să aibă o atitudine superficială față de lucrarea bisericii, limitându-se la rostirea unor doctrine, strigând sloganuri, sau făcând unele eforturi în aparență pentru a se ocupa de aceasta într-un mod superficial. Ce fel de atitudine ar trebui să aibă oamenii? În primul rând, ar trebui să aibă o atitudine serioasă, sinceră, responsabilă și meticuloasă. Faptul că o persoană are această atitudine înseamnă că poate să implementeze bine elementele specifice rânduielilor de lucru? Nu, aceasta este doar atitudinea pe care ar trebui să o ai atunci când faci orice lucrare; nu poate înlocui implementarea concretă a sarcinilor specifice. Odată ce au această atitudine și înțeleg conținutul, cerințele și principiile specifice ale rânduielilor de lucru, următorul pas pentru conducători și lucrători este modul în care implementează sarcinile specifice din rânduielile de lucru. Ce ar trebui făcut mai întâi? Ei trebuie să facă lucrarea pregătitoare în mod corespunzător; acest lucru este foarte important. În primul rând, trebuie să-i adune pe conducători, lucrători și supraveghetori ca să aibă părtășie despre principiile specifice de practică pentru aceste sarcini. Apoi, ei trebuie să dezvolte rânduieli și planuri specifice. În același timp, ar trebui să caute sugestiile sau ideile aleșilor lui Dumnezeu cu privire la aceste planuri. Toată lumea ar trebui apoi să caute și să aibă părtășie împreună până când toate cerințele și principiile prezentate în rânduielile de lucru sunt înțelese și clare și fiecare știe cum să implementeze aceste rânduieli de lucru și să le pună în aplicare; astfel, etapa inițială de implementare a rânduielilor de lucru este considerată finalizată. Așadar, odată ce toată lumea știe cum să implementeze rânduielile de lucru, înseamnă asta că sarcina de implementare a rânduielilor de lucru este completă? Nu, nu este așa. Unele probleme detaliate și situații speciale nu sunt menționate în rânduielile de lucru, dar acestea sunt probleme care trebuie rezolvate concret. În timp ce au părtășie despre rânduielile de lucru, conducătorii și lucrătorii ar trebui să dezgroape aceste situații speciale, aceste probleme care se cuvin a fi rezolvate și să caute adevărul pentru a le rezolva complet și, în același timp, ar trebui să dezvolte planuri specifice de implementare pentru acestea. În acest fel, atunci când conducătorii și lucrătorii de la toate nivelurile implementează rânduielile de lucru, ei vor ști ce principii să urmeze și ce probleme să rezolve. Acestea sunt înțelegerea minimă și atitudinea pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le aibă față de rânduielile de lucru. Această sarcină poate fi considerată punctul de plecare pentru conducători și lucrători, pentru a învăța cum să facă lucrarea bisericii. Prin căutare, având părtășie, oferind îndrumare și făcând rânduieli, ei învață să trateze și să gestioneze unele dificultăți concrete și situații speciale în conformitate cu adevărurile-principii. Doar atunci pot implementa cu adevărat rânduielile de lucru.

I. Oferind îndrumare

Atunci când se oferă îndrumare inițială pentru o sarcină, pe lângă oferirea de planuri specifice de implementare pentru situații speciale, conducătorii și lucrătorii de calibru mediu și cu o capacitate de lucru relativ scăzută ar trebui să primească îndrumări mai specifice și mai detaliate. Deși este posibil ca aceste persoane să înțeleagă principiile și planurile specifice de implementare a unei sarcini din punct de vedere doctrinar, ei încă nu știu cum să le pună în practică atunci când vine vorba de implementarea concretă. Cum ar trebui să-i tratați pe puținii conducători și lucrători care au un calibru slab și nu au capacitate de lucru? Unii oameni spun: „Dacă o persoană cu un calibru slab nu poate face lucrarea, de ce să nu găsim pur și simplu pe cineva cu un calibru mai bun care să o înlocuiască?” Dificultatea constă în acest aspect: unele biserici nu pot găsi pe nimeni mai bun. În aceste biserici, toți cred în Dumnezeu de aproximativ același număr de ani și sunt aproximativ la fel în ceea ce privește statura lor; în special, calibrul și capacitatea de lucru ale fiecăruia sunt medii. Ca să găsești o persoană mai bună, ar trebui să transferi oameni de la alte biserici, dar nu este foarte convenabil să se facă acest lucru acolo și nu există candidați cu adevărat potriviți. Poți selecta doar candidați relativ potriviți din biserica locală. Dacă lucrarea lor nu corespunde standardelor cerute, ce trebuie făcut în asemenea situații? Este nevoie să le spui anume cum să facă lucrarea și cum să o implementeze. Ar trebui să le spui cine ar trebui să fie numit și să fie responsabil pentru această sarcină și ce persoane ar trebui selectate pentru a lucra împreună la aceasta. Explică-le toate aceste detalii și lasă-i să realizeze acest lucru. De ce ar trebui procedat în acest fel? Deoarece membrii bisericii locale au, în general, doar o experiență foarte superficială și nu au capacitatea de lucru necesară, ceea ce face imposibilă selectarea conducătorilor și lucrătorilor potriviți. Numai procedând astfel se pot implementa aceste rânduieli de lucru. Dacă nu lucrezi în acest mod și îi tratezi pe acești oameni la fel ca pe alți conducători și lucrători, spunându-le doar despre principiile și planurile specifice și nefăcând nicio deosebire, rânduielile de lucru nu vor fi implementate. Dacă nu acorzi nicio atenție acestui aspect, nu este aceasta o neglijare a responsabilității? (Ba da.) Aceasta este o responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor. Unii conducători și lucrători spun: „Alții știu cum să implementeze rânduielile de lucru și să le pună în practică; de ce această persoană nu știe? Dacă nu știe, nu îmi voi bate capul cu ea. Nu este responsabilitatea mea. În orice caz, eu mi-am făcut partea mea.” Este valabil acest raționament? (Nu.) De exemplu, să spunem că o mamă are trei copii, iar unul dintre ei este firav, se îmbolnăvește mereu și nu vrea să mănânce. Dacă mama îi permite acestui copil să nu mănânce, s-ar putea ca el să nu supraviețuiască mult timp. Ce ar trebui să facă? În calitate de mamă, trebuie să acorde o atenție specială acelui copil firav. Să presupunem că mama spune: „Este deja suficient că îmi tratez copiii în mod egal. I-am dat naștere acestui copil și i-am pregătit mâncare. Mi-am îndeplinit responsabilitatea. Nu-mi pasă dacă mănâncă sau nu. Dacă nu mănâncă, lasă-l să-i fie foame, iar când îi va fi într-adevăr foarte foame, va mânca.” Ce părere aveți despre acest tip de mamă? (Este iresponsabilă.) Există mame ca aceasta? Doar o femeie nătângă sau o mamă vitregă ar fi așa. Dacă ea este mama biologică și nu este nătângă, nu și-ar trata niciodată propriul copil în acest fel, nu-i așa? (Corect.) Dacă un copil este firav, se îmbolnăvește mereu și nu-i place să mănânce, mama lui trebuie să-i acorde mai multă atenție și să depună mai mult efort. Trebuie să găsească modalități de a-l face pe copil să mănânce și să gătească tot ce vrea acesta să mănânce, pregătind mese speciale pentru el, iar când copilul nu vrea să mănânce, trebuie să-l convingă. Când ajunge la optsprezece sau nouăsprezece ani și corpul său este sănătos ca al unui adult normal, mama se poate relaxa și se poate retrage și nu mai trebuie să ofere acestui copil o îngrijire specială. Dacă o mamă poate trata astfel un copil cu o situație specială și își poate îndeplini responsabilitatea, atunci cum rămâne cu un conducător sau lucrător? Dacă nu ai nici măcar dragostea unei mame pentru frați și surori, atunci ești pur și simplu iresponsabil. Trebuie să îți îndeplinești responsabilitățile care îți revin; trebuie să iei în considerare bisericile de care sunt responsabili cei relativ slabi și cu o capacitate de muncă mai redusă. Conducătorii și lucrătorii trebuie să acorde o atenție deosebită și să ofere îndrumare specială în aceste privințe. La ce se referă îndrumarea specială? În afară de a avea părtășie despre adevăr, trebuie, de asemenea, să oferi indicații și asistență mai specifice și mai detaliate, ceea ce necesită mai mult efort în ceea ce privește comunicarea. Dacă le explici lucrarea și ei tot nu o înțeleg și nu știu cum să o implementeze, sau chiar dacă o înțeleg din punct de vedere doctrinar și par să știe cum să o implementeze, dar tu nu ești sigur și ești puțin îngrijorat de modul concret în care va decurge implementarea, ce ar trebui să faci atunci? Trebuie să te implici personal în biserica locală pentru a-i îndruma și pentru a implementa sarcina împreună cu ei. Spune-le principiile în timp ce faci rânduieli specifice cu privire la sarcinile care trebuie îndeplinite în conformitate cu cerințele rânduielilor de lucru, cum ar fi ce să facă mai întâi, ce să facă în continuare și cum să-i repartizeze corect pe oameni – organizează corect toate aceste lucruri. Asta înseamnă, practic, să-i ghidezi în lucrarea lor, în loc doar să strigi sloganuri sau să dai ordine la întâmplare, să le ții predici cu niște doctrine și apoi să consideri că ți-ai terminat lucrarea – aceasta nu este o manifestare a efectuării unei lucrări specifice, iar a striga sloganuri și a da ordine oamenilor nu sunt responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor. Odată ce conducătorii sau supraveghetorii bisericii locale își pot asuma lucrarea, iar lucrarea a intrat pe calea cea bună și practic nu există probleme majore, abia atunci conducătorul sau lucrătorul poate pleca. Aceasta este prima sarcină specifică menționată în cea de-a noua responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor pentru implementarea rânduielilor de lucru – să ofere îndrumare. Așadar, cum anume ar trebui oferită îndrumarea? Conducătorii și lucrătorii ar trebui mai întâi să practice chibzuința și să aibă părtășie despre rânduielile de lucru, să învețe și să priceapă diversele cerințe specifice rânduielilor de lucru, precum și să înțeleagă și să priceapă principiile din cadrul acestora. Apoi, ar trebui să aibă părtășie despre planuri specifice pentru implementarea rânduielilor de lucru împreună cu lucrătorii și conducătorii de la toate nivelurile. De asemenea, ar trebui să ofere planuri specifice de implementare pentru situații speciale și, în cele din urmă, ar trebui să ofere asistență și indicații mai detaliate și specifice conducătorilor și lucrătorilor care sunt relativ slabi și au un calibru mai scăzut. Dacă unii conducători și lucrători sunt complet incapabili să implementeze sarcina, ce ar trebui făcut în asemenea situații? Conducătorii și lucrătorii de la nivelurile superioare ar trebui să se implice mai mult în biserică și să participe personal la această sarcină, rezolvând problemele curente prin părtășie despre adevăr și ajutându-i să învețe cum să facă lucrarea și cum să o implementeze în conformitate cu principiile. Acești pași au fost clar exprimați în cuvinte, dar sunt ușor de implementat? Există anumite dificultăți în acest sens? Unii ar putea spune: „Faci să pară simplu, dar nu este atât de ușor de implementat. Uneori, rânduielile de lucru sunt foarte complicate și nimeni nu știe cum să le implementeze!” Unii conducători și lucrători consideră destul de obositoare până și prima sarcină, aceea de a avea părtășie despre cerințele specifice ale rânduielilor de lucru și de a oferi îndrumare într-o manieră practică. Ei spun: „Nu am făcut niciodată aceste sarcini specifice, așa că nu știu cum să am părtășie și să ofer îndrumare cu privire la ele. Ar trebui doar să urmeze cu precizie cuvintele rânduielilor de lucru – despre ce anume ar trebui să am părtășie? Nu este asta doar o formalitate?” Ei nu știu cum să aibă părtășie, ci știu doar să strige sloganuri: „Trebuie să implementăm bine această lucrare! Aceasta este cerința lui Dumnezeu pentru noi. Trebuie neapărat să ne menținem poziția, să îndeplinim cerințele lui Dumnezeu și să nu dezamăgim așteptările Sale de la noi. Cât despre cum trebuie făcut, ar trebui să vă dați seama singuri.” Care este problema cu oamenii care spun lucruri de acest fel? Pot ei să facă lucrarea? Au capacitate de lucru? Este calibrul lor slab? (Da, este.)

Indiferent ce se întâmplă, fie că este vorba de o problemă mare sau mică, ar trebui să te rogi și să cauți ajutorul lui Dumnezeu, precum și să te gândești și să cântărești lucrurile cu atenție și minuțios înainte de a lua o hotărâre. Dacă o persoană nu are o gândire normală, este și mai vital pentru aceasta să se roage lui Dumnezeu, cerându-I ajutorul, și să apeleze mai mult la cei care înțeleg adevărul. În plus, pentru problemele majore din lucrarea bisericii și problemele majore întâlnite în timpul îndeplinirii îndatoririlor, trebuie să ai părtășie și să le discuți cu personalul relevant pentru a ajunge la un consens și pentru a dezvolta în final un plan de practică specific și realizabil. Acest plan ar trebui să fie un consens obținut în urma unei analize și consultări atente și ar trebui să fie valabil în fața conducătorilor și lucrătorilor de orice nivel. Cei care pot dezvolta planuri de practică viabile și specifice sunt considerați a avea o gândire normală. Dacă, atunci când se confruntă cu probleme, fie ele mari sau mici, nu există nimic concret în gândurile unei persoane, iar aceasta nu se poate gândi la principii specifice de practică și folosește doar sloganuri teoretice simple pentru a înlocui principiile de gestionare a problemelor, își poate face aceasta lucrarea bine? Are o asemenea persoană capacitatea de a gândi și de a înțelege lucrurile? (Nu.) Ce fel de persoană nu are capacitatea de a gândi? (O persoană cu un calibru slab.) Asta înseamnă să fii o persoană cu un calibru slab. Să luăm un exemplu. Să presupunem că locuiești în străinătate și, într-o zi, primești brusc o citație la tribunal. Acest lucru este destul de neașteptat și brusc, nu? În primul rând, nu ai făcut nimic ilegal. În al doilea rând, nu ai intentat niciun proces și nici nu ai auzit pe cineva să te acuze de ceva. Primești citația fără să cunoști niciuna dintre circumstanțele care stau la baza acesteia. Care este primul sentiment pe care l-ar avea o persoană obișnuită confruntată cu o asemenea situație? Faptul de a fi implicată în probleme juridice i-ar provoca panică, îngrijorare și teamă; s-ar simți prinsă cu garda jos și nu prea ar avea chef să mănânce. Fie că o persoană este importantă sau nu, îndrăzneață sau timidă, adultă sau minoră, nimeni nu-și dorește să se confrunte cu o asemenea situație, deoarece nu este un lucru bun. În fața unei astfel de situații, oamenii reacționează în două moduri diferite. Primul tip de persoană se gândește: „Nu am făcut nimic ilegal și nici nu am încălcat vreo reglementare guvernamentală. De ce ar trebui să mă tem? Aceasta este o societate guvernată de lege, în care totul se bazează pe dovezi. Din moment ce nu am făcut nimic rău, nu vor avea nicio dovadă împotriva mea, chiar dacă mă vor acuza. Nu am de ce să mă tem. Ce poate face o citație? O persoană integră nu trebuie să se teamă de acuzații. Voi angaja un avocat care să mă apere; nu vor exista probleme.” După ce se gândește la acest lucru, nu simte nicio presiune în inima sa, iar viața sa de zi cu zi rămâne neafectată. Aceasta este reacția unui tip de persoană. Să ne uităm acum la reacția celui de-al doilea tip de persoană. După ce primește citația, se gândește: „Nu am încălcat nicio lege și nici nu am comis vreo infracțiune, deci despre ce ar putea fi vorba? Ar putea fi din cauză că eu cred în Dumnezeu? Să crezi în Dumnezeu nu este ilegal. Este posibil să-mi fi înscenat cineva asta în mod deliberat și să mă fi denunțat? Acest lucru pare mai plauzibil. Dar ar putea fi vorba de altceva? Trebuie să consult un avocat și să îi cer să meargă la tribunal pentru a afla de ce am primit citația și cine este reclamantul. Trebuie să aflu adevărul despre această situație înainte de a lua o decizie referitoare la o contramăsură. Dacă avocatul spune că are legătură cu credința mea în Dumnezeu, atunci trebuie să găsesc rapid oameni care să elaboreze o contramăsură și, de asemenea, să mă grăbesc să ascund orice cărți sau alte asemenea lucruri care au legătură cu credința mea, pentru a-mi împiedica inamicul să găsească ceva de folosit împotriva mea.” După aceste gânduri inițiale, deși nu a tras nicio concluzie definitivă sau nu a emis nicio judecată precisă cu privire la primirea citației, are deja o idee clară despre planul specific de practică: ce să facă pentru planul A, ce să facă pentru planul B și, dacă niciunul nu este realizabil, ce ar trebui să facă în continuare. Își analizează fiecare pas temeinic și cu atenție; mai întâi își liniștește mintea și se roagă repede în inima sa, iar apoi, după ce se liniștește, se apucă imediat de rezolvat această problemă. În doar o zi, și-a dat seama de toate aceste lucruri și știe cum să procedeze. Indiferent de rezultatul final al acestei situații, să ne uităm mai întâi la aceste două tipuri de oameni. Care dintre ei are capacitatea de a gândi când trece prin probleme? Care are calibru? (A doua persoană.) Evident, a doua persoană are calibru. Să ai doar curaj și hotărâre atunci când te confrunți cu o situație nu este egal cu a avea calibru. O persoană trebuie să fie capabilă să gândească, să aibă discernământ și capacitatea de a face față problemelor. În procesul de gândire, trebuie să fie capabilă să judece și să dezvolte planuri operaționale specifice. Doar acest tip de persoană are calibru. La suprafață, este posibil să pară foarte timidă, acționând prudent și atent chiar și cu privire la aspecte mărunte și tratând problemele mici ca fiind semnificative. Cu toate acestea, metoda și modul în care rezolvă problemele dovedesc că această persoană are capacitatea de a gândi și de a rezolva problemele. Prin comparație, primul tip de persoană este foarte îndrăzneață și nu se teme de nimic. Atunci când se confruntă cu o situație, gândește simplu: „Nu am făcut nimic rău. Nu contează ce nu merge bine, întotdeauna va exista o persoană mai capabilă care să rezolve problema. De ce ar trebui să-mi fie frică?” Este o persoană lipsită de griji și care trăiește o viață ușoară, dar nu e ea cam nesăbuit de curajoasă și lipsită de minte? Acest tip de persoană strigă sloganuri cu voce tare, iar ceea ce spune nu este greșit, dar ce îi lipsește? (Nu are o gândire normală și nu are capacitatea de a privi în ansamblu problemele.) Unde se manifestă lipsa de gândire normală a acesteia? Atunci când se confruntă cu o situație, fie că este vorba de ceva care a apărut brusc sau de ceva despre care știa deja, nu poate analiza în profunzime acest lucru sau nu poate emite o judecată, astfel încât, în mod firesc, nu va avea nici un plan pentru a gestiona problema, nici capacitatea de a o rezolva. Acest lucru este foarte evident. La prima vedere, acest tip de persoană pare să fie elocventă, poate rosti doctrine și poate, de asemenea, să ridice moralul; pare să aibă calibrul pentru a fi un conducător. Cu toate acestea, atunci când se confruntă cu probleme, nu poate vedea esența acestora și nu poate avea părtășie despre adevăr pentru a le rezolva. Poate doar să spună câteva cuvinte și doctrine și să strige sloganuri. La suprafață, pare abilă, dar, atunci când se confruntă cu probleme, nu poate să analizeze sau să judece cauzele acestora, și nici nu poate să evalueze consecințele grave care vor apărea dacă problemele continuă să se amplifice. Nu poate să-și lămurească aceste situații în mintea sa, darămite să rezolve problemele. O asemenea persoană pare elocventă, dar, de fapt, are un calibru slab și nu poate face o lucrare reală. În mod similar, în cazul în care conducătorii și lucrătorii, după ce primesc o rânduială de lucru, pot doar să o citească și să o explice literal și, deși este posibil să emită rânduiala de lucru și să aibă părtășie despre punctele sale cheie în cadrul adunărilor, ei nu știu cum să facă rânduieli specifice și să ofere îndrumare specifică pentru cerințele exacte ale rânduielilor de lucru, principii, aspecte care necesită atenție, situații speciale și așa mai departe, și nu au planuri, idei și capacitatea de a rezolva probleme, atunci ei au un calibru slab. Atunci când se implementează rânduieli de lucru, prima sarcină pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să o realizeze – să ofere îndrumare – nu este ușoară sau simplă. Această primă sarcină testează dacă un conducător și un lucrător au calibrul și capacitatea de lucru pe care s-ar cuveni să le stăpânească. În cazul în care conducătorii și lucrătorii nu au acest calibru și această capacitate de lucru, nu vor fi în măsură să ofere îndrumarea specifică pentru rânduielile de lucru sau să le implementeze.

II. Oferind supraveghere și îndemnuri

În continuare, haideți să avem părtășie despre sarcina de „supraveghere”. Judecând după sensul literal, supravegherea înseamnă inspecție: să verifici care biserici au implementat rânduielile de lucru și care nu, progresele înregistrate de implementare, care conducători și lucrători fac o lucrare reală și care nu, și dacă unii conducători sau lucrători doar distribuie rânduielile de lucru fără a participa la sarcinile specifice. Supravegherea este o sarcină specifică. Pe lângă supravegherea implementării rânduielilor de lucru – dacă acestea au fost implementate, viteza de implementare, calitatea implementării și rezultatele obținute – conducătorii și lucrătorii de nivel superior trebuie să verifice dacă lucrătorii și conducătorii respectă cu strictețe rânduielile de lucru. Unii conducători și lucrători spun spre exterior că sunt dispuși să respecte rânduielile de lucru, dar, după ce se confruntă cu un anumit mediu, se tem să nu fie arestați și se concentrează doar pe a se ascunde, după ce și-au scos de mult din minte rânduielile de lucru; problemele fraților și surorilor rămân nerezolvate, iar ei nu știu ce specifică rânduielile de lucru sau care sunt principiile de practică. Aceasta arată că rânduielile de lucru nu au fost implementate deloc. Alți conducători și lucrători au opinii, noțiuni și împotrivire față de unele dintre cerințele din rânduielile de lucru. Atunci când este timpul implementării acestora, se abat de la adevărata semnificație a rânduielilor de lucru, acționând conform propriilor idei, acționând mecanic și bagatelizând lucrurile doar pentru a termina cu ele sau urmând propria cale, acționând așa cum au ei chef. Toate situațiile de acest fel necesită supraveghere din partea conducătorilor și lucrătorilor de nivel superior. Scopul supravegherii este de a implementa mai bine sarcinile specifice cerute de rânduielile de lucru, fără abateri și conform principiilor. În timpul desfășurării supravegherii, conducătorii și lucrătorii de nivel superior trebuie să pună mare accent pe identificarea oricărei persoane care nu face o lucrare reală sau care este iresponsabilă și lentă în implementarea rânduielilor de lucru; dacă o persoană manifestă o stare de împotrivire în ceea ce privește rânduielile de lucru și nu este dispusă să le implementeze, le implementează selectiv sau pur și simplu nu respectă deloc rânduielile de lucru și, în schimb, își desfășoară propriul demers; dacă o persoană ascunde rânduielile de lucru și le comunică doar conform propriilor idei, nepermițându-le aleșilor lui Dumnezeu să cunoască adevărata semnificație și cerințele specifice ale rânduielilor de lucru – doar prin supravegherea și inspectarea acestor aspecte, conducătorii de nivel superior pot ști ce se întâmplă cu adevărat. În cazul în care conducătorii de nivel superior nu desfășoară supravegherea și inspecția, aceste probleme pot fi identificate? (Nu.) Nu pot fi identificate. Prin urmare, conducătorii și lucrătorii nu trebuie doar să comunice rânduielile de lucru și să ofere îndrumare nivel cu nivel, ci și să supravegheze lucrarea nivel cu nivel atunci când implementează rânduielile de lucru. Conducătorii regionali trebuie să supravegheze lucrarea conducătorilor de district, conducătorii de district trebuie să supravegheze activitatea conducătorilor de biserică, iar conducătorii de biserică trebuie să supravegheze lucrarea fiecărui grup. Supravegherea trebuie efectuată nivel cu nivel. Care este scopul supravegherii? Este de a facilita implementarea exactă a conținutului rânduielilor de lucru conform cerințelor lor specifice. Prin urmare, sarcina de supraveghere este foarte importantă. La desfășurarea supravegherii, dacă mediul permite, conducătorii și lucrătorii ar trebui să se implice profund în biserici pentru a interacționa cu aceia care fac lucrarea propriu-zisă. Ei ar trebui să pună întrebări, să observe, să întrebe, să învețe și să priceapă situația implementării lucrării. În același timp, ar trebui să afle ce dificultăți și gânduri au frații și surorile cu privire la această lucrare și dacă i-au priceput principiile. Toate acestea sunt sarcini specifice pe care conducătorii și lucrătorii e nevoie să le realizeze. În special în cazul celor cu un calibru și o umanitate relativ scăzute, care sunt oarecum iresponsabili, neloiali și destul de leneși în lucrarea lor, conducătorii și lucrătorii trebuie să le supravegheze și să le îndrume lucrarea și mai mult. Cum ar trebui să se facă supravegherea și îndrumarea? Să presupunem că spuneți: „Grăbiți-vă! Cel de mai sus așteaptă raportul nostru privind lucrarea. Această lucrare are un termen limită; nu o prelungiți!” Ar funcționa acest mod de a-i îndemna? Să-i îndemnăm înseamnă să-i încurajăm puțin și cu asta basta? Care este cel mai bun mod de a-i îndemna? Când lucrați, includeți îndemnul ca parte a sarcinilor voastre? (Da. Dacă văd că unele sarcini nu sunt îndeplinite cu promptitudine, încerc să înțeleg de ce nu le îndeplinesc și le urmăresc lucrarea.) Dacă vezi o persoană care nu știe cum să facă lucrarea, trebuie să-i oferi îndrumare și ajutor specific și să-i indici direcția. Dacă vezi că o persoană este leneșă, trebuie să o emondezi. Dacă știe cum să facă lucrarea, dar este prea leneșă să o facă, este lentă, amână și se răsfață în confortul trupesc, atunci trebuie să fie emondată corespunzător. Dacă emondarea nu rezolvă problema și atitudinea acesteia nu se schimbă, ce ar trebui făcut? (Nu-i permite să facă această lucrare.) Mai întâi, dă-i un avertisment: „Această lucrare este foarte importantă. Dacă tu continui să o tratezi cu o asemenea atitudine, ți se va retrage datoria și va fi dată altcuiva. Dacă nu ești dispus să o faci, altcineva va fi. Nu ești loial datoriei tale; nu ești potrivit pentru această lucrare. Dacă nu ești în stare să îndeplinești această sarcină și nu poți îndura greutățile fizice, casa lui Dumnezeu te poate înlocui cu altcineva și, de asemenea, îți poți prezenta demisia. Dacă nu demisionezi și ești încă dispus să o faci, atunci fă-o bine și fă-o în conformitate cu cerințele și principiile casei lui Dumnezeu. Dacă nu poți realiza acest lucru și întârzii în mod repetat progresul, cauzând pierderi pentru lucrare, atunci casa lui Dumnezeu se va ocupa de tine. Dacă nu poți îndeplini această datorie, atunci îmi pare rău, dar va trebui să pleci!” Dacă după avertisment este dispusă să se căiască, această persoană poate fi păstrată. Dar dacă după avertismente repetate atitudinea acesteia nu se schimbă și nu arată niciun semn de remușcare, ce trebuie făcut? Ar trebui concediată imediat – nu va rezolva asta problema? Nu este vorba despre faptul că le reproșăm oamenilor defecte mici sau probleme minore atunci când vedem că o persoană le are; mai degrabă, este vorba despre faptul că le oferim oamenilor oportunități. Dacă sunt dispuși să se căiască și se schimbă, devenind mult mai buni decât înainte, atunci păstrați-i, dacă este cumva posibil. Dacă a-i oferi în mod repetat oportunități, a avea părtășie despre adevăr, a o emonda și a o avertiza nu funcționează, iar ajutorul primit de la nicio persoană nu este eficient, atunci aceasta nu este o problemă obișnuită: umanitatea acestei persoane este prea slabă și ea nu acceptă deloc adevărul. În acest caz, nu este potrivită pentru această datorie și ar trebui îndepărtată. Nu este potrivită pentru a îndeplini o datorie. Acesta este modul în care ar trebui tratată problema.

Atunci când supraveghează lucrarea bisericii, conducătorii și lucrătorii nu trebuie doar să fie pricepuți în identificarea diverselor probleme, ci și să acorde o atenție specială unor conducători de biserică în privința cărora se simt neliniștiți sau pe care nu îi consideră de încredere. Acești oameni trebuie supravegheați și urmăriți pentru o perioadă îndelungată; nu poți doar să-i întrebi ocazional despre situație sau să treci peste problemă cu niște vorbe și s-o consideri rezolvată. Uneori, este necesar să rămâneți la fața locului pentru a le supraveghea lucrarea. Care este scopul rămânerii la fața locului? Scopul este de a descoperi și de a rezolva problemele mai rapid și de a face lucrarea bine. Uneori, nu puteți descoperi problemele imediat ce ajungeți la locul de desfășurare a lucrării. În schimb, prin înțelegerea detaliată, inspectarea lucrării și observarea atentă, unele probleme ies treptat la suprafață și pot fi descoperite. A rămâne la fața locului pentru a efectua supravegherea nu înseamnă a-i monitoriza sau supraveghea pe oameni. Ce înseamnă supravegherea? Supravegherea implică inspectarea și furnizarea de îndrumări. Înseamnă, printre altele, să întrebi despre lucrare în detaliu, să înveți și să pricepi progresul lucrării și punctele ei slabe, să înțelegi cine este responsabil pentru lucrarea sa și cine nu este, și care persoană, printre altele, este sau nu este capabilă să realizeze lucrarea. Supravegherea necesită uneori consultarea, înțelegerea și informarea cu privire la situație. Uneori necesită interogarea față în față sau inspectarea directă. Bineînțeles, de cele mai multe ori implică să aveți părtășie directă cu persoanele responsabile, să le întrebați despre implementarea lucrării, dificultățile și problemele întâmpinate și așa mai departe. În timpul supravegherii, puteți descoperi ce persoane se dedică doar în aparență lucrării lor și fac lucrurile doar superficial, care persoane nu știu cum să implementeze sarcini specifice și care știu cum să le implementeze, dar nu fac lucrare reală, și orice alte asemenea probleme. Dacă aceste probleme sunt descoperite și pot fi rezolvate în timp util, atunci este foarte bine. Care este scopul supravegherii? Este de a implementa mai bine rânduielile de lucru, de a vedea dacă lucrarea pe care ați rânduit-o este adecvată, dacă există neglijențe sau lucruri pe care nu le-ați luat în considerare, dacă există domenii care nu sunt în conformitate cu principiile, dacă există aspecte denaturate sau domenii în care s-au făcut greșeli și așa mai departe – toate aceste probleme pot fi descoperite în timpul procesului de efectuare a supravegherii. Dar dacă stai acasă și nu realizezi această lucrare specifică, poți descoperi aceste probleme? (Nu.) Despre multe probleme trebuie să se pună întrebări, multe trebuie observate și înțelese la fața locului pentru a fi cunoscute și pricepute. Atunci când efectuezi supravegherea, trebuie să îi îndemni pe cei care sunt iresponsabili și neglijenți în lucrarea lor, îi înșală pe cei de sus, le ascund lucruri celor de jos și sunt superficiali și lenți. Tocmai am discutat mai mulți pași cu privire la cum să îi îndemni: le poți oferi îndrumare, poți avea părtășie cu ei, îi poți emonda, avertiza și concedia. Sunt acești pași ușor de realizat? (Da.)

III. Inspectarea și urmărirea

După ce conducătorii și lucrătorii îndeamnă la continuarea lucrării, următorul pas este inspectarea ei. Care este scopul obișnuit al inspectării lucrării? Inspectarea lucrării are scopul de a defini progresul sarcinilor care au fost rânduite, de a identifica orice probleme care trebuie rezolvate urgent și, în cele din urmă, de a se asigura că lucrarea este pe deplin bine realizată. După ce lucrarea a fost rânduită, este necesar să se inspecteze mai multe aspecte: în ce stadiu a ajuns lucrarea ulterioară, dacă a fost finalizată, cât de eficientă este, care sunt rezultatele, dacă au fost identificate probleme specifice, dacă există dificultăți, dacă există domenii care nu sunt în conformitate cu principiile și așa mai departe. Inspectarea lucrării pe care ați rânduit-o este, de asemenea, o sarcină specifică și necesară. Unii conducători și lucrători fac adesea o greșeală: ei consideră că, odată ce au rânduit lucrarea, treaba lor s-a încheiat. Ei cred: „Sarcina mea este completă, responsabilitatea mea este îndeplinită. În orice caz, v-am spus cum să faceți. Voi știți ce aveți de făcut și ați acceptat acest lucru. Nu trebuie să-mi fac griji cu privire la modul în care decurg lucrurile; trebuie doar să-mi raportați după ce ați terminat.” După planificarea și rânduirea lucrării, ei cred că sarcina lor este finalizată și că totul este în regulă. Nu urmăresc și nu inspectează lucrarea. În ceea ce privește dacă persoana pe care au rânduit-o să se ocupe de sarcină este potrivită, care este starea majorității persoanelor, dacă există probleme sau dificultăți, dacă au încredere în buna desfășurare a lucrării bisericii, dacă există aspecte denaturate sau greșite sau dacă există încălcări ale rânduielilor de lucru de la Cel de mai sus, ei nu se informează, nu inspectează și nu urmăresc situația. Aceștia consideră pur și simplu că treaba lor este terminată după rânduirea lucrării; acest lucru nu înseamnă efectuarea unei lucrări specifice. Ce ar trebui să fie inspectat în cadrul lucrării? Principalele lucruri care trebuie verificate sunt dacă planul de implementare se aliniază la rânduielile de lucru, dacă încalcă principiile și cerințele acestora și dacă există persoane care provoacă perturbări și tulburări, persoane care stârnesc din senin tulburări sau persoane care scot pe gură cuvinte pompoase în timpul lucrului. Desigur, în timp ce inspectezi lucrarea, verifică și dacă au existat greșeli în propria implementare a rânduielilor de lucru. Inspectarea lucrării altora înseamnă, de fapt, și inspectarea lucrării proprii.

A avea părtășie despre implementarea rânduielilor de lucru folosind exemple

În ceea ce privește modul de implementare a rânduielilor de lucru de la Cel de mai sus, să dăm un exemplu specific. De exemplu, să spunem că rânduiala de lucru le cere oamenilor să scrie articole despre mărturii bazate pe experiențe. Aceasta este o sarcină specifică care acoperă o gamă largă de aspecte și este o sarcină pe termen lung, continuă, nu o rânduială de lucru temporară. Deci, după emiterea acestei rânduieli de lucru, ce ar trebui să facă mai întâi conducătorii și lucrătorii? Conform celei de-a noua responsabilități a conducătorilor și lucrătorilor, care le cere să ofere îndrumare, supraveghere și îndemnuri, precum și să inspecteze și să urmărească starea implementării rânduielilor de lucru, primul lucru pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să îl facă este să aibă părtășie cu liderii de echipă și supraveghetori cu privire la modul specific de a îndeplini această sarcină în mod corespunzător și într-un mod care să dea rezultate, asigurându-se că fiecare are o cale și principii de urmat pentru această lucrare. Doar având părtășie în această măsură, poate lucrarea fi făcută bine. În primul rând, asigură-te că toată lumea înțelege standardele cerute de Cel de mai sus pentru scrierea articolelor de mărturie și ce fel de articole de mărturie sunt necesare. Mai întâi, stabilește conținutul specific, principiile și domeniul acestor articole și asigură-te că toți conducătorii și lucrătorii sunt conștienți de acest lucru. De asemenea, trebuie să ai părtășie specifică și să oferi îndrumare despre lungimea, formatul, subiectul și stilul lingvistic al articolelor – de exemplu, să le spui că articolele sunt posibile sub forma unei narațiuni, a unui jurnal, a unei relatări personale, a unui poem în proză etc. Nu înseamnă asta să oferi îndrumare? (Ba da.) După ce le oferi îndrumare, toți vor ști conceptul și definiția specifică ale articolelor de mărturie pe care trebuie să le scrie. După aceea, stabilește cine are calibrul și experiența pentru a scrie articole despre mărturii bazate pe experiențe și cui îi lipsește experiența profundă și poate doar să fie instruit pentru a scrie articole de mărturie mediocre. Conducătorii bisericii trebuie să fie foarte conștienți de aceste situații. După ce articolele sunt scrise, revizuiți-le pentru a verifica dacă sunt autentice și lămuritoare. Dacă sunt la înălțimea standardelor, acestea pot fi folosite ca articole de referință pentru frații și surorile care nu au scris încă articole sau nu știu cum să le scrie, pentru a le citi și a le consulta. Dacă o persoană are experiențe și este dispusă să scrie articole de mărturie, ar trebui să respecte principiile și cerințele, să împărtășească conținutul inimii sale și să spună cuvinte practice, astfel încât să îi lămurească pe cititori. Dacă unii oameni nu sunt buni la scris articole și pot să scrie doar o simplă relatare a evenimentelor, ce ar trebui făcut cu ei? Chiar dacă articolele lor nu respectă standardele, ei ar trebui totuși să se pregătească. Ar trebui să scrie articole despre înțelegerea și aprecierea lor autentică, dobândite prin experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu. După redactarea și revizuirea acestor articole, în cazul în care conținutul îndeplinește standardele pentru articolele de mărturie, atunci și acestea sunt valide. Indiferent de stilul de scriere al articolului și indiferent de forma acestuia – fie că este scris ca o narațiune sau ca un jurnal – câtă vreme este benefic și lămuritor pentru cititori, acesta poate fi scris. Există și persoane cu un nivel scăzut de educație care au unele mărturii bazate pe experiențe, dar nu știu cum să scrie articole de mărturie. Ce ar trebui făcut în asemenea cazuri? Aceștia își pot povesti experiențele verbal, iar o persoană mai educată îi poate ajuta să își înregistreze experiențele și apoi să le exprime cu acuratețe, în conformitate cu sensul lor original, redactându-le într-un articol de mărturie care corespunde standardelor. Asemenea articole sunt, de asemenea, valabile. Pentru a începe această lucrare, aveți mai întâi părtășie despre ce este un articol de mărturie și care este formatul său. Apoi, stabiliți cerințe și rânduieli specifice pentru persoanele cu diferite niveluri de educație, diferite grupe de vârstă și cele cu diferite experiențe și staturi. Puneți-i pe cei cu experiență să scrie mai întâi câteva articole. Între timp, identificați în biserică persoane care sunt potrivite pentru îndrumarea fraților și surorilor în scrierea articolelor și care sunt potrivite pentru redactarea și corectarea articolelor pentru a îndeplini aceste sarcini specifice. Acest lucru oferă o rânduială inițială pentru această lucrare. Oare o lucrare rânduită în acest fel înseamnă că este astfel implementată complet și că o puteți lăsa baltă? Nu, acest lucru înseamnă doar furnizarea unei direcții specifice, a unui ajutor și a unor planuri de implementare bazate pe cerințele rânduielii de lucru. Ce ar trebui să facă în continuare conducătorii și lucrătorii? Ar trebui să supravegheați lucrarea. Ar trebui această supraveghere să aibă un scop? Supravegherea nu înseamnă verificări ocazionale la fața locului; aceasta trebuie să aibă un scop principal. Trebuie să înțelegeți clar cine trebuie să fie supravegheat și care sunt etapele lucrării care necesită supraveghere. De exemplu, dacă o anumită soră este un conducător de biserică care, de obicei, nu este serioasă în lucrarea sa, îi place să se laude, țintește sus, dar este incompetentă, are tendința de a-și înșela superiorii și de a ascunde lucruri față de cei din subordine, vorbește într-un mod extrem de plăcut și are tendința de a fi superficială în lucrarea sa, este imperativ ca ea să fie supravegheată în lucrarea pe care o face. Nu poți avea încredere deplină în ea. Atunci, primul pas este să îi inspectezi lucrarea și să vezi cum decurge implementarea de către ea a rânduielilor de lucru. Este aceasta doar o supraveghere arbitrară a oamenilor? (Nu.) Acest lucru este necesar pentru lucrare, deoarece aceasta este prea importantă și cei care efectuează acest tip de lucrare trebuie să fie de încredere. Dacă nu sunt vrednici de încredere și nu realizează sarcini specifice, încrederea oarbă în ei va întârzia lucrarea bisericii, iar tu vei fi, de asemenea, neglijent în responsabilitatea ta. În cazul unor asemenea persoane, nu te poți lăsa influențat de cât de frumos sună cuvintele lor sau de cât de ferm își declară angajamentul; în realitate, ei doar vorbesc bine, dar nu fac nimic substanțial în culise. Astfel de persoane sunt exact țintele supravegherii. Prin supraveghere, observați dacă s-au căit. Dacă nu au făcut-o, concediați-i imediat și nu vă mai irosiți eforturile cu ei. De fapt, ar trebui să practicați urmărirea, supravegherea și îndrumarea cu majoritatea conducătorilor și lucrătorilor. Pentru cei care pot face o lucrare reală și au simțul responsabilității, dacă este o lucrare pe care știu cum să o facă, nu este nevoie de supraveghere. Cu toate acestea, pentru lucrări noi sau importante, urmărirea, supravegherea și îndrumarea sunt încă necesare. Se poate spune că supravegherea și urmărirea unor astfel de lucrări este treaba conducătorilor și a lucrătorilor. Urmărirea, supravegherea și îndrumarea nu înseamnă neîncredere, ci asigurarea bunei desfășurări a lucrării. Deoarece oamenii au diferite deficiențe și pe lângă acestea, diferite firi corupte, fără a practica în acest mod, este imposibil să se garanteze că lucrarea este bine făcută. Cei care tocmai au fost promovați să lucreze necesită și mai multă urmărire, supraveghere și direcționare. Aceasta este o sarcină specifică pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să o realizeze. Dacă nu practici urmărirea, supravegherea și nu oferi direcție, multe sarcini nu pot fi realizate bine, iar unele lucrări este posibil eșueze sau să se blocheze. Aceasta este o situație mult prea frecventă. În special, conducătorii și lucrătorii care nu urmăresc adevărul au nevoie de și mai multă supraveghere. Cu alții, lucrarea poate fi implementată destul de bine, dar cu asemenea persoane, nu este sigur dacă lucrarea poate fi implementată sau cât de bine va fi implementată și este și mai greu de spus dacă va fi implementată în acord cu rânduiala de lucru. Astfel de oameni nu sunt foarte de încredere în lucrarea lor. Dacă ai încredere în ei fără să le supraveghezi lucrarea, înseamnă că ești superficial și iresponsabil față de lucrare. Pentru asemenea persoane, trebuie să urmăriți și să supravegheați și să vă implicați în lucrarea bisericii lor. Dacă ei nu sunt dispuși să te lase să vii sau nu te primesc, ce ar trebui să faci? Este posibil să spui: „Îmi voi înghiți mândria și voi merge oricum.” Sunt corecte aceste cuvinte? (Nu.) Acela nu este teritoriul lor personal; este o biserică și intră în sfera responsabilității tale. Nu îți prelungești șederea în casa lor pentru a sta degeaba; te duci într-o biserică pentru a lucra. Acest lucru nu înseamnă să îți înghiți mândria. Deși ei sunt conducători, aleșii lui Dumnezeu nu sunt ai lor. Pentru că sunt iresponsabili și neloiali în lucrarea lor, trebuie să le-o urmăriți și să le-o supravegheați. Așadar, ce ar trebui să faci atunci când te duci acolo? În primul rând, întrebați-i cine din biserică are experiențe de viață și poate scrie articole de mărturie bazate pe experiențe, cine se dedică relativ mai mult căutării adevărului, cine se concentrează în mare măsură asupra scrierii de jurnale și note de devoțiuni spirituale, cine se axează pe împărtășirea experiențelor sale în cadrul adunărilor și cine are cele mai multe mărturii bazate pe experiențe. Lăsați-i să îi arate mai întâi pe acești oameni. Dacă prezintă mai mulți frați și surori, spunând că aceștia sunt cei care pun un accent relativ mai mare pe citirea cuvintelor lui Dumnezeu, au luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, scriu adesea note de devoțiuni spirituale, se concentrează asupra punerii în practică a adevărului atunci când se confruntă cu situații și împărtășesc frecvent mărturii bazate pe experiențe pe care alții sunt dispuși să le asculte, atunci ar trebui să te întâlnești cu acești frați și surori și să ai părtășie cu ei. În plus, în biserică există cu siguranță oameni care au un nivel scăzut de educație și nu pot scrie articole, dar au experiențe practice. Acești oameni au nevoie de îndrumare și instruire și îi poți pune pe cei care știu să scrie articole să îi ajute pentru o perioadă de timp. Totodată, alege o persoană care să fie responsabilă pentru implementarea lucrării specifice a aleșilor lui Dumnezeu care scriu articole de mărturie bazate pe experiențe. Această persoană va fi responsabilă de colectarea, redactarea, revizuirea și apoi publicarea articolelor finalizate. Și ce ar trebui să facă conducătorul de biserică? Să supravegheze și să urmărească aceste sarcini. S-ar putea ca unii oameni să spună: „Din moment ce există un conducător de biserică, de ce trebuie să selectăm pe cineva care să fie responsabil? Nu este de prisos?” Este de prisos? (Nu.) De ce nu? Pentru că acest conducător de biserică nu face o lucrare reală și este prea neserios, trebuie să alegi o altă persoană care să fie în mod specific responsabilă pentru această lucrare. În cazul în care conducătorul de biserică ar fi de încredere, acesta ar fi capabil să desfășoare activitatea în mod constant după primirea rânduielii de lucru și nu ar fi nevoie să îl supraveghezi în acest fel. Alegerea cuiva care să fie responsabil nu înseamnă marginalizarea conducătorului de biserică, ci obținerea unor rezultate mai bune în lucrare. Dacă nu alegi această persoană, lucrarea s-ar putea să eșueze, iar momentul în care va fi finalizată sau va da rezultate ar deveni o incertitudine.

Scopul conducătorilor și lucrătorilor care participă la lucrarea bisericii este de a-i conduce pe aleșii lui Dumnezeu să experimenteze în mod practic lucrarea Sa. Nu numai că ar trebui să își îndeplinească bine datoria, dar, de asemenea, ar trebui să îi ajute și să îi conducă pe aleșii lui Dumnezeu să îndeplinească toate lucrările bisericii în conformitate cu standardele impuse de rânduielile de lucru. Numai conducătorii și lucrătorii care fac acest lucru se aliniază la intențiile lui Dumnezeu. Dacă însă nu participi în mod specific la lucrare și nu pui în practică supravegherea conducătorilor și lucrătorilor care nu fac o lucrare reală, atunci este posibil ca rezultatele acestor sarcini ale bisericii să nu aibă niciun rezultat după ce au fost distruse de conducători falși. Dacă înțelegi în mod clar situația unei anumite biserici și știi în inima ta cum conducătorii acestei biserici sunt iresponsabili, însă nu îi urmărești și nu le oferi îndrumare în timp util, nu este aceasta o neglijare a responsabilității? Poți pleca imediat în cazul acestui tip de lucrare, dacă ai urmărit și participat în mod specific și ai rânduit atât supraveghetorul, cât și persoanele care să o efectueze? (Nu.) Este mai bine să urmărești pentru o perioadă de timp. În timpul urmăririi, printre altele, îi poți îndemna și îndruma pe conducătorii de biserică să coopereze activ la această lucrare. În plus, poți avea o înțelegere exactă a situației de lucru a persoanelor pe care le-ai rânduit și în același timp, poți să faci rectificări și să oferi ajutor în timp util pentru orice probleme întâmpină în orice moment. Dacă pleci prea devreme și apoi revii pentru a te ocupa de probleme și a le rezolva atunci când acestea apar, vei întârzia lucrarea. Pe scurt, pentru această lucrare specifică, pe lângă implicarea în rânduirea personalului și a supraveghetorului, este de preferat să îi urmărești o perioadă de timp pentru a vedea ce probleme apar în timpul lucrării lor. Pe de o parte, supraveghează modul în care conducătorii de biserică își îndeplinesc responsabilitățile; pe de altă parte, vezi cum își realizează personalul lucrarea. Deoarece majoritatea oamenilor nu au mai efectuat această lucrare înainte, iar problemele care e posibil să apară sunt necunoscute, vei descoperi continuu unele lucruri neștiute în timp ce participi la această lucrare. Bineînțeles, cel mai bine este să oferi și soluții în timp util. Prezența la fața locului, supravegherea și urmărirea sunt cele mai bune practici. Nu te limita la a face lucrurile mecanic, neglijent, și a încheia ziua astfel. Să oferi ajutor și îndrumare este o lucrare făcută în situații speciale. După soluționarea problemelor, urmărește lucrarea lor pentru o perioadă de timp. Vezi că unele articole au fost deja scrise și există multe tipuri de articole, care abordează diferite probleme și acoperă diferite subiecte – unele sunt despre experiențele persecuției din partea PCC, altele despre experiențele persecuției familiilor, câteva despre cum reușesc oamenii să înțeleagă firea coruptă pe care o dezvăluie sau cum sunt rezolvate diferitele stări corupte pe care oamenii le descoperă în timp ce își îndeplinesc îndatoririle și așa mai departe. Înainte de a putea fi aprobate și transformate în videoclipuri, toate aceste articole de mărturie trebuie să fie revizuite pentru a se garanta că sunt complet în conformitate cu faptele și că-i lămuresc cu adevărat pe oameni. Atunci când lucrarea ajunge la acest nivel, rezultatele vor fi deja vizibile. Acest lucru dovedește că, în termeni preliminari, personalul și supraveghetorul pe care i-ai rânduit pentru această lucrare sunt relativ potriviți. În continuare, dacă aceștia pot duce la bun sfârșit această lucrare pe cont propriu, atunci este momentul potrivit să te retragi. Oare și conducătorii și lucrătorii care lucrează în acest mod sunt instruiți? Este acest lucru mai satisfăcător decât să trăncănești despre teorii toată ziua și să pierzi timpul? (Da.) Acest tip de lucrare are recompense extraordinare. Pe de o parte, înveți să soluționezi probleme adevărate. Pe de altă parte, îți îndeplinești responsabilitățile de conducător și lucrător. În plus, înțelegerea adevărului nu se oprește la nivelul cuvintelor și doctrinelor; mai degrabă, aplici mai mult adevărul în viața reală. În acest fel, oamenii dobândesc experiență practică, iar înțelegerea adevărului de către aceștia devine mai concretă și mai practică.

După ce un proiect de lucru experimental al unei biserici a fost îndrumat în această măsură și s-au obținut rezultate inițiale, ce ar trebui să facă în continuare conducătorii și lucrătorii? Îți termini treaba odată cu finalizarea unui proiect experimental? Mai ai de făcut și altă lucrare? Mai există atât de mult de lucru! După ce lucrarea acestei biserici a primit îndrumare, vezi ce lucrare a altei biserici are nevoie de îndrumare specifică și du-te apoi acolo și continuă să o oferi. Din moment ce ai deja o anumită experiență de lucru și ai priceput unele dintre adevărurile-principii, va fi mult mai ușor să oferi din nou lucrări de îndrumare. Bineînțeles, în conformitate cu etapele de lucru discutate mai devreme, ar trebui să verifici mai întâi dacă personalul selectat corespunde standardelor, dacă este potrivit pentru această lucrare și dacă umanitatea, calibrul, nivelul de educație, gradul de urmărire a adevărului, atitudinea față de îndatoririle lor și înțelegerea adevărului, printre alte aspecte, sunt relativ ideale și dacă sunt considerate persoane de calitate superioară. Pe parcursul unei perioade de supraveghere și de inspectare a lucrărilor, vei avea ocazia să descoperi că unii conducători și lucrători sau supraveghetori nu sunt la înălțimea standardelor. De exemplu, unii oameni au calibru slab și nu pot realiza lucrarea. Alții au o înțelegere denaturată, puncte de vedere incorecte, sunt lipsiți de o gândire normală și nu au înțelegere spirituală. Aceștia pot doar să corecteze articolele pe baza cunoștințelor lor academice, dar sunt ignoranți când vine vorba despre utilizarea adecvată a termenilor spirituali specifici și a exprimării cuvintelor lui Dumnezeu; sunt incapabili să înțeleagă aceste lucruri, ceea ce demonstrează că nu au fost o alegere potrivită și că ar trebui să fie înlocuiți imediat. Alții, între timp, sunt selectați pentru a fi supraveghetori și deși pot face unele lucrări, se obțin rezultate mai bune atunci când scriu articole pe cont propriu. Atunci când li se cere să slujească în calitate de supraveghetori, nu au timp să scrie când devin prea ocupați cu lucrarea lor și nu își îndeplinesc rolul de supraveghetor foarte bine. Aceștia nu sunt pricepuți să ofere îndrumare, să inspecteze lucrarea sau să rectifice problemele, ci sunt mai pricepuți să realizeze o singură sarcină specifică. Prin urmare, selectarea unei asemenea persoane pentru a fi supraveghetor nu este adecvată și ar trebui ales un alt candidat. Astfel, atunci când conducătorii și lucrătorii inspectează și urmăresc o sarcină specifică, nu este suficient doar să pui întrebări și să verifici dacă supraveghetorul înțelege principiile. De asemenea, trebuie să observi cum este umanitatea persoanei și dacă statura acesteia, calibrul și capacitatea ei de înțelegere sunt potrivite pentru a-și îndeplini îndatoririle. Dacă în urma inspectării se descoperă personal care nu corespunde standardelor, trebuie să se facă modificări în timp util. Asta impune inspectarea lucrării.

Ca să implementeze lucrarea de scriere a articolelor de mărturie, pe lângă inspectarea faptului că supraveghetorul acestei lucrări este sau nu potrivit, conducătorii și lucrătorii trebuie de asemenea să învețe să verifice articolele și să ofere o anumită direcție și analiză pentru lucrarea de scriere a acestora. Articolele care sunt scrise în mod specific și practic pot fi folosite ca exemple. Cele scrise într-un mod lipsit de conținut și nepotrivite, fără valoare și care nu sunt lămuritoare pentru oameni, ar trebui eliminate direct. În acest fel, frații și surorile vor ști ce tipuri de articole sunt valoroase și ce tipuri nu sunt, iar pe viitor nu vor scrie articole fără valoare, astfel evitându-se irosirea de energie și timp. În acest fel, lucrarea ta va fi valoroasă. Când mergi să inspectezi lucrarea, trebuie să verifici toate tipurile de articole de mărturie bazate pe experiențe pe care le-au scris, pentru a vedea dacă acestea conțin modificări sau falsități și dacă sunt lămuritoare sau nu. Mai întâi trebuie să analizezi aceste lucruri. Atunci când analizezi, nu înveți totodată? (Da.) Pe măsură ce înveți, vei face această lucrare din ce în ce mai bine. Să presupunem că nu inspectezi, nu iei lucrurile în serios, ești iresponsabil și doar faci totul mecanic, încercând doar să termini treaba și apoi să le raportezi celor de mai sus că este gata, gândindu-te: „În orice caz, în biserica noastră sunt mulți oameni care pot scrie articole de mărturie. După ce vor termina de scris, le voi publica pe toate. Cui îi pasă dacă sunt sau nu de calitate? Atât timp cât conducătorii de nivel superior știu că am lucrat mult, am implementat rânduielile de lucru și mi-am găsit ocupație, este suficient!” Este aceasta o atitudine responsabilă? (Nu.) Acest lucru înseamnă să fii iresponsabil. Dacă îți asumi responsabilitatea, trebuie mai întâi să analizezi ce ține de tine. Orice articol care se publică prin intermediul tău trebuie să fie la înălțimea standardelor; oricine îl citește trebuie să spună că este lămuritor și să fie dornic să îl citească. Doar asta înseamnă îndeplinirea responsabilității conducătorilor și lucrătorilor. Inspectarea lucrării nu înseamnă să faci lucrurile mecanic, să strigi sloganuri, să predici doctrine sau să le ții în mod arbitrar morală oamenilor. Este vorba despre a inspecta eficiența și rezultatele lucrării, a inspecta dacă lucrarea pe care ai făcut-o este la înălțimea standardelor, dacă obține rezultatele implementării rânduielilor de lucru, dacă îndeplinește cerințele lui Dumnezeu, care domenii sunt la înălțimea standardelor și care nu – acestea sunt lucrurile care trebuie inspectate. Aceasta implică efectuarea unor lucrări specifice și este despre calibrul oamenilor, dacă au înțelegere spirituală, cât adevăr înțeleg, cât adevăr-realitate stăpânesc și capacitatea lor de a vedea lucrurile. Dacă știi cum să inspectezi lucrarea și în timp ce faci acest lucru, poți să descoperi probleme și să pricepi esența acestora și să le rezolvi, iar înainte de a publica articolele de mărturie le analizezi potrivit principiilor, garantând că articolele pe care le publici sunt toate la înălțimea standardelor și lămuritoare pentru cei care le citesc, atunci și tu ești la înălțimea standardelor în calitate de conducător sau lucrător și ți-ai făcut lucrarea în mod corespunzător.

Majoritatea oamenilor pot face lucrarea de a oferi îndrumare, supraveghere și îndemnuri. Cu toate acestea, atunci când este nevoie de inspectare și analizare, se testează calibrul conducătorilor și lucrătorilor și dacă aceștia stăpânesc adevărul-realitate. Unii oameni pot oferi îndrumare, pot supraveghea lucrarea și pot emonda sau concedia personalul nepotrivit, dar nu știu cum să evalueze eficiența și rezultatele lucrării pe care au rânduit-o, dacă se aliniază la rânduielile de lucru și cum să o rezolve în caz contrar. Cei mai mulți conducători și lucrători pot, în mare parte, să ofere îndrumare, supraveghere și îndemnuri, dar când vine vorba de inspectarea lucrării, ei nu știu ce să facă, nu au principii și sunt în impas. Ei se gândesc: „Rânduielile de lucru au fost implementate, așadar, ce mai este de inspectat? Toată lumea lucrează, nimeni nu stă degeaba, oamenii care au provocat perturbări și tulburări au fost trași la răspundere, iar de cei care trebuiau să fie concediați ne-am ocupat în mod corespunzător. Ce altceva mai este de inspectat?” Ei sunt pur și simplu inconștienți. Inspectarea lucrării impune analiza. Ce înseamnă analiza? Înseamnă că tu trebuie să tragi o concluzie. De exemplu, supraveghetorul lucrării de redactare a articolelor de mărturii bazate pe experiențe vă aduce un articol, spunând că stilul în care este scris este destul de potrivit, că limbajul și stilul lingvistic sunt fluente, iar tema acestui articol este bună. Însă acesta simte că pare să fie lipsit de conținut practic și că nu-i poate lămuri pe oameni, că trebuie să fie suplimentat și îmbunătățit, dar nu are o perspectivă clară asupra acestui aspect, așa că te roagă pe tine să verifici. Ce înseamnă pentru acesta să te roage pe tine să verifici? Înseamnă că are nevoie de tine să-l analizezi. Modul în care îl analizezi și dacă îl analizezi bine testează statura ta concretă. Ce înseamnă statură concretă? Se referă la faptul dacă înțelegi adevărurile-principii. Dacă supraveghetorul nu înțelege principiile de redactare a articolelor de mărturie, nu poate evalua dacă un articol este practic și autentic și nu știe ce decizie să ia, iar tu ești la fel, incapabil să evaluezi sau să iei o decizie, asta dovedește un singur lucru: calibrul tău este aproximativ la fel ca al acestuia și ești incapabil să analizezi articolele. Nu asta e situația? Adevărul pe care îl înțelegi este aproximativ la fel ca al lui, iar tu nu poți pricepe problemele pe care el nu le poate înțelege – aceasta indică o neregulă. Dacă poți înțelege problemele pe care el nu le poate înțelege și dacă, printr-o inspecție, poți descoperi nereguli pe care el nu le poate descoperi, aceasta dovedește că poți analiza articolele. De exemplu, acesta consideră că majoritatea articolelor sunt conform standardelor și nu prezintă probleme semnificative, dar, datorită faptului că le-ai inspectat și analizat, găsești o mică parte care nu este conform standardelor. Explici problemele din aceste articole prin disecare și prin părtășie; toată lumea este de acord că punctele tale de vedere sunt raționale, se aliniază la principii și că nu cauți nod în papură, ci sunt într-adevăr probleme reale și că ar trebui să fie corectate. Unele articole sunt superficiale și lipsite de o înțelegere practică a experienței, pe când alte articole au o înțelegere practică a experienței, dar exprimarea nu e suficient de concretă; în unele articole se citează cuvintele lui Dumnezeu în mod nepotrivit, fără să se aleagă pasaje mai adecvate din cuvintele Lui, conducând la rezultate mai proaste; unele articole prezintă puncte de vedere incorecte, cu o înțelegere denaturată, și lipsite de părtășie despre înțelegerea adevărului, lăsându-i pe cititori nelămuriți și predispunându-i să dezvolte cu ușurință negativism și neînțelegeri și așa mai departe. Tu poți detecta și înțelege toate aceste probleme. Prin intermediul părtășiei tale, îi ajuți să priceapă principiile, permițându-le celor cu experiențe să scrie mărturii bazate pe trăiri autentice. Tu selectezi acele articole care sunt lămuritoare și valoroase pentru oameni ca fiind mărturii bazate pe experiențe care sunt la înălțimea standardelor, astfel încât, atunci când aleșii lui Dumnezeu le citesc, sunt lămuriți. Pe de altă parte, acele articole lipsite de o autentică înțelegere din experiență sau care conțin o înțelegere denaturată sunt eliminate. Dacă faci acest lucru, nu analizezi? Dacă ai o asemenea capacitate de a percepe lucrurile și de a lucra, nu este oare calibrul tău suficient? Nu îndeplinești responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor? (Ba da.) Dacă aceștia consideră că majoritatea articolelor sunt acceptabile și ți le aduc ție pentru a le analiza, iar tu consideri, de asemenea, că majoritatea sunt bune, în timp ce în realitate unele dintre ele conțin nereguli și necesită o selectare suplimentară, redactare și corectare a problemelor, dar tu nu le poți înțelege, atunci când le prezinți Celui de mai sus, iar Cel de mai sus găsește unele articole care nu corespund standardelor și le elimină, nu înseamnă acest lucru că nu ai analizat corespunzător? În primul rând, inspectarea lucrării testează calibrul conducătorilor și lucrătorilor, iar în al doilea rând, testează gradul lor de înțelegere a adevărului. Unii oameni nu pot analiza pentru că au un calibru slab și, prin urmare, nu pot face acest lucru, nu înțeleg adevărul în acest domeniu și nu pot înțelege problemele. Inspecțiile lor sunt doar acțiuni făcute mecanic, fără a ști ce să inspecteze. Unii oameni au un calibru suficient, dar pentru că înțelegerea lor în ceea ce privește adevărul este superficială, ei pot identifica problemele, dar nu știu cum să le rezolve. Acești oameni încă pot să devină mai pricepuți. Cu toate acestea, dacă oamenii nici măcar nu pot identifica problemele, nu au nicio șansă de a progresa.

Implementarea lucrării de scriere a articolelor de mărturie bazată pe experiență implică o etapă importantă de inspecție, care depinde de stăpânirea adevărului-realitate de către conducători și lucrători. Pe lângă inspectarea conducătorilor și lucrătorilor care au un calibru relativ scăzut și care sunt destul de slabi, ar trebui să-i întrebați și să-i înțelegeți și pe cei care au un calibru mediocru. Dacă mediul nu este adecvat, poți trimite o persoană să se intereseze, să înțeleagă situația și să facă o documentare detaliată. Dacă mediul permite, cel mai bine este să mergi personal și să interacționezi cu supraveghetorul acestei lucrări; pune întrebări, cercetează și înțelege situația specifică a acestei lucrări și vezi cât de bine este implementată lucrarea. Pe scurt, odată ce se emite rânduiala de lucru pentru redactarea articolelor bazate pe experiență, nu este ceva ce poate fi finalizat într-o lună sau două. Aceasta nu este o sarcină temporară, ci o lucrare de lungă durată. Conducătorii și lucrătorii nu ar trebui să ofere îndrumare, supraveghere, îndemnuri și inspecție doar în cursul primei sau a doua luni de la emiterea rânduielii de lucru și să considere că totul a fost realizat. În schimb, ei trebuie să urmărească această lucrare în mod continuu, pe termen lung. Conducătorii de biserică mai slabi trebuie să meargă și să ofere îndrumare personală. Conducătorii de biserici care pot implementa în mod independent rânduielile de lucru ar trebui, de asemenea, să efectueze inspecții regulate pentru a înțelege progresul lucrării și pentru a rezolva orice probleme care apar. Aceasta este o responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor. Prin urmare, un lucru este sigur cu privire la conducătorii și lucrătorii care lucrează: nu au niciodată timp liber. Unii conducători și lucrători gândesc mereu: „Rânduielile de lucru au fost emise și am avut părtășie despre cum să le implementez. Mi-am terminat treaba, nu mai e nimic de făcut. Așa c-am să mă ocup de niște sarcini potrivite, cum ar fi să ajut la gătit și la cazare sau să cumpăr niște lucruri necesar zilnic și care le lipsesc fraților și surorilor.” Ei devin leneși după emiterea rânduielilor de lucru și simt că și-au terminat treaba și nu mai au nimic de făcut. Acest lucru arată că ei nu știu cum să realizeze lucrarea sau să se ocupe de sarcini specifice. De fapt, odată ce diferitele rânduieli de lucru ale casei lui Dumnezeu sunt emise, atât timp cât Cel de mai sus nu a solicitat să fie oprită, lucrarea trebuie să continue și nu poate fi întreruptă chiar la mijloc. De exemplu, pentru lucrarea de scriere a articolelor de mărturie bazată pe experiență, a cerut Cel de mai sus o sistare a acesteia? A existat vreo notificare care să spună să se oprească această lucrare? (Nu.) Deci, cum ar trebui conducătorii și lucrătorii să desfășoare această lucrare? Nu fi motivat doar de un entuziasm de scurtă durată. Când rânduiala de lucru este emisă pentru prima dată, ești foarte entuziasmat, energic și dornic să cooperezi cu această lucrare. Cu toate acestea, după o perioadă de timp, dacă Cel de mai sus nu oferă îndemnuri, nu emite noi indicații sau nu dă noi directive pentru această rânduială de lucru, este posibil să te gândești că întrucât Cel de mai sus nu a dispus nimic nou, poți ignora această lucrare. Acest lucru nu este acceptabil, este o neglijare a responsabilității. Indiferent de cât timp a fost implementată această lucrare și indiferent dacă a întrebat Cel de mai sus despre aceasta, a îndemnat sau a evidențiat-o în această perioadă, atât timp cât ți-a fost încredințată, tu trebuie să ți-o asumi și să o faci continuu, realizând-o bine. Ce înseamnă „continuu”? Înseamnă că, atât timp cât Cel de mai sus nu solicită oprirea, conducătorii și lucrătorii trebuie să ofere neîntrerupt și continuu îndrumare, supraveghere, îndemnuri, inspecție și să urmărească această lucrare. Cu excepția cazului în care te retragi sau ești concediat, câtă vreme îți păstrezi poziția, această lucrare este ceva ce trebuie să faci bine în calitate de conducător sau lucrător. De asemenea, este o sarcină pe care trebuie să o implementezi și să o urmărești continuu. Cum ar trebui să se practice acest lucru? De fiecare dată când vizitezi o biserică, trebuie să-i întrebi pe conducătorii locali și pe supraveghetorul acestei lucrări: „Cum se prezintă articolele de mărturie în această perioadă? Există articole de mărturie bune, relativ emoționante? Există articole cu experiențe speciale?” Dacă ei spun că există, trebuie să te uiți peste aceste articole. Dacă acestea conțin într-adevăr experiențe practice și-i lămuresc cu adevărat pe oameni, ar trebui publicate imediat. De fiecare dată când vizitezi o biserică, trebuie să întrebi mai întâi despre acest subiect. Aceasta este o sarcină specifică pe care trebuie să o implementezi, o obligație de care nu te poți eschiva: aceasta este responsabilitatea ta. Indiferent dacă Cel de mai sus oferă îndemnuri sau întreabă despre această chestiune, această sarcină este inclusă în ceea ce aveți de făcut. Dacă frații și surorile sunt ocupați cu îndatoririle lor și nu au timp să scrie articole de mărturie, trebuie să îi îndemnați, spunându-le: „Scrierea unor articole de mărturie bune este foarte benefică pentru pătrunderea în viață a aleșilor lui Dumnezeu și este, de asemenea, o datorie importantă.” Cu toate acestea, unii conducători spun: „Frații și surorile simt că și-au scris toate experiențele și că nu mai au nimic de scris.” Este corectă această afirmație? De fapt, multe experiențe detaliate nu sunt observate de oameni și sunt trecute cu vederea. Doar atunci când citesc mărturiile bazate pe experiențe scrise de alții își aduc aminte că și ei au avut experiențe similare. Prin urmare, scrierea articolelor de mărturie bazată pe experiență necesită gândire și contemplare atentă. Există multe învățături din experiență despre care merită să se scrie. Este lipsa timpului un motiv valabil? Aceasta este o datorie pe care oamenii ar trebui să o facă. Indiferent cât de ocupați sunt, ar trebui să își facă timp pentru a scrie. Dacă nu știu cum să scrie articole de mărturie, ar trebui să le dicteze altei persoane, care să le redacteze, realizând astfel un articol bun. În acest fel, prin îndemnul și îndrumarea ta, se va scrie un alt articol bun de mărturie bazată pe experiență. Știi cât de mulți oameni poate lămuri acest articol? Câți oameni pot primi ajutor și beneficia de pe urma lui? Dacă nu supraveghezi și nu oferi îndrumare, iar conducătorii bisericii locale nu au de asemenea un sentiment de povară, gândindu-se că frații și surorile și-au scris toate mărturiile bazate pe experiență și nu mai există alte articole de scris, atunci acest articol reușit de mărturie bazată pe experiență nu va lua naștere. Uneori, când vizitezi o biserică, unii frați și surori discută cu tine și spun: „Am îndurat tot felul de greutăți în viața mea. De când am început să cred în Dumnezeu, am fost și persecutat foarte mult. Dumnezeu mi-a călăuzit fiecare pas. Am văzut faptele minunate ale lui Dumnezeu și mi-am dat seama că totul este rânduit de Acesta și că El este cu adevărat suveran peste toate – acest lucru este complet adevărat!” După ce îți povestesc experiența lor, îi întrebi dacă au scris-o sub formă de articol, iar aceștia îți răspund: „Nu, am un nivel scăzut de educație și nu pot scrie. În plus, alții spun că această experiență nu este valoroasă.” „Cum ar putea o asemenea experiență minunată să fie lipsită de valoare?”, le răspunzi tu. „După fiecare pas al experienței tale, ai simțit profund suveranitatea lui Dumnezeu, conducerea și rânduiala lui Dumnezeu. Ce experiență ar putea fi mai valoroasă decât aceasta? Asemenea experiențe ar trebui să fie scrise și să nu fie ratate.” Apoi rânduiești rapid ca frați și surori mai educați să îi ajute cu redactarea. În trei zile, un articol de mărturie bun și excelent este scris și apoi transformat într-un videoclip de mărturie bazată pe experiență. Toți cei care îl urmăresc spun: „Experiența protagonistului este fantastică! Te lămurești atât de mult când privești! Arată cu adevărat că Dumnezeu este suveran peste tot – exact așa și este! Acest lucru a fost confirmat într-o măsură și mai mare acum, iar credința noastră în Dumnezeu a sporit.” Alții spun: „Acest articol de mărturie bazată pe experiență este scris foarte practic și este foarte emoționant. Ar fi și mai bine dacă ar fi ecranizat!” Mulți frați și surori așteaptă cu nerăbdare ca acesta să fie realizat rapid ca film. Astfel, deoarece conducătorii și lucrătorii au tratat lucrarea bisericii cu responsabilitate și loialitate, o conversație ocazională a putut duce la un articol și la un material bune pentru un film. Aceasta este cea mai bună dovadă și cel mai bun subiect pentru a aduce mărturie despre suveranitatea și orânduirea lui Dumnezeu. Asemenea povești pot spori credința atâtor oameni și, de asemenea, pot lămuri pe mulți! Ce părere aveți despre conducătorii și lucrătorii care fac lucrarea în acest fel? Nu respectă nicio formalitate în lucrarea lor. Oriunde merg, pun întrebări, cercetează și interacționează cu frații și surorile, integrându-se printre ei fără a se da mari. Nu au doar un sentiment de povară în inimile lor, ci și un puternic simț al responsabilității. Făcând acest lucru în mod constant, ei obțin rezultate în mod natural. Nu-Și va aminti Dumnezeu de asta? Acestea sunt fapte bune, nu? Spune-Mi, este obositor să faci părticica asta de lucrare? Este nevoie de suferință? E nevoie să escaladezi munți abrupți sau să plonjezi în mări de foc? Nu. Nu este dificil. Este nevoie doar s-o faci din inimă. Cu această lucrare în inima ta, oriunde te duci, pui întrebări și te interesezi: „Cum progresează lucrarea? S-au scris articole de mărturie bune în această perioadă? Știi cum să îi îndrumi să își povestească experiențele pe frații și surorile care au experiențe, dar încă nu au scris articole? Știi cum să îi ajuți să se exprime și să îi ghidezi să le scrie?” Oriunde mergi, întotdeauna trebuie să ai părtășie despre acest aspect, să faci lucruri și să rostești cuvinte care au legătură cu această lucrare. Practicarea în acest fel nu face lucrarea conducătorilor și lucrătorilor să fie mai îmbelșugată? Ar putea exista o situație în care să fii inactiv, fără nicio lucrare de făcut? (Nu.) Pot conducătorii și lucrătorii care lucrează în acest mod să obosească sau să moară din cauza epuizării? (Nu.) Mu vor obosi sau nu vor muri din cauza epuizării, lucrarea va avea rezultate și Dumnezeu Își va aminti de aceasta. Dacă lucrezi în acest fel, mulți vor fi lămuriți, iar frații și surorile vor simți că scrierea articolelor de mărturie bazată pe experiență este valoroasă și semnificativă. În trecut, ei credeau că experiențele lor nu au nicio valoare, dar, cu ajutorul îndrumării tale, au înțeles cum să scrie articole bazate pe experiență. Acest lucru este benefic și pentru pătrunderea lor în viață. Numai atunci când lucrezi în acest fel îndeplinești responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor.

Având părtășie despre modul în care conducătorii și lucrătorii ar trebui să inspecteze lucrarea, ați învățat cum să inspectați lucrarea? Inspectarea lucrării nu înseamnă să găsești defecte sau să cauți nod în papură, ci mai degrabă să vezi cum a fost făcută lucrarea, dacă a fost rânduită, dacă există cineva care se ocupă de lucrare, cum progresează lucrarea, cum este progresul, dacă se desfășoară fără probleme, dacă lucrarea este făcută conform principiilor, dacă dă rezultate și așa mai departe. În același timp, trebuie să observi, să revizuiești și să evaluezi eficiența lucrării, iar apoi, pornind de la aceasta, să găsești modalități mai bune și mai potrivite de a o implementa. Pentru o rânduială de lucru, precum rânduiala de a scrie articole de mărturie bazate pe experiență, atât timp cât Cel de mai sus nu a cerut oprirea ei, această lucrare trebuie să fie urmărită și implementată în mod continuu, iar acest lucru este benefic pentru pătrunderea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Dacă unii oameni consideră că există deja suficiente mărturii bazate pe experiență și că aleșii lui Dumnezeu nu le pot citi pe toate, atunci această lucrare poate fi oprită? Nu poate fi oprită. Cu atât mai bine că sunt mai multe mărturii bazate pe experiență; dacă sunt mai multe, ele vor fi mai abundente – acest lucru este ceea ce îi ajută cel mai mult pe aleșii lui Dumnezeu să pătrundă în adevărul-realitate. Câțiva noi credincioși, după ce vor citi aceste mărturii bazate pe experiență, vor ști cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu. După ce trec printr-o perioadă de experiență și obțin rezultate, ei vor fi în mod natural capabili să scrie articole de mărturie bazate pe experiență. Unii oameni cu experiențe superficiale pot fi, de asemenea, lămuriți citind acele mărturii bazate pe experiență relativ mai profundă și pot obține experiențe mai profunde scriind articole de mărturie mai bune. Aceste mărturii sunt benefice atât pentru oamenii religioși, cât și pentru aleșii lui Dumnezeu din casa Acestuia. Prin urmare, lucrarea de scriere a articolelor de mărturie bazată pe experiență nu se poate opri niciodată. Conducătorii și lucrătorii trebuie să urmărească continuu această lucrare și nu trebuie să o oprească din cauza niciunui motiv sau scuză. Acesta este un element important al lucrării în biserică. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să preia conducerea în scrierea articolelor de mărturie bazată pe experiență. Această practică descoperă cel mai bine dacă ei stăpânesc adevărul-realitate. Dacă nu pot scrie articole de mărturie bazată pe experiență, nu sunt la înălțimea standardelor ca și conducători și lucrători și nu pot face o lucrare reală; ei ar trebui concediați și eliminați. După ce fac bine această lucrare, conducătorii și lucrătorii trebuie să viziteze continuu diferite biserici pentru a se interesa de progresul lucrării. Ei pot pune întrebări și pot afla mai multe despre lucrare: „Cei câțiva frați și surori din biserica voastră, care sunt relativ serioși în căutarea lor, au cu toții unele experiențe – pot ei scrie câteva articole de mărturie?” De asemenea, aceștia ar trebui să îi întrebe pe cei care tocmai au acceptat adevărata cale cum au ajuns să o cerceteze și să o accepte și dacă pot să scrie impresiile lor cu privire la acest lucru. Conducătorii și lucrătorii nu numai că trebuie să se informeze continuu, să învețe mai multe, să urmărească și să implementeze această lucrare, dar trebuie, de asemenea, să inspecteze cât de bine decurge implementarea: „În această perioadă, ați rânduit oameni care să facă această lucrare? Câte articole de mărturie bazată pe experiență au fost scrise? Câte sunt conforme standardelor? Care este proporția de articole care sunt conforme standardelor?” Supraveghetorul răspunde: „După ultima părtășie, în biserica noastră s-au scris deja câteva articole bazate pe experiență și s-au publicat câteva articole care sunt conforme standardelor. Am făcut această lucrare în mod continuu.” Acest lucru este în regulă, ceea ce înseamnă că ai făcut această sarcină corect. Având în vedere acest lucru, există o relație directă între capacitatea unei biserici de a produce articole de mărturie bazate pe experiență autentică și rolul conducătorilor și lucrătorilor? Pe de o parte, trebuie să ai în permanență părtășie despre acest aspect al lucrării; pe de altă parte, trebuie să conduci prin exemplu, informându-te în permanență despre lucrare și, totodată, să participi și să urmărești lucrarea. După ce ai urmărit o perioadă și apoi ai părăsit biserica, ar trebui să te întorci mai târziu pentru a inspecta implementarea. Nu este oare acest lucru ceea ce ar trebui să facă conducătorii și lucrătorii? Aceasta este responsabilitatea conducătorilor și lucrătorilor.

Pentru fiecare rânduială de lucru emisă de casa lui Dumnezeu, conducătorii și lucrătorii trebuie să o trateze și să o implementeze cu seriozitate. Ar trebui să folosești frecvent rânduielile de lucru pentru a compara și a inspecta toate lucrările pe care le-ai făcut. De asemenea, ar trebui să analizezi și să reflectezi asupra sarcinilor pe care nu le-ai făcut bine sau pe care nu le-ai implementat corespunzător în această perioadă. Pentru orice sarcină atribuită și cerută de rânduiala de lucru care a fost neglijată, ar trebui să te revanșezi rapid și să te informezi cu privire la aceasta. Dacă ești ocupat cu o sarcină specifică și nu poți pleca, poți încredința altora inspectarea și urmărirea lucrării care nu a fost făcută bine. Nu da doar ordine și nu crede că sarcina este finalizată după ce ai atribuit și rânduit lucrarea, iar apoi stai pe margine fără să faci nimic. În calitate de conducător, sunteți responsabil pentru întreaga lucrare, nu doar pentru o sarcină. Dacă vezi că o anumită sarcină este deosebit de importantă, o poți monitoriza, dar trebuie, de asemenea, să găsești timp să inspectezi, să îndrumi și să urmărești alte sarcini. Dacă te mulțumești doar să îndeplinești bine o sarcină și apoi consideri că lucrurile sunt finalizate și atribui alte sarcini altor persoane fără să îți pese sau să întrebi de ele, acesta este un comportament iresponsabil și o neglijare a responsabilității. Dacă ești un conducător, atunci, indiferent de câte sarcini ești responsabil, este de datoria ta să fii implicat în mod constant și să pui întrebări despre ele și să cercetezi, în același timp verificând lucrurile și rezolvând prompt problemele, pe măsură ce acestea apar. Aceasta este treaba ta. Astfel, chiar dacă ești conducător regional, de sector, de biserică sau orice conducător sau supraveghetor de echipă, odată ce ai aflat aria responsabilităților tale, trebuie să verifici frecvent dacă faci o lucrare reală, dacă ai îndeplinit responsabilitățile pe care s-ar cuveni să le îndeplinească un conducător sau un lucrător, precum și ce sarcini – din cele câteva încredințate ție nu ai făcut, care nu vrei să o faci, care a dat rezultate slabe și principiile cărei lucrări nu ai reușit să le înțelegi. Toate acestea sunt lucruri pe care ar trebui să le verifici adesea. Totodată, trebuie să înveți să ai părtășie cu alți oameni și să le pui întrebări și să înveți cum să identifici, în cuvintele și rânduielile de lucru ale lui Dumnezeu, un plan, principii și o cale de practicare. Față de orice aranjament de lucru, indiferent dacă se referă la administrație, personal sau viața bisericească, sau orice fel de lucrare profesională, dacă are legătură cu responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, atunci este o responsabilitate pe care aceștia ar trebui să o îndeplinească fiind în sfera responsabilităților acestora – acestea sunt sarcinile de care trebuie să te ocupi. Desigur, prioritățile ar trebui stabilite în funcție de situație, nicio lucrare nu poate să rămână în urmă. Unii conducători și lucrători spun: „Eu nu am trei capete și șase brațe. Sunt atât de multe sarcini în rânduiala de lucru; cu siguranță nu mă pot descurca dacă sunt pus să mă ocup de toate.” Dacă există sarcini în care nu te poți implica personal, atunci ai rânduit ca altcineva să le îndeplinească? După ce ai făcut această rânduială, ai urmărit și ai făcut cercetări? Le-ai evaluat lucrarea? Cu siguranță ai avut timp să faci cercetări și evaluări? Cu siguranță ai făcut-o! Unii conducători și lucrători spun: „Nu pot face decât o singură treabă pe rând. Dacă îmi ceri să fac evaluarea, nu pot evalua decât o sarcină pe rând; mai mult de atât nu este realizabil.” Dacă acesta este cazul, nu ești bun de nimic, calibrul tău este extrem de slab, nu ai capacitate de lucru, nu ești făcut pentru a fi un conducător sau lucrător și ar trebui să te retragi. Pur și simplu fă o lucrare care ți se potrivește – nu cauza întârzieri în lucrarea bisericii și în creșterea vieții aleșilor lui Dumnezeu, deoarece ai un calibru slab pentru a lucra; dacă îți lipsește această rațiune, ești egoist și josnic. Dacă ai un calibru obișnuit, dar ești capabil să fii atent la intenția lui Dumnezeu și ești dispus să te pregătești și nu ești sigur că poți face lucrarea bine, atunci ar trebui să cauți câteva persoane de calibru bun care să colaboreze cu tine la lucrare atunci aceasta este o abordare bună și se consideră că ai rațiune. Dacă propriul tău calibru este prea slab și nu ești cu adevărat capabil să faci această lucrare și totuși dorești să continui să ocupi această poziție și să te bucuri de beneficiile ei, atunci ești o persoană egoistă și josnică. Conducătorii și lucrătorii trebuie să aibă conștiință și rațiune – acest lucru este de cea mai mare importanță. Fără măcar această umanitate, ei nu pot fi, în niciun caz un conducător sau lucrător și chiar dacă ar lucra câtuși de puțin, vor fi conducători falși care vor provoca doar rău aleșilor lui Dumnezeu și vor pune în pericol lucrarea bisericii. Conducătorii și lucrătorii trebuie să ia în considerare intenția lui Dumnezeu; ei nu trebuie în niciun caz să fie dictatoriali și să se ocupe ei înșiși de tot, doar pentru a ajunge să nu facă nicio lucrare bine și să întârzie toată lucrarea bisericii, precum și pătrunderea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Nu ar fi acest lucru o mare fărădelege? Prin urmare, oamenii cu un calibru prea slab nu pot fi absolut deloc conducători și lucrători. Cei cărora le lipsește o inimă cu frică de Dumnezeu și care nu pot lua în considerare intenția lui Dumnezeu cu atât mai mult nu pot fi conducători și lucrători; aceștia nu pot fi puși în fruntea niciunei sarcini. În calitate de conducători și lucrători, este important să fiți conștienți de propria persoană. Dacă tu nu poți face o lucrare reală, dar totuși vrei să iei totul asupra ta și iubești să te bucuri de beneficiile statutului, aceasta este însăși definiția unui conducător fals și ar trebui să fii concediat și eliminat.

După ce am avut părtășie despre responsabilitățile pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le îndeplinească cu privire la rânduielile de lucru din casa lui Dumnezeu, aveți acum o direcție cu privire la modul în care conducătorii și lucrătorii ar trebui să trateze și să implementeze rânduielile de lucru? (Da.) Mai sunt dificultăți? Dintre diferitele sarcini descrise în cadrul responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor despre care am avut părtășie, unii oameni s-ar putea să se concentreze doar asupra unuia sau a două aspecte, în timp ce alții s-ar putea să nu fie în stare nici măcar să îndeplinească unul sau două aspecte. Pentru conducătorii și lucrătorii care se pot concentra pe unul sau două aspecte ale lucrării, dacă au calibru suficient și pot învăța să urmărească și alte aspecte ale lucrării, atunci sunt practic conformi standardelor. Cu toate acestea, dacă rămân doar la nivelul de a predica doctrine și de a organiza adunări, dar nu pot face o lucrare specifică, iar atunci când li se cere să participe la inspectarea și urmărirea sarcinilor specifice, ei devin îngrijorați, fără planuri, pași sau căi de urmat, neștiind ce să facă, acest lucru indică un calibru slab. Pot oamenii cu un calibru slab să implementeze rânduieli de lucru? (Nu.) Astfel de conducători și lucrători nu sunt conformi standardelor. Cum ar trebui să tratați asemenea conducători și lucrători? Spuneți-le: „Rânduielile de lucru au fost emise și avem o înțelegere clară a sarcinilor pe care trebuie să le realizăm și a principiilor pe care trebuie să le susținem, dar tu nu știi ce să faci și nu ai nicio cale de urmat. Și totuși, încă ai tupeul să ai părtășie și să ne ții predici. Ar trebui să te retragi imediat! Nu ești potrivit pentru a fi un conducător sau lucrător, nu poți îndeplini această responsabilitate. Înmâneaz-o repede cuiva competent! Nu mai striga sloganuri aici, nimeni nu vrea să asculte!” Este acesta un mod adecvat de a trata problema? (Da.) Dacă nu poți face lucrarea, ce rost are să strigi sloganuri degeaba! Toată lumea poate citi cuvintele din rânduielile de lucru; toată lumea poate rosti doctrine – totul depinde de modul în care o faci de fapt. Dacă nu poți să o faci, atunci nu ești potrivit pentru a fi un conducător sau lucrător. Nicio sarcină nu este la fel de simplă ca unu plus unu fac doi. Fiecare sarcină presupune ca lucrătorii și conducătorii să dezvolte planuri specifice de implementare în cadrul domeniului de aplicare al principiilor bazate pe situația specifică. În același timp, ei trebuie să știe cum să supravegheze, să inspecteze și să urmărească până când lucrarea este implementată corect, respectând pe deplin cerințele rânduielilor de lucru, având succes și producând rezultate. Abia atunci și-au îndeplinit responsabilitățile de conducători și lucrători; numai atunci sunt în conformitate cu standardele ca lucrători și conducători.

Atitudinea și manifestările conducătorilor falși cu privire la rânduielile de lucru

Tocmai am avut părtășie despre care sunt responsabilitățile conducătorilor și ale lucrătorilor atunci când vine vorba de rânduielile de lucru. În continuare, vom avea părtășie despre ce manifestări au conducătorii falși. Printre conducătorii falși pe care i-ați întâlnit, care este atitudinea lor față de rânduielile de lucru? Ce fel de reacții și manifestări au ei? Conducătorii falși înțeleg, de obicei, din cuvintele rânduielilor de lucru ce trebuie făcut, care sunt cerințele specifice Celui de mai sus și care sunt proiectele de lucru specifice, dar le înțeleg doar în termeni de doctrină. Ei încă nu înțeleg sau nu percep în profunzime principiile specifice, standardele și căile de practică pentru implementarea rânduielilor de lucru. După ce au primit rânduielile de lucru, fac de asemenea, lucrurile mecanic, având părtășie despre cum să facă lucrarea și cum să emită și să implementeze rânduielile de lucru. Cu toate acestea, indiferent de cât de mult au părtășie, nu au decât o înțelegere literală, doctrinară a rânduielilor de lucru. În ceea ce privește modul specific de implementare a rânduielilor de lucru și rezultatele care pot fi obținute, precum și cât de eficientă va fi implementarea dacă sunt selectate anumite persoane pentru a face lucrarea sau dacă se alege un anumit plan pentru a o implementa, ori dacă obiectivele și rezultatele cerute de rânduiala de lucru pot fi atinse, sunt ignoranți și confuzi cu privire la aceste aspecte. Când conducătorii falși implementează rânduielile de lucru, de obicei organizează doar o adunare pentru a predica câteva cuvinte și doctrine, atribuie lucrarea, menționează câteva dintre cerințele lui Dumnezeu și apoi cer tuturor să își exprime hotărârea. Ei consideră că astfel își fac treaba. Aceștia cred că, atâta timp cât au atribuit lucrarea, au numit pe cineva responsabil și au menționat rezultatele pe care casa lui Dumnezeu le cere, și-au îndeplinit responsabilitatea. Apoi se simt complet relaxați, ca și cum lucrarea este gata. Ei habar nu au când să inspecteze lucrarea, ce probleme și dificultăți s-ar putea ivi în lucrare și care probleme pot sau nu pot fi rezolvate de cei din subordine. De asemenea, aceștia nu știu nici ce sarcini importante trebuie urmărite și nici în ce sarcini e nevoie de îndrumare. De exemplu, conducătorii falși nu se gândesc niciodată la pași importanți precum supravegherea, îndemnarea și inspectarea. Conducătorii falși care sunt ceva mai buni, care au comparativ puțină conștiință și nu vor să mănânce pe gratis, cred că trebuie să lucreze cât de cât. Ei vor vizita biserica și îi vor întreba pe frați și surori dacă au vreo problemă. O persoană le spune: „Noi, frații și surorile, avem adesea dispute atunci când suntem împreună. Atunci când opiniile noastre diferă, ne certăm la nesfârșit și ne descoperim încăpățânarea.” Conducătorii falși spun: „Acest lucru este ușor de rezolvat” și apoi organizează o adunare, unde au părtășie: „Oamenii ar trebui să învețe toleranța și răbdarea; aceștia ar trebui să învețe să fie smeriți, să nu fie aroganți și să învețe să se supună. Aceasta este intenția lui Dumnezeu. Oricine dezvăluie o fire coruptă ar trebui să reflecte asupra sa și să accepte emondarea, nu să trăiască după propria fire coruptă.” După ce au avut părtășie despre toată această doctrină, ei spun: „Vă puteți ocupa singuri de problemele rămase. Nu sunt foarte priceput în domeniul tehnic. În orice caz, am organizat această adunare pentru voi; trebuie doar să lucrați așa cum credeți de cuviință. Cel mai important lucru este să fiți loiali în îndeplinirea îndatoririlor voastre și să nu fiți limitați de propriile idei.” După ce au ascultat, oamenii au chibzuit și au spus: „Problema noastră nu este doar descoperirea corupției, a încăpățânării și a dorințelor egoiste, ci și faptul că suntem nesiguri și neclari cu privire la unele probleme tehnice și nu știm cum să acționăm în concordanță cu principiile. Această problemă nu a fost rezolvată!” Conducătorii falși răspund: „Citiți mai mult din cuvintele lui Dumnezeu. Odată ce firea coruptă pe care o dezvăluiți va fi rezolvată, vor fi rezolvate și aceste probleme.” Lucrarea la care conducătorii falși sunt cei mai pricepuți este aceea de a rosti doctrine și de a striga sloganuri. Ei nu anticipează problemele frecvente care pot apărea în cadrul lucrării. Atunci când o persoană abordează o problemă, ei au o singură soluție, respectiv să explice prin câteva cuvinte și doctrine, apoi să ofere o încurajare sau un sfat și consideră că au terminat. Ei nu pot propune niciun plan specific și nu pot oferi corect îndrumare și ajutor. Nu este lucrarea conducătorilor falși simplă și ușoară? Indiferent unde merg, ei doar predică, concentrându-se în primul rând pe predici doctrinare și strigarea de sloganuri. Această situație este destul de comună printre conducători și lucrători, nu-i așa? Ei nu pot implementa lucrări specifice și nu știu cum să efectueze, să implementeze sau să urmărească rânduielile de lucru care sunt stabilite. Ei nu știu care sunt responsabilitățile lor de muncă sau ce sarcini ar trebui să realizeze. Atunci când li se cere să facă o anumită lucrare, ei doar strigă sloganuri. Când o persoană abordează o problemă, ei profită de ocazie pentru a începe să predice. Dacă se aduce în discuție o problemă crucială pe care nu o pot rezolva, recurg la emondarea și reprimarea oamenilor. Ei nu au alte soluții și nu pot rezolva deloc problemele și abaterile care apar în lucrare. Aceasta este o caracteristică principală a conducătorilor falși. Există, de asemenea, conducători falși cărora li se cere să implementeze o rânduială de lucru și să inspecteze ce dificultăți apar în timp ce lucrarea este realizată – dacă aceștia pot rezolva dificultățile, ar trebui s-o facă în mod eficient; dacă nu reușesc, pot aduna câteva întrebări să caute ajutor de sus, iar Cel de mai sus le va rezolva. Dar ceea ce se întâmplă este că atunci când merg la fața locului pentru a participa la această lucrare, îi convoacă pe toți la adunări toată ziua și pe lângă faptul că descoperă care dintre aceștia sunt în conflict, care dintre ei se ceartă mereu, a căror umanitate nu este prea bună, care are o înțelegere denaturată, care este arogant și întotdeauna nu renunță la propriile idei, care este lacom și leneș, care seamănă cu neîncrezătorii și care sunt oameni răi, ei nu pot identifica nicio problemă sau dificultate care apare în implementarea lucrării și nici nu pot să vadă aceste probleme. Credeți că asemenea conducători și lucrători își pot îndeplini lucrarea? (Nu.) Unde se află problema? (Calibrul lor este prea slab, nu au capacitatea de a discerne și nu pot identifica problemele.) Câți conducători de asemenea fel sunt în jurul vostru? Pot conducătorii voștri să identifice problemele? Dacă se emite o rânduială de lucru, iar conducătorii și lucrătorii doar strigă sloganuri și predică fără niciun plan sau pas specific pentru a o implementa, neștiind cum să o facă, atunci lucrarea nu poate fi implementată. Ea este efectiv considerată nulă și nevalabilă. Cheia pentru ca o rânduială de lucru să fie implementată cât mai bine în biserică și eficiența acesteia constă în faptul dacă lucrătorii și conducătorii pot face o muncă reală. Dacă lucrătorii și conducătorii au un calibru bun, capacitate de lucru și loialitate, atunci rânduiala de lucru va fi implementată bine. În cazul în care conducătorii și lucrătorii au un calibru slab, sunt confuzi și nu au capacitate de lucru, atunci, indiferent dacă în biserică există cineva talentat în domeniul lucrării sau cât de dispuși sunt frații și surorile să coopereze, rânduiala de lucru nu poate fi implementată, darămite să obțină vreun rezultat.

Lucrarea conducătorilor falși se limitează la ceea ce oamenii pot vedea la suprafață. Chiar și atunci când implementează rânduieli de lucru, este doar ca o formalitate, fără niciun fel de urmărire sau inspectare ulterioară. Lucrarea lor se menține la nivelul în care să facă lucrurile doar mecanic; nu are nicio forță reală în spatele ei și nu reușește să obțină niciun rezultat. De exemplu, în cazul lucrării de a scrie articole de mărturie bazată pe experiență, după ce primește această rânduială de lucru, un conducător fals convoacă oamenii la adunări pentru a avea părtășie și adresează diverse întrebări pe care aceștia le au despre rânduiala de lucru pe care nu o înțeleg. După ce-au terminat să predice doctrine, iar oamenii par că au înțeles, conducătorul fals se gândește: „Lucrarea a fost atribuită, deci ce ar trebui să fac eu? Din momentul în care casa lui Dumnezeu cere scrierea de articole de mărturie bazată pe experiență, trebuie să scriu și eu. Dacă nu scriu, nu vor avea oamenii o părere proastă despre mine ca și conducător?” Aceștia chibzuiesc acasă despre ce să scrie iar o zi mai târziu, tot nu au scris nimic. Se gândesc: „Scrierea unui articol este destul de dificilă. În general, simt că am experiențe, dar de ce acestea dispar atunci când încep să scriu? Încotro au dispărut acele experiențe? Nu, chiar am experiențe, doar că procesul de scriere mă blochează. Am ieșit și am interacționat prea mult cu oamenii, ceea ce îmi distrage atenția, fiindu-mi greu să mă concentrez. Nu pot să am mereu părtășie și să discut despre lucrare cu oamenii; altfel, mintea mea va continua să hoinărească și nu voi putea să scriu articolul. Am nevoie de o perioadă de liniște pentru a mă gândi cu atenție cum să îl compun corect înainte de a-l putea scrie.” Aceștia au făcut ca scrierea articolelor să fie sarcina lor principală și tratează lucrarea pe care un conducător și un lucrător ar trebui să o facă ca pe o sarcină secundară. Își petrec toată ziua scriind articole acasă, fără să acorde atenție implementării lucrării și fără să învețe sau să priceapă câți oameni din diferite biserici pot scrie articole sau dacă există oameni potriviți care să îndrume și să analizeze lucrarea – nu au nicio idee despre aceste lucruri. A mai trecut o lună și nu numai că nu au scris ei înșiși un articol, dar nici nu știu cum progresează această lucrare în biserică. Care este problema aici? După ce este emisă rânduiala de lucru, unii conducători de biserică cu un calibru slab nu știu cum să facă o lucrare reală. La fel ca această persoană, ei doar predică câteva cuvinte și doctrine și strigă sloganuri și asta e tot. Dacă frații și surorile sunt dispuși să scrie sau nu, nu contează pentru ei; conducătorii nu îi îndeamnă și nu îi îndrumă, cu atât mai puțin nu îi corectează. Iar conducătorul fals nu este preocupat de asemenea conducători și lucrători. Unii frați și unele surori scriu un tip de articol, iar alții scriu un alt tip, dar nu există nimeni care să analizeze dacă ceea ce scriu ei este practic și în concordanță cu principiile. Frații și surorile nu înțeleg principiile și nu știu pe cine să întrebe; ei scriu doar pentru că li se spune, aceștia ascultă de rânduielile casei lui Dumnezeu. De asemenea, sunt unii care au experiență, dar nu au educație; acești oameni nu au pe nimeni care să îi ajute să își redacteze articolele și nimeni nu face rânduieli în această privință. Apar tot felul de probleme și unde sunt conducătorii și lucrătorii? Ce fac ei? Sunt în „izolare” și scriu articole! Conducătorii falși nu știu cu ce ar trebui să fie ocupați sau ce sarcini ar trebui să realizeze. Rânduielile de lucru sunt implementate în biserică într-o varietate de moduri, cu abordări care sunt diferite, iar ei nu cercetează niciun aspect al acestora. Atunci când frații și surorile întâmpină diverse probleme în timp ce își îndeplinesc îndatoririle și le raportează aceste probleme, ei nu le rezolvă. În consecință, multe probleme și dificultăți se adună și de asemenea tot felul de articole de mărturie bazată pe experiență se acumulează, fără să le redacteze cineva, să le revizuiască sau să le analizeze. Cu toate acestea, conducătorii falși nu urmăresc sau nu inspectează aceste probleme, iar frații și surorile nu îi pot găsi atunci când au probleme. Conducătorii falși nu își dau seama că această lucrare este responsabilitatea lor și că ar trebui să urmărească această lucrare. Nu sunt ei scursuri? (Ba da.)

Modul în care un conducător sau un lucrător implementează lucrarea, precum și eficiența și rezultatele lucrării sale, testează dacă aceștia sunt conform standardului. Acest lucru testează, de asemenea, umanitatea lor, calibrul și capacitatea lor de lucru și dacă au simțul poverii. Atunci când conducătorii falși primesc o rânduială de lucru, ei o consideră terminată după ce au părtășie despre ea. Ei nu participă, nu supraveghează, nu îndeamnă, nu inspectează și nici nu urmăresc implementarea. Ei nu înțeleg că aceste sarcini sunt cele pe care ar trebui să le facă; ei nu înțeleg că aceste sarcini sunt responsabilitățile lor în calitate de conducători și lucrători. Ei cred că pentru a fi conducători și lucrători trebuie doar să poată predica. Nu sunt ei niște netoți? Pot fi niște netoți conformi standardelor ca și conducători și lucrători? (Nu.) Ei nu pot fi conformi standardelor în calitate de conducători și lucrători, însă ei cred că sunt destul de buni și cred că pot face lucrarea. Nu le lipsește o doagă? Ei nu sunt în stare nici măcar să implementeze o sarcină atât de simplă precum scrierea de articole de mărturie bazate pe experiență. Aceasta este una dintre cele mai ușoare sarcini – trebuie doar să îi mobilizați pe cei cu un calibru bun și experiență de viață pentru a scrie articole de mărturie, iar apoi să urmăriți și să oferiți îndrumare. Unii conducători și lucrători au un calibru mediu și un nivel scăzut de educație și nu se pricep la lucrarea bazată pe texte, dar pot să atribuie persoanele corespunzătoare să fie responsabile. În acest fel, ei pot face totuși o lucrare reală. Dacă nici măcar nu știu ce fel de persoane să atribuie pentru a fi responsabile și pentru a efectua analizarea, ei nu pot face lucrarea și sunt conducători falși. Unii oameni spun: „Un conducător fals s-ar putea să nu fie capabil să facă o lucrare bazată pe texte din cauza calibrului slab și a educației precare, dar ar trebui să fie capabil să facă altă lucrare.” Este valabilă această afirmație? (Nu.) De ce nu este valabilă? (Lucrarea de a scrie articole de mărturie bazată pe experiență este simplă. Dacă nu o pot explica clar sau să implementeze lucrarea, atunci cu siguranță nu se pot ocupa de alte sarcini. Ei nu știu cum să facă sau să urmărească lucrarea). Acest lucru denotă că au un calibru prea slab. Ei sunt niște netoți. Ei cred că a fi un conducător sau lucrător este ca și cum ai fi un oficial al marelui balaur roșu: atât timp cât învață să complimenteze, să vorbească mult, să strige sloganuri și să se implice în fraudă, înșelându-și superiorii și ascunzând lucruri de subalternii lor, ei se pot afirma și pot primi un salariu guvernamental. Ei nu înțeleg că cel mai important aspect pentru a fi un conducător sau un lucrător este să învețe să facă o lucrare reală. Aceștia își imaginează că treaba conducătorilor și a lucrătorilor este foarte simplă. Ca urmare, nu fac nicio lucrare reală și devin conducători falși.

Ce alte manifestări specifice au conducătorii falși? Pot aceștia să discearnă și să înțeleagă principiile și standardele necesare în rânduielile de lucru? (Nu.) De ce nu pot? Ei nu pot discerne care sunt principiile acestei lucrări și nu pot efectua verificări asupra ei. Când apar situații speciale în timpul implementării specifice a lucrării, nu știu cum să le rezolve. Când frații și surorile îi întreabă ce să facă într-una dintre aceste situații, devin confuzi: „Acest lucru nu este menționat în rânduielile de lucru, de unde să știu cum să îl rezolv?” Dacă nu știi, cum poți implementa această lucrare? Nici măcar nu știi, dar tot le ceri altora să o implementeze – este acest lucru realist? Este rezonabil? Atunci când conducătorii falși și lucrătorii falși implementează rânduielile de lucru, pe de o parte, habar nu au de pașii și planurile de implementare a rânduielilor de lucru. Pe de altă parte, atunci când se întâmpină probleme, nu pot efectua verificări în conformitate cu principiile cerute de rânduielile de lucru. Prin urmare, atunci când apar nenumărate probleme de tot felul în timpul implementării rânduielilor de lucru, sunt complet incapabili să le rezolve. Deoarece, în etapele inițiale, conducătorii falși nu pot identifica sau anticipa problemele și nu pot avea părtășie în avans, iar, în etapele ulterioare, atunci când apar probleme, nu le pot rezolva, ci doar predică doctrine goale și aplică reglementări rigide, problemele continuă să se repete și să persiste, unele lucrări suferind întârzieri de implementare, iar alte lucrări nefiind implementate într-o măsură suficientă. De exemplu, în ceea ce privește rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu pentru îndepărtarea și excluderea oamenilor, atunci când conducătorii falși efectuează această lucrare, îndepărtează doar oamenii evident răi, antihriștii și spiritele rele care provoacă perturbări și tulburări, precum și neîncrezătorii pe care toți frații și surorile îi consideră respingători și dezgustători. Cu toate acestea, există încă unii care ar trebui îndepărtați, și anume acei oameni răi și antihriști ascunși, insidioși și vicleni. Frații și surorile nu îi pot discerne și nici conducătorii falși nu o pot face. De fapt, conform rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu, acești oameni au ajuns deja la nivelul de a fi îndepărtați. Cu toate acestea, deoarece conducătorii falși nu îi pot discerne, încă îi consideră pe acești oameni ca fiind buni și chiar îi promovează, îi cultivă și îi folosesc pentru lucrări importante, permițându-le să dețină puterea și să ocupe poziții de lucru importante în biserică. Poate fi implementată atunci rânduiala de lucru a casei lui Dumnezeu de a îndepărta și exclude oamenii? Pot fi rezolvate complet diverse probleme? Poate lucrarea de răspândire a Evangheliei să se desfășoare normal? În mod clar, rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu nu pot fi implementate complet și o mulțime de lucrări importante nu pot fi făcute bine. Deoarece oamenii folosiți de conducătorii falși nu au niciun fel de adevăr-realitate și pot chiar să comită fapte rele, acest lucru împiedică desfășurarea în bune condiții a diverselor elemente ale lucrării bisericii. Conducătorii falși îi folosesc pe acești oameni răi, permițându-le să îndeplinească sarcini importante și să întreprindă lucrări importante în biserică, permițându-le acestor oameni răi până și să gestioneze jertfele. Va perturba și va tulbura acest lucru activitatea bisericii? Va cauza pierderi jertfelor aduse lui Dumnezeu? (Da.) Aceasta este o consecință foarte gravă. Deoarece falșii conducători nu pot discerne acești oameni, nu sunt capabili să-i verifice și îi lasă pe acești oameni răi să preia sarcini importante, lucrarea este făcută complet de mântuială. În îndeplinirea îndatoririlor lor, acești oameni răi acționează întotdeauna cu superficialitate, îi înșală pe superiorii lor și ascund lucruri de subalterni și nu fac nicio lucrare reală; acționează cu nepăsare intenționată, induc oamenii în eroare și comit tot felul de fapte rele. Cu toate acestea, conducătorii falși nu îi pot discerne și, până când observă problemele, un mare dezastru a avut deja loc. De exemplu, în zona pastorală Henan, unii oameni răi care au devenit conducători au folosit diverse mijloace josnice pentru a fura jertfele aduse lui Dumnezeu; au furat sume uriașe, iar aceste sume nu au fost recuperate niciodată. Are acest lucru vreo legătură cu faptul că lucrătorii și conducătorii aleg și folosesc oameni nepotriviți? (Da.) Conform rânduielilor de lucru, dacă nu se pot discerne oamenii selectați, aceștia pot fi mai întâi desemnați să facă o lucrare simplă, lucrarea lor poate fi ulterior urmărită, iar ei pot fi observați o perioadă de timp. Persoanelor care nu pot fi discernute deloc nu trebuie să li se atribuie nicio lucrare importantă, mai ales dacă aceasta presupune riscuri. Ar trebui să se ia decizii cu privire la modul de a-i trata și de a se ocupa de ei numai după observarea lor pe termen lung și după ce le este discernută esența. Conducătorii falși nu lucrează conform rânduielilor de lucru și nu pot pricepe principiile; cu atât mai mult, ei nu pot discerne oamenii și folosesc oamenii nepotriviți. Acest lucru duce la pierderi atât în lucrarea bisericii, cât și în jertfele aduse lui Dumnezeu. Aceasta este calamitatea provocată de conducătorii falși. Antihriștii se folosesc intenționat de oameni răi, în timp ce conducătorii falși sunt confuzi, nu îi pot vedea pe oameni așa cum sunt și nu pot vedea adevărata esență a problemelor pe care le identifică. Ei folosesc și atribuie oameni bazându-se doar pe sentimentele lor. Majoritatea persoanelor rânduite de conducătorii falși sunt nepotrivite; ele cauzează pierderi în lucrarea bisericii, având consecințe identice cu cele ale antihriștilor care folosesc în mod deliberat oameni răi. Conducătorii falși, de calibru slab și incapabili de a lucra, de asemenea cauzează și consecințe destul de grave, nu-i așa? (Da.) Așa că nu vă gândiți că doar antihriștii încalcă rânduielile de lucru; conducătorii falși pot încălca, de asemenea, rânduielile de lucru. Chiar dacă nu este intenționată, în cele din urmă natura acesteia este tot o încălcare a rânduielilor de lucru. Conducătorii falși, datorită faptului că nu înțeleg adevărurile-principii și nu sunt capabili să vadă prin oameni sau chestiuni, ajung să încalce rânduielile de lucru și să nu poată realiza o muncă reală. Acest lucru întârzie lucrarea bisericii și dăunează aleșilor lui Dumnezeu. Natura și consecințele acțiunilor lor sunt aceleași precum cele ale antihriștilor care fac lucrarea, provocând la rândul lor, pierderi în lucrarea bisericii și aducând prejudicii pătrunderii în viață a fraților și surorilor.

Conducătorii falși, atunci când lucrează și implementează rânduieli de lucru, doar fac lucrurile mecanic și le transformă într-o adevărată harababură. Aceștia sunt destul de neprihăniți de sine și nu caută și nici nu au părtășie vreodată, crezând cu nesăbuință că au un calibru bun; îndrăznesc să ia măsuri și pot vorbi elocvent. Deoarece frații și surorile îi aleg sau casa lui Dumnezeu îi promovează și îi cultivă temporar, ei cred că sunt conformi standardului ca și conducători și că își pot îndeplini responsabilitățile. Habar nu au că nu reprezintă nimic și că nu pot îndeplini niciuna dintre responsabilitățile de conducători și lucrători. Nu au nicio evaluare a propriilor neajunsuri; pur și simplu îndrăznesc cu nerușinare să facă lucruri. Ca urmare, după ce sunt emise diverse rânduieli de lucru, aceștia nu pot implementa niciuna dintre ele conform cerințelor Celui de mai sus. Fiecare rânduială de lucru pe care o gestionează sfârșește prin a fi o adevărată harababură și complet haotică. Implementarea de către aceștia a lucrării administrative este slabă; nu le este clar câți credincioși noi au fost dobândiți prin predicarea Evangheliei, cum să înființeze biserici, să selecteze conducători și diaconi și cum să conducă viața bisericească. În ceea ce privește cine are cele mai multe rezultate în a se ocupa de lucrarea de evanghelizare, cine depune mărturie cel mai eficient, cine este cel mai potrivit pentru a uda biserica, care conducători de echipă ar trebui să fie redistribuiți și concediați pentru că sunt iresponsabili și cum să soluționeze problemele care apar în anumite aspecte ale lucrării, conducătorii falși nu sunt lămuriți cu privire la toate aceste sarcini specifice și fac o harababură totală din lucrarea lor. Pentru diferitele sarcini profesionale din biserică care necesită un nivel mai ridicat al cunoștințelor tehnice, conducătorii falși de asemenea fac o harababură totală. Ei habar nu au cum să îndeplinească aceste sarcini în mod specific. Chiar dacă vor să se intereseze în legătură cu acestea, nu știu cum să facă acest lucru. Vor să Îl întrebe pe Cel de mai sus cum să abordeze aceste sarcini, dar nici măcar nu știu cum să își formuleze întrebările. Drept rezultat, lucrarea nu poate fi făcută. Chiar și sarcina simplă de gestionare a bunurilor impuse de rânduielile de lucru – de a atribui persoanele potrivite pentru protejarea și alocarea bunurilor și de a stabili diverse sisteme – este ceva ce conducătorii falși nu pot să gestioneze. Ei fac o harababură totală din asta. Conducătorii falși sunt într-o confuzie totală în privința fiecărei sarcini de care se ocupă. Când sunt întrebați dacă au implementat rânduielile de lucru, se simt mândri și spun cu încredere: „Da, am făcut-o. Toată lumea are o copie a rânduielilor de lucru și toată lumea știe ce lucrare necesită casa lui Dumnezeu.” Dacă îi întrebi cum au făcut-o, să explice etapele specifice ale lucrării, care sarcini au fost realizate relativ mai slabe și care sarcini au fost realizate mai bine, dacă fiecare sarcină a fost realizată în mod corespunzător, care sarcini necesită urmărire și inspectare continuă și dacă au fost găsite probleme după inspectare, ei nu au nicio idee despre toate acestea. Unii conducători falși, de când sunt în această postură, nici măcar nu știu ce sarcini trebuie să îndeplinească sau care este domeniul lor de responsabilitate. Nu este acest lucru și mai problematic? Majoritatea conducătorilor și lucrătorilor au în prezent această problemă într-un fel sau altul? (Da.)

Criteriul pentru testarea dacă lucrătorii și conducătorii sunt conformi standardelor

Prin intermediul părtășiei de astăzi, aveți acum o înțelegere mai clară a responsabilităților pe care conducătorii, lucrătorii și supraveghetorii ar trebui să le îndeplinească? Aveți o imagine mai bună în minte? Este înțelegerea voastră asupra rolului de conducători și lucrători mai precisă? (Da.) Pe de o parte, conducătorii și lucrătorii au dobândit o anumită înțelegere cu privire la sarcinile pe care ar trebui să le realizeze; pe de altă parte, toți ceilalți au acum unele căi pentru a discerne dacă un conducător sau un lucrător este conform standardului. În conformitate cu cerințele celei de-a noua responsabilități a conducătorilor și lucrătorilor, sunt majoritatea conducătorilor și lucrătorilor conformi standardului? (Nu.) Deci, care conducători și lucrători pot deveni conformi standardului și care nu? Cei care au un calibru care este conform standardului, o anumită experiență practică, anumite principii în gestionarea lucrurilor și un sentiment de povară pentru lucrarea bisericească pot deveni conformi standardului ca și conducători și lucrători după o perioadă de instruire. Cu toate acestea, cei cu un calibru slab și fără capacitate de înțelegere, care nu pot pricepe principiile indiferent de cât de mult adevăr au părtășie, nu pot deveni conformi standardului drept conducători și lucrători ci pot fi doar eliminați. Prin urmare, dacă dorești să devii un conducător sau un lucrător care este conform standardului și vrei să fii ales de alții drept conducător sau lucrător, ar trebui mai întâi să evaluezi dacă este suficient calibrul tău. Cum poți evalua acest lucru? Prin a observa dacă poți să implementezi rânduieli de lucru. Ia o rânduială de lucru recentă, citește-o și testează-te pentru a vedea dacă știi etapele și planurile necesare pentru implementarea acesteia. Dacă ai idei și planuri și știi cum să o implementezi, atunci ar trebui să-ți asumi lucrarea ca o datorie obligatorie când frații și surorile te aleg. Cu toate acestea, dacă după citirea rânduielii de lucru mintea ta este goală, nu poți absolut deloc să vezi cine este cel mai potrivit pentru a fi rânduit să se ocupe de lucrare și, cu atât mai mult, nu poți să vezi cum să implementezi în mod specific diferitele elemente ale lucrării bisericii, nici nu știi cum să ai părtășie, să supraveghezi, să inspectezi și să urmărești și nu te-ai gândit la etape sau planuri de implementare, dar unii frați și surori cred în mod eronat că ești foarte talentat și potrivit pentru a fi conducător sau lucrător, care ar trebui să fie atitudinea ta? Ar trebui să spui: „Mulțumesc pentru laude, dar nu prea am talent cu adevărat. Nu am ceea ce trebuie – m-ați judecat greșit. Dacă mă alegeți pe mine ca și conducător, lucrarea bisericii va fi întârziată. Îmi cunosc propria statură; nu știu nici măcar cum să implementez o simplă rânduială de lucru – habar nu am de unde să încep și nu am nicio direcție. Fără a înțelege adevărul, lucrarea bisericii nu poate fi făcută bine. Chiar dacă Cel de mai sus m-ar numi, nu aș fi în stare să o fac. Chiar nu sunt făcut pentru acest rol.” Ce părere ai despre acest fel de confesiune? Această abordare arată rațiune; oamenii care spun acest lucru au mult mai multă rațiune decât conducătorii falși. Conducătorii falși nu ar putea spune niciodată ceva atât de rațional. Aceștia gândesc: „Eu am fost ales, așa că eu trebuie să fiu conducător. De ce să nu fiu eu? Sunt talentat, deci merit asta. Este o problemă să nu poți implementa rânduieli de lucru? Cine se naște știind cum să o facă? Nu este ceva ce pot învăța? Atât timp cât pot predica, este suficient. Dețin înțelegere spirituală, cunosc și înțeleg cuvintele lui Dumnezeu, pot avea părtășie și pot găsi calea practicii în cuvintele lui Dumnezeu. Mă pricep să rezolv firea coruptă și diferitele stări ale oamenilor. Implementarea rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu nu sunt complicate. Nu este doar o lucrare de gestionare administrativă? Am studiat gestionarea administrativă anterior, așa că această lucrare de gestionare minoră a casei lui Dumnezeu nu este o problemă pentru mine!” Nu este o asemenea persoană în pericol? (Ba da.) În ce constă pericolul? Puteți să pricepeți această chestiune? (Ei nu pot face munca și vor perturba și tulbura lucrarea casei lui Dumnezeu, nu numai că își vor face rău lor și fraților și surorilor, dar vor și întârzia lucrarea casei lui Dumnezeu). Oare este doar rău? La asta se va ajunge în cele din urmă? Dacă ar fi numai acest lucru, ar putea fi încă remediat. Problema cheie este că, dacă un conducător fals își continuă rolul pentru o lungă perioadă de timp, va urma calea antihriștilor și va deveni în cele din urmă un antihrist. Crezi că a fi conducător sau lucrător este atât de simplu? Odată cu statutul apare ispita, iar odată cu ispita apare și pericolul. Care este acest pericol? Este posibilitatea de a urma calea antihriștilor. Cea mai gravă consecință a urmării căii antihriștilor este să devii un antihrist.

Unii oameni spun: „Unii conducători falși au doar un calibru oarecum slab, dar umanitatea lor nu este rea. Pot ei să urmeze calea antihriștilor?” Cine spune că o umanitate care nu este rea înseamnă că ei nu vor urma calea antihriștilor? Cât de răi trebuie să fie pentru a fi considerați antihriști? Poți să vezi prin asta? Dacă un conducător fals își continuă rolul pentru o perioadă lungă de timp, el a pornit deja pe calea antihriștilor. Există o diferență între a urma calea antihriștilor și a deveni un antihrist? (Nu.) Gândiți-vă în trecut: Ce cale urmează acești conducători falși? Conducătorii falși nu fac o lucrare specifică și nici nu sunt capabili să facă o lucrare specifică, dar totuși vor să rămână în poziții înalte pentru a le ține lecții altora și a-i face pe oameni să îi asculte. Este aceasta urmarea căii antihriștilor? Care este consecința urmării căii antihriștilor? (Ei devin în mod natural antihriști.) Deși conducătorii falși nu sunt în mod inerent antihriști sau oameni răi, dacă urmează calea antihriștilor pentru o lungă perioadă de timp fără supraveghere sau fără ca cineva să-i raporteze și să-i demită, pot prelua puterea și stabili împărății independente? (Da.) În acest punct, nu au devenit ei antihriști? Deci, vedeți, nu este periculos rolul unui conducător fals? (Ba da.) A fi un conducător fals este deja foarte periculos. Deși în prezent disecăm conducătorii falși și nu ne atingem de antihriști, există o legătură între esența celor două. De fapt, conducătorii falși urmează calea antihriștilor. Urmarea acestei căi îi va conduce în mod natural să devină antihriști, ceea ce este stabilit de natura-esența lor. În acest moment, nu mai este nevoie să ne uităm la umanitatea-esență a acestora; însăși calea lor stabilește dacă sunt sau nu antihriști. Luați în considerare acei conducători falși care au fost concediați. Dacă nu ar fi fost concediați la timp, atunci, judecând esența lor după modul în care s-au comportat și după ceea ce au dezvăluit în timpul mandatului lor, ar fi urmat în cele din urmă calea antihriștilor? Ar deveni ei antihriști? De fapt, unii oameni au dat deja semne în acest sens, iar casa lui Dumnezeu a fost cea care i-a concediat imediat. Dacă nu ar fi fost concediați, ar fi început să trăiască de pe urma bisericii și să inducă în eroare oamenii. Ar fi început să se comporte ca niște oficiali sau stăpâni în poziții înalte, conducându-i pe oameni și dând porunci, făcându-i pe ceilalți să-i asculte ca și cum ei ar fi Dumnezeu. Aceștia ar pretinde chiar că sunt desăvârșiți de Dumnezeu și că sunt oameni folosiți de Acesta. Nu este acest lucru îngrijorător? Așadar, cum ar trebui să privim și să caracterizăm stările și manifestările unor asemenea conducători falși? Ei pot fi caracterizați preliminar ca fiind niște ipocriți, oameni care trăiesc de pe urma bisericii, farisei. Și ce se întâmplă dacă acest lucru continuă să se dezvolte mai mult? Deși este posibil ca falșii conducători să nu fie la fel de vicioși sau de ticăloși ca antihriștii și deși la suprafață aceștia pot înfățișa capacitatea de a îndura greutăți și de a munci din greu, de a-i ajuta pe alții la fiecare pas și de a fi răbdători și toleranți cu oamenii, la fel ca fariseii care călătoreau pe uscat și pe mare pentru a predica și a lucra, ce contează în cele din urmă? Dacă nu pot implementa o singură sarcină, cu ce diferă acțiunile și comportamentul lor de cele ale fariseilor? Sunt faptele lor în cooperare cu lucrarea lui Dumnezeu, sau sfidează și tulbură lucrarea Sa? În mod clar, ei se împotrivesc lucrării lui Dumnezeu și împiedică progresul normal al diferitelor elemente de lucru ale bisericii. Nu-i așa că nu este cu nimic diferit de comportamentul fariseilor și al acelor pastori și prezbiteri din comunitatea religioasă? Conducătorii falși sunt exact ca ei. Așadar, cum ar trebui să îi caracterizăm? Ce se va întâmpla dacă conducătorii falși continuă să activeze? Ei nu numai că nu vor reuși să implementeze rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, dar vor începe și să denunțe, să critice, să judece, să condamne și să facă alte asemenea lucruri față de aceste rânduieli – o întreagă serie de comportamente de tip antihrist își vor face apariția. Nu numai că nu reușesc să implementeze rânduielile de lucru, dar găsesc și diverse scuze pentru a se opune și a împiedica implementarea acestora. Acest lucru nu înseamnă să cooperezi cu lucrarea lui Dumnezeu, ci să împiedici și să tulburi lucrarea casei lui Dumnezeu. Aceștia își folosesc propriile noțiuni și închipuiri, precum și puterea și statutul care le-au fost date de casa lui Dumnezeu, pentru a împiedica implementarea rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu. Nu este aceasta esența problemei? (Ba da.) Conducătorii falși nu fac o lucrare reală și nu pot implementa diferitele sarcini rânduite de Cel de mai sus, dar își afirmă totuși statutul de a le predica oamenilor, simțind că sunt șefii, căpeteniile poporului ales al lui Dumnezeu. Acest lucru îi face deja antihriști – antihriști veritabili. Este această caracterizare a unor asemenea oameni corectă? Este extrem de corectă, fără nicio eroare! Aceasta nu este o rațiune logică, ci o caracterizare bazată pe esența lor. Cei care nu pot implementa rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu sunt conducători falși, iar cei care nu implementează rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu sunt, de asemenea, conducători falși. Înainte de a fi dezvăluiți ca farisei, ei pot fi caracterizați ca fiind conducători falși. Cu toate acestea, din momentul în care devin farisei și trăiesc de pe urma bisericii, se bazează pe „realizările lor din trecut” și ocupă poziții fără să implementeze rânduieli de lucru sau să îndeplinească sarcini specifice, devenind obstacole în calea lucrării casei lui Dumnezeu, asemenea oameni ar trebui caracterizați drept antihriști. Cum stabilești dacă o persoană este un conducător fals sau un antihrist? Un conducător fals este caracterizat în funcție de capacitatea sa de a implementa rânduieli de lucru și de a face o lucrare reală. Cei care nu implementează rânduieli de lucru și nu fac o lucrare reală sunt conducători falși. Cu toate acestea, dacă știu că nu pot face o lucrare reală și nu pot implementa rânduielile de lucru de la Cel de mai sus, totuși vor să își afirme statutul pentru a predica și a striga sloganuri ca să câștige inimile oamenilor și ignoră rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, și se așteaptă din partea casei lui Dumnezeu – având în vedere faptul că au crezut în Dumnezeu și au suferit pentru lucrarea bisericii timp de mulți ani – să îi ocrotească, astfel încât să poată trăi de pe urma bisericii și să exploateze casa lui Dumnezeu ca pe un azil de bătrâni, continuând să inducă în eroare frații și surorile, căutând chiar puterea de a structura discursul și autoritatea lui Dumnezeu de a lua decizii, așadar asemenea oameni sunt antihriști. Acesta este modul în care stabilești dacă cineva este un conducător fals sau un antihrist. Este clar acest principiu și standard de caracterizare? (Da.)

A noua responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor implică în primul rând rânduielile de lucru. Fie că un conducător sau lucrător implementează sau nu rânduielile de lucru acesta este criteriul pentru a testa dacă sunt conformi standardului. Dacă sunt adevărați sau falși, cea mai exactă metodă de evaluare a conducătorilor și lucrătorilor constă în a stabili dacă aceștia își desfășoară activitatea bisericească în conformitate cu rânduielile de lucru. Utilizarea atitudinii lor față de rânduielile de lucru pentru a diseca și discerne conducătorii falși și pentru a stabili dacă aceștia sunt conducători falși sau antihriști, este complet corectă. Evaluarea conducătorilor și lucrătorilor în funcție de modul în care implementează rânduielile de lucru, dacă pot implementa rânduielile de lucru și eficiența și rigurozitatea implementării acestora este corectă și rațională pentru orice lucrător sau conducător. Nu este menită să îngreuneze în mod deliberat lucrurile pentru nimeni. Puteți discerne că unii conducători falși nu implementează rânduielile de lucru și în final devin antihriști? Este această afirmație întemeiată? (Da.) De ce este întemeiată? (Deoarece conducătorii falși nu implementează rânduielile de lucru și se folosesc de pozițiile lor pentru a-și stabili propriile împărății independente. Acest lucru înseamnă că au pornit deja pe calea antihriștilor). Acesta este fenomenul – care este esența problemei? Ineficiența implementării rânduielilor de lucru înseamnă împotrivire și opunere față de Dumnezeu. Ce înseamnă să te opui lui Dumnezeu? Cei care urmează calea antihriștilor se opun lui Dumnezeu, aflându-se în opoziție directă față de El. Dacă cineva este un simplu conducător fals, pur și simplu nu știe cum să facă lucrarea sau să implementeze rânduielile de lucru; el nu se împotrivește în mod deliberat lui Dumnezeu. Cu toate acestea, calitățile antihristului sunt de natură mult mai gravă decât cele ale conducătorilor falși. Unii conducători falși urmează de mult calea antihriștilor. Acești indivizi încep prin a nu face o lucrare reală și prin a nu implementa rânduieli de lucru. După o lungă perioadă de timp în care au fost conducători și au fost în măsura să predice câteva cuvinte și doctrine, ei simt că poziția lor este sigură, că au capital și că au câștigat prestigiu printre oameni. Apoi îndrăznesc să înceapă să facă ce vor și să se opună lui Dumnezeu. Întotdeauna se supraestimează, crezând că au câștigat prestigiu printre frați și surori, că vorbele lor sunt importante și prin urmare ar trebui să aibă putere absolută de exprimare și autoritate de decizie în tot ceea ce fac. Ei cred că oamenii ar trebui să îi asculte; că aceștia ar trebui să le păstreze reputația intactă dacă se fac de râs atunci când fac ceva sau își greșesc cuvintele – așa cum ar trebui să facă și casa lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu ar trebui să îi consulte cu privire la orice problemă care apare și să le dea o parte din lucrurile bune, iar ei ar trebui să primească beneficii și laude mai mari decât ceilalți. Ei cred că și Dumnezeu ar trebui să îi privească dintr-o altă perspectivă. Ținând cont de aceste avantaje percepute și de superioritatea lor, aceștia cred că nu ar trebui să fie emondați cu ușurință sau să fie dată în vileag dispoziția lor coruptă în fața altora de către casa lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să-i concedieze fără să țină cont de sentimentele lor. Astfel de oameni sunt în pericol. Ei se bazează pe „realizările lor din trecut”. Sunt farisei și au devenit deja antihriști. Nu este acest lucru stabilit de natura-esență a acestora? Dacă cineva urmărește adevărul și posedă adevărul-realitate, ar face aceste cereri lipsite de rațiune casei lui Dumnezeu și lui Dumnezeu? (Nu.) Există un tip de persoană care, după ce a lucrat mult timp, simte că a câștigat un statut și un capital, dezvoltând astfel acest fel de gânduri și acest sentiment de superioritate. Ce fel de persoană este aceasta? Este o persoană cu esența unui antihrist. Pentru că nu urmărește adevărul și urmează calea antihriștilor, este arogantă și neprihănită de sine, având tot felul de pretenții nejustificate de la Dumnezeu și de la casa lui Dumnezeu. Se bazează pe „realizările din trecut”, trăiește de pe urma bisericii, se agață de propriul statut și în cele din urmă, devin un antihrist. Aceasta este definiția unui antihrist. Există asemenea oameni în biserică? Oricine se consideră a fi o persoană spirituală este de acest tip. În mod clar sunt lipsiți de valoare și nu pot face nicio lucrare specifică, dar totuși se consideră spirituali; ei se consideră oameni care sunt priviți cu ochi buni de Dumnezeu și care sunt țintele desăvârșirii Sale. Ei cred că sunt fiii iubiți ai lui Dumnezeu, biruitorii. Ce cale urmează asemenea oameni? Sunt ei oameni care urmăresc adevărul? Sunt ei oameni care se supun adevărului? Sunt ei oameni care se supun orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu? Categoric nu, sută la sută nu. Sunt oameni care urmăresc statutul, reputația și binecuvântările și merg pe calea antihriștilor. Atunci când asemenea oameni dețin o poziție pentru o lungă perioadă de timp, slujind ca falși conducători pentru o perioadă îndelungată, ei vor deveni în mod inevitabil antihriști. Antihriștii sunt obstacole în calea lucrării casei lui Dumnezeu. Nu este posibil ca ei să lucreze conform rânduielilor de lucru și nu este posibil ca ei să urmeze voia lui Dumnezeu sau să facă lucrurile conform cerințelor lui Dumnezeu; cu atât mai mult, nu este posibil ca ei să renunțe la statutul lor, reputația și interesele lor pentru a face lucrarea bisericii, deoarece ei sunt antihriști.

A avea părtășie despre a noua responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor privește în primul rând implementarea rânduielilor de lucru. Faptul că un conducător sau un lucrător este conform standardului și își îndeplinesc responsabilitățile este stabilit în primul rând de modul în care implementează rânduielile de lucru și de rezultatele acestor implementări. Desigur, acest standard este folosit și pentru a da în vileag conducătorii falși și căile pe care le urmează, precum și consecințele pe care le aduc lucrării bisericii și pătrunderii în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Toate aceste determinări, judecăți și caracterizări finale se bazează pe implementarea rânduielilor de lucru de către conducătorii falși. Implementarea rânduielilor de lucru este o sarcină primară, așa că a stabili dacă un conducător sau un lucrător este conform standardului pe baza implementării rânduielilor de lucru este foarte realist și extrem de fundamental. În plus, este desăvârșit și corect, fără nicio impuritate, ca fiecare conducător și lucrător să corespundă acestui standard.

24 aprilie 2021