Credeți în Dumnezeu de atâția ani și, chiar dacă înțelegeți unele adevăruri, în inima fiecăruia dintre voi există interpretări, credințe și închipuiri proprii – și toate acestea contravin și contrazic pe deplin adevărul și intențiile lui Dumnezeu. Care sunt aceste lucruri? Acestea sunt noțiunile oamenilor. Deși omul nu are deloc adevărul, mintea lui este capabilă să producă multe noțiuni și închipuiri, toate acestea fiind incompatibile cu adevărul. Tot ce intră în contradicție cu adevărul ține de noțiunile și închipuirile omului. Deci cum iau naștere noțiunile omului? Există multe cauze diferite. Parțial, e vorba de condiționarea culturii tradiționale, precum și de diseminarea și inculcarea cunoștințelor, de impactul tendințelor sociale și al învățăturilor din familie și altele. În China – o țară care a fost stăpânită de ateism vreme de mii de ani – ce înțelegere și definiție a lui Dumnezeu au oamenii? Deși Dumnezeu este invizibil și intangibil, El există cu adevărat, poate zbura dintr-un loc în altul prin aer, venind și plecând fără a lăsa vreo urmă, apărând și dispărând subit, fiind capabil să treacă prin ziduri, nestingherit de niciun material sau spațiu, având capacități formidabile și fiind omnipotent – acestea sunt noțiunile și închipuirile pe care le au oamenii despre Dumnezeu. Așadar, cum iau naștere închipuirile și noțiunile lor? Acestea sunt legate în principal de educația și condiționarea culturii tradiționale. Învățătura ateismului există în China de mii de ani, înfigându-și de mult timp rădăcinile atee în adâncul inimilor oamenilor. În acest timp, Satana și tot soiul de spirite rele au făcut multe semne și minuni în rândul oamenilor pentru a-i induce în eroare și controla. Aceste lucruri se răspândesc pretutindeni în rândul oamenilor, având un impact cumplit. Aceste spirite rele se poartă nesăbuit pentru a-i induce în eroare, păcăli și vătăma pe oameni, prin urmare aceștia au început să aibă multe noțiuni și închipuiri în legătură cu Dumnezeu. În concluzie, noțiunile și închipuirile oamenilor provin în întregime din condiționarea socială ticăloasă și din îndoctrinarea Satanei. Din vremurile străvechi și până azi, generație după generație de oameni au primit învățătura Satanei, precum și diseminarea și îndoctrinarea culturii și cunoașterii tradiționale, producând astfel tot felul de noțiuni și închipuiri. Chiar dacă aceste lucruri nu au afectat direct munca, studiile și viețile normale ale oamenilor, tocmai aceste noțiuni și închipuiri au fost un obstacol uriaș în calea acceptării de către ei a lucrării lui Dumnezeu și a supunerii față de aceasta. Deși oamenii au acceptat lucrarea lui Dumnezeu, aceste lucruri încă îi împiedică în mare măsură să-L cunoască și să I se supună lui Dumnezeu, făcându-i să aibă foarte puțină credință, să se simtă adesea negativi și slabi și să le fie foarte greu să rămână fermi în fața încercărilor, chiar și după mulți ani de credință în Dumnezeu. Acestea sunt consecințele noțiunilor și închipuirilor.

Pentru majoritatea oamenilor, credința în Dumnezeu înseamnă a face lucruri bune și a fi o persoană bună. De exemplu, ei consideră că cineva crede în Dumnezeu doar dacă dă de pomană săracilor. Dacă cineva face multe lucruri bune și este lăudat de alții, Îi mulțumește lui Dumnezeu din inimă și spune: „Nu-mi mulțumi mie. Ar trebui să-I mulțumești lui Dumnezeu din Ceruri, deoarece El a fost Cel care m-a învățat să fac asta.” După ce sunt felicitați de oameni, se simt atât de mulțumiți și împăcați, crezând că a avea credință în Dumnezeu este un lucru bun, că sunt încurajați de oameni și vor fi, cu siguranță, încurajați și de Dumnezeu. De unde provine acest sentiment de împăcare? (Din noțiunile și închipuirile lor.) Este sentimentul lor de împăcare adevărat sau fals? (Fals.) Dar pentru ei este real și ei se simt foarte bine ancorați, practici și reali, deoarece au urmărit acest sentiment de împăcare. Cum ia naștere acest sentiment de împăcare? Această impresie falsă a luat naștere din cauza noțiunilor lor și acestea sunt cele care i-au făcut să creadă că așa trebuie să fie credința în Dumnezeu, că ar trebui să fie acest tip de persoană, că ar trebui să se poarte așa, că Dumnezeu va fi cu siguranță mulțumit de ei deoarece au făcut aceste lucruri și că vor dobândi cu certitudine mântuirea și vor intra în Împărăția Cerurilor în cele din urmă. De unde vine această „certitudine”? (Din noțiunile oamenilor.) Noțiunile și închipuirile lor le dau această certitudine și această impresie falsă, făcându-i să se simtă atât de confortabil. Și cum măsoară, de fapt, Dumnezeu și stabilește această chestiune? Este doar un tip de comportament bun, manifestat în conformitate cu noțiunile oamenilor și cu bunătatea lor umană. Într-o zi, această persoană face ceva contrar principiilor și este emondată, apoi descoperă că criteriile lui Dumnezeu pentru evaluarea oamenilor buni nu sunt cele pe care le credea și că în cuvintele Sale nu se spune așa ceva, prin urmare se simte potrivnică și gândește: „Oare nu sunt o persoană bună? Am fost o persoană bună în toți acești ani și nimeni nu mi-a spus vreodată că nu sunt o persoană bună. Doar Dumnezeu spune că nu sunt o persoană bună!” Nu este o problemă aici? Cum a luat naștere această problemă? A luat naștere din cauza noțiunilor sale. Care este principalul vinovat aici? (Noțiunile.) Principalul vinovat sunt noțiunile oamenilor. Acestea îi determină deseori să-L înțeleagă greșit pe Dumnezeu, să aibă adesea tot felul de cereri și judecăți în privința Lui și tot felul de criterii pentru a-L evalua; îi determină pe oameni să folosească adesea gânduri și opinii incorecte pentru a evalua dacă lucrurile sunt corecte sau greșite, dacă cineva e bun sau rău și pentru a determina dacă cineva Îi este loial lui Dumnezeu și are credință în El. Care este cauza principală a acestor greșeli? Noțiunile oamenilor. Se poate ca noțiunile oamenilor să nu aibă niciun efect asupra a ceea ce mănâncă ei sau a modului în care dorm și se poate să nu aibă un impact asupra vieții lor normale, dar ele există în mintea oamenilor și în gândurile lor, se agață de oameni ca o umbră, urmărindu-i tot timpul. Dacă nu reușești să le rezolvi la timp, ele îți vor controla constant gândirea, judecata, comportamentul, cunoașterea de Dumnezeu și relația cu Dumnezeu. Acum vezi clar acest lucru? Noțiunile sunt o problemă majoră. Când oamenii au noțiuni despre Dumnezeu, e ca un zid care stă între ei și Dumnezeu, unul care îi împiedică să vadă adevărata față a lui Dumnezeu, care îi împiedică să vadă adevărata fire și adevărata esență a lui Dumnezeu. Din ce cauză? Pentru că oamenii trăiesc printre noțiunile lor și printre închipuirile lor și își folosesc noțiunile pentru a determina dacă Dumnezeu are dreptate sau greșește și pentru a măsura, judeca și condamna tot ceea ce face Dumnezeu. În ce fel de stare sunt cufundați adesea oamenii când fac asta? Oare oamenii se pot supune cu adevărat lui Dumnezeu atunci când trăiesc printre noțiunile lor? Pot să aibă credință adevărată în Dumnezeu? (Nu, nu pot.) Chiar și atunci când oamenii se supun puțin lui Dumnezeu, o fac conform propriilor noțiuni și închipuiri. Când cineva se bazează pe noțiunile și închipuirile sale, devine întinat de lucruri personale care sunt ale Satanei și ale lumii și este în contradicție cu adevărul. Problema noțiunilor oamenilor despre Dumnezeu este una gravă; e o problemă majoră între om și Dumnezeu, care trebuie rezolvată urgent. Oricine vine înaintea lui Dumnezeu aduce noțiuni, aduce tot felul de suspiciuni despre Dumnezeu. Sau se poate spune că aduce nenumărate neînțelegeri despre Dumnezeu în ciuda a tot ceea ce Dumnezeu îi dăruiește, în ciuda rânduielilor și orchestrărilor Sale. Și ce se va alege de relația sa cu Dumnezeu? Oamenii Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu în permanență, sunt în permanență suspicioși față de Dumnezeu și își folosesc în permanență propriile standarde pentru a măsura dacă Dumnezeu are dreptate sau greșește, pentru a măsura fiecare dintre cuvintele și lucrările Lui. Ce este acest fel de comportament? (Este răzvrătire și sfidare.) Așa este, oamenii se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, Îl sfidează și Îl condamnă, Îl judecă, hulesc împotriva Lui și concurează cu El și, în cazuri grave, vor să-L ducă în fața tribunalului și să se angajeze într-o „luptă decisivă” împotriva Lui. Care este cel mai grav nivel la care pot ajunge noțiunile oamenilor? Să-L tăgăduiască pe adevăratul Dumnezeu Însuși, să nege că ale Sale cuvinte sunt adevărul și să condamne lucrarea lui Dumnezeu. Când noțiunile oamenilor ajung la acest nivel, ei Îl tăgăduiesc în mod firesc pe Dumnezeu, Îl condamnă, Îl hulesc și Îl trădează. Nu doar tăgăduiesc existența lui Dumnezeu, dar și refuză să accepte adevărul și să-L urmeze pe Dumnezeu – nu este înfricoșător? (Ba da.) Este o problemă înfricoșătoare. Se poate spune că noțiunile sunt întru totul dăunătoare oamenilor, neavând nici măcar un beneficiu. De aceea avem astăzi părtășie și disecăm ce sunt noțiunile și ce noțiuni nutresc oamenii – este extrem de necesar. Ce noțiuni se vor ivi în sinea voastră în mod obișnuit? Care dintre gândurile, modurile de a înțelege, judecățile și opiniile voastre țin de noțiunile voastre? Nu merită să vă gândiți la asta? Comportamentul oamenilor nu ține de noțiunile lor, dar gândurile și opiniile din spatele acelui comportament sunt legate direct de noțiunile lor. Noțiunile oamenilor nu sunt în afara domeniului lucrării lui Dumnezeu. În primul rând: diversele noțiuni pe care le au oamenii în privința credinței în Dumnezeu. Cu alte cuvinte, oamenii au închipuiri și definiții diferite privind credința în Dumnezeu, ce ar trebui să dobândească din credința lor în Dumnezeu, pe ce cale ar trebui să meargă în credința lor în El, prin urmare ajung să aibă tot felul de noțiuni. În al doilea rând: noțiunile oamenilor despre întruparea lui Dumnezeu. Oamenii au chiar mai multe închipuiri și definiții referitoare la întrupare, așadar ajung în mod natural să aibă multe noțiuni – acestea sunt legate între ele. În al treilea rând: noțiunile pe care le au oamenii despre lucrarea lui Dumnezeu. Oamenii au diverse închipuiri și definiții privind adevărul pe care îl exprimă Dumnezeu, firea pe care o dezvăluie El și modul în care lucrează, prin urmare ajung să aibă multe noțiuni. Putem împărți aceste trei aspecte în și mai multe detalii, dar acestea trei acoperă în principiu toate noțiunile oamenilor, prin urmare haideți să avem părtășie despre ele pe rând.

Să vorbim acum despre primul aspect, și anume diversele noțiuni ale oamenilor privind credința în Dumnezeu. Aceste tipuri de noțiuni au un domeniu relativ vast. Indiferent dacă oamenilor le este străină credința în Dumnezeu sau dacă au crezut anterior în El, ei au multe noțiuni și închipuiri când încep să creadă în Dumnezeu. Când încep să citească Biblia pentru prima dată, oamenii simt că le crește inima, gândind: „Voi deveni o persoană bună; voi intra în rai.” După aceea, ajung să aibă tot felul de închipuiri și definiții sau idei fixe despre credința în Dumnezeu și, cu siguranță, vor ajunge să aibă diferite noțiuni. De exemplu, oamenii își închipuie tot soiul de lucruri despre tipul de persoană care ar trebui să fie după ce încep să creadă în Dumnezeu. Cineva spune: „După ce voi începe să cred în Dumnezeu, nu voi mai fuma țigări, consuma alcool sau juca la pariuri. Nu voi merge în acele locuri rele. Le voi vorbi politicos oamenilor și voi fi zâmbitor.” Ce este asta? Este o noțiune sau este modul în care ar trebui să se poarte oamenii? (E modul în care ar trebui să se poarte oamenii.) Este o exprimare a umanității normale, iar oamenii ar trebui să se poarte astfel. Nu este o noțiune, nici o închipuire – acest mod de a gândi este perfect rațional și rezonabil. Un frate vârstnic spune: „Sunt bătrân și am crezut în Dumnezeu în toți acești ani. Ar trebui să le dau un exemplu tinerilor prin modul în care vorbesc și acționez. N-ar trebui să chicotesc sau să mă port neadecvat pentru vârsta mea. Ar trebui să par demn și cultivat și să am conduita unui gentleman rafinat.” Așadar, când le vorbește tinerilor, are o expresie serioasă și debordează de cuvinte și expresii literare, iar când tinerii îl văd, nu se simt în largul lor și nu vor să se apropie de el. Frații și surorile dansează și Îl slăvesc pe Dumnezeu la întruniri, iar fratele în vârstă crede că trebuie să-și controleze dorința din priviri și să se uite doar la ce este adecvat, așa încât se împiedică să privească, dar tot mormăie în sinea lui: „Acești tineri trăiesc atât de liber; eu de ce trăiesc simțindu-mă atât de mâhnit? Totuși, când crezi în Dumnezeu, este cazul să te simți puțin mâhnit, căci cine m-a făcut să îmbătrânesc așa mult?” El spune că nu trebuie să-i privească pe dansatori, dar tot se uită pe furiș, fiind în mod clar o prefăcătorie. Cum ia naștere această prefăcătorie? Cum de ajunge el în această stare de stânjeneală? Pentru că are o închipuire despre comportamentul și exprimările pe care ar trebui să le aibă în credința lui în Dumnezeu și, dominat de această închipuire, vorbirea și acțiunile lui devin ascunse și prefăcute. De exemplu, în timp ce cântă la întruniri, unii oameni bat din palme, lăsându-se purtați de val, dar acest frate în vârstă este la fel de indiferent și neștiutor ca un mort, fără să aibă niciun pic de vitalitate sau asemănare umană. Crede că, întrucât este bătrân, trebuie să arate ca un om bătrân și să nu se poarte ca un copil, fiind naiv și făcându-i pe oameni să râdă de el. Pe scurt, tot ce exprimă e doar prefăcătorie și el doar se forțează să se dea mare. Sunt alții edificați când asistă la un astfel de comportament prefăcut? (Nu.) Cum te simți când vezi asta? Mai întâi, simți că e ipocrit și te stânjenește; apoi, simți că e fals, ai și o senzație de greață și dezgust și, când vorbești cu el, te simți sufocat și constrâns, nefiind capabil să vorbești liber. Dacă nu ai grijă, te alegi cu o morală din partea lui, în care îți spune: „Vedeți cum ați devenit voi, tinerii. Sunteți atât de profund corupți! Mâncați bine și purtați haine bune, înfruptându-vă cum făceam noi de Anul Nou și la alte sărbători și tot sunteți mofturoși și nemulțumiți. Când eram mici, n-aveam decât neghină și ierburi sălbatice de mâncat.” Face mare caz de bătrânețea lui și le dă lecții altora, iar tinerii îl evită. El nu înțelege asta și chiar îi critică pe tineri din cauză că nu-și respectă bătrânii și se poartă urât. Nu sunt lucrurile pe care le spune pline de noțiuni și de voință umană, în dezacord cu adevărul și incapabile să-i edifice pe alții? Dar toate acestea sunt doar fleacuri. Ce contează e următorul lucru: poate înțelege el adevărul purtându-se în acest mod? (Nu.) Este asta util și benefic pentru intrarea în adevărul-realitate? (Nu.) Faptul că practică și se comportă așa, trăind astfel zi după zi, îi poate îngădui să trăiască înaintea lui Dumnezeu? S-a gândit el vreodată: „Este înțelegerea mea privind credința în Dumnezeu în acord cu adevărul și cu cerințele lui Dumnezeu? Ce anume cere El? Ce fel de persoană iubește El? Există vreo discrepanță între înțelegerea mea și ceea ce cere Dumnezeu?” Cu siguranță nu s-a gândit niciodată la aceste întrebări până acum. Dacă s-ar fi gândit, chiar dacă n-ar fi găsit răspunsurile, nu s-ar comporta într-un mod atât de absurd. Atunci care este cauza principală a comportamentului său? (Noțiunile.) Și care este cauza principală pentru care a ajuns să aibă noțiuni? Faptul că are o înțelegere falsă a modului în care ar trebui să se poarte și să se exprime oamenii care cred în Dumnezeu. Și cum a luat naștere această înțelegere falsă? Care e sursa ei? Condiționarea culturii tradiționale și învățăturile date de profesori. De exemplu, tinerii ar trebui să-i respecte pe bătrâni și să-i iubească pe copii, iar persoanele în vârstă ar trebui să se poarte conform vârstei lor și așa mai departe. Prin urmare, el începe să aibă diverse comportamente stranii, purtându-se uneori ciudat și alteori având expresii ciudate, dar, în orice caz, nu pare pe deplin normal. Indiferent dacă se poartă ciudat sau are expresii ciudate, atât timp cât nu înțelege adevărul sau cerințele lui Dumnezeu și nu caută adevărul, modul în care se poartă va fi cu siguranță străin de adevăr. Într-o chestiune atât de simplă – doar un comportament exterior – faptul că oamenii au noțiuni înrădăcinate în inimile lor îi determină să facă aceste lucruri absurde. Când oamenii nu înțeleg adevărul, nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu și intențiile Lui, nu vor înțelege care sunt standardele pe care le cere Dumnezeu de la ei. Când nu înțeleg standardele pe care le cere Dumnezeu de la oameni, persoanele vârstnice recurg la comportamente și expresii ciudate și la acțiuni absurde; când tinerii nu înțeleg standardele cerute de Dumnezeu, iar credința lor în Dumnezeu se bazează pe închipuirile și noțiunile lor, și ei vor recurge la anumite expresii și comportamente incorecte. La ce comportamente și expresii incorecte recurg? De exemplu, unii tineri văd în cuvintele lui Dumnezeu că El le cere oamenilor să trăiască într-un mod pur și deschis, proaspăt și plin de viață, asemenea copiilor, și își spun: „Vom fi mereu niște copii în fața lui Dumnezeu și nu vom crește niciodată, așa că trebuie să mergem și să vorbim ca niște copii. Acum știu cum să fiu unul dintre aleșii lui Dumnezeu și un adept al Său și înțeleg acum ce înseamnă să fii ca un copil. Obișnuiam să fiu înșelător, părând atât de sofisticat, indiferent și neștiutor, dar, în viitor, trebuie să mă port într-un mod mai proaspăt și plin de viață.” După aceea, observă cum se poartă tinerii în societate în zilele noastre și, odată ce au stabilit cum să se poarte, încep să practice acest lucru în rândul fraților și surorilor, vorbindu-le tuturor cu o voce de copil, forțându-și glasurile în timp ce vorbesc și folosind un ton blând, copilăresc. În mințile lor, cred că doar acest tip de voce este o voce de copil, făcând în același timp unele gesturi stranii, care îi fac pe ceilalți să se simtă incredibil de ciudat și de stânjeniți. Nu au înțeles ce vrea să spună Dumnezeu prin a fi pur și deschis, proaspăt și plin de viață asemenea unui copil și tot ce fac se rezumă la comportamentul exterior – prefăcătorie, imitare și afectare. Înțelegerea unor astfel de oameni este denaturată. Care e cea mai mare problemă aici? Nu doar că sunt incapabili să înțeleagă complet sensul cuvintelor lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, combină cuvintele lui Dumnezeu cu acțiunile, comportamentul și tendințele non-credincioșilor. Nu este o greșeală? Nu vin să caute înaintea lui Dumnezeu, nu citesc cuvintele Sale și nu caută adevărul; în schimb, analizează și studiază lucrurile folosindu-și creierul sau caută o bază teoretică în rândul non-credincioșilor, în cultura tradițională sau în cunoașterea științifică. Nu este o greșeală? (Ba da.) E cea mai mare greșeală. Unde există vreo fărâmă de adevăr în cunoașterea non-credincioșilor? În cazul în care căutați o bază pentru modul vostru de a vă comporta, puteți căuta adevărul doar în cuvintele lui Dumnezeu. În orice caz, indiferent de nivelul de înțelegere la care pot ajunge oamenii, fiecare dintre cuvintele lui Dumnezeu și fiecare dintre cerințele Sale de la om sunt practice și detaliate și nu sunt nicidecum atât de simple pe cât par în noțiunile și închipuirile omului. Cerințele lui Dumnezeu de la om nu sunt o decorațiune pentru aspectul lor exterior, nu sunt simple comportamente și sunt cu atât mai puțin doar un mod de a face lucrurile, ci, în schimb, sunt standardele pe care le cere Dumnezeu de la oameni; sunt principiile și standardele după care ar trebui să se comporte și să acționeze omul, iar aceste principii se cuvine să fie stăpânite și cunoscute de oameni. Dacă nu am o părtășie clară despre aceste probleme detaliate, oamenii vor înțelege doar unele doctrine și le va fi greu să intre în adevărul-realitate.

Tocmai am avut părtășie despre noțiunile și închipuirile pe care le au oamenii referitor la credința în Dumnezeu în ceea ce privește comportamentul lor exterior. Ce alte noțiuni cunoașteți privind comportamentul exterior? Vorbind de noțiuni, sunt acestea corecte sau greșite? (Greșite.) Sunt pozitive sau negative? (Negative.) Sunt categoric contrare cerințelor lui Dumnezeu și adevărului; nu sunt în acord cu adevărul. Indiferent dacă oamenii și le imaginează din senin sau au vreo bază, în orice caz, niciuna dintre ele nu are nicio legătură cu adevărul. Prin urmare, care e scopul pentru care avem părtășie despre aceste noțiuni și le disecăm? Mai întâi, de a-i face pe oameni să conștientizeze ce sunt noțiunile și, în timp ce știu că acestea sunt noțiuni, de a le îngădui și să înțeleagă ce este adevărul, înainte de a intra în adevăr. Scopul este de a le îngădui oamenilor să înțeleagă esența adevărului, mai exact de a veni cu sinceritate înaintea lui Dumnezeu. Oricât de rezonabile sunt noțiunile tale și indiferent de baza lor, sunt tot noțiuni; nu sunt adevărul și nici nu pot înlocui adevărul. Dacă privești noțiunile ca pe adevăr, atunci adevărul nu va avea nicio legătură cu tine, tu nu vei avea nicio legătură cu credința în Dumnezeu, iar credința ta va fi lipsită de valoare. Indiferent cât de mult lucrezi sau alergi pentru Dumnezeu ori cât de mare e prețul pe care îl plătești pentru El, care va fi rezultatul final dacă faci toate acestea pe baza noțiunilor și închipuirilor tale? Nimic din ce faci nu va avea nicio legătură cu adevărul sau cu Dumnezeu; El va condamna și nu va aproba acest lucru – acestea sunt finalurile benefice și cele dăunătoare. Ar trebui să înțelegeți acum cât de importantă este rezolvarea noțiunilor și închipuirilor.

Care e primul pas în rezolvarea noțiunilor voastre? De a desluși și a recunoaște ce este o noțiune. Când casa lui Dumnezeu a început să realizeze filme, s-a întâmplat ceva dezgustător în echipa de producție a filmelor, legat de noțiunile oamenilor. Menționez această chestiune ca să o disec acum, nu să condamn pe cineva, ci pentru a vă permite să vă dezvoltați discernământul, astfel încât să rețineți această chestiune și să vă aprofundați înțelegerea privind noțiunile prin intermediul acestei chestiuni și să știți cât de dăunătoare sunt noțiunile pentru oameni. Dacă n-aș vorbi despre această chestiune, ați putea crede că nu este importantă. Totuși, după ce o voi diseca, sigur veți da aprobator din cap și veți fi de acord că e importantă. Când vine vorba de realizarea filmelor, se pune problema culorii și a stilului de haine ce trebuie alese. Unii oameni au fost deosebit de conservatori, folosind mai ales un gri tern și culoarea kaki. Acest lucru M-a uimit și M-am întrebat ce înseamnă asta. De ce alegeau aceste culori de haine? Griul tern și kakiul făceau întreaga scenă deosebit de întunecată și, când am văzut-o, M-am simțit foarte inconfortabil. De ce nu au ales ceva mai colorat? Spusesem deja că hainele pot fi colorate și că stilul trebuia să fie adecvat și elegant. Deci de ce ignorau oamenii cuvintele lui Dumnezeu și cerințele casei Sale și nu le acordau atenție, alegând în schimb materiale gri tern și kaki la fabricarea hainelor? De ce se purtau astfel? Nu merită să ne gândim la asta? Care era cauza principală a acestui lucru? Oamenii nu înțelegeau adevărul, nu ascultau ce li se spunea și nu erau supuși – cauza principală era faptul că oamenii au o natură care Îl trădează pe Dumnezeu. Care e această natură? Care e această fire? Cel mai important, oamenii nu iubesc adevărul și pot refuza să-l accepte, iar inimile lor sunt împietrite. Ei spun că sunt dispuși să se supună rânduielilor lui Dumnezeu și să caute adevărul, dar când fac lucruri, se bazează pur și simplu pe preferințele proprii pentru a-și atinge scopurile proprii. Dacă ar fi o chestiune legată de viața ta personală, n-ar fi mare lucru să faci totul după bunul plac, deoarece are legătură doar cu intrarea ta în viață. Însă îți îndeplinești acum datoria în biserică și consecințele unui astfel de comportament privesc lucrarea lui Dumnezeu și slava Lui și privesc reputația bisericii; dacă oamenii acționează nesăbuit, pe baza propriei voințe, vor risca să-L dezonoreze pe Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu nu intervine în modul în care se îmbracă persoanele – principiul este să arăți decent și adecvat, pentru ca alții să fie edificați atunci când te văd. Cu toate acestea, este adecvat ca o persoană să propună haine în întregime gri tern și kaki în timpul realizării unui film? Care a fost esența acestei probleme? A fost faptul că oamenii s-au bazat pe noțiunile lor și au considerat griul tern și kakiul un semn și un simbol al persoanelor care cred în Dumnezeu și Îl urmează. Se poate spune că au definit aceste culori drept culori conforme cu adevărul, cu intențiile lui Dumnezeu și cu cerințele Sale. Aceasta a fost o greșeală. Nu este nimic în neregulă cu aceste culori în sine, dar dacă oamenii fac lucruri pe baza noțiunilor lor și transformă aceste culori într-un soi de simbol, atunci este o problemă. Această consecință a fost generată de noțiunile oamenilor și aceste idei și practici au luat naștere fiindcă aceste noțiuni existau în inimile oamenilor. Oamenii tratează aceste noțiuni și închipuiri ca pe adevăr, considerând griul tern și kakiul un simbol al purtării hainelor pentru credincioșii în Dumnezeu, dând totodată la o parte și excluzând adevărul, cuvintele lui Dumnezeu și cerințele Sale și înlocuindu-le cu noțiunile și standardele oamenilor – aceasta a fost cauza principală a problemei. De fapt, alegerea culorilor și a stilurilor vestimentare este un lucru extern, care nu are nicio legătură cu adevărul, dar aceste lucruri absurde s-au întâmplat din cauza noțiunilor oamenilor și au avut un anumit impact negativ, prin urmare a fost nevoie de adevăr pentru a rezolva problema.

În credința oamenilor în Dumnezeu, indiferent ce chestiune întâmpină sau peste ce problemă dau, noțiunile lor apar constant și ei continuă să le folosească. Trăiesc mereu în mijlocul noțiunilor lor și sunt constrânși, dominați și controlați de acestea. Din această cauză, gândurile, comportamentul, modurile de a trăi, principiile de conduită, direcția în viață și scopurile oamenilor, precum și modul în care tratează cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, toate acestea sunt influențate de noțiunile lor, iar ei nu sunt deloc eliberați datorită adevărului. Întrucât oamenii cred în Dumnezeu astfel și se agață mereu de noțiuni, după 10 sau 20 de ani și până în zilele noastre, noțiunile pe care le aveau la început rămân neschimbate. Nimeni nu le-a disecat, oamenii înșiși nu le-au examinat niciodată, cu atât mai puțin au acceptat vreodată să fie emondați. Nu s-au ocupat niciodată de ele cu seriozitate și, în consecință, indiferent de cât timp cred în Dumnezeu, obțin ei rezultate sau nu? Cu siguranță nu obțin niciun rezultat. Relația dintre om și Dumnezeu se îmbunătățește treptat prin procesul de disecare constantă și înțelegere a noțiunilor și apoi prin rezolvarea acestora – nu există o latură practică? (Ba da.) Totuși, dacă noțiunile tale rămân constant în etapa în care erau când ai început să crezi în Dumnezeu, atunci se poate spune că relația ta cu Dumnezeu nu s-a îmbunătățit deloc. Când vine vorba de credința în Dumnezeu, ce alte noțiuni pe care vă bazați în viață nu ați rezolvat? Ce noțiuni considerați mereu că sunt corecte, în acord cu adevărul și nu reprezintă o problemă? Ce noțiuni îți pot afecta comportamentul, ceea ce urmărești și opiniile despre credința în Dumnezeu, făcând ca relația ta cu Dumnezeu să fie mereu călduță și nici apropiată, nici distantă? Crezi în mod greșit că-L iubești foarte mult pe Dumnezeu, că loialitatea și credința ta în El au sporit, că hotărârea ta de a suferi a crescut, când, de fapt, pentru Dumnezeu, nu ai nici cea mai mică fărâmă de adevăr-realitate. Ar trebui să disecați cu toții această chestiune și fiecare dintre voi va avea în mod sigur multe noțiuni pe care se bazează în viață, care sunt încă prezente și pe care nu și le-a rezolvat. Aceasta e o problemă foarte gravă.

V-am dat trei exemple de noțiuni pe care le au oamenii referitor la credința în Dumnezeu, deci conștientizați acum mai bine ce noțiuni aveți în privința credinței în Dumnezeu? (Da.) Spuneți-Mi așadar ce alte noțiuni și închipuiri îi pot împiedica pe oameni să practice adevărul și pot influența îndeplinirea datoriei lor și relația lor normală cu Dumnezeu, mai exact, noțiuni care îi pot împiedica să vină înaintea lui Dumnezeu și care au un impact direct asupra cunoașterii lui Dumnezeu de către oameni? (O noțiune destul de puternică pe care o am este convingerea mea că, dacă îmi pot îndeplini datoria normal în fiecare zi, pot dobândi mântuirea crezând în Dumnezeu în acest fel.) Convingerea că poți dobândi mântuirea îndeplinindu-ți datoria este o noțiune și o închipuire. Este deci important să vă îndepliniți datoria conform standardelor? Pot oamenii care nu-și îndeplinesc datoria conform standardelor să dobândească mântuirea? Dacă cineva își îndeplinește datoria cu neglijență, acest lucru ține de tulburarea și perturbarea lucrării lui Dumnezeu. Cineva care face asta nu doar că nu poate dobândi mântuirea, dar va fi și pedepsit. Nu sunteți capabili să vă gândiți la aceste lucruri, nu le înțelegeți și nu le puteți vedea limpede, dar tot spuneți lucruri precum „Atât timp cât îmi îndeplinesc datoria, pot dobândi mântuirea și intra în Împărăția Cerurilor.” Este în acord cu cuvintele lui Dumnezeu? Această idee este doar o speranță deșartă: cum ați putea atinge acest rezultat atât de ușor? Neacceptarea adevărului poate fi considerată credință în Dumnezeu? Poate cineva să dobândească mântuirea fără a se elibera de firea sa coruptă? Aveți atât de multe lucruri ce țin de noțiuni și închipuiri înlăuntrul vostru. Tot felul de închipuiri, înțelegeri și definiții care nu sunt în acord cu adevărul țin de noțiuni. Ce alte noțiuni aveți? (După mine, cu cât e mai importantă datoria pe care o îndeplinesc și cu cât am mai multe realizări care sunt mărturie pentru Dumnezeu, cu atât voi câștiga mai multe merite, cu atât mă va aproba Dumnezeu mai mult și cu atât vor fi mai mari binecuvântările mele în viitor.) Și aceasta este o noțiune. Pe scurt, toate noțiunile sunt închipuite și presupuse de oameni din senin. Chiar dacă ar putea avea o bază, nu sunt derivate de pe baza cuvintelor lui Dumnezeu sau a adevărului, ci sunt idei bazate pe speranțele deșarte ale oamenilor și produse de dorința de a fi binecuvântați. Când oamenii sunt dominați de un astfel de gând, fac tot felul de lucruri și plătesc un preț mare, înainte de a descoperi în final că au greșit și au încălcat principiile, că lucrurile nu sunt așa cum și-au imaginat ei, prin urmare, devin negativi. Într-o zi, când privesc în trecut și își dau seama că au urmat o cale bazându-se pe noțiunile și închipuirile lor, deja au irosit foarte mult timp și vor să se întoarcă, dar nu se poate. Ce alte noțiuni aveți și pe care nu le-ați rezolvat încă? (Sunt de părere că, întrucât cred în Dumnezeu și mă sacrific pentru El, Dumnezeu ar trebui să mă binecuvânteze și să-mi dea avantaje. Când am o problemă și Îl chem, simt că Dumnezeu ar trebui să-mi deschidă o cale și, întrucât cred în El, totul ar trebui să meargă ca pe roate. Din acest motiv, când îmi îndeplinesc datoria și mă confrunt cu o situație dificilă, Îl înțeleg greșit și Îi port pică lui Dumnezeu, simțind că n-ar trebui să permită să mi se întâmple acele lucruri.) Majoritatea oamenilor au această noțiune; e un tip de înțelegere pe care o au oamenii privind credința în Dumnezeu. Au impresia că un om crede în Dumnezeu ca să câștige avantaje și, dacă nu câștigă avantaje, această cale trebuie să fie greșită. Deci a fost rezolvată acum această noțiune? Ai început să o corectezi? Când această noțiune îți controlează comportamentul sau îți afectează direcția înainte, ai căutat adevărul ca să o rezolvi? Oamenii delimitează deseori credința în Dumnezeu în inimile lor, considerând că, deoarece cred în Dumnezeu, totul trebuie să fie liniștit sau își spun în sinea lor: „Mă sacrific și îmi îndeplinesc datoria pentru Dumnezeu, deci El ar trebui să-mi binecuvânteze familia, să-mi binecuvânteze toată familia cu pace, să facă așa încât să nu mă îmbolnăvesc și întreaga mea familie să poată fi fericită. Și, chiar dacă îmi îndeplinesc datoria, este lucrarea lui Dumnezeu, așadar El ar trebui să poarte întreaga răspundere pentru lucrare, să rânduiască totul bine și să facă așa încât să nu mă confrunt cu nicio dificultate, niciun pericol sau nicio ispită în timp ce-mi îndeplinesc datoria. Dacă se întâmplă așa ceva, poate că nu e mâna lui Dumnezeu.” Toate acestea sunt noțiuni ale oamenilor; riscă să aibă astfel de noțiuni când nu înțeleg lucrarea lui Dumnezeu. Apar deseori aceste noțiuni în timp ce vă îndepliniți datoria? (Da.) Dacă mereu crezi că noțiunile și închipuirile tale sunt, pur și simplu, normale și rezonabile și că așa ar trebui să stea lucrurile și dacă nu cauți adevărul ca să le rezolvi, atunci nu vei putea dobândi adevărul și nu vei avea nicio intrare în viață. Pentru tine, adevărul nu va avea nicio valoare sau semnificație și credința ta în Dumnezeu va fi și ea lipsită de sens. În credința lor în Dumnezeu, dacă oamenii mănâncă și beau frecvent cuvintele lui Dumnezeu, participă la întruniri, ascultă predici și trăiesc o viață spirituală îndeobște normală, dar acționează, se poartă și își îndeplinesc îndatoririle conform noțiunilor lor, bazând totul pe noțiunile lor și folosindu-le pentru a determina binele sau răul din tot felul de lucruri, atunci nu trăiesc astfel de oameni în sfera noțiunilor lor? Indiferent cât de multe predici ascultă sau cât de mult mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, pot oamenii care trăiesc în sfera noțiunilor lor să se schimbe vreodată? Se poate îmbunătăți vreodată relația lor cu Dumnezeu? (Nu.) Așadar, aprobă Dumnezeu acest tip de credință? (Nu.) Cu siguranță nu o aprobă. De aceea e atât de important să disecăm noțiunile dinlăuntrul oamenilor.

Cei mai mulți oameni nu au nicio noțiune când au mâncat și au băut pe săturate și totul este bine sau când săvârșesc ceremonii religioase tradiționale, dar când Dumnezeu Își îndeplinește lucrarea și exprimă adevărul, pot să apară multe noțiuni. Oamenii nu au nicio noțiune când nu și-au îndeplinit încă datoria și doar participă la întruniri în mod normal, dar când Dumnezeu le cere să-și îndeplinească datoria sau când se confruntă cu dificultăți în datoria lor, atunci apar numeroase noțiuni. Oamenii nu au nicio noțiune când se simt confortabil din punct de vedere fizic și se bucură de viață, dar când se îmbolnăvesc sau se confruntă cu adversități, noțiunile apar în mod firesc. De exemplu, înainte să creadă în Dumnezeu, viața profesională și de familie a cuiva decurge fără probleme, dar după ce începe să creadă în Dumnezeu, se întâmplă unele lucruri care nu-i sunt pe plac. Uneori e judecat, discriminat, hărțuit sau chiar arestat, torturat și lăsat cu suferințe de durată, care îl fac să se simtă neliniștit și să-și spună: „De ce nu mi-a mers bine în timpul anilor mei de credință în Dumnezeu? Cred în Dumnezeul adevărat, deci de ce nu mă protejează El? Cum poate El să vadă că sunt bătut de oameni răi și călcat în picioare de diavoli și să nu-I pese?” Oare oamenii nu-și formează aceste noțiuni? Care e motivul de la baza formării acestora? Oamenii consideră: „Deoarece cred acum în Dumnezeu, înseamnă că-I aparțin și Dumnezeu ar trebui să aibă grijă de mine, de hrana și cazarea mea, de viitorul și soarta mea, precum și de siguranța mea personală, inclusiv a familiei mele, garantând că totul va merge bine pentru mine, că totul va decurge liniștit și fără incidente.” Și dacă faptele nu sunt așa cum cer și așa cum și le imaginează oamenii, aceștia își spun: „Credința în Dumnezeu nu este așa de bună sau de ușoară cum mi-am imaginat că o să fie. Se pare că tot trebuie să sufăr toată această persecuție și frământare și să trec prin multe încercări în credința mea în Dumnezeu – de ce nu mă protejează El?” Este această gândire corectă sau greșită? Este în acord cu adevărul? (Nu.) Atunci, nu arată această gândire că au cereri nerezonabile de la Dumnezeu? De ce oamenii cu o astfel de gândire nu se roagă lui Dumnezeu și nu caută adevărul? Voia cea bună a lui Dumnezeu se află fără îndoială în spatele faptului că îi face să se confrunte cu astfel de lucruri; de ce nu înțeleg oamenii intențiile lui Dumnezeu? De ce nu pot coopera cu lucrarea Lui? Dumnezeu face intenționat ca oamenii să se confrunte cu astfel de lucruri pentru ca aceștia să poată căuta și dobândi adevărul și să poată trăi bazându-se pe adevăr. Totuși, oamenii nu caută adevărul, ci Îl evaluează mereu pe Dumnezeu folosindu-se de noțiunile și închipuirile proprii – aceasta e problema lor. Așa trebuie să înțelegeți aceste lucruri neplăcute: nimeni nu trece prin viață fără suferință. Pentru unii oameni, aceasta are de-a face cu familia, pentru unii, cu munca, pentru unii, cu căsătoria, iar pentru alții, cu boala fizică. Toată lumea trebuie să sufere. Unii spun: „De ce trebuie să sufere oamenii? Cât de grozav ar fi să ne trăim întreaga viață într-un mod liniștit și fericit. Nu putem să nu suferim?” Nu – toată lumea trebuie să sufere. Suferința face ca fiecare persoană să experimenteze nenumăratele senzații ale vieții fizice, fie că aceste senzații sunt pozitive, negative, active sau pasive; suferința îți dă sentimente și aprecieri diferite, care, pentru tine, sunt toate experiențele tale în viață. Acesta este un aspect și are scopul de a-i face pe oameni mai experimentați. Dacă poți căuta adevărul și înțelege intenția lui Dumnezeu din asta, atunci te vei apropia din ce în ce mai mult de standardul pe care ți-l cere Dumnezeu. Un alt aspect este că reprezintă responsabilitatea pe care Dumnezeu i-o dă omului. Ce responsabilitate? Aceasta este suferința pe care ar trebui să o înduri. Dacă poți să iei asupra ta această suferință și să o înduri, atunci aceasta este mărturie, și nu ceva rușinos. Când se îmbolnăvesc, unii oameni se tem că alții vor afla; ei cred că îmbolnăvirea este ceva rușinos, când, de fapt, nu e niciun motiv de rușine. Ca persoană normală, dacă, în timpul bolii, ești capabil să te supui rânduielilor lui Dumnezeu, să înduri tot felul de suferințe și ești în continuare în stare să-ți îndeplinești datoria normal, să duci la bun sfârșit însărcinările date de Dumnezeu, atunci este acesta un lucru bun sau rău? Este un lucru bun, este o mărturie a supunerii tale față de Dumnezeu, a faptului că-ți îndeplinești cu loialitate datoria și este o mărturie care îl face pe Satana de ocară și triumfă asupra lui. Și, astfel, fiecare ființă creată și fiecare dintre aleșii lui Dumnezeu ar trebui să accepte și să se supună oricărei suferințe. Așa trebuie să înțelegeți și trebuie să învățați această lecție și să ajungeți la o supunere adevărată față de Dumnezeu. Acest lucru este în acord cu intenția lui Dumnezeu și este dorința Sa. Asta rânduiește El pentru fiecare ființă creată. Faptul că Dumnezeu te pune în aceste situații și condiții este echivalent cu a-ți da o responsabilitate, o obligație și o însărcinare, prin urmare ar trebui să le accepți. Nu este acesta adevărul? (Este.) Atât timp cât vine de la Dumnezeu, atât timp cât Dumnezeu are o astfel de cerere de la tine și are această intenție pentru tine, atunci este adevărul. De ce se spune că e adevărul? Pentru că, dacă accepți aceste cuvinte ca pe adevăr, vei fi capabil să-ți rezolvi firea coruptă, noțiunile și răzvrătirea, astfel încât, când te vei confrunta din nou cu dificultăți, nu te vei împotrivi dorințelor lui Dumnezeu și nu te vei răzvrăti împotriva Lui, mai exact, vei fi capabil să practici adevărul și să te supui lui Dumnezeu. Astfel, vei fi în stare să depui mărturie, făcându-l pe Satana de ocară, să dobândești adevărul și să atingi mântuirea. Dacă te lași ghidat de noțiunile și ideile proprii, spunându-ți: „Acum cred în Dumnezeu, așa că El ar trebui să mă binecuvânteze. Ar trebui să fiu o persoană binecuvântată”, atunci cum anume înțelegi această binecuvântare? Binecuvântarea pe care o înțelegi înseamnă o viață plină de splendoare și prosperitate, să ai tot ce îți dorești să mănânci și să bei, să nu suferi de nicio boală, să te naști având de toate, să ai totul la îndemână și să te bucuri de o viață materială bogată, fără să fii nevoit să muncești pentru asta. Mai mult, înseamnă să duci o viață liniștită, în care totul decurge fără probleme, trăind într-un confort ieșit din comun și fără nicio durere – asta crezi că înseamnă binecuvântarea. Dar, privind-o acum, oare este o binecuvântare? Nu este o binecuvântare, ci o calamitate. Mergând pe calea râvnirii la confortul trupesc, te vei îndepărta din ce în ce mai mult de Dumnezeu și te vei afunda tot mai mult în această lume ticăloasă, fiind incapabil să te eliberezi. Când îți cere Creatorul, sunt multe lucruri la care nu ești dispus să renunți și nu poți abandona acest confort trupesc. Chiar dacă Dumnezeu îți dă o însărcinare și îți cere să îndeplinești o datorie, îți prețuiești prea mult propria persoană: astăzi nu te simți bine, mâine nu ești într-o dispoziție bună, ți-e dor de părinți, ți-e dor de partenerul tău, gândindu-te în fiecare zi doar la lucruri trupești, fără să îndeplinești vreo datorie bine, dar dorind să te distrezi mai mult decât alții. Trăiești ca un parazit – poți pune adevărul în practică? Poți depune mărturie? Nu, nu poți. Oamenii au atât de multe închipuiri în privința credinței în Dumnezeu. Își imaginează că, după ce vor ajunge să creadă în Dumnezeu, vor avea avere și pace pe toată durata vieții, că toate rudele lor vor beneficia alături de ei, cu ochii sclipind de invidie, că nu vor fi niciodată săraci, nu se vor îmbolnăvi și nu se vor confrunta niciodată cu vreun dezastru de orice fel. Astfel de închipuiri îi fac pe oameni să aibă multe cereri nerezonabile de la Dumnezeu. Când ajungi să ai cereri nerezonabile de la Dumnezeu, relația ta cu El este normală sau anormală? Este, desigur, anormală. Prin urmare, aceste noțiuni și închipuiri te fac să stai de partea lui Dumnezeu sau să te opui Lui? Nu te pot face decât să te opui lui Dumnezeu, să te iei la întrecere cu El și să te împotrivești Lui și chiar să-L trădezi și să-L abandonezi pe Dumnezeu, iar aceste comportamente devin tot mai grave. Cu alte cuvinte, odată ce oamenii au aceste noțiuni, nu mai sunt în stare să mențină o relație normală cu Dumnezeu. Când oamenii ajung să aibă noțiuni despre Dumnezeu, în inimile lor iau apoi naștere sentimente de răzvrătire și negativism. În astfel de momente, ar trebui să caute adevărul pentru a rezolva aceste noțiuni. Când înțeleg adevărul, când înțeleg însărcinarea dată de Dumnezeu și numeroasele Sale cerințe privind credința lor în El, odată ce înțeleg aceste lucruri, se pot comporta și pot acționa conform cerințelor lui Dumnezeu, atunci, în acest mod, noțiunile și închipuirile lor vor fi rezolvate. Odată ce ajung să înțeleagă adevărul, vor renunța în mod firesc la noțiunile lor și, în acel moment, relația lor cu Dumnezeu va deveni mai normală. Rezolvarea noțiunilor este echivalentă cu rezolvarea înțelegerilor greșite despre Dumnezeu. Altfel spus, doar când vor renunța și își vor rezolva noțiunile, vor înțelege care este adevărul și care sunt cerințele lui Dumnezeu.

Ce alte noțiuni există în inimile voastre și vă pot influența îndeplinirea îndatoririlor? Ce noțiuni vă influențează și guvernează adesea în viețile voastre? Când ți se întâmplă anumite lucruri care nu sunt pe placul tău, noțiunile tale apar în mod natural și apoi te plângi lui Dumnezeu, te cerți și concurezi cu El, iar acestea declanșează o transformare rapidă în relația ta cu Dumnezeu: treci de la modul în care erai la început, simțind că Îl iubești atât de mult pe Dumnezeu și că Îi ești foarte loial și dorind să-ți dedici întreaga viață Lui, la a te răzgândi brusc, nedorind să-ți mai îndeplinești datoria sau să-I fii loial lui Dumnezeu și îți regreți credința în El, regreți că ai ales această cale și chiar te plângi că ai fost ales de Dumnezeu. Ce alte noțiuni pot provoca subit o schimbare a relației tale cu Dumnezeu? (Când Dumnezeu rânduiește o situație ca să mă încerce și mă dezvăluie, iar eu simt că nu voi avea un final bun, îmi formez noțiuni despre Dumnezeu. Simt că am credință în El și Îl urmez și că mi-am făcut mereu datoria, prin urmare, atât timp cât nu mă lepăd de Dumnezeu, El n-ar trebui să mă abandoneze.) Acesta e un tip de noțiune. Aveți deseori astfel de noțiuni? Care este modul în care înțelegeți abandonarea de către Dumnezeu? Credeți că, dacă Dumnezeu vă părăsește, înseamnă că nu vă vrea și nu vă va mântui? Acesta e un alt tip de noțiune. Deci cum ia naștere o astfel de noțiune? Provine din imaginația voastră sau are vreo bază? De unde știi că Dumnezeu nu-ți va da un final bun? Ți-a spus Dumnezeu personal? Astfel de gânduri sunt delimitate exclusiv de tine. Acum știi că aceasta e o noțiune; întrebarea esențială este cum să o rezolvi. De fapt, oamenii au multe noțiuni despre credința în Dumnezeu. Dacă îți poți da seama că ai o noțiune, atunci ar trebui să știi că e greșită. Așadar, cum ar trebui rezolvate aceste noțiuni? În primul rând, trebuie să vezi limpede dacă aceste noțiuni provin din cunoaștere sau din filosofii satanice, unde se află greșeala, unde se ascunde răul și, odată ce ai văzut asta clar, vei fi capabil în mod firesc să renunți la noțiune. Totuși, nu e același lucru cu rezolvarea ei completă; trebuie să cauți în continuare adevărul, să vezi care sunt cerințele lui Dumnezeu și apoi să diseci noțiunea potrivit cuvintelor Sale. Când poți discerne clar faptul că noțiunea e greșită, că e ceva absurd, că este complet în dezacord cu adevărul, înseamnă că ai rezolvat, în principiu, noțiunea. Dacă nu cauți adevărul, dacă nu compari noțiunea cu cuvintele lui Dumnezeu, nu vei fi capabil să discerni clar greșeala noțiunii și, în consecință, nu vei putea să renunți pe de-a-ntregul la ea; chiar dacă știi că este o noțiune, tot nu vei fi neapărat capabil să renunți complet la ea. În astfel de situații, când noțiunile tale sunt în conflict cu cerințele lui Dumnezeu și, chiar dacă s-ar putea să realizezi că noțiunile tale sunt greșite, însă inima ta tot se agață de ele și știi sigur că noțiunile tale sunt în contradicție cu adevărul, dar, în inima ta, încă mai crezi că pot fi justificate, atunci nu vei fi o persoană care înțelege adevărul, iar oamenii ca tine nu au o intrare în viață și statura lor este prea plină de lipsuri. De pildă, oamenii sunt sensibili în special în ceea ce privește propriul final și propria destinație, precum și privind ajustările datoriei lor și înlocuirea în datoria lor. Unii oameni trag deseori concluzii greșite despre astfel de lucruri, crezând că, imediat ce sunt înlocuiți în datoria lor și nu mai au niciun statut sau când Dumnezeu spune că nu-I mai place de ei sau nu-i mai vrea, atunci s-a terminat pentru ei. Aceasta e concluzia la care ajung. Își spun în sinea lor: „N-are niciun rost să cred în Dumnezeu; El nu mă vrea și finalul meu e deja hotărât, deci ce rost are să mai trăiesc?” Alții, auzind astfel de gânduri, le consideră rezonabile și demne – dar ce fel de gândire este, de fapt, aceasta? Este o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, înseamnă că se lasă pradă disperării. De ce se lasă pradă disperării? Pentru că nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu, nu pot vedea limpede cum îi mântuiește El pe oameni și nu au credință adevărată în Dumnezeu. Știe Dumnezeu când se lasă oamenii pradă disperării? (Da.) El știe, deci cum îi tratează pe oamenii de acest fel? Oamenii își formează un tip de noțiune și spun: „Dumnezeu a depus un efort atât de minuțios pentru om, a făcut multă lucrare în fiecare persoană și a depus mult efort; nu-I este ușor să aleagă și să mântuiască o persoană. Dumnezeu va suferi atât de mult dacă o persoană cade pradă disperării și va spera în fiecare zi ca aceasta să-și revină.” Acesta este înțelesul la nivel superficial, dar, de fapt, e și o noțiune a omului. Dumnezeu are o anumită atitudine față de astfel de oameni: dacă te lași pradă disperării și nu încerci să înaintezi, El te va lăsa să alegi singur; nu te va obliga să faci ceva împotriva voinței tale. Dacă spui: „Încă vreau să-mi îndeplinesc datoria de ființă creată, să fac tot ce pot pentru a practica așa cum cere Dumnezeu și să mulțumesc intențiile lui Dumnezeu. Îmi voi folosi toate înzestrările și talentele și, dacă nu sunt în stare de nimic, voi învăța să mă supun și să fiu ascultător; nu-mi voi abandona datoria”, Dumnezeu spune: „Dacă ești dispus să trăiești astfel, atunci continuă să urmărești, dar trebuie să faci așa cum cere Dumnezeu; standardele cerute de El și principiile Sale nu se schimbă.” Ce înseamnă aceste cuvinte? Înseamnă că doar oamenii se pot abandona pe ei înșiși; Dumnezeu n-ar abandona niciodată pe cineva. Pentru oricine este capabil să dobândească în cele din urmă mântuirea și să-L privească pe Dumnezeu, stabilește o relație normală cu El și poate veni înaintea Lui, acesta nu este un lucru care poate fi realizat după ce dă greș sau este emondat o singură dată sau după ce este judecat și mustrat o singură dată. Înainte ca Petru să fie desăvârșit, a fost rafinat de sute de ori. Dintre cei care rămân după ce au muncit până la sfârșit, nu va fi nimeni care să fi trecut prin încercări și rafinare doar de opt sau zece ori înainte de a ajunge până la capăt. Indiferent de câte ori este testat și rafinat cineva, nu este aceasta dragostea lui Dumnezeu? (Ba da, este.) Când poți privi dragostea lui Dumnezeu, poți înțelege apoi atitudinea Lui față de om.

Când citesc cuvintele lui Dumnezeu și văd că El îi condamnă pe oameni în cuvintele Sale, unele persoane își formează noțiuni și se simt dezorientate. De exemplu, cuvintele lui Dumnezeu spun că nu accepți adevărul, prin urmare Dumnezeu nu te place sau nu te acceptă, că ești un răufăcător, un antihrist, că El Se supără doar privindu-te și că nu te vrea. Oamenii citesc aceste cuvinte și își spun: „Aceste cuvinte mă vizează pe mine. Dumnezeu a stabilit că nu mă vrea și, întrucât m-a abandonat, nici eu nu voi mai crede în Dumnezeu.” Există unii care, când citesc cuvintele lui Dumnezeu, își formează adesea noțiuni și înțelegeri greșite din cauză că Dumnezeu expune stările corupte ale oamenilor și spune unele lucruri care-i condamnă pe oameni. Ei devin negativi și slabi, crezând despre cuvintele lui Dumnezeu că se refereau la ei, că Dumnezeu renunță la ei și nu îi va mântui. Ei devin negativi până la lacrimi și nu mai vor să-L urmeze pe Dumnezeu. Aceasta este, de fapt, o înțelegere greșită a lui Dumnezeu. Când nu înțelegi semnificația cuvintelor lui Dumnezeu, nu ar trebui să încerci să-L caracterizezi pe Dumnezeu. Nu știi ce fel de persoane abandonează Dumnezeu sau în ce circumstanțe renunță El la oameni sau în ce circumstanțe îi dă El la o parte; există principii și contexte pentru toate aceste lucruri. Dacă nu ai o perspectivă completă asupra acestor chestiuni detaliate, vei fi foarte predispus la hipersensibilitate și te vei delimita pe baza unui singur cuvânt de la Dumnezeu. Nu este acest lucru problematic? Când Dumnezeu îi judecă pe oameni, care este principalul aspect al lor pe care El îl condamnă? Ceea ce Dumnezeu judecă și expune sunt firile corupte și esențele corupte ale oamenilor, El le condamnă firile și naturile satanice, El condamnă diferitele manifestări și comportamente ale răzvrătirii și opoziției lor față de Dumnezeu, El îi condamnă pentru că nu pot să I se supună lui Dumnezeu, că I se împotrivesc mereu și pentru că au întotdeauna propriile motivații și scopuri – dar o astfel de condamnare nu înseamnă că Dumnezeu i-a abandonat pe oamenii cu firi satanice. Dacă acest lucru nu îți este clar, atunci îți lipsește capacitatea de a înțelege, ceea ce te face un pic asemănător oamenilor bolnavi mintal, care nu au niciodată încredere în nimic și Îl interpretează mereu greșit pe Dumnezeu. Astfel de oameni sunt lipsiți de credință adevărată, prin urmare, cum ar putea ei să-L urmeze pe Dumnezeu până la capăt? Auzind o singură declarație de condamnare de la Dumnezeu, crezi că, fiind condamnați de Dumnezeu, oamenii au fost abandonați de El și nu vor mai fi mântuiți și, din această cauză, devii negativ și te lași pradă disperării. Asta înseamnă să-L interpretezi greșit pe Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu nu a abandonat oamenii. Ei L-au interpretat greșit pe Dumnezeu și s-au abandonat pe ei înșiși. Nimic nu este mai important decât momentul în care oamenii se abandonează pe sine, îndeplinind cuvintele Vechiului Testament: „Proștii mor din lipsă de judecată” (Proverbe 10:21). Niciun comportament nu este mai prostesc decât atunci când oamenii se lasă pradă disperării. Uneori citești cuvintele lui Dumnezeu care par să caracterizeze oamenii; de fapt, ele nu caracterizează pe nimeni, ci reprezintă expresia intențiilor și părerilor lui Dumnezeu. Acestea sunt cuvinte de adevăr și principiu, nu caracterizează pe nimeni. Cuvintele rostite de Dumnezeu în perioadele de mânie sau furie reprezintă, de asemenea, firea lui Dumnezeu, aceste cuvinte sunt adevărul și, mai mult decât atât, ele aparțin principiului. Oamenii trebuie să înțeleagă acest lucru. Dumnezeu rostește asta cu scopul de a le permite oamenilor să înțeleagă adevărul și principiile; categoric nu o face pentru a îngrădi pe cineva. Acest lucru nu are nimic de-a face cu destinația și recompensa finală a oamenilor și cu atât mai puțin reprezintă pedeapsa supremă a oamenilor. Acestea sunt doar cuvinte rostite pentru a-i judeca și emonda pe oameni, sunt rezultatul mâniei cauzate de faptul că oamenii nu se ridică la înălțimea așteptărilor Lui și sunt spuse pentru a-i trezi pe oameni, pentru a-i îndemna, și sunt cuvinte din inima lui Dumnezeu. Și totuși, unii oameni cad și se leapădă de Dumnezeu din cauza unei singure declarații de judecată din partea Lui. Astfel de oameni nu știu ce este bun pentru ei, sunt insensibili la rațiune, nu acceptă deloc adevărul. Unii oameni se simt slabi o perioadă de timp și apoi vin din nou înaintea lui Dumnezeu, gândind: „Nu este în regulă, trebuie să-L urmez pe Dumnezeu în continuare și să fac așa cum cere El. Dacă nu-L urmez pe Dumnezeu sau nu-mi îndeplinesc datoria bine, viața mea va fi lipsită de valoare. Ca să trăiesc o viață semnificativă, trebuie să-L urmez pe Dumnezeu.” Așadar, cum Îl urmează ei pe Dumnezeu? Trebuie să experimenteze lucrarea Sa. A-ți afirma doar credința în Dumnezeu, fără a experimenta lucrarea Sa, nu înseamnă că-L urmezi pe Dumnezeu. Faptul că, anterior, nu ți-ai îndeplinit cu loialitate datoria și nu ai fost dispus să accepți puțină emondare – este aceasta atitudinea pe care ar trebui să o aibă cineva când acceptă lucrarea lui Dumnezeu? Neacceptarea emondării și faptul că te plângi în permanență când suferi puțin – ce fel de fire este aceasta? Ar trebui să reflectezi la tine însuți, să vezi ceea ce cere Dumnezeu și să procedezi așa cum cere El. Dacă Dumnezeu spune că nu ești destul de bun, atunci nu ești destul de bun și nu ar trebui să-ți folosești noțiunile și închipuirile pentru a delimita lucrurile sau a te împotrivi Lui; ar trebui să te supui și să recunoști că nu ești destul de bun. Nu vei avea atunci o cale de practicare? Poate cineva să-L părăsească, totuși, pe Dumnezeu când este în stare să practice adevărul și să I se supună? Nu, nu poate. Există momente când crezi că Dumnezeu te-a abandonat, dar, de fapt, Dumnezeu nu te-a abandonat, doar te lasă deoparte, pentru ca tu să poți reflecta asupra propriei persoane. S-ar putea ca Dumnezeu să te găsească detestabil și să nu dorească să-ți acorde atenție, dar nu S-a lepădat cu adevărat de tine. Există cei care depun un efort pentru a-și îndeplini datoria în casa lui Dumnezeu, dar din cauza esenței lor și a diverselor lucruri care se manifestă în ei, Dumnezeu vede că aceștia nu iubesc adevărul și nu-l acceptă deloc, prin urmare chiar Se leapădă de ei; nu au fost cu adevărat aleși, ci doar au făcut temporar un serviciu. Totodată, există unii pe care Dumnezeu face tot posibilul pentru a-i disciplina, mustra, judeca și chiar a-i condamna și blestema, folosind diverse moduri de a-i trata, care nu sunt în acord cu noțiunile omului. Unii oameni nu înțeleg intenția lui Dumnezeu și cred că El Se ia de ei și este jignitor. Sunt de părere că nu există nicio demnitate în a trăi înaintea lui Dumnezeu, nu mai doresc să-I facă rău și părăsesc biserica. Ba chiar cred că există rațiune în a acționa așa și, astfel, Îi întorc spatele lui Dumnezeu – dar, de fapt, El nu Se lepădase de ei. Oamenii de acest fel nu au idee despre intenția lui Dumnezeu. Sunt puțin prea sensibili, mergând chiar până la a renunța la mântuirea lui Dumnezeu. Oare chiar au conștiință? Există momente în care Dumnezeu Se ferește de oameni și momente în care El îi lasă la o parte pentru o vreme, astfel încât ei să poată reflecta asupra lor înșiși, dar Dumnezeu nu S-a lepădat de ei; El le dă ocazia să se căiască. Dumnezeu Se leapădă cu adevărat doar de cei răi, care săvârșesc multe fapte rele, de neîncrezători și de antihriști. Unii oameni spun: „Mă simt lipsit de lucrarea Duhului Sfânt și mult timp am fost fără luminarea Duhului Sfânt. S-a lepădat Dumnezeu de mine?” Aceasta este o concepție greșită. Există aici și o problemă care ține de fire: oamenii sunt hipersensibili, își urmează întotdeauna propriul raționament, sunt întotdeauna încăpățânați și lipsiți de raționalitate – nu este aceasta o problemă legată de fire? Tu spui că Dumnezeu S-a lepădat de tine, că nu te va mântui, deci ți-a stabilit El finalul? Dumnezeu ți-a spus doar câteva cuvinte mânioase. Cum ai putea să spui că El a renunțat la tine, că El nu te mai vrea? Există ocazii în care nu poți simți lucrarea Duhului Sfânt, dar Dumnezeu nu te-a privat de dreptul de a-I citi cuvintele și nici nu ți-a hotărât finalul sau ți-a retezat calea spre mântuire – așadar, de ce ești atât de supărat? Ești într-o stare proastă, există o problemă cu motivele tale, există probleme cu gândul și cu punctul tău de vedere, starea ta de spirit este pervertită – și totuși nu încerci să rezolvi aceste lucruri căutând adevărul, ci, în schimb, Îl interpretezi greșit și te plângi de Dumnezeu în mod constant și împingi responsabilitatea asupra Lui și chiar spui: „Dumnezeu nu mă vrea, așa că nu mai cred în El.” Nu ești absurd? Nu ești irațional? Acest tip de persoană este prea emotivă, lipsită complet de rațiune, incapabilă să asculte de logică. Are cea mai mică probabilitate să accepte adevărul și îi va fi foarte greu să obțină mântuirea.

Rețineți aceste cuvinte: Petru a fost desăvârșit fiind rafinat de sute de ori. În noțiunile și închipuirile voastre, a fi rafinat de sute de ori înseamnă a trăi o viață spectaculoasă, cu nenumărate greutăți pentru a-L urma pe Dumnezeu și, în cele din urmă, a fi răstignit cu capul în jos. Nu este cazul; e doar o noțiune a omului. De ce spun că e o noțiune a omului? Pentru că oamenii nu înțeleg ce sunt încercările lui Dumnezeu și că fiecare încercare este rânduită și realizată de mâna Lui; oamenii nu înțeleg aceste „sute de ori”, motivul pentru care Dumnezeu l-a rafinat pe Petru de sute de ori, cum s-a ajuns la aceste „sute de ori” sau care a fost cauza principală – ei nu cunosc aceste lucruri, bazându-se în schimb mereu pe noțiunile și închipuirile lor pentru a înțelege lucrurile, ca urmare Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu. Sunt incapabili să înțeleagă anumite cuvinte ale lui Dumnezeu pe care nu le-au experimentat. În viața reală, dacă Dumnezeu ar binecuvânta, îndruma și vorbi calm cu fiecare persoană, atunci încercările ar fi întotdeauna doar vorbe goale pentru oameni și nimic altceva decât un cuvânt, o definiție, un concept. Cu toate acestea, Dumnezeu înfăptuiește deseori această lucrare asupra ta: făcându-te acum să te îmbolnăvești, alteori să te confrunți cu ceva neplăcut și să devii descurajat și slab, făcându-te acum să întâmpini o situație dificilă, căreia îi faci față cu greu și nu știi cum să procedezi corect – ce sunt aceste lucruri pentru tine? Când vine vorba de toate aceste lucruri neplăcute, toate aceste suferințe, dificultăți sau greutăți și chiar ispite ale Satanei, dacă le poți considera întotdeauna încercări pe care ți le-a dat Dumnezeu, fiecare fiind una dintre sutele de încercări și dacă le poți accepta și căuta adevărul din ele, atunci starea ta va cunoaște o transformare și relația ta cu Dumnezeu se va îmbunătăți. Totuși, dacă respingi încercările atunci când te confrunți cu ele, încercând în permanență să te ascunzi de ele, să te împotrivești și să te opui lor, atunci aceste „sute de încercări” vor fi mereu pentru tine doar vorbe goale, care nu se vor împlini niciodată. De exemplu, cineva are o atitudine rea față de tine și, necunoscând cauza, te simți nefericit. Dacă trăiești în irascibilitate și în limitele trupului tău, ai o scuză să fii la rândul tău dezagreabil cu acea persoană – dinte pentru dinte, ochi pentru ochi. Dar dacă trăiești înaintea lui Dumnezeu și vrei să accepți desăvârșirea și mântuirea Lui, ar trebui să privești tot ce întâmpini drept o încercare de la Dumnezeu și să o accepți; în realitate, acesta este unul dintre modurile diferite în care te testează Dumnezeu. După o astfel de părtășie, vă simțiți acum mult mai eliberați și mult mai despovărați în inimile voastre? Dacă puteți să practicați în conformitate cu aceste cuvinte, să vă comparați comportamentul și opiniile cu aceste cuvinte, vă va fi de mare ajutor când va fi nevoie să vă supuneți orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu în viețile voastre zilnice.

Care sunt principalele aspecte ale discuției de astăzi despre noțiunile oamenilor privind credința în Dumnezeu? Un aspect este comportamentul exterior al oamenilor, care se poartă la fel de fals ca fariseii, dându-se atât de rafinați și curtenitori; un alt aspect este cel privind mâncarea, hainele, cazarea și călătoriile; un altul este aspectul înțelegerii credinței în Dumnezeu de către oameni, impresia că trebuie să fie binecuvântați și să primească avantaje datorită credinței în Dumnezeu. Care a fost experiența lui Iov în legătură cu acest aspect? Când încercările s-au abătut asupra lui, Iov a fost capabil să constate că acestea veneau de la Dumnezeu, că nu făcuse nimic greșit și că nu era o pedeapsă de la El, ci era un test din partea lui Dumnezeu și o ispitire a sa de către Satana – așa a înțeles el. Și cum au înțeles prietenii lui Iov? Au crezut că această calamitate s-a abătut asupra lui Iov deoarece făcuse ceva greșit și Îl ofensase pe Dumnezeu. Faptul că au putut gândi astfel arată că nutreau noțiuni în privința credinței în Dumnezeu. De ce a fost înțelegerea lui Iov diferită de a celorlalți? Pentru că Iov văzuse clar ce se întâmpla și, astfel, nu nutrea nicio noțiune în această privință. În timp ce Dumnezeu Și-a înfăptuit lucrarea asupra lui Iov, acesta a dobândit experiență și a ajuns să cunoască lucrarea lui Dumnezeu, iar aceste noțiuni și idei ale omului nu s-au mai găsit înlăuntrul lui. Așadar, când mâna lui Dumnezeu s-a abătut asupra lui Iov, a înțeles el greșit? (Nu.) Nu a înțeles greșit, prin urmare nu s-a plâns; nu a înțeles greșit, prin urmare nu s-a răzvrătit; nu a înțeles greșit, prin urmare a fost capabil să se supună sincer. Nu este corect? (Ba da.) De ce este corect? Dacă oamenii spun „amin” cuvintelor lui Dumnezeu în inimile lor, consideră cuvintele Sale drept realitatea lucrurilor pozitive, drept ceea ce este corect, drept standardul, drept ceea ce este suprem și drept principiile pe care ar trebui să le pună în practică, atunci se vor supune și nu vor înțelege greșit. Există mereu o expresie când oamenii își formează înțelegeri greșite despre cuvintele pe care le rostește Dumnezeu sau faptele pe care le realizează El – ce expresie este aceasta? (Nu sunt dispuși să le accepte.) Și ce se află în spatele acestui refuz de a accepta cuvintele și faptele lui Dumnezeu? Faptul că au idei proprii și aceste idei intră în contradicție și în dezacord cu cuvintele lui Dumnezeu și, atunci, oamenii capătă înțelegeri greșite și noțiuni despre El, crezând că lucrurile pe care le spune Dumnezeu nu sunt neapărat corecte. Uneori, chiar dacă oamenii par să le accepte, este totuși doar o prefăcătorie și nu o acceptare adevărată. Căutând adevărul, trebuie să gândești în totalitate potrivit cuvintelor și cerințelor lui Dumnezeu și să fii de acord cu cuvintele Sale în inima ta; doar atunci vei putea fi compatibil cu El. Dacă nu accepți aceste lucruri în inima ta, dacă le înțelegi greșit și chiar te opui și te împotrivești lor, asta arată că există ceva înlăuntrul tău. Dacă poți diseca acest lucru în sinea ta și poți căuta adevărul, atunci noțiunile tale pot fi rezolvate; dacă ai o înțelegere denaturată, dacă nu ai deloc înțelegere spirituală sau capacitate de a înțelege, dacă pur și simplu nu ești capabil să-ți compari noțiunile cu cuvintele lui Dumnezeu, să le cunoști și să le diseci și nu ești conștient când apar noțiuni înlăuntrul tău, atunci noțiunile tale vor fi de nerezolvat. Unii oameni știu foarte bine că nutresc noțiuni despre Dumnezeu în inimile lor, dar tot spun că nu au niciuna, temându-se că se vor face de râs și vor fi priviți cu dispreț dacă recunosc. Dacă cineva îi întreabă: „Dacă nu L-ai înțeles greșit pe Dumnezeu, cum se face că nu I te poți supune?”, aceștia răspund: „Nu știu cum să practic.” Ce fel de manifestare este aceasta? Dacă nu ai deloc înțelegere spirituală, dacă nu ești capabil de discernământ și nu știi cum să reflectezi asupra ta când ai o problemă, atunci nu vei fi capabil să-ți rezolvi noțiunile sau înțelegerile greșite referitoare la Dumnezeu. Când se întâmplă lucruri care nu au legătură cu noțiunile tale, te simți foarte calm și nu se vede că ai o problemă. Însă imediat ce se întâmplă ceva ce are legătură cu noțiunile tale, în tine iau naștere sentimente de conflict față de Dumnezeu. Cum se manifestă acest conflict? Uneori te poți simți plin de resentimente și, pe măsură ce trece timpul și această senzație nu este rezolvată, înțelegerile tale greșite despre Dumnezeu devin chiar mai adânc înrădăcinate, firea ta coruptă ia amploare și vei începe să dai frâu liber noțiunilor tale și să-L judeci pe Dumnezeu. În momentul în care-L judeci pe Dumnezeu, nu mai este o problemă de gândire sau de comportament, ci mai degrabă o dezvăluire a unei firi satanice. Dacă cineva dă dovadă de un mic conflict sau nu are supunere în comportamentul său din pură ignoranță, Dumnezeu nu va condamna acest lucru; dacă cineva intră în conflict direct cu Dumnezeu din cauza firii sale și face acest lucru în mod deliberat, atunci va avea necazuri și Îl sfidează pe Dumnezeu. Când cineva Îl sfidează intenționat pe Dumnezeu, aceasta este o ofensă împotriva firii Sale. Prin urmare, când oamenii au noțiuni, ar trebui să le rezolve; doar când și-au rezolvat noțiunile, își pot rezolva înțelegerile greșite dintre ei și Dumnezeu; și doar când înțelegerile greșite dintre ei și Dumnezeu sunt rezolvate, se pot supune cu adevărat Lui. Unii spun: „Nu am nicio noțiune și înțelegerile greșite dintre mine și Dumnezeu au fost rezolvate. Nu mă mai gândesc la nimic.” Este oare suficient? Scopul rezolvării noțiunilor nu este doar de a le rezolva, ci, mai degrabă, de a practica în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu și cu adevărul, de a dobândi supunere față de Dumnezeu și a-L mulțumi. Unii oameni spun: „Atât timp cât nu am nicio înțelegere greșită despre Dumnezeu, este destul, totul va fi în regulă și eu voi fi în siguranță.” Aceasta nu înseamnă realmente a pune adevărul în practică, nici nu este o supunere adevărată – problema nu a fost încă rezolvată. Dacă problema ar fi cu adevărat rezolvată, atunci nu doar că oamenii n-ar avea nicio înțelegere greșită despre Dumnezeu, ci ar ști și ce anume cere El și care sunt intențiile Lui în lucrurile care li se întâmplă. Ar fi capabili nu doar să-și disece propriile noțiuni, ci ar putea să-i ajute și pe cei cu noțiuni să învețe cum să caute adevărul, să fie în stare să practice adevărul și să răspundă cerințelor lui Dumnezeu. Nu ar fi atunci în acord cu intențiile Lui? Scopul suprem în rezolvarea noțiunilor este de a înțelege intențiile lui Dumnezeu și de a intra în adevărul-realitate – acest lucru este esențial. Spui că nu ai căpătat nicio înțelegere greșită despre Dumnezeu, deci înțelegi adevărul? Dacă nu înțelegi adevărul, chiar dacă nu ai nicio noțiune sau înțelegere greșită despre Dumnezeu, tot nu ești o persoană care se supune Lui. Lipsa înțelegerilor greșite nu înseamnă că Îl înțelegi pe Dumnezeu și, cu atât mai puțin, că ești capabil să te supui Lui. Oamenii nu au noțiuni sau înțelegeri greșite despre Dumnezeu când totul este bine, dar asta nu înseamnă că nu au deloc noțiuni sau înțelegeri greșite despre El. Când li se întâmplă ceva ce le afectează interesele personale, noțiunile lor apar în mod firesc, iar ei vor căpăta înțelegeri greșite despre Dumnezeu și chiar vor da glas plângerilor lor. Se pot supune oamenii lui Dumnezeu când își consideră interesele personale atât de importante? Când se întâmplă ceva ce le afectează interesele personale, cum se face că noțiunile și înțelegerile lor greșite se ivesc drept consecință, iar ei se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și Îl sfidează? Așa stau lucrurile cu oamenii care au o natură și o fire satanică. Atunci când se întâmplă ceva ce le afectează interesele personale, nu sunt capabili să se mai supună lui Dumnezeu; în plus, nu sunt capabili să se supună Lui nici atunci când se întâmplă ceva contrar noțiunilor și închipuirilor lor. Noțiunile și înțelegerile greșite ale oamenilor despre Dumnezeu se ivesc în funcție de situația lor. Dacă nu sunt în stare să caute și să accepte adevărul, noțiunile lor nu vor fi rezolvate niciodată și relația lor cu Dumnezeu nu va reveni nicicând la normal. Cei care nutresc noțiuni, dar nu caută adevărul pentru a le rezolva, nu vor fi mântuiți de Dumnezeu indiferent de câți ani cred în El.

Mântuirea omului de către Dumnezeu nu reprezintă doar vorbe goale. El exprimă toate aceste adevăruri pentru a aborda diversele lucruri ale omenirii corupte care sunt în contradicție cu adevărul – noțiunile, închipuirile, cunoștințele, filosofiile lor, cultura tradițională etc. Disecând aceste lucruri, El îngăduie omului să înțeleagă ce constituie lucruri pozitive, ce constituie lucruri negative, care lucruri vin de la Dumnezeu, care lucruri vin de la Satana, ce este adevărul și care sunt filosofiile și logica Satanei. Când oamenii vor fi capabili să vadă aceste lucruri drept ceea ce sunt ele cu adevărat, vor alege în mod natural să urmeze calea corectă a vieții și sunt capabili să practice adevărul, să facă ceea ce Dumnezeu cere și să discearnă lucrurile negative. Asta e ceea ce Dumnezeu cere omului și, de asemenea, este standardul prin care El îi desăvârșește și îi mântuiește pe oameni. Unii oameni spun: „Dumnezeu disecă noțiunile omului, dar eu nu am noțiuni. Oamenii care au noțiuni sunt, de obicei, bătrâne vulpi viclene sau teologi și farisei. Eu nu sunt așa.” Care e problema cu a putea spune astfel de lucruri? Ei nu se cunosc pe ei înșiși. Indiferent cum are cineva părtășie despre adevăr, ei nu o aplică lor înșiși, crezând că ei nu sunt așa. Asta e ignoranță, iar ei nu au nicio înțelegere spirituală. Ați putea să gândiți în acest fel? Astăzi, majoritatea oamenilor nu gândesc așa. Când cineva a mâncat și a băut multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și poate înțelege unele adevăruri, este atunci capabil să vadă clar că fiecare are noțiuni și închipuiri și că fiecare are firi corupte. Nu există nimic rușinos în disecarea acestor lucruri; mai mult, după disecarea lor, oamenii sunt de părere că asta îi va ajuta pe alții să capete discernământ și că ei înșiși vor progresa și vor fi capabili să înțeleagă adevărul mai rapid. Din acest motiv, toți sunt capabili să se analizeze minuțios în mod deschis. Care e scopul disecării noțiunilor? Este să lăsăm deoparte aceste noțiuni, să abordăm neînțelegerile dintre om și Dumnezeu și apoi să le permitem oamenilor să se concentreze asupra a ceea ce Dumnezeu îi cere omului, să știe cum să intre pe calea mântuirii și să știe ce să facă pentru a practica adevărul. Practicând adesea în acest mod, se obține efectul dorit, în cele din urmă: un aspect este că oamenii vor ajunge să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și vor deveni capabili să I se supună, iar alt aspect este că vor avea imunitatea de a respinge și a se împotrivi multor lucruri negative, cum ar fi noțiunile și închipuirile ticăloase și lucrurile care apar din cunoaștere. Când te confrunți cu un intelectual religios, un teolog ori un pastor sau prezbiter religios, le poți vedea adevăratul chip vorbind cu ei și poți folosi adevărul pentru a le infirma multitudinea de noțiuni, închipuiri, erezii și aberații. Acest lucru arată că ești capabil să identifici lucrurile negative, că ai înțeles unele adevăruri, că ești în posesia unei anumite staturi și că nu ești intimidat atunci când te confrunți cu acești lideri și aceste figuri religioase. Cunoașterea, învățătura și filosofiile despre care vorbesc ei – chiar și toate ideologiile și teoriile lor – sunt nefondate, pentru că tu ai văzut ce sunt cu adevărat cuvintele și doctrinele, noțiunile și închipuirile religiei, iar acele lucruri nu te mai pot induce în eroare. Dar voi nu ați ajuns încă acolo. Când îi întâlniți pe acești impostori și farisei religioși sau pe oricine are un pic de statut, sunteți intimidați; știți că ceea ce spun ei e greșit, că e format din noțiuni și închipuiri, născut din cunoaștere, dar nu știți cum să-l respingeți, nu știți de unde să începeți să-l disecați sau cu ce cuvinte să-i expuneți pe acești oameni. Nu arată asta că încă nu ați înțeles adevărul? (Ba da.) Deci trebuie să vă echipați cu adevărul și, odată ce l-ați înțeles, puteți să vă disecați pe voi înșivă și veți ști cum să aveți discernământ cu privire la oameni. Când ați înțeles adevărul, îi veți putea vedea clar pe ceilalți oameni, dar dacă nu înțelegeți adevărul, nu-i veți putea vedea niciodată clar. Pentru a vedea oamenii și lucrurile așa cum sunt, trebuie să înțelegeți adevărul; fără adevărul ca temelie a voastră, ca viață a voastră, nu veți putea pătrunde profund în niciun lucru.

Când oamenii au rezolvat diferite noțiuni și închipuiri, ei au cunoașterea și experiența cuvintelor lui Dumnezeu și, în același timp, au intrat și în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. În procesul de intrare în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, diferitele noțiuni și închipuiri care se ivesc în oameni sunt rezolvate, una câte una, și există o schimbare în cunoașterea oamenilor privind lucrarea lui Dumnezeu, esența lui Dumnezeu și diversele atitudini pe care le are Dumnezeu față de oameni. Cum se produce această schimbare? Se produce atunci când oamenii își pun deoparte diferitele noțiuni și închipuirile omului, când lasă deoparte diferitele idei și perspective care provin din cunoaștere, filosofie, cultura tradițională sau lume și, în schimb, acceptă diferitele puncte de vedere care vin de la Dumnezeu și care sunt legate de adevăr. Când oamenii acceptă cuvintele lui Dumnezeu ca pe viața lor, ei intră, de asemenea, în realitatea cuvintelor Sale și sunt capabili să considere și să se gândească la întrebări folosind adevărul și să rezolve probleme folosind adevărul. Odată ce și-au rezolvat diversele noțiuni și înțelegeri greșite despre Dumnezeu, oamenii își pot îmbunătăți apoi imediat relația cu El, pregătind totodată drumul spre intrarea în viață. Când oamenii reușesc astfel de schimbări, ce se întâmplă cu relația lor cu Dumnezeu? Aceasta devine relația dintre ființele create și Creator. În relațiile de la acest nivel, nu există nicio competiție, nicio testare și foarte puțină răzvrătire; oamenii sunt mult mai supuși, înțelegători, plini de venerație, evlavioși și onești față de Dumnezeu și se tem cu adevărat de El. Aceasta e schimbarea adusă în viețile oamenilor odată ce și-au rezolvat noțiunile. Dacă sunteți capabili să obțineți acest tip de schimbare, veți fi atunci dispuși să vă rezolvați noțiunile? (Da.) Dar rezolvarea noțiunilor oamenilor e un proces foarte dureros. Oamenii trebuie să se renege pe ei înșiși, trebuie să-și pună deoparte noțiunile, să pună deoparte lucrurile pe care le consideră corecte, să lase deoparte lucrurile pe care le caută în mod persistent, să lase deoparte lucrurile pe care le-au crezut corecte și pe care le-au urmărit și după care au tânjit întregile lor vieți. Asta înseamnă că oamenii trebuie să se răzvrătească împotriva lor înșiși, trebuie să lase deoparte cunoștințele, filosofiile – chiar și modul lor de existență – care au fost învățate din lumea Satanei și să le înlocuiască cu un alt mod de a trăi, al cărui fundament și a cărei rădăcină este adevărul. Ca atare, oamenii trebuie să îndure o mare suferință. O astfel de suferință poate să nu fie boala fizică sau greutățile și dificultățile vieții de zi cu zi, ci poate proveni dintr-o schimbare a tuturor tipurilor de păreri despre diferite lucruri și despre omenire din inima ta sau poate proveni chiar dintr-o schimbare în variatele aspecte ale cunoașterii pe care o ai despre Dumnezeu, care îți răstoarnă cunoașterea și viziunea asupra lumii, a vieții umane, a omenirii și chiar a lui Dumnezeu.

Tocmai am avut părtășie despre noțiunile oamenilor privind credința în Dumnezeu și am dat mai multe exemple, astfel încât să aveți un concept de bază privind acest aspect al adevărului. După aceasta, puteți să-l contemplați din nou și să aveți părtășie despre el împreună, să trageți concluzii și să reflectați, să înțelegeți și să disecați treptat diversele noțiuni despre credința în Dumnezeu, înainte de a le rezolva apoi pas cu pas. Pe scurt, oamenii au multe închipuiri și noțiuni despre credința în Dumnezeu. De exemplu, fie că e vorba de viețile, căsnicia, familia sau serviciul lor, imediat ce apar unele dificultăți, oamenii își formează noțiuni despre Dumnezeu și apoi se plâng de El și Îl judecă, spunând mereu în inimile lor: „De ce nu mă protejează sau binecuvântează Dumnezeu?” E la fel ca spusele non-credincioșilor: „Raiul este nedrept” și „Raiul este orb”; dar aceste lucruri nu se întâmplă accidental. Când viața e confortabilă și fericită, oamenii nu spun niciodată un cuvânt de slavă pentru Dumnezeu și chiar Îl pot tăgădui și se pot îndoi de existența Lui. În schimb, când dezastrul bate la ușă, Îl fac răspunzător pe Dumnezeu și încep să-L judece și să-L hulească. Unii oameni chiar cred că nu mai au nevoie să învețe nimic sau să lucreze odată ce cred în Dumnezeu, că El va pregăti totul pentru ei când va sosi timpul și, dacă au orice dificultate, pot să se roage lui Dumnezeu și să-I încredințeze Lui problema, iar El le-o va rezolva. Cred că, dacă se îmbolnăvesc, Dumnezeu îi va vindeca, dacă se va abate dezastrul, Dumnezeu îi va proteja, când va sosi ziua lui Dumnezeu, își vor schimba cu toții forma și că, dacă Dumnezeu înfăptuiește semne și minuni, totul va fi în regulă – acestea sunt închipuiri și noțiuni pe care le au oamenii. Cât despre cunoștințele profesionale legate de îndatoriri pe care ar trebui să le învețe oamenii, aceștia ar trebui să le deprindă în conformitate cu necesitățile datoriei lor; acest lucru se numește pragmatism și devotament față de sarcina adecvată a unei persoane, iar aceasta n-ar trebui doar să viseze și să se bazeze pe imaginația ei. Ce le cere Dumnezeu oamenilor să facă este ceea ce trebuie ei să facă, și anume îndatoririle pe care trebuie să le îndeplinească. Acest lucru nu se poate schimba în niciun caz și trebuie abordat cu conștiinciozitate – este în acord cu adevărul și este perspectiva pe care ar trebui să o aibă oamenii față de datoria lor. Aceasta nu e o noțiune, este adevărul și ceea ce cere Dumnezeu. De multe ori lucrurile pe care le face El sunt contrare închipuirilor oamenilor. Dacă aceștia pot să-și lase deoparte noțiunile, să caute intențiile lui Dumnezeu și adevărurile-principii, atunci vor fi capabili să depășească aceste lucruri. Dacă ești încăpățânat și te agăți cu obstinație de noțiunile tale, aceasta echivalează cu a nu accepta adevărul, a nu accepta lucrurile corecte și a nu accepta cerințele lui Dumnezeu. Dacă nu accepți adevărul sau lucrurile corecte, nu s-ar putea spune atunci că te opui lui Dumnezeu? Adevărul și lucrurile pozitive vin de la Dumnezeu. Dacă nu le accepți și, în schimb, te agăți de noțiunile tale, în mod clar te opui adevărului. Vom încheia aici părtășia noastră despre noțiunile oamenilor privind credința în Dumnezeu. Ce rămâne este să o aplicați vouă înșivă, pe baza acestor principii și a cuvintelor despre care am avut aici părtășie astăzi. Noțiunile privind credința oamenilor în Dumnezeu sunt cele mai comune și cele mai elementare din cele trei tipuri de noțiuni. Adevărurile referitoare la aceste noțiuni nu sunt chiar atât de profunde, prin urmare ar trebui ca aceste noțiuni să fie ușor de rezolvat.

Vom avea acum părtășie despre noțiunile oamenilor privind întruparea; ei au multe noțiuni și despre întrupare. Nu-i așa că oamenii au multe închipuiri când nu L-au văzut pe Dumnezeu întrupat? De exemplu, sunt de părere că întruparea ar trebui să înțeleagă totul și să vadă totul cu claritate. Pe scurt, cred că trupul întrupat al lui Dumnezeu ar trebui să fie perfect, în mod excepțional, că El este prea bun pentru ei și de neabordat. Când oamenii nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, aceste închipuiri pe care le au sunt noțiuni, iar ele apar pe baza anumitor judecăți sau a cunoașterii, convingerilor religioase și educației culturale tradiționale pe care o au oamenii. Odată ce L-au cunoscut pe Dumnezeu, oamenii își formează apoi noi noțiuni: „Deci așa arată Hristos. Așa vorbește El și așa este personalitatea Lui. Cum poate fi diferit de ceea ce credeam eu? Dumnezeul meu nu ar trebui să fie așa.” De fapt, oamenii nu au nicio idee și nu pot să explice cum ar trebui să fie Dumnezeu. În timp ce-și formează constant aceste noțiuni, oamenii se contestă și se emondează constant pe ei înșiși, crezând că este greșit să nutrească noțiuni și închipuiri, că lucrurile pe care le face Dumnezeu sunt corecte, dar tot nu le pot înțelege. Noțiunile lor se revarsă fără încetare și în inimile lor se dă o luptă, în timp ce-și spun: „Ce face Dumnezeu este corect; n-ar trebui să nutresc nicio noțiune.” Dar nu sunt în stare să-și lase pe deplin deoparte noțiunile și tot nu sunt convinși, prin urmare în inimile lor nu există pace. Își spun în sinea lor: „Este El o ființă umană sau Dumnezeu? Dacă este Dumnezeu, nu seamănă, iar dacă este o ființă umană, nu I-ar fi posibil să exprime atât de multe adevăruri.” Se împotmolesc aici. Vor să găsească pe altcineva cu care să aibă părtășie, dar le este greu să vorbească despre asta, de frică să nu fie ținta glumelor sau de teamă că alții vor spune că sunt nesăbuiți, lipsiți de credință sau că înțelegerea lor este denaturată, prin urmare nu pot decât să-și reprime sentimentele. În orice caz, indiferent dacă cineva L-a văzut sau nu pe Dumnezeu, atât timp cât în inima lui se formează noțiuni și înțelegeri greșite despre Dumnezeu, există o problemă cu înțelegerea sa. Dumnezeu exprimă atât de multe adevăruri și are părtășie despre aceste probleme foarte clar și lucid, astfel încât oamenii să poată fi convinși în inimă și prin cuvânt. Când oamenii sunt în continuare capabili să-și formeze noțiuni și înțelegeri greșite într-o astfel de situație, atunci nu mai este o problemă atât de simplă. Unii au noțiuni fiindcă nu au înțelegere spirituală; alții au noțiuni din cauza înțelegerii lor denaturate; și alții își formează noțiuni pentru că nu iubesc și nu înțeleg deloc adevărul. Oricare ar fi situația, atât timp cât convingerile și ideile oamenilor nu se conformează cuvintelor, lucrării și esenței lui Dumnezeu și îi împiedică să creadă în El, să-L cunoască și să se supună lucrării Sale sau îi determină să aibă idei și perspective care Îl pun sub semnul întrebării, Îl înțeleg greșit, Îl tăgăduiesc și se împotrivesc lui Dumnezeu, atunci toate acestea sunt noțiuni și contrazic adevărul.

În continuare, voi folosi câteva exemple concrete pentru a avea părtășie cu voi. S-ar putea ca mulți dintre voi să fi auzit povești despre Mine. Când ai început să crezi în Dumnezeu sau te-ai aflat într-o anumită situație, poate că cineva ți-a spus unele povești care ți-au umplut inima de emoție sau te-au mișcat până la lacrimi. De exemplu, cineva a spus că, odată, de Anul Nou, toți ceilalți au mers acasă să sărbătorească Anul Nou, în timp ce Hristos mergea pe străzi singur, în bătaia vântului și a zăpezii, neavând unde să Se ducă. După ce au auzit povestea, unii au fost extrem de emoționați și au spus: „E foarte greu pentru Dumnezeu să vină și să trăiască în lume! Omenirea e atât de coruptă și toți Îl resping, de aceea Dumnezeu suferă așa. Se pare că e adevărat ce a spus Dumnezeu, și anume că «Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și odihnească capul.» Aceste cuvinte s-au adeverit. Dumnezeu e atât de măreț!” Sunt de părere că măreția lui Dumnezeu a luat naștere din această poveste și la această concluzie au ajuns ei din povestea aceasta. Deși sunteți emoționați până la lacrimi după ascultarea acestei povești, v-ați întrebat vreodată de ce vor oamenii să asculte astfel de povești? De ce sunt emoționați de aceste povești? Oamenii au un tip de noțiune despre trupul lui Dumnezeu, au un tip de cerință de la trupul Său și au un tip de standard pentru a-I măsura trupul. Care este această noțiune? Este că, dacă Dumnezeu vine întrupat, atunci ar trebui să sufere. Dumnezeu a spus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și odihnească capul.” Dacă aceste cuvinte nu s-ar fi adeverit, dacă Fiul Omului n-ar fi avut astfel de condiții de trai și n-ar fi suferit astfel, ci S-ar bucura în schimb de fericire, oamenii nu L-ar admira și nu s-ar simți motivați, apoi n-ar dori să-și îndeplinească datoria și n-ar fi dispuși să sufere nici măcar puțin. Oamenii cred că Dumnezeu ar trebui să sufere și, doar suferind, poate servi drept exemplu și model pentru omenire. Ei cred că, la venirea lui Dumnezeu în lume, El nu Se poate bucura de avere și de un rang înalt – acele lucruri aparțin lumii. Dumnezeu a venit în lume anume pentru a suferi și, doar după ce va fi suferit, poate lăsa omenirea fără glas, o poate mișca prin suferința Lui și o poate face să-L admire, apoi să-L urmeze. Oamenii nutresc acest tip de noțiune despre Dumnezeu, de aceea se identifică cu astfel de povești și le găsesc ușor de acceptat. Deci ați vrea să aflați dacă această poveste este adevărată? Sperați să fie adevărată sau nu? Vi se pare greu să răspundeți? Dacă ar fi adevărată, oamenii ar găsi-o în acord deplin cu propriile noțiuni; dacă nu ar fi adevărată, ar distruge asta exemplul eroic din adâncul inimilor voastre? Ar avea un impact asupra voastră? Ar fi o lovitură pentru voi? De fapt, nu este important dacă e adevărată sau nu. Ce este important? Să disecăm noțiunile oamenilor. Fiecare are o noțiune și un standard după care Îl evaluează pe Dumnezeu întrupat, viața Lui, mediul Lui de viață, calitatea vieții Lui și mâncarea, hainele, cazarea și transportul Lui, iar această noțiune pe care o au este că dumnezeu trebuie să sufere când vine. Mai mult, în inimile oamenilor, hristos trebuie să fie cu siguranță influent și demn de venerare, admirație și adorare: trebuie să poată citi extrem de repede și să nu uite nimic din ce a zărit vreodată, trebuie să aibă abilități excepționale, care depășesc posibilitățile oamenilor normali și trebuie chiar să poată face semne și minuni, ceea ce-l face apoi demn de a fi urmat și demn de titlul de „puternicul dumnezeu”. Dacă noțiunile și închipuirile oamenilor s-ar împlini în viața reală, ei ar fi atât de energici și încrezători în credința lor. Dacă lucrurile care se întâmplă în realitate sunt în contradicție cu noțiunile și închipuirile lor, de exemplu, să vadă că Hristos încă este urmărit de autoritățile de la putere, oamenii își spun atunci: „Dumnezeu încă suferă durerea de a fi urmărit – nu este eroul și mântuitorul pe care mi l-am imaginat!” și apoi își spun că Dumnezeu nu merită credința lor. Nu este acest lucru cauzat de noțiunile lor? Cum iau naștere aceste noțiuni? Un aspect este că apar din închipuirile oamenilor, în timp ce un alt aspect este că oamenii sunt influențați de imaginile persoanelor faimoase și mărețe, așa încât își creează definiții incorecte ale lui Dumnezeu. Ei cred că viețile persoanelor faimoase și mărețe sunt simple, că periuțele lor de dinți pot rezista 20 sau 30 de ani și o singură haină poate fi reparată și chiar purtată o viață întreagă. Unele persoane faimoase și mărețe mănâncă fără să facă risipă, chiar lingând de tot vasul după ce termină masa, culegând și mâncând toate bucățile de mâncare scăpate pe jos, prin urmare oamenii își formează în inimile lor o impresie ieșită din comun despre aceste persoane mărețe, folosind aceste impresii pentru a-L evalua pe Dumnezeu întrupat. Dacă Dumnezeu întrupat nu corespunde impresiilor lor, ei își formează noțiuni, dar dacă Dumnezeu întrupat corespunde exact impresiilor lor, atunci nu își formează noțiuni. Este în acord cu adevărul ca oamenii să-L compare pe Hristos cu aceste lucruri? Oare lucrurile pe care le fac persoanele faimoase și mărețe sunt în acord cu adevărul? Sunt naturile-esențele lor cele ale unor sfinți? De fapt, toate aceste persoane faimoase și mărețe sunt diavoli și regi ai diavolilor și niciuna dintre ele nu are esența umanității normale. Deși par să aibă unele merite când se folosesc noțiuni umane pentru a le evalua, în ceea ce privește naturile-esențe și acțiunile lor, toate sunt diavoli și satane în esență. A lua imaginea diavolilor și a satanelor pentru a o compara cu Dumnezeu întrupat, nu este aceasta o blasfemie împotriva lui Dumnezeu? Satanele și diavolii se deghizează întotdeauna cel mai bine. Tot ceea ce spun și fac la exterior este în acord cu noțiunile și închipuirile oamenilor și ei spun doar lucruri care sună plăcut. Cu toate acestea, ce plănuiesc în inimile lor și ce fac în spatele scenei sunt toate lucruri diavolești rușinoase și, dacă nimeni nu-i expune, atunci nimeni nu-i poate cerceta. Tot ce rostesc satanele și regii diavolilor este plin de ipocrizie și induce în eroare, iar unii oameni care înțeleg adevărul vor putea să vadă limpede acest lucru. Unii oameni compară mereu imaginea diavolilor și a persoanelor mărețe cu Dumnezeu întrupat și, dacă nu există o potrivire, se simt nelalocul lor, își formează noțiuni și nu renunță niciodată la ele. Există mulți oameni de acest fel? Cu siguranță sunt mulți. Unora încă le pasă dacă povestea pe care tocmai am relatat-o a fost adevărată sau nu. Când am auzit-o pentru prima dată, am fost uimit că Eu, persoana despre care este vorba, nu știam ce se presupune că Mi se întâmplase. Era o glumă și o minciună sfruntată. Nu era adevărată. În acea situație, chiar dacă nu erau mulți frați și surori care acceptaseră această etapă a noii lucrări, tot au fost unii care au acceptat-o când Dumnezeu a început să-Și rostească pentru prima dată cuvintele. Mai mult, toți erau credincioși în Isus care ajunseseră să accepte această etapă a lucrării. Erau cu toții dispuși să-și arate dragostea și n-ar fi putut absolut niciodată să-I închidă ușa în față lui Hristos; n-ar fi putut în niciun caz să facă asta. De Anul Nou, unii oameni M-au invitat la ei acasă. În plus, având atât de mulți frați și surori, în a cui casă M-aș fi putut duce, unde să nu fiu găzduit? Spunând așa ceva, părea că frații și surorile erau răzvrătiți și că nimeni nu voia să Mă găzduiască nicăieri. A fost o încercare de înscenare a fraților și surorilor și de răspândire de zvonuri despre ei! A fost complet nefondată și, cu siguranță, a fost născocită de unii oameni cu motive ascunse și, totuși, chiar ați crezut-o. Cum mai puteți să o credeți încă? Pentru că oamenii au anumite noțiuni despre întrupare și au aceste cerințe în ceea ce privește sentimentele, dorințele și alcătuirea lor psihologică, prin urmare sunt dispuși să asculte astfel de povești. Unii au profitat de această ocazie pentru a născoci aceste povești și, pe urmă, au făcut tot posibilul să le răspândească, să le înfrumusețeze și apoi să facă deducții și să scornească lucruri. În cele din urmă, tot mai mulți oameni au ajuns să audă aceste născociri și să le considere adevărate. Dacă n-aș fi clarificat această chestiune, n-ați fi fost niciodată în stare să distingeți adevărul de minciună în viața voastră. Înțelegeți acum? Pur și simplu, nu s-a întâmplat niciodată.

Vă voi spune acum unele lucruri astfel încât, prin intermediul lor, să puteți înțelege ce noțiuni există despre întrupare și Hristos. Când această etapă a noii lucrări a lui Dumnezeu nu fusese începută de mult, biserica avea nevoie să scrie niște imnuri, așa că am scris și Eu unul. La acel moment, deja se depusese mărturie pentru Dumnezeu întrupat. După ce Mi-au citit imnul, unor oameni li s-a părut minunat, dar a fost o persoană care a spus ceva foarte ciudat: „Cum de ai scris acest imn atât de rapid? Cum de ai așternut atât de multe cuvinte?” Auzind asta, am fost foarte uimit și Mi-am spus: „Oare e nevoie de cuvinte ca să compui o melodie? Oare e nevoie de pricepere? Atunci ce crede că sunt toate acele cuvinte pe care le-am exprimat?” Avea o noțiune, o idee, crezând că aceste cuvinte pe care le exprima întruparea erau doar cuvinte și articole – nu credea, nici nu înțelegea, că aceste cuvinte erau adevărul. I se părea că tot ce făcea întruparea era foarte enigmatic. Întrucât nu înțelegea adevărul, folosea cuvintele non-credincioșilor ca să le explice, iar oamenii s-au simțit stânjeniți și dezgustați când au auzit asta. Această persoană nu avea înțelegere spirituală și există astfel de oameni chiar și acum. Așadar, cu ce tip de noțiuni are legătură această chestiune? Această persoană nu a tăgăduit întruparea sau pe Hristos; a folosit o noțiune pentru a evalua ce se întâmplase. Credea că Hristos trebuie să fie bine informat și educat și că trebuie să fie capabil să-i convingă pe deplin pe oamenii în mijlocul cărora Se află. Chiar dacă Hristos n-ar fi foarte educat, calibrul, talentele și abilitățile Sale trebuie să fie mai bune decât ale altora, cu alte cuvinte, El trebuie să fie mai bun decât alți oameni la anumite lucruri sau să fie diferit de alții în anumite moduri pentru a fi demn de a Se numi Dumnezeu și Hristos. Credea că Hristos putea fi Hristos dacă era calificat pentru asta. Nu credea că Hristos putea fi Hristos doar dacă avea esența lui Hristos, de aceea a spus un astfel de lucru. Ce obstacole pune acest tip de noțiune în calea credinței oamenilor în Dumnezeu și a intrării lor în viață? Oamenii își vor folosi mintea pentru a analiza cuvintele lui Dumnezeu și pentru a analiza și studia trupul Său, studiindu-L mereu și spunându-și: „E logic ce spune această persoană? E în acord cu gândirea normală? Este conform regulilor gramaticale? De unde a învățat El asta?” Ei nu caută adevărul în cuvintele lui Dumnezeu, nu-I înțeleg cuvintele din perspectiva acceptării adevărului și nu acceptă cuvintele lui Dumnezeu ca pe adevăr. În schimb, își folosesc mintea și cunoștințele pentru a analiza, a studia și a pune sub semnul întrebării. Indiferent de tipul punctelor de vedere sau al noțiunilor folosite de oameni pentru a evalua această persoană sau pentru a o aborda, care este rezultatul final? (Nu pot dobândi adevărul.) Nu pot în niciun caz să dobândească adevărul. Există un alt aspect pe care nu l-ai înțeles, și anume că oamenii nu sunt în stare să se lămurească dacă El este sau nu întruparea – nu este esențial? (Ba da.) Mulți oameni se lămuresc că El este într-adevăr Dumnezeu, că ale Sale cuvinte sunt adevărul și viața și că vin de la Dumnezeu ascultând predicile date de El și anumite taine pe care le dezvăluie. Însă dacă oamenii Îl studiază întruna pe Dumnezeu cu noțiunile lor și nu-I acceptă niciodată cuvintele ca pe adevăr, atunci care este rezultatul final? Vor pune mereu sub semnul întrebării identitatea și esența acestei persoane și lucrarea Sa, mai exact, nu vor putea să stabilească dacă această persoană este om sau Dumnezeu, gândind că poate este un mesager trimis de Dumnezeu sau poate este un profet, deoarece oamenii nu sunt în stare să spună lucrurile pe care le spune El. Unii nu recunosc că această persoană este Dumnezeu, deoarece înlăuntrul lor sunt multe restricții și opreliști și numeroase noțiuni care nu se potrivesc cu acest trup. Când nu se potrivesc, acești oameni nu caută adevărul, ci continuă să se agațe de noțiunile lor, ajungând astfel să se împotmolească. Când îi spui unei astfel de persoane să facă un efort în credința sa, aceasta nutrește multe noțiuni la care nu poate renunța și când îi spui să plece, începe să se teamă că nu va fi binecuvântată. Există astfel de oameni? Voi sunteți așa? Chiar dacă cei mai mulți dintre voi ați confirmat că această persoană este într-adevăr Dumnezeu întrupat, de fapt, confirmarea voastră este doar de 80 sau 90 de procente și încă există 10 sau 20 de procente de îndoială și întrebări. Se poate spune că ați confirmat în principiu, în timp ce îndoiala și întrebările rămase nu sunt probleme atât de urgente. Rezolvarea acestor noțiuni este la îndemâna voastră, dar poate fi foarte problematic dacă aceste noțiuni și întrebări nu sunt rezolvate în timp util. În ceea ce privește noțiunile voastre, cum ar trebui să vă tratez astfel încât să fiți mulțumiți, să credeți că acest lucru e înfăptuit de Dumnezeu și că așa ar trebui să-i trateze El pe oameni? Să vorbesc cu blândețe și apoi să fiu preocupat pentru voi și să am grijă de voi în fiecare chestiune? Dacă aș afla într-o zi că unii dintre voi au făcut ceva absurd și v-aș face cu ou și oțet, v-aș expune și v-aș judeca aspru, rănindu-vă stima de sine, ați simți că nu semăn cu Dumnezeu? Credeți că Dumnezeu este cel mai blând, cel mai iubitor, că este plin de bunătate iubitoare, deci ce aș putea face atunci ca să fiu dumnezeul noțiunilor și închipuirilor voastre? Dacă încă aveți astfel de cerințe de la Dumnezeu acum, atunci sunteți lipsiți de rațiune și nu-L cunoașteți cu adevărat pe Dumnezeu.

Vă voi spune un alt lucru despre noțiunile privind întruparea. În urmă cu douăzeci de ani, când eram în China, nu împlinisem încă 20 de ani și, la acea vârstă, oamenii nu sunt foarte experimentați și maturi în vorbirea și acțiunile lor; vorbesc și se poartă ca niște tineri, iar acest lucru este normal. Dacă ar vorbi și s-ar purta ca niște bătrâni, atunci nu ar fi normal. Este normal ca oamenii din orice grupă de vârstă să se poarte conform grupei lor de vârstă. Dumnezeu a creat omenirea și a rânduit un tipar de creștere normală pentru om. Desigur, Dumnezeu Însuși în trup nu face excepție, trăind și experimentând viața la rândul Său conform acestui tipar. Acest tipar a venit de la Dumnezeu, iar El nu-l va încălca. Prin urmare, înainte ca Dumnezeu întrupat să împlinească 20 de ani, unele dintre comportamentele Sale erau, în mod sigur, ca ale unei persoane tinere. De exemplu, odată, când se mutau dintr-o casă în alta, unii frați și surori au lăsat în urmă niște pixuri și carnete după ce s-au mutat. M-am gândit că ar fi păcat să le pierdem, iar frații și surorile aveau de asemenea nevoie să ia notițe, așa că le-am împachetat și le-am împărțit unor surori. Atunci cineva și-a format o noțiune, spunând: „Oricine vrea aceste lucruri poate veni să le ia singur. Te porți ca un copil împărțindu-le!” Asta a spus. Este o problemă importantă sau una minoră? Dacă cineva ar judeca o persoană normală, spunând că se poartă ca un copil, ar fi un lucru normal, ar fi o vorbă și nimeni nu i-ar da atenție sau ar lua-o în serios; nimeni n-ar crede nici că această vorbă este o noțiune sau o perspectivă, ci ar lua-o ca atare. Totuși, care a fost abordarea lui când Mi-a spus asta Mie? Care a fost natura situației? În noțiunile și închipuirile lui, deși Dumnezeu întrupat nu împlinise încă 20 de ani, tot ar trebui să Se poarte ca o persoană în vârstă, să stea solemn în fiecare zi cu privirea ațintită înainte, semănând cu un bătrân înțelept, experimentat, care nu glumește sau nu poartă conversații niciodată și care este deosebit de liniștit și netulburat. Imediat ce M-aș purta sau aș face ceva ce n-ar face o persoană în vârstă, de exemplu, să împart pixurile și carnetele unor surori, cineva Mi-ar condamna acțiunile, considerându-le ca ale unui copil, nu ca ale lui hristos sau ale dumnezeului din mintea lui, deoarece Dumnezeu întrupat nu trebuia să Se poarte nicidecum ca un copil. Nu-L definea el pe Dumnezeu întrupat? Este acest tip de definiție un tip de condamnare și judecată sau un tip de apreciere și confirmare? (Este o condamnare și o judecată.) De ce este un tip de condamnare? Spunând că Dumnezeu întrupat este ca un copil, însemna că-L tăgăduiește pe Dumnezeu? Ce a fost greșit în faptul că a spus asta? Care a fost problema din miezul faptului că și-a format această noțiune? (Tăgăduia umanitatea normală a întrupării și tăgăduia normalitatea și realitatea lui Dumnezeu. E așa cum a spus Dumnezeu adineauri, că întruparea este întocmai ca omenirea creată, având un tipar de creștere normală. În schimb, acea persoană a considerat că Dumnezeu este mai ales supranatural, prin urmare nu a înțeles întruparea. Natura acestei afirmații este tăgăduirea și condamnarea lui Dumnezeu, fiind o blasfemie.) Așa este, tăgăduirea lui a fost esența problemei. De ce L-a tăgăduit astfel pe Dumnezeu întrupat? Pentru că nutrea o noțiune în inima lui despre Dumnezeu întrupat, spunându-și: „Ești dumnezeu, prin urmare nu-ți poți dezvălui umanitatea normală în concordanță cu îmbătrânirea normală. N-ai încă 20 de ani, dar trebuie să fii matur și experimentat ca o persoană de 50 de ani. Ești dumnezeu, prin urmare ar trebui să trăiești încălcând tiparul de creștere al umanității normale. Trebuie să fii supranatural, diferit de toți ceilalți și doar atunci poți fi hristos și dumnezeul pe care îl avem în mințile noastre.” Aceasta era noțiunea pe care o avea. Și care a fost consecința acestei noțiuni? Ar fi fost dezvăluită această noțiune dacă nu s-ar fi întâmplat acest lucru? Nimeni nu știe; doar că el a fost dezvăluit prin această situație. Dacă ar fi avut o noțiune în această privință, gândind în schimb că oamenii nu erau capabili să înțeleagă pe deplin ce făcuse Dumnezeu, și dacă n-ar fi vorbit cu nesăbuință, ar fi avut spațiu de căutare, iar acest lucru ar fi fost scuzabil. Oamenii nu înțeleg adevărul și sunt multe lucruri pe care nu sunt capabili să le înțeleagă în totalitate. Cu toate acestea, deși oamenii nu le înțeleg în totalitate, unii judecă și condamnă, în timp ce alții nu vorbesc cu nesăbuință și, în schimb, așteaptă și caută adevărul – nu există aici o deosebire în ceea ce privește natura? (Ba da.) Așadar, care a fost natura incapacității acestei persoane de a înțelege pe deplin? A trecut imediat la condamnare, iar aceasta a fost o problemă gravă. Odată ce oamenii își formează noțiuni, îndoiala și chiar condamnarea și tăgăduirea se nasc în ei în privința lui Dumnezeu întrupat, iar acest lucru este extrem de grav.

Tocmai am dat trei exemple de noțiuni despre întrupare. Aceste trei exemple arată anumite probleme și ar trebui să căutați pentru a găsi adevărul din ele. Care e prima noțiune? (Oamenii Îl delimitează pe Dumnezeu întrupat folosindu-și definițiile despre persoanele mărețe, crezând că Dumnezeu ar trebui să sufere ca să fie un model pentru omenire.) Aceasta e noțiune pe care o au oamenii. Noțiunea lor este că Dumnezeu întrupat ar trebui să sufere mai mult și să dea un exemplu, să fie un model pentru omenire. Care e a doua noțiune? (Oamenii cred că Hristos ar trebui să fie bine informat și educat, mai mult decât oamenii de rând, și doar atunci este Hristos.) Mulți încă mai cred acum că lucrarea și cuvântările lui Dumnezeu provin din cunoașterea și înzestrările Sale ori din anumite lucruri pe care le-a stăpânit și înțeles El – aceasta e o noțiune. Și care e a treia noțiune? (Oamenii cred că Hristos nu ar trebui să aibă nicio dezvăluire a umanității normale.) Ca să fim mai exacți, noțiunea este că Dumnezeu întrupat ar trebui să fie supranatural, diferit de toți ceilalți și să aibă capacități supranaturale. Dacă Hristos ar fi obișnuit și normal în fiecare privință, credința oamenilor în Dumnezeu ar fi slabă, iar ei s-ar îndoi de Dumnezeu și chiar L-ar tăgădui – toți îl iubesc pe dumnezeul supranatural. Faptul că vă spun aceste povești este benefic pentru înțelegerea voastră privind adevărul? (Da.) Ar trebui să fie util. Poate vi s-ar părea abstract dacă aș avea părtășie cu voi despre acest aspect al adevărului fără vreo bază reală și n-ați ști la ce se referă, de fapt. Ce v-am spus, însă, sunt câteva exemple concrete și, la auzul lor, le considerați concrete și ușor de înțeles și, prin intermediul acestor povești, sunteți în stare să înțelegeți unele adevăruri. Dar sunteți capabili să învățați să folosiți adevărul pentru a evalua și aborda alte lucruri atunci când le întâlniți? Dacă puteți aplica adevărul, asta arată că aveți înțelegere spirituală și că înțelegeți adevărul din aceste povești; dacă nu, atunci nu aveți înțelegere spirituală și n-ați înțeles adevărul din aceste povești. Dacă, în circumstanțele acestor povești, poți să le descoperi adevărul, să știi care sunt intențiile lui Dumnezeu, ce ar trebui să înțelegi, să diseci și să pătrunzi, precum și ce adevăruri ar trebui să cauți și să dobândești, atunci ai înțelegere spirituală; când termin de relatat aceste povești, dacă devii foarte interesat de aceste lucruri și le ții minte, dar lași adevărul deoparte, atunci nu ai înțelegere spirituală. Dacă puteți înțelege realmente adevărul acestor povești, nu le voi fi spus în zadar. Atât timp cât vă ajută să înțelegeți adevărul, voi da câteva exemple practice. Oricare ar fi problema, o voi diseca; atât timp cât vă ajută să dobândiți înțelegere, să puteți înțelege adevărul și să vedeți lucrurile limpede, nu Mă deranjează să spun oricât de multe povești. De fapt, nu vreau să vă spun aceste lucruri și chiar nu vreau să vă spun povești despre bine și rău, dar dacă aceste lucruri vă ajută să intrați în adevăr, vi le voi spune; atât timp cât vă ajută să înțelegeți adevărul, nu Mă deranjează să vorbesc puțin mai mult. Dar dacă nu vă place faptul că discut atât de mult, nu voi avea de ales decât să vorbesc mai puțin.

Ce noțiuni ar trebui rezolvate pe baza acestor povești pe care vi le-am spus? În primul rând, trebuie să înțelegeți, când vine vorba de Dumnezeu întrupat, cum definește în esență Dumnezeu umanitatea acestui trup. Este obișnuit și normal, poate trăi în mijlocul omenirii corupte, Se poate implica în toate activitățile umanității normale și nu aparține unui tip diferit. Îi poate ajuta, îndruma și conduce pe oameni. Fie că e vorba de umanitatea Lui normală, de divinitatea sau de personalitatea Lui – indiferent de aspect – trebuie să fie fără îndoială capabil să gestioneze lucrarea pe care Și-o asumă și lucrarea de slujire pe care o înfăptuiește. Acesta este standardul după care Dumnezeu Îl măsoară pe Hristos și întruparea; e un standard pentru lucrarea Sa și un standard pentru definiția Sa. Când Domnul Isus Și-a înfăptuit lucrarea, umanitatea Sa, comparată cu întruparea de acum, avea unele aspecte supranaturale. Putea face miracole: a putut să blesteme smochinul, să certe marea, să liniștească marea și vântul, să-i vindece pe bolnavi, să alunge demoni, să hrănească cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi pești și așa mai departe. Însă, pe lângă aceasta, umanitatea normală și nevoile Lui de bază păreau foarte normale și concrete. Nu S-a născut la 33 de ani și jumătate și apoi a fost răstignit. A ajuns până la 33 de ani și jumătate și a trăit în fiecare zi, în fiecare an, câte un minut și câte o secundă pe rând, până când a fost răstignit în cele din urmă, finalizând astfel lucrarea de răscumpărare a omenirii. Doar după ce a trăit 33 de ani și jumătate în această lume, întruparea a finalizat lucrarea aceasta – nu este acest lucru practic? (Ba da.) Este practic. Cât despre etapa lucrării pe care o efectuează Dumnezeu acum, tot ce vă spune și fiecare adevăr despre care are părtășie se bazează pe statura voastră, pe nivelul vostru de creștere în viață și pe întregul mediu rânduit de Dumnezeu, așadar Mă gândesc despre ce adevăruri va fi cel mai adecvat să am părtășie cu voi și ce adevăruri doresc să înțelegeți. La exterior, pare că acest trup cugetă la aceste lucruri, când, de fapt, Duhul lui Dumnezeu acționează simultan; în timp ce această persoană coordonează, Duhul lui Dumnezeu îndrumă totul. Dacă privești situația astfel, nu te vei îndoi de esența acestui trup sau de identitatea Lui – nu vei pune niciodată sub semnul întrebării aceste lucruri. Lucrurile pe care le fac cu voi și cerințele pe care le am de la voi nu pot intra niciodată în conflict cu întregul plan de gestionare al Duhului lui Dumnezeu. Acestea avansează împreună, se mișcă în aceeași direcție și se sprijină reciproc. Dacă Duhul lui Dumnezeu n-ar purta acest trup, n-ar fi capabil să vă vorbească față în față, n-ați putea auzi ce a spus El și n-ați putea înțelege ce anume cere El de la voi. Însă, dacă ar exista doar acest trup și Duhul lui Dumnezeu n-ar fi înăuntrul Lui, ar putea acest trup să realizeze vreo lucrare? Cu siguranță n-ar putea. Dacă Dumnezeu n-ar deveni trup, nicio ființă umană n-ar fi capabilă să-și asume această lucrare. Prin urmare, acest trup normal trebuie să trăiască în fiecare zi, în fiecare lună și în fiecare an, trăind clipă de clipă în acest mod, umanitatea Sa maturizându-se în permanență, experiența Sa crescând încontinuu, în timp ce Se străduiește în permanență să fie capabil de a-Și asuma lucrarea cerută de planul de gestionare al lui Dumnezeu. Realizând această etapă a lucrării, am început să lucrez în cadrul bisericii când nu aveam încă 20 de ani și am intrat în contact cu frați și surori. Am început să particip la întruniri, să am părtășii, să merg de la o biserică la alta și am intrat în contact cu tot felul de oameni. De atunci și până acum, simt că aptitudinile Mele lingvistice și abilitatea Mea de a privi oamenii și lucrurile s-au îmbunătățit constant. Cum diferă această sporire a abilităților Mele de circumstanțele voastre? Trebuie să experimentați prin cuvintele pe care le rostesc și adevărurile despre care am părtășie și, în timp ce experimentați, deveniți treptat convinși că acele cuvinte pe care le rostesc vin de la Dumnezeu, sunt adevărul, sunt corecte și vă pot îngădui să obțineți schimbarea firii și să dobândiți mântuirea. În ceea ce Mă privește, în timp ce faceți progrese, Eu devin tot mai profund. Pe măsură ce vă înțeleg tot mai bine, Mă asigur în permanență că lucrurile pe care vreau să le spun vă pot satisface pas cu pas nevoile. Unii spun: „Vrei să ne satisfaci nevoile, să faci așa încât staturile noastre să crească treptat, să ne îngădui să ne schimbăm și să progresăm tot mai mult pe calea mântuirii, iar relația noastră cu Dumnezeu să devină tot mai apropiată, deci cum ai de gând să faci asta?” Nu-i nevoie să vă faceți griji în privința asta. Nu cer niciodată nimic, nici nu trebuie să țin post sau să Mă rog, nu cer nimic de parcă M-aș ruga să plouă, pentru ca Dumnezeu să-Mi dea rapid niște cuvinte pe care să vi le spun. Nu-i nevoie să fac asta. Deoarece acest trup este Dumnezeu Însuși și El înfăptuiește această lucrare de slujire, El exprimă așadar adevărul pentru a-i aproviziona pe oameni – aceasta e deosebirea între trupul întrupat al lui Dumnezeu și omenirea coruptă. Prin urmare, nu am nevoie să înțeleg neapărat ce nevoi aveți; ce vreau însă să vă ofer și să vă comunic prin părtășie este, cu siguranță, ceea ce aveți nevoie. Trebuie doar să mergeți înainte pe urmele cuvintelor și lucrării Mele, iar starea voastră va începe să se îmbunătățească și viața voastră va progresa din ce în ce mai mult odată cu ea. Totodată, în timp ce vă ud, Duhul lui Dumnezeu Își va îndeplini lucrarea în paralel. De fapt, Duhul lui Dumnezeu este Cel care cooperează cu umanitatea Lui, iar umanitatea Lui cooperează cu divinitatea Lui – toate lucrează în același timp. Eu sunt aici, udându-vă, iar Duhul lui Dumnezeu este printre voi, lucrând, luminând și iluminând, apoi rânduind situații și creând condiții pentru voi, astfel încât să puteți pătrunde în diverse adevăruri. Umanitatea și divinitatea Lui lucrează împreună în acest mod. Există deci o ființă umană care poate obține această colaborare între trup și Duh? Desigur că nu. În consecință, dacă nu încerci să cunoști întreaga gestionare a lui Dumnezeu și să abordezi acest trup din acest aspect al adevărului, vei fi mereu incapabil să înțelegi exact care este esența acestui trup, ce înseamnă acest trup și cum anume îndeplinește El lucrarea. Dacă nu poți înțelege aceste lucruri, nu vei fi niciodată sigur dacă El este o ființă umană sau Dumnezeu. Pe de altă parte, dacă poți să vezi limpede acest nivel sau să ajungi la el în experiența ta și să apreciezi acest nivel, vei ști atunci că, în timp ce trupul lui Dumnezeu – Hristos – lucrează pe pământ, Duhul Sfânt lucrează în paralel și realizează aceeași lucrare și că nimeni din întreaga omenire nu poate realiza acest lucru. Și, în timp ce Duhul lucrează, trupul lucrează în paralel cu lucrarea Duhului. Sunt complementari, consecvenți și nu intră niciodată în conflict unul cu celălalt. Unii spun: „Uneori, când mă confrunt cu încercări, Duhul Sfânt mă luminează ca să învăț lecții. Tu, în schimb, exprimi alte adevăruri. Ce înseamnă asta?” Nu există absolut nicio contradicție și niciun conflict aici. Hristos exprimă adevărul treptat și în ordinea adecvată, în timp ce Duhul Sfânt îi conduce pe toți în experiența lor în diferite grade – nu există o abordare universală. Hristos predică având părtășie despre adevăr pe baza chestiunilor esențiale care există cu adevărat pentru aleșii lui Dumnezeu, iar îndrumarea Duhului Sfânt se bazează și ea pe circumstanțe individuale. Nu există nicio contradicție și niciun conflict aici. Oamenii au staturi diferite la momente diferite și în etape diferite, în timp ce toată lucrarea pe care o realizează Dumnezeu este în adevărul pe care îl exprimă El, și anume, adevărul, calea și viața, așa cum vorbește Dumnezeu despre ele. Lucrarea Lui nu depășește această sferă – este, în întregime, adevărul. Pe ce se bazează adevărurile cu care te luminează Duhul Sfânt și lumina pe care îți îngăduie El să o înțelegi? Se bazează pe aceste adevăruri pe care le exprimă acum Hristos, și anume, adevărul, calea și viața, pe care El îți îngăduie acum să le înțelegi. Unii oameni spun: „Nu avem nevoie de Tine în acest trup. E suficient că-L avem pe Duhul Sfânt să ne lumineze și să ne îndrume. Putem avea o luminare și o lumină nouă la fel de bine fără Tine, putem intra în noua epocă la fel și putem dobândi mântuirea la fel.” Există vreo justificare pentru a spune asta? (Nu.) Oamenii religioși au crezut în Isus timp de două mii de ani și Duhul Sfânt i-a îndrumat două mii de ani, dar ce au câștigat ei? Doar Evanghelia răscumpărării. În plus, s-au bucurat de mult har din partea lui Dumnezeu, dar nu sunt capabili să dobândească aceste adevăruri pe care le exprimă Dumnezeu în zilele de pe urmă. Prin urmare, dacă trupul întrupat al lui Dumnezeu n-ar fi aici în zilele de pe urmă pentru a exprima atât de multe adevăruri, ce-ați fi în stare să dobândiți? Ai fi exact ca acei oameni religioși, dobândind o mare luminare de la Duhul Sfânt și mult har sau Dumnezeu te-ar alege și te-ar folosi și ai putea fi un profet sau un apostol, dar dacă nu accepți aceste adevăruri pe care le exprimă întruparea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, nu vei avea cum să fii desăvârșit, să intri în Împărăția Cerurilor sau să primești aprobarea lui Dumnezeu.

Sunteți acum capabili să acceptați întruparea, dar tot aveți anumite noțiuni despre esența întrupării și nu sunteți niciodată siguri dacă întruparea este Dumnezeul practic. Dacă ar fi să discut cu voi acum și ați descoperi că nici Eu nu înțeleg unele lucruri din lumea exterioară, v-ați forma noțiuni? Unii oameni n-ar fi în stare să treacă peste asta și ar gândi: „Nici Tu nu înțelegi asta. N-ar trebui să se întâmple așa ceva. Ești Dumnezeu întrupat, deci ar trebui să înțelegi totul. N-ar trebui să fie nimic ce nu știi și nimic ce nu poți face. Deși nu poți fi omniprezent, tot ar trebui să știi totul!” Nu este aceasta o noțiune pe care o au oamenii? (Ba da.) Și aceasta e o noțiune. Care este conceptul din spatele umanității normale a întrupării? Este că modul în care gândește întruparea are o logică umană normală – nu este supranatural, nu este vag și nici pustiu. El poate realiza ceea ce poate fi atins cu gândirea umanității normale prin studiu, dar nu știe neapărat mai mult despre astfel de lucruri decât cineva cu expertiză în domeniu, iar acest lucru este normal. Mai mult, El vorbește și acționează în conformitate cu logica și gândirea umanității normale, și nu în mod supranatural. De exemplu, gândirea umanității normale avansează pas cu pas, iar întruparea gândește la fel. De ce este umanitatea Sa normală așa? Este acest lucru rezonabil? (Da.) De ce spui că este rezonabil? Câte trepte urcă pe rând o persoană normală pe o scară? (Una.) O treaptă la fiecare pas; acesta este modul normal de a urca scările. Dacă ar fi să urc multe trepte dintr-un singur pas și să intru imediat în casă, ați putea face asta? (Nu.) Nu, n-ați putea. Și dacă aș insista să faceți asta, ce ați face? Ați fi în stare? (Nu.) Nu, n-ați fi. Se bazează pe nevoile celor cărora le este adresată lucrarea. Am părtășie despre adevăr în acest fel, luând un subiect și o problemă esențială și apoi făcând tot posibilul să vorbesc exact și complet, spunând povești, dând exemple, repetând de mai multe ori lucrurile și, chiar dacă vorbesc astfel, sunt mulți oameni care nu înțeleg și care pierd esențialul. Prin urmare, dacă n-aș vorbi atât de detaliat și n-aș explica totul în cel mai profund și general mod, n-ați fi în stare să dobândiți sau să înțelegeți nimic, iar această lucrare ar fi deșartă și nepractică. Puteți progresa urcând o singură treaptă la fiecare pas, deci și Eu vă voi conduce înainte urcând o singură treaptă la fiecare pas și, în acest fel, puteți să țineți pasul cu Mine. Dacă aș urca patru trepte dintr-un pas, care ar fi rezultatul? N-ați fi niciodată capabili să țineți pasul cu Mine. Dacă gândirea Mea ar fi avansată și ar putea progresa cu pași uriași și n-ați fi deloc capabili să ajungeți la nivelul ei, întruparea ar deveni lipsită de sens. Prin urmare, indiferent cât de normal și de practic este acest trup – ba chiar poate părea să nu aibă capacitățile Duhului lui Dumnezeu – totul este din cauza nevoilor omenirii. Întrucât oamenii aprovizionați acum de Dumnezeu sunt oameni care au fost corupți de Satana, care nu înțeleg niciun adevăr și sunt incapabili să priceapă adevărul, devenind trup, El trebuie să aibă o gândire elementară a umanității normale. Care este gândirea elementară? Este atunci când, în timp ce vorbește, El poate fi înțeles de oamenii cu un calibru mediu și chiar cu un calibru care lasă puțin de dorit. Atât timp cât gândirea lor este normală, toți pot înțelege ceea ce spune El și despre ce discută, pot pricepe adevărurile pe care le predică și, apoi, pot accepta adevărul. Doar astfel pot obține efecte și pot da rezultate fiecare pas al lucrării realizate de Dumnezeu și toate cuvintele pe care le rostește El. Nu este realist? (Ba da.) Prin urmare, dacă oamenii se agață de noțiuni și nu renunță la ele, spunând: „În trecut, unii împărați erau înzestrați cu o memorie extraordinară și puteau citi zece rânduri dintr-o singură privire. N-ar trebui ca Dumnezeu să fie așa? Dacă nu ai aceste înzestrări, nu vom putea să Te urmăm, deoarece ești prea obișnuit. Ar fi grozav dacă ai arăta ca o personalitate de seamă”, ce poți vedea de aici? Oamenii au fost corupți de Satana până în punctul în care sunt atât de ignoranți, încât nu mai există niciun remediu pentru ei. Pe lângă faptul că au puțină gândire umană normală și puțin calibru, în condițiile în care Dumnezeu îi alege și lucrează asupra lor, oamenii au puțină inimă să-L urmeze pe Dumnezeu și puțină conștiință și rațiune – pe lângă acestea, ei nu înțeleg nimic. Nu doar că nu înțeleg niciun adevăr, dar nu înțeleg nici măcar ce este umanitatea normală, ce sunt firile corupte, cum apar noțiunile și închipuirile, cum să le rezolve, cum ar trebui să-L abordeze pe Dumnezeu sau, cel puțin, ce conștiință și rațiune ar trebui să aibă și așa mai departe. Indiferent ce limbaj ușor de înțeles folosește Dumnezeu, oamenii nu înțeleg întru totul și au doar o înțelegere superficială. Spuneți-Mi, când Se confruntă cu un grup de oameni corupți care nu înțeleg nimic, care se opun lui Dumnezeu, ce tip de esență, de umanitate și de gândire umană normală ar trebui să aibă Dumnezeu întrupat pentru a putea să conducă astfel de oameni înaintea lui Dumnezeu? Spuneți-Mi, ce ar trebui să facă Dumnezeu? Unii spun: „Nu este Dumnezeu atotputernic? De ce nu arată multe semne și minuni pentru a-i cuceri pe oameni?” Aceasta e o noțiune care există în inima celor mai mulți oameni. Ei nu se întreabă dacă firile corupte pot fi dezvăluite și rezolvate arătând semne și minuni și prin mijloace supranaturale. Poate fi întipărit adevărul înlăuntrul oamenilor prin mijloace supranaturale? L-ar convinge asta pe Satana? (Nu.) Faptul că spuneți acum „Nu” poate este un tip de doctrină, dar când veți fi experimentat până la o anumită zi, veți ști atunci cât de amorțiți și de indiferenți, cât de răzvrătiți, de intransigenți și de ticăloși sunt oamenii și în ce măsură nu iubesc adevărul. Când veți fi experimentat până la o anumită zi, veți înțelege atunci că trupul întrupat al lui Dumnezeu, acest trup al umanității normale, este ceea ce are nevoie întreaga omenire. Prin urmare, dacă încă ai tot felul de închipuiri și noțiuni, aceasta e o atitudine iresponsabilă pentru tine, iar pentru Dumnezeu este o blasfemie; înseamnă că tăgăduiești și te îndoiești de intenția minuțioasă a lui Dumnezeu de a mântui omenirea. Dacă îți spui în sinea ta: „Avem cunoștințe, educație și inteligență. Ne-am născut în zilele de pe urmă, iar unii dintre noi au primit o educație superioară în lume și provin din anumite medii familiale. Suntem oameni moderni, educați și avem motive să respingem un astfel de Hristos exagerat de obișnuit și de normal, pe care Îl desconsideră toată lumea; avem motive să formăm noțiuni despre Tine”, ce fel de problemă este aceasta atunci? Aceasta e răzvrătire și necunoaștere a deosebirii dintre bine și rău! Oamenii își pot rezolva noțiunile odată ce apar, însă, dacă după rezolvarea lor, încă refuză cu încăpățânare să accepte întruparea lui Dumnezeu sau latura umanității normale a lui Hristos, aceasta le va aduce necazuri și îi va împiedica să dobândească mântuirea. Când ai experimentat până într-o zi anume, vei înțelege că, pe cât sunt mai normale întruparea, umanitatea normală a lui Dumnezeu, tot ceea ce are El și ceea ce dezvăluie, pe atât este mai mare mântuirea noastră și, cu cât sunt acestea mai normale, cu atât mai mult sunt ceea ce ne trebuie. Dacă întruparea lui Dumnezeu ar fi supranaturală, atunci, nici măcar unul dintre cei care trăiesc pe pământ nu ar fi capabil să dobândească mântuirea. Tocmai datorită smereniei și tăiniciei lui Dumnezeu, datorită normalității și practicității acestui Dumnezeu aparent obișnuit, omenirea are șansa la mântuire. Întrucât în oameni există răzvrătire, firi corupte satanice și o esență coruptă, iau naștere tot soiul de noțiuni, neînțelegeri și conflicte față de Dumnezeu; ca urmare a acestor noțiuni, se întâmplă chiar ca oamenii, adesea plini de mândrie sau siguri pe ei, să-L tăgăduiască pe acest Hristos și să-I tăgăduiască umanitatea normală – asta e o mare greșeală. Dacă dorești să dobândești mântuirea, dacă dorești să primești mântuirea de la Dumnezeu și judecata și mustrarea de la Dumnezeu, trebuie să renunți mai întâi la diferitele tale noțiuni și închipuiri și definiții eronate despre umanitatea normală a lui Hristos, să renunți la diferitele tale păreri și opinii despre Hristos și trebuie să te gândești la o cale de a accepta tot ceea ce vine de la El. Doar atunci cuvintele pe care le rostește și adevărurile pe care le exprimă vor găsi treptat o intrare în inima ta și vor deveni viața ta. Dacă dorești să-L urmezi, ar trebui să accepți tot ce are legătură cu El; fie că e vorba de Duhul, de cuvintele sau de trupul Lui, ar trebui să accepți totul. Dacă L-ai acceptat cu adevărat, n-ar trebui să te opui Lui, înțelegându-L mereu greșit și fiind răzvrătit față de El pe baza noțiunilor tale, cu atât mai puțin ar trebui să te agăți de noțiunile tale, îndoindu-te întruna de El și chiar fiind conflictual și potrivnic față de El. Acest tip de atitudine îți va face doar rău și nu-ți aduce niciun beneficiu. Puteți accepta ce spun? (Da.) E bine, acum grăbiți-vă și căutați adevărul ca să vă rezolvați noțiunile. Această problemă ține de firile corupte și, dacă nu le rezolvi, atunci trebuie să mori din cauza firilor tare corupte.

Acum, când vine vorba de forma în care Își săvârșește Dumnezeu lucrarea în zilele de pe urmă, în ciuda faptului că unii oameni își creează anumite închipuiri și noțiuni în această privință, aceste închipuiri și noțiuni sunt, în mare măsură, incapabile să le împiedice credința în Dumnezeu, iar oamenii nu vor spune cu lejeritate că nu cred în Dumnezeu sau că-L tăgăduiesc. Ce este acest fenomen? Este rezultatul obținut de cuvintele lui Dumnezeu. Oamenii au fost cuceriți de cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu și, în principiu, Îl pot accepta pe Hristos ca pe Dumnezeul lor. În acest sens, ei au pus practic piatra de temelie pe adevărata cale și sunt siguri și convinși de ea. Când este obținut acest rezultat, sunt rezolvate atunci înțelegerile greșite ale oamenilor despre Dumnezeu? (Nu, nu sunt.) Nerezolvarea înțelegerilor greșite dovedește că aceștia încă au multe închipuiri, cerințe și noțiuni despre trupul lui Dumnezeu și despre Hristos. Aceste noțiuni îți pot îndruma gândurile, direcția și scopurile lucrului urmărit de tine și, de asemenea, îți pot influența frecvent starea. Când chestiunile pe care le întâlnești nu au legătură cu noțiunile tale, ești în continuare capabil să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și să-ți îndeplinești datoria normal. Imediat ce un lucru intră în conflict cu noțiunile tale, îți depășește noțiunile și apar contradicții, cum rezolvi această situație? Dai frâu liber noțiunilor tale sau le emondezi, le stăpânești și te răzvrătești împotriva lor? Unii oameni au noțiuni când li se întâmplă lucruri și nu doar că nu renunță la noțiunile lor, dar le și răspândesc altora și găsesc ocazii de a le da frâu liber, așa încât și alții ajung să aibă noțiuni. De asemenea, unii argumentează, zicând următoarele: „Spuneți că tot ce face Dumnezeu are sens, dar eu nu cred că această întâmplare are vreun sens.” E adecvat să spuneți așa ceva? (Nu.) Care e calea corectă ce trebuie abordată? Când unii oameni au noțiuni despre Dumnezeu, își pot da seama că relația lor cu Dumnezeu nu este normală, că și-au format înțelegeri greșite despre El și că va deveni foarte periculos dacă nu le rezolvă, că vor fi predispuși să intre în conflict cu El, să se îndoiască de El și chiar să-L trădeze. Atunci se roagă lui Dumnezeu și își abandonează noțiunile. Mai întâi, își neagă propria perspectivă incorectă, apoi caută adevărul ca să o rezolve. Procedând astfel, pot ajunge cu ușurință să se supună lui Dumnezeu. Dacă cineva își formează noțiuni, dar crede în continuare că are dreptate și dacă, în cele din urmă, este incapabil să renunțe complet la noțiunile sale sau să și le rezolve, în timp, aceste noțiuni vor exercita o influență asupra intrării sale în viață. În cazuri grave, poate chiar să se răzvrătească și să se opună lui Dumnezeu, cu consecințe dezastruoase. Dacă este cineva care urmărește adevărul, care deja înțelege unele adevăruri și care își formează ocazional noțiuni despre lucruri, nu e o problemă foarte mare, iar noțiunile nu vor avea o mare influență asupra sa. Întrucât are adevărul înlăuntrul său, călăuzindu-i gândurile și comportamentul și îndrumându-l în îndeplinirea datoriei sale, noțiunile sale nu vor avea niciun impact asupra faptului că-L urmează pe Dumnezeu. Poate că, într-o zi, va asculta o predică sau vreo părtășie și va înțelege, iar noțiunile sale vor fi rezolvate. Unii oameni își formează noțiuni despre orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu și, după aceea, nu au chef să-și facă îndatoririle, nu depun niciun efort în îndeplinirea lor, sunt mereu într-o stare negativă și inimile lor nutresc conflicte, nemulțumiri și resentimente – este corect acest comportament? Este un lucru ușor de rezolvat? De exemplu, să presupunem că te crezi deștept, dar Eu spun că ești un neghiob și că nu ai înțelegere spirituală. La auzul acestor lucruri, te înfurii, le respingi și îți spui în inima ta: „Nimeni n-a îndrăznit vreodată să spună că nu am înțelegere spirituală. Azi e prima dată când aud așa ceva și nu pot accepta. Aș putea conduce biserica dacă n-aș avea înțelegere spirituală? Aș putea face atât de multă lucrare?” A apărut o contradicție, nu-i așa? Ce ar trebui să faci? Le este ușor oamenilor să reflecteze asupra lor când li se întâmplă acest lucru? Ce tip de persoană poate reflecta asupra sa? Cineva care acceptă și caută adevărul poate reflecta asupra sa. Dacă ești înzestrat cu rațiune, ar trebui să te tăgăduiești mai întâi pe tine însuți când ți se întâmplă asta; a te tăgădui pe tine însuți înseamnă a recunoaște că nu deții adevărul. Chiar dacă ai unele idei și perspective, nu sunt neapărat corecte. Prin urmare, practicarea tăgăduirii proprii în astfel de circumstanțe este lucrul corect, nu înseamnă că te înjosești. După ce te-ai tăgăduit pe tine însuți, te vei simți împăcat în inima ta, vei fi mult mai cuminte și atitudinea ta va fi corectată. Când Îl auzi pe Dumnezeu spunând că ești un neghiob și că nu ai înțelegere spirituală, ar trebui să te liniștești înaintea Lui și să-I accepți cuvintele cu o mentalitate supusă. Chiar dacă nu ai încă niciun strop de conștiință sau înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu și nu știi dacă sunt corecte sau nu, în credința ta, ar trebui să recunoști următoarele: „Dumnezeu este adevărul, deci cum ar putea El să spună ceva greșit?” Deși ceea ce a spus El diferă de ceea ce crezi tu, trebuie să accepți cuvintele lui Dumnezeu pe baza credinței; chiar dacă nu le înțelegi, trebuie să le accepți ca pe adevăr. A proceda astfel este în mod garantat lucrul corect. Dacă oamenii nu acceptă cuvintele lui Dumnezeu ca pe adevăr atunci când nu le înțeleg, este ceva total lipsit de rațiune, iar acei oameni trebuie făcuți de rușine în această privință. Așadar, supunerea față de Dumnezeu nu poate fi niciodată greșită. Aceasta nu e o doctrină, e ceva practic, iar aceste cuvinte provin din experiență. Apoi, când ești capabil să iei cuvintele lui Dumnezeu ca pe adevăr și să le accepți, trebuie să începi să reflectezi asupra propriei persoane. Îndeplinindu-ți datoria și interacționând cu alții, vei descoperi nu doar că nu ai înțelegere spirituală, ci și că ești incredibil de nesăbuit, că ai multe defecte și neajunsuri și că ai o problemă gravă. Nu va însemna asta că vei fi în stare să înțelegi și să accepți ce a spus Dumnezeu? Trebuie să accepți aceste cuvinte, mai întâi ca pe o reglementare, o definiție sau un concept și apoi, în viața reală, trebuie să te gândești la un mod de a te compara cu ale Sale cuvinte și de a le înțelege și experimenta. După ce procedezi așa o perioadă, vei ajunge să te evaluezi corect. Când se va întâmpla asta, vei mai avea înțelegeri greșite despre Dumnezeu? Vei refuza în continuare să-ți accepți evaluarea făcută de Dumnezeu dacă nu există niciun dezacord între tine și Dumnezeu în această privință? (Nu.) Vei putea să o accepți și nu vei mai fi răzvrătit. Când vei putea accepta adevărul și vei înțelege pe deplin aceste lucruri, vei fi capabil să faci un pas înainte și să progresezi. Dacă nu vei accepta adevărul, vei rămâne mereu pe loc și nu vei face niciun progres. Este important să accepți adevărul? (Da, este.) Oamenii trebuie să-și abandoneze noțiunile despre Dumnezeu și nu trebuie să nutrească nicio ostilitate și niciun conflict cu lucrurile pe care le spune El – doar aceasta este o atitudine de acceptare a adevărului. Unii devin negativi și slabi deoarece sunt înlocuiți. Nu vor să-și îndeplinească îndatoririle și sunt mereu pasivi și delăsători când lucrează. Din exterior, pare că se întâmplă așa pentru că nu au statut și prețuiesc prea mult statutul, dar nu așa stau de fapt lucrurile. Se simt slabi și negativi pur și simplu pentru că evaluarea lor de către Dumnezeu sau de către frați și surori nu corespunde evaluării pe care și-o fac singuri, deoarece este mai slabă decât felul în care se evaluează și se înțeleg pe ei înșiși. De aceea se simt neconvinși și nedreptățiți și, în cele din urmă, decid să fie negativi și potrivnici și să se catalogheze drept cauze pierdute, spunându-și: „N-ai spus că nu sunt destul de bun? O să-Ți arăt eu atunci, n-am de gând să fac absolut nimic.” Rezultatul este că provoacă întârzieri în îndatoririle lor, Îl ofensează pe Dumnezeu și intrarea lor în viață se împotmolește – aceasta este o pierdere semnificativă.

Unii oameni spun: „Nu pot accepta când hristos spune că sunt rău. Aș accepta dacă dumnezeu din ceruri ar spune că este ceva rău la mine. Dumnezeu întrupat are umanitate normală, judecățile sale pot fi greșite și lucrurile pe care le face nu pot fi sută la sută corecte. Există unele întrebări privind posibilitatea ca el să se înșele în evaluarea și condamnarea oamenilor sau în modul în care îi gestionează și face rânduieli pentru ei. Deci nu mă tem de ceea ce hristos – dumnezeu de pe pământ – spune despre mine, căci el nu poate să mă condamne sau să-mi determine finalul.” Există astfel de oameni? Cu siguranță, da. Când îi emondez, aceștia spun: „Dumnezeu din ceruri este drept!” Când mă ocup de ei, aceștia spun: „Cred în dumnezeu, nu într-o persoană oarecare!” Folosesc aceste cuvinte ca să Mă respingă. Și ce sunt aceste cuvinte? (Sunt o tăgăduire a lui Dumnezeu.) Așa este, sunt o tăgăduire și o trădare a lui Dumnezeu. Semnificația lor este: „Nu depinde de tine, ci de dumnezeu din ceruri.” În noțiunile lor și în modul în care Îl înțeleg pe Dumnezeu, acești oameni nu-și vor da seama niciodată care este relația dintre Hristos întrupat și Dumnezeu din ceruri, mai exact, care este relația dintre trup și Duhul din ceruri. În ochii lor, această persoană neînsemnată de pe pământ va fi mereu doar o persoană și, oricât de multe adevăruri ar exprima, oricât de multe predici ar predica, este tot o ființă umană; chiar dacă îi face pe unii oameni compleți și le aduce mântuirea, El va fi tot pe pământ, va fi tot o persoană și nu va putea să-L transcendă pe Dumnezeu din ceruri. Astfel, în opinia acestor oameni, credința în Dumnezeu trebuie să fie credința în Dumnezeul din ceruri; pentru ei, doar credința în Dumnezeul din ceruri este adevărata credință în Dumnezeu. Oamenii de acest fel cred oricum doresc ei. Ei cred în orice mod îi face fericiți și își închipuie că Dumnezeu este orice își doresc ei să fie. Își urmează propria imaginație și când vine vorba de Hristos întrupat: „Dacă acest dumnezeu de pe pământ mi-ar arăta puțin mai multă amabilitate, dacă s-ar asigura că lucrurile merg bine pentru mine, atunci l-aș respecta și l-aș iubi. Dacă nu este bun cu mine, dacă are o problemă cu mine sau dacă are o atitudine rea față de mine și mă emondează mereu, atunci nu e dumnezeul meu; aleg să cred în dumnezeul din ceruri.” Oamenii cu această atitudine nu sunt o minoritate. Vă includ și pe voi, căci am întâlnit deja astfel de oameni. Când totul este bine, sunt destul de drăguți cu Mine și Mă slujesc cu atenție, dar imediat ce îi înlocuiesc, se întorc împotriva Mea. Așadar, când erau buni cu Dumnezeu, oare chiar credeau că Acela era Dumnezeu și Hristos? Nu: ce măsoară ei din priviri este identitatea și statutul lui Dumnezeu, fiecare mișcare a lor nu este decât lingușire față de statutul și identitatea lui Dumnezeu. În permanență, îl identifică doar pe dumnezeul nedeslușit din ceruri ca pe adevăratul dumnezeu; indiferent cât de multe adevăruri exprimă acest Dumnezeu de pe pământ sau cât de edificator și benefic este El pentru om, simplul fapt că trăiește în umanitatea Lui normală și că are un corp din carne și oase înseamnă că nu poate fi în niciun caz dumnezeu din ceruri și, oricum L-ar măguli, sluji și respecta acești oameni pe Dumnezeul de pe pământ, în inimile lor, ei cred în continuare că dumnezeul din ceruri este singurul dumnezeu adevărat. Ce părere aveți despre această opinie? Este corect să spunem că o astfel de opinie există în adâncul inimii multor oameni, că zace în străfundul subconștientului lor. În timp ce acceptă aprovizionarea și păstorirea de către Hristos, ei Îl și observă, Îl studiază și se îndoiesc de El – așteptând totodată cu nerăbdare momentul când dumnezeul cel drept din ceruri va veni să judece tot ceea ce au făcut. Și de ce își doresc ca dumnezeul din ceruri să-i judece? Pentru că doresc să se lase purtați de preferințele, noțiunile și închipuirile lor pentru a da frâu liber dorinței lor ca dumnezeul din ceruri – dumnezeul închipuirii lor – să se poarte cu ei așa cum își doresc, în timp ce Dumnezeul de pe pământ nu va face asta; Dumnezeul de pe pământ doar exprimă adevărul și rostește adevărurile-principii. Și își spun: „Iubirea dumnezeului din ceruri față de om este altruistă, necondiționată și fără limite, în schimb, imediat ce spui sau faci ceva greșit și dumnezeul de pe pământ află, te folosește ca exemplu negativ în predicile lui și începe să te disece – de aceea oamenii trebuie să fie mai atenți, mai secretoși și nu pot permite ca el să afle când se întâmplă ceva.” Spune-Mi, nu sunt capabil să disec lucrurile pe care încerci să le ascunzi de Mine? N-am nevoie să disec lucrurile pe care le faci; voi diseca firile și stările tale. N-am nevoie să iau ca exemple aceste lucruri pe care le faci; pot la fel de bine să am părtășie despre adevăr și să predic pentru a rezolva problemele și le pot îngădui în continuare oamenilor să înțeleagă adevărul. În inimile lor, neîncrezătorii consideră că acest trup, acest Dumnezeu, nu poate ști lucrurile pe care ochii Săi nu le văd, cu atât mai puțin poate ști orice are legătură cu tărâmul spiritual sau cu adevărul. Ei cred că El nu poate vedea nici măcar lucrurile pe care oamenii sunt în stare să le facă atunci când sunt dominați de firile lor corupte și că nu are cum să înțeleagă în totalitate esența coruptă a omului – acestea sunt logica și raționamentul neîncrezătorilor. Ei Îl abordează mereu pe Hristos cu o atitudine iscoditoare, întrebătoare și chiar necredincioasă și, în plus, folosesc criteriile pentru evaluarea oamenilor, precum și cunoștințele pe care le înțeleg și lucrurile pe care și le închipuie pentru a-L evalua pe Hristos. De exemplu, când vorbesc cu alții, unii oameni cred că alții nu știu ce cred ei în inimile lor sau ce tip de firi au și-Mi vorbesc și Mie în acest mod, tratându-Mă exact cum ar trata o persoană obișnuită, spunându-și că nu știu nimic – nu arată asta că nu-L cunosc pe Dumnezeu? Îi mint pe alți oameni și pe aceștia nu-i deranjează și Mă mint și pe Mine așa, chicotind și tratându-Mă ca pe un egal, dorind mereu să Mă trateze ca pe amicul lor. Consideră că se pot purta așa fiindcă s-au familiarizat cu Mine și își spun că s-ar putea să nu știu nimic. Nu este aceasta o noțiune umană? Este o noțiune umană, este ignoranță umană și în această ignoranță se ascunde o fire satanică ticăloasă; această fire ticăloasă îi determină pe oameni să își formeze noțiuni. Spuneți-Mi, am nevoie să trăiesc cu cineva, să petrec fiecare minut observându-i gândurile și părerile și să-i înțeleg pe deplin mediul ca să-i expun natura sau să-Mi dau seama de ea? (Nu.) Nu, n-am nevoie, dar voi n-ați fi în stare să faceți asta. Chiar dacă interacționați cu oameni și trăiți cu ei în fiecare zi, tot nu sunteți în stare să vă dați seama de natura-esența lor. Indiferent ce vi se întâmplă, puteți să vă dați seama doar de suprafața lucrurilor, nu și de esența lor. Ați putea avea puțin discernământ față de cineva doar dacă Dumnezeu l-ar dezvălui complet, altfel n-ați fi capabili să vedeți dincolo de aparențele sale, nici dacă ați interacționa cu acea persoană mai mulți ani. Eu pot intra în contact cu cineva o zi sau două și, când face unele lucruri, spune unele lucruri și exprimă unele păreri, atunci știu în principiu ce fel de persoană este. Totuși, sunt unii care n-au făcut încă nimic, cu care n-am interacționat sau cu care nu M-am ocupat de nimic, dar îmi pun întrebări cu privire la ei și, imediat ce întâmpină o problemă și exprimă o părere, natura-esență pe care o au este expusă imediat. Mulți oameni spun: „Îți poți da seama cum sunt imediat ce le este expusă natura-esență? Pe ce se bazează această observație? Cum se face că noi nu ne putem da seama cum sunt?” Dacă nu înțelegi adevărul, nu vei fi capabil să evaluezi oamenii și nu vei avea niciodată criteriile necesare pentru aceasta. Dacă n-ai acele criterii, nu vei putea să-ți dai seama cum sunt oamenii. Eu, în schimb, am acele criterii. Pe de o parte, înțeleg adevărul, așa că sunt mai receptiv și mai rapid când vine vorba de evaluarea cuiva și, pe de altă parte, Duhul lui Dumnezeu lucrează. Unii gândesc: „Când oamenii trăiesc în această lume de mult timp, sunt în stare să-și dea seama de lucruri și oameni.” Aceasta nu e o observație adevărată; de ce anume își dau ei seama? Tipurile de escrocherii care există în această societate, cum sunt escrocheriile politice, economice, financiare sau cele legate de pornografie – acestea pot fi evitate de oamenii care le-au experimentat și au auzit mai mult despre ele. Oamenii care au trecut prin aceste lucruri și le-au experimentat mai puțin sunt deseori înșelați, dar după ce sunt păcăliți mai mult, dobândesc experiență și sunt în stare să-și dea seama de ele. Așa își dau ei seama de lucruri. Totuși, când vine vorba de corupția, de natura și de esența omului care a fost corupt de Satana, dacă oamenii nu dețin adevărul, nu vor avea niciodată înțelepciunea de a-și da seama de aceste lucruri și nu vor putea niciodată să-și dea seama de firile pe care le dezvăluie diverse tipuri de oameni în spatele unei chestiuni sau de sursa problemei. Dacă nu-ți poți da seama de aceste lucruri, nu vei ști să gestionezi problema sau oamenii, evenimentele și lucrurile asociate – nu vei avea cum să le gestionezi și nu vei avea înțelepciunea de a le gestiona. De aceea, când te confrunți cu o astfel de chestiune, te simți foarte tulburat și agitat și ți se pare dificil să te ocupi de ea. Dacă înțelegi clar adevărul, vei fi capabil să-ți dai seama de firile corupte ale oamenilor și de esența firilor lor corupte. Văzând firile corupte pe care le dezvăluie aceștia, vei ajunge să le cunoști esența și, atunci, vei ști ce sunt, ce tip de persoană sunt, cum să te păzești de ei, cum să-i discerni și cum să faci față acestei chestiuni. Nu este aceasta sursa înțelepciunii? (Ba da.) Așadar, Hristos Își poate da seama cum este omul și îl poate aproviziona – care este sursa tuturor acestor lucruri? În termeni doctrinari, totul vine de la Duhul lui Dumnezeu. În termeni mai practici, se datorează faptului că Hristos deține adevărul care vine de la Dumnezeu. Așa stau lucrurile. Când veți ajunge într-o bună zi să dețineți adevărul-realitate drept viața voastră, atunci veți avea înțelepciune și veți fi capabili să vă dați seama cum sunt oamenii.

Există un alt aspect al noțiunilor umane, și anume noțiunile pe care și le formează oamenii despre lucrarea lui Dumnezeu. Cum apar noțiunile oamenilor în legătură cu lucrarea Lui? Unele provin din înțelegerea anterioară a credinței de către oameni, iar altele provin din închipuirile proprii despre lucrarea lui Dumnezeu. De exemplu, oamenii obișnuiau să-și închipuie despre lucrarea Lui de judecată că există un mare tron alb pe cer, Dumnezeu stând pe tron și judecând toate popoarele. Astăzi, știți cu toții că astfel de închipuiri sunt nerealiste – astfel de lucruri sunt imposibile. Indiferent de situație, oamenii au multe închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu, despre gestionarea și tratarea omului, iar majoritatea acestor închipuiri provin din predilecțiile umane. De ce spun asta? Pentru că oamenii nu vor să sufere. Vor întotdeauna să-L urmeze pe Dumnezeu până la capăt cu ușurință, să se bucure de harul amplu, să moștenească binecuvântările Sale și apoi să intre în Împărăția Cerurilor. Ce gând minunat! Cea mai frecventă și extravagantă idee pe care o are omenirea coruptă despre lucrarea lui Dumnezeu este să pătrundă în Împărăția Cerurilor pe o lectică. Mai mult, când oamenii întâlnesc lucrarea lui Dumnezeu, de cele mai multe ori sunt incapabili să o înțeleagă; nu cunosc adevărul pe care îl conține sau care este scopul lui Dumnezeu când face această lucrare și de ce Se comportă El astfel față de om. De exemplu, am descris anterior dragostea lui Dumnezeu folosind cuvintele „vastă” și „imensă”, dar probabil nu ați înțeles niciodată ce anume am vrut să spun prin aceste două cuvinte. Care a fost scopul Meu când am folosit aceste două cuvinte? A fost de a atrage atenția tuturor, astfel încât să mergeți și să reflectați asupra lor. La suprafață, aceste cuvinte par goale. Au un anumit sens, dar oricât de mult se gândesc oamenii la ele, nu pot spune decât: „«Vast» înseamnă la fel de nemărginit precum cerul; înseamnă că inima lui Dumnezeu este nemărginită, că dragostea Lui față de omenire nu cunoaște nicio limită!” Dragostea lui Dumnezeu nu este felul de dragoste care poate fi închipuit de mintea omului. Oamenii sunt incapabili să-și închipuie această dragoste, ei nu trebuie să folosească învățătura și cunoștințele pentru a interpreta acest cuvânt, ci trebuie să folosească o altă metodă pentru a o aprecia și experimenta. În cele din urmă, ajungi să simți cu adevărat că dragostea lui Dumnezeu e diferită de dragostea despre care vorbesc oamenii, că adevărata dragoste a lui Dumnezeu este diferită de orice alt fel de dragoste, diferită de dragostea înțeleasă de întreaga omenire. Deci, ce este, mai exact, dragostea lui Dumnezeu? Cum ar trebui să înțelegeți dragostea lui Dumnezeu? În primul rând, nu trebuie să o abordați cu noțiunile și închipuirile omului. Luați dragostea unei mame, de exemplu: dragostea unei mame față de copiii ei este necondiționată, este extrem de protectoare și caldă. În momentul de față, dragostea lui Dumnezeu pentru om pe care o simțiți are același nivel de simțire și însemnătate ca și iubirea unei mame? (Da.) Atunci asta e o problemă – este greșit. Trebuie să deosebești dragostea lui Dumnezeu de dragostea părinților, a unui soț, a soției sau a copiilor, a rudelor tale, de preocuparea prietenilor, și să ajungi să cunoști dragostea lui Dumnezeu din nou. Ce anume este dragostea lui Dumnezeu? Dragostea lui Dumnezeu este fără sentimente trupești și nu e afectată de relațiile de sânge. Este dragoste, pur și simplu. Deci, cum ar trebui oamenii să înțeleagă dragostea lui Dumnezeu? De ce am ajuns să discutăm despre dragostea lui Dumnezeu? Dragostea lui Dumnezeu e întruchipată în lucrarea lui Dumnezeu, astfel încât oamenii să o recunoască, să o accepte și să o experimenteze și, în cele din urmă, să-și dea seama că aceasta e dragostea lui Dumnezeu și să recunoască faptul că acesta este adevărul, că dragostea lui Dumnezeu nu reprezintă cuvinte goale, nici vreo formă de comportament din partea lui Dumnezeu, ci adevărul. Când o accepți drept adevăr, vei fi capabil să recunoști acest aspect al esenței lui Dumnezeu din ea. Dacă o tratezi ca pe o formă de comportament, vei avea dificultăți în a o recunoaște. Ce se înțelege prin „comportament”? Luați mamele, de exemplu: își dau tinerețea, sângele, transpirația și lacrimile pentru a-și crește copiii și le dau tot ce vor. Indiferent dacă a făcut bine sau rău copilul ei, sau ce cale urmează, o mamă oferă în mod altruist, împlinește nevoile copilului ei, nedând niciodată lecții, ajutându-și sau îndrumându-și copilul cum să urmeze calea cea bună, doar îngrijindu-l, iubindu-l și protejându-l constant, fără discriminare, într-atât încât, în cele din urmă, copilul nu poate deosebi bine de rău. Aceasta este dragostea unei mame sau orice fel de dragoste născută din trupul, sentimentele și relațiile trupești ale omului. Între timp, dragostea lui Dumnezeu este exact opusul: dacă Dumnezeu te iubește, El exprimă acest lucru prin faptul că te mustră, te disciplinează și te emondează des. Deși s-ar putea ca zilele să-ți treacă într-un mod tensionat, în mustrare și disciplinare, odată ce ai experimentat acest lucru, vei descoperi că ai învățat multe, că ai discernământ și că ești înțelept când vine vorba de a interacționa cu alți oameni și, de asemenea, că ai ajuns să înțelegi unele adevăruri. Dacă dragostea lui Dumnezeu ar fi ca dragostea unei mame sau a unui tată, așa cum îți închipui tu că e, dacă El ar fi atât de scrupulos în grija Sa și invariabil îngăduitor, ai putea oare să câștigi aceste lucruri? Nu ai putea. Și, astfel, dragostea lui Dumnezeu pe care o pot înțelege oamenii este diferită de adevărata dragoste a lui Dumnezeu pe care o pot experimenta în lucrarea Lui; oamenii trebuie să o abordeze conform cuvintelor lui Dumnezeu și să caute adevărul în cuvintele Lui pentru a afla ce este adevărata dragoste. Dacă nu caută adevărul, cum ar putea o ființă coruptă să înțeleagă din senin ce este dragostea lui Dumnezeu, care este scopul lucrării Lui asupra omului și unde se află intențiile Lui minuțioase? Oamenii n-ar înțelege niciodată aceste lucruri. Aceasta este cea mai probabilă înțelegere greșită pe care o au oamenii despre lucrarea lui Dumnezeu și este aspectul esenței Lui pe care oamenii îl consideră cel mai greu de înțeles. Aceștia trebuie să-l experimenteze profund și personal, să interacționeze cu el în mod practic și să-l aprecieze pentru a-l putea înțelege. În mod obișnuit, când oamenii spun „dragoste”, înseamnă să dai cuiva ceea ce-i place, nu să-i dai ceva amar când vrea ceva dulce sau, chiar dacă uneori i se dă ceva amar, este pentru a trata o boală; pe scurt, implică egoismul, sentimentele și trupul omului; implică scopuri și motivații. Dar, indiferent ce face Dumnezeu asupra ta, indiferent cum te judecă și te mustră, cum te ceartă și te disciplinează sau cum te emondează, chiar dacă Îl înțelegi greșit și chiar te plângi de El în inima ta, Dumnezeu va continua să lucreze asupra ta cu răbdare neclintită. Care este scopul suprem al lui Dumnezeu când face asta? El folosește această metodă pentru a te trezi, astfel încât, într-o zi, să-I poți înțelege intențiile. Dar când vede acest final, ce a câștigat Dumnezeu? De fapt, nu a câștigat nimic. De ce spun asta? Pentru că tot ce ține de tine vine de la Dumnezeu. El nu are nevoie să câștige nimic. Nu are nevoie decât ca oamenii să urmeze corect și să pătrundă în conformitate cu cerințele Sale în timp ce Își îndeplinește lucrarea, pentru a putea în cele din urmă să trăiască adevărul-realitate, să trăiască având asemănare umană și să nu mai fie induși în eroare, amăgiți și ispitiți de Satana, să se poată răzvrăti împotriva Satanei, să se supună lui Dumnezeu și să I se închine și, atunci, Dumnezeu este mulțumit și măreața Lui lucrare este împlinită. Ce câștigă Dumnezeu? El te câștigă pe tine, iar tu Îl poți slăvi pe El. Dar ce înseamnă slava ta pentru Dumnezeu? Oare Dumnezeu nu ar mai fi Dumnezeu dacă nu L-ai slăvi? Oare nu ar fi atotputernic dacă nu L-ai slăvi? Faptul că nu-L slăvești I-ar schimba esența sau statutul? (Nu.) Nu. Se poate spune doar că aceasta este iubirea și lucrarea lui Dumnezeu. Înțelegerea voastră privind dragostea lui Dumnezeu drept vastă și imensă conține acest sens? (Nu.) Înțelegerea voastră nu a ajuns la acest punct. Chiar și atunci când cineva Îi frânge inima lui Dumnezeu, iar ceilalți cred că El nu l-ar putea mântui în niciun caz, care este atitudinea lui Dumnezeu atunci când persoana reflectează asupra sa, își dă seama de greșelile sale, se căiește, lasă deoparte răul din mâinile sale și acceptă mântuirea Lui? Dumnezeu o acceptă, totuși. Atât timp cât oamenii merg pe calea cea dreaptă, Dumnezeu nu va ține seama de fărădelegile lor. Aceasta este iubirea lui Dumnezeu. Ce noțiune a omului trebuie remediată aici? Noțiunea privind felul în care iubește Dumnezeu. Oamenii ar trebui să-și lase în urmă diversele noțiuni și închipuiri; trebuie să caute și să înțeleagă adevărul pentru a-și putea abandona noțiunile. Este ușor să-ți lași noțiunile în urmă, dar schimbarea completă a noțiunilor nu este ușoară. Dacă vei întâlni o chestiune similară în viitor și noțiunea ta va apărea din nou, ce fel de problemă este aceasta? Ar demonstra că această noțiune este profund înrădăcinată în tine. Chiar dacă, în anumite privințe, îți poți abandona noțiunile având părtășie despre adevăr, în alte privințe nu vei putea să le abandonezi. Poate fi ușor să abandonezi o noțiune într-o privință, dar să-i faci pe oameni să-și rezolve complet noțiunile nu este ușor. Trebuie să înțelegi multe adevăruri înainte de a putea rezolva cu desăvârșire problema noțiunilor. Pentru aceasta, oamenii trebuie să caute adevărul în problemele pe care le întâlnesc, să experimenteze practic și să aprecieze dragostea lui Dumnezeu, iar El trebuie să săvârșească multe fapte pentru ca oamenii să-L poată cunoaște. Doar când oamenii Îl cunosc pe Dumnezeu poate fi înlăturată complet problema noțiunilor și închipuirilor lor despre Dumnezeu.

Ceea ce trebuie să disecați acum sunt noțiunile despre lucrarea lui Dumnezeu și care sunt acestea și, în principal, să îți rezumi diferitele închipuiri, conflicte și cerințe privind lucrarea lui Dumnezeu, suveranitatea și rânduielile Lui și modul în care lucrează El. Aceste lucruri te pot împiedica să te supui orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu și te pot face să înțelegi greșit și să te simți în conflict față de tot ceea ce a făcut Dumnezeu asupra ta. Astfel de noțiuni sunt foarte grave și merită disecate. De pildă, unii citesc cuvintele lui Dumnezeu care îi judecă și îi condamnă pe oameni și își formează noțiuni, spunând: „Dumnezeu spune că nu iubește oamenii ca mine, prin urmare poate că nu mă va mântui.” Nu este aceasta o noțiune? Care va fi consecința acestei noțiuni? Indiferent ce corupție ai sau ce fel de persoană ești, știi că lui Dumnezeu nu-I plac oamenii care se răzvrătesc împotriva Lui, așadar de ce nu te căiești? Dacă accepți adevărul, te eliberezi de corupția ta și te supui pe deplin lui Dumnezeu, nu vei fi atunci pe placul Lui? De ce Îl delimitezi pe Dumnezeu, spunând că nu te va mântui? Aceste gânduri negative pe care le nutrești te vor împiedica să-L urmezi pe Dumnezeu și să-I experimentezi lucrarea, te vor face să rămâi în impas, să te lași pradă disperării și chiar să-L respingi pe Dumnezeu. Antihriștii și oamenii răi apar în anumite biserici și creează tulburări și, făcând asta, induc în eroare anumiți oameni – este acesta un lucru bun sau un lucru rău? Este aceasta iubirea lui Dumnezeu sau se joacă El cu oamenii și-i dezvăluie? Nu poți înțelege asta, nu-i așa? Dumnezeu aduce toate lucrurile în slujba Lui, pentru a-i desăvârși și a-i mântui pe cei pe care vrea să-i mântuiască, iar cei care caută realmente adevărul și îl practică, dobândesc, în final, adevărul. Cu toate acestea, cei care nu caută adevărul se plâng, spunând: „Nu-i corect ca Dumnezeu să lucreze în felul acesta. Asta mă face să sufăr foarte mult! Aproape am urmat antihriștii. Dacă acest lucru chiar a fost rânduit de Dumnezeu, cum le poate El permite oamenilor să urmeze antihriștii?” Ce se întâmplă aici? Faptul că nu ai urmat antihriștii dovedește că ai protecția lui Dumnezeu; dacă îi urmezi, atunci Îl trădezi pe Dumnezeu, iar El nu te mai vrea. Așadar, este un lucru bun sau unul rău că acești antihriști și oameni răi provoacă tulburări în biserică? Din exterior, pare a fi un lucru rău, dar când acești antihriști și oameni răi sunt dezvăluiți, dobândești mai mult discernământ, ei sunt înlăturați, iar statura ta sporește. În viitor, când vei mai întâlni astfel de oameni, vei avea discernământ în privința lor, chiar înainte să-și dea arama pe față, și îi vei respinge. Asta îți va permite să tragi învățăminte și să ai beneficii; vei știi cum să identifici antihriștii și nu vei mai fi indus în eroare de Satana. Așadar, spune-Mi, nu este un lucru bun ca antihriștii să tulbure și să inducă în eroare oamenii? Numai experimentând până în acest stadiu pot oamenii să vadă că Dumnezeu nu a acționat conform noțiunilor și închipuirilor pe care le au, și că Dumnezeu îi permite marelui balaur roșu să provoace frenetic tulburări și le permite antihriștilor să-i inducă în eroare pe aleșii Lui, astfel încât El să-l poată folosi pe Satana în slujba Sa, pentru a-Și desăvârșii aleșii, și doar atunci înțeleg oamenii intențiile minuțioase ale lui Dumnezeu. Unii spun: „Am fost indus în eroare de antihriști de două ori și tot nu-i pot discerne. Dacă apare un antihrist și mai viclean, voi fi indus în eroare din nou.” Atunci lasă să se întâmple din nou, așa încât să poți experimenta acest lucru și să înveți lecția – Dumnezeu trebuie să facă lucrurile astfel pentru a putea mântui omenirea de influența Satanei. Două sintagme pot fi folosite aici pentru a descrie modul în care lucrează Dumnezeu, și anume că diferitele moduri în care lucrează El sunt extraordinare și dincolo de închipuirea oamenilor obișnuiți. De ce definesc lucrarea lui Dumnezeu folosind aceste două sintagme: „extraordinare” și „dincolo de închipuire”? Pentru că omenirea coruptă nu poate înțelege aceste lucruri și nu înțelege adevărul, felul cum lucrează Dumnezeu sau înțelepciunea Lui în lupta împotriva Satanei – întreaga omenire nu are habar de aceste lucruri. Așadar, cum pot oamenii să nutrească încă idei și noțiuni? Fiindcă deprind puține cunoștințe, înțeleg niște doctrină și au preferințe proprii, așa încât își formează anumite noțiuni și închipuiri. Însă când vine vorba de chestiuni legate de tărâmul spiritual și de lucrarea pe care o săvârșește Dumnezeu, nu înțeleg deloc aceste lucruri. În zilele de pe urmă, Creatorul Își arată direct chipul întregii omeniri și Își rostește cuvintele. Este prima dată când se întâmplă acest lucru de la crearea lumii. Altfel spus, Își arată chipul întregii omeniri și săvârșește în mod public fapte astfel, Își face public planul de gestionare și apoi îl pune în aplicare și îl duce la îndeplinire în rândul omenirii – este prima dată când se întâmplă acest lucru. Oamenii nu au habar și sunt străini de acest tărâm al gândirii lui Dumnezeu, al esenței Lui și al modului în care lucrează El, prin urmare este normal să aibă noțiuni despre aceste lucruri, dar asta nu înseamnă că sunt în acord cu adevărul. Indiferent cât de normale sunt noțiunile oamenilor, tot se împotrivesc adevărului, nu se conformează cuvintelor lui Dumnezeu și intră în conflict cu intențiile Lui. Dacă aceste noțiuni nu sunt rezolvate în timp util, vor fi un obstacol uriaș în calea experimentării lucrării lui Dumnezeu de către oameni și a intrării lor în viață. În consecință, când vine vorba de noțiunile umane, oricât de mult sunt în acord cu închipuirile și ideile oamenilor, atât timp cât nu se conformează cu adevărul și cuvintele lui Dumnezeu, sunt toate contrare adevărului și se opun Lui, nefiind compatibile cu Dumnezeu. Indiferent cât de potrivite cu propriile închipuiri ar fi noțiunile oamenilor, ei ar trebui să încerce mereu să le discearnă; nu ar trebui în niciun caz să-și accepte orbește noțiunile. Ce ar trebui să accepte omenirea? Ar trebui să accepte cuvintele lui Dumnezeu, adevărul și toate lucrurile pozitive care vin de la El. În ceea ce privește lucrurile care țin de Satana, indiferent cât de bune sau cât de conforme cu propriile închipuiri cred oamenii că sunt aceste lucruri, nu trebuie să le accepte, ci să le respingă. Doar astfel pot să dobândească supunerea față de Dumnezeu și să îndeplinească cerințele Creatorului.

Noțiunile oamenilor pot fi rezolvate doar prin cuvintele lui Dumnezeu și prin folosirea adevărului; nu pot fi ignorate predicând doctrine și oferind îndemnuri – nu este atât de ușor. Oamenii nu au niciun angajament față de lucrurile drepte, ci sunt predispuși la a se agăța de diverse noțiuni sau de lucruri ticăloase, denaturate, pe care le este greu să le ignore. Care este cauza? Cauza este că au firi corupte. Indiferent dacă noțiunile oamenilor sunt însemnate sau mărunte, grave sau nu, dacă ei nu au firi corupte, aceste noțiuni sunt ușor de rezolvat. La urma urmei, noțiunile sunt doar un mod de gândire, dar din cauza firilor corupte ale oamenilor, cum ar fi aroganța, intransigența și chiar ticăloșia, noțiunile devin un fitil care îi face pe oameni să intre în conflict cu Dumnezeu, să Îl interpreteze greșit și chiar să-L judece. Cine mai poate să se supună lui Dumnezeu și să-L slăvească atunci când nutrește noțiuni despre El? Nimeni. Când nutresc noțiuni, oamenii sunt doar conflictuali față de Dumnezeu, se plâng de El, Îl judecă și chiar Îl condamnă. Acest lucru este suficient pentru a demonstra că noțiunile iau naștere din firile corupte, că apariția noțiunilor este dezvăluirea firilor corupte și că toate firile corupte dezvăluite sunt de răzvrătire și de împotrivire față de Dumnezeu. Unii spun: „Am noțiuni, dar nu mă împotrivesc lui Dumnezeu.” Acesta este un mod înșelător de a vorbi. Chiar dacă nu spun nimic, tot sunt conflictuali în inimile lor, iar comportamentul lor este conflictual. Mai pot astfel de oameni să se supună adevărului când sunt așa? Este imposibil. Conduși de o fire coruptă, ei se agață de noțiunile lor – acest lucru e cauzat de firile lor corupte. Și așa, pe măsură ce noțiunile sunt rezolvate, la fel sunt și firile corupte ale oamenilor. Dacă firile corupte ale oamenilor sunt rezolvate, atunci multe dintre gândurile lor imature, copilărești și chiar și lucrurile care deja au devenit noțiuni nu sunt o problemă pentru ei; ele sunt doar gânduri și nu afectează îndeplinirea datoriei tale sau supunerea ta față de Dumnezeu. Noțiunile și firile corupte sunt legate. Uneori, în inima ta se află o noțiune, dar ea nu îți dirijează acțiunile. Atunci când nu îți încalcă interesele directe, tu o ignori. Ignorând-o, totuși, nu înseamnă că nu există o fire coruptă în cadrul noțiunii tale și, atunci când se întâmplă ceva care este în conflict cu noțiunea ta, te agăți de ea cu o anumită atitudine, o atitudine dominată de firea ta. Această fire ar putea fi intransigența, aroganța, și ar putea fi cruzimea; te face să strigi din toată gura la Dumnezeu, spunând: „Punctul meu de vedere a fost aprobat academic de multe ori. Oamenii l-au susținut mii de ani, așa că eu de ce nu pot s-o fac? Lucrurile despre care spui că sunt în contradicție cu noțiunile umane sunt greșite, deci cum mai poți spune că sunt adevărul, că sunt mai presus de toate? Perspectiva mea e cea mai înaltă din toată omenirea!” O singură noțiune te poate duce la un astfel de comportament, la o astfel de vociferare. Ce provoacă acest lucru? (Firile corupte.) Exact, este provocat de firile corupte. Există o relație directă între noțiuni și firile corupte ale oamenilor, iar noțiunile lor trebuie rezolvate. Odată ce noțiunile oamenilor despre credința în Dumnezeu au fost abordate, devine ușor pentru ei să se supună rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu și astfel, își îndeplinesc bine datoria mai ușor, nu o iau pe căi ocolite, nu perturbă sau tulbură și nu fac nimic care să-L facă de rușine pe Dumnezeu. Dacă noțiunile și închipuirile oamenilor nu sunt abordate, devine ușor ca ei să facă lucruri care provoacă perturbări și tulburări. În cazuri mai grave, noțiunile oamenilor pot da naștere în ei la tot felul de conflicte față de întruparea lui Dumnezeu. În ceea ce privește noțiunile, acestea sunt cu siguranță opinii greșite, în contradicție cu adevărul, complet opuse adevărului și care pot provoca în sinea oamenilor tot felul de sentimente conflictuale față de Dumnezeu. Acest conflict te face să te îndoiești de Hristos și să devii incapabil să-L accepți sau să te supui Lui, afectându-ți totodată acceptarea adevărului și intrarea în adevărul-realitate. În cazuri și mai grave, diversele noțiuni ale oamenilor despre lucrarea lui Dumnezeu îi fac să tăgăduiască lucrarea Lui, modurile în care lucrează El, precum și suveranitatea și rânduielile Lui – caz în care nu au absolut nicio speranță de mântuire. Indiferent despre ce aspect al lui Dumnezeu au oamenii noțiuni, în spatele acestora se ascund firile lor corupte, ceea ce poate conduce la agravarea acestor firi corupte, dând oamenilor și mai mult un pretext pentru a aborda lucrarea lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Însuși și firea Lui folosindu-și propriile firi corupte. Oare acest lucru nu-i încurajează să se împotrivească lui Dumnezeu cu firile lor corupte? Aceasta este consecința noțiunilor pentru om.

Deși anterior am vorbit adesea despre noțiunile umane, n-am avut niciodată părtășie în mod sistematic și detaliat despre aspectele și chestiunile în legătură cu care nutresc oamenii noțiuni și despre tipul de noțiuni pe care și le formează aceștia. Având părtășie și disecând astfel punct cu punct astăzi, v-am dat o linie clară de urmat, astfel încât să știți ce fel de noțiuni aveți și, apoi, să aveți o cale pentru a le rezolva una câte una. Dacă oamenii pot rezolva aceste noțiuni una câte una, toate aspectele adevărului vor deveni din ce în ce mai clare pentru ei. Astfel, drumul lor înainte va deveni și el tot mai clar, iar calea pe care merg în credința lor în Dumnezeu va deveni tot mai solidă și mai strălucitoare cu cât merg mai departe.

20 septembrie 2018