Înainte, am avut părtășie despre primul aspect major al modului în care să urmărești adevărul, care este renunțarea. În ceea ce privește renunțarea, am avut părtășie despre primul aspect de practicat, care este renunțarea la diverse emoții negative. Scopul părtășiei noastre despre emoțiile negative și disecarea acestora este, în principal, să abordăm ideile și punctele de vedere incorecte și denaturate ascunse în spatele respectivelor emoții negative. Nu este așa? (Ba da.) Adică, înlăturând emoțiile negative din inimile oamenilor, năzuim să corectăm ideile și punctele de vedere negative pe care aceștia le au în adâncul inimilor lor față de diverse persoane, evenimente și lucruri. Desigur, diversele emoții negative ale oamenilor ar putea fi înlăturate și dând în vileag și disecând diverse emoții negative și furnizându-le oamenilor gândurile, punctele de vedere și înțelegerea corectă. Scopul este ca oamenii să nu fie tulburați sau înrobiți de idei și puncte de vedere eronate și denaturate oricând li se întâmplă ceva, fie în viețile zilnice, fie pe calea vieții lor și, în schimb, să înfrunte fiecare zi și persoanele, evenimentele și lucrurile pe care le întâmpină în timpul fiecărei zile cu idei și puncte de vedere pozitive, corecte, care sunt conforme cu adevărul. Astfel, când se confruntă cu persoane, evenimente și lucruri în viața reală, ei nu vor răspunde cu impetuozitate, ci vor rămâne în sfera conștiinței și a rațiunii umane normale și vor fi capabili să abordeze și să trateze rațional fiecare situație pe care o întâmpină sau o experimentează în viața lor și pe calea vieții, folosind căi precise și corecte învățate de la Dumnezeu. Un aspect al acestor acțiuni este menit să ajute oamenii să trăiască sub îndrumarea și influența unor idei și puncte de vedere corecte. Celălalt aspect este ca ei să trateze fiecare situație în mod corect, sub îndrumarea și influența acestor idei și puncte de vedere pozitive. Firește, abilitatea de a trata corect fiecare situație nu este obiectivul suprem. Obiectivul suprem este să realizăm ceea ce ar trebui să realizeze cei care cred în Dumnezeu, și anume, să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău, să se supună lui Dumnezeu și rânduielilor și orchestrărilor Lui, să se supună fiecărui mediu pe care El l-a aranjat și, desigur, să se supună destinului lor, asupra căruia El are suveranitate, și să trăiască rațional între toate persoanele, evenimentele și lucrurile, în fiecare mediu. Pe scurt, fie că avem părtășie despre emoțiile negative ale oamenilor sau despre ideile și punctele lor de vedere negative și le disecăm, toate acestea au legătură cu calea pe care ar trebui să pășească o ființă creată, calea vieții pe care i-o cere Dumnezeu unei persoane normale. Și, desigur, au legătură și cu principiile pe care ar trebui să le aibă o ființă creată în legătură cu modul în care privește oamenii și lucrurile, în care se comportă și în care acționează. Renunțarea la diverse emoții negative se referă, aparent, la înlăturarea emoțiilor negative ale oamenilor și la abordarea ideilor și punctelor de vedere negative și false ascunse în spatele acelor emoții negative. Dar, în realitate, s-ar putea spune și că, în esență, se referă la a îndruma oamenii, a-i aproviziona și a-i ajuta sau la a-i învăța cum să se comporte și cum să fie persoane autentice și normale, persoane raționale, persoane cum le cere Dumnezeu să fie, pe care El le iubește și care Îl mulțumesc pe Dumnezeu, atunci când întâmpină diverse medii, oameni, evenimente și lucruri. Este la fel ca alte aspecte ale adevărurilor-principii, prin faptul că toate se referă la comportamentul unei persoane. La suprafață, subiectul renunțării la diverse emoții negative pare să presupună o emoție complet banală sau o stare în care oamenii trăiesc în prezent. Dar, în realitate, aceste emoții și aceste stări simple au legătură cu calea pe care pășesc oamenii și cu principiile conform cărora se comportă. Din perspectiva unei persoane, ele pot părea nesemnificative și deloc vrednice de a fi menționate. Însă, fiindcă sunt legate de punctele de vedere pe care le au oamenii și de perspectivele și pozițiile pe care ei le adoptă atunci când se confruntă cu diverse persoane, evenimente și lucruri, ele se referă la comportamentul unei persoane. Mai precis, presupun felul în care să privești oamenii și lucrurile, în care să te comporți și în care să acționezi. Fiindcă presupun felul în care să privești oamenii și lucrurile, în care să te comporți și în care să acționezi, aceste emoții negative și aceste idei și puncte de vedere negative trebuie să fie constant examinate și supuse reflecției, în viețile de zi cu zi ale oamenilor. Desigur, este de asemenea necesar ca oamenii să fie capabili să se corecteze prompt oricând descoperă, în timpul procesului de reflecție, că au emoții negative sau idei și puncte de vedere negative și false și să fie capabili să înlocuiască prompt aceste emoții negative și aceste idei și puncte de vedere false cu gânduri și puncte de vedere pozitive și corecte, care sunt conforme cu adevărurile-principii. Acest lucru le permite să privească oamenii și lucrurile, să se comporte și să acționeze având cuvintele lui Dumnezeu drept temelie și cu adevărul drept criteriu. Este, de asemenea, o modalitate prin care să se transforme firile oamenilor, astfel încât ei să fie în concordanță cu Dumnezeu, să dobândească teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău. Lucrurile de mai sus despre care am avut părtășie sunt, în esență, detaliile-cheie ale primului aspect, „renunțarea”, din „Cum să urmărești adevărul”. Desigur, printre diverse emoții umane, există și anumite lucruri negative minore, specifice sau unele emoții negative speciale care nu sunt deloc reprezentative și care au și ele legătură cu unele gânduri și puncte de vedere negative sau false. Se poate spune că aceste emoții negative sau gânduri și puncte de vedere false au efecte minime asupra oamenilor, așa că nu vom avea părtășie mai detaliată despre ele, în mod individual.

Toate emoțiile negative despre care am avut părtășie mai devreme pot reprezenta, în esență, probleme care există în viețile reale ale oamenilor sau pe calea vieții lor. Aceste emoții implică diverse puncte de vedere despre cum să privești oamenii și lucrurile și cum să te comporți și să acționezi. Aceste gânduri și puncte de vedere negative diverse despre cum să privești oamenii și lucrurile și cum să te comporți și să acționezi se referă la direcții mai largi, la principii majore și la urmărirea de către oameni a adevărului. Așadar, acestea sunt lucruri la care oamenii ar trebui să renunțe și pe care ar trebui să le corecteze în gândurile și în punctele lor de vedere. Unele chestiuni specifice, nereprezentative sau mai personalizate care rămân – precum mâncarea, îmbrăcămintea, viața personală și așa mai departe – nu presupun principiile majore legate de felul în care privești oamenii și lucrurile și în care te comporți și acționezi și se poate spune că nu presupun faptul de a face o distincție între lucruri pozitive și lucruri negative. Prin urmare, nu se încadrează în sfera subiectului despre care avem părtășie. De exemplu, când cineva spune: „Îmi plac lucrurile care sunt negre”, aceasta este libertatea sa, gustul și preferința personală. Presupune asta vreun principiu? (Nu presupune.) Nu presupune felul în care privești oamenii și lucrurile, cu atât mai puțin felul în care te comporți și acționezi. De exemplu, cineva care poartă ochelari pentru miopie spune: „Îmi plac ramele cu auriu pe margine.” Și altcineva spune: „Ramele aurii sunt atât de demodate. Eu prefer ochelarii fără rame.” Presupune acest lucru principii despre cum să privești oamenii și lucrurile și cum să te comporți și să acționezi? (Nu, nu presupune.) Nu presupune principii despre cum să privești oamenii și lucrurile și cum să te comporți și să acționezi. Alții spun: „Am sentimente negative față de treburile gospodărești zilnice și curățenie. Mereu mi se par dificile și-mi fac viața epuizantă. Și să mănânc e un deranj. Durează peste o oră să pregătesc o masă, iar după ce mănânc, încă trebuie să spăl vasele, să curăț oalele și să fac ordine în bucătărie, iar aceste lucruri sunt și ele deosebit de enervante.” Alții spun: „Viața este atât de dificilă. Hainele trebuie schimbate în fiecare anotimp și, cu toate acestea, e prea cald vara, indiferent cât de subțiri sunt hainele tale, și prea frig iarna, indiferent cât de groase sunt hainele tale. Trupul fizic este o adevărată pacoste!” Când li se murdărește părul, nu vor să-l spele, dar când nu-l spală, le provoacă mâncărimi. Au un aer letargic și dezordonat. Nu pot să nu-și spele părul, dar se enervează când îl spală, gândindu-se: „Nu ar fi grozav să nu am păr? Este atât de enervant să trebuiască să-l tund și să-l spăl tot timpul!” Sunt acestea emoții negative? (Da.) Ar trebui să fie înlăturate aceste emoții negative? Fac ele parte din categoria diverselor emoții negative la care ar trebui să se renunțe? (Nu, nu fac.) De ce nu fac? (Acestea sunt doar câteva obiceiuri și probleme legate de viața fizică a trupului.) Femeile, în special femeile adulte, pot face față acestor chestiuni zilnice banale, cum ar fi să spele, să facă ordine și să curețe după ele. Bărbații sunt mai dezavantajați. Ei tind să considere dificile gătitul, spălatul rufelor și treburile gospodărești. Depun eforturi în special când vine vorba de spălatul rufelor. Ar trebui să le spele? Nu au chef. Ar trebui să nu le spele? Sunt prea murdare și se tem că vor fi batjocoriți, așa că doar le clătesc o clipă în apă. Bărbații și femeile au abordări și atitudini ușor diferite față de gestionarea acestor chestiuni zilnice banale. Femeile tind să fie mai meticuloase și mai minuțioase, acordând atenției curățeniei și aspectului, în tip ce bărbații pot fi relativ grosolani în gestionarea acestor chestiuni. Dar nu este nimic în neregulă cu acest lucru. Nu este bine să fii prea dezordonat; mai ales când locuiești cu alți oameni, vei da în vileag prea multe dintre cusururile tale, iar asta îi va face pe ceilalți să te antipatizeze. Aceste cusururi sunt defecte din umanitatea ta și ar trebui să le depășești pe cele care trebuie depășite și să le înlături pe cele care trebuie înlăturate. Fii puțin mai sârguincios, organizează-ți lucrurile din spațiul tău de trai, împăturește-ți hainele și păturile așa cum trebuie și curăță-ți și organizează-ți mediul de lucru o dată la două sau la mai multe zile, astfel încât să nu-i deranjezi pe ceilalți – chiar este foarte simplu. Nu ai de ce să te simți pus la încercare, nu-i așa? (Nu.) În ceea ce privește cât de des faci tu personal baie sau îți schimbi hainele, este în regulă atât timp cât nu afectează dispozițiile celorlalți. Acesta este standardul. Dacă nu faci baie, nu-ți speli părul sau nu-ți schimbi hainele vreme îndelungată, începi să miroși și nimeni nu vrea să stea lângă tine, asta nu este în regulă. Ar trebui să te speli și să te faci prezentabil, măcar atât cât să nu afectezi dispoziția celorlalți. Nu ar trebui să fie nevoiți să-și acopere nasul sau gura în timp ce vorbesc cu tine și să se simtă jenați din cauza ta. Dacă ceilalți te tratează așa și nu te deranjează sau nu-ți pasă, atunci poți continua să trăiești în acel fel. Nimeni nu a avut pretenții exagerate de la tine. Atât timp cât ești capabil să accepți aceste lucruri. Dar dacă te simți jenat, fă tot posibilul să-ți gestionezi mediul personal de lucru și igiena personală, astfel încât ceilalți să nu fie deranjați de ele. Obiectivul este să nu pui nicio povară sau niciun stres nejustificat asupra propriei vieți și să ții cont de sentimentele celorlalți. Nu pune presiune și nu-ți impune influența asupra altora. Aceasta este cerința minimă pentru conștiința și rațiunea umană normală. Dacă nici măcar atât nu ai, cum poți să te comporți cu bună-cuviință? Prin urmare, aceste lucruri pe care cineva cu umanitate normală ar trebui să le realizeze nu necesită multe explicații. Nu este nevoie să-ți dea casa lui Dumnezeu sarcini sau comenzi specifice. Ar trebui să le poți gestiona singur. Chestiunile personale pe care le-am menționat mai devreme nu presupun principii sau criterii pentru modul în care să privești oamenii și lucrurile, în care să te comporți și în care să acționezi. Prin urmare, poți să te bazezi pe conștiința și rațiunea umană fundamentală pentru a le gestiona. O persoană cu o conștiință și o rațiune umană normală ar trebui să aibă acest nivel de inteligență. Nu este nevoie să faci din țânțar armăsar și, mai mult, aceste chestiuni banale nu ar trebui tratate ca probleme ce necesită înțelegere sau rezolvare prin urmărirea adevărului, fiindcă acestea sunt lucruri pe care orice persoană cu umanitate normală le poate realiza. Chiar și un cățeluș înțelege ce înseamnă să fii cuviincios. Dacă oamenii nu înțeleg acest lucru, atunci nu corespund standardelor pentru a fi oameni, nu-i așa? (Ba da.) Eu am un câine de companie. Acest câine este deosebit de frumos, are ochii mari, botul lat și un nas frumos conturat. Odată, s-a bătut pentru mâncare cu propriul pui, iar puiul l-a mușcat de nas. După aceea, a rămas cu o mică rană în mijlocul nasului, care i-a stricat aspectul. I-am aplicat rapid un tratament pe rană și am spus: „Ce putem face acum? Dacă un câine atât de frumos ar rămâne cu o cicatrice, ce imagine tristă ar fi!” I-am spus: „De acum încolo, nu mai veni după noi, când ieșim. Dacă oamenii văd o cicatrice pe botul tău, te vor considera urât.” După ce a auzit acest lucru, a scos un sunet de confirmare, s-a uitat o clipă în gol și a făcut ochii mari. Am continuat: „Ești rănit. Ai o rană atât de mare pe nas, încât oamenii s-ar putea să râdă de tine, dacă o văd. Trebuie să te odihnești și să te vindeci. Nu mai poți veni după noi, până nu-ți revii complet.” După ce Mi-a auzit cuvintele, n-a mai scos niciun sunet și n-a insistat să iasă. M-am gândit că până și un câine știe cum stau lucrurile. După o vreme, rana a făcut coajă și s-a ameliorat semnificativ, așa că l-am dus afară. O soră a văzut cățelușul și a întrebat: „Hei, ce ai pățit la nas?” După ce a auzit asta, a întors capul și a fugit fără să se uite înapoi, direct la mașină, refuzând să revină. Când sora a început să-i vorbească, s-a purtat frumos, bând apă atunci când ea i-a oferit. Nu a fugit. Dar imediat ce l-a întrebat: „Ce ai pățit la nas?”, a întors capul și a fugit fără să se uite înapoi. Când ne-am întors acasă, l-am întrebat: „Ai fost rănit la nas, de ce ai fugit când te-a întrebat sora despre asta? Ești timid?” M-a privit cu o expresie timidă, plecând întruna capul și simțindu-se prea jenat ca să Mă privească. S-a cuibărit la Mine în brațe, lăsându-Mă să-l mângâi și să-l țin. I-am spus: „Nu mai poți să te bați cu puiul tău. Dacă iar te rănești și rămâi cu cicatrici, s-ar putea să arăți urât. Oamenii vor râde de tine. Unde îți vei ascunde mutra?” Uite, chiar și un cățeluș de cinci ani știe ce înseamnă să te simți timid. Știe să se ascundă de oameni fiindcă a fost rănit la bot și se teme să nu râdă lumea de el. Dacă un cățeluș are acest nivel de inteligență, nu ar trebui să-l aibă și oamenii? (Ba da.) Oamenii ar trebui să-l aibă, adică ar trebui să fie ceva ce au în sfera rațiunii lor. Ce înseamnă să fii cuviincios? Ce înseamnă să te lămurești și să nu fii antipatizat de alții sau să nu le produci dezgust? Ar trebui să ai în tine acest standard. Este chestiunea cea mai simplă în viața de zi cu zi și, cu o conștiință și o rațiune normală, poți să gestionezi lucrurile cu precizie, fără să fie nevoie să ai părtășie despre adevăruri precum înlăturarea firii corupte sau a emoțiilor negative ale oamenilor. Desigur, dacă locuiești în propria casă, poți fi puțin dezordonat, standardele nu sunt atât de stricte. Însă dacă locuiești împreună cu frați și surori, trebuie să te asiguri că umanitatea ta normală este bine întreținută. Cu toate că nu avem cerințe specifice sau standarde stricte în acest sens, ca ființă umană normală, ar trebui să înțelegi astfel de chestiuni. Acestea sunt lucruri pe care oamenii cu umanitate normală ar trebui să le facă și să le aibă. Ele nu presupun gânduri, puncte de vedere, perspective sau atitudini despre cum să privești oamenii și lucrurile, cum să te comporți și să acționezi și categoric nu presupun o cale a vieții, o direcție sau un obiectiv mai măreț. În consecință, cel mai bine ar fi ca tu să rezolvi aceste chestiuni conform cerințelor conștiinței și rațiunii umane normale, astfel încât ceilalți să nu bârfească sau să nu se simtă dezgustați de tine din cauza acestor lucruri. În ceea ce privește obiceiurile personale, hobbyurile, diferențele de personalitate sau alegerile aferente chestiunilor care nu au legătură cu principiile, aceste lucruri care nu presupun gânduri și puncte de vedere, ești liber să alegi și să-ți păstrezi propriile maniere. Casa lui Dumnezeu nu va interveni. Dumnezeu le-a dat oamenilor liber arbitru și o conștiință și o rațiune de bază, permițându-le persoanelor să-și aleagă propriile interese, hobbyuri și obiceiuri, sau stilurile de viață potrivite personalităților lor. Nimeni nu are dreptul să te constrângă, să te înrobească sau să dea vina pe tine. Cu privire la chestiuni care nu presupun adevărurile-principii sau cerințele lui Dumnezeu din cuvintele Lui, concret vorbind, chestiuni care nu presupun modul în care să privească oamenii și lucrurile, în care să se comporte și să acționeze, oamenii au dreptul să aleagă liber propriul mod de viață, fără intervenții din partea altora. Dacă un conducător, un lider de grup sau un supraveghetor te critică sau intervine în chestiunile tale personale, ai dreptul să-l respingi. Pe scurt, aceste chestiuni aferente umanității normale nu au nimic de-a face cu cerințele cuvintelor lui Dumnezeu sau cu adevărurile-principii. Atât timp cât te simți în largul tău și cum se cuvine, iar comportamentul tău nu are niciun impact asupra altora sau nu îi deranjează, este în regulă. De exemplu, dacă îți place să te îmbraci elegant și să fii ordonat, atât timp cât nu-i afectezi pe alții, nu este o problemă. Dar dacă este noaptea târziu și alții au nevoie să se culce la ora unsprezece, iar tu încă speli rufele sau faci curățenie, acest lucru nu este acceptabil. Dacă ești în propria casă și nu afectezi viețile altor oameni, pot să stai treaz toată noaptea, până la ora patru sau cinci dimineața, dacă vrei. Aceasta este libertatea ta. Totuși, acum că locuiești împreună cu frați și surori, acțiunile tale vor avea impact asupra activităților și programelor lor zilnice. Asta nu este bine. Procedând astfel, nu îți exerciți în mod corect drepturile și libertatea; în schimb, ești încăpățânat, iar asta se numește lipsă de umanitate. Pentru propria libertate și pentru a satisface preferințele și dorințele propriului trup, tulburi viețile altora, ba chiar le sacrifici orele de odihnă. Acest comportament nu este conform conștiinței și rațiunii umane normale. Trebuie să se schimbe. Acest lucru are legătură cu principiile comportamentului propriu. Nu este vorba de faptul că e ceva în neregulă cu stilul tău de viață personal sau cu obiceiurile tale privind curățenia, ci că există o problemă cu principiile privind felul în care să te comporți. Nu ții cont de sentimentele, dispozițiile sau interesele altora. Îți protejezi și-ți păstrezi propriile interese în detrimentul altora. Acest mod de a te purta nu este conform cerințelor lui Dumnezeu pentru comportamentul tău sau conform principiilor comportamentale cerute de Dumnezeu. Prin urmare, orice preferințe, interese, alegeri privind stilul de viață, obiceiuri, libertăți, drepturi, etc. ale umanității normale trebuie să rămână în sfera conștiinței și rațiunii unei persoane pentru a fi considerate umanitate normală. Dacă depășesc limitele conștiinței și rațiunii umane normale, atunci, aceea nu este umanitate normală, nu-i așa? (Da.) În limitele conștiinței și rațiunii umane normale, te comporți ca o persoană normală. Dacă depășești limitele conștiinței și rațiunii umane normale și tot pui accent pe libertatea ta, atunci nu acționezi ca o persoană normală; ești subuman. Asta este ceva ce trebuie să se schimbe, ar trebui să fie clar. Ce ar trebui să fie clar? Ar trebui să fie clar că aceste chestiuni personale ar trebui gestionate în limitele conștiinței și rațiunii umane normale și că acesta este un principiu al comportamentului personal. Toate obiceiurile tale personale, pretențiile, alegerile privind stilul de viață, etc. sunt la latitudinea ta, atât timp cât nu depășesc limitele conștiinței și rațiunii umane normale. Nu există cerințe specifice privind aceste chestiuni.

În prima secțiune despre cum să urmărești adevărul, „renunțarea”, în privința renunțării la diverse emoții negative, precum inferioritatea, ura, mânia, depresia, tulburarea, îngrijorarea, neliniștea și reprimarea, acestea sunt, în esență, problemele orientative majore și problemele ce presupun principii asupra cărora trebuie să avem părtășie. Cât despre problemele minore, adiacente, care nu presupun principii sau instrucțiuni, am avut mai devreme părtășie despre ele într-un mod cuprinzător. În ceea ce privește reticența, insatisfacția, nemulțumirea și așa mai departe, pe care le simți față de propriile probleme personale, atât timp cât nu presupun gânduri și puncte de vedere autentice și nu abordează principiile modului în care privești oamenii și lucrurile sau în care te comporți și acționezi, ele sunt problemele tale personale. Trebuie să le ajustezi și să le abordezi prin prisma conștiinței și rațiunii tale. De exemplu, îți este foame și nu ai chef să gătești, dar ești prea slăbit ca să lucrezi pe stomacul gol, iar când gătești, devii agasat. Ai putea să te gândești: „Este aceasta o emoție negativă?” Aceasta nu este o emoție negativă; sunt lenea și aversiunea ta față de gătit. Este o chestiune ce ține de trupul tău corupt. Dacă situația financiară ți-o permite, poți să angajezi pe cineva să te ajute la gătit. Dacă nu deții mijloacele financiare, doar tu singur poți rezolva problema. Nu sunt obligați alții să îți rezolve aceste probleme ale vieții; este responsabilitatea ta. Aceste sarcini banale de a mânca, a te îmbrăca, de a peria și curăța fac parte din viața umană. Sunt inerente vieții omului. Oamenii sunt diferiți de pisici și câini. Odată ce adopți un pui de pisică sau de câine, tu te ocupi de hrana și de apa lui. Când îi este foame, trebuie să-l hrănești. Dar la oameni nu merge așa; oamenii trebuie să-și poarte singuri de grijă și să își asume singuri aceste aspecte ale vieții. Nu este o povară; a învăța să gestionezi în mod adecvat aceste lucruri este ceva ce oamenii cu umanitate normală pot realiza. Doar că unii oameni ar putea să simtă că nu au mai făcut niciodată aceste lucruri, în special anumiți bărbați ai căror părinți sau membri ai familiei i-au ajutat să rămână organizați și i-au cocoloșit atât de mult, încât nu au învățat niciodată să gătească, să spele rufe sau să se îngrijească de ceva în viața lor. Acesta este un rezultat al mediului familial. Totuși, odată ce pleacă de la părinți și încep să trăiască independent, sunt capabili să facă totul singuri, inclusiv să spele rufe și să-și facă patul. De fapt, acestea sunt lucruri pe care umanitatea normală le poate realiza. Nu sunt sarcini dificile pentru niciun adult și categoric nu sunt copleșitoare. Aceste probleme sunt rezolvate cu ușurință. Dacă ai standarde mai înalte pentru calitatea vieții tale, atunci te poți descurca mai bine. Dacă ai așteptări mai puțin stricte sau mai reduse pentru calitatea vieții tale, atunci poți aborda lucrurile într-un mod mai relaxat. Toate acestea sunt chestiuni care nu presupun principii.

Cu privire la primul subiect major al modului în care să urmărești adevărul – renunțarea la diverse emoții negative – haideți să încheiem părtășia aici, fiindcă, în esență, s-a terminat. În continuare, în cursul urmăririi adevărului, în afară de a renunța la emoțiile negative, ar trebui să renunți și la ceea ce urmărești, la idealurile și dorințele personale. Acesta este al doilea aspect major al „renunțării” în practicarea modului în care să urmărești adevărul, despre care vom avea părtășie astăzi. Renunțarea la ceea ce urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor – înțelegeți? (Da, înțelegem.) Tocmai am menționat obiectele acestei practici specifice de „renunțare”, și le-ați luat și voi la cunoștință. Acum, haideți să examinăm subiectul: ce vă vine în minte atunci când vorbim despre renunțarea la ceea ce urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor? La ce exemple vă puteți gândi? (Eu mă pot gândi la idealurile pe care le au oamenii, despre care Dumnezeu a avut părtășie mai devreme, de exemplu, oamenii cu un anume talent, precum actoria, care aspiră să devină celebrități sau superstaruri. Alții care au abilități la scris și puțin talent literar pot aspira să îndeplinească îndatoriri pe bază de texte în casa lui Dumnezeu și să devină scriitori. Acestea sunt unele idealuri care iau naștere în oameni.) Altceva? (Oamenii urmăresc succesul, precum și propriile perspective și speranțe și doresc să primească binecuvântări.) Mai gândiți-vă, ce altceva? Pe ce ar trebui să punem accentul aici? Pe ceea ce urmăresc oamenii, pe idealurile și dorințele la care aceștia ar trebui să renunțe. Pe lângă dorința de lux și speranțele pe care și le pun legat de perspectivele și de destinul lor, în contextul vieții reale a oamenilor, în situațiile necesare ale existenței umane, ce altceva este implicat în ceea ce urmăresc oamenii, în idealurile și dorințele la care ar trebui să renunțe aceștia? Care sunt câteva dintre chestiunile semnificative din viață care îți pot afecta credința în Dumnezeu și urmărirea adevărului? (Când oamenii ajung la vârsta căsătoriei, pot fi supuși constrângerilor căsniciei. De asemenea, când cariera cuiva este în contradicție cu credința sa în Dumnezeu, poate alege să-și urmeze propria carieră. Acestea sunt cele două aspecte la care este nevoie, de asemenea, să se renunțe.) Bine zis. Credința ta în Dumnezeu de-a lungul ultimilor ani ți-a oferit rezultate și o apreciere. Ai menționat corect două aspecte semnificative, căsătoria și cariera. Aceste două lucruri majore se numără printre aspectele legate de chestiuni permanente pe calea vieții umane. Căsătoria este o chestiune semnificativă pentru toată lumea, iar cariera unei persoane este și ea o preocupare majoră, care este de neînlăturat și inevitabilă. Există și alte chestiuni majore, în afara acestor două? (Există și aspectul interacțiunilor cu familia, părinții și copiii. Când aceste chestiuni intră în conflict cu credința în Dumnezeu și cu urmărirea adevărului, oamenilor le devine dificil să renunțe.) Când faceți un rezumat, nu ar trebui să folosiți fraze atât de lungi. Mai devreme, am menționat căsătoria și cariera. Așadar, cum ar trebui să se numească acest subiect? (Familia.) Așa este, și familia este un aspect major. Include el toate persoanele? (Da.) Include toate persoanele și este suficient de specific și de reprezentativ. Căsătoria, familia și cariera sunt toate subiecte majore care presupun tema principală a ceea ce urmăresc oamenii, a idealurilor și dorințelor acestora. Există, în total, patru subiecte majore legate de renunțarea la ceea ce urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor. Ați identificat corect trei dintre ele, ceea ce este grozav. Se pare că acest subiect necesită o părtășie detaliată, este un subiect deja prezent în mințile voastre și este destul de strâns legat de viața voastră sau de statura și experiența voastră. Mai există un subiect care este, de fapt, foarte simplu. Care este acela? E reprezentat de interesele și hobbyurile unei persoane. Nu este simplu? (Ba da.) De ce spun interesele și hobbyurile unei persoane? Examinați mai cu atenție subiectul și vedeți dacă interesele și hobbyurile au legătură cu ceea ce urmăresc oamenii, cu idealurile și dorințele lor despre care trebuie să discutăm. (Da.) Are căsătoria legătură cu ele? (Da.) Are familia legătură cu ele? (Da.) Are cariera legătură cu ele? Și ea are. Fiecare dintre aceste patru aspecte are legătură cu ceea ce urmărește o persoană, cu interesele, idealurile și dorințele acesteia. Fiecare aspect presupune închipuiri și cerințe specifice legate de acesta în adâncul inimii sale și lucrurile pe care omul dorește să le obțină în trupul și în sentimentele sale. Fiecare aspect are elemente specifice și ceea ce se urmărește în mod concret și presupune, de asemenea, efortul pe care îl depune și prețul pe care îl plătește o persoană pentru acestea. Fiecare aspect presupune și influențează gândurile și opiniile unei persoane de-a lungul vieții sale și îi poate afecta urmărirea unor obiective corecte. Bineînțeles, are un impact și asupra modului în care o persoană privește oamenii și lucrurile și în care se comportă și acționează. Dacă ar fi să vorbesc în termeni generali, poate vi s-ar părea neclar și dificil de înțeles. Așadar, haideți să avem părtășie despre fiecare aspect pe rând, să le examinăm cu atenție și așa ați putea dobândi treptat o înțelegere clară a problemelor. Odată ce devin clare, oamenii pot căuta aici principiile pe care ar trebui să le aplice și să le respecte.

Mai întâi, haideți să vorbim despre interese și hobbyuri. Desigur, interesele și hobbyurile nu presupun ceea ce oamenii fac, ocazional, de amuzament sau distracțiile sau interesele lor pentru studiu temporare – nu au nimic de-a face cu lucrurile temporare. Aici, interese și hobbyuri se referă la dorința autentică și la ceea ce urmărește o persoană în mod autentic, acestea fiind lucruri existente în ființa ei spirituală și în adâncul sufletului său. Ea chiar va lua măsuri și va face planuri pentru aceste lucruri și, mai mult, va depune eforturi concrete și se va strădui să satisfacă sau să dezvolte în continuare aceste interese și hobbyuri sau ca să facă lucrări care corespund propriilor interese și hobbyuri. În acest context, interesele și hobbyurile presupun faptul că oamenii și-au stabilit obiective și idealuri și chiar au plătit un preț, au consumat energie sau au luat măsuri specifice. De exemplu, au mers și au studiat cunoștințe relevante pentru interesele și hobbyurile lor, petrecând cea mai mare parte a vieții de zi cu zi studiind aceste cunoștințe și dobândind experiență practică și o apreciere directă a acestora. De pildă, unii oameni au interesul și hobbyul specific de a picta, iar picturile lor nu sunt la fel de simple precum a desena portrete sau peisaje. Sunt mai mult decât astfel de interese și hobbyuri simple. Ei studiază diferite tehnici de pictură, precum schițele, peisajele și portretele, iar unii studiază chiar și pictura în ulei și în tuș. Motivul pentru care studiază în acest fel nu decurge doar din interesele și hobbyurile lor, ci mai degrabă din idealurile pe care au ajuns să le aibă și și le-au stabilit și din dorințele pe care le au, datorită interesului lor pentru pictură. Ba chiar doresc să dedice picturii întreaga energie vitală, să devină pictori desăvârșiți și să urmeze pictura ca profesie. Înainte să se implice în această profesie, sunt necesare o pregătire și o planificare complexă, de exemplu, să meargă la școli specializate pentru educație și instruire avansată, să studieze diverse aspecte ale picturii, să facă schițe pe teren, să caute îndrumare de la experți și maeștri și să participe la concursuri, printre altele. Toate aceste activități gravitează în jurul a ceea ce urmăresc, în jurul idealurilor și dorințelor acestora. Bineînțeles, tot ceea ce urmăresc, toate idealurile și dorințele au la bază interesele și hobbyurile lor. Datorită acestor interese și hobbyuri și-au dezvoltat ei idealurile și dorințele vieții lor și ceea ce urmăresc în viață. Unii oameni au o mare pasiune pentru studiul istoriei, inclusiv al istoriei antice și moderne, naționale și străine. Pe măsură ce interesul lor crește, încep să se considere persoane talentate în acest domeniu și se simt obligați să urmeze o carieră legată de acesta. Continuă să învețe și să-și avanseze educația. Bineînțeles, în acest proces, ceea ce urmăresc ei, idealurile și dorințele lor continuă să prindă formă și să se consolideze, iar în cele din urmă, ei aspiră să devină istorici. Înainte să devină istorici, majoritatea timpului și energiei lor gravitează în jurul acestui interes și al acestui hobby. Există și unii oameni care au un interes deosebit pentru economie și cărora le place să lucreze cu numere și să studieze lucruri legate de domeniul economiei. Speră ca într-o zi să devină figuri excepționale sau prospere în industria financiară. Pe scurt, și ei își construiesc ceea ce urmăresc pe baza interesului și a hobbyului lor și nutresc idealuri și dorințe legate de acel interes și acel hobby. În același timp, ei investesc și timp, iau măsuri, plătesc prețul și consumă energie pentru a învăța, a se documenta, a-și completa educația și a dobândi cunoștințe cuprinzătoare legate de interesele și hobbyurile lor. Alții sunt pasionați de arte, precum artele spectacolului, dansul, cantoul sau regia. După ce încep să aibă astfel de interese și hobbyuri, sub impulsul acestora, idealurile și dorințele lor prind formă și se consolidează treptat. Pe măsură ce idealurile și dorințele lor se transformă treptat în obiectivele vieții lor, ei își dedică și eforturile, munca și acțiunile urmăririi acelor obiective. Unor oameni le place să lucreze în domeniul educației. Studiază diverse aspecte ale educației, precum psihologia și alte cunoștințe relevante, pentru a urma o carieră legată de interesele și hobbyurile lor. Unor oameni le plac designul, ingineria, tehnologia, electronica sau studiul insectelor, al microorganismelor și al diverselor comportamente, tipare de supraviețuire și origini ale animalelor și altele. Altor oameni le place să lucreze în media și aspiră să fie angajați în industria media ca moderatori, prezentatori, reporteri și așa mai departe. Motivați de diversele lor interese și hobbyuri, oamenii continuă să învețe, să exploreze în profunzime și să dobândească treptat înțelegere. Ceea ce urmăresc, idealurile și dorințele lor se intensifică în inima lor și continuă să prindă formă. Desigur, în timp ce toate acestea prind treptat formă, oamenii se și străduiesc și avansează spre idealurile și dorințele lor. Prin fiecare măsură specifică pe care o iau își investesc energia, timpul, tinerețea și chiar și emoțiile și eforturile în aceste lucruri.

Indiferent în ce domeniu sau industrie sunt interesele și hobbyurile unui om, indiferent de categoria pe care o presupun, odată ce acestea stârnesc ceea ce urmărește și creează idealuri și dorințe corespondente, obiectivele și direcția vieții sale se fixează și ele. Când idealurile și dorințele unui om se transformă în obiectivele vieții sale, practic îi este stabilită calea viitoare în această lume. De ce spun că este stabilită? Care este problema abordată aici? Este faptul că odată ce ai stabilit idealurile și dorințele care decurg din interesele și hobbyurile tale, trebuie, de asemenea, să te străduiești și să te lupți în acea direcție, chiar până în punctul de-a avea un spirit și o mentalitate de neclintit, fiind dispus să investești o viață întreagă energie, timp și să plătești prețul. Viața, destinul, perspectivele și chiar și destinația ta finală vor fi în mod inevitabil influențate, dacă nu legate, de obiectivele vieții pe care le-ai stabilit deja. Care este ideea principală pe care vreau s-o subliniez aici? Odată ce o persoană își definește ceea ce urmărește, idealurile și dorințele pe baza unui interes sau a unul hobby anume, ea nu va mai rămâne inactivă, fără să facă nimic. Datorită intereselor și hobbyurilor specifice, încep să prindă formă măsuri concrete. Simultan, îndrumat de aceste măsuri specifice, îți vei stabili idealurile și dorințele. Începând din acel moment, inima ta nu se va opri și picioarele nu vor mai sta pe loc. Menirea ta este să-ți trăiești viața pentru idealurile și dorințele tale. Niciodată nu te vei mulțumi să înveți pur și simplu câteva cunoștințe și să te oprești. Fiindcă ai astfel de talente și deții un asemenea potențial și astfel de înzestrări, cu siguranță vei căuta o funcție care ți se potrivește sau vei face eforturi necontenite pentru a ajunge pe culmi înalte și a deveni extraordinar în această lume și în rândurile mulțimii, fără niciun regret. Îți vei urmări idealurile și dorințele cu o credință fermă în victorie și chiar vei fi dispus să plătești orice preț și să înfrunți orice dificultăți, pericole și suferințe pentru a le atinge. De ce sunt oamenii capabili să facă acest lucru? De ce, după ce ajung să-și făurească idealuri și dorințe pe baza intereselor și hobbyurilor lor, se pot comporta într-un asemenea fel? (O fac pentru a-și atinge idealurile, pentru a urmări lucruri mai înalte și pentru a fi deasupra celorlalți. În consecință, ei nu se retrag din fața niciunei dificultăți, ci continuă să-și urmărească idealurile și dorințele.) Oamenii au un instinct înnăscut. Dacă nu știu niciodată care le sunt punctele forte, care le sunt interesele și hobbyurile, ei simt că nu au un loc al lor, sunt incapabili să-și conștientizeze propria valoare și se simt inutili. Sunt incapabili să-și demonstreze valoarea. Însă, atunci când o persoană își descoperă interesele și hobbyurile, le va transforma într-o punte sau trambulină pentru a-și realiza propria valoare. Este dispusă să plătească prețul pentru a-și urmări idealurile, pentru a trăi o viață mai valoroasă, pentru a deveni un individ util, pentru a se distinge și a se face văzută în rândurile mulțimii, pentru a fi admirată și validată și pentru a deveni o persoană extraordinară. În acest fel, ea poate să trăiască o viață împlinită, să aibă o carieră de succes în această lume și să-și îndeplinească idealurile și dorințele, trăind, astfel, o viață valoroasă. Privind în jur la mulțimile agitate de oameni, există doar câțiva care sunt la fel de înzestrați de la natură ca ea, care și-au stabilit idealuri și dorințe înalte și care, în cele din urmă, au obținut aceste lucruri prin eforturi necontenite. Și-au clădit o carieră făcând ceea ce iubesc, au obținut faima, profitul și prestigiul pe care și le doreau, și-au demonstrat valoarea și și-au conștientizat stima de sine. E ceea ce oamenii urmăresc. Fiecare persoană, motivată de interesele și hobbyurile sale unice, are lucruri de urmărit, idealuri și dorințe proprii. Bineînțeles, după ce stabilește ceea ce urmărește, idealurile și dorințele proprii, poate nu va reuși să-și îndeplinească aceste idealuri și dorințe. Totuși, odată ce oamenii își stabilesc idealurile și dorințele, odată ce urmăresc așa ceva, cu siguranță nu-și vor mai permite să rămână oameni de rând. După cum spune zicala, tuturor oamenilor le place să facă paradă, vor ca alții să-i creadă unici. Nimeni nu este dispus să fie o persoană de rând care spune: „Așa va fi viața mea. Aș putea să fiu văcar, fermier, un zidar obișnuit sau un portar. Aș putea fi chiar curier sau livrator.” Nimeni nu are un asemenea ideal. Să presupunem că spui: „Este un gen de ideal să fii un curier fericit?” Toți vor răspunde: „Nu, nu este deloc un ideal! Să devii proprietarul unei firme de curierat, un șef cu renume mondial, acela este un ideal și o dorință!” Nimeni nu își acceptă de bunăvoie rolul de persoană de rând. Odată ce un om detectează și cea mai mică urmă de interes sau de hobby, dacă există o șansă de unu la un milion să devină un personaj proeminent în societate sau să obțină un succes moderat, el nu se va da bătut. Va face mai mult decât îi stă în putință și va plăti orice preț pentru asta, nu-i așa? (Da.) Oamenii nu se dau bătuți niciodată.

Care este natura idealurilor și dorințelor care se nasc din interesele și hobbyurile oamenilor? Nu dăm în vileag interesele și hobbyurile oamenilor aici, așadar, ce dăm în vileag și disecăm, de fapt? Nu cumva ceea ce urmăresc ei, idealurile și dorințele care se nasc din anumite interese și hobbyuri pe care le au oamenii? (Ba da.) Nu dăm în vileag diversele comportamente pe care oamenii le manifestă și căile pe care pornesc ca urmare a ceea ce urmăresc ei, a idealurilor și dorințelor proprii? Nu este aceasta esența pe care o dăm în vileag? (Ba da.) Așadar, care sunt căile pe care le urmează oamenii pentru ceea ce urmăresc ei, pentru idealurile și dorințele lor? Pe ce fel de cale e condusă orice persoană de ceea ce urmărește ea, de idealurile și dorințele sale? Ce fel de obiective realizează aceasta? În timp ce oamenii realizează ceea ce urmăresc, idealurile și dorințele lor, în afară de a-și investi energia și timpul, precum și de a îndura mai multă durere și tot felul de munci fizice, oboseală, stres și alte greutăți similare, cel mai important, care este calea pe care o urmează? Adică, în timp ce oamenii urmăresc realizarea propriilor idealuri și dorințe, care este calea pe care trebuie să o urmeze pentru a obține realizarea a ceea ce urmăresc, a idealurilor și dorințelor proprii? În primul și în primul rând, pentru ca oamenii să realizeze ceea ce urmăresc, propriile idealuri și dorințe în această lume, ce ar trebui să studieze ei, într-o primă fază? (Tot felul de cunoștințe.) Așa este, ar trebui să învețe și să se doteze cu tot felul de cunoștințe. Cu cât sunt cunoștințele lor mai bogate, mai cuprinzătoare și mai profunde, cu atât vor fi ei mai aproape de ceea ce urmăresc, de idealurile și dorințele lor. Cu cât sunt cunoștințele lor mai bogate, mai cuprinzătoare și mai profunde, cu atât este mai probabil că ei vor fi recunoscuți drept persoane experimentate și se vor bucura de un statut cu atât mai înalt în societate. În același timp, cu cât sunt mai bogate, mai profunde și mai cuprinzătoare cunoștințele lor, asta înseamnă că vor trebui să investească mai mult timp și mai multă energie. Vorbim din perspectiva energiei fizice. Mai mult, după ce dobândesc o temelie a cunoștințelor, oamenii sunt cu un pas mai aproape de realizarea a ceea ce urmăresc, a idealurilor și dorințelor proprii. A avea suficiente cunoștințe este doar primul pas, este temelia. După aceea, oamenii au nevoie să se cufunde în societate, în mase, în marea cuvă de vopsire sau, s-ar putea spune, în marea mașină de tocat a industriei aferente idealurilor și dorințelor proprii, întrecându-se, luptându-se și concurând cu forțe din toate părțile și participând la diverse concursuri, competiții și seminare. În timp ce cheltuiesc multă energie, oamenii trebuie și să se adapteze unor situații și medii diferite pentru a obține realizarea a ceea ce urmăresc, a idealurilor și dorințelor proprii. În același timp, în această mare cuvă de vopsire, oamenii trebuie să se bazeze pe cunoștințele lor și, chiar mai mult, pe ce au învățat de la mase, precum și pe metodele, filosofia și regulile de supraviețuire pe care le dețin deja, pentru a se adapta la mase, la mecanismele societății și la convenții. Prin acest proces, oamenii se apropie treptat de obiectivele lucrurilor pe care le urmăresc, ale idealurilor și dorințelor proprii. După ce supraviețuiesc atât de multor chinuri, atât de multor suișuri și coborâșuri, care este finalul absolut? Câștigătorii iau cununa, iar perdanții nu iau nimic. În final, cu acest rezultat ating ceea ce urmăresc, idealurile și dorințele vieții lor, realizându-și obiectivele vieții și dobândind o poziție stabilă în industrie. Pe atunci, oamenii vor fi ajuns, de obicei, la vârsta mijlocie sau la bătrânețe, iar unii poate chiar își trăiesc ultimii ani, nu mai văd bine, au chelit, nu mai aud și li se clatină dinții. La acea vârstă, deși și-au atins idealurile și dorințele, au făcut și multe lucruri dăunătoare. Și-au dedicat întreaga viață acestui lucru. De-a lungul ei, pentru a-și realiza idealurile și dorințele, au spus multe lucruri care le-au contrazis voia, au comis multe acte care au încălcat etica și conștiința și au întrecut anumite limite, ba chiar au comis multe acte inadmisibile și imorale. I-au înșelat pe ceilalți și au fost înșelați de mai multe ori, i-au învins pe alții și au fost învinși la rândul lor. Sunt suficient de norocoși să fi supraviețuit și să fi obținut o poziție stabilă, iar viețile lor par perfecte, de parcă și-ar fi conștientizat stima de sine și nu ar fi trăit în zadar. S-au luptat întreaga viață pentru idealurile și dorințele lor și par să fi trăit o viață valoroasă și plină de însemnătate. Cu toate acestea, ei nu văd adevărul despre calea de comportament personal pe care ar fi trebuit s-o urmeze, le lipsește orice fel de motto pentru viața lor și s-au luptat toată viața doar pentru a-și realiza idealurile și dorințele, războindu-se cu umanitatea, societatea, chiar și cu ei înșiși. Au pierdut conștiința, limitele și principiile necesare pentru comportamentul personal. Cu toate că idealurile și dorințele lor au fost realizate, iar după numeroase suișuri și coborâșuri, obiectivele vieții pe care și le-au stabilit în fiecare etapă au fost îndeplinite, în sinea lor, ei nu se simt liniștiți sau împliniți. În termeni simpli, ceea ce urmăresc, idealurile și dorințele pe care și le-au stabilit pentru propriile interese și hobbyuri îi conduc, în cele din urmă, spre o cale de urmărire a faimei și a profitului. Deși poate simt că, odată cu atingerea obiectivelor lor supreme, și-au conștientizat stima de sine, au dobândit un simț al prezenței lor și au câștigat și au deținut atât faimă, cât și profit, ei rămân neștiutori cu privire la viitor, la destinația lor și la valoarea existenței umane, pe care oamenii ar trebui să o înțeleagă cu adevărat. Când ajung la bătrânețe, simt din ce în ce mai mult că tot ce au urmărit vreodată este extrem de evaziv și de superficial. Această superficialitate și acest caracter evaziv aduc cu ele valuri de deșertăciune și de teamă. Abia la bătrânețe își dau oamenii seama că idealurile și dorințele pe care le-au urmărit au servit doar pentru a le satisface vanitatea și a le oferi o faimă și un profit temporar, care nu sunt nimic mai mult decât o consolare efemeră. O asemenea consolare se transformă rapid într-un soi de neliniște și teamă, fiindcă, pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, sunt mai predispuși la a se gândi la viitor, la ce se va alege de ei și la ce li se va întâmpla după moarte, iar când toate aceste întrebări vor rămâne fără răspuns, când nu vor avea niciun gând și niciun punct de vedere corect cu privire la aceste chestiuni, oamenii vor începe să se simtă temători și neliniștiți. Vor simți această neliniște și această teamă până când vor închide ochii și vor muri. Bucuria adusă de faimă și de profit dispare rapid din inima oamenilor și, cu cât încerci mai mult să o atingi și să o păstrezi, cu atât dispare mai ușor, iar acest sentiment de bucurie se transformă mai ușor în neliniște și frică. În consecință, indiferent de idealurile și dorințele care iau naștere din diversele interese și hobbyuri ale oamenilor, în cele din urmă, ele conduc spre o cale de urmărire a faimei și profitului, iar obiectivul suprem atins, ceea ce dobândesc oamenii, nu cuprinde nimic mai mult decât faimă și profit. Această faimă și acest profit oferă doar o consolare temporară și satisfacția pasageră a vanității trupești. Când oamenii nu înțeleg adevărul, simt că e real ceea ce urmăresc, că idealurile și dorințele lor sunt adevărate, că îi fac să se simtă bazați, că sunt mai capabili să-și găsească locul în lume, să controleze direcția vieții lor și să rămână stăpâni asupra ei, să fie responsabili de propriul destin. Totuși, atunci când idealurile și dorințele lor sunt realizate, oamenii experimentează, în sfârșit, o trezire la realitate. Care este cauza acestei treziri la realitate? Este conștientizarea faptului că și-au dedicat energia de-o viață unui lucru deșert care nu poate fi atins cu mâna sau simțit cu inima. Cu cât încearcă mai mult să-l atingă și să-l păstreze, cu atât le scapă mai mult, lăsându-i cu un sentiment accentuat de pierdere și deșertăciune și, bineînțeles, cu sentimente mai puternice de teamă și regret. Fiindcă oamenii au interese și hobbyuri, ei nutresc idealuri și dorințe, iar acestea creează o iluzie care-i face pe oameni să creadă că au abilitatea de a-și controla viețile, de a dirija calea vieții lor și de a-și hotărî modul de existență și obiectivele ei. Sursa acestei iluzii este faptul că oamenii nu urmăresc adevărul, nu au nicio iubire pentru acesta și, bineînțeles, se poate spune că iluzia este provocată de faptul că oamenii nu înțeleg adevărul. Când nu înțeleg adevărul, ei urmăresc adesea, în mod instinctiv, lucruri care le pot satisface trupul sau spiritul. Indiferent cât de îndepărtate de ei pot fi aceste lucruri, atât timp cât ei simt că le pot atinge și le pot obține, sunt dispuși să plătească prețul, chiar investind energie și timp toată viața lor. Fiindcă oamenii nu înțeleg adevărul, își confundă cu ușurință interesele și hobbyurile cu o piatră de temelie sau cu un fel de calificare sau de capital pentru a-și urmări obiectivele vieții, iar pentru asta, sunt dispuși să plătească orice preț. Nu îți dai seama că odată ce plătești acest preț, odată ce pornești pe această cale, îți este hărăzit să pășești pe o cale controlată de Satana, de tendințele lumii și de convenții. În același timp, îți este hărăzit să te cufunzi în mod involuntar în cuva de vopsire a societății, în mașina ei de tocat. Indiferent în ce culoare te vopsește, indiferent în ce formă te toacă, indiferent cât de deformată devine umanitatea ta, te consolezi spunând: „Trebuie să îndur, pentru a-mi realiza idealurile și dorințele și de dragul viitorului meu!” De asemenea, îți spui constant: „Trebuie să mă adaptez la această societate, indiferent în ce culoare sunt vopsit, trebuie să accept și să mă adaptez.” În timp ce te adaptezi la toate aceste medii diferite, te adaptezi și la diferitele culori în care ești vopsit și accepți constant diferite versiuni ale tale, cu diferite stiluri și diferite caractere. În acest fel, oamenii devin, fără să-și dea seama, tot mai amorțiți, tot mai lipsiți de simțul rușinii, iar conștiința și rațiunea lor reușesc tot mai puțin să le călăuzească sau să le controleze gândurile, dorințele și alegerile. În cele din urmă, în diverse proporții, majoritatea oamenilor își ating idealurile și dorințele în timp ce le urmăresc. Bineînțeles, câțiva indivizi, indiferent cum urmăresc sau cât efort și câte greutăți îndură, tot nu reușesc să-și realizeze idealurile și dorințele. Indiferent de finalul absolut, ce dobândesc oamenii? Cei care reușesc dobândesc faimă și profit, în timp ce perdanții poate că sunt incapabili să dobândească această faimă și acest profit, dar primesc același lucru ca oamenii care au reușit – ei primesc diversele suferințe și gânduri negative insuflate de Satana, de această umanitate rea și de întregul mecanism social și întreaga influență rea a societății. Altfel, de ce ar folosi oamenii frecvent expresii precum: „e versat”, „vulpoi bătrân”, „șarpe experimentat și viclean” sau „a trecut prin multe” și așa mai departe? Fiindcă, atunci când îți urmărești idealurile și dorințele, în același timp „înveți” multe în această mare cuvă de vopsire și în această mașină de tocat a societății. „Înveți” lucruri care nu există în instinctele tale fizice – termenul „înveți” ar trebui să fie aici între ghilimele. La ce se referă „înveți”? Înseamnă că societatea, Satana și omenirea rea te îndoctrinează cu diverse gânduri care sfidează conștiința și rațiunea umană normală, făcându-te să trăiești cu tot mai puțină conștiință și rațiune, tot mai lipsit de rușine și să-i disprețuiești tot mai mult pe oamenii normali și pe cei care pășesc pe calea cea dreaptă. În același timp, care este cel mai grav rezultat? Nu numai că îi vei desconsidera tot mai mult pe oamenii cu umanitate, conștiință și rațiune normală, ci, în același timp, vei și invidia și admira actele josnice ale celor care își trădează conștiința și moralitatea și-i vei invidia pentru beneficiile materiale sau economice abundente pe care le dobândesc în urma propriilor acte josnice și a comportamentului lor neadecvat. Nu este aceasta consecința? (Ba da.) Aceasta este o consecință mai îngrozitoare, adică, în timp ce oamenii urmăresc realizarea idealurilor și dorințelor proprii, înfățișarea lor devine tot mai mohorâtă și mai îngrozitoare, ei își pierd treptat conștiința și rațiunea, iar concepția lor morală, concepția despre viață și comportamentul lor devin tot mai rele, mai urâte, mai josnice și mai sordide.

Din momentul în care o persoană începe să aibă interese și hobbyuri până când își realizează idealurile și dorințele, în cursul acestui proces, calea pe care pășește și activitățile în care se implică – adică întreaga situație curentă a vieții sale – se poate spune că reprezintă o situație de viață prinsă în strânsoarea societății și a tendințelor rele. De fapt, reprezintă și un proces în cursul căruia oamenii acceptă de bunăvoie să fie manipulați, călcați în picioare și exploatați de Satana, în timp ce urmăresc realizarea idealurilor și dorințelor proprii. Bineînțeles, este și un proces în cursul căruia Satana corupe oamenii mai mult și în mod mai specific, în toate lucrurile. În fiecare situație pe care o întâmpini, Satana îți insuflă încontinuu ideea că, pentru a-ți realiza obiectivele, trebuie să folosești orice mijloace necesare, abandonând lucruri care sunt pozitive și pe care umanitatea normală s-ar cuveni să le susțină, precum demnitatea umană, integritatea personală, limitele morale, conștiința proprie și criteriile pentru comportamentul personal. Pe când te induce în eroare ca să renunți treptat la acestea, îți și provoacă rațiunea, conștiința și limitele morale, precum și picul de rușine care ți-a mai rămas. După ce încetează să le provoace pe acestea, te împinge să faci încontinuu compromisuri în mijlocul inducerii în eroare, a ispitei, controlului și călcării în picioare venite din partea tendințelor rele. În procesul de a face constant compromisuri, alegi să adopți gândurile și punctele de vedere insuflate de Satana cu privire la modul în care să privești oamenii și lucrurile și în care să te comporți și să acționezi și, de asemenea, practici în mod activ gândurile și punctele de vedere pe care Satana ți le-a împărtășit, precum și căile și metodele pentru felul în care să te comporți și să acționezi. În toate acestea te implici cu reticență și în mod involuntar, dar în același timp, pentru a-ți realiza idealurile și dorințele, le faci pe toate de bunăvoie și în mod activ, cu o atitudine foarte binevoitoare. Pe scurt, în cursul acestui proces, oamenii rămân pasivi, dar dintr-o altă perspectivă, se conformează în mod activ controlului și corupției Satanei. În timp ce urmăresc realizarea idealurilor și dorințelor lor, ei trăiesc tot timpul în marea cuvă de vopsire a tendințelor rele ale societății, în strânsoarea acestora. În mod similar, ei trăiesc cu o mentalitate complexă și contradictorie, fiind atât doritori, cât și nedoritori și într-un mediu real, care este atât complex, cât și contradictoriu. Prin acest proces, pe măsură ce oamenii se apropie mai mult de idealurile, dorințele și obiectivele de viață pe care le urmăreau, ei seamănă tot mai puțin cu ființele umane, conștiința lor devine tot mai amorțită, iar rațiunea lor se împuținează. Totuși, în sinea lor, oamenii cred că au idealuri și dorințe, unii spun chiar că idealurile și dorințele lor reprezintă convingerile lor, că a avea convingeri în inimă înseamnă că au păreri și că trebuie să ai păreri în viață. Ei cred că sunt ființe umane normale fiindcă au păreri și că, prin urmare, ar trebui să urmărească în continuare conform fostelor lor metode și legi de supraviețuire și că, atât timp cât rezultatele acestui lucru sunt bune și îi aduc mai aproape de idealurile și obiectivele vieții lor, atunci merită orice preț plătesc pentru acest lucru, chiar dacă înseamnă că vor pierde totul. În consecință, în mentalitatea contradictorie de a fi atât doritori, cât și nedoritori, oamenii vor continua să accepte controlul Satanei, gândurile, manipularea și șiretlicurile lui. Chiar și atunci când oamenii știu foarte bine că au fost corupți de societate și de tendințele rele, în situațiile de acest gen, ei tot vor continua să urmărească necontenit, cu scopul de a-și realiza idealurile și a-și atinge obiectivele vieții. Poate chiar se felicită singuri pentru faptul că sunt capabili să recurgă la orice mijloace necesare și că nu s-au dat bătuți niciodată, bucurându-se de capacitatea lor de a continua până acum. Examinând comportamentele pe care oamenii le manifestă în timpul urmăririi idealurilor și dorințelor lor, precum și căile pe care le urmează și diversele lor transformări, ce fel de cale este aceea de a urmări realizarea idealurilor și dorințelor oamenilor? (Este o cale care duce la distrugere.) Este o cale fără întoarcere, pe care cu cât merg mai mult oamenii, cu atât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu. Se poate spune și că este o cale a distrugerii. Lângă obiectivele vieții, spre care conduc idealurile și dorințele pe care și le-au stabilit oamenii, îi așteaptă Satana. Și pe drumul spre aceste obiective ale vieții, ceea ce îi însoțește și îi urmează nu este adevărul, nu sunt cuvintele lui Dumnezeu. Atunci cine este? (Este Satana, împreună cu tendințele lui rele și cu diverse filosofii pentru interacțiuni lumești.) Sunt însoțiți de Satana, de controlul, corupția, șiretlicurile și ispitele lui repetate. Aceasta este o cale fără întoarcere, o cale a distrugerii, nu-i așa? (Așa este.) Fiindcă, în timp ce oamenii își urmăresc idealurile și dorințele, ceea ce urmăresc, de fapt, ca obiectiv, nu este materializarea idealurilor și dorințelor proprii, ci mai degrabă folosesc urmărirea acestor lucruri drept forță motoare și temelie pentru a dobândi faimă și profit. Acestea sunt esența și adevărul problemei. Această cale doar îi face pe oameni să tânjească tot mai mult după faimă și profit, după tendințele rele ale lumii. Această cale doar îi conduce pe oameni să se afunde tot mai adânc, făcându-i tot mai depravați și mai lipsiți de raționalitate și privați de conștiință, îndepărtându-i de lucrurile pozitive. În același timp, îi duce tot mai departe de modurile și de obiectivele de viață mai practice pe care ar trebui să le aibă cineva cu umanitate normală. Poate doar să facă firile corupte ale oamenilor să devină mai adânc înrădăcinate și poate doar să-i îndepărteze și mai mult de suveranitatea și de orchestrarea lui Dumnezeu. Bineînțeles, le și îngreunează tot mai mult oamenilor actul de a discerne între lucrurile pozitive și cele negative. Aceasta este o realitate. Așadar, cum putem rezolva aceste probleme? Odată ce înțelegem esența a ceea ce urmăresc oamenii, a idealurilor și dorințelor umane, despre ce ar trebui să avem părtășie? Ar trebui să avem părtășie despre cum să se renunțe la ceea ce urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele umane, nu este așa? (Ba da.)

Tocmai aveam părtășie despre faptul că urmărirea realizării idealurilor și dorințelor unui om este o cale fără întoarcere, un drum care duce la distrugere – atunci, ar trebui să abandoneze oamenii un astfel de mod de viață? (Da.) Ar trebui să renunțe la modul în care trăiesc și să-l schimbe: nu este nici o abordare corectă, nici o cale dreaptă în viață. De vreme ce nu este corectă, ar trebui să renunțe la ea, să schimbe modul în care trăiesc și să adopte o abordare corectă cu privire la viață și la existență. Bineînțeles, ar trebui să adopte o abordare corectă cu privire la modul în care tratează interesele și hobbyurile oamenilor și la modul în care tratează ceea ce urmăresc aceștia, idealurile și dorințele lor. Talentele și înzestrările oamenilor, împreună cu aceste interese și hobbyuri, le permit acestora să-și stabilească idealurile, ceea ce urmăresc și dorințele și, în același timp, le permit și să-și dezvolte obiectivele de urmărit. Aceste obiective nu sunt corecte și vor călăuzi oamenii spre o cale fără întoarcere, îndepărtându-i și mai mult de Dumnezeu și, în cele din urmă, provocându-le distrugerea. De vreme ce nu sunt corecte, care este conduita cea bună? Mai întâi, haideți să analizăm dacă este bine ca oamenii să aibă interese și hobbyuri; adică, pot fi incluse interesele și hobbyurile lor în categoria lucrurilor negative? (Nu, nu pot.) Interesele și hobbyurile oamenilor nu sunt în mod inerent ceva rău și, bineînțeles, chiar nu se poate spune că sunt lucruri negative. Nu ar trebui condamnate sau criticate. Faptul că oamenii au interese, hobbyuri și talente în anumite domenii face parte din umanitatea normală – fiecare persoană le are. Unor oameni le place să danseze, altora să cânte, să deseneze, să interpreteze, unora le place mecanica, economia, ingineria, medicina, agricultura, navigația sau anumite sporturi, altora le place să studieze geografia, geologia sau aviația și, bineînțeles, mai sunt alții cărora le-ar putea plăcea să studieze subiecte chiar mai obscure. Indiferent de interesele și hobbyurile unei persoane, toate fac parte din umanitate și din viața umană normală. Nu ar trebui să fie denigrate drept lucruri negative și nu ar trebui nici să fie criticate, cu atât mai puțin interzise. Adică orice interes sau hobby pe care l-ai putea avea este legitim. De vreme ce orice interes sau hobby este legitim și ar trebui să-i fie permis să existe, cum ar trebui tratate idealurile și dorințele legate de acestea? De exemplu, unor oameni le place muzica. Ei spun: „Vreau să devin muzician sau dirijor”, apoi ignoră orice altceva, pentru a merge să studieze și să se perfecționeze în domeniul muzicii, îndreptându-și obiectivele și direcția vieții spre ocuparea poziției de muzician. Asta este ceea ce trebuie să facă? (Nu este.) Dacă nu crezi în Dumnezeu, dacă faci parte din lume și îți petreci viața realizând idealurile și dorințele stabilite de propriile interese și hobbyuri, nu avem nimic de spus despre acest lucru. Acum, fiind credincios în Dumnezeu, dacă ai astfel de interese și hobbyuri și vrei să-ți dedici întreaga viață, plătind pe tot parcursul ei prețul pentru a realiza idealurile și dorințele stabilite de propriile interese și hobbyuri, este această cale bună sau rea? Merită promovată? (Nu merită promovată.) Haideți să nu vorbim încă dacă merită promovată sau nu; s-ar cuveni ca totul să fie rezolvat în mod solemn, deci cum faci acest lucru, pentru a stabili dacă această chestiune este corectă sau greșită? Trebuie să te gândești dacă tot ceea ce urmărești, idealurile și dorințele pe care le-ai stabilit au vreo legătură cu învățăturile lui Dumnezeu și cu mântuirea și așteptările Lui pentru tine, cu intenția lui Dumnezeu de a mântui omenirea, cu misiunea și cu datoria ta, dacă te vor ajuta să-ți duci la capăt misiunea și să-ți îndeplinești datoria mai eficient sau dacă îți vor mări șansele de a fi mântuit și te vor ajuta să dobândești mulțumirea intențiilor lui Dumnezeu. În calitate de persoană obișnuită, este dreptul tău să urmărești idealuri și dorințe, dar când îți realizezi propriile idealuri și dorințe și urmărești această cale, te vor conduce ele pe calea mântuirii? Te vor conduce ele pe calea temerii de Dumnezeu și a feririi de rău? Te vor conduce ele, în cele din urmă, la rezultatul supunerii absolute față de Dumnezeu și închinării la El? (Nu te vor conduce.) Acest lucru este sigur. De vreme ce nu te vor conduce, atunci, în calitate de credincios în Dumnezeu, sunt pozitive sau negative idealurile și dorințele stabilite datorită intereselor, hobbyurilor și chiar și talentelor și înzestrărilor tale? Ar trebui sau nu să le ai? (Sunt negative; nu ar trebui să le avem.) Nu ar trebui să le ai. Așadar, ce devine natura idealurilor și dorințelor unei persoane? Devin ele lucruri pozitive sau negative? Devin un drept pe care ar trebui să-l ai sau ceva ce nu ar trebui să ai? (Devin lucruri negative, ceva ce nu ar trebui să am.) Devin ceva ce nu ar trebui să ai. Unii oameni spun: „Atunci, dacă nu ar trebui să le am, asta sigur înseamnă că Tu îmi iei drepturile!” Nu îți iau drepturile; vorbesc despre ce fel de cale ar trebui să urmeze oamenii și cum să urmărească adevărul. Nu îți iau drepturile; libertatea de alegere îți aparține, ai voie să alegi. Dar cât privește care este natura acestei chestiuni și cum ar trebui judecată, avem o bază pentru argumentele noastre și nu vorbim la întâmplare. Dacă iei cuvintele lui Dumnezeu drept bază și vorbești din perspectiva adevărului, atunci, idealurile și dorințele unei persoane nu sunt lucruri pozitive. Bineînțeles, pentru mai multă precizie, dacă tu, în calitate de credincios în Dumnezeu, dorești să urmărești adevărul și să obții mântuirea, dacă dorești să urmărești adevărul și să ajungi să te temi de Dumnezeu, să te ferești de rău și să te supui lui Dumnezeu, atunci nu ar trebui să ai aceleași idealuri și dorințe pe care le au oamenii mondeni. Cu alte cuvinte, dacă vrei să urmărești adevărul și să obții mântuirea, atunci ar trebui să renunți la ceea ce urmărești, la idealurile și dorințele tale. Ca să formulăm altfel, dacă vrei să urmărești adevărul și să obții mântuirea, atunci, nu ar trebui să-ți urmărești propriile idealuri și dorințe și mai ales nu ar trebui să folosești urmărirea acestor idealuri și dorințe în scopul de a obține faimă și profit. Putem formula lucrurile astfel? (Da.) Totul este clar acum. În calitate de credincios în Dumnezeu, de vreme ce ești dornic să urmărești adevărul și vrei să obții mântuirea, atunci ar trebui să renunți la ceea ce urmărești, la idealurile și dorințele tale, ar trebui să abandonezi această cale, care este cea a căutării faimei și profitului și să renunți la aceste idealuri și dorințe. Nu ar trebui să alegi realizarea idealurilor și dorințelor proprii ca obiectiv al vieții tale; în schimb, acesta ar trebui să fie să urmărești adevărul și să obții mântuirea.

Unii oameni întreabă: „De vreme ce nu pot să realizez ceea ce urmăresc, idealurile și dorințele mele și am renunțat la toate, ce ar trebui să fac în legătură cu interesele și hobbyurile mele?” Asta este treaba ta. Deși poate că ai interese și hobbyuri, atât timp cât ele nu perturbă ceea ce urmărești în mod normal, nu intervin în realizarea datoriei și în finalizarea misiunii tale și nu-ți afectează obiectivele vieții sau calea pe care o urmezi, tu poți păstra aceste interese și hobbyuri. Bineînțeles, se poate înțelege și astfel: dat fiind că aceste interese și hobbyuri fac parte din umanitatea ta, atunci, s-ar putea spune și că îți sunt date de Dumnezeu. Toate aspectele, precum înfățișarea unei persoane, familia, pregătirea și mediul de supraviețuire, au fost predestinate de Dumnezeu. Prin urmare, nu putem nega faptul că și interesele și hobbyurile pe care le ai sunt date tot de Dumnezeu. Acest fapt nu poate fi negat, este sigur. De pildă, unii oameni sunt pricepuți la limbi străine, la desen, la muzică, la distingerea sunetelor, a culorilor, etc. Indiferent dacă aceste lucruri sunt aptitudinile tale speciale sau interese și hobbyuri, s-ar putea spune că toate fac parte din umanitate. De ce le dă Dumnezeu oamenilor anumite interese și hobbyuri? Pentru a-ți face viața umană puțin mai bogată și mai plină de culoare, astfel încât viața ta să poată fi însoțită de anumite elemente de divertisment și relaxare, fără să afecteze faptul că mergi pe calea cea dreaptă în viață, făcându-ți viața mai puțin plictisitoare, mai puțin neinteresantă și mai puțin monotonă. De exemplu, când vine momentul cântării imnurilor la adunări, cineva care știe să cânte la un instrument muzical poate acompania interpretarea, cântând la pian sau la chitară. Dacă nimeni nu ar ști să cânte, atunci toți ar fi privați de această plăcere. Dacă este cineva care să ofere un acompaniament, atunci, rezultatul va fi mult mai bun decât dacă ar cânta fără acompaniament și le va plăcea tuturor. În același timp, acest lucru lărgește orizonturi, îmbogățește experiențe, viața capătă mai multă substanță, oamenii simt că este mai frumoasă și devin mai binedispuși. Acest lucru este benefic atât pentru umanitatea lor normală, cât și pentru calea pe care o urmează în credința în Dumnezeu. De pildă, dacă îți place să desenezi, atunci, când viața fraților și surorilor devine monotonă, poți să faci desene comice și să ilustrezi expresiile și fețele negative ale anumitor oameni, precum și remarcile lor negative, sub formă de benzi desenate ingenioase și amuzante, apoi, să le aduni într-o mică broșură și să le împărtășești tuturor, inclusiv acelor persoane pesimiste. Când o văd și zic: „Vai, eu sunt în desenul ăsta?”, vor chicoti, se vor înveseli și nu vor mai fi negativi. Nu este acesta un lucru bun? Nu a presupus prea mult efort, dar i-a ajutat să iasă destul de ușor din negativitatea lor. În timpul liber, să deseneze, să cânte la diverse instrumente muzicale, să discute despre artă sau să exploreze actoria și să interpreteze diverse personaje, inclusiv diferite tipuri de oameni negativi, diferite tipuri de indivizi aroganți și diversele manifestări ale antihriștilor care acționează arbitrar poate ajuta oamenii să-și îmbunătățească discernământul și să-și lărgească orizonturile. Nu este acesta un lucru bun? Cum să nu fie utile aceste interese și hobbyuri? Le sunt benefice oamenilor. Totuși, dacă nutrești idealuri și dorințe datorită intereselor și hobbyurilor tale, iar acestea au efectul de a te dirija spre o cale fără întoarcere, atunci, ele nu sunt bune pentru tine. Dar dacă le aplici propriei vieți într-un mod care este eficient pentru umanitatea ta, dacă îți face viața mai bogată și mai plină de culoare, iar pe tine te face mai ingenios și mai vesel, trăind mai sănătos, liber și dezinvolt, atunci interesele și hobbyurile tale vor avea un efect pozitiv, aducând beneficii tuturor și oferindu-ți edificare, fără să-ți afecteze îndeplinirea datoriei și finalizarea misiunii. Bineînțeles, într-o anumită măsură, te vor ajuta să-ți îndeplinești datoria. Când te simți abătut și descurajat, să interpretezi un cântec, să cânți la un instrument sau să cânți o muzică vioaie și ritmată îți poate îmbunătăți starea de spirit, permițându-ți să vii înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Nu vei mai nutri negativitate, nu te vei mai plânge sau nu vei mai vrea să abandonezi. În același timp, îți vei descoperi slăbiciunile și defectele, dându-ți seama că ești prea fragil și incapabil să faci față loviturilor sau obstacolelor. A cânta la un instrument te va ajuta să-ți îmbunătățești dispoziția; asta se numește să știi cum să trăiești. Nu au avut aceste interese și hobbyuri un efect pozitiv? (Ba da.) Interesele și hobbyurile pot fi considerate instrumente care, atunci când sunt folosite în mod corespunzător, îți pot schimba dispoziția, permițându-ți să trăiești o viață mai normală și mai rațională. Într-o anumită măsură, ele îți pot accelera sau facilita intrarea în adevărul-realitate și-ți pot oferi un instrument suplimentar care să te ajute să-ți realizezi îndatoririle. Bineînțeles, unii oameni au o umanitate rea și diabolică; sunt mereu ambițioși, au firea unui antihrist sau chiar sunt antihriști. Pentru ei, a avea interese și hobbyuri poate fi problematic, fiindcă ar putea să le folosească drept capital și să se creadă foarte importanți, ceea ce le alimentează, fără îndoială, agresivitatea și îndrăzneala de a face fapte diabolice. Prin urmare, interesele și hobbyurile în sine nu sunt lucruri rele sau negative. Oamenii buni și normali le folosesc pentru lucruri pozitive, în timp ce indivizii răi, diabolici și negativi le folosesc pentru a face fapte diabolice și rele. Așadar, interesele și hobbyurile te pot face fie mai bun, fie mai rău, nu-i așa? (Ba da.) Haideți să revenim la tema privind modul de a renunța la ceea ce urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor. După ce înțeleg esența intereselor și a hobbyurilor, oamenii nu ar trebui să vadă doar latura pozitivă a intereselor și hobbyurilor cuiva și categoric nu ar trebui să respingă oamenii care au interese sau hobbyuri. Interesele și hobbyurile fac parte din umanitatea normală și oamenii ar trebui să le trateze în mod corect. Cu excepția cazului în care interesele și hobbyurile tale încep să afecteze viețile altora sau să le provoace disconfort sau dacă îți păstrezi interesele și hobbyurile cu prețul afectării sau perturbării altora, atunci, acest lucru este nepotrivit. În afară de acest caz, interesele și hobbyurile tale sunt legitime și se speră că oamenii le pot trata cum se cuvine, că se pot folosi de ele și le pot utiliza în mod rezonabil. Bineînțeles, cel mai bun și cel mai corect mod de a te folosi de ele și de a le utiliza este să-ți lași interesele și hobbyurile să aibă cel mai mare impact asupra lucrării pe care o faci și asupra îndatoririlor pe care le realizezi să te folosești de ele cât mai mult posibil, fără a le lăsa să se irosească. Unii oameni spun: „Interesele și hobbyurile mele pot juca un rol semnificativ în realizarea îndatoririlor mele, dar simt că, acum, cunoștințele mele în acest domeniu nu sunt suficiente și destul de cuprinzătoare. Vreau să mă perfecționez și să realizez un studiu mai bun și mai sistematic al subiectelor aferente acestui domeniu, iar apoi, să-l aplic îndatoririlor mele. Pot să fac asta?” Da, poți. Casa lui Dumnezeu vă încurajează în mod repetat să continuați să învățați. Cunoștințele sunt un instrument, iar dacă nu conțin ceva care să te macine sau să-ți destrame gândurile, poți să studiezi și să-ți aprofundezi înțelegerea cu privire la acestea. Le poți folosi ca pe un instrument pozitiv și benefic pentru a-ți realiza îndatoririle, permițându-le să fie eficiente și să aibă un impact. Nu este acesta un lucru bun? Nu este aceasta o abordare potrivită? (Ba da.) Bineînțeles, această metodă de practică este și un mod potrivit de a-ți trata interesele și hobbyurile și, în același timp, este un mod corect de a renunța la ceea ce urmărești, la idealurile și dorințele tale. Te folosești de interesele și hobbyurile tale și le utilizezi corect, nu le folosești ca să realizezi obiective personale sau ca să atingi obiectivul de a urmări satisfacerea ambițiilor și a poftelor personale. Atunci, acest lucru este legitim și este un mod de practică exact și, bineînțeles, este și un mod de practică pozitiv și corect. Mai mult, servește și drept cale concretă pentru felul în care să renunți la ceea ce urmărești, la idealuri și dorințele.

Am clarificat aspectul legat de felul în care să tratați corect interesele și hobbyurile; acum, la ce se referă cu adevărat renunțarea? Nu criticăm și nu condamnăm interesele și hobbyurile, mai degrabă disecăm ceea ce urmăresc oamenii, idealurile și dorințele pe care le stabilesc având interesele și hobbyurile drept temelie și capital. În consecință, trebuie să se renunțe cu adevărat la ceea ce urmăresc, la idealuri și dorințe. Mai devreme, am avut părtășie despre ideea de a-ți lăsa interesele și hobbyurile să joace un rol pozitiv și să producă un efect pozitiv – aceasta este o metodă activă de practică pentru renunțarea la ceea ce urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor. Din altă privință, oamenii nu ar trebui să-și urmărească propriile idealuri și dorințe, fiindcă au interese și hobbyuri – aceasta este o formă mai practică de renunțare. Cu alte cuvinte, un aspect este să-ți utilizezi bine interesele și hobbyurile, iar altul este că nu ar trebui să urmărești idealuri și dorințe stabilite datorită propriilor interese și hobbyuri, adică nu urmări obiectivele vieții pe care le ai datorită intereselor și hobbyurilor tale. Așadar, cum ai putea să stabilești dacă folosești interese și hobbyuri în mod normal și nu urmărești idealuri și dorințe? Dacă ai un interes sau un hobby și-l aplici corect lucrării tale, îndeplinirii datoriei tale și propriei vieți de zi cu zi, dacă obiectivul a ceea ce urmărești nu este să faci paradă sau să te lauzi singur, dacă acesta sigur nu este să-ți crești popularitatea sau să dobândești stima, elogiul și admirația celorlalți și, firește, mai ales dacă nu este să îi faci pe oameni să-și găsească loc în inimile lor pentru tine datorită intereselor și hobbyurilor tale și, astfel, să ți se dedice și să te urmeze, atunci ai realizat o aplicare pozitivă, potrivită, adecvată și rațională a intereselor și hobbyurilor tale, care este în concordanță cu umanitatea normală și în acord cu intențiile lui Dumnezeu și le utilizezi conform adevărurilor-principii. Dar dacă, în timp ce utilizezi sau aplici interesele și hobbyurile tale, îi forțezi pe ceilalți să te admire și să te accepte, cu scopul deosebit de puternic de a face paradă, dacă-i împingi pe alții într-un mod lipsit de scrupule, nerușinat și forțat să te asculte și să te accepte, satisfăcând vanitatea pe care o dobândești în urma etalării intereselor și hobbyurilor tale, indiferent cum se simt ceilalți, folosindu-ți, în cele din urmă, interesele și hobbyurile drept capital pentru a-i controla pe ceilalți, pentru a câștiga un loc în inimile lor și a dobândi prestigiu în rândul oamenilor și dacă, în cele din urmă, obții faimă și profit ca urmare a propriilor interese și hobbyuri, atunci, aceasta nu este nici o utilizare legitimă a intereselor și hobbyurilor, nici o folosire normală a lor. Astfel de acțiuni ar trebui condamnate, ar trebui discernute și respinse de ceilalți și, bineînțeles, oamenii ar trebui să renunțe și la acestea. Când te folosești de ocazii de a-ți realiza îndatoririle sau îți oferi singur pretextul de a fi conducător, cineva cu răspundere sau un talent extraordinar, în scopul de a le arăta celorlalți că ai anumite talente și aptitudini și de a le arăta că interesele și hobbyurile tale le depășesc pe ale lor, acest mod de a face lucrurile este nepotrivit. Presupune să folosești utilizarea intereselor și hobbyurilor tale ca pretext pentru a dobândi prestigiu în rândul oamenilor și pentru a-ți satisface propriile ambiții și dorințe. Mai precis, acest proces sau plan de acțiune se reduce la exploatarea intereselor și hobbyurilor tale și a admirației oamenilor pentru acestea, ca să realizezi ceea ce urmărești, idealurile și dorințele tale. La acest lucru ar trebui să renunți. Unii oameni spun: „După ce am auzit asta, tot nu știu cum să renunț.” În realitate, este ușor să renunți? Atunci când ai anumite interese și hobbyuri unice, dacă nu faci nimic, aceste interese și hobbyuri rămân în umanitatea ta și nu au nicio legătură cu calea pe care o urmezi. Totuși, odată ce îți etalezi constant interesele și hobbyurile, încercând să obții faimă în rândul oamenilor sau să-ți sporești popularitatea, să te faci cunoscut mai multor oameni și să atragi mai multă atenție, acest proces și acest plan de acțiune nu sunt simple moduri de a face lucrurile. Când sunt combinate toate aceste acțiuni și comportamente, ele alcătuiesc calea pe care o urmează o persoană. Așadar, care este această cale? Este un efort să urmărești realizarea idealurilor și dorințelor tale în casa lui Dumnezeu, să urmărești admirația celorlalți și să obții satisfacerea propriilor ambiții și dorințe. Odată ce începi să urmărești așa ceva, calea pe care o urmezi devine una fără întoarcere, o cale care conduce spre distrugere. Nu ar trebui să te schimbi degrabă, să revii asupra acestor acțiuni și să renunți la ele și la aceste ambiții și dorințe? Unii ar putea spune: „Tot nu știu cum să renunț.” Atunci, nu o face. Ce înseamnă „nu o face”? Înseamnă că ar trebui să-ți păstrezi interesele și hobbyurile ascunse și să faci tot posibilul să nu le etalezi. Unii pot întreba: „Dar dacă realizarea îndatoririlor mele o cere, ar trebui să le arăt?” Când ar trebui, când este obligatoriu să le arăți, atunci ar trebui să o faci – este momentul potrivit pentru asta. Totuși, dacă în prezent ești pe calea urmăririi idealurilor și dorințelor tale, atunci, nu le dezvălui. Când simți nevoia de a te lăuda cu ele, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu, să iei o hotărâre fermă, să-ți înăbuși aceste dorințe și, în același timp, să accepți analiza atentă și disciplinarea lui Dumnezeu, să-ți controlezi inima și să-ți înăbuși din fașă ambițiile și dorințele, făcându-le să dispară și nelăsându-le niciodată să se transforme în realitate – este bine așa? (Da.) Este ușor de făcut? Nu este ușor, nu-i așa? Cine are puțin talent, dar nu vrea să se laude cu el? Ca să nu mai vorbim despre cei care au vreo aptitudine specială. Unii oameni știu să gătească și să pregătească mâncăruri și vor să se laude cu asta oriunde merg, ba chiar își zic „Frumusețea Tofului” sau „Regina Tăițeilor”. Merită aceste aptitudini minore să fie etalate? Dacă ar fi ca ei să aibă înzestrări excepționale, cât de exagerată ar deveni aroganța lor? Fără îndoială că ar ajunge pe o cale fără întoarcere. Bineînțeles, pe lângă faptul că oamenii urmează calea greșită sau o cale fără întoarcere din cauza intereselor și hobbyurilor lor, majoritatea au adeseori gânduri active din cauza intereselor și hobbyurilor proprii, pe parcursul credinței în Dumnezeu. În vreme ce cred în Dumnezeu și-și îndeplinesc îndatoririle, în mintea lor, ei analizează constant idealurile și dorințele pe care le-au stabilit sau poate că își reamintesc încontinuu idealurile și dorințele lor nerealizate, spunându-și constant în sufletul lor că încă au aceste idealuri și dorințe care nu s-au realizat niciodată. Deși nu au plătit niciodată un preț specific și nu au adoptat nicio practică specifică pentru aceste lucruri, aceste idealuri și dorințe au prins rădăcini adânci în inimile lor, iar ei nu au renunțat niciodată la ele.

Mai devreme, am avut părtășie și am disecat faptul că urmărirea realizării idealurilor și dorințelor, precum și urmarea căii acestei lumi, sunt o cale fără întoarcere, un drum care conduce spre distrugere. Aceasta și urmărirea adevărului sunt precum două linii paralele, nu va exista niciodată un punct în care aceste linii se vor intersecta și, bineînțeles, nici ele între ele nu se vor intersecta vreodată. Dacă tu crezi în Dumnezeu și dorești să urmărești adevărul și să obții mântuirea, atunci, trebuie să renunți complet la orice idealuri și dorințe pe care le aveai în inimă înainte. Nu le păstra și nu le prețui; ar trebui abandonate. A urmări realizarea idealurilor și dorințelor tale și a urmări adevărul sunt precum calea uleiului și cea a apei. Dacă ai idealuri și dorințe și vrei să le realizezi, vei fi incapabil să urmărești adevărul. Dacă, printr-o înțelegere a adevărului și după atâția ani de experiență, dorești să-ți propui să urmărești adevărul într-un mod echilibrat, atunci ar trebui să abandonezi vechile idealuri și dorințe, eliminându-le complet din conștiința ta sau din adâncul sufletului tău. Dacă dorești să urmărești adevărul, atunci, idealurile și dorințele tale nu se vor împlini niciodată. În schimb, ele îți vor tulbura urmărirea adevărului și intrarea în adevărul-realitate, în timp ce te vor trage în jos și-ți vor face calea urmăririi adevărului obositoare și dificilă. De vreme ce știi că nu vei fi capabil să-ți realizezi idealurile și dorințele, este mai bine să rupi legătura în mod decisiv cu ele și să renunți complet la ele; nu te mai gândi niciodată la ele și nu-ți mai face iluzii în privința lor. Dacă spui: „Încă nu mă interesează foarte mult calea urmăririi adevărului și a obținerii mântuirii. Încă nu știu dacă pot să urmăresc adevărul, dacă sunt un urmăritor al adevărului. Încă îmi este neclară această cale a obținerii mântuirii. În schimb, am o cale foarte concretă către urmărirea idealurilor și dorințelor lumești și un plan și o strategie foarte concretă.” Dacă așa stau lucrurile, atunci poți să renunți la calea urmăririi adevărului și a realizării îndatoririlor tale, ca să mergi să-ți realizezi idealurile și dorințele. Bineînțeles, în cazul în care nu ești sigur dacă să-ți urmărești propriile idealuri și dorințe sau adevărul, te sfătuiesc să rămâi calm o perioadă. Poate mai rămâi un an sau doi în casa lui Dumnezeu: cu cât mănânci și bei mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu cât experimentezi mai multe medii, cu atât mai mult ți se vor maturiza perspectiva și abordarea față de modul în care privești lucrurile, ți se vor îmbunătăți dispoziția și starea, lucru care va fi, fără îndoială, o binecuvântare imensă pentru tine. Este posibil ca, după doi ani, să ajungi să înțelegi anumite adevăruri, dobândind o perspectivă complexă asupra lumii și asupra umanității; atunci, vei fi capabil să renunți complet la idealurile și dorințele tale și să Îl urmezi de bunăvoie pe Dumnezeu pentru tot restul vieții, acceptându-I orchestrările. Indiferent cât de mari sunt greutățile pe care le-ai putea înfrunta în casa lui Dumnezeu, vei fi capabil să-ți îndeplinești în continuare îndatoririle și să-ți duci la capăt misiunea. Și cel mai important lucru este că vei fi luat o hotărâre fermă și vei fi decis să-ți abandonezi idealurile și dorințele anterioare, ceea ce îți permite să urmărești adevărul într-un mod echilibrat, fără ezitare. Totuși, dacă nu poți fi sigur acum și dorești să reevaluezi peste un an sau doi dacă poți urmări adevărul, casa lui Dumnezeu nu te va forța și nu va spune: „Ești distras și nestatornic.” După un an sau doi, când vei citi mai mult din cuvintele lui Dumnezeu, vei asculta mai multe predici, vei înțelege puțin din adevăr și umanitatea ți se va maturiza, perspectiva felului în care privești lucrurile, concepția despre viață și viziunea asupra lumii ți se vor schimba. În acel moment, alegerile tale vor fi oarecum mai exacte decât sunt acum, sau, ca să folosim o expresie a non-credincioșilor, în acel moment vei ști de ce ai nevoie tu personal, ce cale trebuie să urmezi și ce fel de persoană trebuie să fii. Acesta este un aspect. Să presupunem că tu chiar nu ești interesat să crezi în Dumnezeu și doar ai făcut-o fiindcă părinții sau colegii de serviciu ți-au prezentat Evanghelia și ai acceptat ca să salvezi aparențele sau din politețe; fără nicio tragere de inimă, participi la adunări și îți îndeplinești îndatoririle în casa lui Dumnezeu, în timp ce te gândești că frații și surorile de la biserică nu sunt răi și măcar nu hărțuiesc oamenii, iar casa lui Dumnezeu este un loc al rațiunii, unde adevărul are autoritate și unde oamenii nu sunt supuși oprimării sau hărțuirii de către ceilalți și simți că este mai bună casa lui Dumnezeu decât lumea non-credincioșilor; dar nu ai renunțat niciodată la idealurile și dorințele tale și ele nu s-au schimbat, ba dimpotrivă, aceste idealuri și dorințe pe care le aveai înainte au devenit mai puternice și mai clare în adâncul inimii, minții și spiritului tău; și pe măsură ce ele devin mai pronunțate, descoperi că, atunci când vine vorba de credința în Dumnezeu, de adevărul despre care avem părtășie, precum și de cuvintele, acțiunile și modurile de viață zilnice, etc., aceste idealuri și dorințe sunt tot mai monotone și mai anoste; simți disconfort și este exclus să urmărești adevărul, nu te interesează absolut deloc să-l urmărești și nu ai în minte nicio opinie bună despre alegerea căii corecte în viață, despre cum să te comporți adecvat sau despre ce constituie lucruri pozitive; dacă ești o astfel de persoană, atunci îți spun să mergi de îndată să-ți urmărești propriile idealuri și dorințe! Există un loc pentru tine în această lume, un loc în mijlocul tendințelor complexe și haotice ale răului. Îți vei realiza fără îndoială idealurile și dorințele exact cum speraseși și vei obține lucrurile pe care ți le dorești. Casa lui Dumnezeu nu este un loc potrivit în care să rămâi, nu este locul tău ideal și, cu siguranță, calea urmăririi adevărului nu este cea pe care vrei să o urmezi și, mai ales, nu este cea de care ai nevoie. Profită chiar acum, cât timp idealurile și dorințele tale prind formă și cât timp ești încă tânăr și ai energia sau resursele necesare ca să mergi să te zbați în lume, părăsește degrabă casa lui Dumnezeu, du-te și realizează-ți idealurile și dorințele. Casa lui Dumnezeu nu te va reține. Nu aștepta până în ziua când îți vei pierde speranța de a primi binecuvântări și nu vei avea nimic de spus despre mărturia ta experiențială, când nu ți-ai terminat de îndeplinit îndatoririle în mod corespunzător și te vei trezi, într-un final, la vârsta de cincizeci, șaizeci, șaptezeci, chiar optzeci de ani, dorind să urmărești adevărul – atunci va fi prea târziu. Dacă nu vei dori să rămâi în casa lui Dumnezeu, atunci te vei lăsa pradă distrugerii. Oamenii ca tine nu au nevoie să se opună voinței lor și să renunțe la ceea ce urmăresc, la idealurile și dorințele lor. Fiindcă premisa despre care am discutat pentru a renunța la ceea ce urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor este că tu ești o persoană care urmărește adevărul sau că, deși momentan încă nu ai început să-l urmărești, ți-ai pus în gând să devii o astfel de persoană și nu vei părăsi casa lui Dumnezeu indiferent dacă obții sau nu mântuirea, indiferent dacă trăiești sau mori. Mă adresez oamenilor de acest fel. Bineînțeles, ar trebui să adaug o notă explicativă: fiindcă astăzi am părtășie despre subiectul „renunțării la ceea ce urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor”, pornesc de la premisa că oamenii sunt dornici să urmărească adevărul și să obțină mântuirea. Sunt vizați în mod special oamenii care sunt dornici să urmărească adevărul și să obțină mântuirea. În afară de aceștia, nu este nevoie să asculte subiectul zilei de azi cei pe care nu îi preocupă calea, direcția, dorința sau hotărârea de a urmări adevărul și de a obține mântuirea. Aceasta este nota explicativă pe care am adăugat-o; este necesară, nu-i așa? (Da.) Le acordăm oamenilor libertate, nu forțăm pe nimeni. Orice adevăr-principiu, orice învățătură, aprovizionare, sprijin sau ajutor este oferit oamenilor pe baza raționalității și cu condiția ca ei să fie dornici. Dacă nu dorești să asculți, poți să-ți acoperi urechile și nici să nu asculți, nici să nu accepți subiectul, sau poți și să pleci – ambele variante sunt acceptabile. Nu este nimeni forțat să accepte părtășia despre adevăr din casa lui Dumnezeu. Dumnezeu le acordă oamenilor libertate și nu obligă pe nimeni. Spune-Mi, este acesta un lucru bun? (Da.) Este nevoie să-i forțăm? (Nu.) Nu este nevoie de forță. Adevărul aduce viață, viață veșnică. Dacă dorești să-l primești, iar apoi îl accepți și i te supui, atunci, îl vei primi. Dacă nu-l accepți, ci îl respingi și te împotrivești, atunci nu-l vei obține. Indiferent dacă-l poți obține sau nu, trebuie să accepți consecințele. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.)

Motivul pentru care avem părtășie despre nevoia de a renunța la anumite lucruri în timp ce urmărim adevărul este că urmărirea lui și obținerea mântuirii sunt similare momentului când oamenii participă la un maraton. Concurenții care participă la un maraton nu au nevoie de o forță fizică extraordinară sau de aptitudini excepționale, ci trebuie să aibă o anumită rezistență și perseverență și trebuie să aibă credință, precum și hotărârea de a persevera. Bineînțeles, în timp ce participă la un maraton, în afara acestor elemente spirituale, oamenii trebuie și să renunțe treptat la anumite poveri, pentru a-și atinge destinația mai ușor, mai liber sau într-un mod care se armonizează mai bine cu dorințele lor. Maratonul, ca sport, nu ține cont de clasamentul participanților care ajung la destinație; mai degrabă ține cont de performanța persoanelor de-a lungul evenimentului, de perseverența, rezistența lor și tot ce îndură ei pe parcursul acestei activități. Nu este așa? (Ba da.) Când vine vorba de credința în Dumnezeu, urmărirea adevărului și, în cele din urmă, obținerea mântuirii sunt similare unui maraton; necesită un proces foarte lung, iar în acest proces, necesită și să renunți la multe lucruri care nu au legătură cu urmărirea adevărului. Aceste lucruri nu numai că pur și simplu nu au legătură cu adevărul, ci, mai important, te pot împiedica să-l urmărești. În consecință, în timp ce renunți la aceste lucruri și le înlături, este posibil să experimentezi în mod inevitabil o oarecare durere și să trebuiască să abandonezi anumite lucruri și să faci alegeri corecte. Urmărirea adevărului le cere oamenilor să renunțe la multe lucruri, fiindcă acestea se abat de la calea urmăririi lui și contrazic obiectivele corecte ale vieții și direcția spre care Dumnezeu îi călăuzește pe oameni. Orice contrazice adevărul și împiedică o persoană să-l urmărească și să urmeze calea corectă în viață este un lucru negativ, având ca scop urmărirea faimei și a profitului sau obținerea unor rezultate precum proprietăți și bani din abundență. Această cale a urmăririi realizării idealurilor și dorințelor personale se bazează pe abilitățile oamenilor, precum și pe cunoștințele lor, pe gândurile și punctele lor de vedere false și pe diversele lor filosofii pentru interacțiuni lumești, precum și pe diversele lor metode, șiretlicuri și uneltiri. Cu cât cineva urmărește mai mult realizarea propriilor idealuri și dorințe, cu atât se îndepărtează mai mult de adevăr, de cuvintele lui Dumnezeu și de calea cea dreaptă pe care i-a indicat-o Dumnezeu. Așa-zisele idealuri și dorințe din inima ta sunt, de fapt, lucruri deșarte, nu te pot învăța cum să te comporți, cum să te închini lui Dumnezeu și cum să-L înțelegi sau cum să te supui lui Dumnezeu, voii Lui și Suveranului, printre alte astfel de lucruri pozitive. Când îți urmărești idealurile și dorințele, nu vei obține niciunul dintre aceste lucruri deopotrivă pozitive și valoroase, care corespund adevărului. Orice cale a vieții orientată spre ceea ce urmăresc oamenii, spre idealurile și dorințele lor are același obiectiv, aceeași esență și natură supremă – toate contrazic adevărul. Totuși, calea urmăririi adevărului este diferită. Ea îți va călăuzi în mod corect calea vieții – acesta este un fel de a o spune oarecum general. Mai precis, îți va da în vileag gândurile și punctele de vedere incorecte și denaturate privind felul în care tratezi diverși oameni, diverse evenimente și lucruri. În același timp, te va informa, te va călăuzi, îți va furniza și te va învăța să ai gânduri și puncte de vedere corecte și precise. Bineînțeles, îți va spune și ce fel de gânduri și puncte de vedere să ai atunci când privești oamenii și lucrurile, când te comporți și când acționezi. Această cale a urmăririi adevărului îți spune cum să te comporți, cum să trăiești în limitele umanității normale și cum să te comporți conform adevărurilor-principii. Ar trebui măcar să nu cobori sub standardul de conștiință și rațiune – ar trebui să trăiești ca un om și ca om. În afară de asta, această cale te informează mai precis în legătură cu gândurile, punctele de vedere, perspectivele și atitudinile pe care ar trebui să le ai când privești fiecare chestiune și faci fiecare lucru. Aceste gânduri, puncte de vedere, perspective și atitudini corecte sunt, în același timp, criteriile și principiile corecte de comportament personal și de acțiune pe care ar trebui să le susții. Când o persoană atinge sau intră în realitatea de a privi oamenii și lucrurile, a se comporta și a acționa în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu, acea persoană a devenit mântuită. Odată ce o persoană este mântuită și dobândește adevărul, punctul său de vedere față de lucruri se va transforma complet, corespunzând perfect cuvintelor lui Dumnezeu și fiind în acord cu Dumnezeu. Când ajunge în această etapă, o persoană nu se va mai răzvrăti împotriva lui Dumnezeu, iar El nu o va mai mustra și judeca și nici nu o va disprețui. Explicația este că această persoană nu mai este un dușman al lui Dumnezeu, nu I se mai împotrivește, iar Dumnezeu a devenit cu adevărat și pe bună dreptate Creatorul ființelor Lui create. Oamenii s-au întors sub stăpânirea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu se bucură de închinarea, supunerea și frica pe care oamenii ar trebui să I le ofere. Totul se așază de la sine. Toate lucrurile create de Dumnezeu sunt pentru omenire, iar omenirea, la rândul ei, gestionează toate lucrurile sub suveranitatea lui Dumnezeu. Toate lucrurile sunt sub gestionarea omenirii, totul urmează regulile și legile stabilite de Dumnezeu, progresând și mergând mai departe în mod ordonat. Omenirea se bucură de toate lucrurile pe care le-a creat Dumnezeu și acestea există în mod ordonat sub gestionarea omenirii. Toate lucrurile sunt pentru omenire, iar omenirea este pentru toate lucrurile. Toate acestea sunt foarte armonioase și ordonate, toate provin din suveranitatea lui Dumnezeu și din mântuirea omenirii de către El. Chiar este un lucru minunat. Acesta este unul dintre înțelesurile supreme ale renunțării la ceea ce se urmărește, la idealuri și dorințe. Vezi tu, deși acum renunți la idealurile și dorințele temporare, în final, ceea ce dobândești este adevărul, este viața, este lucrul cel mai prețios. Prin comparație cu idealurile și dorințele lipsite de valoare la care renunți, acestea sunt de cine știe câte mii, sau chiar zeci de mii de ori mai valoroase. Sunt practic incomparabile. Nu este așa? (Ba da.) Desigur, ar trebui clarificat un lucru: oamenii ar trebui să înțeleagă că urmărirea idealurilor și dorințelor nu te va învăța niciodată cum să te comporți. Din ziua în care te-ai născut, părinții tăi ți-au spus: „Trebuie să înveți să minți, să te protejezi și nu-i lăsa pe ceilalți să te hărțuiască. Când te hărțuiește cineva, trebuie să fii dur, nu fi slab, nu-i lăsa pe ceilalți să creadă că ești atât de ușor de hărțuit. Mai mult, trebuie să dobândești cunoștințe și să te întărești, astfel încât să fii de neclintit în societate. Trebuie să urmărești faima și profitul, femeile ar trebui să fie independente, iar bărbații ar trebui să poarte povara lumii.” De la o vârstă fragedă, părinții tăi te-au educat în acest fel, de parcă te-ar fi învățat cum să te comporți; dar, în realitate, se străduiau, făceau tot ce era nevoie, ba chiar păreau să-și pună viețile în pericol pentru a te împinge în această lume, în această tendință rea, pentru a te lăsa neștiutor cu privire la ce este pozitiv și ce este negativ, neștiutor cu privire la felul în care să distingi între dreptate și rău și să discerni între lucruri pozitive și negative. În același timp, părinții tăi te-au învățat și următoarele: „Fă orice este nevoie, nu fi prea politicos cu ceilalți. Toleranța față de ceilalți este cruzime față de tine însuți.” Te-au educat astfel de când ai început să înțelegi lucruri, iar apoi, la școală și în societate, toată lumea te învață aceleași lucruri. Nu te învață asta ca să te comporți ca un om, ci ca să devii demon, să minți, să faci rău și să pieri. Abia după ce crezi în Dumnezeu, ajungi să știi cum ar trebui să te comporți ca o persoană onestă și să rostești adevărul și faptele. Îți faci curaj și în sfârșit reușești să spui adevărul, îți păstrezi conștiința și limitele morale pentru a-l spune o dată, dar ești respins de societate, învinuit de familie, ba chiar ridiculizat de prietenii tăi și, în final, ce se întâmplă? Ești rănit, nu poți suporta și nu mai știi cum să te comporți. Simți că a te comporta ca un om este prea dificil, că este mai ușor să fii demon. Pur și simplu fii demon și urmează tendința rea a acestei societăți – nu va spune nimeni nimic. Nimeni din rândul întregii omeniri nu te învață cum să te comporți. După ce crezi în Dumnezeu, auzi că fiecare cuvânt pe care îl rostește El și tot ce face El are ca scop să te învețe cum să te comporți, cum să practici adevărul, astfel încât să devii o ființă umană adevărată. Doar în cuvintele lui Dumnezeu poți găsi răspunsul corect la ce este adevărata viață umană. În consecință, felul în care să privești oamenii și lucrurile și în care să te comporți și să acționezi trebuie să se bazeze în întregime pe cuvintele lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu. Asta se numește să acționezi ca o persoană. Când vei înțelege temeiul pentru a te comporta conform cuvintelor lui Dumnezeu și vei pricepe și intra în adevărurile-principii, atunci vei ști cum să te comporți și vei deveni o adevărată ființă umană. Aceasta este temelia pentru comportamentul personal și doar viața unei astfel de persoane are valoare, doar o astfel de persoană merită să trăiască și nu ar trebui să moară. Dimpotrivă, cei care acționează ca demonii, acele leșuri ambulante îmbrăcate în piele umană, acei oameni nu merită să trăiască. De ce? Fiindcă tot ce a creat Dumnezeu este pregătit pentru omenire, pentru ființele create ale lui Dumnezeu, nu pentru specia demonică. Atunci, de ce mai pot rămâne în viață acei oameni în prezent? Nu profită ei de beneficiul acelor oameni pe care Dumnezeu a intenționat să-i mântuiască? Dacă nu ar fi existat lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu în această etapă, utilizarea diavolilor și a satanelor pentru a presta servicii, lăsarea aleșilor lui Dumnezeu să discearnă lucrurile negative și perceperea adevăratei esențe a diavolilor, Dumnezeu i-ar fi distrus de mult, fiindcă acești oameni nu merită să se bucure de toate lucrurile pe care le-a creat Dumnezeu, iar ei risipesc și distrug lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu. Cum crezi că Se va simți Dumnezeu când va vedea acest lucru? Va fi El într-o dispoziție bună? (Nu.) Prin urmare, Dumnezeu vrea să mântuiască degrabă un grup de oameni cu umanitate normală, care sunt ființe umane adevărate, și să-i învețe cum să se comporte. Când acești oameni vor obține mântuirea, când vor deveni calificați pentru a rămâne și a nu fi distruși – atunci, marea lucrare a lui Dumnezeu va fi îndeplinită. Cu alte cuvinte, indiferent dacă aceste lucruri ajung la nivelul de a fi precise și corecte, când legile de supraviețuire ale oamenilor, concepțiile lor asupra vieții, căile pe care le urmează, precum și ceea ce urmăresc ei și atitudinile cu care Îl tratează pe Dumnezeu, adevărul și lucrurile pozitive, când toate acestea măcar nu contrazic adevărul și cu siguranță nu merg atât de departe încât să ofenseze firea lui Dumnezeu, când acești oameni nu vor fi distruși, fiindcă sunt capabili să se supună lui Dumnezeu într-un mod simplu – atunci, marea lucrare a lui Dumnezeu va fi îndeplinită. Ce înseamnă că această mare lucrare va fi îndeplinită? Înseamnă că aceia pe care Dumnezeu i-a mântuit pot exista, pot continua să trăiască de-a pururi. Ca să folosim limbajul uman, înseamnă că această rasă umană va avea succesori, strămoșii oamenilor creați de Dumnezeu vor avea succesori și vor exista oameni capabili să gestioneze toate lucrurile. Atunci, Dumnezeu se va simți liniștit, atunci se va odihni și nu va mai fi nevoie să fie preocupat de lucruri. Toate lucrurile au propriile reguli și legi, deja stabilite de Dumnezeu, iar Dumnezeu nu are nevoie să le acorde nici măcar un gând, o idee sau un proiect. Toate lucrurile există în cadrul regulilor și legilor lor respective, oamenii trebuie doar să le păstreze și să le gestioneze. Cu o asemenea rasă de oameni, crezi că Dumnezeu va mai trebui să se îngrijoreze? Va mai trebui să fie preocupat? Dumnezeu se va odihni, iar când El se va odihni, va fi venit momentul ca marea Lui lucrare să fie îndeplinită. Bineînțeles, acesta va fi și un moment de sărbătoare pentru oameni – adică, în cele din urmă vor obține mântuirea pe temelia căii de a urmări adevărul, fără să se mai răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, ci corespunzând intențiilor Lui. Oamenii vor fi fost câștigați de Dumnezeu și nu vor mai fi nevoiți să simtă gustul morții – atunci, vor fi primit deja mântuirea. Nu merită sărbătorit acest lucru? (Ba da.) Așadar, de vreme ce vor fi beneficii extraordinare și știi că intențiile lui Dumnezeu sunt acestea, nu merită ca oamenii să renunțe la măruntele idealuri și dorințe pe care le aveau înainte? (Ba da.) Este un lucru potrivit, oricum l-ai evalua. Așadar, de vreme ce este potrivit, nu ar trebui să renunți? (Ba da.) Teoretic, toți știu că ar trebui să renunțe, dar cum se face acest lucru, în mod specific? De fapt, este destul de simplu. Înseamnă să nu mai iei măsuri, să nu mai investești niciun efort și să nu mai plătești niciun preț pentru idealurile și dorințele tale. Nu le mai lași să-ți preocupe mintea și nu mai faci niciun sacrificiu pentru ele. În schimb, te întorci la Dumnezeu, renunți la dorințele și idealurile personale, încetezi să te mai gândești obsesiv la ele și chiar încetezi să mai visezi la ele, în somn. În schimb, puțin câte puțin în inima ta, îți schimbi direcția și înclinația spre calea urmăririi adevărului și a obținerii mântuirii. Zi după zi, tot ceea ce faci, gândurile, energia și prețul pe care îl plătești sunt toate în vederea urmăririi adevărului și obținerii mântuirii – așa renunți în mod treptat.

Cu privire la părtășia de astăzi despre subiectul „renunțării la ceea ce urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor”, am discutat despre acesta într-un mod ușor de înțeles? Știți cum să renunțați? Unii oameni ar putea spune: „Ah, deja renunțam dinainte să aduci Tu subiectul în discuție.” Dar acest lucru nu este neapărat adevărat. De fapt, doar prin procesul urmăririi adevărului văd oamenii, treptat, dincolo de tendința rea a lumii și, tot treptat, văd dincolo de calea urmăririi faimei și a profitului aleasă de non-credincioși și renunță la ea. Dacă încă nu ai urmărit adevărul și doar te gândești în inima ta să renunți nu este același lucru cu a renunța cu adevărat. Faptul că te pregătești să renunți și faptul că renunți cu adevărat sunt două lucruri separate – încă există o diferență. Prin urmare, cel mai important lucru este să începi să urmărești adevărul, iar acest lucru nu ar trebui să se schimbe, indiferent de moment – este cel mai important lucru. Odată ce începi să urmărești adevărul, devine mai ușor să renunți la idealuri și dorințe. Dacă nu accepți adevărul, ci spui: „Vreau cu adevărat să renunț la aceste idealuri și dorințe. Nu vreau să fiu vopsit în marea cuvă de vopsire sau trecut prin mașina de tocat” și dacă încă vrei să supraviețuiești, Eu îți spun că asta nu este posibil. Este exclus, nu vei primi o ofertă atât de avantajoasă! Dacă nu dorești să urmărești adevărul, dar tot vrei să renunți la idealuri și dorințe, acest lucru este imposibil. Toți oamenii normali au idealuri și dorințe, mai ales cei care au câteva înzestrări sau talente. Unde există o persoană care este fericită singură și se resemnează de bunăvoie să trăiască o viață banală? Nu există nicăieri o astfel de persoană. Toți vor să iasă în evidență, să realizeze ceva pe cont propriu, să aibă o anumită aură și să-și facă viața mai confortabilă. Dacă vrei să renunți la idealurile și dorințele personale, să obții mântuirea și să trăiești o viață plină de sens, atunci trebuie să accepți adevărul, să-l urmărești și să te supui lucrării lui Dumnezeu – în acest fel, vei avea speranță. Să asculți cuvintele lui Dumnezeu și să-L urmărești sunt singura cale. Prin urmare, în ciuda tuturor schimbărilor aparente, un lucru rămâne, în esență, la fel – urmărirea adevărului. Acesta este cel mai important subiect, nu-i așa? (Da.) Bine, să încheiem aici părtășia de astăzi despre subiectul nostru. La revedere!

17 decembrie 2022