Dumnezeu a devenit trup deoarece obiectul lucrării Sale nu este duhul Satanei sau vreun lucru care nu este al trupului, ci omul, care este din trup și a fost corupt de Satana. Tocmai pentru că trupul omului a fost corupt, Dumnezeu a făcut omul trupesc obiectul lucrării Sale; chiar mai mult de atât, Dumnezeu l-a ales pe om să fie singurul obiect al lucrării Sale pe parcursul tuturor etapelor lucrării Sale de mântuire deoarece omul este obiectul corupției. Omul este o ființă muritoare, este din trup și sânge, iar Dumnezeu este Singurul care îl poate mântui pe om. Astfel, Dumnezeu trebuie să devină trup care posedă aceleași atribute ca ale omului pentru a-Și face lucrarea, astfel încât lucrarea Sa să poată obține efecte mai bune. Dumnezeu trebuie să devină trup pentru a-Și face lucrarea tocmai pentru că omul este din trup și este incapabil să învingă păcatul sau să se dezbrace pe sine de trup. Deși esența și identitatea lui Dumnezeu întrupat diferă foarte mult de esența și identitatea omului, totuși, arătarea Lui este identică cu cea a omului, El are aspectul unei persoane normale și duce viața unei persoane normale, iar cei care-L văd nu pot distinge nicio diferență între El și o persoană normală. Această arătare normală și umanitate normală sunt suficiente pentru ca El să-Și facă lucrarea divină în umanitate normală. Trupul Lui Îl ajută să-Și facă lucrarea în umanitate normală și Îl ajută să-Și facă lucrarea printre oameni, iar umanitatea Sa normală Îl ajută și mai mult să îndeplinească lucrarea de mântuire printre oameni. Deși umanitatea Sa normală a provocat multă tulburare printre oameni, o asemenea tulburare nu a afectat efectele normale ale lucrării Sale. Pe scurt, lucrarea trupului Său normal este de un folos maxim pentru om. Deși majoritatea oamenilor nu pot accepta umanitatea Sa normală, lucrarea Sa poate încă să obțină rezultate, iar aceste rezultate sunt obținute mulțumită umanității Sale normale. Despre aceasta nu există nicio îndoială. Din lucrarea Sa în trup, omul câștigă de zece ori sau de zeci de ori mai multe lucruri decât noțiunile care există printre oameni despre umanitatea Sa normală și astfel de noțiuni vor fi toate, în cele din urmă, înghițite de lucrarea Sa. Iar efectul pe care lucrarea Sa l-a realizat, însemnând cunoașterea pe care omul o are despre El, depășește cu mult noțiunile omului despre El. Nu există niciun mod de a-ți imagina sau de a măsura lucrarea pe care El o face în trup, pentru că trupul Lui este diferit de cel al oricărei ființe omenești; deși învelișul exterior este identic, esența nu este aceeași. Trupul Său generează multe noțiuni în rândul oamenilor despre Dumnezeu, totuși trupul Lui poate, de asemenea, să îi permită omului să dobândească multă cunoaștere și poate chiar să cucerească orice persoană care are un înveliș exterior asemănător. Căci El nu este numai un om, ci este Dumnezeu cu învelișul exterior al unui om, și nimeni nu-L poate pătrunde sau înțelege complet. Un Dumnezeu nevăzut și de neatins este iubit și bine primit de toți. Dacă Dumnezeu este doar un Duh care este nevăzut omului, este atât de ușor pentru om să creadă în Dumnezeu. Oamenii pot să-și dea frâu liber închipuirilor, pot să aleagă, ca imagine a lui Dumnezeu, orice imagine le place ca să se mulțumească și să se simtă fericiți. În felul acesta, oamenii pot face orice Îi place cel mai mult propriului lor „Dumnezeu” și orice Își dorește El ca ei să facă, fără niciun fel de scrupule. Mai mult, oamenii cred că nimeni nu este mai loial și mai devotat față de „Dumnezeu” decât ei și că toți ceilalți sunt câini păgâni și neloiali lui Dumnezeu. Se poate spune că acesta este modul în care urmăresc cei a căror credință în Dumnezeu este nedeslușită și bazată pe doctrină; este cam același lucru, cu mici variații. Este numai faptul că imaginile dumnezeilor din închipuirile lor sunt diferite, totuși esența lor este, de fapt, aceeași.

Omul este netulburat de credința sa lipsită de griji în Dumnezeu și crede în Dumnezeu oricum îi place. Acesta este unul dintre „drepturile și libertățile omului”, în privința căruia nimeni nu se poate amesteca, deoarece omul crede în propriul său dumnezeu și nu în dumnezeul altcuiva și aceasta este propria lui proprietate privată. Aproape toată lumea are o astfel de proprietate privată. Oamenii consideră această proprietate drept o comoară prețioasă, dar pentru Dumnezeu nu există nimic mai josnic sau mai lipsit de valoare deoarece nu există nicio indicație mai clară despre opoziția față de Dumnezeu decât această proprietate privată a omului. Faptul că Dumnezeu devine trup care are o formă tangibilă și care poate fi văzut și atins de către om se datorează lucrării Dumnezeului întrupat. El nu este un Duh fără formă, ci un trup pe care omul poate să-l vadă și cu care poate să intre în contact. Cu toate acestea, majoritatea dumnezeilor în care cred oamenii sunt zeități lipsite de trup, care sunt fără formă și care au, totuși, o formă liberă. Astfel, Dumnezeul întrupat a devenit dușmanul majorității celor care cred în Dumnezeu, iar cei care nu pot accepta faptul întrupării lui Dumnezeu au devenit, în mod similar, adversarii lui Dumnezeu. Omul are noțiuni nu din cauza gândirii sale sau din cauza răzvrătirii sale, ci din cauza acestei proprietăți private a omului. Tocmai din cauza acestei proprietăți mor majoritatea oamenilor, și dumnezeii nedeslușiți în care cred oamenii, care nu pot fi atinși, nu pot fi văzuți și nu există în realitate, sunt cei care distrug viețile oamenilor. Viețile oamenilor sunt confiscate nu de Dumnezeul întrupat, cu atât mai puțin de Dumnezeul din cer, ci de „Dumnezeul” propriei lor închipuiri. Dumnezeul întrupat a venit în trup exclusiv din cauza nevoilor omului corupt. A venit din cauza nevoilor omului, nu ale lui Dumnezeu, iar toate prețurile pe care El le-a plătit și toată suferința Sa sunt de dragul omenirii și nu în beneficiul lui Dumnezeu Însuși. Nu există câștig și pierdere sau recompense pentru Dumnezeu; ceea ce obține El nu este ceva ce culege, ci ceea ce I se datora inițial. Scopul din spatele a tot ceea ce face El pentru omenire și din spatele tuturor prețurilor pe care le-a plătit pentru omenire nu este ca El să poată câștiga mai multe recompense, ci numai și numai de dragul omenirii. Deși lucrarea lui Dumnezeu în trup implică multe dificultăți de neimaginat, efectele pe care ea le atinge în cele din urmă le depășesc cu mult pe cele ale lucrării făcute direct de către Duh. Lucrarea trupului implică un număr considerabil de dificultăți, iar trupul nu poate avea aceeași identitate măreață ca Duhul, El nu poate să săvârșească fapte supranaturale la fel ca Duhul, cu atât mai puțin poate El să aibă aceeași autoritate ca Duhul. Cu toate acestea, esența lucrării făcute de acest trup neremarcabil este mult superioară celei a lucrării făcute direct de către Duh, iar acest trup Însuși este ceea ce au nevoie toți oamenii. Pentru aceia ce urmează a fi mântuiți, valoarea de utilizare a Duhului este cu mult inferioară celei a trupului: lucrarea Duhului este capabilă să acopere întregul univers, de-a curmezișul tuturor munților, râurilor, lacurilor și oceanelor, totuși, lucrarea trupului este legată mai eficient de fiecare persoană cu care El intră în contact. Mai mult, trupul lui Dumnezeu cu formă tangibilă poate câștiga mai bine înțelegerea și încrederea omului și poate aprofunda mai departe cunoașterea omului despre Dumnezeu și poate lăsa asupra omului o impresie mai profundă a faptelor practice ale lui Dumnezeu. Lucrarea Duhului este învăluită în mister; este dificil de anticipat pentru ființele muritoare și chiar mai greu pentru ele s-o vadă și, astfel, ele pot doar să-și imagineze lucruri fără temei. Lucrarea trupului este, totuși, normală, practică și posedă o înțelepciune bogată și este un fapt care poate fi văzut personal de ochii omului muritor; omul poate aprecia personal înțelepciunea lucrării lui Dumnezeu și nu are deloc nevoie să-și folosească imaginația lui bogată. Aceasta este precizia și valoarea practică a lucrării lui Dumnezeu în trup. Duhul poate doar face lucruri care sunt nevăzute pentru om și dificil pentru el de imaginat, de exemplu: luminarea Duhului, mișcarea Duhului și îndrumarea Duhului. Dar pentru omul care are minte, acestea nu pot oferi niciun înțeles clar. Ele pot furniza doar o mișcare sau un înțeles aproximativ asemănător și nu pot da o îndrumare prin cuvinte. Lucrarea lui Dumnezeu în trup este, totuși, foarte diferită: implică îndrumarea precisă a cuvintelor și are intenții clare și obiective clare cerute. Și, astfel, omul nu are nevoie să bâjbâie împrejur sau să-și folosească imaginația, cu atât mai puțin să facă presupuneri. Aceasta este claritatea lucrării în trup, iar lucrarea Lui este foarte diferită față de aceea a Duhului. Lucrarea Duhului este potrivită doar pentru o sferă limitată și nu poate înlocui lucrarea trupului. Scopurile precise cerute omului prin lucrarea trupului și valoarea practică a cunoașterii pe care omul o obține prin această lucrare depășesc cu mult precizia și valoarea practică a lucrării Duhului. Tipul de lucrare care are cea mai mare valoare pentru oamenii corupți este doar aceea care oferă cuvinte exacte și scopuri clare de urmărit și care este vizibilă și tangibilă. Doar lucrarea realistă și îndrumarea în timp util sunt potrivite gusturilor omului și doar lucrarea practică poate mântui omul de firea lui coruptă și depravată. Acest lucru poate fi îndeplinit doar de către Dumnezeul întrupat; doar Dumnezeul întrupat poate mântui omul de vechea sa fire coruptă și depravată. Deși Duhul este esența inerentă a lui Dumnezeu, o astfel de lucrare poate fi făcută doar de către trupul Său. Dacă Duhul ar lucra singur, atunci nu ar fi posibil ca lucrarea Lui să fie eficientă – acesta este un adevăr simplu. Majoritatea oamenilor au devenit dușmanii lui Dumnezeu din cauza acestui trup. Totuși, atunci când acest trup Își încheie lucrarea, cei care sunt împotriva Lui nu doar că vor înceta să fie dușmanii Lui ci, dimpotrivă, vor deveni martorii Săi. Ei vor deveni martorii care au fost cuceriți de El, martori care sunt compatibili cu El și inseparabili de El. El va determina omul să cunoască importanța lucrării trupului pentru om, iar omul va cunoaște importanța acestui trup pentru semnificația existenței omului, va cunoaște valoarea Sa practică în ceea ce privește creșterea vieții omului și, cu atât mai mult, va ști că acest trup va deveni pe neașteptate un izvor viu al vieții, de care omul nu poate suporta să se despartă. Deși trupul întrupat al lui Dumnezeu este departe de a se potrivi cu identitatea și statutul lui Dumnezeu și îi pare omului că este incompatibil cu valoarea Sa reală, acest trup, care nu posedă imaginea inerentă a lui Dumnezeu sau identitatea inerentă a lui Dumnezeu, poate face lucrarea pe care Duhul lui Dumnezeu nu o poate face în mod direct. Astfel este semnificația și valoarea inerentă a întrupării lui Dumnezeu și această semnificație și valoare este cea pe care omul este incapabil să o înțeleagă și să o recunoască. Deși toți oamenii privesc în sus către Duhul lui Dumnezeu și privesc în jos la trupul Lui, indiferent de modul în care ei văd sau gândesc, semnificația și valoarea practică a trupului le depășesc cu mult pe cele ale Duhului. Desigur că aceasta este doar cu privire la omenirea coruptă. Pentru oricine care caută adevărul și tânjește după arătarea lui Dumnezeu, lucrarea Duhului poate doar să furnizeze mișcare sau inspirație și o senzație a extraordinarului că această lucrare e minunată, de nepătruns și de neimaginat și o senzație că este măreață, transcendentă și admirabilă, dar, de asemenea, de neatins și inaccesibilă pentru toți. Omul și Duhul lui Dumnezeu se pot doar uita unul la celălalt de departe, de parcă ar exista o distanță mare între ei și nu pot fi niciodată asemănători, ca și cum omul și Dumnezeu ar fi separați de o diviziune invizibilă. De fapt, aceasta este o iluzie dată omului de către Duh, deoarece Duhul și omul nu sunt de același fel și nu vor coexista niciodată în aceeași lume și pentru că Duhul nu posedă nimic de-al omului. Deci, omul nu are nevoie de Duh, pentru că Duhul nu poate face în mod direct lucrarea cea mai necesară omului. Lucrarea trupului îi oferă omului obiective practice de urmărit, cuvinte explicite și un sentiment că El este practic și normal, că El este smerit și obișnuit. Deși omul se poate teme de El, pentru majoritatea oamenilor, El este destul de abordabil: omul Îi poate vedea fața și auzi vocea și nu trebuie să se uite la El de departe. Acest trup se simte aproape de om, nu îndepărtat sau de nepătruns, ci vizibil și accesibil, căci acest trup este în aceeași lume ca omul.

Pentru toți cei care trăiesc în trup, urmărirea schimbării firii necesită scopuri, iar urmărirea cunoașterii lui Dumnezeu necesită să fie martori la faptele practice și la fața reală a lui Dumnezeu. Ambele pot fi realizate doar prin trupul întrupat al lui Dumnezeu și ambele pot fi îndeplinite doar de trupul normal și practic. Acesta este motivul pentru care întruparea este necesară – este necesară întregii omeniri corupte. De vreme ce oamenilor li se cere să-L cunoască pe Dumnezeu, imaginile dumnezeilor nedeslușiți și supranaturali trebuie să fie înlăturate din inimile lor și, din moment ce li se cere să se elibereze de firile lor corupte, ei trebuie să-și cunoască mai întâi firile corupte. Dacă doar omul face lucrarea de a risipi imaginile dumnezeilor nedeslușiți din inimile oamenilor, atunci el va eșua în a obține efectul dorit. Imaginile dumnezeilor nedeslușiți din inimile oamenilor nu pot fi expuse, lepădate sau înlăturate complet doar prin cuvinte. Făcând astfel, în cele din urmă, tot nu ar fi posibil să risipească aceste lucruri profund înrădăcinate în oameni. Doar înlocuind aceste lucruri nedeslușite și supranaturale cu Dumnezeul practic și cu imaginea inerentă a lui Dumnezeu și făcându-i pe oameni să le cunoască treptat se poate obține efectul cuvenit. Omul recunoaște că dumnezeul pe care el l-a urmărit în vremuri trecute este nedeslușit și supranatural. Ceea ce poate realiza acest efect nu este conducerea directă a Duhului, cu atât mai puțin învățăturile unui anumit individ, ci Dumnezeul întrupat. Tocmai pentru că normalitatea și caracterul practic ale Dumnezeului întrupat sunt antiteza dumnezeilor nedeslușiți și supranaturali din închipuirile omului, toate noțiunile omului sunt dezvăluite atunci când Dumnezeul întrupat Își face lucrarea în mod oficial. Noțiunile inițiale ale omului pot fi scoase la iveală doar când sunt comparate cu Dumnezeul întrupat. Fără comparația cu Dumnezeul întrupat, noțiunile omului nu ar putea fi scoase la iveală; cu alte cuvinte, fără caracterul practic drept contrast, lucrurile nedeslușite nu ar putea fi scoase la iveală. Nimeni nu este capabil să folosească cuvinte pentru a face această lucrare și nimeni nu este capabil să dea glas acestei lucrări folosind cuvinte. Dumnezeu Însuși poate să-Și facă propria Sa lucrare, și nimeni altcineva nu poate face această lucrare în numele Lui. Indiferent cât de bogată este limba omului, el este incapabil să exprime clar caracterul practic și normalitatea lui Dumnezeu. Omul Îl poate cunoaște mai practic pe Dumnezeu și Îl poate vedea mai clar doar dacă Dumnezeu lucrează personal printre oameni și Își arată în mod complet chipul și ființa Sa. Acest efect nu poate fi atins de nicio ființă umană trupească. Desigur, Duhul lui Dumnezeu este, de asemenea, incapabil de a realiza acest efect. Dumnezeu poate mântui omul corupt de sub influența Satanei, dar această lucrare nu poate fi realizată în mod direct de Duhul lui Dumnezeu; mai degrabă, ea poate fi făcută doar de către trupul pe care Duhul lui Dumnezeu îl poartă, de către trupul întrupat al lui Dumnezeu. Acest trup este o ființă umană și, de asemenea, este Dumnezeu; acest trup este o persoană care are umanitate normală și, de asemenea, Dumnezeu ce are divinitate deplină. Și astfel, chiar dacă acest trup nu este Duhul lui Dumnezeu și se deosebește foarte mult de Duh, El este încă Însuși Dumnezeul întrupat care îl mântuiește pe om, care este Duhul și, de asemenea, trupul. Indiferent de cum este El denumit, în cele din urmă, este tot Dumnezeu Însuși Cel care mântuiește omenirea. Pentru că Duhul lui Dumnezeu este inseparabil de trup, iar lucrarea trupului este, de asemenea, lucrarea Duhului lui Dumnezeu; doar că această lucrare nu este făcută folosind identitatea Duhului, ci este făcută folosind identitatea trupului. Lucrarea care trebuie să fie făcută direct de către Duh nu necesită întrupare, iar lucrarea care necesită trupul pentru a fi realizată nu poate fi făcută direct de către Duh, ci poate fi făcută doar de către Dumnezeu întrupat. Aceasta este ceea ce este necesar pentru această lucrare și este ceea ce are nevoie omenirea coruptă. În cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu, doar o singură etapă a fost realizată în mod direct de către Duh, iar cele două etape rămase sunt realizate de către Dumnezeul întrupat și nu direct de către Duh. Lucrarea Epocii Legii făcută de către Duh nu a implicat schimbarea firii corupte a omului și nici nu a avut nicio legătură cu cunoașterea omului despre Dumnezeu. Lucrarea trupului lui Dumnezeu în Epoca Harului și în Epoca Împărăției implică, însă, firea coruptă a omului și cunoașterea lui despre Dumnezeu și este o parte importantă și esențială a lucrării de mântuire. De aceea, omenirea coruptă are o nevoie mai mare de mântuirea Dumnezeului întrupat și are o nevoie mai mare de lucrarea directă a Dumnezeului întrupat. Omenirea are nevoie de Dumnezeul întrupat s-o păstorească, s-o sprijine, s-o ude, s-o hrănească, s-o judece și s-o mustre și are nevoie de mai mult har și o răscumpărare mai mare de la Dumnezeul întrupat. Doar Dumnezeu în trup poate fi confidentul omului, păstorul omului, ajutorul care nu-i lipsește niciodată omului și toate acestea sunt necesitatea întrupării atât astăzi, cât și în timpuri trecute.

Omul a fost corupt de Satana și este cea mai înaltă dintre toate creaturile lui Dumnezeu și, prin urmare, omul are nevoie de mântuirea lui Dumnezeu. Obiectul mântuirii lui Dumnezeu este omul, nu Satana, iar ceea ce va fi mântuit este trupul omului și sufletul omului și nu diavolii. Satana este obiectul nimicirii de către Dumnezeu, omul este obiectul mântuirii de către Dumnezeu, iar trupul omului a fost corupt de Satana, deci primul care trebuie să fie mântuit este trupul omului. Trupul omului a fost corupt cel mai profund și a devenit ceva care I se opune lui Dumnezeu, într-atât de mult încât chiar neagă existența lui Dumnezeu și I se împotrivește deschis. Acest trup corupt este pur și simplu prea nesupus și nu e nimic mai dificil de tratat sau de schimbat decât firea coruptă a trupului. Satana intră în trupul omului pentru a da naștere la tulburări și folosește trupul omului pentru a tulbura lucrarea lui Dumnezeu și pentru a zădărnici planul Lui și, astfel, omul a devenit Satana și dușmanul lui Dumnezeu. Pentru ca omul să fie mântuit, întâi de toate trebuie să fie cucerit. Din acest motiv, Dumnezeu acceptă provocarea și vine în trup pentru a săvârși lucrarea pe care intenționează să o săvârșească și pentru a lupta cu Satana. Scopul Său este mântuirea omului, care a fost corupt, și învingerea și anihilarea Satanei, care se răzvrătește împotriva Lui. El îl învinge pe Satana prin lucrarea Sa de cucerire a omului și, totodată, El mântuiește omenirea coruptă. Este o lucrare ce atinge două scopuri în același timp. El lucrează în trup și vorbește în trup și Se ocupă de întreaga lucrare în trup pentru a interacționa mai bine cu omul și pentru a-l cuceri mai bine pe om. Ultima dată când Dumnezeu devine trup, lucrarea Lui din zilele de pe urmă va fi încheiată în trup. El îi va sorta pe toți oamenii după felul lor, Își va încheia întreaga gestionare și va încheia, de asemenea, toată lucrarea Sa în trup. După ce întreaga Sa lucrare pe pământ ajunge la capăt, El va fi complet învingător. Lucrând în trup, Dumnezeu va fi cucerit pe deplin omenirea și o va fi câștigat pe deplin. Nu înseamnă aceasta că întreaga Sa gestionare va fi ajuns la capăt? Când Dumnezeu Își încheie lucrarea în trup, odată ce l-a învins complet pe Satana și a ieșit victorios, Satana nu va mai avea nicio ocazie să corupă omul. Lucrarea primei întrupări a lui Dumnezeu a fost răscumpărarea și iertarea păcatelor omului. Acum este lucrarea de cucerire și de câștigare deplină a omenirii, astfel încât Satana nu va mai avea nicio cale să-și facă lucrarea și va fi pierdut complet, iar Dumnezeu va fi fost complet învingător. Aceasta este lucrarea trupului și este lucrarea făcută de Dumnezeu Însuși. Lucrarea inițială a celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu a fost făcută direct de către Duh și nu de către trup. Lucrarea finală a celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este, totuși, făcută de către Dumnezeul întrupat și nu direct de către Duh. Lucrarea de răscumpărare a etapei intermediare a fost făcută, de asemenea, de către Dumnezeu în trup. De la un capăt la altul al întregii lucrări de gestionare, cea mai importantă lucrare este de a-l mântui pe om de influența Satanei. Lucrarea cheie este de a cuceri pe deplin oamenii corupți, astfel încât inima inițială cu frică de Dumnezeu a celor care au fost cuceriți să poată fi restabilită, iar ei să poată obține o viață umană normală, adică, viața normală a unei ființe create. Această lucrare este decisivă și este miezul lucrării de gestionare. În cele trei etape ale lucrării de mântuire, prima etapă a lucrării Epocii Legii a fost departe de miezul lucrării de gestionare; a avut doar o oarecare aparență a lucrării de mântuire și nu a fost începutul lucrării lui Dumnezeu de a mântui omul de controlul Satanei. Prima etapă a lucrării a fost făcută direct de către Duh, deoarece, sub lege, omul a știut doar să respecte legea și nu a avut mai mult adevăr și, deoarece lucrarea din Epoca Legii de-abia dacă a implicat schimbări în firea omului, cu atât mai puțin era preocupată de lucrarea privitoare la modul de a mântui omul de controlul Satanei. Astfel, Duhul lui Dumnezeu a completat această etapă extrem de simplă a lucrării, care nu a implicat firea coruptă a omului. Această etapă a lucrării nu avea prea multă legătură cu miezul gestionării și nu avea o corelație prea mare cu lucrarea oficială a mântuirii omului și, astfel, nu a necesitat ca Dumnezeu să devină trup pentru a-Și face, în mod personal, lucrarea. Lucrarea săvârșită de Duh este ascunsă și de nepătruns și este profund înfricoșătoare și inaccesibilă pentru om; Duhul nu este potrivit pentru a face în mod direct lucrarea de mântuire și nu este potrivit pentru a-l aproviziona pe om cu viață în mod direct. Cel mai potrivit pentru om este să transforme lucrarea Duhului într-o abordare care este apropiată omului, adică, ceea ce este cel mai potrivit pentru om este ca Dumnezeu să devină o persoană obișnuită și normală pentru a-Și face lucrarea. Aceasta cere ca Dumnezeu să Se întrupeze pentru a lua locul Duhului în lucrarea Sa, iar pentru om, nu există niciun mod mai potrivit pentru ca Dumnezeu să lucreze. Printre aceste trei etape ale lucrării, două etape sunt realizate de către trup, iar aceste două etape sunt fazele cheie ale lucrării de gestionare. Cele două întrupări sunt reciproc complementare și se completează perfect una pe cealaltă. Prima etapă a întrupării lui Dumnezeu a pus bazele celei de-a doua etape și se poate spune că cele două întrupări ale lui Dumnezeu formează un întreg și nu sunt incompatibile una cu cealaltă. Aceste două etape ale lucrării lui Dumnezeu sunt îndeplinite de către Dumnezeu în identitatea Sa întrupată, deoarece ele sunt atât de importante pentru întreaga lucrare de gestionare. S-ar putea spune aproape că, fără lucrarea celor două întrupări ale lui Dumnezeu, întreaga lucrare de gestionare ar fi rămas pe loc, iar lucrarea de mântuire a omenirii nu ar fi altceva decât vorbe goale. Faptul dacă această lucrare este sau nu importantă se bazează pe nevoile omenirii și pe realitatea depravării omenirii și pe gravitatea răzvrătirii Satanei și a tulburării de către acesta a lucrării. Persoana potrivită pentru o anumită sarcină este stabilită în funcție de natura lucrării realizate de lucrător și de importanța lucrării respective. Când vine vorba de importanța acestei lucrări, în ceea ce privește metoda de lucru de adoptat – lucrare făcută direct de către Duhul lui Dumnezeu sau lucrare făcută de către Dumnezeu întrupat sau lucrare făcută prin om – prima care trebuie eliminată este lucrarea făcută prin om. Și, pe baza naturii lucrării și a naturii lucrării Duhului față de cea a trupului, este hotărât în cele din urmă că lucrarea făcută de către trup este mai folositoare pentru om decât lucrarea făcută în mod direct de către Duh și că oferă mai multe avantaje. Acesta este gândul lui Dumnezeu în momentul în care a decis dacă lucrarea urma să fie făcută de către Duh sau de către trup. Există o semnificație și o bază pentru fiecare etapă a lucrării. Niciuna dintre aceste etape ale lucrării nu este bazată pe închipuiri fără temei, nici nu este înfăptuită la întâmplare; poartă o anumită înțelepciune. Aceasta este adevărata poveste din spatele întregii lucrări a lui Dumnezeu. În special, există chiar mai mult din planul lui Dumnezeu într-o astfel de lucrare măreață precum cea înfăptuită printre oameni, în mod personal, de Dumnezeu întrupat. Prin urmare, înțelepciunea lui Dumnezeu și întreaga Sa ființă sunt reflectate în fiecare acțiune, gând și idee din lucrarea Sa; aceasta este ființa mai concretă și mai sistematică a lui Dumnezeu. Aceste gânduri și idei subtile sunt greu de imaginat pentru om și greu de crezut pentru om și, mai mult, greu de cunoscut de om. Lucrarea făcută de către om este săvârșită conform principiului general, care, pentru om, este foarte satisfăcătoare. Cu toate acestea, în comparație cu lucrarea lui Dumnezeu, este pur și simplu o prea mare discrepanță. Deși faptele lui Dumnezeu sunt mărețe și lucrarea lui Dumnezeu este la o scară magnifică, în spatele lor există multe planuri și rânduieli minuțioase și precise, care sunt de neimaginat pentru om. Fiecare etapă a lucrării Sale nu este săvârșită doar în conformitate cu principiul, ci conține, de asemenea, multe lucruri care nu pot fi exprimate de limbajul uman și acestea sunt lucrurile care sunt nevăzute pentru om. Indiferent dacă aceasta este lucrarea Duhului sau lucrarea lui Dumnezeu întrupat, fiecare conține planurile lucrării Sale. El nu lucrează fără temei și nu face o lucrare lipsită de sens. Când Duhul lucrează în mod direct, are scopurile Lui și atunci când El devine om (adică, atunci când El Își transformă învelișul exterior) pentru a lucra, este cu atât mai mult scopul Său. De ce altfel Și-ar schimba El cu ușurință identitatea? De ce altfel ar deveni El cu ușurință o persoană care este considerată inferioară și este persecutată?

Lucrarea Sa în trup este de cea mai mare însemnătate, lucru care este spus cu privire la lucrare, iar Cel care, în cele din urmă, încheie lucrarea este Dumnezeul întrupat și nu Duhul. Unii cred că Dumnezeu ar putea să vină într-un moment necunoscut pe pământ și să Se arate omului, după care El personal va judeca întreaga omenire, încercându-i pe oameni unul câte unul, fără ca cineva să fie omis. Cei care gândesc în acest fel nu cunosc această etapă a lucrării întrupării. Dumnezeu nu-i judecă pe oameni unul după altul, iar aceștia nu sunt puși să treacă un test unul câte unul; făcând astfel, nu ar fi lucrarea de judecată. Nu este la fel corupția întregii omeniri? Nu este esența întregii omeniri la fel? Ceea ce este judecat este esența coruptă a omenirii, esența omului coruptă de către Satana și toate păcatele omului. Dumnezeu nu judecă greșelile mărunte și neînsemnate ale omului. Lucrarea de judecată este reprezentativă și nu este îndeplinită în mod special pentru o anumită persoană. Mai degrabă, este o lucrare în care un grup de oameni sunt judecați pentru a reprezenta judecata întregii omeniri. Lucrarea înfăptuită de Dumnezeu întrupat este să folosească lucrarea Sa directă asupra unui grup de oameni pentru a reprezenta lucrarea întregii omeniri, după care ea este răspândită treptat. Tot așa este și lucrarea de judecată. Dumnezeu nu judecă un anumit tip de persoană sau un anumit grup de oameni, ci judecă, în schimb, nedreptatea întregii omeniri, precum împotrivirea omului față de Dumnezeu, sau faptul că omul nu se teme de El sau tulburarea lucrării lui Dumnezeu de către om. Ceea ce este judecat este esența omenirii de împotrivire față de Dumnezeu, iar această lucrare de judecată este lucrarea de cucerire a zilelor de pe urmă. Lucrarea și cuvântul Dumnezeului întrupat, la care omul a asistat, sunt lucrarea de judecată înaintea marelui tron alb în zilele de pe urmă, pe care omul o purta în noțiunile sale în vremurile trecute. Lucrarea care este făcută în prezent de către Dumnezeul întrupat este exact judecata din fața marelui tron alb. Dumnezeul întrupat de astăzi este Dumnezeul care judecă întreaga omenire în timpul zilelor de pe urmă. Acest trup și lucrarea, cuvântul și întreaga fire ale acestui trup sunt totalitatea Lui. Deși sfera lucrării acestui trup este limitată și nu implică în mod direct întregul univers, esența lucrării de judecată este judecata directă a întregii omeniri – această lucrare nu este numai de dragul aleșilor lui Dumnezeu din China, nici nu este înfăptuită de dragul unui număr mic de oameni. În timpul lucrării lui Dumnezeu în trup, deși sfera acestei lucrări nu implică întregul univers, ea reprezintă lucrarea întregului univers și, după ce încheie lucrarea în sfera lucrării trupului Său, El va răspândi imediat această lucrare în fiecare loc din univers, în același fel în care a fost răspândită Evanghelia lui Isus, urmând învierii și înălțării Sale. Indiferent dacă este lucrarea Duhului sau lucrarea trupului, este o lucrare care este îndeplinită într-o sferă limitată, dar care reprezintă lucrarea întregului univers. În timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu Își realizează lucrarea apărând în identitatea Sa întrupată, iar Dumnezeu în trup este Dumnezeul care judecă omul înaintea marelui tron alb. Indiferent dacă El este Duhul sau trupul, Cel care face lucrarea de judecată este Dumnezeul care judecă omenirea în timpul zilelor de pe urmă. Acest lucru este determinat de lucrarea pe care El o face, nu de aspectul Său exterior sau de alți câțiva factori. Deși omul nutrește noțiuni despre aceste cuvinte, nimeni nu poate nega faptul judecății și cuceririi întregii omeniri de către Dumnezeul întrupat. Indiferent de ceea ce crede omul despre acest lucru, faptele sunt, la urma urmei, fapte. Nimeni nu poate spune că: „Lucrarea este făcută de către Dumnezeu, dar trupul nu este Dumnezeu”. Acest lucru este o falsitate, pentru că această lucrare nu poate fi făcută de nimeni decât de Dumnezeu în trup. Din moment ce această lucrare a fost deja finalizată, după aceasta, lucrarea de judecată a lui Dumnezeu asupra omului nu se va arăta pentru a doua oară; Dumnezeu în cea de-a doua întrupare a încheiat deja întreaga lucrare a întregii gestionări și nu va exista o a patra etapă a lucrării lui Dumnezeu. Pentru că cel care este judecat este omul, omul care este din trup și a fost corupt și nu este duhul Satanei cel care este judecat în mod direct, prin urmare, lucrarea de judecată nu se desfășoară în tărâmul spiritual, ci printre oameni. Nimeni nu este mai potrivit și mai calificat decât Dumnezeu în trup pentru lucrarea de a judeca corupția din trupul omului. Dacă judecata ar fi desfășurată direct de către Duhul lui Dumnezeu, atunci ea nu ar fi atotcuprinzătoare și, mai mult, omului i-ar fi dificil să accepte acest lucru, pentru că Duhul nu poate să vină față în față cu omul. Doar având în vedere acest aspect, efectele nu ar fi imediate, cu atât mai puțin ar fi capabil omul să vadă cu mai multă claritate firea lui Dumnezeu, care nu tolerează nicio ofensare. Satana poate fi înfrânt în totalitate doar dacă Dumnezeu în trup judecă corupția omenirii. Dumnezeu în trup este, de asemenea, o persoană cu umanitate normală, cu toate acestea, poate judeca direct nedreptatea omului; acesta este semnul sfințeniei Sale inerente și al caracterului Său unic. Doar Dumnezeu este calificat și Se află în poziția de a judeca omul, pentru că El deține adevărul și dreptatea, și astfel El poate să judece omul. Cei care sunt fără adevăr și dreptate nu sunt demni să-i judece pe alții. Dacă această lucrare ar fi făcută de Duhul lui Dumnezeu, atunci nu ar însemna o victorie asupra Satanei. Duhul este în mod inerent mai presus de ființele muritoare, iar Duhul lui Dumnezeu este în mod inerent sfânt și triumfător asupra trupului. Dacă Duhul ar face această lucrare direct, El nu ar putea să judece toată răzvrătirea omului și nu ar putea dezvălui toată nedreptatea omului. Căci lucrarea de judecată se realizează, de asemenea, prin noțiunile omului despre Dumnezeu, și omul nu a avut niciodată noțiuni despre Duh și, astfel, Duhul este incapabil să dezvăluie mai bine nedreptatea omului, cu atât mai puțin să dea în vileag pe deplin o astfel de nedreptate. Dumnezeul întrupat este dușmanul tuturor celor care nu Îl cunosc. Prin judecarea noțiunilor omului despre El și a opoziției acestuia față de El, El dă în vileag toată răzvrătirea omenirii. Efectele lucrării Sale în trup sunt mai evidente decât cele ale lucrării Duhului. Și astfel, judecata întregii omeniri nu este desfășurată direct de către Duh, ci este lucrarea Dumnezeului întrupat. Dumnezeu în trup poate fi văzut și atins de om, iar Dumnezeu în trup poate cuceri complet omul. Omul progresează de la a I Se împotrivi la a I Se supune, de la a-L persecuta la a-L accepta, de la a avea noțiuni despre El la a-L cunoaște și de la a-L respinge la a-L iubi – acestea sunt efectele lucrării Dumnezeului întrupat. Omul este mântuit doar prin acceptarea judecății Sale, omul ajunge treptat să Îl cunoască pe El doar prin cuvintele gurii Sale, este cucerit de El în timpul opoziției față de El și primește aprovizionarea cu viață de la El în timpul acceptării mustrării Sale. Toată lucrarea aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în trup, și nu lucrarea lui Dumnezeu în identitatea Sa ca Duh. Lucrarea făcută de Dumnezeu întrupat este cea mai mare lucrare și lucrarea cea mai profundă, și partea esențială a celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu sunt cele două etape ale lucrării de întrupare. Obstacolele cu care se confruntă lucrarea Dumnezeului întrupat sunt prea mari, deoarece omul este corupt atât de profund. În special, lucrarea înfăptuită în zilele de pe urmă asupra acestor oameni este cu atât mai încărcată de dificultăți – mediul este ostil, iar calibrul fiecărui tip de persoană este destul de slab. Totuși, la sfârșitul acestei lucrări, ea tot va obține efectul corespunzător, fără a fi câtuși de puțin insuficientă; acesta este efectul lucrării trupului, iar acest efect este mai convingător decât cel al lucrării Duhului. Cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu vor fi încheiate în trup și trebuie încheiate de către Dumnezeul întrupat. Cea mai importantă și esențială lucrare este făcută în trup, iar mântuirea omului trebuie să fie personal înfăptuită de către Dumnezeu în trup. Chiar dacă întreaga omenire simte că Dumnezeu în trup nu pare să aibă legătură cu omul, de fapt, acest trup implică soarta și existența întregii omeniri.

Fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu este implementată de dragul întregii omeniri și este îndreptată către întreaga omenire. Cu toate că este lucrarea Lui în trup, ea este tot îndreptată către întreaga omenire; El este Dumnezeul întregii omeniri și El este Dumnezeul tuturor ființelor create și necreate. Deși lucrarea Sa în trup este într-o sferă limitată, iar obiectul acestei lucrări este, de asemenea, limitat, de fiecare dată când El devine trup pentru a-Și face lucrarea, El alege un obiect al lucrării Sale, care este reprezentativ în cel mai înalt grad. El nu selectează un grup de oameni simpli și neînsemnați asupra căruia să lucreze, ci alege în schimb, ca obiect al lucrării Sale, un grup de oameni capabili să fie reprezentanții lucrării Sale în trup. Acest grup de oameni este ales pentru că sfera lucrării Sale în trup este limitată și este pregătit în special pentru trupul Său întrupat și este ales, în mod special, pentru lucrarea Sa în trup. Selecția lui Dumnezeu cu privire la obiectele lucrării Sale nu este neîntemeiată, ci făcută conform principiului: obiectul lucrării trebuie să fie de folos lucrării lui Dumnezeu în trup și trebuie să fie capabil să reprezinte întreaga omenire. De exemplu, evreii au putut să reprezinte întreaga omenire în acceptarea răscumpărării oferite personal de Isus, iar chinezii pot să reprezinte întreaga omenire în acceptarea cuceririi personale a Dumnezeului întrupat. Există o bază pentru reprezentarea întregii omeniri de către evrei și există, de asemenea, o bază pentru reprezentarea întregii omeniri de către poporul chinez în acceptarea cuceririi personale a lui Dumnezeu. Nimic nu demonstrează semnificația răscumpărării mai mult decât lucrarea de răscumpărare făcută printre evrei și nimic nu demonstrează mai mult temeinicia și succesul lucrării de cucerire decât lucrarea de cucerire care se săvârșește în rândul poporului chinez. Lucrarea și cuvântul lui Dumnezeu întrupat par să se adreseze doar unui mic grup de oameni, dar, de fapt, El înfăptuiește lucrarea întregului univers și îi vorbește întregii omeniri în cadrul acestui grup mic. După ce lucrarea Sa în trup ajunge la sfârșit, cei care Îl urmează vor începe să răspândească lucrarea pe care a făcut-o El printre ei. Cel mai mare atu al lucrării Sale în trup este că El poate lăsa cuvinte și îndemnuri exacte și intențiile Sale precise pentru omenire celor care Îl urmează, astfel încât, după aceea, cei care Îl urmează pot transmite cu mai multă precizie și în termeni mai practici toată lucrarea Sa în trup și intențiile Sale pentru întreaga omenire celor care acceptă această cale. Doar Dumnezeu în trup care lucrează printre oameni transformă cu adevărat în realitate faptul că Dumnezeu există și trăiește împreună cu omul și îndeplinește dorința omului de a privi fața lui Dumnezeu, de a vedea lucrarea lui Dumnezeu și de a auzi cuvântul personal al lui Dumnezeu. Dumnezeul întrupat pune capăt epocii când doar spatele lui Iahve i-a apărut omenirii și, de asemenea, El încheie epoca credinței omenirii în dumnezeii nedeslușiți. În special, lucrarea ultimei întrupări a lui Dumnezeu aduce întreaga omenire într-o epocă mai realistă, mai practică și mai frumoasă. Această lucrare nu doar încheie epoca legii și a reglementărilor, ci, mai important, Îl face cunoscut omenirii pe Dumnezeul care este practic și normal, care este drept și sfânt, care descuie lucrarea planului de gestionare și care demonstrează tainele și destinația omenirii, care a creat omenirea și pune capăt lucrării de gestionare și care a rămas ascuns timp de mii de ani. Această lucrare pune capăt definitiv epocii nedeslușirii, încheie epoca în care întreaga omenire dorea să caute fața lui Dumnezeu, dar nu putea, sfârșește epoca în care întreaga omenire a slujit Satanei și conduce întreaga omenire, până la capăt, într-o epocă complet nouă. Toate acestea sunt rezultatul lucrării lui Dumnezeu în trup în locul Duhului lui Dumnezeu. Numai când Dumnezeu lucrează în trupul Lui, cei care Îl urmează nu mai caută și nu mai orbecăie după acele lucruri care par atât să existe, cât și să nu existe și încetează să ghicească intențiile dumnezeilor nedeslușiți. Când Dumnezeu Își răspândește lucrarea în trup, cei care Îl urmează vor transmite lucrarea pe care El a făcut-o în trup tuturor religiilor și confesiunilor și vor disemina toate cuvintele Lui urechilor întregii omeniri. Tot ceea ce este auzit de către cei care primesc Evanghelia Sa vor fi faptele lucrării Lui și vor fi lucruri văzute și auzite personal de către om – vor fi fapte și nu zvonuri. Aceste fapte sunt dovada cu care El răspândește lucrarea și sunt, de asemenea, instrumentele pe care El le folosește pentru a răspândi lucrarea. Fără existența faptelor, Evanghelia Sa nu s-ar răspândi în toate țările și în toate locurile; fără fapte, ci doar cu închipuirile omului, El nu ar fi niciodată capabil să facă lucrarea de cucerire a întregului univers. Duhul este intangibil pentru om și nevăzut omului, iar lucrarea Duhului nu este capabilă să lase pentru om nicio altă dovadă sau alte fapte ale lucrării lui Dumnezeu. Omul nu ar vedea niciodată adevărata față a lui Dumnezeu, ar crede mereu într-un dumnezeu nedeslușit care nu există. Omul nu ar vedea niciodată fața lui Dumnezeu, nici nu ar auzi vreodată cuvinte rostite personal de către Dumnezeu. Închipuirile omului sunt, la urma urmei, goale, și nu pot înlocui chipul adevărat al lui Dumnezeu; firea inerentă a lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu Însuși nu pot fi imitate de om. Dumnezeul invizibil din cer și lucrarea Sa pot fi aduse pe pământ doar de Dumnezeu care se întrupează și vine printre oameni ca să-Și înfăptuiască personal lucrarea. Acesta este modul ideal în care Dumnezeu să apară omului, în care omul să Îl vadă pe Dumnezeu și să ajungă să cunoască adevărata față a lui Dumnezeu și acest lucru nu poate fi realizat de un Dumnezeu neîntrupat. Înfăptuind lucrarea Sa până la această etapă, lucrarea lui Dumnezeu a obținut deja efectul optim și a fost un succes complet. Lucrarea personală a lui Dumnezeu în trup a finalizat deja nouăzeci la sută din întreaga Sa lucrare de gestionare. Acest trup a condus toată lucrarea Sa către un început mai bun, iar acest trup a dus toată lucrarea Sa la bun sfârșit, a promulgat toată lucrarea Sa și a adus ultima completare amănunțită a întregii Sale lucrări. De acum înainte, nu va fi un alt Dumnezeu întrupat care să facă a patra etapă a lucrării lui Dumnezeu și nu va mai fi nicio lucrare minunată a unei a treia întrupări a lui Dumnezeu.

Fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu în trup reprezintă lucrarea Lui din întreaga epocă, și nu reprezintă o anumită perioadă, ca lucrarea omului. Și, astfel, sfârșitul lucrării ultimei Sale întrupări nu înseamnă că lucrarea Lui a ajuns complet la sfârșit, căci lucrarea Lui în trup reprezintă întreaga epocă, și nu reprezintă doar perioada în care El Își face lucrarea în trup. Numai că El Își încheie lucrarea întregii epoci în timpul în care El este în trup, după care ea se răspândește în toate locurile. După ce Dumnezeul întrupat Își împlinește lucrarea Sa de slujire, El va încredința lucrarea Sa viitoare celor care Îl urmează. În felul acesta, lucrarea Lui din întreaga epocă va continua fără întreruperi. Lucrarea întregii epoci a întrupării va fi considerată completă doar odată ce ea s-a răspândit în fiecare loc din univers. Lucrarea lui Dumnezeu întrupat începe o nouă eră, iar cei care continuă lucrarea Sa sunt cei care sunt folosiți de către El. Lucrarea făcută de către om este în întregime în lucrarea de slujire a lui Dumnezeu în trup și este incapabilă să depășească această sferă. Dacă Dumnezeu întrupat nu ar fi venit să-Și facă lucrarea, omul nu ar fi fost capabil să aducă vechea epocă la bun sfârșit și nu ar fi putut să inaugureze o nouă eră. Lucrarea făcută de către om este pur și simplu în limitele datoriei sale, care este omenește posibilă, și nu reprezintă lucrarea lui Dumnezeu. Doar Dumnezeul întrupat poate veni și finaliza lucrarea pe care El ar trebui s-o facă și, în afară de El, nimeni nu poate face această lucrare în numele Său. Bineînțeles, ceea ce spun este cu privire la lucrarea de întrupare. Acest Dumnezeu întrupat îndeplinește mai întâi un pas al lucrării care nu se potrivește noțiunilor omului, după care El face mai multă lucrare care nu se potrivește noțiunilor omului. Scopul lucrării este cucerirea omului. Într-o anumită privință, întruparea lui Dumnezeu nu se potrivește noțiunilor omului, în plus, El face mai multă lucrare care nu se potrivește noțiunilor omului și, astfel, omul dezvoltă chiar și mai multe puncte de vedere critice despre El. El doar face lucrarea de cucerire printre oameni care au nenumărate noțiuni despre El. Indiferent de modul în care ei Îl tratează, odată ce El Și-a împlinit lucrarea Sa de slujire, toți oamenii vor fi devenit obiectul stăpânirii Sale. Faptul acestei lucrări nu este reflectat doar în rândul poporului chinez, ci reprezintă și modul în care întreaga omenire va fi cucerită. Efectele care sunt obținute asupra acestor oameni sunt o anticipare a efectelor care vor fi obținute asupra întregii omeniri, iar efectele lucrării pe care El o face în viitor vor depăși tot mai mult chiar și efectele asupra acestor oameni. Lucrarea lui Dumnezeu în trup nu implică o mare pompă, nici nu este învăluită în obscuritate. Este reală și concretă și este o lucrare în care unu este unu și doi este doi. Nu este ascunsă de nimeni și nici nu înșală pe nimeni. Ceea ce oamenii văd sunt lucruri reale și autentice, iar ceea ce câștigă omul este cunoaștere practică și adevăr. Când se termină lucrarea, omul va avea o nouă cunoaștere despre El, iar cei care caută cu adevărat nu vor mai avea nicio noțiune despre El. Acesta nu este doar efectul lucrării Sale asupra poporului chinez, ci reprezintă și efectul lucrării Sale în cucerirea întregii omeniri, căci nimic nu este mai folositor pentru lucrarea de cucerire a întregii omeniri decât acest trup, lucrarea acestui trup și tot ce este al acestui trup. Ele sunt folositoare lucrării Sale astăzi și lucrării Sale în viitor. Acest trup va cuceri întreaga omenire și va câștiga întreaga omenire. Nu există o lucrare mai bună pentru ca întreaga omenire să Îl vadă pe Dumnezeu, să I se supună și să-L cunoască pe Dumnezeu. Lucrarea făcută de către om reprezintă doar o sferă limitată, iar când Dumnezeu Își face lucrarea, El nu vorbește unei anumite persoane, ci vorbește întregii omeniri și tuturor celor care acceptă cuvintele Lui. Când proclamă finalurile, Dumnezeu proclamă finalurile tuturor oamenilor, nu doar finalul unei anumite persoane. El nu acordă nimănui un tratament special, nici nu îngreunează situația nimănui, ci lucrează asupra întregii omeniri și îi vorbește. Prin urmare, acest Dumnezeu întrupat a sortat deja întreaga omenire după felul ei, a judecat deja întreaga omenire și a rânduit destinații potrivite pentru întreaga omenire. Deși Dumnezeu Își face lucrarea doar în China, de fapt El S-a ocupat deja de lucrarea întregului univers. El nu poate aștepta până când lucrarea Lui se va răspândi în întreaga omenire, înainte de a-Și face cuvântările și aranjamentele Sale pas cu pas. Oare nu ar fi prea târziu? Acum, El este pe deplin capabil să finalizeze lucrarea viitoare în avans. Aceasta deoarece Cel care lucrează este Dumnezeu în trup; El face o lucrare nelimitată într-o sferă limitată, iar apoi îl va face pe om să-și îndeplinească datoria pe care trebuie să o îndeplinească – acesta este principiul lucrării Sale. El nu poate trăi alături de om decât o vreme și nu-l poate însoți pe om până la încheierea lucrării întregii ere. Tocmai pentru că El este Dumnezeu, El Își prezice lucrarea viitoare în avans. După aceea, El va sorta întreaga omenire după felul ei prin cuvintele Sale, iar omenirea va intra în lucrarea Sa pas cu pas, potrivit cuvintelor Sale. Nimeni nu va scăpa și toți trebuie să practice potrivit cu aceasta. Așadar, în viitor, epoca va fi ghidată de către cuvintele Lui și nu va fi ghidată de către Duh.

Lucrarea lui Dumnezeu în trup trebuie făcută în trup. Dacă ar fi făcută direct de către Duhul lui Dumnezeu, nu ar produce efecte. Chiar dacă ar fi făcută de către Duh, lucrarea nu ar fi de nicio însemnătate și, în cele din urmă, ar fi neconvingătoare. Toate ființele create doresc să știe dacă lucrarea Creatorului are semnificație, ce reprezintă ea, care este scopul ei, dacă lucrarea lui Dumnezeu este plină de autoritate și înțelepciune și dacă este de cea mai mare valoare și însemnătate. Lucrarea pe care El o face este săvârșită pentru mântuirea întregii omeniri, de dragul înfrângerii Satanei și pentru a aduce mărturie Lui Însuși printre toate lucrurile. Ca atare, lucrarea pe care El o face trebuie să fie de mare însemnătate. Trupul omului a fost corupt de Satana și orbit în cel mai puternic mod cu putință și vătămat profund. Motivul fundamental pentru care Dumnezeu lucrează personal în trup este că obiectul mântuirii Sale este omul, care este din trup, și că Satana folosește, de asemenea, trupul omului, pentru a tulbura lucrarea lui Dumnezeu. Lupta cu Satana este, de fapt, lucrarea de cucerire a omului și, în același timp, omul este și obiectul mântuirii lui Dumnezeu. Astfel, faptul că Dumnezeu Se întrupează pentru a-Și face lucrarea este de maximă necesitate. Satana a corupt trupul omului, iar omul a devenit întruchiparea Satanei și obiectul care trebuie învins de Dumnezeu. Prin urmare, lucrarea de a lupta cu Satana și de a mântui omenirea se desfășoară pe pământ, iar Dumnezeu trebuie să devină om pentru a lupta cu Satana. Această lucrare are caracterul cel mai practic posibil. Când Dumnezeu lucrează în trup, El duce de fapt o luptă cu Satana în trup. Când El lucrează în trup, Își face lucrarea în tărâmul spiritual și face ca toată lucrarea Sa în tărâmul spiritual să devină reală pe pământ. Cel care este cucerit este omul, omul care este răzvrătit față de El, iar cel care este învins este întruchiparea Satanei (desigur, acesta este tot omul), care este în vrăjmășie cu El, iar cel care este în cele din urmă mântuit este, de asemenea, omul. Astfel, este chiar mai necesar ca Dumnezeu să devină un om care are învelișul exterior al unei ființe create, astfel încât El să poată duce o bătălie concretă cu Satana, să îl cucerească pe om, care este răzvrătit față de El și care are același înveliș exterior ca El, și să-l mântuiască pe om, care are același înveliș exterior ca El și a fost rănit de Satana. Dușmanul Său este omul, obiectul cuceririi Sale este omul, iar obiectul mântuirii Sale este omul, care a fost creat de El. Așadar, El trebuie să devină om și, astfel, lucrarea Sa devine mult mai ușoară – El este capabil să îl învingă pe Satana și să cucerească omenirea și, chiar mai mult, este capabil să mântuiască omenirea. Deși acest trup este normal și practic, El nu este un trup obișnuit: El nu este trup care are doar umanitate, ci trup care are atât umanitate, cât și divinitate. Aceasta este diferența dintre El și om și este semnul identității lui Dumnezeu. Doar un trup ca acesta poate face lucrarea pe care El intenționează să o facă, să împlinească lucrarea de slujire a lui Dumnezeu în trup și să finalizeze pe deplin lucrarea Sa printre oameni. Dacă nu ar fi așa, lucrarea Sa printre oameni ar fi întotdeauna goală și imperfectă. Cu toate că Dumnezeu Se poate lupta cu duhul Satanei și poate ieși învingător, vechea natură a omului corupt nu poate fi niciodată rezolvată, iar cei care sunt răzvrătiți față de Dumnezeu și I se împotrivesc Lui nu pot niciodată deveni, cu adevărat, obiectul stăpânirii Lui. Adică, El nu poate cuceri niciodată omenirea și niciodată nu poate câștiga întreaga omenire. Dacă lucrarea Sa pe pământ nu poate fi rezolvată, atunci gestionarea Sa nu va fi niciodată dusă la bun sfârșit și întreaga omenire nu va fi capabilă să intre în odihnă. Dacă Dumnezeu nu poate să intre în odihnă cu toate ființele Sale create, atunci nu va exista niciodată un final pentru o astfel de lucrare de gestionare, iar slava lui Dumnezeu va dispărea în consecință. Deși trupul Său nu are nicio autoritate, lucrarea pe care El o face își va fi atins efectul. Aceasta este direcția inevitabilă a lucrării Sale. Indiferent dacă trupul Său are sau nu autoritate, atât timp cât El este capabil să facă lucrarea lui Dumnezeu Însuși, atunci El este Însuși Dumnezeu. Indiferent cât de normal și obișnuit este acest trup, El poate face lucrarea pe care ar trebui s-o facă, căci acest trup este Dumnezeu, și nu doar un om. Motivul pentru care acest trup poate face lucrarea pe care omul nu o poate face este acela că esența Lui lăuntrică este diferită de cea a oricărui om, iar motivul pentru care El îl poate mântui pe om este acela că identitatea Sa este diferită de cea a oricărui om. Acest trup este atât de important pentru omenire, pentru că El este om și, chiar mai mult, El este Dumnezeu, pentru că El poate face lucrarea pe care niciun om obișnuit din trup nu o poate face și pentru că El poate mântui omul corupt care locuiește împreună cu El pe pământ. Deși este și El om, Dumnezeul întrupat este mai important pentru omenire decât orice persoană de valoare, căci El poate face lucrarea care nu poate fi făcută de către Duhul lui Dumnezeu, este mai capabil decât Duhul lui Dumnezeu să aducă mărturie pentru Dumnezeu Însuși și este mai capabil decât Duhul lui Dumnezeu să câștige pe deplin omenirea. Ca urmare, deși acest trup este normal și obișnuit, în ceea ce privește contribuția Lui pentru omenire și semnificația Lui pentru existența omenirii, El este extrem de prețios, iar valoarea și semnificația concrete ale acestui trup sunt incomensurabile pentru orice om. Deși acest trup nu îl poate distruge în mod direct pe Satana, El poate folosi lucrarea Sa pentru a cuceri omenirea, a-l învinge pe Satana și a-l face să se supună pe deplin stăpânirii Sale. Deoarece Dumnezeu este întrupat, El îl poate învinge pe Satana și poate mântui omenirea. El nu îl distruge în mod direct pe Satana, ci, în schimb, devine trup pentru a face lucrarea de cucerire a omenirii, care a fost coruptă de Satana. În felul acesta, El poate să aducă mai bine mărturie pentru El Însuși în rândul ființelor Sale create și poate să-l mântuiască mai bine pe omul corupt. Înfrângerea lui Satana de către Dumnezeu întrupat este o mărturie mai mare și este mai convingătoare decât distrugerea directă a Satanei de către Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu în trup îi este mai de folos omului ca acesta să-L cunoască pe Creator și este mai în măsură să aducă mărturie pentru El Însuși în rândul ființelor Sale create.