Problema obișnuită cu care se confruntă toți oamenii este aceea că înțeleg adevărul, dar nu reușesc să îl pună în practică. Acest lucru se întâmplă pentru că, pe de o parte, ei nu sunt dispuși să plătească prețul și, pe de altă parte, pentru că discernământul lor este prea neadecvat; ei nu pot să vadă nenumăratele dificultăți din viața de zi cu zi, așa cum sunt acestea, și nu știu cum să practice în mod corespunzător. Fiindcă experiențele oamenilor sunt prea superficiale, calibrul lor este prea slab și măsura în care înțeleg adevărul este limitată, ei nu au cum să rezolve dificultățile pe care le întâlnesc în viața de zi cu zi. Ei cred în Dumnezeu doar cu vorba și sunt incapabili să-L aducă pe Dumnezeu în viața lor de zi cu zi. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este Dumnezeu, viața este viață, și e ca și cum oamenii nu ar avea nicio relație cu Dumnezeu în viața lor. Asta gândesc toți. Crezând astfel în Dumnezeu, în realitate, oamenii nu vor fi câștigați și desăvârșiți de El. De fapt, nu e vorba că al lui Dumnezeu cuvânt nu a fost făcut cunoscut, ci, mai degrabă, că abilitatea oamenilor de a pricepe cuvântul Lui este pur și simplu prea neadecvată. S-ar putea spune că aproape nimeni nu acționează conform dorințelor inițiale ale lui Dumnezeu; mai degrabă, credința lor în Dumnezeu este pe măsura propriilor dorințe, a noțiunilor religioase pe care le-au respectat în trecut și a modului propriu de a face lucrurile. Puțini sunt aceia care se transformă în urma acceptării cuvântului lui Dumnezeu și care încep să acționeze potrivit intențiilor Lui. Mai degrabă, oamenii persistă în credințele lor greșite. Când oamenii încep să creadă în Dumnezeu, fac acest lucru din perspectiva regulilor convenționale ale religiei, și trăiesc și interacționează cu ceilalți întru totul conform propriilor filosofii pentru interacțiuni lumești. S-ar putea spune că așa stau lucrurile cu nouă din zece oameni. Foarte puțini sunt aceia care fac un alt plan și întorc o pagină nouă după ce încep să creadă în Dumnezeu. Omenirea nu a reușit să considere drept adevăr cuvântul lui Dumnezeu sau, luându-l ca adevăr, să-l pună în practică.

Să luăm, de exemplu, credința în Isus. Fie că o persoană abia a început să creadă, fie crede de foarte mult timp, fiecare și-a folosit talentele pe care le avea și și-a demonstrat abilitățile de care dispunea. Oamenii au adăugat, pur și simplu, în viețile lor obișnuite, aceste trei cuvinte, „credința în Dumnezeu”, dar nu au făcut nicio schimbare în firea lor, iar credința lor în Dumnezeu nu a crescut câtuși de puțin. Căutarea lor nu a fost nici caldă, nici rece. Nu au spus că vor renunța la credința lor, dar nici nu au dedicat totul lui Dumnezeu. Nu L-au iubit niciodată cu adevărat pe Dumnezeu și nici nu I s-au supus Lui. Credința lor în Dumnezeu a fost un amestec de sinceritate și falsitate, au abordat-o cu un ochi deschis și unul închis, și nu au fost serioși în practicarea credinței lor. Ei au continuat într-o astfel de stare de confuzie și, în cele din urmă, au avut parte de o moarte confuză. Ce scop au toate acestea? În zilele noastre, pentru a crede în Dumnezeul practic, trebuie să pornești pe drumul cel bun. Dacă tu crezi în Dumnezeu, nu ar trebui doar să cauți binecuvântări, ci să să-L iubești pe Dumnezeu și să-L cunoști. Prin luminarea Lui și prin propria-ți căutare, poți mânca și bea cuvântul Lui, poți să ajungi la o înțelegere adevărată a Lui și să ai o dragoste adevărată de Dumnezeu care izvorăște din adâncul inimii tale. Cu alte cuvinte, când dragostea ta pentru Dumnezeu este atât de autentică și nimeni nu o poate distruge sau sta în calea iubirii tale pentru El, te afli pe calea cea bună a credinței tale în Dumnezeu. Aceasta dovedește că aparții lui Dumnezeu, căci inima ta este în posesia lui Dumnezeu și nimic altceva nu te mai poate lua în stăpânire. Datorită experienței tale, a prețului pe care l-ai plătit și a lucrării lui Dumnezeu, poți dezvolta o dragoste neașteptată pentru El – și, când o vei face, te vei elibera de influența Satanei și vei ajunge să trăiești în lumina cuvântului lui Dumnezeu. Numai după ce te-ai eliberat de influența întunericului poți spune că L-ai dobândit pe Dumnezeu. Aceasta este ținta pe care trebuie să încerci să o cauți în credința ta în Dumnezeu. Acesta este datoria fiecăruia dintre voi. Niciunul dintre voi nu ar trebui să se mulțumească cu starea actuală a lucrurilor. Nu puteți fi nehotărâți cu privire la lucrarea lui Dumnezeu și nici să o priviți cu ușurință. Ar trebui să vă gândiți la Dumnezeu din toate privințele, neîncetat, și să le faceți toate de dragul Lui. Și ori de câte ori vorbiți sau acționați, ar trebui să aveți în vedere, în primul rând, interesele casei lui Dumnezeu. Numai astfel puteți fi în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu.

În credința lor în Dumnezeu, cea mai mare greșeală a oamenilor este că ei cred doar verbal, iar Dumnezeu este cu totul absent din viața lor de zi cu zi. Într-adevăr, toți oamenii cred în existența lui Dumnezeu, dar, cu toate acestea, Dumnezeu nu face parte din viața lor de zi cu zi. Gurile oamenilor rostesc multe rugăciuni către Dumnezeu, dar Dumnezeu are puțin loc în inima lor, așa că El îi încearcă neîncetat. Fiindcă oamenii sunt impuri, Dumnezeu nu are de ales decât să-i încerce, astfel încât ei să se rușineze și să ajungă să se cunoască în toiul acestor încercări. Altfel, omenirea s-ar transforma în urmașii arhanghelului și ar deveni din ce în ce mai corupți. Pe parcursul credinței sale în Dumnezeu, fiecare persoană se leapădă de multe dintre intențiile și obiectivele personale sub curățirea neîncetată a lui Dumnezeu. Altfel, Dumnezeu nu S-ar putea folosi de nimeni și nu ar avea cum să facă în oameni lucrarea pe care s-ar cuveni să o facă. Mai întâi, Dumnezeu îi curăță pe oameni și, prin acest proces, ei pot ajunge la cunoașterea de sine, iar Dumnezeu îi poate schimba. Numai atunci le oferă Dumnezeu viața Sa, și numai în acest fel poate inima lor să se întoarcă pe deplin către Dumnezeu. Așadar, spun că a crede în Dumnezeu nu este atât de simplu pe cât zic oamenii. Din perspectiva lui Dumnezeu, dacă ai doar cunoaștere, dar nu ai cuvântul Lui drept viață și dacă te limitezi numai la propriile cunoștințe, dar nu poți să practici adevărul sau să trăiești cuvântul lui Dumnezeu, atunci aceasta este încă o dovadă că nu ai o inimă iubitoare de Dumnezeu și arată că inima ta nu aparține lui Dumnezeu. Omul poate să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu crezând în El: acesta este scopul final și scopul căutării omului. Trebuie să depui efort pentru a trăi cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât să poată da roade în practica ta. Dacă ai numai cunoștințe doctrinare, atunci credința ta în Dumnezeu nu va da roade. Numai dacă apoi practici și trăiești cuvântul Lui, credința ta poate fi considerată desăvârșită și în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Pe acest drum, mulți oameni pot vorbi despre multe cunoștințe, dar în ceasul morții lor, ochii li se vor umple de lacrimi și se vor urî pentru că și-au irosit o viață și au trăit degeaba până la o vârstă înaintată. Ei înțeleg doar doctrinele, dar nu pot să pună adevărul în practică sau să fie martori pentru Dumnezeu; în schimb, aleargă pur și simplu de colo-colo, ocupați ca o albină, și doar în ceasul morții văd ei în cele din urmă că le lipsește mărturia adevărată, că nu Îl cunosc deloc pe Dumnezeu. Și nu este oare prea târziu? De ce să nu profiți de prezent și să urmezi adevărul pe care îl iubești? De ce să aștepți până mâine? Dacă în timpul vieții nu suferi pentru adevăr sau nu încerci să-l dobândești, se poate spune că-ți dorești să regreți acest lucru în ceasul morții tale? Dacă așa stau lucrurile, atunci de ce crezi în Dumnezeu? De fapt, există multe situații în care oamenii, dacă depun cel mai mic efort, pot pune adevărul în practică și, prin urmare, Îl pot mulțumi pe Dumnezeu. Numai pentru că inimile oamenilor sunt mereu posedate de demoni nu pot ei să acționeze de dragul lui Dumnezeu și se grăbesc tot timpul încoace și încolo de dragul trupului, neavând, în cele din urmă, niciun rezultat. Din acest motiv, oamenii sunt mereu afectați de necazuri și dificultăți. Nu sunt acestea chinurile Satanei? Nu este aceasta stricăciunea trupului? Nu ar trebui să încerci să-L păcălești pe Dumnezeu spunând lucruri doar de formă. Mai degrabă, trebuie să iei măsuri concrete. Nu te înșela singur – ce rost ar avea acest lucru? Ce poți câștiga trăind de dragul trupului și strofocându-te pentru profit și faimă?