254 Pocăință

Bune intenții, sfatul zilelor de pe urmă,

trezesc omul din somn adânc.

Amintiri dureroase,

pete vechi îmi torturează conștiința.

În buimăceală, cu teamă mă rog,

solemn, în pocăință.

Ești prea blând,

dar eu Te-am înșelat cu iubire falsă.

Sufletu-mi rău n-a regretat.

Trăind în păcat, fără teamă.

Fără să-mi pese ce-ai simțit.

Dorind numai harul Tău.

Neliniștit, îmi plâng de milă,

Îmi pare rău, nu mă pot opri.

Autoamăgirea e greu de ascuns.


Fără a ști că ești credincios şi drept,

mi-am căutat scăparea.

Când lucrarea Ta e gata, cine Te poate opri?

Rămân doar regrete și oftat.

Trăind în păcat, în corupție,

vina mi-apasă inima.

Cuvinte sincere persistă în mine.

Urăsc cât de josnic am ajuns.

Cu mâna goală, cuvântu-Ți înfrunt.

Prea rușinat să Te văd. Mm...


Anterior: 253 Nu cer decât ca Dumnezeu să fie mulțumit

Înainte: 255 Tânjesc mereu după iubirea lui Dumnezeu

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte

Contactează-ne pe Messenger