Fragmentul 1

Unii oameni ajung să creadă în Dumnezeu atunci când văd că acele cuvinte exprimate de Dumnezeu sunt realmente adevărul. Cu toate acestea, când ajung în casa lui Dumnezeu și văd că El este o persoană obișnuită, oamenii dezvoltă noțiuni în inimile lor. Cuvintele și faptele lor devin necontrolate, ei devin desfrânați și vorbesc în mod iresponsabil, judecând și defăimând după bunul plac. Așa sunt dați în vileag astfel de oameni răi. Aceste creaturi fără umanitate fac deseori rău și tulbură lucrarea bisericii și nu li se va întâmpla nimic bun! Ei se împotrivesc, Îl calomniază, judecă și insultă în mod deschis pe Dumnezeu, hulindu-L pe față și plasându-se în opoziție față de El. Astfel de oameni vor primi pedepse aspre. Unii fac parte din rândul conducătorilor falși și, după ce sunt demiși, simt o ranchiună constantă față de Dumnezeu. Profită de ocazia întrunirilor pentru a continua să-și răspândească noțiunile și a-și da frâu liber plângerilor; ba chiar pot rosti cuvinte dure sau cuvinte prin care își varsă ura. Oare astfel de oameni nu sunt demoni? După ce sunt îndepărtați din casa lui Dumnezeu, au remușcări, susținând că au spus ceva greșit într-un moment de nesăbuință. Unii oameni nu reușesc să-i discearnă, spunând: „Sunt demni de milă și au remușcări în inima lor. Spun că Îi sunt îndatorați lui Dumnezeu și nu-L cunosc, așa că hai să-i iertăm.” Poate iertarea să fie acordată atât de ușor? Oamenii au demnitatea lor, cu atât mai mult are Dumnezeu! După ce și-au terminat blasfemia și calomnia, acești oameni par plini de remușcări pentru unii, care îi iartă și spun că au acționat într-un moment de nesăbuință – dar a fost un moment de nesăbuință? Ei au mereu o intenție în vorbirea lor și chiar îndrăznesc să-L judece pe Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu i-a înlocuit, ei și-au pierdut beneficiile statutului și, de teama de a nu fi alungați, rostesc multe plângeri și plâng cu amărăciune și plini de remușcări după aceea. Este de vreun folos? Odată ce cuvintele tale au fost rostite, sunt ca apa turnată pe pământ, care nu poate fi recuperată. Ar tolera Dumnezeu ca oamenii să se împotrivească, să-L judece și să-L blasfemieze după bunul lor plac? Ar ignora El asta pur și simplu? Dacă ar fi așa, Dumnezeu nu ar avea demnitate. Unii oameni, după ce se împotrivesc, spun: „Dumnezeule, sângele Tău prețios m-a răscumpărat. Ne ceri să ne iertăm semenii de șaptezeci de ori câte șapte – și Tu ar trebui să mă ierți!” Câtă nerușinare! Unii oameni răspândesc zvonuri despre Dumnezeu și devin temători după ce-L calomniază. De teama de a fi pedepsiți, îngenunchează rapid și se roagă: „Dumnezeule! Nu mă părăsi, nu mă pedepsi. Mărturisesc, mă căiesc, Îți sunt îndatorat, am greșit.” Spune-Mi, ar putea fi iertați astfel de oameni? Nu! De ce nu? Ce au făcut Îl ofensează pe Duhul Sfânt și păcatul blasfemiei împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat niciodată, în această viață sau în următoarea! Dumnezeu nu Se abate de la cuvintele Sale. El are demnitate, mânie și o fire dreaptă. Crezi că Dumnezeu este la fel ca omul, că dacă cineva e doar puțin mai drăguț cu El, îi va trece cu vederea fărădelegile anterioare? Nici gând! Lucrurile se vor sfârși cu bine pentru tine dacă te împotrivești lui Dumnezeu? E de înțeles dacă faci ceva greșit dintr-o nesăbuință de moment sau dacă dai ocazional dovadă de o fire puțin coruptă. Dar dacă te împotrivești direct, te răzvrătești și te plasezi în opoziție față de Dumnezeu, dacă Îl calomniezi, Îl hulești și răspândești zvonuri despre El, atunci ești pe deplin osândit. Nu e nevoie ca astfel de oameni să se mai roage; ar trebui să aștepte pur și simplu să fie pedepsiți. Sunt de neiertat! Când va veni timpul, nu spune cu nerușinare: „Dumnezeule, Te rog să mă ierți!” Oricum ai implora, va fi inutil, Îmi pare rău să-ți spun. După ce au înțeles ceva din adevăr, dacă oamenii comit apoi fărădelegi cu bună știință, nu pot fi iertați. Înainte, s-a spus că Dumnezeu nu-Și amintește fărădelegile cuiva. Aceasta se referea la fărădelegi minore, care nu implică decretele administrative ale lui Dumnezeu și nu-I ofensează firea. Ele nu includ blasfemia și calomnia împotriva lui Dumnezeu. Dar dacă L-ai blasfemia, judeca sau calomnia pe Dumnezeu o singură dată, ar fi o pată permanentă, care nu poate fi ștearsă. Oamenii vor să-L blasfemieze și să-L insulte pe Dumnezeu după bunul plac, apoi să-L exploateze ca să dobândească binecuvântări. Nimic pe lume nu e atât de ușor de obținut! Oamenii cred mereu că Dumnezeu este milos și bun, că este binevoitor, că are o inimă mare și nemărginită, că nu-Și amintește fărădelegile oamenilor și că dă uitării fărădelegile și faptele din trecut ale oamenilor. Uitarea trecutului se aplică pentru chestiunile triviale. Dumnezeu nu-i va ierta niciodată pe aceia care I se opun și-L hulesc pe față.

Deși cei mai mulți oameni din biserică cred cu adevărat în Dumnezeu, ei nu se tem de Dumnezeu în inimile lor. Asta arată că majoritatea oamenilor nu-I cunosc cu adevărat firea, prin urmare le este greu să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău. Dacă oamenii nu-L venerează sau nu se tem de Dumnezeu în credința lor în El și dacă spun orice doresc odată ce lucrarea Sa le afectează interesele, când vor termina de vorbit, așa se vor termina lucrurile? Trebuie mai apoi să plătească un preț pentru ceea ce spun și aceasta nu e o chestiune simplă. Când unii oameni Îl hulesc pe Dumnezeu, când Îl judecă, oare știu în inimile lor ce spun? Toți cei care spun aceste lucruri știu în inimile lor ce spun. Cu excepția celor posedați de spirite rele și a căror rațiune este anormală, oamenii obișnuiți știu în inimile lor ce spun. Dacă spun că nu știu, atunci mint. În timp ce vorbesc, ei gândesc: „Știu că Tu ești Dumnezeu. Spun că greșești, deci ce poți să-mi faci? Ce vei face când voi termina de vorbit?” Ei fac asta intenționat, pentru a-i tulbura pe alții, pentru a-i atrage pe alții de partea lor, pentru a-i face să spună lucruri asemănătoare și să facă lucruri asemănătoare. Știu că ceea ce spun Îl sfidează pe față pe Dumnezeu, că este împotriva lui Dumnezeu, hulindu-L pe Dumnezeu. După ce cugetă la asta, cred că ceea ce au făcut a fost greșit: „Ce spuneam acolo? A fost un moment impulsiv și chiar îl regret!” Regretul lor dovedește că știau exact ce făceau la acel moment; nu e ca și cum n-ar fi știut. Dacă ai impresia că au fost pe moment ignoranți și confuzi, că nu au înțeles pe deplin, acest lucru nu e în întregime corect. Poate că oamenii nu au înțeles pe deplin, dar dacă tu crezi în Dumnezeu, atunci trebuie să ai un minimum de bun simț. Ca să crezi în Dumnezeu, ar trebui să te temi de El și să-L venerezi. Nu poți spune blasfemii împotriva lui Dumnezeu și nu-L poți judeca sau calomnia așa cum ai chef. Știi la ce se referă „judecata”, „blasfemia” și „calomnia”? Când spui ceva, oare nu știi dacă Îl judeci sau nu pe Dumnezeu? Unii oameni vorbesc mereu despre faptul că au fost gazde pentru Dumnezeu, că Îl văd frecvent pe Dumnezeu și I-au ascultat părtășia față în față. Vorbesc pe larg despre aceste lucruri cu oricine se întâmplă să fie de față, spunând totul despre lucrurile exterioare; nu au deloc o cunoaștere adevărată. Poate că nu au intenții rele când spun aceste lucruri. Poate că sunt bine intenționați față de frați și surori și doresc să-i încurajeze pe toți. Dar de ce aleg să vorbească despre aceste lucruri? Dacă iau inițiativa de a aduce în discuție această chestiune, atunci au un fel de intenție: în principal, de a se da mari și de a-i face pe oameni să-i admire. Dacă ar vrea să le dea încredere oamenilor și să-i încurajeze în credința lor în Dumnezeu, le-ar putea citi mai multe dintre cuvintele Sale, care sunt adevărul. Atunci de ce insistă să vorbească despre astfel de lucruri exterioare? Ce se află la baza faptului că spun aceste lucruri este că nu au deloc teamă de Dumnezeu. Ei nu se tem de Dumnezeu. Cum pot să-și facă de cap și să spună vrute și nevrute înaintea lui Dumnezeu? Dumnezeu are demnitate! Dacă oamenii și-ar da seama de asta, ar mai face astfel de lucruri? Ei nu au teamă de Dumnezeu în sinea lor. Spun arbitrar cum este Dumnezeu și cum arată El din propriile lor motive, pentru a-și atinge scopurile personale și a-i face pe alții să aibă o părere bună despre ei. Asta înseamnă pur și simplu a-L judeca și a-L huli pe Dumnezeu. Astfel de oameni nu au deloc venerație pentru Dumnezeu în inimile lor. Toți sunt oameni care se împotrivesc și Îl hulesc pe Dumnezeu. Sunt cu toții spirite rele și demoni. Unii oameni cred în Dumnezeu de câțiva ani, dar, după ce sunt capturați de marele balaur roșu, devin iude, chiar urmându-l pe marele balaur roșu în blasfemia față de Dumnezeu. Unii predică Evanghelia, imitându-i pe oamenii religioși și spunând lucruri care judecă lucrarea lui Dumnezeu și Îl condamnă. Ei știu că a vorbi astfel înseamnă a se împotrivi lui Dumnezeu și a-L huli, dar sunt nepăsători. A vorbi astfel este nepotrivit, indiferent de motivele tale. Oare nu ai putea să spui pur și simplu altceva? De ce trebuie să spui aceste lucruri? Nu este oare blasfemie față de Dumnezeu? Dacă astfel de vorbe îți ies pe gură, atunci Îl hulești pe Dumnezeu. Este o lipsă de evlavie din partea ta să spui aceste lucruri, indiferent dacă o faci intenționat sau nu. Nu ai deloc venerație față de Dumnezeu în inima ta. Te iei după alții și spui cuvinte blasfematoare ca să le faci pe plac și să-i câștigi de partea ta. Cât de lipsit de evlavie ești; ești în cârdășie cu diavolul! Ar accepta Dumnezeu să te joci cu El, să-L judeci, să-L delimitezi și să spui blasfemii împotriva Lui într-un mod arbitrar? Așa ceva e îngrozitor! Dacă spui ceva greșit, iar asta Îi ofensează firea lui Dumnezeu, atunci ești osândit. Este o chestiune fatală! Unii oameni gândesc: „Cei din religie sunt înșelați de pastori și prezbiteri și majoritatea au spus lucruri care Îl hulesc pe Dumnezeu și Îi judecă și condamnă lucrarea. Unii au acceptat lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și s-au căit. Vor fi mântuiți atunci? Dacă ar fi cu toții abandonați de Dumnezeu, ar fi prea puțini oameni care să fie mântuiți; aproape niciunul nu va fi mântuit.” Nu poți vedea clar această chestiune, nu-i așa? Firea lui Dumnezeu este dreaptă, iar El este drept cu toată lumea. În zilele lui Noe, doar opt oameni au fost salvați pe arcă; restul au fost distruși. Îndrăznești să spui că Dumnezeu e nedrept? Omenirea este profund coruptă. Toți îi aparțin Satanei; cu toții se împotrivesc lui Dumnezeu și toți sunt josnici și netrebnici. Dacă nu pot accepta lucrarea lui Dumnezeu, vor fi distruși, ca întotdeauna. Unii oameni și-ar putea spune în sinea lor: „Dacă niciunul dintre noi nu poate fi mântuit de Dumnezeu, atunci lucrarea Lui nu ar fi în zadar? Am impresia că Dumnezeu nu poate mântui omenirea fără oameni. Dacă Dumnezeu îi părăsește pe oameni, gestionarea Lui va dispărea.” Te înșeli. Dumnezeu Își va continua totuși planul de gestionare, chiar și fără oameni. Oamenii se supraestimează. Nu au deloc venerație față de Dumnezeu în inimile lor, nu sunt deloc evlavioși înaintea Lui și nu au o atitudine ascultătoare. Deoarece trăiesc sub puterea Satanei și îi aparțin Satanei, ei Îl pot judeca și huli pe Dumnezeu oricând și oriunde. Acesta e un lucru îngrozitor – o ofensă împotriva firii lui Dumnezeu!

Fragmentul 3

Mulți credincioși nu acordă importanță transformării în ceea ce privește firea vieții, concentrându-se în schimb și preocupându-se de atitudinea lui Dumnezeu față de ei și de faptul dacă ocupă sau nu un loc în inima lui Dumnezeu. Ei încearcă mereu să ghicească cum apar în ochii lui Dumnezeu și dacă ocupă sau nu o poziție în inima Lui. Mulți oameni nutresc gânduri de acest fel și, dacă ajung față în față cu Dumnezeu, observă mereu dacă El este fericit sau mânios când le vorbește. Apoi sunt și cei care îi întreabă mereu pe alții: „A menționat Dumnezeu dificultățile mele? Ce părere are despre mine? Se preocupă vreodată de mine?” Unii au probleme chiar mai grave – dacă Dumnezeu îi privește măcar, este ca și cum ar fi detectat o nouă problemă: „O, nu, Dumnezeu tocmai S-a uitat la mine și privirea Lui nu părea prea fericită; acesta nu e un semn bun.” Oamenii acordă multă importanță unor astfel de lucruri. Unii spun: „Dumnezeul în care credem este Dumnezeu întrupat, deci dacă El nu ne acordă atenție, nu înseamnă asta sfârșitul pentru noi?” Ce vor să spună cu asta este: „Dacă nu avem loc în inima lui Dumnezeu, ce rost mai are credința noastră? Ar trebui, pur și simplu, să nu mai credem!” Nu este aceasta o lipsă de rațiune? Știi de ce ar trebui să creadă oamenii în Dumnezeu? Oamenii nu se gândesc niciodată dacă Dumnezeu are un loc în inima lor, dar vor un loc în inima lui Dumnezeu. Cât de aroganți și încrezuți sunt! Aceasta e latura lor cea mai lipsită de rațiune. Ba chiar există și unii atât de lipsiți de rațiune încât, atunci când Dumnezeu întreabă de altcineva și nu le menționează numele sau Se preocupă și are grijă de alții și nu de ei, sunt nemulțumiți și încep să bombănească și să se plângă de Dumnezeu, spunând că este nedrept și că nu e nici măcar corect și rezonabil. Aceasta e o problemă ce ține de rațiunea lor și, într-o anumită măsură, sunt și anormali din punct de vedere psihologic. În circumstanțe normale, oamenii susțin mereu că se vor supune rânduielilor și orchestrărilor lui Dumnezeu, că nu se vor plânge niciodată, indiferent cum îi tratează El și că acceptă să fie tratați și emondați sau judecați și mustrați de El, dar când se confruntă cu astfel de lucruri în realitate, nu le acceptă. Oare oamenii au rațiune? Oamenii au o părere atât de bună despre ei și se consideră atât de importanți încât, dacă măcar observă că Dumnezeu S-a uitat urât la ei, simt că nu au nicio speranță de a obține mântuirea, ca să nu mai vorbim de cazul în care Dumnezeu chiar i-ar trata și emonda. Sau, dacă Dumnezeu le vorbește pe un ton mai aspru și le străpunge inima, devin negativiști și încep să considere că nu are niciun rost să creadă în Dumnezeu. Își spun: „Cum pot continua să cred în Dumnezeu dacă mă ignoră?” Unii nu au discernământ în privința acestui tip de persoană și își zic: „Privește cât de adevărată este credința lui în Dumnezeu! Dumnezeu este foarte important pentru el. Ba chiar Îi poate interpreta intenția dintr-o singură privire. Este profund loial față de Dumnezeu – chiar Îl vede pe Dumnezeu de pe pământ ca pe Dumnezeu din Ceruri.” Așa stau lucrurile? Acești oameni sunt atât de confuzi, atât de lipsiți de înțelegere în toate chestiunile; statura lor este prea mică și dau cu adevărat dovadă de urâțenie de toate tipurile. Oamenii au o rațiune atât de slabă – au prea multe pretenții de la Dumnezeu și Îi cer prea multe, le lipsește până și cea mai mică fărâmă de rațiune. Ei cer mereu ca Dumnezeu să facă una sau alta și sunt incapabili să se supună complet Lui sau să-L slăvească. În schimb, au cerințe nerezonabile de la Dumnezeu pe baza preferințelor lor, cerându-I să fie foarte mărinimos, să nu Se mânie niciodată din nicio cauză și, oricând vede oameni, să le zâmbească și să le vorbească mereu, să le ofere adevărul și să aibă părtășie despre adevăr cu ei. În plus, Îi cer să fie mereu răbdător și să păstreze o expresie plăcută în preajma lor. Oamenii au prea multe cerințe; sunt prea pretențioși! Ar trebui să reflectați la aceste chestiuni. Rațiunea umană este atât de slabă, nu-i așa? Oamenii nu sunt doar incapabili să se supună pe deplin orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu sau să accepte tot ce vine de la El, ci, dimpotrivă, Îi impun lui Dumnezeu cerințe suplimentare. Cum pot cei cu astfel de cerințe să-I fie loiali lui Dumnezeu? Cum se pot supune rânduielilor Sale? Cum pot să-L iubească pe Dumnezeu? Toți oamenii au cerințe privind modul în care ar trebui să fie iubiți, tolerați, vegheați, protejați și îngrijiți de Dumnezeu, dar niciunul dintre ei nu are nicio cerință privind modul în care ei înșiși ar trebui să-L iubească pe Dumnezeu, să se gândească la El, să fie atenți față de El, să-L mulțumească, să-L aibă pe Dumnezeu în inimile lor și să-L venereze. Există aceste lucruri în inimile oamenilor? Acestea sunt lucruri pe care oamenii ar trebui să le realizeze, deci de ce nu fac progrese cu sârguință în acest domeniu? Unii pot fi entuziasmați o perioadă de timp și, într-o anumită măsură, se pot lepăda de lucruri și se pot sacrifica, dar nu este ceva de durată; confruntarea cu un mic eșec îi poate face să se descurajeze, să-și piardă speranța și să se plângă. Oamenii au atât de multe dificultăți și sunt prea puțini care urmăresc adevărul și caută să-L iubească și să-L mulțumească pe Dumnezeu. Sunt complet lipsiți de rațiune, adoptă poziția greșită și se consideră deosebit de valoroși. Mai sunt și cei care spun: „Dumnezeu ne consideră lumina ochilor Săi. N-a șovăit să-Și lase singurul Fiu să fie răstignit pe cruce pentru a răscumpăra omenirea. Dumnezeu a plătit un preț greu ca să ne răscumpere – suntem incredibil de valoroși și avem cu toții un loc în inima Lui. Suntem un grup special de oameni și avem un statut mult mai înalt decât necredincioșii – suntem oamenii din Împărăția Cerurilor.” Aceștia se consideră de-a dreptul elevați și măreți. În trecut, mulți conducători aveau această mentalitate, crezând că au un anumit statut și o anumită poziție în casa lui Dumnezeu după ce erau promovați. Gândeau: „Dumnezeu mă ține la mare cinste, are o părere bună despre mine și mi-a îngăduit să slujesc drept conducător. Trebuie să alerg de colo colo și să lucrez pentru El cât de bine pot.” Erau incredibil de mulțumiți de ei înșiși. Cu toate acestea, după o perioadă de timp, făceau ceva greșit și își arătau adevărata față, apoi erau înlocuiți și deveneau demoralizați și își puneau capul în pământ. Când comportamentul lor rușinos era dat în vileag și tratat, deveneau chiar mai negativiști și nu mai puteau continua să creadă. Își spuneau în sinea lor: „Dumnezeu e atât de nepăsător față de sentimentele mele, nu Se sinchisește deloc să-mi protejeze mândria. Se spune că Dumnezeu este înțelegător față de slăbiciunile omului, așadar de ce am fost demis după câteva mici fărădelegi?” Apoi deveneau descurajați și voiau să-și abandoneze credința. Oare astfel de oameni au credință adevărată în Dumnezeu? Dacă nu pot nici măcar să accepte tratarea și emondarea, atunci statura lor este prea mică și nu este sigur dacă vor fi capabili să accepte adevărul pe viitor. Astfel de oameni sunt în pericol.

Oamenii nu au cerințe mari de la ei înșiși, dar au cerințe mari de la Dumnezeu. Îi cer să le arate o bunătate specială, să fie răbdător și binevoitor față de ei, să-i prețuiască, să-i aprovizioneze, să le zâmbească, să fie tolerant față de ei, să facă diverse concesii pentru ei și să aibă grijă de ei în numeroase moduri. Se așteaptă ca El să nu fie deloc strict cu ei sau să facă ceva ce i-ar putea supăra câtuși de puțin și sunt mulțumiți doar dacă îi flatează în fiecare zi. Oamenii au o rațiune atât de slabă! Nu le este clar ce ar trebui să facă, ce ar trebui să realizeze, ce puncte de vedere ar trebui să aibă, în ce poziții ar trebui să stea pentru a-L servi pe Dumnezeu și în ce poziție este adecvat pentru ei să se plaseze. Atât oamenii cu un pic de statut, cât și cei fără statut, au o părere foarte bună despre ei înșiși. Oamenii nu se cunosc pe ei înșiși niciodată. Trebuie să ajungi la un punct în credința ta în Dumnezeu în care, indiferent de felul în care îți vorbește, cât de strict este cu tine și cât de mult s-ar putea să te ignore, tu să poți continua să crezi fără să te plângi și să continui să-ți îndeplinești datoria ca de obicei. Atunci vei fi o persoană matură și cu experiență și vei avea cu adevărat o oarecare statură și puțin din rațiunea unei persoane normale. Nu vei avea cerințe de la Dumnezeu, nu vei mai avea dorințe extravagante și nu vei mai avea solicitări de la alții sau de la Dumnezeu, conform preferințelor tale. Lucrul acesta va arăta că, într-o anumită măsură, posezi asemănarea unui om. În prezent, aveți prea multe cerințe, acestea fiind excesive, și aveți prea multe intenții umane. Acest lucru dovedește faptul că nu te afli pe poziția corectă; poziția pe care te afli este prea înaltă și te-ai considerat prea onorabil, de parcă nu ai fi cu mult mai prejos decât Dumnezeu. Așadar, este dificil să se trateze cu tine, iar aceasta este exact natura Satanei. Dacă există astfel de stări înlăuntrul tău, cu siguranță vei fi negativist mai des și vei fi normal mai rar, prin urmare progresul vieții tale va fi lent. În schimb, cei cu inima pură și care sunt mai puțin pretențioși vor accepta adevărul cu ușurință și vor face progrese mai rapid. Cei cu inimi pure nu experimentează la fel de multă suferință, dar tu ai emoții foarte puternice, ești prea pretențios și ai mereu cerințe de la Dumnezeu, astfel încât te confrunți cu impedimente mari în acceptarea adevărului și progresul vieții tale este lent. Unii oameni urmăresc la fel, indiferent cum îi atacă și îi exclud alții, nefiind absolut deloc afectați de aceste lucruri. Astfel de oameni sunt mărinimoși, prin urmare suferă mai puțin și se confruntă cu ceva mai puține obstacole în intrarea lor în viață. Tu ești pretențios și te lași mereu afectat de un lucru sau altul – cine s-a uitat la tine cum nu trebuie, cine te-a desconsiderat, cine te-a ignorat sau ce spuse ale lui Dumnezeu te-au provocat, ce cuvinte dure pe care ți le-a spus ți-au străpuns inima și ți-au afectat stima de sine sau ce lucru bun i-a dat altcuiva și nu ție – și apoi devii negativist și chiar Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu. Oamenii de acest tip sunt pretențioși și ușor insensibili la rațiune. Indiferent cum are cineva părtășie cu ei despre adevăr, pur și simplu nu-l vor accepta și problemele lor vor rămâne nerezolvate. Acești oameni sunt cel mai dificil de tratat.

Vă aud deseori având părtășie astfel: „Am comis o greșeală în timp ce făceam ceva și, mai târziu, după ce am trecut prin câteva suferințe, am dobândit o oarecare înțelegere.” Cei mai mulți oameni au avut acest tip de experiență – aceasta e atât de superficială. Poate că s-a ajuns la această fărâmă de înțelegere după ani de experiențe și poate că oamenii au cunoscut multă suferință și au trecut prin multe chinuri doar ca să dobândească acest strop de înțelegere și transformare. Cât de jalnic este! Sunt atât de multe impurități în credința oamenilor, este atât de extenuant pentru ei să creadă în Dumnezeu! Chiar și în ziua de azi, încă sunt multe impurități înlăuntrul fiecărei persoane și, totuși, ele au multe cerințe de la Dumnezeu – toate acestea sunt impuritățile omului. Faptul că au astfel de impurități dovedește că există o problemă în ceea ce privește umanitatea lor și e o dezvăluire a firilor lor corupte. Există o diferență între cerințele adecvate și cele neadecvate făcute de om la adresa lui Dumnezeu – trebuie să le distingem cu claritate. Trebuie să ne fie clar ce poziție se cuvine să adopte omul și ce rațiune trebuie să aibă. Am observat că unii se axează mereu pe expresia pe care o am în preajma oamenilor și studiază mereu pe cine tratează Dumnezeu bine și pe cine tratează rău. Dacă văd că Dumnezeu Se uită la ei cu o expresie negativă sau Îl aud dându-i în vileag sau condamnându-i, nu pot trece peste acest lucru – oricum ai avea părtășie cu ei, nu funcționează și oricât de mult timp trece, nu se pot schimba. Își dau singuri un verdict, agățându-se de acea exprimare de o clipă și folosind-o pentru a determina atitudinea lui Dumnezeu față de ei. Se complac în negativitate și, oricum ar avea cineva părtășie cu ei despre adevăr, nu sunt dispuși să-l accepte. Aceasta e de-a dreptul nerezonabil. Este clar că omului îi lipsește până și cea mai mică cunoaștere privind firea dreaptă a lui Dumnezeu și că nu o înțelege deloc. Atât timp cât oamenii sunt în stare să se căiască și să se transforme, atitudinea lui Dumnezeu față de ei se va schimba și ea. Dacă atitudinea ta față de Dumnezeu nu se schimbă, se poate schimba atitudinea lui Dumnezeu față de tine? Dacă te schimbi, modul în care te tratează El se va schimba, dar dacă nu te schimbi, nici tratamentul Său față de tine nu se schimba. Unii oameni încă nu cunosc deloc ce urăște Dumnezeu, ce Îi place, bucuria, mânia, tristețea și fericirea Lui, atotputernicia și înțelepciunea Lui și nici măcar nu pot vorbi despre vreo cunoaștere perceptuală – acesta e motivul pentru care omul e atât de dificil de gestionat. Omul uită toate cuvintele bine intenționate pe care i le spune Dumnezeu, dar dacă El face o singură observație aspră sau rostește o propoziție de tratare, emondare sau judecată, inima omului este frântă. De ce oamenii nu iau în serios cuvintele de îndrumare pozitivă, în vreme ce se supără, devin negativiști și incapabili să-și revină la auzul cuvintelor de judecată, emondare și tratare? În cele din urmă, poate fi nevoie de o perioadă lungă de contemplare până să se schimbe și se vor trezi doar după ce vor combina asta cu unele dintre cuvintele de alinare ale lui Dumnezeu. Fără aceste cuvinte de alinare, nu ar fi capabili să iasă din negativismul lor. Când abia încep să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, oamenii au multe cunoștințe eronate și înțelegeri greșite despre Dumnezeu. Ei cred mereu că au dreptate, agățându-se întotdeauna de ideile proprii și nu acceptă lucrurile spuse de alții. Doar după ce au trei până la cinci ani de experiență încep treptat să înțeleagă, să capete o perspectivă, să admită că s-au înșelat și să simtă cât de dificil au fost de tratat. Este ca și cum s-ar fi maturizat abia atunci. Pe măsură ce capătă mai multă experiență, ajung să-L înțeleagă pe Dumnezeu și înțelegerile lor greșite despre El se micșorează, nu se mai plâng și încep să aibă o credință normală în Dumnezeu. Comparativ cu trecutul, statura lor seamănă mai mult cu cea a unui adult. Înainte, erau ca niște copii – gata oricând să se îmbufneze, să devină negativiști și să se distanțeze de Dumnezeu la anumite momente. Era posibil să se plângă când se confruntau cu anumite chestiuni, unele cuvinte ale lui Dumnezeu puteau deveni subiectul celei mai recente noțiuni a lor și puteau începe să se îndoiască de Dumnezeu în anumite momente – așa stau lucrurile când statura cuiva este prea mică. Acum că au experimentat atât de mult și citesc cuvintele lui Dumnezeu de mai mulți ani, au făcut progrese și au devenit mult mai stabili decât erau în trecut. Toate acestea sunt rezultatul înțelegerii adevărului – este efectul adevărului înlăuntrul lor. Prin urmare, atât timp cât oamenii înțeleg adevărul și sunt capabili să-l accepte, nu există nicio dificultate pe care să nu o poată rezolva, iar ei vor dobândi mereu ceva, indiferent de cât timp experimentează. Desigur, nu va fi de-ajuns dacă nu experimentează suficient de mult timp, dar atât timp cât obțin beneficii din fiecare dintre experiențele lor, vor crește rapid în viață.

Faptul că sunteți cultivați acum pentru a deveni conducători, lucrători sau supraveghetori ori pentru a îndeplini îndatoriri importante nu dovedește că aveți o statură mai mare. Înseamnă numai că aveți un calibru ceva mai bun decât al unei persoane obișnuite, că sunteți puțin mai sinceri în căutarea voastră și că există puțin mai multă valoare în cultivarea voastră. Cu siguranță nu înseamnă că sunteți capabili să vă supuneți lui Dumnezeu sau să vă lăsați la mila orchestrărilor Sale și nu înseamnă că v-ați lăsat deoparte perspectivele și speranțele. Oamenii nu au încă acest tip de rațiune. În timp ce lucrați, încă purtați cu voi negativism, precum și intenții și aspirații de a căpăta binecuvântări și chiar noțiuni și închipuiri omenești. În același timp, purtați cu voi niște poveri în timp ce vă faceți lucrarea, de parcă v-ați ispăși păcatele din trecut făcând fapte bune, în loc să lucrați din dorința plină de fericire de a face asta. De asemenea, nu ați ajuns în punctul în care, indiferent cum vă tratează Dumnezeu, singura voastră grijă este să acționați conform voii și cerințelor Sale. Puteți ajunge acolo? Oamenii nu au această rațiune. Toți vor să-L citească pe Dumnezeu, gândind: „Ce fel de atitudine are mai exact Dumnezeu față de mine? Mă folosește ca să prestez servicii sau mă mântuiește și mă desăvârșește?” Cu toții vor să-L citească astfel, doar că nu îndrăznesc să o spună. Faptul că nu îndrăznesc să o spună demonstrează că încă există o idee care-i domină: „N-are niciun rost să vorbesc despre asta – este, pur și simplu, natura mea și nu e posibil să o schimb. Atât timp cât mă abțin de la a face ceva rău, este suficient – nu cer prea mult de la mine.” Se limitează la cea mai joasă poziție posibilă și nu fac niciun progres în final, având totodată o gândire neglijentă și superficială în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle. Doar după ce primiți părtășie de câteva ori începeți cu toții să înțelegeți puțin din adevăr și ajungeți să cunoașteți puțin din realitatea adevărului. Dacă ești sau nu folosit ori ce atitudine are Dumnezeu față de tine – aceste lucruri nu sunt importante. Cheia constă în eforturile tale proactive, calea pe care alegi să mergi și dacă ești capabil în cele din urmă să te transformi – acestea sunt cele mai importante aspecte. Oricât de bună ar fi atitudinea lui Dumnezeu față de tine, nu va fi de-ajuns dacă nu te transformi. Dacă te poticnești de fiecare dată când se abate ceva asupra ta și dacă îți lipsește chiar și cea mai mică fărâmă de loialitate, indiferent cât de bună e atitudinea lui Dumnezeu față de tine, nu va fi de niciun folos. Aspectul esențial este calea pe care alegi să mergi. Poate că Dumnezeu te-a blestemat și ți-a spus cuvinte de ură și dezgust în trecut, dar dacă te-ai schimbat acum, atitudinea lui Dumnezeu față de tine se va schimba și ea. Oamenii sunt mereu temători, neliniștiți și lipsiți de credință adevărată, ceea ce arată că nu înțeleg voia lui Dumnezeu. Acum că aveți o oarecare înțelegere, tot veți deveni negativiști și slabi când se va abate ceva asupra voastră în viitor? Veți fi capabili să practicați adevărul și să rămâneți fermi în mărturia voastră? Veți fi capabili să vă supuneți cu adevărat lui Dumnezeu? Dacă reușiți aceste lucruri, veți avea rațiunea umanității normale. Oare acum nu aveți o oarecare cunoaștere privind firile corupte ale omului și mântuirea și voia lui Dumnezeu? Aveți măcar o idee aproximativă. Când, într-o bună zi, veți fi în stare să pătrundeți în câteva realități din toate aspectele adevărului, veți trăi pe deplin umanitatea normală.

Fragmentul 4

Cea mai importantă parte a urmăririi adevărului este să te concentrezi asupra citirii cuvintelor lui Dumnezeu. Câștigul pe care o persoană îl poate obține din citirea cuvintelor lui Dumnezeu depinde de capacitatea sa de înțelegere. Deși toată lumea citește cuvintele lui Dumnezeu, unii pot pricepe adevăratul sens și găsesc luminarea în ele și, atât timp cât vor citi cuvintele lui Dumnezeu, vor câștiga ceva. Totuși, alții nu sunt așa. Ei se concentrează doar asupra înțelegerii doctrinelor atunci când citesc cuvintele lui Dumnezeu. Rezultatul este că, după câțiva ani de citire a cuvintelor lui Dumnezeu, ei înțeleg multe doctrine, dar, cu toate acestea, ori de câte ori experimentează probleme, nu le pot rezolva; nimic din ceea ce au învățat nu le este de folos. Ce se întâmplă aici? Chiar dacă toți oamenii citesc cuvintele lui Dumnezeu, rezultatele sunt diferite. Cei care iubesc adevărul sunt capabili să îl accepte, în timp ce aceia care nu iubesc adevărul nu sunt dispuși să îl accepte, chiar dacă citesc cuvintele lui Dumnezeu. Ei nu vor căuta adevărul în cuvintele lui Dumnezeu, indiferent de problemele pe care le întâmpină. Oamenii cu puțină experiență pot discuta despre unele lucruri practice atunci când citesc cuvintele lui Dumnezeu și vorbesc despre cunoașterea lor practică a adevărului – asta înseamnă înțelegerea adevărului. Cei care nu au experiență înțeleg doar sensul propriu al cuvintelor lui Dumnezeu și nu au niciun pic de cunoștințe și experiență – acest lucru nu poate fi considerat înțelegere a adevărului. Unii conducători le spun adesea altora că merg la biserică special pentru a oferi adevărul. Este corectă această afirmație? Cuvintele „a oferi adevărul” nu ar trebui rostite cu ușurință. Cine deține adevărul? Cine îndrăznește să pretindă că furnizează adevărul? Nu este această afirmație prea pompoasă? Atunci când credeţi în Dumnezeu și Îl urmaţi, sunteţi pur și simplu persoane care acceptă și urmăresc adevărul. Dacă puteți face acest lucru, este deja destul de bine. Chiar dacă o persoană poate să înțeleagă unele adevăruri și să vorbească despre o anumită experiență și cunoaștere a adevărului, nu se poate spune că furnizează adevărul, deoarece nimeni nu deține adevărul. Cum poate fi considerat faptul de a vorbi despre anumite experiențe și cunoștințe drept furnizarea adevărului? De aceea, conducătorii și lucrătorii pot fi descriși doar ca realizând lucrarea de udare și ca fiind responsabili în mod specific cu a-i ajuta pe frații și surorile din biserică să intre în viață. Nu se poate spune că furnizează adevărul. Chiar dacă o persoană are o anumită statură, tot nu se poate spune că îi aprovizionează pe alții cu adevărul. Categoric nu se poate spune asta. Câți oameni înțeleg adevărul? Oare statura unei persoane o face aptă pentru a furniza adevărul? Chiar dacă cineva are o anumită experiență și cunoaștere a adevărului, nu se poate spune că e capabil să furnizeze adevărul. Categoric nu se poate spune asta, e un lucru prea lipsit de rațiune. Unii oameni se mândresc că udă biserica și furnizează adevărul, ca și cum ar înțelege o mare parte din acesta și, drept urmare, nu sunt capabili să discearnă conducătorii falși și antihriștii. Nu este aceasta o contradicție? Dacă cineva te întreabă care este adevărul, iar tu răspunzi: „Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul; adevărul este cuvântul lui Dumnezeu”, înțelegi adevărul? Nu poți rosti decât cuvinte și fraze doctrinare și nu ai experiența și cunoașterea a ceea ce este adevărul, așa că nu ești calificat pentru a-l furniza altora. În prezent, toți cei care slujesc pe post de conducători sunt lipsiți de experiență; ei au doar puțin calibru și dorința de a urmări adevărul. Ei sunt potriviți pentru a fi educați și instruiți și pot prelua conducerea în îndeplinirea îndatoririlor. Chiar dacă pot avea părtășie despre câteva cunoștințe, cum se poate spune că furnizează adevărul? Majoritatea conducătorilor și lucrătorilor pot vorbi despre câteva cunoștințe, dar asta nu înseamnă că dețin adevărul-realitate. La urma urmei, au ascultat predici timp de mulți ani și au câteva cunoștințe superficiale; ei sunt dispuși să aibă părtășie despre adevăr și pot fi oarecum de ajutor altora, dar nu se poate spune că furnizează adevărul. Sunt conducătorii și lucrătorii capabili să furnizeze adevărul? Categoric nu. Conducătorii și lucrătorii predică și udă biserica; cel mai important, ei trebuie să fie capabili să rezolve probleme practice, acesta este singurul mod în care pot uda cu adevărat biserica. În prezent, majoritatea conducătorilor și a lucrătorilor încă nu sunt capabili să rezolve multe probleme practice. Chiar dacă pot avea părtășie despre o anumită cunoaștere a adevărului, cea mai mare parte din ceea ce spun o reprezintă doar cuvinte și fraze doctrinare. Ei nu pot avea părtășie clară despre adevărul-realitate, prin urmare, pot ei să rezolve cu adevărat probleme? Cei mai mulți conducători și lucrători au doar o capacitate mică de înțelegere și încă nu au prea multă experiență practică. Se poate spune că ei înțeleg adevărul mai bine și dețin mai mult din adevărul-realitate decât alții? Nu se poate spune acest lucru, ei sunt departe de asta. Unii conducători și lucrători sunt promovați doar în scopul cultivării; li se permite să practice pentru că au puțin calibru și au o oarecare capacitate de înțelegere, iar mediul lor familial este potrivit. Faptul de a fi promovați nu înseamnă că aceștia dețin adevărul-realitate și că pot furniza adevărul. Este vorba doar de faptul că aceia care urmăresc adevărul obțin luminare și lumină înaintea celorlalți, dar această mică lumină nu se încadrează în adevăr, nu este o parte a adevărului, este doar în conformitate cu adevărul. Numai ceea ce Dumnezeu exprimă în mod direct este adevărul. Luminarea Duhului Sfânt este doar în concordanță cu adevărul, deoarece Duhul Sfânt îi luminează pe oameni în funcție de statura lor. El nu spune adevărul în mod direct oamenilor. În schimb, El le dă o lumină pe care aceștia sunt capabili să o atingă. Trebuie să înțelegi asta. Dacă o persoană are o anumită înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu și o oarecare cunoaștere dobândită din experiență, se consideră acest lucru adevăr? Nu. Cel mult, ei au o oarecare înțelegere a adevărului. Cuvintele de luminare ale Duhului Sfânt nu reprezintă cuvintele lui Dumnezeu, nu reprezintă adevărul și nu sunt adevărul. Cel mult, persoana are o oarecare înțelegere a adevărului și a fost luminată puțin de Duhul Sfânt. Dacă o persoană dobândește o anumită înțelegere a adevărului și apoi îl furnizează altora, tot ceea ce face este să le furnizeze altora înțelegerea și experiența sa. Nu se poate spune că le furnizează altora adevărul. Este în regulă dacă spui că au părtășie despre adevăr; aceasta este o descriere potrivită. De ce spun acest lucru? Pentru că despre ce ai tu părtășie este înțelegerea ta despre adevăr; nu reprezintă adevărul în sine. Prin urmare, poți spune doar că ai părtășie despre anumite înțelegeri și experiențe; cum poți spune că furnizezi adevărul? Furnizarea lui nu este o chestiune simplă. Cine este vrednic să rostească această propoziție? Numai Dumnezeu este capabil să le furnizeze oamenilor adevărul. Sunt oamenii capabili? Prin urmare, trebuie să vezi clar această chestiune. Nu este vorba doar de folosirea unor cuvinte greșite, ci de faptul că încalci și răstălmăcești faptele. Ceea ce susții tu este o exagerare. Oamenii pot avea o anumită înțelegere și experiență față de cuvintele lui Dumnezeu, dar nu se poate spune că ei dețin adevărul sau că sunt din adevăr. Categoric nu poți afirma acest lucru. Oricât de multă înțelegere ar dobândi oamenii din adevăr, nu se poate spune că ei dețin viața adevărului, cu atât mai puțin că sunt din adevăr. Categoric nu poți afirma acest lucru. Oamenii înțeleg doar o parte din adevăr și au puțină lumină și câteva căi de practică. Ei au doar o oarecare realitate a ascultării și o anumită schimbare adevărată. Dar nu se poate spune că au dobândit adevărul. Dumnezeu oferă viață oamenilor prin exprimarea adevărului. De asemenea, Dumnezeu cere ca oamenii să înțeleagă adevărul și să dobândească adevărul pentru a-L sluji și a-L mulțumi. Chiar dacă va veni o zi în care oamenii vor experimenta lucrarea lui Dumnezeu până în punctul în care au dobândit adevărul în mod real, tot nu se poate spune că ei sunt din adevăr, cu atât mai puțin că dețin adevărul. Acest lucru se datorează faptului că, deși oamenii au mult mai mulți ani de experiență, există o limită a cantității de adevăr pe care o vor dobândi, iar aceasta este una infimă. Adevărul este cel mai profund și misterios lucru; este ceea ce Dumnezeu are și este. Adevărul pe care oamenii îl pot dobândi în decursul unei vieți este foarte limitat. Oamenii nu vor putea niciodată să dobândească adevărul, să îl înțeleagă sau să îl trăiască în totalitate. La asta se referă Dumnezeu atunci când spune că oamenii vor fi mereu niște prunci în prezența Sa.

Odată ce vor avea experiența și cunoașterea adevărurilor exprimate de Dumnezeu, precum și o înțelegere temeinică a fiecărui aspect al adevărului și odată ce vor putea acționa în conformitate cu adevărul, unii oameni cred că vor fi capabili să exprime adevărul. Ei cred că, procedând astfel, vor trăi precum Hristos, așa cum a spus Pavel: „Deoarece pentru mine, a trăi este Hristos” (Filipeni 1:21). Este corect acest punct de vedere? Nu este aceasta o altă îmbrățișare a cotntroversei „Dumnezeu-om”? Acest lucru este absolut greșit! Oamenii trebuie să înțeleagă un lucru: indiferent câtă experiență și cunoaștere ai despre adevăr sau chiar dacă ai pătruns în adevărul-realitate și ești capabil să te supui orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu și poți să asculți de Dumnezeu și să mărturisești pentru El și, indiferent cât de elevată sau profundă îți devine intrarea în viață, viața ta rămâne totuși una umană, iar un om nu poate deveni niciodată Dumnezeu. Acesta este un fapt de netăgăduit pe care oamenii trebuie să-l înțeleagă. Chiar dacă, în cele din urmă, ai experiență și o înțelegere a fiecărui aspect al adevărului și te supui orchestrărilor lui Dumnezeu și devii o persoană desăvârșită, tot nu se poate spune că ești din adevăr. Chiar dacă poți vorbi de adevărate mărturii despre experiențe, asta nu înseamnă că poți exprima adevărul. În trecut, în cadrul grupurilor religioase se obișnuia să se spună că cineva avea „viața lui Hristos în el”. Aceasta este o afirmație eronată și vagă. Deși oamenii nu mai spun acest lucru, înțelegerea lor cu privire la această chestiune rămâne neclară. Unii oameni gândesc: „Din moment ce am obținut adevărul și este în noi, îl deținem și îl avem în inimile noastre și suntem, de asemenea, capabili să-l exprimăm.” Nu este și acest lucru greșit? Oamenii vorbesc adesea despre faptul că dețin sau nu adevărul, ceea ce se referă în principal la faptul că au sau nu experiență și cunoaștere a adevărului și că pot sau nu pot practica în conformitate cu adevărul. Toată lumea experimentează adevărul, dar starea pe care o resimte fiecare persoană este diferită. Ceea ce dobândește fiecare persoană din adevăr este, de asemenea, diferit. Dacă ar fi să combini experiența și înțelegerea tuturor, tot nu ar reflecta pe deplin esența adevărului. Iată cât de profund și de tainic este adevărul! De ce spun că tot ceea ce ai dobândit și toată înțelegerea ta nu poate lua locul adevărului? După ce oamenii te vor auzi că ai părtășie despre o parte din experiența și înțelegerea ta, ei o vor înțelege și nu vor avea nevoie să experimenteze mult timp pentru a o pricepe și dobândi complet. Chiar dacă este vorba de ceva puțin mai profund, nu vor avea nevoie de mulți ani de experiență. Dar, în ceea ce privește adevărul, oamenii nu îl vor experimenta pe deplin în întreaga lor viață. Chiar dacă îi vei aduna pe toți laolaltă, tot nu îl vor fi experimentat în întregime. După cum poți vedea, adevărul este prea profund și tainic. Cuvintele nu pot să explice adevărul în profunzime. Adevărul exprimat prin limbajul uman este adevărata esență a oamenilor. Oamenii nu vor putea niciodată să experimenteze și să trăiască pe deplin adevărul. Acest lucru se întâmplă deoarece, chiar dacă oamenii ar trăi câteva mii de ani, ei nu ar experimenta complet nici măcar un singur element al adevărului. Indiferent câți ani vor experimenta oamenii, adevărul pe care îl înțeleg și îl dobândesc va fi în continuare limitat. Se poate spune că adevărul este izvorul veșnic de viață al umanității. Dumnezeu este sursa adevărului, iar pătrunderea în adevărurile-realități este o misiune nesfârșită.

Adevărul este viața lui Dumnezeu Însuși; reprezintă firea Sa, esența Lui și ceea ce are El și ce este. Dacă spui că, având o oarecare experiență și câteva cunoștințe, deții, prin urmare, adevărul, atunci înseamnă că ai atins sfințenia? De ce mai dai dovadă de corupție? De ce nu poți discerne între diferitele tipuri de oameni? De ce nu poți mărturisi pentru Dumnezeu? Chiar dacă înțelegi unele adevăruri, Îl poți reprezenta pe Dumnezeu? Poți să trăiești firea lui Dumnezeu? Este posibil să ai o oarecare experiență și cunoaștere cu privire la un anumit aspect al unui adevăr și este posibil să faci puțină lumină prin discursul tău, dar ceea ce poți oferi oamenilor este extrem de limitat și nu poate dura mult. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că înțelegerea ta și lumina pe care ai obținut-o nu reprezintă esența adevărului și nu reprezintă întregul adevăr. Reprezintă doar o latură sau un mic aspect al adevărului, este doar un nivel care poate fi atins de ființele umane și este încă departe de esența adevărului. Acest pic de lumină, luminare, experiență și cunoaștere nu poate lua niciodată locul adevărului. Chiar dacă toți oamenii ar obține anumite rezultate experimentând un adevăr și chiar dacă toate experiențele și cunoștințele lor ar fi puse laolaltă, nu ar fi suficient pentru a acoperi întregimea și esența unui singur rând din acest adevăr. S-a spus în trecut: „Rezum acest lucru cu o maximă pentru lumea umană: Printre oameni, nu există niciunul care să Mă iubească”. Această propoziție este adevărul, adevărata esență a vieții, un lucru de maximă profunzime și o expresie a lui Dumnezeu Însuși. După trei ani de experiență, s-ar putea să ai puțină înțelegere superficială, iar după șapte sau opt ani, s-ar putea să ai puțin mai multă înțelegere, dar această înțelegere nu poate lua niciodată locul acestui rând din adevăr. După doi ani, altcineva poate avea puțină înțelegere sau ceva mai multă înțelegere după zece ani sau o înțelegere relativ mare după o viață, dar înțelegerea voastră comună nu poate lua locul acestui rând din adevăr. Indiferent cât de multă intuiție, lumină, experiență sau cunoaștere ați avea voi doi în comun, ele nu vor putea niciodată să ia locul acestui rând din adevăr. Adică, viața umană este întotdeauna viață umană și, indiferent de modul în care cunoștințele tale se conformează adevărului, voii lui Dumnezeu sau cerințelor Sale, ele nu pot să ia niciodată locul adevărului. A spune că oamenii dețin adevărul înseamnă că oamenii îl înțeleg cu adevărat, trăiesc câteva dintre realitățile cuvântului lui Dumnezeu, au o oarecare cunoaștere reală a lui Dumnezeu și pot să-L preamărească și să mărturisească pentru El. Cu toate acestea, nu se poate spune că oamenii dețin deja adevărul, deoarece adevărul este prea profund. Un singur rând din cuvântul lui Dumnezeu le poate lua oamenilor o viață întreagă pentru a-l experimenta și, chiar și după mai multe experiențe de o viață sau de mii de ani, nici măcar un singur rând din cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi experimentat pe deplin. Este clar că procesul de înțelegere a adevărului și de cunoaștere a lui Dumnezeu este într-adevăr nesfârșit și că există o limită pentru cât de mult din adevăr pot înțelege oamenii de-a lungul unei experiențelor de o viață. Unii oameni spun că dețin adevărul de îndată ce înțeleg sensul textual al cuvântului lui Dumnezeu. Nu este asta o prostie? Atât în ceea ce privește lumina, cât și cunoașterea, există o chestiune de profunzime. Adevărurile-realități în care poate pătrunde o persoană pe parcursul unei vieți de credință sunt limitate. Prin urmare, doar pentru că deții o oarecare cunoaștere și lumină nu înseamnă că deții adevărurile-realități. Principalul lucru la care trebuie să te uiți este dacă această lumină și cunoaștere ating esența adevărului. Acesta este cel mai important lucru. Unii oameni simt că dețin adevărul atunci când pot face lumină sau pot oferi puțină înțelegere superficială. Acest lucru îi face fericiți, așa că devin îngâmfați și vanitoși. De fapt, ei sunt încă departe de a pătrunde în adevărul-realitate. Ce adevăr dețin oamenii? Pot oamenii care dețin adevărul să cadă oricând și oriunde? Când oamenii dețin adevărul, cum mai pot ei să-L sfideze și să-L trădeze pe Dumnezeu? Dacă pretinzi că deții adevărul, aceasta dovedește că înlăuntrul tău este viața lui Hristos – atunci acest lucru este îngrozitor! Tu ai devenit Domnul, ai devenit Hristos? Aceasta este o afirmație absurdă și este în întregime intuită de oameni; ține de noțiunile și închipuirile umane și nu este o poziție sustenabilă în fața lui Dumnezeu.

Atunci când vorbim despre oameni care înțeleg adevărul și care îl trăiesc drept viață a lor, la ce se referă această „viață”? Înseamnă că adevărul domină în inimile lor, înseamnă că sunt capabili să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu și înseamnă că ei au adevărata cunoaștere a cuvintelor lui Dumnezeu și o înțelegere autentică a adevărului. Când oamenii au această viață nouă în ei, acest lucru se realizează în totalitate prin practicarea și experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu. Este un lucru construit pe temelia adevărului cuvintelor lui Dumnezeu și e dobândit prin faptul că ei trăiesc pe tărâmul adevărului; tot ceea ce conține viața oamenilor sunt cunoștințele și experienţa lor cu privire la adevăr. Acestea reprezintă temelia ei și viața lor nu depășește această sferă; aceasta este viața la care se face referire când se vorbește despre dobândirea adevărului și a vieții. A fi capabili să trăiască prin adevărul cuvintelor lui Dumnezeu nu înseamnă că viața adevărului este în oameni, și nici că, deținând adevărul ca viață a lor, oamenii devin adevărul, iar viața lor interioară devine viața adevărului; să nu mai vorbim de faptul că sunt adevărul şi viața. În cele din urmă, viața lor este tot cea a unui om. Dacă poți să trăiești după cuvintele lui Dumnezeu și să deții cunoașterea adevărului, dacă această cunoaștere se înrădăcinează în tine și devine viața ta, iar adevărul pe care l-ai dobândit prin experiență devine temelia existenței tale, dacă trăiești după aceste cuvinte ale lui Dumnezeu și nimeni nu poate schimba acest lucru, iar Satana nu te poate înșela, nici corupe, atunci vei fi dobândit adevărul și viața. Adică, viața ta doar conține adevărul, mai exact, înțelegerea, experimentarea și priceperea adevărului – și, indiferent ce faci, îți vei trăi viața potrivit acestor lucruri și nu vei depăși sfera lor. Asta înseamnă să deții realitatea adevărului, iar Dumnezeu vrea în cele din urmă să câștige astfel de oameni cu lucrarea Lui. Însă, indiferent cât de bine înțeleg oamenii adevărul, esența lor este tot una a umanității și nu este deloc comparabilă cu esența lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă deoarece experiența lor privind adevărul este veșnic în desfășurare și le este imposibil să trăiască adevărul pe deplin; pot să trăiască doar fărâma extrem de limitată din adevăr ce poate fi dobândită de către oameni. Cum ar putea ei atunci să se transforme în Dumnezeu? Dacă Dumnezeu ar desăvârși personal un grup de oameni în zei mai mari și zei mai mici, nu ar fi haos? În plus, un astfel de lucru este imposibil și absurd – este ideea ridicolă a omului. Dumnezeu a creat cerul, pământul și toate lucrurile, iar apoi l-a creat pe om, pentru ca omul să se supună și să I se închine. Crearea omului de către Dumnezeu a fost cel mai semnificativ act. Dumnezeu l-a creat doar pe om; El nu a creat zei. Dumnezeu lucrează sub forma întrupării, dar acest lucru nu este același cu a fi creat un zeu. Dumnezeu nu S-a creat pe Sine; El are propria Sa esență, iar aceasta este imuabilă. Oamenii nu-L cunosc pe Dumnezeu, așa că ar trebui să citească mai mult din cuvintele Sale; oamenii pot înțelege adevărul dacă îl caută des. Oamenii nu ar trebui să vorbească prostii bazate pe imaginația lor. Dacă vei avea un pic de experiență cu privire la cuvintele lui Dumnezeu și vei trăi prin experimentarea și cunoașterea autentică a adevărului, atunci cuvintele lui Dumnezeu vor deveni treptat viața ta. Cu toate acestea, încă nu poți spune că adevărul este viața ta sau că ceea ce exprimi tu este adevărul; dacă astfel este opinia ta, atunci greșești. Dacă ai doar o oarecare experiență cu privire la un anumit aspect al adevărului, poate aceasta să reprezinte în sine că deții adevărul? Poate fi acest lucru considerat dobândirea adevărului? Poți explica pe îndelete adevărul? Poți să descoperi, din adevăr, firea lui Dumnezeu și ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este? Dacă aceste efecte nu sunt atinse, acest lucru demonstrează faptul că a experimenta doar un anumit aspect al adevărului nu poate fi considerat că ai înțeles realmente adevărul, sau că Îl cunoști pe Dumnezeu, cu atât mai puțin se poate spune că ai câștigat adevărul. Fiecare în parte are experiență doar cu un aspect și o arie a adevărului; fiecare îl experimentează în cadrul sferei sale limitate de acțiune și nu poate ajunge la toate nenumăratele aspecte ale adevărului. Pot oamenii să trăiască înțelesul inițial al adevărului? Cât de mult reprezintă bucățica ta de experiență? Doar un singur grăunte de nisip pe o plajă; o picătură stingheră de apă în ocean. Prin urmare, oricât de prețioase ar fi acele cunoștințe și acele sentimente pe care le-ai dobândit din experiențele tale, ele tot nu pot fi considerate drept adevăr. Nu se poate spune decât că sunt în acord cu adevărul. Adevărul vine de la Dumnezeu, iar înțelesul ascuns și realitățile adevărului acoperă o gamă foarte largă și nimeni nu poate să o înțeleagă sau să o combată. Atât timp cât ai o înțelegere reală a adevărului și a lui Dumnezeu, vei înțelege unele adevăruri; nimeni nu va putea combate aceste înțelegeri reale, iar mărturiile care conțin adevărurile-realități sunt sustenabile pentru totdeauna. Dumnezeu îi laudă pe cei care dețin adevărurile-realități. Atât timp cât urmărești adevărul și te poți baza pe Dumnezeu pentru a experimenta cuvintele Sale și poți accepta adevărul ca fiind viața ta, indiferent de mediul în care te afli, atunci vei avea o cale, vei fi capabil să supraviețuiești și vei obține aprobarea lui Dumnezeu. Chiar dacă puținul câștigat de oameni este în acord cu adevărul, nu se poate spune că acesta este adevărul, cu atât mai puțin se poate spune că au dobândit adevărul. Puțina lumină pe care au obținut-o oamenii este potrivită doar pentru ei înșiși sau pentru alții dintr-un anumit domeniu, dar nu ar fi potrivită în altele. Indiferent cât este de profundă experiența unei persoane, încă e atât de limitată, iar experiența sa nu va atinge niciodată profunzimile adevărului. Lumina unei persoane și înțelegerea unei persoane nu pot fi niciodată comparate cu adevărul.

Atunci când oamenii au o anumită experiență a cuvintelor lui Dumnezeu, când înțeleg unele adevăruri și un pic din voia lui Dumnezeu, când au o anumită cunoaștere a lui Dumnezeu, iar firea lor a suferit o mică schimbare și a fost curățită, se poate spune că reprezintă în continuare o persoană, o ființă umană creată, dar acesta este exact tipul de persoană normală pe care Dumnezeu dorește să o obțină. Așadar, ce fel de persoană ești tu? Unii oameni spun: „Sunt o persoană care deține adevărul.” Nu ar fi potrivit să spunem asta. Poți spune doar: „Sunt o persoană care a fost coruptă de Satana și care a experimentat judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu. Am înțeles în cele din urmă adevărul, iar firea mea coruptă a fost curățită. Sunt doar o persoană care a fost mântuită de Dumnezeu.” Dacă ai spune: „Sunt o persoană care deține adevărul. Am experimentat toate cuvintele lui Dumnezeu și le-am înțeles pe toate. Cunosc semnificația a tot ceea ce spune Dumnezeu, precum și contextul și circumstanțele în care au fost rostite acele cuvinte. Știu totul. Nu înseamnă asta că dețin adevărul?”, atunci te-ai înșela din nou. Faptul că ai o anumită experiență cu privire la cuvintele lui Dumnezeu și că ai dobândit o anumită lumină din ele nu face din tine o persoană care deține adevărul. Cei care pot doar să înțeleagă și să discute unele doctrine sunt și mai puțin calificați pentru a face o astfel de afirmație. Oamenii trebuie să înțeleagă clar ce poziție ar trebui să adopte o persoană în fața lui Dumnezeu și în fața adevărului, ce sunt oamenii, ce este viața din interiorul omului și ce este viața lui Dumnezeu. Oamenii trebuie să înțeleagă care este esența omului. După ce au experimentat lucrarea lui Dumnezeu timp de câteva zile și au înțeles câteva cuvinte și fraze doctrinare, unii oameni simt că dețin adevărul. Aceștia sunt cei mai aroganți oameni și sunt lipsiți de rațiune. Este necesar să disecăm această chestiune pentru ca oamenii să se înțeleagă cu adevărat pe ei înșiși și să ajungă să cunoască omenirea și pentru ca să înțeleagă ce este omenirea coruptă, ce nivel pot atinge oamenii după ce sunt în cele din urmă desăvârșiți și care este modul adecvat de a li se adresa și de a-i numi. Oamenii ar trebui să cunoască aceste lucruri și să nu se complacă în născociri pline de fantezie. Este mai bine ca oamenii să fie mai realiști în modul în care se comportă, în acest fel vor fi un pic mai statornici. Unii oameni care cred în Dumnezeu își urmăresc mereu propriile vise și doresc să trăiască întotdeauna după viața și chipul lui Dumnezeu. Este acest lucru realist? Oamenii vor întotdeauna să aibă viața lui Dumnezeu – nu este acesta un lucru periculos? Este ambiția arogantă a oamenilor și este la fel ca ambiția arogantă a Satanei. Unii oameni, după ce au lucrat în biserică o perioadă de timp, încep să gândească: „După ce marele balaur roșu cade de la putere, ar trebui să devenim regi și să exercităm puterea? Câte orașe ar trebui să controleze fiecare dintre noi?” Dacă o persoană poate emite astfel de lucruri este teribil. Oamenilor care nu au experiență le place să vorbească despre doctrine și să se complacă în fantezii. Și, pe măsură ce o fac, se simt chiar inteligenți, de parcă ar fi obținut succes în credința lor în Dumnezeu, de parcă ar trăi ca Hristos și ca Dumnezeu. Cu toții sunt discipoli ai lui Pavel și merg pe calea lui. Dacă rămân nepocăiți, toți acești oameni vor deveni antihriști și vor suferi o pedeapsă severă.

Fragmentul 5

În ceea ce privește aceste cuvinte rostite de Dumnezeu, atunci când le ascultați, le comparați cu voi înșivă sau doar le ascultați ca pe o doctrină, le procesați în mintea voastră până le înțelegeți sensul și atât? Ce fel de atitudine și intenții aveți atunci când le ascultați? Dacă înțelegeți cu adevărat ceea ce a spus Dumnezeu – că aceia care nu practică adevărul vor fi alungați; că aceia care nu practică adevărul nu sunt buni, ci răi în ochii lui Dumnezeu – atunci ar trebui să reflectați asupra voastră și să vedeți care dintre acțiunile voastre nu practică adevărul și care dintre metodele și atitudinile voastre sunt văzute de Dumnezeu ca manifestări ale nepracticării adevărului. Ați încercat vreodată să pătrundeți aceste aspecte? Ați reflectat asupra voastră? Nu este suficient doar să citiți cuvintele lui Dumnezeu, aruncând în pripă o privire; trebuie să le contemplați, să reflectați asupra propriei persoane și să faceți o comparație între propriile gânduri și acțiuni și cuvintele de expunere ale lui Dumnezeu și să obțineți cunoașterea de sine – numai în acest fel puteți avea pocăință și schimbare autentice. Dacă citiți cuvintele lui Dumnezeu, dar nu cugetați la ele și nu reflectați asupra voastră, concentrându-vă în schimb doar la înțelegerea doctrinei, atunci credința voastră în Dumnezeu nu va avea nicio intrare în viață, iar voi nu veți suferi nicio transformare reală. De aceea este esențial să cugetați, să căutați adevărul și să reflectați asupra voastră atunci când citiți cuvintele lui Dumnezeu. Ce sunt cuvintele lui Dumnezeu? Ele sunt realitatea tuturor lucrurilor pozitive, sunt adevărul, sunt calea, sunt viața dăruită de Dumnezeu oamenilor. Cuvintele lui Dumnezeu nu sunt doctrină, nu sunt slogane, nu sunt un tip de teorie, nici cunoștințe filozofice; sunt, mai degrabă, adevărul pe care oamenii trebuie să-l înțeleagă și să-l dobândească și viața pe care trebuie să o obțină. Prin urmare, cuvintele lui Dumnezeu sunt strâns legate de viața oamenilor și de viață în sine, de calea pe care oamenii ar trebui să meargă, de finalul și destinația lor. Dacă cineva înțelege în mod real adevărul și l-a dobândit, totul se va schimba la ei în funcție de asta. Dacă cineva nu poate să înțeleagă adevărul niciodată sau să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu, nu este posibil să realizeze o schimbare autentică sau să câștige aprobarea lui Dumnezeu. Finalul și destinația acelei persoane pot fi doar pierzania și distrugerea. Iată cât de importante sunt pentru oameni cuvintele lui Dumnezeu și adevărul pe care îl exprimă El. Dacă vei citi cuvintele lui Dumnezeu, dar nu le vei contempla, nu vei reflecta asupra ta sau nu le vei raporta la problemele și dificultățile tale reale, atunci tot ceea ce vei putea pricepe va fi doar superficial și nu va fi posibil să înțelegi adevărul sau să pricepi voia lui Dumnezeu. Prin urmare, trebuie să înveți cum să contempli cuvintele lui Dumnezeu, pentru a înțelege adevărul. Acest lucru este crucial. Există multe modalități de a contempla cuvintele lui Dumnezeu: le poți citi în tăcere și te poți ruga în inima ta, căutând luminarea și iluminarea de la Duhul Sfânt; poți, de asemenea, să ai părtășie și să te rogi-citești în compania celor care urmăresc adevărul; și, desigur, poți integra părtășii și predici în contemplarea ta pentru a-ți adânci înțelegerea și aprecierea cuvintelor lui Dumnezeu. Căile sunt multe și variate. Pe scurt, dacă citind cuvintele lui Dumnezeu, cineva dorește să dobândească o înțelegere a acestora, atunci este crucial să contempli și să te rogi-citești cuvintele lui Dumnezeu. Scopul de a te ruga-citi cuvintele lui Dumnezeu nu e să le poți recita și nici să le întipărești în memorie; mai degrabă, e să câștigi o înțelegere exactă a acestor cuvinte după ce te-ai rugat-citit și le-ai contemplat și să cunoști semnificația acestor cuvinte rostite de Dumnezeu, precum și intenția Sa. E să găsești în ele calea de practică și să te înfrânezi de la a te întoarce la propria-ți cale. În plus, este să poți avea discernământ despre toate tipurile de stări și tipurile de oameni dezvăluite în cuvintele lui Dumnezeu și să poți trata fiecare tip de persoană conform principiilor, evitând, în același timp, să te rătăcești. Odată ce ai învățat cum să te rogi-citești și să contempli cuvintele lui Dumnezeu, și faci asta des, numai atunci cuvintele lui Dumnezeu pot să prindă rădăcini în inima ta și să devină viața ta.

Fragmentul 6

În zilele de pe urmă, Creatorul a rostit public toate aceste cuvinte și a expus tot soiul de oameni. Acum, oameni de tot felul înfruntă adevărul, adevărata cale și cuvântările Creatorului și tot soiul de voci și opinii sunt revelate: unele gânduri și opinii înclină spre absurd, unele sunt neprihănite de sine și arogante, unele sunt conservatoare, adepte ale culturii tradiționale și putrede, iar multe sunt stupide și ignorante. Ba chiar există unii oameni care urăsc și sunt ostili față de adevăr, care se năpustesc cu frenezie, ca niște câini turbați, judecând la întâmplare și condamnând cu nepăsare adevărul și lucrurile pozitive. Ei judecă și condamnă în mod absurd orice lucru pozitiv și expresie a adevărului, nefăcând niciun efort de a discerne dacă e corect sau greșit ori dacă acesta conține adevărul. Acești indivizi oameni sunt animale și diavoli. Când se confruntă cu adevărul și cu adevărata cale, oamenii au multe opinii diferite, care le dezvăluie și le dau în vileag urâțenia satanică, obtuză, încăpățânată, intransigentă, arogantă. Trebuie să învățați să aveți discernământ, să vă extindeți perspectiva din acest lucru, căutând totodată o parte din adevăr. Dacă aceste lucruri sunt afișate la cei care nu cred și nu au acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, atunci voi manifestați aceste lucruri? Uneori modul în care le manifestați e diferit și modul în care le spuneți e diferit, dar, de fapt, dați dovadă de aceleași firi ca necredincioșii. Este similar modului în care, atunci când unii oameni Îl acceptă pe Domnul Isus, cred că oricine de pe pământ care nu-L acceptă pe Domnul Isus e inferior. Ei cred că, întrucât au acceptat mântuirea crucii Domnului Isus, sunt persoane superioare și desconsideră pe toată lumea. Ce fel de fire e aceasta? Sunt lipsiți de perspectivă; sunt prea înguști la minte și sunt extrem de aroganți și neprihăniți de sine. Văd că alții dau dovadă de firi corupte, dar nu văd că și ei dau dovadă de aceleași firi corupte. Așadar, voi manifestați aceste lucruri? Cu siguranță că da, deoarece toate firile corupte ale omului sunt exact la fel și doar datorită lucrării și mântuirii lui Dumnezeu, a necesităților lucrării Sale sau a predestinării Sale există o deosebire în naturile-esențe, preocupările și aspirațiile fiecărui tip de persoană. Unii oameni nu au deloc inimă sau spirit. Sunt oameni morți și bestii care nu înțeleg credința. Aceștia sunt cei mai josnici din întreaga omenire și nu pot fi considerați umani. Cei care acceptă noua lucrare a lui Dumnezeu au mai multă înțelegere a adevărului, perspectiva și înțelegerea lui Dumnezeu de către ei sunt mai mari și teoriile și opiniile lor sunt la un nivel mai înalt. Așa cum cei care cred în creștinism au o mai mare înțelegere a lui Dumnezeu și o mai bună cunoaștere a creațiilor și lucrării Creatorului decât credincioșii în Iahve supuși legii, tot așa cei care acceptă a treia etapă a lucrării au o mai bună înțelegere a lui Dumnezeu decât credincioșii în creștinism. Întrucât fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu este mai înaltă decât cea dinainte, de aici decurge că, la rândul ei, înțelegerea oamenilor va deveni negreșit din ce în ce mai mare. Dar, dacă privești lucrurile altfel, firile corupte de care dați dovadă după ce acceptați această etapă a lucrării sunt aceleași în esență ca firile corupte de care dau dovadă cei din religie. Singura deosebire este că voi ați acceptat deja această etapă a lucrării, ați ascultat multe predici, ați înțeles multe adevăruri, ați dobândit o înțelegere adevărată a naturii-esenței voastre și v-ați schimbat efectiv în unele moduri prin acceptarea și practicarea adevărului. Prin urmare, când priviți din nou comportamentul afișat de cei din religie, credeți că sunt mai corupți decât voi. Dar, de fapt, dacă ați fi puși unii lângă alții, ați vedea că atitudinile oamenilor față de Dumnezeu și adevăr sunt aceleași; vă purtați cu toții potrivit noțiunilor, închipuirilor și preferințelor voastre, iar firile voastre corupte sunt la fel. Dacă ei ar accepta această etapă a lucrării, ar asculta aceste predici și ar înțelege aceste adevăruri, atunci n-ar fi mare deosebire între voi și ei. Ce puteți vedea din această chestiune? Puteți vedea că adevărul îi schimbă pe oameni, că aceste cuvinte rostite de Dumnezeu și aceste predici predicate de El sunt mântuirea întregii omeniri și sunt lucruri de care are nevoie toată omenirea. Nu sunt menite să mulțumească doar oamenii dintr-un anumit grup, etnie, categorie sau culoare a pielii. Toată omenirea a fost coruptă de Satana și are firi satanice. Nu este mare deosebire în ceea ce privește esențele lor corupte; doar culoarea pielii, etnia, mediul și sistemul social în care au crescut oamenii sunt diferite sau există ușoare deosebiri în cultura lor tradițională, mediul și educația pe care au primit-o. Dar acestea sunt doar aparențe exterioare – toată omenirea a fost coruptă de același Satana, iar natura-esența sa este la fel. Prin urmare, aceste cuvinte pe care le rostește Dumnezeu și această lucrare pe care o săvârșește El nu sunt îndreptate spre oameni dintr-un anumit grup etnic sau o anumită țară, ci spre toată omenirea. Chiar dacă există deosebiri în cultura și mediul diferitelor etnii sau deosebiri în educația pe care au primit-o, firile lor corupte sunt exact la fel în ochii lui Dumnezeu. Așadar, chiar dacă o etapă a lucrării Sale este realizată într-un loc, ea produce schimbări peste tot și se aplică întregii omeniri; poate mântui și aproviziona toată omenirea. Unii oameni spun: „Europenii și oamenii din alte țări nu sunt descendenți ai marelui balaur roșu, deci nu este impropriu ca Dumnezeu să spună că întreaga omenire e profund coruptă?” Sunt corecte aceste cuvinte? (Nu, nu sunt. Toată omenirea are aceeași natură-esență care a fost coruptă de Satana.) Așa este – „descendenții marelui balaur roșu” este doar un nume pentru oamenii dintr-o etnie; nu înseamnă că oamenii care poartă acest nume și cei care nu poartă acest nume au esențe diferite. De fapt, esențele lor sunt tot aceleași. Toată omenirea zace sub mâna celui rău; cu toții au fost corupți de Satana și naturile-esențe corupte ale lor sunt exact la fel. Acum, când chinezii aud aceste cuvinte rostite de Dumnezeu, se răzvrătesc și se împotrivesc; au noțiuni și închipuiri; acestea sunt lucrurile pe care le manifestă. Când aceste cuvinte sunt repetate oamenilor de altă etnie, și ei manifestă închipuiri, noțiuni, răzvrătire, aroganță, neprihănire de sine și chiar împotrivire – este exact la fel. Toată omenirea, indiferent de etnie și de contextul cultural, dă dovadă de nimic altceva decât de comportamentul oamenilor corupți pe care îl expune Dumnezeu.

Firile corupte sunt comune întregii omeniri; sunt toate la fel, cu mai multe asemănări decât deosebiri și fără vreo distincție evidentă. Aceste cuvinte pe care le rostește Dumnezeu și adevăruri pe care le exprimă El nu mântuiesc doar o etnie, o țară sau un grup de oameni – Dumnezeu mântuiește toată omenirea. Ce vă arată asta? Există cineva din rasa umană care nu a cunoscut corupția Satanei și face parte din altă categorie sau clasă de oameni? Există cineva care nu e supus suveranității lui Dumnezeu? (Nu, nu există.) Care este însemnătatea acestor cuvinte pe care le rostesc? Dumnezeu stăpânește întreaga omenire și toată omenirea a fost creată de un singur Dumnezeu. Indiferent de grupul etnic, de tipul de om sau de cât de competenți sunt, toți au fost creați de Dumnezeu. În ochii omului, unii oameni sunt diferiți de ceilalți și sunt superiori, dar în ochii lui Dumnezeu, sunt cu toții la fel; fiecare om este la fel în ochii lui Dumnezeu. Unde se vede acest lucru? Deosebirile privind culoarea pielii și limba sunt simple aparențe, dar firile corupte și naturile-esențe ale oamenilor sunt la fel; așa stau lucrurile în realitate. Cuvintele lui Dumnezeu pot obține rezultate când se confruntă cu orice oameni care au o fire coruptă satanică. Ele vizează firile corupte ale oamenilor și pot înlătura firile corupte ale întregii omeniri. Aceasta arată că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și pot aproviziona, curăți și mântui omenirea; acest lucru nu poate fi tăgăduit. Acum, cuvintele pe care le exprimă Dumnezeu în zilele de pe urmă s-au răspândit deja în toate țările și etniile lumii – aceasta e realitatea! Și care a fost reacția omului? (Au fost tot soiul de reacții.) Și ce indică sau reflectă toate aceste feluri de reacții despre esența omului? Ele arată că natura-esență a omului este aceeași, reacțiile lor sunt la fel ca ale fariseilor și evreilor atunci când Domnul Isus a venit să lucreze: oamenii au o aversiune față de adevăr, sunt plini de închipuiri și noțiuni despre Dumnezeu, iar credința lor în El există în închipuiri și noțiuni iluzorii. Omenirea în ansamblu nu-L cunoaște pe Dumnezeu și I se împotrivește. La auzul cuvintelor Sale, prima reacție a oamenilor sau lucrurile din natura-esența lor pe care le afișează în mod natural sunt împotrivirea și ostilitatea față de Dumnezeu; aceasta e ceva ce au cu toții în comun. Când se confruntă cu adevărurile exprimate de Dumnezeu, toate vocile și opiniile lor negative izvorăsc din natura-esența omenirii corupte și sunt reprezentative pentru această rasă umană. Noțiunile și închipuirile lor sunt aceleași ca noțiunile și închipuirile pe care preoții cei mai de seamă, scribii și fariseii le-au avut despre Dumnezeu când a venit Domnul Isus; ele nu s-au schimbat. Cei din religie au purtat crucea timp de 2.000 de ani, dar rămân la fel, fără nici cea mai mică schimbare. Când oamenii nu au dobândit adevărul, acestea sunt lucrurile pe care le afișează în mod natural și care emană din ei inerent, aceasta fiind atitudinea lor față de Dumnezeu. Așadar, dacă o persoană crede în Dumnezeu, dar nu urmărește adevărul, poate firea ei coruptă să fie rezolvată? (Nu poate.) Indiferent de cât timp crede, nu va fi capabilă să rezolve problema firii sale corupte dacă nu urmărește adevărul. Acum două mii de ani, fariseii s-au împotrivit și L-au condamnat frenetic pe Domnul Isus și L-au răstignit pe cruce. Acum, pastorii, prezbiterii, preoții și episcopii din lumea religioasă încă se împotrivesc și Îl condamnă frenetic pe Dumnezeu întrupat, întocmai cum au făcut fariseii. Dacă cineva s-ar duce printre ei și ar mărturisi că Dumnezeu este întrupat, ar fi arestat și executat, iar dacă Dumnezeu întrupat ar merge în lăcașurile de cult ale fiecărei religii majore ca să predice, cu siguranță tot L-ar răstigni pe cruce sau L-ar preda celor de la putere. În mod sigur nu L-ar trata cu blândețe, deoarece naturile-esențe ale oamenilor corupți sunt toate la fel. Aveți vreo reacție în sinea voastră când auziți aceste cuvinte? Credeți că aceia care cred în Dumnezeu de mulți ani, dar nu au urmărit adevărul în nicio măsură, sunt de-a dreptul înfricoșători? (Oarecum.) E un lucru foarte înfricoșător! Să țină Biblia și o cruce, să se bazeze pe lege, să poarte hainele fariseilor sau veșminte preoțești și să se împotrivească și să-L condamne pe Dumnezeu în mod public în temple – oare toate acestea nu sunt lucruri pe care credincioșii în Dumnezeu le fac în văzul tuturor? Unde sunt oamenii care Îl condamnă și se împotrivesc lui Dumnezeu? Nu e nevoie să căutăm departe. Oricine dintre credincioșii Săi care nu acceptă adevărul și este sătul de adevăr este un adversar al lui Dumnezeu, un antihrist și un fariseu.

Dacă oamenii nu urmăresc adevărul și nu-l pot dobândi, nu-L vor cunoaște niciodată pe Dumnezeu. Când oamenii nu-L cunosc pe Dumnezeu, Îi vor rămâne mereu ostili și le este imposibil să fie compatibili cu El. Indiferent cât de mult dorește inima ta în mod subiectiv să-L iubească pe Dumnezeu și nu vrea să I se împotrivească, este inutil. E inutil doar să ai dorința sau să vrei să te abții, deoarece e o chestiune involuntară, decisă de natura oamenilor. Prin urmare, trebuie să urmărești să devii o persoană care deține adevărul, să urmărești practicarea adevărului, să-ți abandonezi firea coruptă, să intri în adevărurile-realități și să obții compatibilitatea cu Dumnezeu; aceasta este calea corectă. Trebuie să știți în sufletul vostru că cea mai importantă parte din credința în Dumnezeu e urmărirea adevărului și trebuie să cunoașteți câteva lucruri practice referitoare la aspectele cu care ar trebui să începeți când urmăriți adevărul, precum și ceea ce trebuie să faceți, cum să vă abordați îndatoririle, cum să abordați fiecare tip de persoană din jurul vostru, cum să abordați chestiunile și lucrurile de tot felul, ce opinie ar trebui să adoptați când le abordați și ce abordare e conformă cu adevărurile-principii. Dacă nu cauți adevărul sau nu înțelegi adevărurile-principii și ești capabil doar să urmezi reguli și să definești lucrurile pe baza acestora, precum și pe baza logicii, noțiunilor și închipuirilor, atunci modalitatea ta de a practica este greșită și dovedește doar că, în anii tăi de credință în Dumnezeu, doar ai urmat regulile întocmai, dar nu ai înțeles adevărul și nu ai realitatea. A urma regulile și a trăi potrivit noțiunilor și închipuirilor este epuizant și anevoios pentru tine, dar totul este o risipă de efort și Dumnezeu nu-ți va da nicio fărâmă de laudă. Așa îți trebuie, să te epuizezi! Dacă ai înțelegere spirituală și pricepere clară când citești cuvintele lui Dumnezeu sau asculți predici și părtășii, atunci cu cât experimentezi mai mult, cu atât vei înțelege și vei dobândi mai mult, iar lucrurile pe care le înțelegi vor fi toate reale și conforme cu adevărul. Atunci vei fi dobândit adevărul și viața. Dacă lucrurile pe care le-ai dobândit și înțeles după ce crezi în Dumnezeu de mulți ani țin tot de doctrină și de reguli, țin tot de noțiuni și închipuiri, de reguli și regulamente care te încătușează, atunci ești complet terminat. Asta demonstrează că nu ai dobândit adevărul și că nu ai viață. Indiferent de cât de mulți ani crezi în Dumnezeu și indiferent cât de multe cuvinte și fraze de doctrină poți predica, ești tot o persoană absurdă și smintită. Deși această exprimare nu sună plăcut, așa stau lucrurile. Există mulți oameni care cred în Dumnezeu de ani buni, dar nu văd că adevărul și Hristos dețin puterea în casa lui Dumnezeu și că Duhul Sfânt domnește suveran asupra tuturor. Astfel de oameni nu au niciun fel de înțelegere și sunt ca niște orbi. Unii văd că Dumnezeu îi judecă și îi mustră pe oameni, desăvârșește un grup de oameni, dar îi alungă pe mulți alții, așa că se îndoiesc de dragostea și chiar de dreptatea Lui. Oare astfel de oameni au vreo capacitate de a înțelege? Oare au vreo înțelegere? Este corect să spunem că sunt oameni absurzi, fără absolut nicio capacitate de a înțelege. Oamenii absurzi privesc mereu lucrurile într-o lumină aberantă; doar cei care înțeleg adevărul pot vedea lucrurile cu exactitate și în conformitate cu faptele.

Fragmentul 7

Unii oameni care predică Evanghelia, care răspândesc și depun mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu fac o greșeală gravă – elimină acele cuvinte ale lui Dumnezeu față de care oamenii religioși vor dezvolta cel mai probabil noțiuni, dându-le potențialilor destinatari ai Evangheliei o versiune prescurtată, concisă, a cuvintelor Lui. Scuza lor este că procedează astfel pentru a evita ca oamenii să dezvolte noțiuni și înțelegeri greșite, dar este corect acest lucru? Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Indiferent dacă oamenii au noțiuni și dacă acceptă sau iubesc aceste cuvinte, adevărul este adevăr; cei care îl acceptă pot fi mântuiți, iar cei care nu-l acceptă vor pieri. Oricine respinge adevărul merită să moară și să piară. Ce legătură are asta cu cei care răspândesc Evanghelia? Cei care răspândesc Evanghelia ar trebui să-i lase pe oameni să citească cuvintele originale ale lui Dumnezeu, în loc să le scurteze de teamă că oamenii vor avea noțiuni. Când oamenii investighează adevărata cale, vor să vadă cum sunt rostite cuvintele originale ale lui Dumnezeu, ce tip de conținut se află în ele și care sunt cele mai originale afirmații ale lui Dumnezeu în privința anumitor chestiuni. Ei vor să știe: „Spuneți că Dumnezeu este Creatorul, deci care sunt cuvintele pe care le rostește? Care este maniera Lui de a vorbi?” Vă încăpățânați să modificați acele cuvinte ale lui Dumnezeu care nu sunt în acord cu noțiunile umane, așa cum tot ceea ce spun oamenii religioși când explică Biblia este în acord cu noțiunile umane; vă încăpățânați să le arătați oamenilor o versiune a cuvintelor lui Dumnezeu care a fost modificată și nu-i lăsați să vadă cuvintele Sale în forma lor originală. Ce înseamnă toate acestea? Și voi aveți noțiuni despre aceste cuvinte ale lui Dumnezeu? Credeți, asemenea oamenilor religioși, că acelea dintre cuvintele Sale care nu sunt în acord cu noțiunile umane nu sunt adevărul și că adevărul constă doar în acele cuvinte care se potrivesc noțiunilor umane? Dacă da, este o greșeală omenească. Indiferent cum sunt rostite cuvintele lui Dumnezeu și indiferent dacă sunt conforme sau nu cu noțiunile omului, ele sunt adevărul. Oamenii corupți dezvoltă noțiuni despre cuvintele lui Dumnezeu doar pentru că nu dețin și nu cunosc adevărul – aceasta e nerozia și ignoranța omului. Nu reușiți să vedeți limpede că acele cuvinte ale lui Dumnezeu sunt deosebit de practice și concrete pentru un efect anume și sunteți chiar mai puțin conștienți de cât de slab este calibrul omului și cât de greu le este oamenilor să înțeleagă dacă acele cuvinte ale lui Dumnezeu sunt prea concise și teoretice. Amintiți-vă că, atunci când Domnul Isus S-a arătat pentru a înfăptui lucrarea, mulți discipoli nu-I puteau înțelege cuvintele și Îi cereau să le dea exemple și să le spună parabole pentru a le pricepe sensul. Nu este așa? În zilele noastre, când vorbesc prea detaliat și exact, vă plângeți că e prea plictisitor. Când aprofundez un subiect, nu înțelegeți, dar când generalizez și teoretizez, o considerați o doctrină. Oamenii sunt dificili în această privință. În cuvintele lui Dumnezeu, există acum un limbaj divin, dar și un limbaj uman, există atât concizie, cât și specificitate și s-au dat multe exemple care dezvăluie diversele stări ale oamenilor. Unele cuvinte par prea detaliate pentru aceia care înțeleg deja adevărul, dar pentru noii credincioși sunt tocmai potrivite și ar fi greu să se obțină rezultate fără acest nivel de detalii și specificitate. Este ca atunci când părinții își cresc copiii; când copiii sunt mici, părinții trebuie să facă multe lucruri în detaliu, dar se pot opri când copiii încep să înțeleagă și își pot purta de grijă singuri. Oamenii înțeleg acest lucru, deci de ce nu pot înțelege situația lucrării lui Dumnezeu? Noii credincioși trebuie să citească cuvinte care sunt mai accesibile și susținute prin exemple, cuvinte care sunt comparativ mai detaliate și mai minuțioase. Cei care cred în Dumnezeu de câțiva ani și înțeleg unele adevăruri trebuie să citească cuvinte comparativ profunde și pe care le pot pricepe. Indiferent cum vorbește Dumnezeu, scopul este ca oamenii să înțeleagă adevărul, să se debaraseze de firile lor corupte și să intre în adevărul-realitate. El vorbește pentru a obține aceste rezultate. Indiferent dacă ale Sale cuvinte sunt profunde sau accesibile, dacă oamenii le pot pricepe sau nu, înțelegerea adevărului și intrarea în adevărul-realitate nu sunt ușoare. Doar pentru că ai calibru bun și poți pricepe adevăruri profunde, să nu crezi că deții deja adevărurile accesibile și realitatea. Așa este? Doar adevărul despre a fi o persoană onestă este suficient pentru experiența de o viață. Indiferent cât de accesibile sunt cuvintele lui Dumnezeu, indiferent câte exemple dă, s-ar putea să nu intri în realitate nici măcar după zece sau opt ani de experiență. Așadar, când abordezi cuvintele lui Dumnezeu, este greșit să te uiți la profunzimea lor. Această opinie este incorectă. Cel mai bine este să acorzi o atenție deosebită realității; nu e ca și cum ai avea realitatea doar pentru că ai capacitatea de a înțelege și poți pricepe adevărul. Dacă nu poți practica adevărul, chiar și cea mai bună înțelegere va fi doar o doctrină goală pentru tine. Trebuie să pui adevărul în practică, trebuie să ai experiență și cunoaștere – doar așa va fi practică înțelegerea ta. Oricine se plânge de cuvintele lui Dumnezeu, spunând că sunt prea detaliate sau banale este arogant și neprihănit de sine și nu are deloc adevărul-realitate. Poate omul pătrunde cu mintea înțelepciunea cuvintelor lui Dumnezeu și gândurile Sale? Mulți sunt prea aroganți și ignoranți în atitudinea lor față de cuvintele lui Dumnezeu, purtându-se de parcă ar avea mult adevăr-realitate, când, de fapt, nu practică adevărul și nu pot rosti nicio mărturie sinceră. Pot rosti doar cuvinte goale de teorie; sunt teoreticieni și escroci. Cum ar trebui să citească cuvintele lui Dumnezeu cei care urmăresc realmente adevărul? Ar trebui să caute adevărul. Căutarea adevărului cuprinde și implică multe lucruri, deci se poate vorbi despre ea fără detalii? Se pot obține rezultate fără a vorbi în mod explicit și cuprinzător? Pot oamenii să înțeleagă cu adevărat fără sprijinul unui număr mare de exemple? Mulți cred că unele dintre cuvintele lui Dumnezeu sunt prea accesibile – ei bine, câte astfel de cuvinte accesibile ai pătruns cu mintea? Ce mărturie bazată pe experiență poți împărtăși? Dacă nu ai pătruns cu mintea nici măcar aceste cuvinte accesibile, le poți pricepe pe cele mai profunde? Le poți înțelege cu adevărat? Nu te considera isteț, nu fi arogant și neprihănit de sine!

Să revenim la problema falsificării cuvintelor lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu a publicat versiunea standardizată a cărții „Cuvântul Se arată în trup” și nimeni nu are voie să aducă nici cea mai mică modificare. Nicio versiune standard a cuvintelor lui Dumnezeu nu poate fi modificată de nimeni și, dacă cineva le modifică totuși, acest lucru va fi tratat ca o falsificare a cuvintelor Sale. Cei care Îi falsifică cuvintele nu înțeleg câtuși de puțin năzuința tuturor celor care tânjesc după adevăr și așteaptă cu nerăbdare lectura cuvintelor lui Dumnezeu. Acești oameni vor să citească versiunea exactă, standard, a cuvintelor Sale, care sunt cuvintele originale ale lui Dumnezeu, exprimările înțelesului și intenției Sale originale. Toți cei care iubesc adevărul sunt astfel. Oamenii nu înțeleg care sunt intenția, scopul și sensul original pentru care Dumnezeu înfăptuiește toată această lucrare și rostește toate aceste cuvinte, nici de ce vorbește El atât de detaliat. Ei nu înțeleg, dar analizează și sintetizează cu mințile lor și sfârșesc prin a falsifica acelea dintre cuvintele originale ale lui Dumnezeu care nu sunt conforme cu noțiunile umane. Ca urmare, când alții termină de citit acele cuvinte ale lui Dumnezeu care au fost falsificate, le este greu să-I înțeleagă sensul original. Oare acest lucru nu le influențează înțelegerea adevărului și intrarea în viață? Care este problema aici? Că aceia care schimbă cuvintele lui Dumnezeu nu au o inimă cu frică de Dumnezeu. Metoda lor este aceea a unui non-credincios; imediat ce acționează, firea lor satanică iese la iveală. Ei au mereu opinii și idei despre ceea ce a făcut și a spus Dumnezeu și vor mereu să manipuleze și să prelucreze aceste lucruri, să-și scoată ghearele negre de diavoli și să transforme cuvintele lui Dumnezeu în vorbe proprii. Aceasta e natura Satanei – aroganța. Când Dumnezeu rostește niște cuvinte reale, niște cuvinte obișnuite, apropiate de umanitate, oamenii le primesc cu dispreț și le desconsideră, abordându-le cu o atitudine disprețuitoare. Vor mereu să se folosească de cunoașterea și închipuirea omenească pentru a aduce unele modificări și a schimba stilul. Nu este dezgustător? (Ba da.) Nu trebuie în niciun caz să faceți asta. Trebuie să acționați cu conștiinciozitate. Cuvintele lui Dumnezeu sunt cuvintele lui Dumnezeu și, indiferent cum vorbește El, acestea trebuie să-și păstreze forma originală și să nu fie modificate. Doar predicile directe pot fi reorganizate într-o oarecare măsură, atât timp cât e vorba doar de o îmbunătățire minoră și nu schimbă sensul original. Este absolut obligatoriu ca sensul original să nu fie schimbat. Dacă nu deții adevărul, nu aduce modificări; oricine aduce modificări va trebui să-și asume responsabilitatea. Casa lui Dumnezeu alocă mai multor oameni sarcina de a organiza predicile și părtășiile, dar aceștia trebuie să le organizeze potrivit principiilor și nu trebuie în niciun caz să falsifice ceva. Cei care nu au înțelegere spirituală și nu înțeleg adevărul nu ar trebui să se amestece, astfel încât să nu fie pedepsiți. Întrucât ești unul dintre aleșii lui Dumnezeu, ar trebui să-I citești cuvintele cu sârguință, să te axezi pe înțelegerea adevărului și pătrunderea în realitate și să nu te îndoiești de cuvintele lui Dumnezeu sau de adevăr. Mai presus de toate, nu-ți folosi mintea și cunoașterea pentru a cerceta cuvintele lui Dumnezeu. Nu e bine să te dedai mereu la fapte rele; odată ce ai ofensat firea lui Dumnezeu, va fi foarte dificil pentru tine. Unii oameni au o oarecare cunoaștere biblică; ei studiază teologia vreo două zile și citesc câteva cărți și apoi cred că înțeleg adevărul, că au cunoștințe vaste și că sunt capabili. Dar la ce-ți folosește mica ta pricepere? Poți fi martor pentru Dumnezeu? Ai adevărul-realitate? Poți aduce oamenii în prezența lui Dumnezeu? Fărâma ta de teorie și studiu nu reprezintă câtuși de puțin adevărul. Dumnezeu în umanitatea Sa rostește cuvinte ce le îngăduie oamenilor să înțeleagă sensul, cuvinte ce sunt mai ușor de înțeles de către omenire, dar oamenii sunt mereu plini de îndoială, dorind să-I schimbe cuvintele. Ei vor să-I schimbe cuvintele în conformitate cu noțiunile lor, pentru a fi pe potriva gusturilor și dorințelor lor, pentru a fi confortabil de ascultat, plăcute ochiului și inimii. Ce fel de fire este aceasta? Este o fire arogantă. Înfăptuirea lucrurilor fără absolut niciun adevăr-principiu și acționarea potrivit căilor Satanei va tulbura și perturba întotdeauna lucrarea casei lui Dumnezeu. Aceasta e o chestiune foarte periculoasă! Odată ce ai ofensat firea lui Dumnezeu, va fi destul de dificil și există pericolul de a fi alungat.

Unii oameni se plictisesc atunci când văd cuvintele lui Dumnezeu vorbind în detaliu despre calea de practicare pentru intrarea în viață. În acest caz, dacă ar vedea toate legile, decretele și statutele promulgate de Dumnezeu în Vechiul Testament, nu s-ar plictisi și mai tare? Și dacă ar citi apoi cuvintele și mai detaliate ale poruncilor originale din Biblie, oare nu ar dezvolta noțiuni? Și-ar spune în sinea lor: „Aceste cuvinte sunt prea banale. Ce se poate spune clar într-o propoziție este întins pe trei sau patru. Ar trebui să fie mai concise și directe, astfel încât oamenii să poată vedea totul dintr-o privire și să înțeleagă doar ascultând o propoziție. Ce grozav ar fi dacă n-ar fi atât de întortocheate și ar fi în schimb simple, ușor de înțeles și ușor de practicat. Nu ar fi martore pentru Dumnezeu și L-ar preamări mai eficient?” Acest gând pare corect, dar crezi că citirea cuvintelor lui Dumnezeu ar trebui să fie ca lectura unui roman: cu cât mai ușoară, cu atât mai bine? Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul; ele necesită contemplare și oamenii trebuie să le practice și să le experimenteze pentru a înțelege și dobândi adevărul. Cu cât cuvintele Sale se aliniază mai puțin la noțiunile umane, cu atât mai mult adevăr există în ele. De fapt, niciun aspect al adevărului nu este conform cu noțiunile umane; nu este ceva ce oamenii au văzut sau experimentat anterior, ci sunt cuvinte noi. Totuși, după ce le vei citi și experimenta mai mulți ani, vei ști că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Unii oameni au mereu noțiuni despre cuvintele lui Dumnezeu. De unde provine această problemă? Unde greșesc ei? Această problemă arată că oamenii nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu sau firea Sa. Fiecare propoziție rostită de El este practică și bazată pe fapte, folosind limbajul zilnic al oamenilor, fără a recurge la folosirea unui limbaj al teoriei sau cunoașterii. Acest lucru e foarte benefic pentru înțelegerea adevărului de către oameni. Nimeni nu poate pricepe limpede această chestiune – doar lucrarea lui Dumnezeu și cuvintele Sale sunt cele mai practice și realiste. Oamenii recunosc verbal: „Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt corecte. Cuvintele Sale sunt benefice pentru oameni, dar ei nu-L înțeleg pe Dumnezeu. El știe cel mai bine care sunt nevoile oamenilor și cum să vorbească astfel încât aceștia să înțeleagă. Modul Său de a-i certa și a le vorbi oamenilor este mai ușor de acceptat. Dumnezeu cunoaște alcătuirea lăuntrică a oamenilor și tipul de gânduri și de noțiuni pe care le au și cunoaște chiar mai bine de ce au cea mai mare nevoie oamenii, în timp ce ei înșiși nu au habar.” Dar când privești cuvintele lui Dumnezeu, vrei să le simplifici și să le schimbi pentru a fi conforme cu noțiunile și gusturile omului. Mai pot atunci cuvintele lui Dumnezeu să fie adevărul? Mai pot fi cuvintele Lui? Nu ar deveni ele cuvintele omului? Nu este acest tip de gândire prea arogant și neprihănit de sine? Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, indiferent dacă se potrivesc noțiunilor și închipuirilor omului. Oricât de multe cuvinte rostește El și oricât de detaliate sunt, cuvintele lui Dumnezeu nu sunt rostite în zadar. Dacă El adaugă o propoziție, o face pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă mai bine, ceea ce este benefic pentru ei. Dacă El ar omite o propoziție, oamenii nu ar înțelege la fel de bine și Satanei i-ar fi mai ușor să exploateze această situație. Cei mai mulți oameni au un calibru slab și nu pot pricepe cuvintele decât dacă Dumnezeu intră în amănunte și vorbește în detaliu. Toți oamenii sunt amorțiți și înceți la minte, așa că n-ar trebui omisă nici măcar o propoziție; dacă nu s-ar vorbi pe îndelete despre un aspect, oamenii nu l-ar înțelege – poate că tu l-ai înțelege, dar altcineva, nu; s-ar putea ca un grup dintre voi să-l înțeleagă, dar alt grup, nu. Vor fi mereu unii care nu înțeleg. Dumnezeu nu-ți vorbește doar ție; El vorbește întregii omeniri, tuturor celor care au urechi să audă și care sunt capabili să înțeleagă ce spune El. Este perspectiva ta prea limitată? Oamenii văd doar ce se află imediat în fața lor, zicându-și: „Înțeleg această propoziție; de ce trebuie totuși Dumnezeu să o explice cu atât de multe detalii?” Dacă e prea simplă, cei de calibru bun o vor înțelege, dar cei de calibru mediu nu vor fi în stare; dacă Dumnezeu elaborează câteva propoziții pentru oamenii de calibru mediu, tu obiectezi. Înseamnă asta că ești cineva care acceptă adevărul? De unde provin aceste obiecții ale tale? Nu este aceasta firea arogantă a Satanei? Când Dumnezeu face ceva chiar și puțin contrar noțiunilor tale, când dezvăluie puțin din tot ceea ce El are și este – prețuind, înțelegând, având grijă, fiind preocupat și îngrijindu-Se în mod cuprinzător de oameni – crezi că Dumnezeu este plictisitor, că vorbește prea mult, irosind timpul cu banalități, că nu ar trebui să procedeze astfel; exact așa crezi în noțiunile tale. Aceasta este impresia ta față de Dumnezeu, cunoașterea ta în ceea ce-L privește, modul în care Îl vezi. Așadar, credința ta că „tot ce face Dumnezeu este corect, Dumnezeu înțelege cel mai bine omul” este doar doctrină? Pentru tine, a devenit doctrină; cunoașterea ta în ceea ce-L privește pe Dumnezeu nu se potrivește cu ceea ce dezvăluie El, nu există nicio corelație. Mai mult, nu așa te porți față de Dumnezeu; Îi tratezi cuvintele și lucrarea potrivit noțiunilor și închipuirilor tale, potrivit firii tale arogante. Ești o persoană care acceptă adevărul? Nu ești o persoană care acceptă adevărul, nici nu ai o inimă cu frică de Dumnezeu. În fața cuvintelor și faptelor lui Dumnezeu, ești în stare să judeci, să te plângi, să speculezi, să te îndoiești, să tăgăduiești, să te împotrivești și să faci alegeri. Ești un credincios adevărat în Dumnezeu? Dacă nu te poți supune lucrării lui Dumnezeu, poți dobândi adevărul? Dacă așa tratezi cuvintele lui Dumnezeu, lucrarea Lui, adevărul, tot ceea ce El are și este și tot ce vine de la El, atunci poți dobândi mântuirea Lui? Dacă nu poți dobândi adevărul, vei fi supus pedepsirii.

Când abordezi cuvintele lui Dumnezeu, nu le analiza sau cerceta, nu fi viclean, nu te îndoi și nu-ți frământa mintea. Tratează-le așa cum ai trata adevărul – aceasta e cea mai inteligentă abordare. Orice ai face, nu-ți spune în sinea ta: „Sunt o persoană modernă, sunt bine informat și educat, mă pricep la gramatică, am studiat o materie sau alta, sunt expert într-o anumită competență sau profesie, înțeleg, pricep. Dumnezeu nu știe. Deși El înțelege toată omenirea, nu are nimic altceva decât adevărul, nu înțelege problemele profesionale, nu este bun la nimic, știe doar cum să exprime adevărul.” Așa este. Dumnezeu poate doar să exprime adevărul și este conștient de toate lucrurile deoarece El este adevărul. El stăpânește soarta omenirii și îți controlează destinul. Nimeni nu poate scăpa de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. Care ar trebui să fie atitudinea oamenilor față de cuvintele lui Dumnezeu? De ascultare, supunere, acceptare și practicare în cel mai strict mod posibil – aceasta e atitudinea pe care ar trebui să o aibă oamenii. Orice ați face, nu cercetați. V-am spus multe cuvinte, dar puteți accepta doar o parte din ele. Nu acceptați niciun cuvânt care nu este conform cu noțiunile umane – ba chiar vă împotriviți și le combateți în inimile voastre. Puteți accepta doar acele cuvinte care sunt conforme cu noțiunile umane și le respingeți pe cele care nu sunt. Puteți dobândi adevărul în acest mod? Oare cuvintele care nu se conformează noțiunilor umane nu sunt, de fapt, adevărul? Îndrăznești să fii sigur în această privință? Atunci trebuie să te întreb: cât de mult din adevăr înțelegi? Ce adevăruri deții? În acest caz, depune mărturie despre toate adevărurile pe care le înțelegi și lasă-i pe toți să decidă dacă acestea sunt adevărul. Dacă poți admite că nu deții adevărul, înseamnă că ai rațiune. Dacă ai într-adevăr rațiune, tot îndrăznești să tragi concluzia că acele cuvinte neconforme cu noțiunile umane nu sunt adevărul? Tot îndrăznești să pariezi cu Dumnezeu? Ca ființă umană creată, nu fi prea arogant și neprihănit de sine, nu avea o părere atât de bună despre tine. Nu cunoști deloc adevărul; nu ai fi capabil să experimentezi pe deplin nici o singură propoziție din cuvintele lui Dumnezeu pe durata vieții tale, nici să le înțelegi sau să le trăiești pe parcursul vieții tale. Dacă poți să înțelegi o parte din ele și să le pui în practică, deja nu este rău. Oamenii sunt atât de sărăciți și demni de milă – așa stau cu adevărat lucrurile. Întrucât sunt atât de sărăciți și demni de milă, de ce sunt și atât de aroganți și neprihăniți de sine? Asta îi face atât demni de milă, cât și detestabili. Îi sfătuiesc să citească în mod ascultător cuvintele lui Dumnezeu, să-și abandoneze noțiunile imediat ce apar, să trateze cuvintele lui Dumnezeu ca pe adevăr și să facă tot posibilul pentru a cugeta la ele și apoi a le experimenta; poate atunci vor fi capabili să înțeleagă care este adevărul. Nu ține cont de cât de detaliate și întortocheate sunt cuvintele lui Dumnezeu. Dacă poți să le înțelegi și să le experimentezi, apoi să depui mărturie pentru ele, doar atunci poți fi considerat capabil. Este similar modului în care oamenii sunt mereu pretențioși în legătură cu tipurile de mâncare pe care le consumă, gândind că unele sunt gustoase și altele nu. Și cu ce se aleg din asta? Mâncărurile gustoase nu sunt neapărat bogate în nutrienți, iar cele care nu-ți plac nu au neapărat mai puțini nutrienți; ba chiar s-ar putea să aibă nutrienți mai mulți și mai buni. Oamenii disting cu greu între ce este și ce nu este adevărul, ce vine de la Dumnezeu și ce vine de la om. Doar după ce înțeleg adevărul pot discerne o parte din acestea; cei care nu înțeleg adevărul nu-și dau seama de nimic. Dacă știi că ești lipsit de discernământ, ar trebui să rămâi modest și discret și să cauți adevărul mai mult. Asta face o persoană deșteaptă. Dacă nu-ți dai seama de nimic, dar tot continui cu aroganță oarbă, îndrăznind să judeci totul și să critici pe oricine vorbește, atunci ești total lipsit de rațiune. Nu sunteți de acord că așa stau lucrurile? Indiferent ce face cineva, nu trebuie să-și arate colții în prezența adevărului. Trebuie să păstreze o inimă cu frică de Dumnezeu și să caute adevărul în toate lucrurile – doar aceasta este o persoană cu adevărat inteligentă și înțeleaptă.

Fragmentul 8

Care este natura problemei privind falsificarea cuvintelor lui Dumnezeu? Dacă modifici cuvintele lui Dumnezeu și Îi falsifici spusele, aceasta constituie cea mai gravă opoziție și blasfemie împotriva lui Dumnezeu. Doar cei de teapa Satanei sunt capabili de o astfel de faptă rea și sunt la fel ca arhanghelul. Acesta a spus: „Dumnezeule, poți crea cerul, pământul și toate lucrurile și poți face semne și minuni – la fel și eu. Ai urcat pe tron, la fel voi face și eu. Stăpânești toate națiunile, la fel și eu. Tu ai creat oamenii, iar eu îi gestionez!” Atât de arogant este arhanghelul; nu are niciun pic de rațiune. Natura falsificării cuvintelor lui Dumnezeu este aceeași ca a arhanghelului, adică este o manifestare a împotrivirii directe față de Dumnezeu și a blasfemiei împotriva Lui. Oamenii care falsifică cuvintele lui Dumnezeu sunt cei care I se opun cel mai mult și Îi ofensează direct firea. Dumnezeu nu disprețuiește pe nimeni mai mult decât pe cei care Îi falsifică cuvintele. Se poate spune că falsificarea cuvintelor lui Dumnezeu este o blasfemie împotriva Lui și a Duhului Sfânt și un păcat de neiertat. Pe lângă falsificarea cuvintelor Sale de către oameni, mai există ceva ce ofensează firea lui Dumnezeu, și anume când oamenii îndrăznesc să modifice la întâmplare rânduielile de lucru și apoi le transmit bisericii pentru a-i înșela pe aleșii lui Dumnezeu, tulburând și perturbând lucrarea bisericii. La rândul ei, aceasta e o manifestare a opoziției directe față de Dumnezeu și ceva ce Îi ofensează firea. Unii oameni nu au deloc inimi cu frică de Dumnezeu. Ei cred că rânduielile de lucru sunt scrise de om, că vin de la om și, oricând nu sunt în acord cu noțiunile lor, le schimbă după bunul lor plac. Știți care dintre decretele administrative ale lui Dumnezeu sunt încălcate? (7. „În lucrarea și problemele bisericii, în afară de a-L asculta pe Dumnezeu, urmează instrucțiunile omului care este folosit de Duhul Sfânt în toate. Chiar și cea mai mică infracțiune este inacceptabilă. Trebuie să fii absolut în ascultarea ta și nu analiza ce este bine sau rău; ce este bine sau rău nu are nimic de a face cu tine. Singura ta grijă trebuie să fie ascultarea deplină” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărăției”).) Lucrurile care încalcă decretele administrative sunt lucruri care ofensează firea lui Dumnezeu. Nu poți vedea limpede acest lucru? Unii oameni sunt exagerat de nepăsători în atitudinile lor față de rânduielile de lucru ale Celui de mai sus. Ei au următoarea părere: „Cel de mai sus face rânduielile de lucru, iar noi facem lucrarea în cadrul bisericii. Unele cuvinte și chestiuni pot fi implementate flexibil. Depinde de noi cum anume urmează să fie făcute. Cel de mai sus doar vorbește și face rânduielile de lucru; noi suntem cei care întreprindem acțiuni practice. Prin urmare, după ce primim lucrarea de la Cel de mai sus, putem face ce vrem. E în regulă, nu contează cum este făcută. Nimeni n-are dreptul să intervină.” Principiile potrivit cărora acționează sunt următoarele: ascultă ceea ce cred că este corect și ignoră ceea ce cred că este greșit, consideră că părerile lor sunt adevărul și principiile, se împotrivesc la orice nu este în acord cu voința lor și îți sunt extrem de potrivnici în privința acelor lucruri. Când cuvintele Celui de mai sus nu sunt în acord cu voința lor, ei le schimbă și le transmit mai departe doar după ce sunt pe placul lor. Fără aprobarea lor, nu permit ca acestea să fie transmise mai departe. În alte zone, rânduielile de lucru ale Celui de mai sus sunt transmise așa cum sunt, în timp ce acești oameni transmit către bisericile de care sunt responsabili versiunile modificate de ei ale rânduielilor de lucru. Astfel de oameni vor mereu să-L dea pe Dumnezeu la o parte; abia așteaptă să-i facă pe toți să creadă în ei, să-i urmeze și să asculte de ei. În mințile lor, sunt domenii în care Dumnezeu nu ajunge la nivelul lor – ei înșiși ar trebui să fie Dumnezeu, iar alții ar trebui să creadă în ei. Aceasta este natura situației. Dacă ați înțelege asta, tot ați plânge atunci când sunt demiși? Tot v-ar părea rău pentru ei? Tot ați crede: „Cel de mai sus S-a purtat neadecvat. Îi tratează nedrept pe oameni. Cum a putut să demită o persoană atât de muncitoare?” Cei care spun asta sunt lipsiți de discernământ. De dragul cui muncesc ei din greu? De dragul lui Dumnezeu? De dragul lucrării bisericii? Ei muncesc din greu pentru a-și consolida statutul; sunt muncitori pentru a-și întemeia împărății independente. Îl slujesc ei pe Dumnezeu? Își îndeplinesc îndatoririle? Sunt loiali și ascultători față de Dumnezeu? Sunt doar lacheii Satanei și, când lucrează, diavolul este cel care stăpânește. Ei aduc prejudicii planului de gestionare și tulbură lucrarea lui Dumnezeu. Sunt cu adevărat antihriști! Unii spun: „Privește cât de mult muncesc – este nevoie de foarte mult efort ca să scrii toate lucrurile acelea și să le transmiți bisericilor.” Dați-Mi voie atunci să vă întreb: sunt lucrurile pe care le scriu edificatoare pentru oameni? Care anume este scopul pe care își doresc să-l atingă? Ai discernământ în privința acestor chestiuni? Care vor fi consecințele dacă ești înșelat de ele? Te-ai gândit la asta? Unora le este milă de astfel de oameni, spunând: „Lucrează atât de mult și nu-i ușor să scrii toate lucrurile acelea, așa încât casa lui Dumnezeu ar trebui să-i ierte dacă sunt câteva abateri sau lucruri denaturate în ceea ce au scris.” Care este problema cu faptul că spun asta? Poate cineva să câștige cu adevărat lauda lui Dumnezeu doar muncind din greu? De dragul cui muncesc din greu acei oameni? Dacă nu muncesc din greu pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și a-I aduce glorie, ci pentru a dobândi statut, atunci, indiferent cât de mult muncesc, există vreo semnificație sau valoare în asta? Acest tip de muncă asiduă este egoistă și josnică, rea și nerușinată! Care vor fi consecințele dacă acest tip de antihrist nu este demis? Oamenii vor tulbura lucrarea bisericii după bunul lor plac și vor deveni potrivnici lui Dumnezeu înainte de a-și da măcar seama de acest lucru. Nu este asta o tulburare și perturbare a lucrării lui Dumnezeu? Dacă muncesc din greu pentru a-și atinge scopurile proprii, le dă asta dreptul de a se opune lui Dumnezeu? Ar trebui să se opună apoi lui Dumnezeu și să se răzvrătească împotriva Lui? Ar trebui să fie arbitrari și nesăbuiți și să nu asculte de El? Pot face, pur și simplu, orice doresc? Cei care nu dețin adevărul, care nu ascultă de Dumnezeu și vor doar să acționeze orbește, crezând că tot ce fac este rezonabil și corect sunt de-a dreptul diavoli și lachei ai Satanei care vin să tulbure și să perturbe lucrarea bisericii! Dacă nu doar că nu poți deosebi astfel de oameni, dar îi și compătimești, verși lacrimi pentru ei și le sari în apărare, atunci nici tu nu ești bun de nimic, ești un om confuz și încet la minte. Poate gândești în continuare: „Cel de mai sus nu ține cont de sentimentele lor. Acea persoană a muncit din greu și Cel de mai sus a înlăturat-o pur și simplu.” Dacă spui asta, și tu ești un lacheu al Satanei și aparții diavolului. Sunt mulți oameni care trăiesc potrivit filosofiilor satanice, fără să-i dea în vileag sau să-i raporteze vreodată pe conducătorii falși și pe antihriști, până când, într-o zi, un antihrist face ceva dezastruos și își dau seama în final că acesta a fost într-adevăr un caz de amăgire a oamenilor de către un antihrist. Unii încă au noțiuni în această privință, spunându-și: „Dumnezeu este atotputernic, iar Cel de mai sus ar trebui să știe câți antihriști există în biserică, deci chiar e nevoie să-i raportăm noi?” Oare oamenii care spun asta nu sunt absurzi? În momentul de față, Dumnezeu lucrează în umanitate și conducătorul Celui de mai sus este om, așadar, dacă nu ar intra în contact direct cu problemele bisericii, cum ar putea cunoaște aceste lucruri? De multe ori, când au avut loc incidente în care au fost implicați antihriști, problemele s-au rezolvat doar după ce au fost raportate și date în vileag de unii oameni, iar Cel de mai sus a ordonat o anchetă. În timp ce lucrează și-i conduce pe oameni în umanitatea normală, Dumnezeu nu este deloc supranatural și este extrem de practic, dar El îl cucerește, înfrânge și umilește pe Satana. Doar astfel pot fi revelate atotputernicia și înțelepciunea Sa. Atât de practică este lucrarea lui Dumnezeu; El rânduiește toți acești oameni, toate aceste evenimente și lucruri astfel încât aleșii Săi să poată învăța lecții, să capete discernământ și să-și îmbogățească cunoștințele. Odată ce aleșii Săi vor căpăta discernământ, conducătorii falși, antihriștii și oamenii răi vor fi incapabili să scape de „brațul lung al legii”. Dumnezeu va folosi faptele pentru a-i da în vileag și a le îngădui tuturor aleșilor Săi să vadă și să înțeleagă limpede. În trecut, n-au fost dați în vileag și alungați mulți oameni răi și antihriști? Oare nimeni nu poate vedea limpede această chestiune? Atunci și voi sunteți prea confuzi!

Deși unii oameni nu înțeleg câteva părți din rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, tot sunt capabili să se supună, spunând: „Tot ce face Dumnezeu este corect și are sens. Dacă nu înțelegem întru totul rânduielile de lucru, ar trebui mai întâi să ne supunem lor. Nu-L putem judeca pe Dumnezeu! Ar trebui să ascultăm rânduielile de lucru, chiar dacă nu sunt conforme cu noțiunile noastre, deoarece suntem oameni și ce poate vedea mintea omenească? Ar trebui să ne supunem pur și simplu rânduielilor lui Dumnezeu; va veni ziua în care le vom înțelege. Chiar dacă tot nu le vom putea înțelege pe deplin când vom ajunge în ziua aceea, ar trebui totuși să ne supunem de bunăvoie. Suntem oameni și ar trebui să ne supunem lui Dumnezeu. Asta ar trebui să facem.” Unii oameni sunt însă diferiți și, când văd rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, le vor studia mai întâi, spunând: „Asta zice Dumnezeu și acestea sunt cerințele Sale. Primul lucru pare în regulă, dar al doilea nu e foarte potrivit. O să-l schimb.” Oare astfel de oameni au inimi cu frică de Dumnezeu? Dacă schimbi rânduielile de lucru după bunul plac, care este natura acestei probleme? Nu înseamnă că tulburi și perturbi lucrarea casei lui Dumnezeu? Lucrurile pe care le deții sunt adevărul? Dacă realmente ai adevărul, de ce nu-l exprimi? De ce schimbi cuvintele lui Dumnezeu? Ce fire dezvălui procedând astfel? Este o fire arogantă și neprihănită de sine, care nu ascultă de nimeni. Dacă îndrăznești să faci mofturi când vine vorba de rânduielile lui Dumnezeu, atunci există o problemă gravă cu mentalitatea și firea ta. Aleșii lui Dumnezeu ar trebui să aibă discernământ în privința unor astfel de oameni. În primul rând, astfel de oameni nu pot avea părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme, însă consideră că înțeleg adevărul și nu au de gând să asculte de nimeni. În al doilea rând, când au noțiuni despre rânduielile de lucru, nu le menționează casei lui Dumnezeu, ci doar le răspândesc în jurul lor. În al treilea rând, când au noțiuni despre Dumnezeu și lucrarea casei Sale, nu doar că nu le rezolvă, ci îi și instigă pe aleșii lui Dumnezeu să dezvolte noțiuni despre El, să ia atitudine și să lupte împotriva Lui, pentru a-L obliga să acționeze potrivit dorințelor lor și, în cele din urmă, să-L facă să Se supună. Pe baza acestor trei comportamente, putem fi siguri ce fel de oameni sunt aceștia. Sunt oameni care caută adevărul și se supun lui Dumnezeu? Cu siguranță nu. Nu caută câtuși de puțin adevărul și nici nu sunt mulțumiți de Dumnezeu. Au noțiuni despre El și le răspândesc, făcându-i pe toți să dezvolte noțiuni în privința Lui, să ia atitudine pentru a lupta și a se opune Lui. Pe baza acestora, pot fi caracterizați pe deplin drept antihriști veritabili. Cum ar trebui gestionați astfel de oameni? Ar trebui ajutați cu dragoste? Acest lucru este inutil, deoarece ei nu acceptă adevărul. Cum rămâne cu emondarea și tratarea lor? Nici acest lucru nu este util, deoarece ei nu acceptă adevărul. Dacă aceia care cred în Dumnezeu nu pot accepta adevărul, este o problemă gravă și un lucru îngrozitor! Dacă privești prea simplist această chestiune și crezi că nu e mare lucru, va veni o zi în care Îl vei ofensa pe Dumnezeu. Am văzut oameni de acest fel și, chiar dacă nu au fost încă îndepărtați, de fapt, sfârșitul lor a fost determinat deja: vor fi alungați.

Cei care cred în Dumnezeu trebuie cel puțin să aibă inimi cu frică de Dumnezeu. Și ce înseamnă să te temi de Dumnezeu? Oamenii trebuie să se teamă de El, trebuie să facă totul cu atenție și grijă, lăsându-și spațiu de manevră, nefăcând pur și simplu orice își doresc. De exemplu, când casa lui Dumnezeu demite niște conducători falși, unii oameni spun: „Nu sunt sigur în această privință. Nu știm exact ce au făcut și, chiar dacă am ști, n-am putea înțelege în întregime natura lucrurilor pe care le-au făcut. Tot ce face Dumnezeu este corect și va veni întotdeauna o zi în care El va clarifica lucrurile și ne va îngădui să-I înțelegem voia.” Dacă nu înțelegi de ce casa lui Dumnezeu face lucrurile astfel, dar te poți supune totuși, ești o persoană destul de evlavioasă, despre care se poate spune că are într-o anumită măsură o inimă cu frică de Dumnezeu. Dacă nu înțelegi, dar totuși te plasezi împotriva lui Dumnezeu și tulburi lucrarea bisericii, vei avea necazuri. De fiecare dată când biserica demite conducători falși și exclude antihriști, unii dintre adepții lor inveterați iau mereu atitudine și sar în apărarea lor, judecându-L public pe Dumnezeu din această cauză, spunând că El este nedrept și cerându-I Duhului Sfânt să dezvăluie această chestiune. Pentru astfel de oameni, chiar dacă prestează un serviciu excepțional când răspândesc Evanghelia și își îndeplinesc îndatoririle, nimic nu contează. O trădare îți va stabili pe veci soarta. Trebuie să vezi limpede esența trădării; nu considera că nu este mare lucru. Se poate spune că toți v-ați opus lui Dumnezeu, că toți ați comis fărădelegi. Însă natura împotrivirii și cea a fărădelegilor voastre sunt diferite. Natura chestiunii despre care tocmai am vorbit este foarte gravă și constituie o judecată publică a lui Dumnezeu și o împotrivire față de El. Unora le place mereu să scrie lucruri, scrisori pe care le transmit la întâmplare în cadrul bisericii. Este acest lucru conform principiilor? Sunt lucrurile pe care le scriu o mărturie adevărată? Sunt o experiență de viață? Sunt edificatoare pentru aleșii lui Dumnezeu? Dacă nu sunt, dar acești oameni le transmit totuși la întâmplare în cadrul bisericii, sunt niște oameni înșelători, care răspândesc erezii și sofisme, denaturează faptele, confundă binele și răul și rostesc o mulțime de aberații. Unii chiar vor să scrie o carte proprie, apoi să o trimită bisericii și să devină faimoși. Oare oamenii nu au învățat o lecție profundă din exemplul lui Pavel? Tot vrei să scrii o carte, să scrii o „autobiografie a unei celebrități” și să o intitulezi „Rezumat al adevărului”. Nu ai pic de rațiune! Dacă ești în stare, scrie mai multe articole de mărturie bazată pe experiență. Nu ai fost judecat și nu ai suferit destul în acești ani de când crezi în Dumnezeu? Încă nu poți vedea limpede această chestiune? Ce înțeleg oamenii? Cuvintele și doctrinele pe care le rostești nu-ți pot rezolva nici măcar problemele tale, dar tot vrei să le oferi altora. Nu te cunoști deloc pe tine însuți! De ce tipărește și trimite cărți casa lui Dumnezeu în mod uniform? Pentru că majoritatea acestor cărți sunt alcătuite din cuvintele lui Dumnezeu, iar toate celelalte sunt alcătuite din mărturiile adevărate bazate pe experiențe ale aleșilor lui Dumnezeu. Toate acestea sunt lucruri pozitive de care aleșii Săi au nevoie, prin urmare toate cărțile publicate în mod uniform de casa lui Dumnezeu sunt necesare pentru lucrarea bisericii și intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Acest mod de a face lucrurile provine și din îndrumarea Duhului Sfânt. Înțelegeți cu toții că acele cărți publicate în mod uniform de casa lui Dumnezeu sunt de cea mai mare valoare și necesitate. Știți foarte bine ce beneficii puteți obține ascultând predici, prin urmare, dacă aveți discernământ privind lucrurile răspândite de conducătorii falși și antihriști, veți fi cu adevărat capabili să-i distingeți. Ținând însă cont de statura voastră actuală, doar înțelegeți multe doctrine despre credința în Dumnezeu, iar adevărul încă nu vă este clar. Există chestiuni importante pe care tot nu le puteți înțelege pe deplin, care vă par vagi și nedeslușite, așadar nu aveți încă adevărurile-realități și tot nu sunteți prea pătrunzători. Indiferent cum se poartă sau vorbește orice persoană din biserică, vă lipsește un discernământ clar. Unii oameni cred că, atât timp cât cineva vorbește elocvent, poate fi martor pentru Dumnezeu și că aceia care nu vorbesc elocvent nu pot da o mărturie bazată pe experiență, chiar dacă au această experiență. Au dreptate în această privință? Se înșală grav; mărturia bazată pe experiență este reală, indiferent cum este relatată și, dacă cineva nu are o mărturie bazată pe experiență, atunci ceea ce spune nu este real, indiferent cât de bine poate discuta despre doctrine. De ce? Discuțiile despre cuvinte și doctrine nu înseamnă că o persoană deține adevărul-realitate și, chiar dacă înțelege puțin din adevăr, înțelegerea sa tot este destul de superficială și de limitată și persoana nu poate deloc să scrie o mărturie bazată pe experiență. Dacă cineva nu are o mărturie bazată pe experiență, dar tot rostește cu nerușinare cuvinte și doctrine și le face morală oamenilor, atunci s-a transformat într-un fariseu ipocrit. Poate doar să inventeze o mărturie falsă ca să-i înșele pe oameni. Cei care fac asta vor fi blestemați de Dumnezeu. Capacitatea cuiva de a fi martor adevărat nu depinde de elocvența sa. Priviți cât de multe mărturii bazate pe experiențe a avut Petru – câte slove a scris el? Câte articole de mărturie a scris el? Deși au fost doar câteva, Dumnezeu l-a lăudat pe Petru, spunând că este persoana care L-a cunoscut cel mai bine și L-a iubit cu adevărat. Dacă ai într-adevăr o mărturie bazată pe experiență, cu siguranță te vei fi schimbat și vei fi devenit mult mai ascultător. Nu vei mai face acele lucruri pline de entuziasm, pe care le considerai bune. Când vei recunoaște cât de insignifiant, sărăcit și deplorabil este omul, nu vei îndrăzni să acționezi arbitrar sau să scrii o carte sau o autobiografie. Toți cei care-și doresc să scrie cărți sau autobiografii ori să-și clădească reputația sub pretextul de a aduce un soi de contribuție sunt oameni aroganți, încrezuți și ambițioși care-și supraevaluează capacitățile, care nu au o inimă cu frică de Dumnezeu și cărora le place să-și urmeze propria voință în acțiunile lor. Toți oamenii care urmăresc realmente adevărul se concentrează pe a-și îndeplini bine îndatoririle, a înțelege adevărul și a acționa în concordanță cu principiile. Ei consideră că îndeplinirea corectă a îndatoririlor, schimbarea firii, pătrunderea în adevărul-realitate și o mărturie adevărată bazată pe experiență sunt mai bune decât orice altceva. Cei care pot urmări în acest mod sunt cei mai isteți oameni și cei mai înzestrați cu rațiune.