Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

`

Interpretarea celei de-a zecea cuvântări

În timpul construirii bisericii, Dumnezeu abia a menționat construirea împărăției. Chiar și atunci când a pomenit aceasta, El a făcut-o în limbajul de atunci al construirii bisericii. Odată ce Epoca Împărăției a venit, Dumnezeu a șters unele metode și preocupări ale vremii construirii bisericii dintr-o singură lovitură și niciodată nu a mai spus nici măcar un singur cuvânt în acea privin‏ță. Aceasta este întocmai semnificația fundamentală a lui „Dumnezeu Însuși”, care este întotdeauna nou și niciodată vechi. Pe cât de bine ar fi putut fi făcute lucrurile în trecut, în măsura în care fac parte dintr-o epocă trecută, Dumnezeu grupează astfel de lucruri ca venind din timpul dinainte de Hristos, în timp ce ziua de astăzi este cunoscută ca perioada de „după Hristos.” [a] În această privință, construirea bisericii poate fi văzută ca un predecesor necesar construirii împărăției. A pus temelia pentru ca Dumnezeu să Își exercite puterea suverană în împărăție. Astăzi, lucrarea de construire a bisericii nu este decât o umbră în faţa construirii împărăției, care este punctul principal al lucrării lui Dumnezeu pe pământ. Dumnezeu a pregătit toate detaliile lucrării Sale înainte ca lucrarea construirii bisericii să fie terminată și când a venit momentul, El a trecut la treabă. Ca atare, Dumnezeu a vorbit astfel: „Epoca Împărăției este, până la urmă, diferită față de odinioară. Nu are legătură cu ce face omul. În schimb, Eu Îmi îndeplinesc personal lucrarea după ce am coborât pe pământ – lucrare pe care ființele umane nici nu o pot înţelege, nici nu o pot realiza.” Într-adevăr, această lucrarea trebuie îndeplinită personal de Dumnezeu – niciun om nu este capabil de o asemenea lucrare, oamenii, pur și simplu, nu o pot face. În afară de Dumnezeu, cine ar putea să ducă la îndeplinire o astfel de mare lucrare printre oameni? Cine altcineva este capabil de a chinui întreaga omenire, aproape până la moarte? Ar putea oare oamenii să orchestreze o asemenea lucrare? De ce spune El „Eu Îmi îndeplinesc personal lucrarea după ce am coborât pe pământ”? Este posibil că Duhul lui Dumnezeu să fi dispărut cu adevărat din tot spațiul? „Eu Îmi îndeplinesc personal lucrarea după ce am coborât pe pământ” se referă atât la faptul că Duhul lui Dumnezeu este întrupat pentru a lucra, cât și la faptul că Duhul lui Dumnezeu lucrează clar prin omenire. Îndeplinindu-Și personal lucrarea, Dumnezeu permite multor oameni să Îl vadă pe Dumnezeu Însuși cu ochiul liber, astfel încât să nu mai aibă nevoie să cerceteze cu grijă în duhurile lor. În plus, le permite tuturor oamenilor să vadă lucrările Duhului cu proprii ochi și le arată că există o diferență esențială între trupul omului și cel al lui Dumnezeu. În același timp, dintr-un capăt în altul al întregului spațiu și lumii universale, Duhul lui Dumnezeu încă lucrează. Toț‏i acei oameni care sunt luminați, după ce au acceptat numele lui Dumnezeu, văd cum lucrează Duhul lui Dumnezeu și, prin aceea, se familiarizează chiar şi mai mult cu întruparea lui Dumnezeu. Ca atare, doar dacă divinitatea lui Dumnezeu lucrează direct, adică Duhul lui Dumnezeu poate lucra fără nicio întrerupere, poate omul să devină familiarizat cu Dumnezeul real Însuși. Acesta este esența construirii împărăției.

De câte ori S-a întrupat Dumnezeu? Este posibil să se fi întâmplat de mai multe ori? De ce a remarcat Dumnezeu de multe ori „Odată, am coborât în lumea oamenilor și am experimentat și observat suferința lor, dar fără a îndeplini scopul întrupării Mele”? S-a întrupat Dumnezeu de mai multe ori, dar nu a fost niciodată cunoscut de om? Nu aceasta este semnificația acestei afirmații. Prima dată când Dumnezeu S-a întrupat, scopul Său a fost, de fapt, ca omul să nu-L cunoască. În schimb, El Și-a îndeplinit lucrarea, apoi a dispărut fără ca nimeni să observe sau să aibă oportunitatea de a-L cunoaște. El nu i-a permis omului să Îl cunoască pe deplin și, de asemenea, nu a fost complet în posesia semnificației întrupării, astfel încât nu se poate spune că S-a întrupat pe deplin. În prima întrupare, El doar a utilizat un trup lumesc liber de o natură păcătoasă pentru a îndeplini acea lucrare – după ce lucrarea s-a terminat, nu a mai fost nevoie de o altă mențiune. Cât despre acei oameni care au fost folosiţi de Dumnezeu de-a lungul veacurilor, astfel de situații sunt chiar mai puțin vrednice de a fi numite întrupare. Astăzi, doar El care este Dumnezeul real Însuși, care are înfățișarea exterioară a umanității normale ce ascunde o divinitate completă la interior și al cărui scop este de a permite omului să-L cunoască, poate fi numit pe deplin întrupare. Semnificația primei vizite a lui Dumnezeu în această lume cuprinde doar un aspect al semnificației a ceea ce se numește astăzi întrupare – această vizită nu avea în niciun caz semnificația completă a ceea ce se numește acum întrupare. De aceea a spus Dumnezeu „fără a îndeplini scopul întrupării.” „Experiența și observarea suferinței omului” se referă la Duhul lui Dumnezeu și la cele două întrupări, astfel Dumnezeu a spus: „Când va începe întemeierea împărăției, întruparea Mea va începe oficial să facă lucrarea de slujire; adică, Împăratul împărăției Își va prelua oficial puterea suverană.” Deși construirea bisericii a fost o mărturie a numelui lui Dumnezeu, lucrarea nu fusese încă formal începută– doar astăzi se poate spune că reprezintă construirea împărăției. Tot ceea ce a fost făcut anterior a fost doar o prevestire, nu adevăratul lucru. Deși se spunea că s-a intrat în împărăție, nicio lucrare nu fusese încă făcută în cadrul acesteia. Doar astăzi, acum că lucrarea este îndeplinită în divinitatea lui Dumnezeu și Dumnezeu Şi-a început formal lucrarea, a intrat în sfârșit omul în împărăție. Astfel, „descinderea împărăţiei în lumea umană, departe de a fi doar o chestiune de cuvinte și apariții, este una de realitate efectivă; acesta este un aspect al înțelesului «realitatea practicii.»” Acest fragment este un rezumat potrivit al expunerii de mai sus. După ce a oferit această descriere, Dumnezeu trece la caracterizarea stării generale a omenirii, lăsând omul într-o stare de agitație constantă. „De la un capăt al altul al lumii, întreaga omenire se află în limitele iubirii Mele, milei Mele, dar la fel întreaga umanitate se află sub judecata Mea și, în același fel, sub încercarea Mea.” Viața omului este guvernată conform unor anumite principii și reguli, pe care Dumnezeu le-a stabilit. Aceste principii și reguli sunt după cum urmează: vor exista momente de fericire, momente de frustrare și, în plus, momente de rafinare cu greutăți de îndurat. Astfel, niciun om nu va trăi o viață de fericire pură sau de suferință pură. Fiecare viață va avea propriile suișuri și coborâșuri. Dintr-un capăt în altul al omenirii, nu numai că iubirea și mila lui Dumnezeu sunt evidente, la fel sunt și judecata și întreaga Sa fire. Se poate spune astfel: toţi oamenii trăiesc încercarea lui Dumnezeu, nu-i așa? Dintr-un capăt în altul al acestei lumi imense, toată omenirea muncește cu spor în lucrarea găsirii propriei căi. Ei nu sunt siguri ce rol joacă și unii chiar își strică sau își pierd viețile pentru soarta lor. Nici măcar Iov nu a fost o excepție de la regulă: deși a trecut prin încercarea lui Dumnezeu, el a continuat să-și caute propria cale. Niciun om nu este capabil de a rămâne neclintit în încercările lui Dumnezeu. Din cauza lăcomiei sau a naturii sale umane, niciun om nu este complet mulţumit de actuala sa condiție și niciun om nu poate rămâne neclintit în încercări: fiecare om se prăbușește sub judecata lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar mai fi așa de serios cu omul, dacă El încă ar avea astfel de cerințe severe din partea omului, ar fi exact cum a spus Dumnezeu: „întreaga rasă umană s-ar prăbuși sub privirea Mea arzătoare.”

În ciuda faptului că ridicarea împărăției a început în mod oficial, salutul împărăției încă nu a răsunat în mod oficial – acum este doar o profeție a ceea ce va să vină. După ce oamenii vor fi cu toții desăvârșiți și toate națiunile pământului vor deveni împărăția lui Hristos, atunci va fi momentul când vor răsuna cele șapte tunete. Ziua actuală este un pas mare în direcția acelei etape, atacul a fost dezlănțuit asupra timpului ce va să vină. Acesta este planul lui Dumnezeu – va fi realizat în viitorul apropiat. Totuși, Dumnezeu a îndeplinit deja tot ceea ce a spus El. Astfel, este clar că națiunile pământului nu sunt decât castele de nisip care tremură în timp ce mareea înaltă se apropie: ziua de pe urmă este iminentă și marele balaur roșu se va prăbuși sub cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a se asigura că planul lui Dumnezeu este dus la îndeplinire cu succes, îngerii din cer au coborât pe pământ, făcând tot ce le stă în putință pentru a-L mulţumi pe Dumnezeu. Dumnezeul întrupat Însuși S-a pus în formație de luptă pentru a purta un război cu inamicul. Oriunde apare întruparea, inamicul este distrus din acel loc. China este prima care va fi anihilată, nimicită de mâna lui Dumnezeu. Dumnezeu nu arată niciun pic de milă Chinei. Dovada prăbușirii treptate a marelui balaur roșu poate fi observată în maturizarea continuă a oamenilor. Aceasta poate fi văzută de oricine, în mod evident. Maturizarea oamenilor este un semn al morții inamicului. Aceasta este o parte a explicației a ceea ce înseamnă „a lupta.” Astfel, Dumnezeu le-a reamintit oamenilor în numeroase dăți să depună mărturii frumoase pentru Dumnezeu pentru a șterge starea noțiunilor, urâțenia marelui balaur roșu din inimile oamenilor. Dumnezeu foloseşte astfel de mesaje de reamintire pentru a însufleți credința omului și, prin aceasta, a obține realizări în lucrarea Sa. Aceasta este deoarece Dumnezeu a spus: „Ce este omul capabil să facă? Nu este mai bine să o fac Eu Însumi?” Toată omenirea este ca atare. Nu numai că oamenii sunt incapabili, dar sunt și ușor de descurajat și dezamăgit. Din acest motiv, ei sunt incapabili de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Dumnezeu nu numai că învie credința omului, El, de asemenea, insuflă constant oamenilor putere în secret.

În continuare, Dumnezeu a început să vorbească întregului univers. Nu numai că Dumnezeu Și-a început noua lucrare în China, El a început să facă noua lucrare de astăzi dintr-un capăt în altul al universului. În această etapă a lucrării, deoarece Dumnezeu vrea să-Şi dezvăluie toate faptele pretutindeni pe pământ astfel încât toată omenirea care L-a trădat să ajungă din nou să se plece cu supunere înaintea tronului Său, astfel, în judecata lui Dumnezeu încă există iubirea și mila Lui. Dumnezeu foloseşte evenimentele actuale din întreaga lume pentru a cutremura inimile oamenilor, motivându-i să-L caute pe Dumnezeu pentru ca ei să poată curge către El. Astfel, Dumnezeu spune: „Acesta este unul dintre modurile în care lucrez și este, fără îndoială, un act de mântuire pentru om și ceea ce îi trimit este tot un fel de iubire.” Dumnezeu dezvăluie adevărata natură a omului cu o acuratețe care este pătrunzătoare, incomparabilă și fără efort. Aceasta îl lasă pe om ascunzându-și fața de rușine, cu totul umilit. De fiecare dată când vorbește Dumnezeu, într-un fel El indică întotdeauna un anumit aspect al ticăloșiei omului astfel încât, simțindu-se în largul lui, omul să nu uite să se cunoască și să nu creadă că a se cunoaște este o sarcină veche. Cunoscând natura omului, dacă Dumnezeu nu i-ar arăta defectele sale pentru o singură clipă, omul arputea deveni desfrânat și arogant. Astfel, astăzi, Dumnezeu spune: „Oamenilor – departe de a prețui numele pe care vi le-am atribuit, atât de mulți dintre voi, la auzul titlului de „făcători de servicii”, nutriți resentimente în inimile voastre și așa de mulți la auzul titlului „oamenii mei”, nutriți iubire în inimile voastre. Nu încercați să Mă păcăliți – ochii Mei văd și pătrund peste tot!” De îndată ce omul vede această afirmație, se simte imediat stingher. El simte că acțiunile sale din trecut au fost mult prea imature – exact tipul de aranjament necinstit care îl ofensează pe Dumnezeu. Recent, el a vrut să-L mulţumească pe Dumnezeu, dar în timp ce este mai mult decât dornic, îi lipsește puterea și nu știe ce ar trebui să facă. Fără să vrea, el este cuprins de o hotărâre interioară reînnoită. Acesta este efectul citirii acestor cuvinte când omul este în largul său.

Pe de-o parte, Dumnezeu spune că Satana este extrem de nebun, în timp ce, pe de cealaltă parte spune, de asemenea, că majoritatea oamenilor nu își schimbă vechea natură. Din aceasta, este clar că acțiunile Satanei se manifestă prin om. Astfel, Dumnezeu îi reamintește deseori omului să nu fie desfrânat, pentru ca el să nu fie devorat de Satana. Aceasta nu profețește doar că unii oameni se vor răzvrăti, ci este și un semnal de alarmă care sună pentru a avertiza toți oamenii să lase deoparte trecutul cât mai repede și să caute ceea ce aparține zilei de astăzi. Niciun om nu dorește să fie posedat de demoni sau copleșit de spirite rele, aşadar cuvântul lui Dumnezeu este cu atât mai mult o avertizare și o povață. Totuși, când majoritatea oamenilor trec la polul opus extrem, acordând o mare importanță fiecărui cuvânt al lui Dumnezeu, Dumnezeu la rândul Său spune: „Majoritatea oamenilor se așteaptă ca Eu să le dezvălui și mai multe taine cu care să își bucure ochii. Și totuși, dacă ai ajunge să înțelegi toate tainele cerului, ce ai putea face cu acele cunoștințe? M-ai iubi mai mult? Ți-ar spori iubirea pentru mine?” Din aceasta este clar că omul nu foloseşte cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu și a-L iubi, ci mai degrabă pentru a crește depozitele „micului său depozit”. Astfel, utilizarea de către Dumnezeu a frazei „cu care să-și bucure ochii” pentru a descrie extremismul omului reflectă modul în care iubirea omului pentru Dumnezeu încă nu este complet pură. Dacă Dumnezeu nu ar fi dezvăluit tainele, omul nu ar fi dat mare importanță cuvintelor Sale, ci mai degrabă doar le-ar fi aruncat o privire, un ochi, ca și cum ar fi admirat niște flori în timp ce ar fi fost în galop pe cal. Oamenii nu ar acorda timpul pentru a reflecta și a cugeta la cuvintele Sale. Majoritatea oamenilor nu prețuiesc cuvintele lui Dumnezeu cu adevărat. Ei nu fac mari eforturi pentru a mânca și a bea cuvintele Sale, ci doar trec peste acestea în mod superficial. De ce vorbește acum Dumnezeu într-un mod diferit decât în trecut? De ce totul este într-un limbaj de neînțeles? De exemplu, „a încorona” din „nu aș încorona oamenii cu ușurință cu acest etichete”, „cel mai curat aur” din „Există cineva care poate primi în el însuși cel mai curat aur din care sunt făcute cuvintele Mele”, menționarea Sa anterioară a cuvântului „prelucrare” din „fără a trece mai întâi prin prelucrarea Satanei” și alte fraze asemenea. Oamenii nu înțeleg motivul pentru care Dumnezeu vorbește în acest mod. Ei nu înțeleg de ce El vorbește într-o astfel de manieră comică, plină de umor și provocatoare. Aceasta este exact o manifestare a scopului discursului lui Dumnezeu. De la bun început până acum, omul a fost întotdeauna incapabil de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu și i s-a părut că ale lui Dumnezeu cuvinte erau într-adevăr destul de serioase și severe. Adăugând cea mai mică urmă de umor – adăugând câteva glume ici și acolo – El este capabil să destindă atmosfera prin cuvântul Său și să le permită oamenilor să se relaxeze un pic. Făcând aceasta, El poate să obțină un efect și mai mare, determinându-l pe om să cugete la cuvintele lui Dumnezeu.

Note de subsol:

a. „După Hristos” înseamnă „AD (Anno Domini).”

Anterior:Anexa 1: Prima cuvântare

Următorul:Interpretarea celei de-a unsprezecea cuvântări

S-ar putea să vă placă și