Fragmentul 79

Ce impresii v-ați făcut, după ce ați cântat imnul „Acela care deține suveranitatea peste toate lucrurile”? Ce părere aveți? Toți cei trecuți prin viață au îndurat multe greutăți, dar ei, de fapt, nu știu de ce și nimeni nu se gândește la cauza acestor greutăți, dacă au rost sau dacă este bine ca oamenii să trăiască astfel. Când sunt tineri, oamenii își doresc mereu să poarte haine frumoase, să mănânce bine și așa cred ei că dobândesc fericirea. Când cresc, oamenii încep să mediteze cum trebuie să muncească din greu în studiile lor, ca să se distingă printre alții și să aibă o viață bună. Când se maturizează, oamenii încep să-și dorească să câștige mulți bani, faimă și profit și să obțină putere și influență. Vor să fie mai presus de ceilalți. Caută mereu o slujbă la guvern și să dobândească respectul și admirația lumii. Când devin părinți, speră ca urmașii lor să înflorească, generație după generație, să continue să prospere și să progreseze. Ce rost au toți acești pași pe care-i fac oamenii? De ce gândesc oamenii astfel? De ce trăiesc cu toții așa? Oamenii trăiesc fără să aibă o cale. De ce spun că nu au o cale? Pentru că oamenii nu știu de unde vin sau încotro se duc și nu știu ce ar trebui să facă în viața aceasta, cum s-o trăiască sau cum să pășească pe calea vieții lor. Oamenii nu știu aceste lucruri. Și atunci, de ce încă pot oamenii să alerge necontenit după faimă, profit și fericire, până la sfârșitul zilelor, fără să privească înapoi? Pentru că oamenii sunt corupți de Satana și și-au făurit o gândire și o perspectivă greșită asupra vieții. Consideră că e bine să trăiască astfel și că e dreaptă și corectă goana după faimă și profit. Ei cred că faima și profitul înseamnă fericirea și această credință le îndrumă viața. Așa alunecă oamenii pe panta goanei după faimă și profit și, ca urmare, nu-și găsesc niciodată fericirea, nici până în clipa morții. Cu toții trăiesc așa. Nu există altă cale de urmat în lumea aceasta. Toți vor să câștige bani și să ducă o viață bună. Fără bani, viața e grea, iar cu bani poți face multe, deci toți își doresc să câștige mai mulți. Când viața le devine îmbelșugată, vor să-și păstreze averea și să transmită copiilor moștenirea, dar nimeni nu înțelege că o astfel de viață este deșartă. Toți părăsesc această lume cu regrete, întrebări fără răspuns și un sentiment de șovăială. Oamenii trec prin viață săraci sau bogați și trăiesc o viață mai lungă sau mai scurtă. Unii sunt oameni simpli, alții, demnitari și oficiali de rang înalt. Sunt oameni din toate păturile societății, dar cu toții trăiesc, în esență, la fel: se luptă pentru faimă și profit, conform propriilor dorințe, ambiții și firi satanice și nu-și vor găsi liniștea până când nu-și vor atinge scopurile. Văzând cum stau lucrurile, unii s-ar putea întreba: „De ce trăiesc oamenii așa? Nu există altă cale de urmat? Oamenii trăiesc oare doar ca să mănânce și să bea bine tot timpul, până când mor? Apoi, unde se duc? De ce sunt atâtea generații care au trăit, de-a rândul, în același fel? Care este cauza acestui lucru?” Oamenii nu știu de unde vin, care este misiunea lor în viață sau cine deține puterea și suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. Generațiile vin și pleacă, una după alta, și fiecare trăiește și moare în același mod. Toate vin și pleacă la fel și nimeni nu găsește mijloacele adevărate sau adevărata cale de a trăi. Nimeni nu caută adevărul în asta. Din timpuri vechi și până acum, oamenii au trăit la fel. Cu toții caută și așteaptă, dorindu-și să vadă cum va arăta umanitatea, fără ca niciunul să ajungă să o cunoască sau să o vadă. Când totul a fost zis și făcut, oamenii pur și simplu nu știu cine este Acela care guvernează și deține suveranitate peste toate acestea sau dacă El chiar există. Ei nu cunosc răspunsul la aceste întrebări și tot ce le rămâne de făcut e să continue să trăiască neajutorați, tânjind an după an și îndurând zi după zi, până acum. Dacă oamenii ar ști de ce se întâmplă toate acestea, li s-ar arăta astfel o cale de urmat în privința modului în care ar trebui să trăiască? Ar fi atunci capabili să se elibereze de această suferință și să nu mai trăiască în conformitate cu dorințele și speranțele omenești? Când oamenii vor înțelege de ce trăiesc și de ce mor și cine conduce această lume, când vor înțelege răspunsul, că Acela care deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor este Domnul întregii creații, atunci vor avea o cale de urmat. Vor ști că ar trebui să caute adevărul în cuvintele lui Dumnezeu pentru a găsi o cale de a merge mai departe și că nu trebuie să trăiască într-o astfel de suferință, bazându-se pe dorințe și speranțe. Dacă oamenii descoperă de ce trăiesc și mor, nu ar fi aceasta o soluție pentru toate suferințele și greutățile umane? Nu le-ar oferi asta izbăvire? Oamenii vor fi găsit cu adevărat izbăvirea și vor fi complet eliberați.

La ce ar trebui să cugetați în adâncul sufletului, după ce ascultați imnul: „Acela care deține suveranitatea peste toate lucrurile”? Dacă oamenii ar ști de ce trăiesc și de ce mor și cine este, de fapt, Suveranul acestei lumi și al tuturor lucrurilor și Acela care domnește peste toate lucrurile, unde anume se află și ce îi cere El omului ‒ dacă ar putea înțelege aceste lucruri, ar ști cum să se poarte față de Creator și cum să-L venereze și să-L asculte, ar găsi tărie în inimă, ar fi împăcați și fericiți și nu ar mai trăi în astfel de chin și suferință. Atunci când vine momentul analizei finale, oamenii trebuie să înțeleagă adevărul. Calea pe care o aleg pentru a-și trăi viața este crucială și felul în care trăiesc este, de asemenea, important. Felul în care trăiește cineva și calea pe care merge stabilesc dacă viața sa este plină de fericire sau durere. Acesta este un lucru pe care oamenii ar trebui să-l înțeleagă. Când oamenii aud acest imn, pot avea acest sentiment profund în inimi: „Viețile tuturor oamenilor urmează acest tip de model; oamenii din vechime nu au făcut excepție, iar oamenii moderni sunt la fel ca dintotdeauna. Oamenii moderni nu au schimbat acest fel de a fi. Așadar, există un Suveran printre oameni, un Dumnezeu legendar care conduce toate lucrurile? Dacă omenirea Îl poate găsi pe Dumnezeu, Acela care conduce toate lucrurile, va putea omenirea să simtă fericire? Esențialul acum este să găsim sursa omenirii. Unde se află aceasta? După ce va găsi sursa, omenirea poate trăi într-un alt fel de tărâm. Dacă omenirea nu o va putea găsi și va continua să trăiască același fel de viață ca și până acum, va putea oare să atingă fericirea?” Dacă oamenii nu cred în Dumnezeu, chiar dacă știu că omenirea este profund coruptă, ce le rămâne de făcut? Pot rezolva problema concretă a corupției? Au o cale către mântuire? Chiar dacă îți dorești să te schimbi în bine și să trăiești o asemănare umană, poți face asta? Nu ai o cale pe care să mergi pentru a face acest lucru! Unii oameni, de exemplu, trăiesc pentru copiii lor; poți spune că nu dorești să faci asta, dar poți reuși? Unii oameni se agită și se împovărează cu muncă pentru bogăție, faimă și profit. Poți spune că nu dorești să te agiți pentru așa ceva, dar chiar reușești? Fără să-ți dai seama, ai luat deja această cale și, chiar dacă îți dorești să-ți schimbi felul de a trăi, nu poți. Cum trăiești în lumea aceasta nu stă în mâinile tale! Care este sursa acestui lucru? Toate se trag din faptul că oamenii nu cred în Dumnezeul adevărat și nu au dobândit adevărul. Ce sprijină sufletul unui om? Unde caută acesta sprijin sufletesc? Oamenii caută sprijin sufletesc în reuniunea familiei, în fericirea căsniciei, în bucuria dată de lucrurile materiale, în bogăție, faimă și câștig, în statutul, sentimentele și cariera lor și în fericirea generației viitoare. Este cineva care să nu caute sprijin sufletesc în aceste lucruri? Cei cu copii îl găsesc în copii; cei fără copii, îl găsesc în carierele lor, în căsnicie, statut social și în faimă și profit. Felurile de a trăi create în acest fel sunt toate la fel; pradă stăpânirii și puterii Satanei și, în pofida lor, toți oamenii se agită și se împovărează cu muncă de dragul faimei, profitului, planurilor, carierelor, căsniciilor, familiilor, sau de dragul generației viitoare, sau a plăcerilor fizice. Este aceasta calea cea dreaptă? Oricât de mult s-ar agita oamenii în forfota acestei lumi, oricât de împliniți ar fi pe plan profesional, oricât de fericite le-ar fi familiile sau oricât de mari, oricât de prestigios le-ar fi statutul, sunt ei capabili să apuce pe calea cea dreaptă în viață? Gonind după faimă și profit, după cucerirea lumii sau urmărindu-și carierele, sunt ei capabili să înțeleagă că Dumnezeu a creat toate lucrurile și este suveran peste destinul omenirii? Nu este cu putință. Dacă oamenii nu recunosc faptul că Dumnezeu e suveran peste destinul omenirii, atunci, indiferent de ceea ce urmăresc în mod special sau de calea lor, calea pe care merg este greșită. Nu este calea dreaptă, ci cea necinstită, calea răului. Nu contează dacă sprijinul sufletesc ți-a dat sau nu satisfacție și nu contează unde ai găsit acel sprijin: nu este credință autentică și nu este calea cea dreaptă pentru viața umană. Ce înseamnă să ai credință autentică? Să accepți apariția și lucrarea lui Dumnezeu și să accepți tot adevărul pe care l-a exprimat Dumnezeu. Acest adevăr este calea cea dreaptă pentru viața oamenilor și adevărul și viața pe care oamenii ar trebui să le urmărească. Să mergi pe calea cea dreaptă în viață înseamnă să-L urmezi pe Dumnezeu și să fii capabil, sub conducerea cuvintelor Lui, să înțelegi adevărul, să deosebești binele de rău, să știi ce e pozitiv și ce e negativ și să înțelegi suveranitatea și atotputernicia Lui. Când oamenii înțeleg cu adevărat, în adâncul sufletului lor, că Dumnezeu nu a creat doar cerul, pământul și toate lucrurile, ci este și Suveran asupra universului și tuturor lucrurilor, ei pot să se supună tuturor orchestrărilor și rânduielilor Lui, să trăiască după cuvintele Lui și să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău. Asta înseamnă să mergi pe calea cea dreaptă pentru viața oamenilor. Când oamenii o iau pe calea cea dreaptă în viață, ei pot înțelege de ce trăiesc oamenii și cum ar trebui să-și ducă viața pentru a trăi în lumină și a primi binecuvântarea și aprobarea lui Dumnezeu.

Pentru ce trăiți acum? Înțelegeți? (Trăim ca să ducem la bun sfârșit misiunile și atribuțiile pe care ni le-a dat Dumnezeu și să ne îndeplinim datoria de ființe create.) Dacă vrei să-ți faci datoria de ființă creată și să îndeplinești atribuția dată de Dumnezeu, aceasta este o dorință subiectivă a ta și calea pe care ai ales-o în viață, ceea ce este corect. Dar ia aminte la un lucru: oamenii trăiesc în această lume și acest lucru este rânduit de Dumnezeu. Toți oamenii vin pe lume cu o misiune. Nu vin aici din întâmplare: totul este guvernat, rânduit și orchestrat de Dumnezeu, fără urmă de greșeală. Pe măsură ce oamenii vin pe lume, prin tot ceea ce învață sau fac, se pregătesc pentru rolul pe care îl joacă. Care este acest rol? Faptul că trebuie să îndeplinească o sarcină în această lume: sunt lucruri pe care trebuie să le facă. De exemplu, doi oameni se căsătoresc și au un copil, iar toți trei formează o familie completă. În cadrul acestei familii, soția trăiește pentru a-și îndeplini misiunea, aceea de a-și iubi copilul și soțul, având grijă de familie. Pentru ce trăiește copilul, atunci? Care este rolul acestuia? În calitate de moștenitor al familiei, duce mai departe linia familiei. Reprezintă generația următoare a acestei familii. Această familie este completă pentru că a venit pe lume copilul și acesta este primul rol pe care-l joacă el. Fie că este fată sau băiat, copilul are propria misiune. Cât privește destinul său, ce acreditări academice, competențe sau profesie are după ce crește sau când crede în Dumnezeu și ce sarcină îndeplinește ulterior, nu sunt toate acestea etape planificate și rânduite de Dumnezeu? (Ba da.) Are copilul posibilitatea de a alege? (Nu are.) Din prima clipă în care cineva se naște într-o familie, nici măcar o etapă nu este o alegere personală și totul este rânduit de Dumnezeu. Totul este rânduit de Dumnezeu și acesta este adevărul. Acest lucru se referă la scopul vieții oamenilor. De pildă, dacă studiezi muzica și ai condițiile și mediul familial propice pentru asta, atunci este studiul muzicii ceva ce ai ales tu? (Nu este.) Te-ai născut în acest mediu, ai dobândit o competență profesională prin oblăduirea acestui mediu și ai îndeplinit această misiune. Ce ți-a permis să o îndeplinești? Faptul că Dumnezeu a poruncit asta, nu că așa ai ales tu. Nu a fost acest lucru îndeplinit prin orchestrarea Creatorului? Cine a decis faptul că îți îndeplinești datoria acum și investești tot ceea ce știi și ceea ce ai învăța? (Dumnezeu.) A fost decizia lui Dumnezeu, nu a ta. Vorbind obiectiv, pentru cine trăiești acum? (Trăim pentru Dumnezeu.) În realitate, este la fel pentru orice persoană. Cu toții trăiesc pentru suveranitatea și rânduiala lui Dumnezeu, fie că-și dau sau nu seama și fie că sunt sau nu conștienți de acest lucru. Oamenii sunt ca pionii dintr-un joc. Oriunde te poziționează Dumnezeu, orice te pune să faci și oricât te ține într-un loc, totul este sub orchestrarea Lui. Cât privește orchestrarea lui Dumnezeu, în realitate, toți oamenii trăiesc în slujba suveranității și rânduielii Lui și după gestionarea Lui și nu dețin controlul. Indiferent cât ai fi de capabil sau de înzestrat, nu poți trece de destinul pe care Dumnezeu l-a poruncit pentru tine. Nimeni nu poate depăși aceste limite sau încălca destinul și viața care i-au fost stabilite și rânduite de Creator. Toate acestea sunt lucruri despre care oamenii nu au habar în realitate și au trăit dintotdeauna, fără să știe și în mod involuntar, sub orchestrarea și suveranitatea lui Dumnezeu. Analizând obiectiv, ce au înțeles oamenii? (Viața și moartea lor nu depind de ei, ci sunt sub suveranitatea și orchestrarea lui Dumnezeu.) (Nu ar trebui să încerce să ia frâiele propriului destin și ar trebui să se supună suveranității și rânduielii lui Dumnezeu.) Vei progresa dacă poți vedea astfel lucrurile. Ce adevăruri ar trebui să înțelegi pentru a te putea supune lui Dumnezeu? Indiferent de tipul de familie în care trăiești și oricare ar fi calibrul, intelectul sau gândurile tale, destinul tău și tot ceea ce este legat de tine se află sub orchestrarea lui Dumnezeu. Nu ai niciun cuvânt de spus în asta. Aceasta este calea pe care ar trebui să o aleagă oamenii: să înțeleagă cum a aranjat Dumnezeu tot ce e legat de fiecare, cum îndrumă El acest lucru și cum îl va îndruma pe viitor, să caute să înțeleagă voia și intențiile lui Dumnezeu și apoi să trăiască pe calea destinului guvernat și orchestrat de Creator. Calea nu este lupta, înhățatul și goana după lucruri. Nu este vorba despre a analiza sau a te împotrivi voii Creatorului; nu este vorba despre a analiza sau a te împotrivi tuturor lucrurilor rânduite de Dumnezeu pentru tine. Nu-ți face asta viața corectă și adecvată? Acest lucru pune capăt îndoielilor precum: „de ce trăiesc oamenii și de ce mor” sau suferinței că „aceia care trăiesc repetă aceeași istorie tragică a celor care au pierit”. Oamenii simt că nu e nicio greutate în a trăi această viață și că au găsit sursa vieții. Înțeleg ce înseamnă destinul, știu cum ar trebui oamenii să se supună rânduielii Creatorului și nu se împotrivesc. Acesta este un mod semnificativ de a trăi. Oamenii nu se mai bazează pe închipuirile minții lor sau pe propria putere pentru a se zbate și a se lupta pentru fericire. Știu că toate acestea sunt lucruri nesăbuite și îndărătnice și nu le mai repetă. Au învățat să se supună suveranității și rânduielii Creatorului și au aflat câtă suferință e astfel evitată! Așadar, trăiți așa acum? Simțiți că trăiți nedreptățiți și subestimați? Știți că talentele și datoria voastră vă sunt rânduite și dăruite de Dumnezeu, dar tot simțiți că ați fost nedreptățiți și că datoria pe care o aveți nu vă permite să vă realizați aspirațiile. Aveți obiective mai înalte, dar domeniul în care vă îndepliniți datoria nu vă permite să le atingeți. Gândiți astfel? (Nu.) Nu aveți ambiții sau dorințe, nu aveți cerințe extravagante, ați lăsat deoparte tot ceea ce ar trebui și singurul lucru care vă lipsește este să înțelegeți adevărul pentru a vă înlătura stările corupte. Acest lucru face tot mai clară calea pe care oamenii ar trebui să pășească și direcția în care ar trebui să se îndrepte. Nu mai trebuie să pună întrebări precum: „De ce trăiesc oamenii? Și de ce mor? Cine este Acela care domnește peste toate lucrurile?” Indiferent ce urmăriți sau indiferent de dorințele voastre, doar întorcându-vă la prezența Creatorului, înfăptuind cu supunere ceea ce ar trebui să faceți și îndeplinindu-vă și ducându-vă la bun sfârșit datoria care vă revine, puteți trăi într-un mod care să vă aducă o conștiință curată și care este corect și adecvat. Nu mai există suferință. Acestea sunt sensul și valoarea vieții.

Fragmentul 81

Cei care Îl urmează pe Dumnezeu trebuie măcar să se poată lepăda de tot ceea ce au. Dumnezeu a spus în Biblie: „Oricine dintre voi care nu renunță la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:33). Ce înseamnă să te lepezi de tot ceea ce ai? Înseamnă să renunți la familie, la muncă, la toate legăturile lumești. E ceva ușor de făcut? Este foarte dificil. Fără voința de a o face, nu se poate realiza sub nicio formă. Când cineva are voința să renunțe, are în mod natural și voința de a îndura greutățile. Dacă cineva nu poate îndura greutățile, nu va putea renunța la nimic, cu toate că și-ar dori. Sunt și unii cărora, după ce au renunțat la familiile lor și s-au îndepărtat de cei dragi, li se face dor după ce-și îndeplinesc îndatoririle pentru un timp. Dacă într-adevăr nu pot suporta, ar putea să fugă acasă în secret ca să arunce o privire și apoi să se întoarcă la îndeplinirea îndatoririlor. Unele persoane care și-au părăsit căminul pentru a-și îndeplini îndatoririle nu se pot stăpâni să nu li se facă dor de cei dragi de Anul Nou sau de alte sărbători și, când toată lumea doarme noaptea, plâng în secret. Când termină, se roagă la Dumnezeu și se simt mult mai bine, după care revin la îndeplinirea îndatoririlor. Chiar dacă oamenii aceștia au putut să renunțe la familiile lor, nu sunt capabili să îndure multă suferință. Dacă nu pot scăpa nici măcar de aceste sentimente pentru relațiile trupului, cum vor putea ei oare să se sacrifice sincer pentru Dumnezeu? Unii sunt capabili să se lepede de tot ceea ce au și să-L urmeze pe Dumnezeu, renunțând la slujbele și familiile lor – dar care este scopul lor atunci când fac acest lucru? Unii încearcă să dobândească har și binecuvântări și alții, ca Pavel, sunt doar în căutarea unei cununi și a unei recompense. Puțini se leapădă de tot ceea ce au pentru a dobândi adevărul și viața și pentru a atinge mântuirea. Deci, care dintre aceste căutări este în acord cu voia lui Dumnezeu? Este, desigur, căutarea adevărului și câștigarea vieții. Acest lucru este întru totul conform voii lui Dumnezeu și este cea mai importantă parte din credința în Dumnezeu. Poate cineva să câștige adevărul dacă nu se leapădă de lucrurile sau bogățiile lumești? Categoric nu. Sunt unii oameni care s-au lepădat de tot ceea ce aveau și și-au asumat îndatoririle, dar nu urmăresc adevărul și sunt mereu neglijenți și superficiali în îndeplinirea îndatoririlor. După ce plutesc în derivă în felul acest timp de câțiva ani, nu au nicio mărturie bazată pe experiență și niciun câștig. Cei care caută doar prestigiul și statutul și care merg pe calea antihriștilor sunt și mai puțin capabili să dobândească adevărul. Sunt mulți oameni a căror credință în Dumnezeu constă în a-și îndeplini un pic datoria în timpul lor liber. Le va fi mai ușor acestor oameni să dobândească adevărul? Nu le va fi, după cum Mi se pare. Dobândirea adevărului nu este un lucru ușor. O persoană trebuie să îndure multe greutăți și să plătească un preț mare. Un om trebuie, mai ales, să experimenteze greutățile judecății și ale mustrării, ale încercării și ale rafinării și pe ale emondării și tratării. Toate aceste greutăți trebuie îndurate. Adevărul nu se poate câștiga fără a îndura multă suferință. De câte ori trebuie cineva să se roage la Dumnezeu și să caute adevărul în timpul acesta? Câte lacrimi de părere de rău trebuie vărsate pentru Dumnezeu? Câte din cuvintele lui Dumnezeu trebuie cineva să citească înainte de a fi luminat și iluminat? Câte bătălii spirituale trebuie să poarte cineva înainte de a birui în fața Satanei? Și cât durează experimentarea acestor lucruri? Câți ani trebuie să treacă pentru a câștiga în sfârșit adevărul și aprobarea lui Dumnezeu? Luați în considerare experiența lui Petru și veți ști. Este mântuirea și desăvârșirea omului de către Dumnezeu atât de simplă cum își imaginează lumea? A renunța la tot ceea ce ai nu este un lucru simplu. Ce înseamnă cu adevărat să te lepezi de tot ceea ce ai? „Tot ceea ce ai” include mai mult decât lucrurile exterioare, mai mult decât familia, cei dragi, prietenii, și mai mult decât profesia, salariul, bogăția și viitoarele posibilități. Dincolo de aceste lucruri, include aspectele legate de minte și suflet: cunoștințele, învățarea, punctul personal de vedere asupra lucrurilor, regulile de trai, preferințele trupului, precum și lucrurile la care aspiră cineva, ca prestigiul și statutul. Renunțarea la tot ceea ce ai constă, în principal, din aceste lucruri; toate fac parte din ceea ce înseamnă să renunți la tot ceea ce ai. E ușor să renunți deodată la lucrurile exterioare. Lucrurile la care oamenii țin, însă, la care aspiră și pe care le poartă în suflet drept cele mai importante și de preț pentru ei reprezintă tot ceea ce are cineva și sunt cel mai dificil de lepădat. Principalul motiv pentru care acum majoritatea oamenilor nu se pot lepăda este că nu pot renunța la aceste lucruri, deoarece sunt ceea ce ei îndrăgesc și prețuiesc cel mai mult. Notorietatea și statutul – de exemplu – sau faima și bogăția, cariera mult iubită a cuiva sau cele mai de preț bunuri sunt lucrurile la care se renunță cel mai greu. Era un director de bancă și el a ajuns să creadă în Dumnezeu. A văzut că spusele lui Dumnezeu erau chiar adevărul și că tot ceea ce face Dumnezeu este lucrarea de mântuire a omului, dar, după ce a decis să se lepede de tot ceea ce avea și să-L urmeze pe Dumnezeu, s-a frământat cu privire la poziția lui la bancă. O clipă, s-a gândit: „Poziția mea la bancă este prețioasă. Este bine plătită și îmi oferă influență”, iar în clipa următoare, și-a zis: „Prin credința în Dumnezeu pot dobândi adevărul și viața eternă. Asta este important.” În inima lui se ducea o luptă continuă. Acum voia să fie director de bancă, apoi dorea să creadă în Dumnezeu. Acum dorea să pună mâna pe bani, apoi dorea să dobândească adevărul. Acum nu putea să renunțe la statutul său, apoi dorea să câștige viața eternă. Inima lui tot șovăia. Statutul de director de bancă era prea de preț pentru el și nu putea renunța. Luni în șir, a dus această luptă în inima lui până când, în cele din urmă și probabil reticent, a renunțat. Cât de greu i-a fost să renunțe la tot ceea ce avusese! Deși știa că slujba lui ca director de bancă era un lucru trecător care putea dispărea ca un nor de fum, tot nu i-a venit ușor să renunțe. Unii oameni sunt doctori, avocați sau directori la nivel înalt, iar avantajele și salariile lor sunt considerabile. Nu este ușor să renunți la astfel de lucruri; cine știe de câte luni de lupte lăuntrice vor avea nevoie pentru a renunța. Dacă cineva se luptă ani în șir înainte de a se lepăda de aceste lucruri și până în acel moment lucrarea lui Dumnezeu e aproape încheiată, oare mai are rost totul? În acel moment, persoana aceea poate cădea doar pradă dezastrului, jelindu-se și scrâșnind din dinți. Vei putea intra în Împărăția lui Dumnezeu doar dacă te lepezi de tot ceea ce este important pentru tine, pentru a-L urma pe Dumnezeu și a-ți face datoria, pentru a urmări adevărul și a câștiga viață. Ce înseamnă să intri în Împărăția lui Dumnezeu? Înseamnă că ești capabil să renunți la tot ceea ce ai și să-L urmezi pe Dumnezeu, să iei aminte la cuvintele Lui și să te supui rânduielii Lui, ascultându-L întru totul; înseamnă că El a devenit Domnul și Dumnezeul tău. Pentru Dumnezeu, acest lucru înseamnă că ai intrat în Împărăția Lui și, indiferent ce dezastre se abat asupra ta, te vei bucura de protecția Lui și vei putea supraviețui, fiind unul dintre cei oamenii din Împărăția Lui. Dumnezeu te va recunoaște ca adeptul Lui sau îți va promite să te desăvârșească, dar, prima dată, trebuie să-L urmezi pe Hristos. Doar astfel vei avea un rol de jucat în pregătirea pentru Împărăție. Dacă nu-L urmezi pe Hristos și ești în afara Împărăției lui Dumnezeu, Dumnezeu nu te va recunoaște. Și, dacă Dumnezeu nu te recunoaște, chiar dacă îți dorești să fii mântuit și să câștigi promisiunea lui Dumnezeu și desăvârșirea Lui, vei putea dobândi aceste lucruri? Nu vei putea. Dacă îți dorești să primești aprobarea lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să fii vrednic să intri în Împărăția Lui. Dacă te poți lepăda de tot ceea ce ai pentru a urmări adevărul, dacă poți căuta adevărul în timp ce îți îndeplinești datoria, dacă poți acționa conform principiilor și dacă ai mărturii adevărate bazate pe experiență, atunci ești vrednic să intri în Împărăția lui Dumnezeu și să-I primești promisiunea. Dacă nu te poți lepăda de tot ceea ce ai pentru a-L urma pe Dumnezeu, nu ești demn să intri în Împărăția Lui și nu ai dreptul la binecuvântarea și la promisiunea Lui. Sunt multe persoane care au renunțat acum la tot ceea ce au și care își îndeplinesc îndatoririle în casa lui Dumnezeu, dar, cu toate acestea, nu vor putea neapărat să atingă adevărul. O persoană trebuie să iubească adevărul și să-l poată accepta înainte de a-l câștiga. Dacă cineva nu caută adevărul, nu-l poate dobândi. Ca să nu mai vorbim despre cei care își îndeplinesc datoria în timpul liber – experiența lor cu lucrarea lui Dumnezeu este atât de limitată, încât dobândirea adevărului va fi și mai dificilă pentru ei. Dacă cineva nu-și îndeplinește datoria sau nu urmărește adevărul, va rata minunata ocazie de a atinge mântuirea și desăvârșirea lui Dumnezeu. Unii oameni pretind că ei cred în Dumnezeu, dar nu își îndeplinesc îndatoririle și caută doar lucruri lumești. Înseamnă asta că renunță la tot ceea ce au? Dacă cineva crede în felul acesta în Dumnezeu, Îl va putea urma până la capăt? Priviți la discipolii Domnului Isus: printre ei erau pescari, țărani și un perceptor. Când Domnul Isus le-a spus: „Urmați-Mă!”, și-au lăsat slujbele și L-au urmat pe Domnul. Nu s-au mai gândit la slujbele lor sau dacă vor avea cum să-și câștige traiul apoi și L-au urmat de îndată pe Domnul Isus. Petru I s-a dedicat Lui cu toată inima, îndeplinind însărcinarea dată de Domnul Isus până la capăt și respectându-și datoria. De-a lungul întregii sale vieți, el a urmărit iubirea lui Dumnezeu și, la final, a fost desăvârșit de Dumnezeu. În prezent, sunt unii oameni care nici măcar nu reușesc să se lepede de tot ceea ce au și, totuși, își doresc să pătrundă în Împărăție. Oare nu visează?

Ca să crezi în Dumnezeu, nu este îndeajuns să ai entuziasm. Trebuie să-I înțelegi voia, metoda de a-i desăvârși pe oameni, ce oameni desăvârșește și atitudinea și modul de abordare pe care ar trebui să le aibă cineva față de desăvârșirea oamenilor de către Dumnezeu. Mai mult, ca adept al lui Dumnezeu, trebuie să știi cât este de important să urmezi calea lui Dumnezeu. Acest lucru hotărăște dacă o persoană poate dobândi sau nu adevărul. A urma calea lui Dumnezeu înseamnă a practica adevărul. Doar prin punerea în practică a adevărului te poți supune sincer lui Dumnezeu, așadar, practicarea adevărului este esențială pentru dobândirea lui. Dacă cineva nu înțelege adevărul sau nu știe cum îl poate pune în practică, nu va putea nicicând să-l dobândească. Acesta e motivul pentru care cea mai importantă parte din credința în Dumnezeu este practicarea adevărului. Doar aceia care pun în practică adevărul pot atinge supunerea față de Dumnezeu, doar ei vor putea înțelege pe deplin adevărul și doar cei care înțeleg pe deplin adevărul Îl cunosc pe Dumnezeu. Toate aceste lucruri sunt atinse practicând adevărul. Indiferent de câți oameni cred în Dumnezeu, Dumnezeu Se uită la aceia care-I urmează calea, care practică adevărul și care I se supun sincer. Cei care cred în Dumnezeu trebuie să înțeleagă și să practice adevărul, pentru a deveni oameni care urmează voia lui Dumnezeu și care I se supun. Cei care urmăresc adevărul trebuie mai întâi să înțeleagă de ce ar trebui să creadă oamenii în Dumnezeu de-a lungul vieții, cum Dumnezeu a săvârșit lucrarea de mântuire a oamenilor de la venirea pe pământ și ce trebuie să atingă cei care urmăresc adevărul înainte de a dobândi mântuirea și a fi vrednici să primească promisiunea lui Dumnezeu și binecuvântarea Lui. În trecut, nimeni nu înțelegea aceste adevăruri. Toată lumea credea în Dumnezeu conform noțiunilor și închipuirilor oamenilor, considerând că a crede în Dumnezeu se referea la a primi binecuvântări, o cunună și o răsplată. Ca urmare, toți se împotriveau voii lui Dumnezeu, se abăteau de la adevărata cale și porneau pe cea a antihriștilor. De aceea, dacă cineva dorește să înțeleagă adevărul, să dobândească adevărul și să fie mântuit, trebuie să corecteze aceste păreri eronate din trecut asupra credinței în Dumnezeu. Noțiunile religioase, închipuirile și părerile lor teologice sunt deosebit de absurde; toate contravin adevărului și sunt niște sofisme amăgitoare. Dumnezeu nu dictează felul în care cred persoanele religioase. Dacă oamenii vor continua să procedeze la fel și să caute binecuvântări, o cunună și recompense, dacă vor continua să creadă în Dumnezeu cu acest fel de atitudine, vor putea dobândi adevărul și viața? Categoric nu. Ce perspectivă ar trebui să adopte oamenii, atunci, în credința lor în Dumnezeu? Trebuie să începi prin a înțelege voia lui Dumnezeu și să vezi limpede felul în care El îi mântuiește pe oameni. Dacă nu vei căuta adevărul, ci vei continua să crezi în Dumnezeu conform propriilor noțiuni și închipuiri, dacă vei continua să cauți faima, statutul, bogăția și lucrurile lumești, atunci, chiar dacă vei cuceri lumea întreagă, va merita dacă vei plăti cu prețul propriei vieți? Unii oameni spun: „Când voi câștiga suficient de mulți bani și voi avea o carieră de succes, când îmi voi realiza ambițiile și îndeplini visurile, atunci voi deveni credincios cu adevărat.” Te așteaptă Dumnezeu? Te așteaptă lucrarea lui Dumnezeu? Dacă nu poți renunța acum la acele lucruri, Dumnezeu nu-ți cere să renunți imediat, dar trebuie să practici renunțarea. Dacă într-adevăr nu poți, roagă-te la Dumnezeu și bazează-te pe El. Lasă-L să te îndrume. Mai departe, trebuie să cooperezi și să-ți îndeplinești îndatoririle. Care este scopul îndeplinirii îndatoririlor? De fapt, este acela de a pregăti fapte bune. Chiar dacă în cele din urmă nu vei putea fi desăvârșit în întregime, trebuie măcar să pregătești câteva fapte bune, ca să I le poți aduce drept dovadă atunci când va veni clipa în care Dumnezeu îi va răsplăti pe cei buni și îi va pedepsi pe cei ticăloși. Într-o zi, lucrarea lui Dumnezeu va ajunge la final și El va începe să recompenseze binele și să pedepsească răul. Te va pune să-ți prezinți faptele bune și, dacă nu vei avea niciuna, s-a terminat cu tine – vei fi pedepsit cu siguranță. Să spunem, de exemplu, că ai crezut în Dumnezeu vreo zece ani și singura îndatorire valoroasă pe care ai îndeplinit-o a fost să răspândești Evanghelia în timpul liber și să convertești astfel câțiva credincioși. Nici măcar nu știi dacă acei oameni își vor păstra convingerea până la final. Poți dovedi acest lucru în fața lui Dumnezeu? Cu siguranță nu. Trebuie să iei în calcul ce tip de rezultate ar trebui să obții pentru a I le putea oferi lui Dumnezeu și ce fel de mărturie bazată pe experiență trebuie să ai ca să-L mulțumești și să-L convingi să te recunoască drept adeptul Lui. Nu te poți mulțumi doar recunoscând întruparea actuală a lui Dumnezeu și acceptându-L în inima ta pe Hristos din zilele de pe urmă și nimic mai mult. Dumnezeu vrea să vadă adevărata ta mărturie bazată pe experiență și roadele supunerii în fața lucrării Lui. Ceea ce va testa Dumnezeu în cele din urmă este dacă ai dobândit adevărul și dacă ai viață. Trebuie să înțelegi voia lui Dumnezeu. Dacă doar te numeri printre enoriașii de la biserică sau îndeplinești o datorie, dar nu urmărești adevărul și, după câțiva ani de credință în Dumnezeu, nu ai nicio mărturie bazată pe experiență, te poate totuși recunoaște Dumnezeu? Dacă Dumnezeu nu te recunoaște, atunci rămâi în afara casei Lui. Dacă doar pretinzi că tu crezi în Dumnezeu, dar nu urmărești adevărul, ce va avea de câștigat în cele din urmă credința ta? Nu te vei fi încadrat nici pe departe în standardele pe care le cere Dumnezeu! Dobândirea adevărului nu este așa de simplă cum își imaginează oamenii; o persoană trebuie să îndure multe încercări și necazuri, multă suferință și rafinare înainte de a putea atinge adevărul și a-L cunoaște pe Dumnezeu. Când experimentezi în acest fel lucrarea lui Dumnezeu, dacă nu te lepezi de tot ceea ce ai pentru a-L urma, poți fi mântuit? Poți experimenta lucrarea lui Dumnezeu doar crezând în El într-o frântură din timpul tău liber? Cum poți experimenta asta crezând în Dumnezeu de acasă? Cum poți experimenta asta trăind în lumea exterioară? Prin urmare, renunțarea la tot este o condiție pentru a-L urma pe Dumnezeu. Dacă nu poți renunța la tot ceea ce ai, nu poți dobândi adevărul și, dacă nu poți dobândi adevărul, nu ești vrednic să pătrunzi în Împărăția lui Dumnezeu. Acesta este un fapt pe care nimeni nu-l poate schimba.

Fragmentul 82 (Răspunsuri la întrebările fraților și surorilor)

(Încă sunt constrâns de afecțiunea pe care o port membrilor familiei mele în timp ce îmi îndeplinesc datoria. Adeseori îmi este dor de ei și aceasta îmi afectează îndeplinirea datoriei. Starea mea s-a mai îmbunătățit în ultima vreme, dar încă sunt uneori îngrijorat că marele dragon roșu va aresta membri ai familiei mele pentru a mă amenința pe mine și mă tem că atunci nu voi mai putea să rămân neclintit.) Acestea sunt temeri neîntemeiate. Când te gândești la astfel de lucruri, trebuie să cauți adevărul pentru găsi rezolvarea. Trebuie să înțelegi că, indiferent de împrejurările cu care te confrunți, Dumnezeu a orchestrat și a rânduit totul. Trebuie să înveți să te supui lui Dumnezeu și să poți căuta adevărul și rămâne ferm atunci când te confrunți cu orice situație. Aceasta este o lecție pe care oamenii trebuie să o învețe. Ar trebui să meditezi deseori: cum experimentezi udarea și păstorirea din partea lui Dumnezeu în astfel de perioade de timp? Care e adevărata ta statură? Cum ar trebui să-ți îndeplinești datoria de ființă creată? Trebuie să deslușești aceste lucruri! Dacă te poți gândi la marele dragon roșu care te amenință, atunci de ce nu te gândești cum ai putea pătrunde în adevăr? De ce nu meditezi la adevăr? (Când îmi vin astfel de gânduri, mă rog lui Dumnezeu și îmi iau angajamentul că Îi voi rămâne credincios până la moarte, dacă într-o zi voi ajunge cu adevărat să mă confrunt cu astfel de împrejurări. Dar chiar mă tem că nu voi reuși, din cauza staturii mele mici.) Atunci, te rogi: „Dumnezeule, mă tem că nu voi putea reuși cu statura mea mică. Mă tem de moarte. Te rog, nu face asta. Poți să o faci atunci când voi avea statura necesară.” Este acesta un mod potrivit de a te ruga? (Nu.) Ar trebui să te rogi astfel: „Dumnezeule, am statura și credința mică acum, mă tem că voi avea de înfruntat ceva; de fapt, nu cred cu adevărat că toate chestiunile și toate lucrurile stau în mâinile Tale. Nu m-am încredințat mâinilor Tale; ce răzvrătire este aceasta! Sunt dornic să mă supun rânduielilor și orchestrărilor Tale. Orice ai face, inima mea este dispusă să fie martoră pentru Tine. Sunt dornic să rămân ferm în mărturia mea, fără a Te dezonora. Te rog, facă-se voia Ta.” Trebuie să-I încredințezi lui Dumnezeu aspirațiile tale și ceea ce vrei să spui înaintea Lui – așa vei da dovadă de adevărată credință. Dacă eziți și să te rogi în acest fel, cât de mică trebuie să fie credința ta! Ai nevoie să te rogi astfel, deseori. Chiar dacă te rogi astfel, Dumnezeu nu îți va răspunde neapărat. Dumnezeu nu împovărează oamenii cu mai mult decât pot îndura, însă dacă îți exprimi clar atitudinea și hotărârea, Dumnezeu va fi mulțumit. Când El va fi mulțumit, inima ta nu va mai fi tulburată și constrânsă de această situație. „Lucruri precum soțul, copiii, familia, bunurile – sunt toate în mâna lui Dumnezeu. Ele nu înseamnă nimic. Întregul univers e în mâinile lui Dumnezeu. Nu sunt și membrii familiei mele în mâinile Sale? Ce rost are să-mi fac griji pentru ei? Nu am niciun cuvânt de spus în privința asta, nu sunt capabil și nu-i pot proteja. Soarta lor și tot ce ține de ei este în mâinile lui Dumnezeu!” Trebuie să ai credința de-a veni înaintea lui Dumnezeu și de-a te ruga, hotărându-te cu fermitate și punându-ți în minte să te supui rânduielilor Lui. Atunci, starea ta interioară se va schimba. Nu vei mai avea griji și nu te vei mai simți îngrijorat. Nu vei mai fi excesiv de precaut și copleșit de teamă în tot ceea ce faci. Când toți ceilalți se aruncă înainte, tu rămâi în spate, dorind mereu să scapi – nu asta face un laș? Când oamenii lui Dumnezeu își îndeplinesc datoria în Împărăție, iar ființele create își îndeplinesc datoria înaintea Creatorului, ar trebui să înainteze cu calm și cu o inimă temătoare de Dumnezeu. Nu ar trebui să bâjbâie, să dea înapoi sau să calce ca pe ouă. Dacă știi că această stare este greșită și-ți faci mereu griji în legătură cu ea, în loc să cauți adevărul pentru a o înlătura, atunci ești constrâns și înrobit de ea și nu vei putea să-ți îndeplinești datoria. Vrei din toată inima, cu toată mintea și cu toată puterea să-ți faci datoria de ființă creată, dar poți realiza asta? Nu poți ajunge în punctul în care să te dăruiești din toată inima pentru că inima ta nu se dedică datoriei – în cel mai bun caz, ți-ai consacrat doar o zecime din inimă. Fără inima întreagă, cum poți să-ți dedici toată mintea și puterea? Inima ta nu este dedicată datoriei și tot ce dăruiești e doar puțină voință de a o îndeplini. Chiar poți să-ți îndeplinești datoria din toată inima și cu toată mintea? Nu ai hotărârea de a practica adevărul, prin urmare, e normal să fii constrâns de familie și de afecțiunea pe care i-o porți. Te va lega de mâini și de picioare; îți va controla gândirea și inima și nu vei mai putea respecta adevărul și cerințele lui Dumnezeu – vei avea voința, dar îți va lipsi puterea. Așa că trebuie să te rogi înaintea lui Dumnezeu, înțelegându-I voia pe de o parte, dar știind, de asemenea, unde trebuie să stai ca ființă creată; trebuie să iei hotărârea și atitudinea pe care ar trebui să le ai și să le aduci înaintea lui Dumnezeu. Aceasta este atitudinea de care trebuie să dai dovadă. De ce alții nu au astfel de îngrijorări? Crezi că alți oameni nu au familie sau greutăți ca acestea? De fapt, fiecare are probleme trupești sau de familie, însă unii oameni le pot rezolva rugându-se lui Dumnezeu și căutând adevărul. După o perioadă de căutări, ei văd dincolo de aceste sentimente trupești și și le scot din inimă; apoi, asemenea lucruri nu mai sunt pentru ei greutăți, iar ei nu mai pot fi controlați sau constrânși de ele. Ele nu îi mai afectează în îndeplinirea îndatoririlor și, astfel, ei devin liberi. Există în Biblie un rând din cuvintele lui Dumnezeu care spune: „Oricine dintre voi care nu renunță la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:33). Ce înseamnă această renunțare la toate bunurile? Ce se înțelege prin „toate”? Lucruri precum statutul, faima și averea, familia, prietenii și avuțiile – toate sunt incluse în acest cuvânt. Așadar, ce lucruri ocupă un loc important în inima ta? Pentru unii sunt copiii, pentru alții părinții, pentru unii bogăția și pentru alții statutul, faima și averea. Dacă prețuiești astfel de lucruri, atunci vei fi controlat de ele. Dacă nu le prețuiești și renunți cu totul la ele, atunci ele nu te pot controla. Depinde doar de atitudinea pe care o ai față de ele și de felul în care tratezi aceste lucruri.

Trebuie să înțelegeți că, oricând și în orice etapă își îndeplinește Dumnezeu lucrarea, El are întotdeauna nevoie ca o parte dintre oameni să lucreze împreună cu El. Faptul că acești oameni cooperează cu lucrarea lui Dumnezeu sau la răspândirea Evangheliei este predestinat de El. Așadar are Dumnezeu o însărcinare predestinată pentru fiecare persoană? Fiecare are o misiune și o răspundere, fiecare are o însărcinare. Când Dumnezeu îți încredințează o însărcinare, aceasta devine răspunderea ta. Va trebui să îți asumi această răspundere, este datoria ta. Ce este datoria? Este misiunea pe care Dumnezeu ți-a încredințat-o. Ce este o misiune? (Însărcinarea dată de Dumnezeu este misiunea omului. Viața omului trebuie trăită pentru îndeplinirea însărcinării date de Dumnezeu. Această însărcinare este singurul lucru pe care să-l poarte în inimă și nu ar trebui să trăiască pentru nimic altceva.) Însărcinarea dată de Dumnezeu este misiunea omului; aceasta este înțelegerea corectă. Cei care cred în Dumnezeu au fost puși în pe pământ ca să îndeplinească însărcinarea dată de Dumnezeu. Dacă tot ce urmărești în această viață este să urci pe scara socială, să aduni avuții, să duci un trai bun, să te bucuri de apropierea familiei și să te desfeți cu faimă, avere și statut – dacă dobândești statut social, familia ta devine cunoscută și toți membrii săi sunt în siguranță – dar nu iei în seamă misiunea pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu; mai are vreo valoare viața pe care o duci acum? Cum Îi vei răspunde lui Dumnezeu după moarte? Nu vei fi capabil și asta este cea mai mare răzvrătire; este cel mai mare păcat! Care dintre voi își îndeplinește acum datoria în casa lui Dumnezeu din întâmplare? Indiferent din ce mediu ați venit pentru a-vă îndeplini datoria, nimic nu e întâmplător. Această datorie nu poate fi îndeplinită doar prin găsirea câtorva credincioși la întâmplare; este ceva predestinat de Dumnezeu înaintea timpurilor. Ce înseamnă când ceva este predestinat? Ce înseamnă exact? Înseamnă că, în întregul Său plan de gestionare, Dumnezeu a plănuit acum mult timp de câte ori vei viețui pe pământ, din ce neam și din ce familie te vei naște în zilele de pe urmă, care va fi situația acestei familii, dacă vei fi femeie sau bărbat, care vor fi punctele tale forte, câtă școală vei avea, cât de bine te vei putea exprima, ce calibru vei avea și cum vei arăta. El a plănuit vârsta la care vei veni în casa lui Dumnezeu și vei începe să îți faci datoria și ce datorie vei îndeplini și când. Dumnezeu a predestinat fiecare pas al tău de la început. Încă înainte de a te fi născut și de a fi venit pe pământ în ultimele tale vieți, Dumnezeu rânduise deja ce datorie vei avea de îndeplinit în această etapă finală a lucrării. Nu e deloc o glumă! Dacă acum poți asculta aici o predică e pentru că așa a hotărât dinainte Dumnezeu. Nu trebuie să tratezi aceste lucruri cu ușurință! În plus, înălțimea, înfățișarea, ochii pe care îi ai, silueta, starea sănătății tale, experiențele dobândite în viață și îndatoririle pe care ești în stare să ți le asumi la o anumită vârstă, cât și calibrul și abilitățile pe care le ai – acestea au fost prestabilite de Dumnezeu pentru tine cu mult timp înainte și, cu siguranță, nu sunt rânduite acum. Dumnezeu le-a prestabilit de multă vreme pentru tine, ceea ce înseamnă că El are intenția să te folosească. El te va fi pregătit încă înainte de a-ți fi încredințat această însărcinare și misiune. Prin urmare, este acceptabil să fugi de asta? Este acceptabil să nu o faci cu toată inima? Ambele sunt inacceptabile; ar însemna să-L dezamăgești pe Dumnezeu! Cei care își abandonează datoria comit cel mai grav tip de răzvrătire. Este o faptă mârșavă. Dumnezeu a muncit cu grijă și seriozitate, prestabilind din vremuri străvechi ca tu să ajungi astăzi și să ți se dea această misiune. Atunci, această misiune nu e răspunderea ta? Nu este ea ceea ce dă valoare acestei vieți pe care o trăiești? Dacă nu-ți îndeplinești misiunea încredințată de Dumnezeu, pierzi valoarea și semnificația vieții; este ca și cum ai fi trăit în van. Dumnezeu ți-a rânduit condițiile, mediul și contextul potrivit. Ți-a conferit acest calibru și această abilitate, te-a pregătit să trăiești până la această vârstă și să dobândești toate calificările de care vei avea nevoie pentru a-ți îndeplini această datorie a ta. A rânduit toate acestea pentru tine, dar tu nu-ți împlinești cu sârguință datoria. Nu poți rezista ispitei și alegi să te fofilezi, încercând mereu să duci o viață bună și să urmărești lucruri lumești. Iei harul și abilitatea pe care ți le-a dat Dumnezeu și îl slujești cu ele Satana, trăind pentru Satana. Cum crezi că se simte Dumnezeu atunci? Când speranțele pe care Și le-a pus în tine sunt înșelate în acest fel, nu te-ar disprețui atunci? Nu te-ar urî? Ar dezlănțui asupra ta o mare mânie. Și atunci putem considera această chestiune încheiată? Ar putea fi atât de simplu pe cât îți închipui? Crezi că, dacă nu-ți îndeplinești misiunea în această viață, totul se sfârșește când mori? Nu se termină cu asta; sufletul tău va fi atunci în pericol. Nu ți-ai îndeplinit datoria, nu ai acceptat însărcinarea dată de Dumnezeu și te-ai ascuns din fața Lui. Lucrurile au ajuns înfricoșătoare. Încotro poți fugi? Poți scăpa din mâinile lui Dumnezeu? Cum clasifică El acest tip de persoană? (Aceștia sunt oameni care L-au trădat.) Cum îi definește Dumnezeu pe cei are L-au trădat? Cum îi clasifică Dumnezeu pe cei care au fugit din fața scaunului Său de judecată? Aceștia sunt oameni care vor suferi pierzania și vor fi distruși. Nu vei mai avea parte de altă viață sau de altă renaștere, iar Dumnezeu nu-ți mai poate acorda nicio altă însărcinare. Nu mai există nicio misiune pentru tine și nu mai ai șanse să primești mântuirea. Asta e o mare nenorocire! Dumnezeu va spune: „Această persoană s-a ascuns din fața ochilor Mei o dată, fugind dinaintea scaunului Meu de judecată și din fața Mea. Nu și-a dus la bun sfârșit misiunea sau nu și-a îndeplinit însărcinarea. Viața sa se sfârșește aici. S-a terminat, a ajuns la final.” Ce tragedie este aceasta! Ca să vă puteți face datoria astăzi în casa lui Dumnezeu, fie că este mare sau mică, fie că este de ordin fizic sau mental și fie că e vorba de probleme externe sau de lucrări interne, nimeni nu își îndeplinește datoria din întâmplare. Cum ar putea fi ea alegerea ta? Totul este condus de Dumnezeu. Te-ai mișcat astfel, ai acest simț al misiunii și răspunderii și poți face această datorie numai pentru că Dumnezeu ți-a dat o însărcinare. Sunt atâția printre necredincioși cu înfățișare frumoasă, cunoștințe sau talent, dar oare îi favorizează Dumnezeu? Nu, nu o face. Dumnezeu nu i-a ales pe ei și nu vă favorizează decât pe voi. Vă cere tuturor să jucați tot felul de roluri, să faceți tot felul de îndatoriri și să vă asumați diferite feluri de responsabilități în lucrarea Sa de gestionare. Când planul de gestionare al lui Dumnezeu ajunge, în cele din urmă, la sfârșit și este realizat, ce glorie și ce privilegiu va fi aceasta! Așadar, când oamenii suferă câteva greutăți în timp ce își fac azi datoria; când trebuie să renunțe la unele lucruri, să se sacrifice și să plătească un anumit preț; când își pierd statutul, faima și averea în lume; și când toate aceste lucruri se duc, pare că Dumnezeu le-a luat de la ei, dar au câștigat ceva mai de preț și mai valoros. Ce au dobândit oamenii de la Dumnezeu? Au dobândit adevărul și viața, făcându-și datoria. Numai după ce ți-ai îndeplinit datoria, ți-ai dus la bun sfârșit însărcinarea dată de Dumnezeu, îți trăiești întreaga viață pentru misiunea și însărcinarea date de Dumnezeu, ai o mărturie frumoasă și duci o viață care are valoare – numai atunci ești o persoană adevărată! Și de ce spun că ești o persoană adevărată? Pentru că Dumnezeu te-a ales și te-a determinat să-ți faci datoria ca ființă creată, aflată sub gestionarea Lui. Aceasta este cea mai mare valoare și cel mai mare semnificație a vieții tale.

Dumnezeu nu cere mult de la oameni. Când Dumnezeu îți dă o însărcinare și o răspundere, dacă spui că nu ai destulă credință și că acesta este efortul maxim pe care îl poți depune, că asta e tot ce poți oferi și că acestea sunt lucrurile pe care ți le poți asuma, atunci Dumnezeu nu te va forța. Nu e ca și cum El ți-ar cere să contribui sută la sută și tu să oferi numai nouăzeci și cinci, iar El să fie nemulțumit, să nu te lase în pace, să te împingă și să te îndemne mereu ca să poți atinge acel nivel de sută la sută pe care îl cere. Dumnezeu nu va face asta. În schimb, te va face să te străduiești necontenit, pas cu pas, conform staturii, energiei tale și faptelor de care ești capabil. Dumnezeu este echitabil și rezonabil în lucrarea Sa. El nu forțează oamenii. El te lasă să te simți confortabil și în largul tău. Te lasă să simți că te înțelege și are grijă de tine în tot ceea ce faci. Oamenii trebuie să fie conștienți de efortul sârguincios al lui Dumnezeu, cât și de mila, bunătatea iubitoare și îngăduința Lui față de umanitate. Ce ar trebui să facă oamenii atunci și cum ar trebui să coopereze? Felul în care ar trebui să coopereze este acesta: „Trebuie să mă străduiesc să împlinesc voia lui Dumnezeu. El vrea de la mine sută la sută; nu îi voi da treizeci dacă sunt în stare să îi ofer șaizeci. Îi voi dedica toată puterea mea. Nu voi fi viclean și înșelător, nu voi merge pe scurtături și nu mă voi gândi că mă pot baza pe noroc.” Va fi suficient. Dumnezeu privește în inima omului. El nu are cerințe egale față de toți oamenii; nu înseamnă că trebuie să-ți abandonezi copiii și familia sau să renunți la slujbă pentru că altcineva a făcut-o. Dumnezeu nu are o abordare universală. El îți cere în funcție de statura ta și de cât poți realiza. Așadarnu e nevoie ca tu să îți faci griji sau să te simți presat. Doar roagă-te lui Dumnezeu în funcție de ceea ce ești în stare să realizezi. Oricare ar fi greutățile sau constrângerile, nu fugi de ele. Nu le lăsa să te afecteze. Aceasta este calea corectă. Dacă te lași afectat de ele, te vei tot gândi: „Nu am făcut prea bine. Dumnezeu e nemulțumit de mine, nu-i așa? Trebuie să am mare grijă. Nu pot să mă forțez prea mult, trebuie să mai și respir.” E greșit; este o înțelegere greșită față de Dumnezeu. Fiecare pas din acest tip de experiență îi face pe oameni să simtă tot mai mult că au o credință prea măruntă, până când ajung în punctul în care pot chiar să se îndoiască de Dumnezeu, pe baza propriilor noțiuni și închipuiri, exact cum spune sintagma „evaluarea nobilului după standardele ignobilului”. Ei cred în Dumnezeu, dar se tem să depindă de El, cred în stăpânirea lui Dumnezeu, dar se tem să Îi încredințeze totul. Oamenii spun adesea: „Dumnezeu stăpânește peste toate lucrurile” și „toate lucrurile sunt în mâinile lui Dumnezeu”, dar când se confruntă cu o situație, se gândesc: „Chiar poate Dumnezeu să preia controlul? Chiar ne putem baza pe El? Ar fi mai bine să mă bazez pe alți oameni și, dacă nu merge așa, găsi singur o soluție.” Apoi își dau seama cât de imaturi, ridicoli și mărunți de statură sunt. Se întorc din nou, dorind să depindă de Dumnezeu, dar constată că tot nu există o cale. În adâncul lor, însă, știu că Dumnezeu este credincios și că te poți baza pe El; doar că ei au o credință atât de mică și sunt mereu atât de sceptici. Cum rezolvi această problemă? Trebuie să te bazezi pe propria experiență și pe urmărirea și înțelegerea adevărului – numai atunci vei putea obține adevărata credință. Cu cât experimentezi și depinzi mai mult de Dumnezeu, cu atât mai mult vei simți că te poți baza pe El. Pe măsură ce vei experimenta mai multe probleme, văzând cum Dumnezeu te ocrotește iar și iar, cum te ajută să depășești greutățile și să eviți pericolele, vei ajunge fără să-ți dai seama să ai credință autentică și să te bazezi pe Dumnezeu. Vei simți că Dumnezeu este de încredere și că te poți baza pe El. Trebuie mai întâi să ai această credință în inimă.

Fiecare persoană are un destin propriu, iar acesta este predestinat de Dumnezeu; Nimeni nu își poate asuma destinul altcuiva. Trebuie să încetezi să îți faci griji pentru familia ta și să înveți să renunți și să abandonezi totul. Cum faci asta? O cale este să te rogi lui Dumnezeu. Trebuie, de asemenea, să meditezi la modul în care rudele tale care nu cred în Dumnezeu urmăresc lucruri lumești, bogăție și confort material. Acești oameni aparțin Satanei și sunt alt fel de persoane decât tine. Tu vei trăi o viață plină de suferință dacă nu-ți îndeplinești datoria și trăiești printre ei. Cum tu vezi lucrurile altfel decât ei, nu vă veți înțelege bine, iar tu, în schimb, te vei chinui. Nu vei avea decât durere și niciun pic de fericire. Oare afecțiunea îți poate aduce pace și bucurie? Dacă te îngrijești de trup, nu vei avea parte decât de suferință, deșertăciune și regrete pe viață. Este un lucru pe care trebuie să-l înțelegi bine. Astfel, dorul de familie este unilateral; înseamnă să fii sentimental în mod inutil! Tu mergi pe o altă cale decât familia ta. Perspectiva ta asupra vieții, viziunea ta asupra lumii, calea vieții tale și obiectivele a ceea ce urmărești sunt toate diferite. Nu ești acum cu familia ta, însă pentru că sunt rude de sânge, vei simți mereu că îți sunt apropiate și că formați o singură familie. Totuși, atunci când chiar locuiți împreună, după doar câteva zile în care ai de-a face cu ele, vei fi complet enervat. Ele sunt pline de minciună; ceea ce spun sunt numai vorbe dulci, falsitate și înșelăciune. Felul lor de a se purta și de a trata lumea se bazează numai pe filozofii și maxime de viață satanice. Gândurile și opiniile lor sunt toate greșite și absurde și este pur și simplu insuportabil să le auzi. Apoi îți vei spune: „Mă gândeam tot timpul la aceste rude și mă temeam necontenit că nu o duceau bine. Dar conviețuirea cu acești oameni acum este cu adevărat insuportabilă!” Vei simți repulsie față de ei. Încă nu ți-ai dat seama ce fel de oameni sunt, așa că vei continua să crezi că legăturile de familie sunt mai importante și mai reale decât orice altceva. Încă te simți constrâns de afecțiune. Încearcă să renunți cum poți la acele lucruri legate de afecțiune. Dacă nu poți, atunci pune datoria ta înainte de toate. Însărcinarea dată de Dumnezeu și misiunea ta sunt cele mai importante. Îndeplinirea datoriei tale mai întâi este mai presus de orice altceva și nu te preocupa acum de acele lucruri legate de rudele tale trupești. Când îți îndeplinești însărcinarea și datoria, adevărul îți devine tot mai limpede, relația ta cu Dumnezeu va deveni tot mai normală, dorința ta de a-L asculta pe Dumnezeu va crește tot mai mult și inima ta va deveni tot mai temătoare de Dumnezeu, în mod vădit, iar atunci starea din tine se va schimba. Odată ce ți se va schimba starea, opiniile și afecțiunile tale lumești se vor estompa, nu vei mai căuta aceste lucruri, iar inima ta va vrea numai să caute cum să-L iubească pe Dumnezeu, cum să-L mulțumească, cum să trăiască astfel încât să Îi facă plăcere și cum să trăiască cu adevărul. Odată ce inima ta va năzui la asta, lucrurile care țin de afecțiuni trupești se vor estompa treptat și nu vor mai putea să te înrobească sau să pună stăpânire pe tine.

Unii spun: „Nu sunt constrâns de afecțiunea față de familia mea atunci când îmi îndeplinesc îndatoririle, dar ori de câte ori am un moment liber, începe să-mi fie dor de ea.” Ei bine, care sunt consecințele dorului de familie? Dacă te poate face să devii negativ și să nu fii dispus să-ți îndeplinești îndatoririle, atunci trebuie să cauți adevărul pentru a găsi o soluție. După ce ai rezolvat problema, nu-ți va mai fi mereu dor de familia ta când vei avea din nou un moment liber și nu vor mai exista consecințe. Așadar, indiferent ce probleme apar, trebuie să cauți mereu adevărul pentru a le rezolva; acesta este cel mai important lucru. Nu dorul de familie este îngrijorător; esențialul este că trebuie să te gândești care vor fi consecințele dorului constant de casă și cum ar trebuie rezolvată această problemă. Ar trebui să cugeți: „Cum am ajuns în această stare? De ce mi-e mereu dor de familia mea? Ce aspecte ale adevărului nu-mi sunt clare? În ce adevăruri ar trebui să pătrund?” Practică astfel și vei reuși repede să pătrunzi în adevăr. Trebuie întotdeauna să contempli în minte adevărul; cu cât o faci mai mult, cu atât vei înțelege mai limpede adevărul și vei avea mai multe căi de practică în minte. Aceasta va duce la adevărata înțelegere a adevărului, nu doar la o cunoaștere superficială a acestuia. În acest punct, vei dori să găsești oameni cu care să ai părtășie. Care este scopul părtășiei? Este acela de a găsi confirmare, de a înțelege mai clar adevărul, fără nicio abatere. În acest fel nu vei avea nicio dificultate, iar mintea ta va fi eliberată și degajată, nu va mai fi supusă niciunei constrângeri. Nu-ți va mai fi mereu dor de familia ta și vei fi capabil să te eliberezi de încurcăturile lumești. Starea ta va deveni tot mai normală. Toți trebuie să învățați să contemplați adevărul. Cum faceți asta? De exemplu, să spunem că azi ai făcut ceva ce crezi că nu e prea bine și pare să contravină principiilor tale, însă nu știi unde este problema. Atunci este momentul să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul, gândindu-te: „De care adevăr este legată această problemă? De care principii este legată?” Ar trebui să găsești pe cineva cu care să ai părtășie despre adevăr, să privești în urmă și să reflectezi. Când vei descoperi în sfârșit sursa problemei și o vei rezolva prin căutarea adevărului, credința ta în Dumnezeu va crește și vei simți că ai înaintat mai mult în direcția adevărului. Vei putea să vezi dincolo de unele aspecte și să înțelegi unele cuvinte spirituale; sau vei putea să înțelegi ce semnifică și ce înseamnă, de fapt, o doctrină sau un slogan repetat frecvent. Aceasta înseamnă să înțelegi o parte din adevăr și să știi cum să îl pui în practică. Apoi vei merge mai departe și vei avea părtășie cu alții despre acest slogan până când este înțeles clar, făcând din el o cale de practică. Nu este acesta un lucru bun? Este o altă cale de a merge înainte. Uneori vei observa pe cineva într-o anumită stare și s-ar putea să contempli: „De ce este această persoană într-o astfel de stare? Cum a ajuns în această stare? De ce eu nu am acest tip de stare? Ceea ce a spus reprezintă o anumită stare și o anumită mentalitate. Cum a apărut această mentalitate a sa? De unde a apărut problema? De care aspect al adevărului este ea legată? Nu ar trebui să caut și eu adevărul?” Prin părtășie și căutare, vei găsi problema și îți vei da seama că starea sa este ceva ce ai și tu. Ai comparat situația ei cu a ta, nu-i așa? Nu a meritat să faci acest efort? (Ba da.) După ce descoperi problema, vei găsi pe cineva cu care să ai părtășie. Când vei găsi în cele din urmă răspunsul și îți vei da seama care este problema, aceasta va fi rezolvată. Este ușor să rezolvi o problemă când poți să o descoperi. Dacă nu o poți descoperi, problema nu poate fi rezolvată niciodată. Uneori, când mintea ți s-a liniștit, poate fi cel mai bun moment pentru contemplarea adevărului și a cuvintelor lui Dumnezeu. Indiferent ce faci, nu rata această ocazie cultivând legăturile emoționale, gândindu-te constant la reunificarea cu familia; este un lucru supărător. Dacă ești mereu preocupat de familie și profiți de orice ocazie care se ivește pentru a relua legătura emoțională cu ea, mintea ta va fi mereu plină de astfel de încurcături emoționale; nu vei reuși să te desprinzi de aceste atașamente și nu vei putea să renunți. Ar trebui să te rogi mai mult, să citești mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și să ai deseori părtășie cu frații și surorile. Când vei înțelege adevărul, cel puțin nu vei mai fi constrâns de familie, de trup sau de afecțiune. Va fi ușor să renunți la aceste lucruri; aceasta este calea de urmat. De fapt, experiențele multor oameni arată astfel. Rezolvarea problemelor emoționale necesită o perioadă de experiență; după ce înțelegi adevărul, problemele devin ușor de rezolvat.

Fragmentul 84

Taiwanul este o țară democrată cu o societate stabilă în care oamenii duc o viață prosperă. Ordinea publică, calitatea vieții, valorile culturale și multe alte lucruri sunt toate mult mai bune decât în China continentală. Oamenii duc o viață foarte confortabilă. Deși a trăi confortabil este un lucru bun, mulți oameni care cred în Dumnezeu și trăiesc în confort nu sunt dispuși să Îl urmeze, cu atât mai puțin să sufere sau să plătească un preț pentru aceasta. Este foarte greu să renunțe la tot ceea ce au și să se sacrifice pentru Dumnezeu. Oare nu aceasta este realitatea? Când oamenii trăiesc confortabil, se gândesc mereu la mâncare, băutură și distracții, la cum să-și bucure trupul și să se bucure de viață. Acest lucru are cu siguranță un anumit efect asupra oamenilor care cred în Dumnezeu și urmăresc adevărul. De aceea, mulți din acest mediu social confortabil vor să își îndeplinească îndatoririle, dar se zbat pentru a face asta. Ei nu sunt dispuși să îndure nici cea mai mică suferință și nu lucrează eficient când își îndeplinesc îndatoririle sau fac alte tipuri de lucrare pentru biserică. Câteodată progresul lucrării lor este afectat, iar acest lucru are o oarecare legătură cu mediul lor social. Mă simt mișcat să văd că, de fiecare dată când ne adunăm, voi puteți să stați aici și să ascultați predicile de la început până la sfârșit. Unii oameni din China continentală pot crede în Dumnezeu pentru că sunt sufocați de mediul în care se află, prigoniți, discriminați de societate și îndură persecuții crunte, în timp ce alții cred în Dumnezeu doar pentru că ei caută corectitudine și dreptate, sau sprijin spiritual și ceva pe care se pot baza. Pentru unii oameni, entuziasmul, credința și loialitatea lor au luat naștere sub persecuția brutală a marelui balaur roșu. Pe unii, nevoia i-a forțat să fugă peste hotare, fiindcă a crede în Dumnezeu în China continentală este foarte dificil și mulți oameni au fost prinși – nu au unde să se ascundă. Acestea sunt motivele pentru care fug în străinătate. În comparație cu mediul dur și opresiv de trai din China continentală, oamenilor din Taiwan le este foarte ușor. Cu o viață atât de confortabilă, cei care cred în Dumnezeu nu sunt dispuși să sufere sau să plătească prețul, iar atunci când se confruntă cu vreo persecuție sau cu vreun necaz, nu mai sunt dispuși să-și îndeplinească îndatoririle. Când viața este confortabilă, oamenii doar se bucură să mănânce, să bea și să se distreze. Lucrurile care îi preocupă mereu sunt acestea: „Ce aș mai putea mânca? Unde să mai călătoresc? În ce țări nu am fost încă? O viață de om durează doar câteva decenii. Dacă nu vizitez țările din toată lumea pentru a-mi lărgi orizontul, nu trăiesc degeaba?” Așa devine inima omului nesupusă și nu mai poate fi stăpânită. Mai poate cineva să mănânce și să bea liniștit cuvintele lui Dumnezeu înaintea Lui în felul acesta? Mai poate cineva să asculte cu atenție predicile la adunări? Cu siguranță este greu. Deci, atunci când cineva este încurajat să creadă în Dumnezeu, să urmărească adevărul și să-și facă datoria, se simte nedreptățit și înăbușit și tot simte că trăiește degeaba. Oare acest mediu favorabil nu prezintă ispită serioasă și un obstacol pentru oameni? Ba da. Toți oamenii tânjesc după confortul trupesc, dar pentru cei care cred în Dumnezeu și urmăresc adevărul, confortul nu este neapărat un lucru bun pentru creșterea vieții. Cei mai mulți oameni devin negativi și slabi când suferă puțin și nu au deloc voință; nu este acesta rezultatul unui mediu confortabil? Există tot felul de videoclipuri cu mărturii bazate pe experiențe, care arată frați și surori din China continentală care sunt torturați în închisoare, condamnați și încarcerați. Le-ați văzut cu toții? (Da, le-am văzut.) Și ce părere aveți despre ele după ce le-ați văzut? (Dumnezeule, aș vrea să vorbesc puțin despre cum mă simt eu. După ce i-am văzut pe frații și surorile din China continentală experimentând toată această persecuție prin tortură și văzând cum pot să se roage lui Dumnezeu, să se bizuie pe El și să-și păstreze credința într-un mediu atât de dificil, experimentând pas cu pas, sub conducerea lui Dumnezeu în timp ce rămân hotărâți în mărturia lor și nu-L trădează, simt că ei au mult mai multă credință și o statură mai mare decât noi. Dacă eu aș fi într-un astfel de mediu, nu aș putea neapărat să fiu statornic așa cum sunt ei, ceea ce mă face să simt că statura mea e foarte mică.) Frații și surorile din China continentală pot continua să creadă în Dumnezeu, să participe la adunări și să-și îndeplinească îndatoririle într-un mediu în care ei suferă persecuția crudă din partea marelui balaur roșu. Aceasta este o mărturie, una puternică. Faptul că ei pot rămâne fermi într-un mediu atât de ostil este o mărturie, așa că aceia dintre voi care vă aflați în acest mediu confortabil ar trebui să vă gândiți cum să oferiți un alt fel de mărturie. Ar trebui să vă gândiți și cum veți putea rămâne fermi în mărturia voastră, într-un mediu ca acesta, să nu-L faceți pe Dumnezeu de rușine și să deveniți biruitori. Crezând în Dumnezeu într-o țară democrată, e posibil ca o persoană să nu aibă sentimentul că e ținută în frâu și să nu fie supusă persecuției prin tortură din partea guvernului, dar va fi persecutată de familie și rude, însă tot trebuie să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu, să dobândească adevărul și să rămână ferm în mărturia sa. Indiferent de mediul în care cineva crede în Dumnezeu, dobândirea adevărului nu este un lucru ușor. Trebuie să suferi și să plătești prețul ca să înțelegi adevărul și să intri în realitate. Ca să fii martor pentru Dumnezeu, trebuie să ajungi să înțelegi adevărul în toate aspectele acestei experiențe. Aceasta nu înseamnă doar răspândirea Evangheliei și numele lui Dumnezeu; în principal, se referă la mărturia bazată pe experiența de viață. În orice grup de oameni sau în cadrul ordinii sociale din orice țară, oamenii vor suferi o oarecare discriminare, excludere, sau persecuție dacă trăiesc conform adevărului, se străduie să fie cinstiți și încearcă să se supună lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă din cauză că nici țările democratice nu se supun lui Dumnezeu. La putere se află partide politice atee, care resping adevărul și-L resping pe Dumnezeu. Crezând în Dumnezeu într-o astfel de țară, chiar dacă nu există persecuții sau necazuri, vor exista cu siguranță unele limitări, cât și supunerea la anumite discriminări, calomnii, critici și condamnări dacă vrei să răspândești Evanghelia și să fii martor pentru Dumnezeu – toate acestea sunt realitatea. Dacă nu poți înțelege aceste lucruri în mod clar, atunci nu ești o persoană care înțelege adevărul. Să-L accepți și să-L urmezi pe Hristos în orice țară vine cu un anumit grad de persecuție și necazuri. Trebuie să acționezi întotdeauna cu prudență, să te rogi și să privești spre Dumnezeu și, de asemenea, trebuie să ai înțelepciune și inteligență. Oricare ar fi țara sau mediul social în care te afli, în toate există un mediu potrivit, pe care Dumnezeu l-a pregătit și rânduit pentru tine. Dacă omul urmărește sau nu adevărul – de asta depinde totul. Un mediu confortabil aduce ispite pentru oameni, în timp ce persecuția prin tortură aduce și ea ispite și încercări. Există, atunci, încercări în mediile confortabile? Există și încercările lui Dumnezeu. Dumnezeu a rânduit acest mediu confortabil pentru tine, iar totul depinde de modul în care tu îl experimentezi – fie vei fi prins cu totul în capcana Satanei și ispitele lui, fie vei putea să biruiești în toate privințele și să fii martor pentru Dumnezeu, rămânând credincios loialității și datoriei tale. Totul depinde de modul în care trăiești acest lucru și de alegerile pe care le faci. Frații și surorile din China continentală au un mediu puțin mai dur și Dumnezeu le-a dat o povară ceva mai grea și le-a pregătit un mediu un pic mai aspru, dar le-a și dat mai mult. Cu cât mediul este mai dur și încercările pe care le pregătește Dumnezeu mai mari, cu atât mai mult câștigă oamenii aceștia. Într-un mediu confortabil, însă, oamenii se confruntă peste tot și cu ispite și încercări, și Dumnezeu ți-a dat și ție mult. Dacă poți să biruiești ispita de fiecare dată când te confrunți cu ea, atunci nu vei câștiga mai puțin decât frații și surorile tale care experimentează persecuția prin tortură. Și pentru asta e nevoie să urmărești adevărul și să ai statură ca să biruiești. De exemplu, lucruri precum a fi împreună cu familia ta, să mănânci și să bei bine, să te distrezi și să te bucuri, precum și unele tendințe sociale care mângâie trupul și duc la depravare sunt, toate, ispite pentru tine. Atunci când te vei confrunta cu aceste ispite, nu doar că îți vor atrage atenția, dar te vor și tulbura și ademeni. Când urmezi lucrurile și tendințele lumești, atunci este momentul în care apar ispitele Satanei, sau, am putea spune, apar încercările lui Dumnezeu. Va trebui să alegi cum să reacționezi la aceste ispite și încercări, iar acesta este momentul în care Dumnezeu îi încearcă pe oameni și le arată cine sunt. Acesta este momentul în care ceea ce ți-a spus Dumnezeu și adevărurile pe care le-ai înțeles ar trebui să aibă efect. Dacă ești o persoană care urmărește adevărul și ai credință adevărată în suflet, atunci vei putea să biruiești aceste ispite și să fii martor pentru Dumnezeu în încercările pe care El ți le-a pregătit. Dacă, în loc să iubești adevărul, tu iubești lumea și tendințele și îți place să tânjești după confort și după satisfacerea trupului tău, dacă iubești o viață deșartă, atunci vei urmări aceste lucruri lumești. Vei simți admirație pentru aceste lucruri, vei fi atras și stăpânit de ele. Încetul cu încetul, inima ta își va pierde interesul de a crede în Dumnezeu, îți va fi lehamite de adevăr și apoi, în mijlocul ispitei, Satana te va răpi. Într-o astfel de încercare, îți vei fi pierdut mărturia. Există mulți oameni care au auzit o mulțime de predici și care își îndeplinesc îndatoririle, dar se simt pustiiți pe dinăuntru. Lor încă le place să urmărească vedete pop și oameni faimoși, să fie la curent cu tendințele, urmărind programe de divertisment la televizor și chiar emisiuni toată noaptea, până în punctul în care devin nocturni. Unii tineri joacă până și jocuri video. În concluzie, nu ezită să plătească orice preț și urmăresc fanatic aceste lucruri la modă. Și de ce fac acest lucru? Pentru că ei nu au dobândit adevărul. Oamenii care nu au dobândit adevărul au un anumit sentiment, și anume că nu pare să fie mare diferență între a crede în Dumnezeu și a nu crede în El. Ei încă își simt sufletele pustiite și cred că viața lor nu are niciun sens. Dacă urmează tendințele, cred că sunt mai împliniți, că viața lor este un pic mai bogată și că sunt puțin mai fericiți în fiecare zi. Dacă ei cred în Dumnezeu și nu urmează tendințele, tot simt că viața e lipsită de sens și deșartă. Acest lucru e din cauză că ei nu iubesc adevărul. Ai putea spune cu încredere și că acești oameni nu înțeleg câtuși de puțin adevărul și nu au adevărul-realitate și că de aceea nu pot trăi fără să urmeze tendințele. Unii oameni nu au urmărit niciodată adevărul și sunt neliniștiți chiar și atunci când își îndeplinesc îndatoririle. Ei nu sunt capabili să rămână fermi când se confruntă cu ispite și, în cele din urmă trebuie să renunțe. Unii oameni sunt destul de entuziaști și hotărâți atunci când încep să-și îndeplinească îndatoririle, dar nu-și mai doresc să le îndeplinească atunci când se confruntă cu ispite, devenind neglijenți, superficiali și lipsiți de devotament. Procedând așa, nu au nicio mărturie. Dacă ei pot renunța la îndatoririle lor de îndată ce se confruntă cu ispite și aleg ceea ce preferă, atunci nu au nicio mărturie. Dacă vine o altă ispită, s-ar putea să-L tăgăduiască pe Dumnezeu, să vrea să urmeze tendințele lumești și să părăsească biserica. Sau, atunci când vine altă ispită, încep să se îndoiască de Dumnezeu și nu sunt siguri dacă El există măcar și ajung chiar să creadă că au evoluat din maimuțe. Acești oameni au fost capturați complet de Satana. Prinși în toate aceste ispite, ei nu se roagă lui Dumnezeu și nu caută adevărul. Se gândesc doar la soarta trupului lor și, drept urmare, nu reușesc să rămână fermi în mărturia lor. Pas cu pas, ei sunt târâți de Satana în iad și în abisul morții. Dumnezeu i-a lăsat Satanei aceste persoane, iar ele nu mai au nicio șansă de mântuire. Spuneți-Mi, nu este importantă urmărirea adevărului? (Ba da, este). Adevărul este foarte important. Ce funcție poate îndeplini adevărul? Cel puțin, te poate ajuta să vezi dincolo de intrigile Satanei atunci când înfrunți ispita, să știi ce ar trebui să faci și ce nu, și ceea ce ar trebui să alegi. Cel puțin, te va face să știi aceste lucruri. Cel mai important lucru este acela că adevărul îți va permite să rămâi ferm în fața ispitei. Vei putea să fii ferm, tare și de neclintit, ocupându-te de datoria pe care ți-a dat-o Dumnezeu, fiind loial acesteia și reușind să-l respingi pe Satana. Vei putea să rămâi ferm în mărturia ta în toiul încercărilor, așa cum a făcut Iov. Asta este ceea ce ar trebui să câștige oamenii cel puțin.

Fragmentul 90

De ce le cere Dumnezeu oamenilor să-L cunoască? De ce le cere El oamenilor să se cunoască pe ei înșiși? Care este scopul cunoașterii de sine? Care este rezultatul dorit? Și care este scopul în a-L cunoaște pe Dumnezeu? Ce efect se va obține asupra oamenilor prin a-i face să-L cunoască pe Dumnezeu? Sunt acestea întrebări pe care le-ați luat în considerare? Dumnezeu folosește diferite mijloace să-i determine pe oameni să se cunoască pe ei înșiși. El a pregătit tot felul de medii pentru ca oamenii să-și expună stricăciunea și să ajungă să se cunoască pe ei înșiși, treptat, prin experiență. Indiferent dacă este vorba despre revelația cuvintelor lui Dumnezeu sau de judecata și mustrarea Lui, înțelegeți care este scopul final pentru care Dumnezeu săvârșește această lucrare? Scopul final al lui Dumnezeu în a-Și face lucrarea în acest fel este acela de a permite fiecărei persoane care Îi experimentează lucrarea să știe ce este omul. Și ce presupune acest lucru, „a ști ce este omul”? Presupune să lase omul să-și cunoască identitatea și statutul, datoria și responsabilitatea. Înseamnă să te lase să știi ce înseamnă să fii uman, să te lase să înțelegi cine ești. Acesta este scopul final al lui Dumnezeu în a-i determina pe oameni să se cunoască pe ei înșiși. Așadar, de ce îi face Dumnezeu pe oameni să-L cunoască? Acesta este harul special pe care El îl oferă omenirii întrucât, cunoscându-L pe Dumnezeu, omul poate înțelege multe adevăruri și poate desluși multe taine. Oamenii câștigă foarte mult cunoscându-L pe Dumnezeu. Când oamenii Îl cunosc pe Dumnezeu, ei învață cum să trăiască în modul cel mai plin de sens, așa că a-i face pe oameni să caute cunoașterea de Dumnezeu este cea mai mare iubire a lui Dumnezeu, cea mai mare binecuvântare a Sa. Iar Dumnezeu dispune de multe moduri pentru a-i determina pe oameni să-L cunoască, principalele fiind judecata și mustrarea, îndrumarea și punerea la dispoziție a cuvintelor Sale. Bineînțeles, El îi face pe oameni să Îi cunoască firea și prin judecată și mustrare – aceasta este o scurtătură pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu. Care este rezultatul fundamental obținut de oamenii care văd și cunosc firea lui Dumnezeu? Este acela de a-i face pe oameni să știe cine este Dumnezeu, ce este esența Lui, ce sunt identitatea și statutul Lui, ce sunt bunurile și ființa Lui și ce este firea Lui. Este acela de a determina fiecare persoană să vadă clar că este o ființă creată, că numai Dumnezeu este Creatorul și cum se cade ca ființele create să se supună Creatorului. Cunoscând toate acestea, drumul omului în viață se clarifică în întregime. Când oamenii se cunosc pe ei înșiși cu adevărat, nu pot apoi să renunțe treptat la dorințele lor extravagante și la diferitele intenții nedrepte? (Ba da.) Așadar, pot ei să atingă punctul în care să fie capabili să renunțe complet? Acest lucru depinde de fiecare în parte. O persoană poate renunța cu adevărat la dorințele sale extravagante și la diferitele cereri adresate lui Dumnezeu numai atunci când, prin lucrarea Lui, dobândește o cunoaștere de Dumnezeu și obține o cunoaștere și o definiție corectă a esenței, identității și statutului lui Dumnezeu. Numai genul acesta de persoană poate, ca Petru, să-și exprime dorința profundă de a-L iubi pe Dumnezeu din adâncul inimii și să pună în practică iubirea lui Dumnezeu. Așadar, nu se poate renunța nici la cunoașterea de Dumnezeu, nici la cunoașterea de sine. Spui că vrei să-L iubești pe Dumnezeu, dar poți să știi cum să-L iubești dacă nu-L înțelegi? Ce părți ale Lui sunt demne de a fi iubite? Care sunt aspectele Lui cele mai demne de iubire? Dacă nu știi acest lucru, nu Îl poți iubi. Vei fi incapabil să-L iubești, chiar dacă vrei acest lucru, și ai putea chiar să găsești noțiuni despre El și răzvrătire care apar în mod involuntar în tine, ceea ce duce la negativitate. Va primi genul acesta de persoană aprobarea lui Dumnezeu? Nu o va primi. Când cineva nu-L cunoaște pe Dumnezeu și spune totuși că Îl iubește, această așa-zisă „iubire” este doar teorie goală evocată de logica și rațiunea umană. Nu izvorăște dintr-o cunoaștere a lui Dumnezeu și nu ține deloc cu Dumnezeu. Vedeți acum ce spun în legătură cu aceste două chestiuni? (Da.) Atunci, de ce nu ați fost capabili să o spuneți chiar acum? Asta dovedește că autocunoașterea în experiența practică este confuză și că nu aveți adevărata cunoaștere de Dumnezeu. Știți care este problema aici? (Nu am găsit calea corectă de practică. Nu putem intra concomitent din cele două aspecte, a-L cunoaște pe Dumnezeu și a ne cunoaște pe noi înșine. Ne concentrăm doar asupra intrării dintr-un singur aspect, limitând astfel creșterea vieții noastre.) Din moment ce sunteți în această stare acum, cum este statura voastră? Nu este imatură? Nu sunteți foarte departe de cerințele și standardul lui Dumnezeu în ceea ce privește cunoașterea de sine? Cel puțin, încă nu poți renunța la dorințele și intențiile personale. Poate supunerea ta față de Dumnezeu să corespundă adevărului? Ești capabil să știi dacă Dumnezeu are vreun statut în inima ta? Sunt mulți oameni care încă își pun problema dacă întruparea lui Dumnezeu este ființă umană sau Dumnezeu; stau cu câte un picior în fiecare tabără, o clipă crezând în Dumnezeul de pe pământ, în clipa următoare crezând într-un Dumnezeu nedeslușit din cer. Și mai sunt și unii care pun la îndoială chiar esența lui Dumnezeu, care spun: „Cum pot Dumnezeul întrupat și Dumnezeul din cer să fie același Dumnezeu? Dacă este cu adevărat Dumnezeu, de ce nu ne arată miracole și semne?” Acest lucru arată că sunteți grav lipsiți de înțelegere spirituală. Statura voastră este în așa fel încât, cu toate că Dumnezeu spune atât de multe, voi tot nu înțelegeți. Acum recunoașteți doar că Dumnezeu S-a întrupat, recunoașteți doar adevărul exprimat de Dumnezeul întrupat, dar nu aveți prea multă cunoaștere când e vorba despre esența, identitatea și statutul lui Dumnezeu. Ați putea spune că această cunoaștere este zero în inimile voastre, nu-i așa? (Da, așa este.) Și, de fapt, acest lucru poate fi dovedit. Înainte de a avea părtășie despre aspecte ale adevărului, precum esența lui Dumnezeu și voia Sa, credeai că Îl cunoști profund pe Dumnezeu și ai o credință puternică și neabătută în El. Dar când am avut părtășie cu voi despre adevăruri ca Dumnezeu Însuși, firea lui Dumnezeu și esența lui Dumnezeu, aceste cuvinte și conținuturi au provocat o reacție puternică în inimile voastre. Această reacție a fost intensă și a făcut să vă fie dificil să acceptați, creând un mare conflict cu Dumnezeul pe care vi-L imaginaserăți în inimile voastre. Nu e acesta un fapt real? (Ba da.) Așadar, când spun unele lucruri pe care nu le-ați mai auzit înainte, la început vi se pare imposibil să le acceptați, ca și cum nu ați înțelege ce spun. Acest lucru dovedește că aveți o statură prea mică, într-atât încât nu puteți nici măcar să înțelegeți cuvintele lui Dumnezeu sau să vă ridicați la nivelul lor. Veți avea nevoie de încă vreo câțiva ani de experiență înainte de a putea înțelege.

Fragmentul 92

Voi trăiți în această epocă finală. Majoritatea membrilor familiilor voastre au o viață mult mai prosperă decât înainte, iar voi vă bucurați de abundență materială în fiecare aspect al vieții voastre. Ce fel de emoție vă încearcă? Este doar sentimentul acela ușor de fericire pe care îl simțiți în trup, dar care este diferența dintre această fericire și cea din inimă? Cu toții aveți anumite experiențe și nu v-ați lăsat păcăliți de anumite lucruri; urmărirea credinței voastre în Dumnezeu este mai practică decât înainte, cu toții puteți simți că urmărirea plăcerilor trupești este deșartă și cu toții sunteți dispuși să năzuiți spre adevăr – aveți toți acest gen de experiență? Poate plăcerea trupească, în diversele ei manifestări materiale, să le aducă oamenilor confort spiritual? Ce ar putea sentimentul de superioritate și o viață materială abundentă să le aducă oamenilor? Ele nu pot decât să îi corupă și să-i facă să-și piardă direcția. În acest fel, oamenii își vor pierde cu ușurință sensul, vor deveni incapabili să deosebească binele de rău, vor deveni iraționali și își vor pierde treptat umanitatea; vor tânji după confort din ce în ce mai mult și vor deveni tot mai ignoranți în ceea privește locul lor în univers. Unii își vor pierde până și abilitatea de a-și purta singuri de grijă. Vor fi complet incapabili să trăiască independent, vor fi incapabili să-și câștige propria existență și vor deveni dependenți de părinții lor. Vor fi, deasemenea, din ce în ce mai nesătui și mai nerușinați. Pe scurt, condițiile superioare de trai și o viață materială bogată nu le vor aduce oamenilor decât stricăciune, făcându-i să iubească lenea și să disprețuiască munca, transformându-i în niște lacomi nesătui, făcându-i să nu mai aibă simțul rușinii. Acestea nu le aduc oamenilor absolut niciun beneficiu. În ceea ce privește trupul, cu cât ești mai bun cu el, cu atât devine mai lacom. Se cuvine să înduri puțină suferință. Cei care îndură puțină suferință vor păși pe calea corectă și vor lucra cum se cuvine. Dacă trupul nu va îndura suferință, dacă va tânji după confort și va crește înconjurat de confort, atunci oamenii nu vor realiza nimic și nu vor avea cum să obțină adevărul. Dacă oamenii vor avea de-a face cu calamități naturale și dezastre provocate de om, vor fi complet lipsiți de sens și vor fi iraționali. Pe măsură ce trece timpul, doar vor deveni tot mai corupți. Avem multe exemple de genul acesta? Poți vedea printre necredincioși mulți cântăreți și actori de cinema celebri care au fost dispuși să îndure greutăți și s-au dedicat muncii lor înainte de a deveni celebri. Însă, odată ce dobândesc faimă și încep să facă mulți bani, nu mai merg pe calea corectă. Unii dintre ei iau droguri, alții se sinucid, iar viețile lor sunt scurtate. Care este cauza? Plăcerile lor materiale sunt excesive, au prea mult confort și nu știu cum să obțină plăceri sau emoții mai mari. Unii se apucă de droguri în căutarea unei plăceri sau emoții mai mari și, pe măsură ce trece timpul, nu mai pot renunța. Unii mor în urma consumului excesiv de droguri, iar alții, neștiind cum să scape de asta, pur și simplu se sinucid în cele din urmă. Sunt atât de multe exemple ca acesta. Indiferent cât de bine mănânci, cât de bine te îmbraci, cât de bine trăiești, cât de bine te simți sau cât de confortabilă este viața ta și indiferent cât de mult ți se îndeplinesc dorințele, la final este goliciune peste goliciune, iar rezultatul este distrugerea. Este acea fericire pe care o caută necredincioșii o fericire adevărată? De fapt, aceea nu este fericire. Este închipuire umană, este o formă de denaturare, este o cale prin care oamenii devin denaturați. Așa-zisa fericire pe care o urmăresc oamenii este falsă. Este, de fapt, suferință. Nu este un scop pe care oamenii ar trebui să-l urmărească, nici nu reprezintă valoarea vieții. Unele dintre căile și metodele prin care Satana îi corupe pe oameni este să îi facă să caute drept țel plăcerea trupului și răsfățul carnal. În acest fel, Satana îi amorțește pe oameni, îi ademenește și îi corupe, făcându-i să simtă că aceasta ar fi fericirea și îndemnându-i să urmărească acel țel. Oamenii cred că obținând aceste lucruri vor obține fericire, prin urmare, fac tot ce le stă în putere să urmeze acel țel. Apoi, după ce l-au atins, ceea ce simt nu este fericire, ci mai degrabă goliciune și durere. Acest lucru dovedește că nu este calea corectă; este un drum către moarte. De ce oamenii care cred în Dumnezeu nu merg pe această cale, așa cum fac necredincioșii? Cum arată fericirea pe care o simt oamenii care cred în Dumnezeu? În ce fel este aceasta diferită de cea pe care o urmăresc necredincioșii? După ce cred în Dumnezeu, majoritatea oamenilor nu mai urmăresc bogății mari. Nu urmăresc prosperitatea pe pământ, realizări în carieră, sau să devină celebri. Mai degrabă, își îndeplinesc datoria în liniște, trăind simplu și neavând pretenții mari pentru calitatea vieții lor. Unii chiar se simt mulțumiți doar pentru că au hrană de mâncat și haine de purtat. Într-o lume cu atât de mult rău și întuneric, cum de încă sunt capabili să aleagă acest gen de cale? Ai putea spune că toți frații și surorile care cred în Dumnezeu nu au abilitatea de a face mulți bani? Categoric nu. Acești oameni, după ce cred în Dumnezeu mai mult sau mai puțin, deja simt adânc în inima lor că a-L urmări pe Dumnezeu este cea mai mare fericire, iar această fericire nu poate fi înlocuită de niciun lucru material din lume. Unii oameni chiar au încercat; au trecut prin greutăți în lume timp de câțiva ani și li s-a părut obositor și dificil. Chiar dacă au câștigat ceva bani și au experimentat plăceri trupești, au trăit fără demnitate, iar viețile lor au devenit tot mai goale și mai amare. Au simțit că ar fi mai bine să moară, decât să trăiască așa. Acești oameni au văzut deja dincolo de aceste lucruri. Ei nu cred în Dumnezeu doar pentru că nu au altă opțiune, ci mai degrabă pentru că au simțit cu adevărat că a-L urmări pe Dumnezeu și a merge pe calea de-a urmări adevărul, precum și a se sacrifica și a-și dedica întreaga viață lui Dumnezeu sunt cele mai mari mângâieri pentru inimile lor și sunt cele mai importante lucruri din toată viața lor; a-L dobândi pe Dumnezeu și a dobândi adevărul sunt cea mai mare fericire și lucrul care le aduce cea mai multă pace, bucurie și statornicie în inimi. Ei deja au simțit această fericire; nu este imaginară. Se poate spune că unii dintre aleșii lui Dumnezeu au experimentat deja necazuri și încercări, au înțeles adevărul și au văzut dincolo de multe lucruri. Au confirmat că a crede în Dumnezeu și a urmări adevărul este calea corectă, că nu este pe lume nicio altă cale de urmat și că doar cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul – și s-au stabilit pe această cale. O astfel de persoană are credință adevărată, iar acei ani de suferință nu sunt în van. Indiferent dacă mărturiile bazate pe experiențe despre care vorbesc ei sunt profunde sau superficiale, un lucru este clar: dacă încerci să-i împiedici să creadă în Dumnezeu și îi îndemni să se întoarcă în lume, în nici un caz nu ar merge pe această cale. Chiar dacă lumea ar avea un munte de aur îmbietor, care ar putea să-i ispitească pe moment, s-ar gândi bine: „Obținerea unui munte de aur sau de argint nu m-ar face la fel de fericit ca sacrificarea mea pentru Dumnezeu și îndeplinirea datoriei mele. Dacă aș obține o avere în aur și argint, aș fi foarte fericit pe moment, dar aș simți tortură și durere în inimă, așa că nu aș putea urma acea cale sub nicio formă. Nu a fost ușor să-L găsesc pe Dumnezeu; dacă mă întorc din nou unde am fost, unde m-aș duce să-L găsesc pe Dumnezeu? Șansa de a-L urma pe Dumnezeu este atât de rară! Nu este prea mult timp, iar timpul însuși zboară – aceasta este într-adevăr o ocazie rară!” Ei au văzut apariția și lucrarea lui Dumnezeu și a te ține strâns de Dumnezeu este ca și cum te-ai agăța de un pai care îți salvează viața. Spuneți-Mi, ce simte o persoană care se îneacă atunci când se agață de un colac de salvare? (Simte că există speranța de supraviețuire, așa că se agață strâns de el și nu-i mai dau drumul niciodată.) Asta este exact ceea ce simte ea. Când se agață de un colac de salvare, oare ce gândește? „Nu mai trebuie să mor acum, există în sfârșit o speranță de supraviețuire! Când moartea se apropie, atât timp cât există o fărâmă de speranță pentru a rămâne în viață, nu pot să-i dau drumul nici dacă trebuie să-mi folosesc toată puterea. Indiferent cât de greu sau dureros este, nu o pot lăsa să-mi scape. Chiar dacă am ajuns la ultima suflare, trebuie să mă țin de acel colac de salvare.” Când cineva simte că are o speranță de a rămâne în viață, nu se simte fericit? Acum, când vă gândiți în liniște, când contemplați, vă rugați sau participați la o devoțiune spirituală și vă dați seama cât de mult ați obținut urmându-L pe Dumnezeu, nu răsare în inima voastră acest sentiment de fericire? Exprimați-vă adevăratele sentimente. (Dacă nu L-am urma pe Hristos, am fi ajuns deja la pieire, iar consecințele acestui fapt ar fi inimaginabile. Acum, mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu și îndeplinindu-ne datoria, am ajuns să înțelegem multe adevăruri. Am dobândit credință adevărată și putem, de asemenea, să ne temem de Dumnezeu în inimile noastre; am învățat să ascultăm de Dumnezeu. Am câștigat atât de mult și suntem atât de recunoscători pentru îndrumarea lui Dumnezeu.) Așa este. Ați câștigat atât de mult urmându-L pe Dumnezeu și îndeplinindu-vă datoria. E ceea ce Dumnezeu i-a adus omului. Trebuie să fiți cu adevărat recunoscători lui Dumnezeu și să-L lăudați.

Când oamenii cu credință adevărată în Dumnezeu se confruntă cu anumite probleme, sunt capabili să caute adevărul și, după ce au trecut prin câteva experiențe, vor putea obține anumite adevăruri. Fericirea pe care aceste adevăruri o aduc este suficientă pentru a înlocui plăcerile aduse de confort și lucruri materiale. În ceea ce privește aceste lucruri, cu cât câștigi mai mult de pe urma lor, cu atât te simți mai puțin satisfăcut și mai puțin capabil de a deosebi binele de rău. Dar cu cât înțeleg oamenii mai în amănunt adevărul și cu cât îl obțin mai mult, cu atât știu mai bine că trebuie să Îi mulțumească lui Dumnezeu și să fie recunoscători, cu atât mai mult tânjesc în inima lor să-L iubească pe Dumnezeu și cu atât sunt mai capabili să Îl asculte și să se teamă de El. Aceasta este fericirea adevărată. Ce le aduce oamenilor urmărirea plăcerilor materiale? Goliciune și denaturare; nu face decât să le crească dorința de a urmări lucruri materiale. Este dificil pentru oameni să alunge ispita statutului, faimei și bogăției. Așadar, cum pot oamenii care cred în Dumnezeu să renunțe la aceste plăceri materiale? Se obține asta prin rugăciune zilnică și exersarea stăpânirii de sine? (Nu, se obține văzând dincolo de aceste lucruri.) Cum poate cineva să vadă dincolo de ele? (Pe de o parte, prin revelația cuvintelor lui Dumnezeu și, pe de altă parte, prin propriile experiențe și realizări și prin înțelegerea treptată a unor adevăruri pe care le putem vedea dincolo de aceste lucruri.) Înțelegi adevărul și, astfel, poți renunța la aceste lucruri, iar asta arată că ai acceptat adevărul. În adâncul tău, ai acceptat cuvântul lui Dumnezeu – ceea ce El i-a spus omului și ceea ce El îi cere omului – și a devenit realitatea ta. Este această realitate viața ta? A devenit deja viața ta. Îndeplinindu-ți datoria, fără să îți dai seama, ai obținut adevărul ca fiind viața ta. E posibil ca încă să nu simți asta, să crezi că statura ta pare destul de mică și că sunt multe lucruri pe care nu le înțelegi – dar ai o inimă temătoare de Dumnezeu, iar asta arată că viața lui Dumnezeu este deja întipărită în viața ta. Creșterea în viață este firească; nu este necesar să te simți într-un anumit fel. Chiar dacă nu poți exprima asta în cuvinte clare, de fapt, ai făcut progrese și te-ai schimbat. Așadar, în același timp cu acceptarea vieții-adevăr a lui Dumnezeu, în mod inconștient, inima ta s-a apropiat și mai mult de Dumnezeu și, în tot acest timp, El te-a examinat și ți-a verificat inima. Gândiți-vă cu atenție acum – nu este acest proces unul mai degrabă fericit? Este extrem de fericit! Sunteți atât de norocoși să trăiți în zilele de pe urmă, să aveți privilegiul de a accepta lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, urmându-L pe Dumnezeu și îndeplinindu-vă datoria. Cuvintele lui Dumnezeu sunt întipărite direct în voi, ceea ce vă permite să obțineți adevărul ca viață. Având cuvintele lui Dumnezeu drept viață reală și cu adevărul ca viață reală, nu este existența umană cu adevărat valoroasă? Nu a devenit ea nobilă, fără ca nici măcar să vă dați seama de asta? Nu cumva a fi în viață a început încet-încet să devină un lucru mai demn? Abia în acest moment simt oamenii că au câștigat atât de mult crezând în Dumnezeu. Înțelegerea anumitor adevăruri îi poate schimba atât de mult pe oameni; înainte, nu vedeau dincolo de aceste lucruri, dar acum văd totul clar. După cum se vede, adevărul cuvintelor lui Dumnezeu a devenit deja viața lor interioară. Adevărul a prins rădăcini în inimă și înflorește pentru a da roade – aceasta este viața; este fructul născut din înțelegerea adevărului, și nu poate fi înlocuit de nimic. Când veți experimenta mai târziu o oarecare disciplinare, certare, judecată și mustrare și veți fi capabili să le acceptați și să vă supuneți lor, atunci, fără să vă dați seama, veți ajunge să-L cunoașteți pe Dumnezeu după înțelegerea multor adevăruri, iar viața voastră va face din ce în ce mai multe progrese. Nu este aceasta o creștere treptată? Nu așteptați și voi cu nerăbdare ziua aceea? (Ba da.) Atunci, trebuie să năzuiți spre adevăr.