În această perioadă, am avut părtășie despre primul aspect al modului în care să urmărești adevărul, care se referă la renunțare. Am vorbit în principal despre prima parte a acestui subiect – renunțarea la diverse emoții negative. De câte ori am discutat despre subiectul renunțării la diverse emoții negative? (De patru ori.) Aveți căi pentru cum să renunțați la emoțiile negative? Diversele emoții negative despre care am avut părtășie și pe care le-am analizat superficial par a fi tipuri de emoții sau gânduri, dar, în realitate, la bază, ele provin din concepțiile eronate ale oamenilor despre viață și despre sistemele de valori și din gândurile și punctele de vedere greșite ale oamenilor. Firește, diversele firi corupte ale oamenilor duc la apariția a diferite gânduri și puncte de vedere eronate care, la rândul lor, dau naștere diverselor emoții negative. Prin urmare, apariția diverselor emoții negative are o origine și cauze. Emoțiile negative despre care am discutat nu sunt gânduri trecătoare sau impulsive și nu sunt nici gânduri și puncte de vedere în simplul sens al acestor cuvinte, sau dispoziții pasagere. Aceste emoții pot influența modul de viață al oamenilor, ce practică aceștia și gândurile și punctele lor de vedere, precum și perspectivele și atitudinile cu care privesc oamenii și lucrurile. Aceste emoții negative sunt ascunse în profunzimea inimilor oamenilor și în mințile lor, îi însoțesc constant în viața de zi cu zi și le afectează perspectivele și pozițiile pe care le iau atunci când privesc anumiți oameni, anumite evenimente și anumite lucruri. Aceste emoții negative au un efect negativ semnificativ asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, a comportamentului lor și a căilor pe care aceștia le aleg în viață. În mod invizibil, acestea au diverse consecințe defavorabile pentru oameni. Așadar, oamenii trebuie, încet-încet, să înțeleagă și să înlăture aceste emoții negative prin intermediul urmăririi adevărului și să renunțe treptat la acestea. A renunța la aceste emoții negative nu este ca și cum te-ai debarasa de un obiect fizic la care nu te mai gândești și care nu te mai domină după aceea; nu presupune să iei un lucru și să renunți la el, în înțelesul simplu al acestor cuvinte. Așadar, ce înseamnă să „renunți”, în acest context? În primul rând, înseamnă că trebuie să-ți dai în vileag și să-ți analizezi gândurile și punctele de vedere incorecte și perspectivele și atitudinile incorecte cu care privești oamenii și lucrurile, până când înțelegi adevărul. Atunci, vei fi capabil să îți abandonezi cu adevărat emoțiile negative. Indiferent ce emoții negative iau naștere în tine, trebuie să le înlături căutând adevărurile relevante, până când deții principiile și căile pentru practicarea adevărului. Abia atunci te poți desprinde complet de tortura, controlul și influența emoțiilor negative, obținând în cele din urmă abilitatea de a te supune adevărului și mediilor rânduite de Dumnezeu, astfel mărturisind ferm. Trebuie să privești oamenii și lucrurile, să te comporți și să acționezi conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu. Doar procedând astfel poți renunța complet la emoțiile tale negative și la gândurile și punctele tale de vedere incorecte. De ce este nevoie de un proces atât de complex pentru a renunța complet la acestea? Motivul este că aceste emoții negative nu sunt obiecte tangibile. Nu sunt emoții care stăpânesc sau afectează temporar mintea cuiva. Ele sunt gânduri și puncte de vedere întemeiate, preexistente sau chiar adânc înrădăcinate care se formează în oameni, iar influența lor asupra oamenilor este deosebit de gravă. Prin urmare, sunt necesare diverse metode și etape pentru a renunța la aceste emoții negative. Acest proces de renunțare este și procesul de urmărire a adevărului, nu-i așa? (Așa este.) Procesul de renunțare la aceste emoții negative este, într-adevăr, procesul de urmărire a adevărului. Așadar, singurul mod de a te confrunta cu emoțiile negative este să cauți adevărul și să le înlături pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Înțelegi sensul acestei afirmații? (Da.)

Când am început să avem părtășie despre emoțiile negative, diversele adevăruri cu privire la care comunicaserăm în linii mari în trecut nu atinseseră acest subiect, deci era un subiect foarte nefamiliar pentru voi toți. Oamenii cred că este normal să ai emoții negative și le consideră un lucru separat de firile corupte; ei cred că emoțiile negative nu sunt firi corupte și că între ele nu există nicio legătură. Acest lucru este incorect. Unii oameni cred că emoțiile negative sunt doar gânduri sau idei temporare care nu au niciun impact asupra oamenilor și, prin urmare, cred că nu contează dacă renunță sau nu la ele. Acum, prin multiple sesiuni de părtășie și analiză, s-a dovedit că emoțiile negative au, într-adevăr, un impact real asupra oamenilor. În trecut, am avut mereu părtășie cu privire la înțelegerea și analizarea atentă a firilor corupte și am abordat doar în trecere emoțiile negative, când am dat în vileag firile corupte, dar nu am avut părtășie foarte detaliat despre acestea. Acum, după mai multe discuții concrete, sper că puteți să vă concentrați pe acest subiect și să începeți să învățați cum să analizați și să înțelegeți aceste emoții negative în viața voastră de zi cu zi. Când le înțelegeți esența, le puteți respinge și abandona și, treptat, puteți renunța la ele. Abia după ce renunțați la aceste emoții negative puteți să pășiți pe drumul cel bun în urmărirea adevărului și să porniți pe calea urmăririi adevărului. Acestea sunt măsurile pe care trebuie să le luați, este clar? (Da.) Chiar dacă este posibil ca emoțiile negative să nu stăpânească și să nu controleze oamenii în aceeași măsură ca firile corupte când vine vorba de viețile, existența oamenilor și de căile pe care pășesc aceștia, aceste emoții negative sunt, de asemenea, inevitabile. În anumite situații și într-un anumit grad, efectele negative pe care le au acestea atunci când vine vorba de controlarea gândurilor oamenilor, de influențarea acceptării de către aceștia a adevărului și de faptul că aceștia pășesc sau nu pe calea corectă, nu sunt mai puțin semnificative decât cele ale firilor lor corupte. Veți începe, treptat, să apreciați acest lucru în viitoarele voastre căutări, experiențe și practici. În acest moment, întrucât abia ați descoperit acest subiect, unii dintre voi nu vor avea deloc cunoaștere sau cunoștință despre el și cu atât mai puțin apreciere pentru el. Când vei experimenta acest subiect în viitor, vei simți că emoțiile negative nu sunt atât de simple pe cât par. Acestea ocupă un loc și un spațiu semnificativ în gândurile oamenilor, în profunzimile inimilor lor și chiar în subconștientul lor. Se poate spune că aceste emoții negative stimulează și motivează persoanele să acționeze pe baza firilor lor corupte într-o mare măsură și că ele alimentează și motivează constrângerea și controlul pe care firile corupte le exercită asupra oamenilor. Acestea fac oamenii să trăiască încăpățânat, conform firilor lor corupte când vine vorba despre cum privesc oamenii și lucrurile și cum se comportă și acționează și, prin urmare, nu ar trebui să subestimați aceste emoții negative. De fapt, într-o privință, există multe gânduri și puncte de vedere negative ascunse în emoțiile negative și, în altă privință, diverse emoții negative se ascund în firile corupte ale oamenilor, în diferite grade. Pe scurt, aceste emoții negative ocupă inimile oamenilor și au aceeași esență ca firile corupte ale oamenilor. Ambele sunt fațete ale negativității și sunt lucruri negative. Ce înseamnă aici „lucruri negative”? La ce se referă? Un aspect este că aceste emoții negative nu joacă un rol pozitiv în intrarea oamenilor în viață. Nu te pot călăuzi sau ajuta să vii înaintea lui Dumnezeu, să cauți în mod activ voia Lui și apoi să ajungi la supunerea față de El. Când aceste emoții negative sunt ascunse în oameni, inimile lor sunt îndepărtate de Dumnezeu, se apără de El și Îl evită, ba chiar pot să-L bănuiască, să-L tăgăduiască și să-L judece pe Dumnezeu, în mod secret, subtil și involuntar. Din această perspectivă, sunt lucruri pozitive aceste emoții negative? (Nu, nu sunt.) Acesta este un aspect. Sub alt aspect, aceste emoții negative nu îi conduc pe oameni înaintea lui Dumnezeu, pentru a se supune adevărului, ci îi conduc pe oameni pe căi și spre scopuri și în direcții care contrazic adevărul și care se opun acestuia. Nu există niciun dubiu în acest sens. Funcția pe care aceste emoții negative o îndeplinesc într-o persoană este să o facă să se protejeze, să apere interesele trupului său și să-și păstreze vanitatea, mândria și statutul. Ele te controlează și te constrâng în mod constant, împiedicându-te să asculți cuvintele lui Dumnezeu, să fii o persoană cinstită și să practici adevărul. Te fac să crezi că vei pierde ceva dacă practici adevărul, că te vei face de râs și-ți vei pierde statutul, că vei fi ridiculizat de alții și că adevăratul tău sine va fi dat în vileag în fața lumii. Aceste emoții negative controlează oamenii, dominându-le gândurile și făcându-i să se gândească doar la aceste lucruri negative. Acum, este esența acestor lucruri negative în contradicție cu adevărul? (Da.) Așadar, în timp ce emoțiile negative îți reamintesc permanent de aceste lucruri, în același timp, te și împiedică în mod constant să practici și să urmărești adevărul. Ele acționează drept ziduri în fața urmăririi de către tine a adevărului și drept obstacole în calea ta spre intrarea în adevărul-realitate. Ori de câte ori dorești să practici adevărul, să vorbești cinstit, să te supui suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu, să acționezi conform principiilor sau să te sacrifici sincer pentru Dumnezeu, să plătești un preț și să-ți arăți loialitatea față de Dumnezeu, aceste emoții negative apar imediat și te împiedică să practici adevărul. Ele apar constant în gândurile tale și îți trec prin minte, spunându-ți ce vei pierde acționând în acel fel, care va fi sfârșitul tău, care vor fi consecințele și ce vei putea să câștigi. Îți reamintesc și te atenționează în mod repetat, împiedicându-te să accepți și să practici adevărul și să I te supui lui Dumnezeu. În schimb, te fac să te gândești la tine, să ții cont de interesele tale și, ca urmare, ești incapabil să practici adevărul sau să I te supui, pur și simplu, lui Dumnezeu. Într-o clipă, gândurile tale devin constrânse și controlate de aceste emoții negative. Chiar dacă la început vrei să practici adevărul, ești dispus să I te supui lui Dumnezeu și vrei să-L mulțumești, când în tine apar emoții negative, le urmărești și devii controlat de ele, în mod involuntar. Îți pecetluiesc buzele, te leagă de mâini și de picioare și te împiedică să faci ce ar trebui să faci și să spui cuvintele pe care s-ar cuveni să le spui. În schimb, ajungi să rostești cuvinte false, înșelătoare și critice și să te implici în acțiuni care contrazic adevărul. Inima ta se întunecă imediat și devine prizoniera torturii. Ideile și planurile tale inițiale sunt bune – vrei să practici adevărul și să-ți oferi devotamentul pentru a-ți face bine datoria și ai motivația, dorința și voința de a practica adevărul, dar în momente critice, aceste emoții negative ajung să te controleze. Nu ai puterea să le abandonezi sau să le respingi și, în cele din urmă, nu poți decât să cedezi în fața lor. Când emoțiile negative îi bântuie și-i tulbură pe oameni, când le controlează gândurile și-i împiedică să practice adevărul, oamenii par atât de neajutorați, de neputincioși și de demni de milă! Când nu apar probleme majore și când nu sunt implicate principii, oamenii cred că au o forță nelimitată, că hotărârea și credința lor sunt puternice și se simt foarte motivați. Ei cred că nu-L pot iubi pe Dumnezeu îndeajuns, cred că au o inimă care se teme de Dumnezeu și că nu pot greși, că sunt incapabili să provoace perturbări sau tulburări și că sunt cu siguranță incapabili să facă rău în mod intenționat, dar când se întâmplă ceva, de ce nu-și pot controla reacțiile? Aceste acțiuni involuntare ale lor nu sunt plănuite sau dorite, dar ele tot se întâmplă și se transformă în realitate și sunt foarte diferite de cum doreau să acționeze oamenii respectivi. Trebuie spus că apariția acestor lucruri și survenirea repetată a acestor fenomene sunt provocate de emoțiile negative. Este clar că impactul emoțiilor negative asupra oamenilor și controlul lor asupra acestora nu sunt atât de simple cum își imaginează lumea, nici nu sunt atât de ușor de înlăturat și cu siguranță nu este atât de ușor să renunți sau să te lepezi de ele. Indiferent cât de tare își strigă oamenii de obicei lozincile, indiferent cât de puternică este de obicei hotărârea lor, cât de înalte sunt aspirațiile lor, sau cât de mare este iubirea lor pentru Dumnezeu și credința în El, când se confruntă cu realitatea, de ce acea hotărâre și credință și acele aspirații și idealuri nu mai au niciun efect? Cum sunt acestea influențate și înăbușite de emoții negative trecătoare? De aici, este clar că emoțiile negative au prins rădăcini în viețile oamenilor; ele coexistă cu firile corupte ale oamenilor și au capacitatea de a influența și de a controla gândurile și punctele de vedere ale oamenilor, exact ca firile corupte. În același timp, și chiar mai grav, ele controlează cuvintele și acțiunile oamenilor și, mai mult decât atât, le controlează fiecare gând și fiecare idee, precum și fiecare acțiune și fiecare comportament în tot felul de situații. Așadar, nu este foarte important să înlături aceste emoții negative? (Ba da.) Emoțiile negative nu sunt lucruri pozitive, acest lucru poate fi ilustrat în două moduri: în primul rând, emoțiile negative nu pot conduce o persoană să vină în mod activ înaintea lui Dumnezeu; în al doilea rând, ele nu pot oferi unei persoane posibilitatea să practice cu succes adevărul în fața realității și să pătrundă în adevăr, așa cum și-ar dori. Ele sunt obstacole în calea urmăririi adevărului de către oameni, împiedică oamenii să caute și să urmărească adevărul. Prin urmare, emoțiile negative trebuie înlăturate. Uitându-ne la efectul și esența emoțiilor negative, poți vedea că acestea nu sunt lucruri pozitive. Mai mult, se poate spune că în esența lor, ele au o capacitate mai mare decât firile corupte de a constrânge și de a controla oamenii, într-o anumită măsură. Așadar, ați spune că existența acestor emoții negative este o problemă gravă? (Da.) Dacă aceste emoții negative nu sunt înlăturate, la ce consecințe vă puteți aștepta? Puteți fi siguri că aceste emoții vor face o persoană să trăiască multă vreme în negativitate și că au o capacitate chiar mai mare de a constrânge și de a controla oamenii, împiedicându-i să urmărească adevărul. Ar trebui rezolvată o problemă atât de gravă? Ar trebui rezolvată. În timp ce-și abordează firile corupte, oamenii ar trebui și să-și înlăture emoțiile negative. Dacă oamenii își înlătură emoțiile negative și firile corupte, căutarea adevărului va fi mult mai ușoară și fără obstacole semnificative.

Firile corupte se ascund în unele dintre manifestările și abordările superficiale ale oamenilor, precum și în anumite stări, deci cum le discerneți? Cum faceți distincția între emoțiile negative și firile corupte? Ați mai reflectat la acest lucru? (Nu.) Firile și emoțiile sunt două tipuri diferite de lucruri. Dacă vorbim doar despre firi și emoții, este simplu să facem distincția între sensurile literale ale acestora? Firile se referă la lucrurile care se revarsă din natura-esență a unei persoane, în timp ce emoțiile sunt, practic, un tip de stare psihologică pe care oamenii o au în timp ce fac ceva. Indiferent cum interpretăm acești termeni în mod literal, în orice caz, emoțiile oamenilor – în special emoțiile lor negative – conțin multe gânduri negative. Când o persoană nutrește aceste emoții negative, asta o poate face să trăiască într-o stare negativă și dominată de gânduri și puncte de vedere incorecte, nu-i așa? (Așa e.) Aceste emoții negative pot să rămână ascunse multă vreme în inimile oamenilor și, dacă oamenii nu înțeleg adevărul, ei nu vor fi niciodată conștienți de aceste emoții și nici nu le vor simți prezența; ele îi însoțesc mereu pe oameni, exact ca firile lor corupte. De multe ori, aceste emoții negative sunt ascunse în diversele gânduri și puncte de vedere incorecte ale oamenilor, iar aceste gânduri și puncte de vedere incorecte îi fac pe oameni să se îndoiască de Dumnezeu, să-și piardă credința sinceră și chiar să-I ceară lui Dumnezeu tot felul de lucruri absurde și să-și piardă rațiunea normală. Deghizate drept diferite motive, gânduri și puncte de vedere, aceste emoții negative se ascund în firile corupte ale unei persoane și în diversele ei gânduri și puncte de vedere incorecte, reprezentând în totalitate natura-esență a persoanei respective. Firile corupte se manifestă în diversele stări care sunt dezvăluite prin comportamentul și acțiunile oamenilor – aceste stări diferite poartă în ele firile corupte ale oamenilor. Deși emoțiile negative și firile corupte se deosebesc unele de altele, există o legătură necesară între ele în unele privințe și chiar pot deveni întrepătrunse și inseparabile unele de celelalte. În anumite privințe, ele pot să se susțină reciproc, să se alimenteze reciproc și pot să depindă unele de altele și să coexiste. De exemplu, suferința, îngrijorarea și anxietatea despre care am avut părtășie data trecută sunt un tip de emoție negativă. O astfel de emoție negativă este cea care îi face pe oameni să trăiască în suferință, îngrijorare și anxietate. Când oamenii sunt prizonierii acestor emoții, își vor forma în mod firesc anumite gânduri și puncte de vedere, care-i vor face să se îndoiască de Dumnezeu, să speculeze în legătură cu El, să se apere de El, să-L înțeleagă greșit și chiar să-L judece și să-L atace pe Dumnezeu și este posibil și să aibă cerințe iraționale și tranzacționale de la Dumnezeu. În acest moment, aceste emoții negative deja s-au transformat într-o fire coruptă. Așadar, ce ați înțeles din acest exemplu? Puteți să faceți disctincția între emoții negative și firi corupte? Spuneți-Mi. (Emoțiile negative dau naștere anumitor gânduri și puncte de vedere incorecte, în timp ce firile corupte sunt mai profunde și-i fac pe oameni să-L înțeleagă greșit pe Dumnezeu și să se apere împotriva Lui.) Voi da un exemplu. Luați emoțiile negative: suferință, îngrijorare și anxietate. Să spunem că o persoană se îmbolnăvește și se gândește la afecțiunea sa și, ca urmare, simte suferință, îngrijorare și anxietate. Aceste lucruri îi controlează inima și o fac să se teamă că boala sa se va agrava și să se teamă de diversele consecințe care vin odată cu moartea. Apoi, începe să se teamă de moarte, să o respingă și să-și dorească să scape de ea. Această înlănțuire de gânduri și idei ia naștere din cauza afecțiunii sale. În contextul acestei afecțiuni, această persoană începe să aibă multe gânduri active. Sursa acestor gânduri active are la bază interesele sale trupești și clar nu se bazează pe faptul că Dumnezeu guvernează toate lucrurile, sau pe adevăr. Din acest motiv, pe acestea le clasificăm drept emoții negative. Acea persoană se simte rău din cauza bolii sale, dar boala deja o afectează și trebuie să se confrunte cu ea – nu poate să scape de ea, deci se gândește: „Vai, cum ar trebui să mă confrunt cu boala asta? Ar trebui s-o tratez sau nu? Ce se va întâmpla dacă nu o tratez? Ce se va întâmpla dacă o tratez?” Când continuă să se gândească, începe să sufere. Diversele gânduri și puncte de vedere pe care le are despre afecțiunea sa o fac prizoniera suferinței, a îngrijorării și a anxietății. Atunci, nu a început deja să-și facă efectul această emoție negativă? (Ba da.) Când începe să simtă afecțiunea, intenționează să încerce s-o trateze, dar apoi, simte că nu este adecvat să facă asta și, în schimb, plănuiește să trăiască în conformitate cu credința sa, îndeplinindu-și datoria în mod normal, dar încă temându-se că boala se va agrava. Care este modul adecvat de a trata această problemă? Ei îi lipsește o cale. Dominată de emoțiile sale negative, ea se simte mereu în suferință, îngrijorată și anxioasă în legătură cu această chestiune și, odată ce suferința, îngrijorarea și anxietatea iau naștere în sinea sa, ea nu mai poate renunța la ele. Se simte frământată de boala sa – ce ar trebui să facă în legătură cu ea? Începe să se gândească: „Nu-i nimic, cred în Dumnezeu. Dumnezeu mă va vindeca. Am credință.” Totuși, după o perioadă de timp, boala nu se ameliorează și Dumnezeu n-o vindecă. Persoana continuă să se simtă în suferință, îngrijorată și anxioasă în legătură cu chestiunea, spunând: „Mă va vindeca Dumnezeu sau nu? Trebuie doar să aștept, Dumnezeu mă va vindeca. Am credință.” Spune că are credință, dar, în sinea sa, trăiește de fapt în mijlocul emoțiilor sale negative, gândindu-se: „Dacă nu mă vindecă Dumnezeu și mă îmbolnăvesc grav și mor? Îmi voi fi făcut în van datoria? Nu voi putea să primesc nicio binecuvântare? Ar trebui să-I cer lui Dumnezeu să mă vindece.” Așa că se roagă lui Dumnezeu, spunând: „Dumnezeule, pe baza mulților ani în care mi-am făcut datoria, poți să-mi iei boala?” Reflectând în continuare, își dă seama: „Nu este corect să-I cer asta lui Dumnezeu. Nu ar trebui să am asemenea cereri extravagante de la Dumnezeu. Ar trebui să am credință.” Când are credință, simte că afecțiunea s-a ameliorat puțin, dar după o vreme, se gândește: „Nu simt că boala mea chiar s-a ameliorat. De fapt, pare să se fi agravat. Ce ar trebui să fac? Mă voi strădui mai mult și voi face mai mult efort în datoria mea, voi îndura mai multă suferință, voi plăti un preț mai mare și mă voi lupta să-L fac pe Dumnezeu să mă vindece. Îi voi arăta lui Dumnezeu loialitatea și credința mea și-I voi arăta că pot accepta această încercare.” După o vreme, boala nu numai că nu se ameliorează, ci se agravează, iar ea se simte tot mai tristă și se gândește: „Dumnezeu nu m-a vindecat. Ce ar trebui să fac? Mă va vindeca Dumnezeu sau nu?” Suferința, îngrijorarea și anxietatea ei se vor intensifica. În acest context, ea trăiește constant în mijlocul emoțiilor negative precum suferința, îngrijorarea și anxietatea, din cauza afecțiunii sale. Din când în când, dobândește puțină „credință” în Dumnezeu și, ocazional, oferă puțin din loialitatea și hotărârea sa. Indiferent ce face sau ce abordare folosește, în orice caz, ea este în mod constant prizoniera acestor emoții: suferință, îngrijorare și anxietate. Este profund controlată de afecțiunea ei și tot ce face este să-și amelioreze și să-și vindece boala și să găsească o cale de a scăpa de ea. Când o persoană trăiește în mijlocul unor astfel de emoții negative, nu se gândește doar în trecere la boala sa; mai degrabă, dominată de acele emoții negative, gândirea ei este adesea foarte activă. Când aceste gânduri active nu pot fi puse în practică sau când realitatea nu se aliniază cu ceea ce vrea persoana, din când în când, numeroase idei sau chiar abordări i se nasc în minte, împotriva voinței sale. Ea spune: „Dacă Dumnezeu nu mă vindecă, eu tot îmi voi face datoria, dar dacă Dumnezeu chiar nu mă va vindeca, atunci credințea mea în El este inutilă și va trebui să-mi tratez singură boala.” Vezi, ea se gândește în sinea sa: „Dacă Dumnezeu nu mă vindecă, eu tot îmi voi face bine datoria – aceasta este încercarea lui Dumnezeu pentru mine”, dar, în același timp, gândește și următoarele: „Dacă Dumnezeu chiar nu mă va vindeca, va trebui să-mi tratez singură boala. Dacă trebuie să mi-o tratez singură, atunci nu-mi voi mai îndeplini datoria. În cazul în care credința mea în Dumnezeu nici măcar nu-mi poate vindeca boala, de ce ar trebui să cred în Dumnezeu? De ce îi vindecă Dumnezeu pe alții, dar pe mine nu?” Ea este încontinuu prizoniera emoțiilor sale negative și nu numai că este incapabilă să-și reconsidere sau să-și schimbe gândurile și punctele de vedere incorecte, dar aceste emoții negative o fac, treptat să Îl înțeleagă greșit pe Dumnezeu, să se plângă de El și să se îndoiască de El în timpul procesului de experimentare a afecțiunii sale. În acest proces, emoțiile sale negative se transformă treptat, iar ea începe să acționeze conform firii sale corupte. Odată ce o fire coruptă preia controlul asupra acțiunilor unei persoane, persoana respectivă nu numai că va avea emoții negative, dar în ea vor lua naștere anumite gânduri și puncte de vedere sau judecăți și hotărâri, iar acestea vor produce anumite acțiuni. Când un tip de emoție se transformă într-un tip de stare, nu mai este vorba doar despre emoții negative, despre a te gândi la ceva sau despre a trăi într-un anumit status quo, ci este vorba despre faptul că respectivul status quo produce gânduri, puncte de vedere și hotărâri, produce mișcare și acțiuni. Așadar, ce domină aceste gânduri, puncte de vedere, mișcări și acțiuni? Le domină o fire coruptă. Nu este lămurit acum acest proces de transformare? (Ba da.) La început, oamenii produc emoții negative într-un anumit context, iar aceste emoții negative sunt doar câteva gânduri, puncte de vedere și idei simple, dar toate aceste idei sunt negative. Aceste idei negative stagnează în emoțiile oamenilor, iar apoi le fac să producă diverse stări incorecte. Când oamenii trăiesc în stări incorecte și decid ce și cum să facă și ce abordări să adopte, în ei se formează puncte de vedere și teorii eronate, iar asta, atunci, implică firea lor coruptă. Este chiar atât de simplu. Acum este clar acest lucru? (Da, este clar.) Așadar, vorbiți-Mi despre asta. (În anumite contexte, oamenii produc unele emoții negative. La început, aceste emoții negative nu sunt mai mult decât câteva idei negative. Când aceste idei negative ajung să dea naștere unor stări incorecte și oamenii încep să decidă ce să facă și să adopte anumite abordări, ei devin dominați de anumite gânduri și teorii. Atunci, asta implică firea lor coruptă.) Reflectați la asta și vedeți dacă înțelegeți. Nu este simplu? (Ba da.) Pare simplu, dar puteți să faceți distincția între emoțiile negative și firile corupte? Indiferent dacă sunt sau nu ușor de distins teoretic, în orice caz, ați înțeles distincția dintre emoțiile negative și firile corupte? (Da.)

Dacă diversele emoții negative despre care am avut părtășie există în propriile voastre inimi, le puteți discerne și analiza atent? (Le putem discerne oarecum.) Dacă le aveți, s-ar cuveni să fiți capabili să le discerneți. Scopul discernerii emoțiilor negative nu este doar să aveți o înțelegere teoretică generală a acestora sau să le înțelegeți sensul și atât. Este să vă eliberați din tortura emoțiilor negative după ce dobândiți un discernământ practic în ce le privește și să renunțați la aceste emoții negative diverse care nu ar trebui să existe în oameni, precum emoțiile negative despre care am avut părtășie mai devreme. Acum, pe baza distincției dintre emoțiile negative și stările corupte despre care tocmai am avut părtășie, putem spune că emoțiile negative sunt o cauză primară sau un context care îi face pe oameni să-și dezvăluie firile corupte? De exemplu, în cazul bolii, dacă nu începi să simți emoții negative precum suferință, îngrijorare și anxietate din cauza bolii, asta dovedește că ai cunoștințe și experiență privind chestiunea, că ai gânduri și puncte de vedere corecte și supunere autentică. În consecință, s-ar cuveni ca gândurile și acțiunile tale în acea privință să fie conforme cu adevărul. În schimb, dacă simți constant emoții negative cu privire la o anumită chestiune și rămâi permanent prizonierul emoțiilor negative din acest motiv, este firesc să ia naștere în tine anumite stări negative, din cauza acestor emoții negative. Aceste stări negative te vor face să îți dezvălui în mod natural firea coruptă în timp ce ești în acele stări incorecte. Atunci, vei acționa pe baza filosofiilor satanice, vei încălca adevărul în toate privințele și vei trăi conform firii tale corupte. Prin urmare, indiferent cum facem distincția între emoțiile negative și firile corupte, pe scurt, aceste două lucruri sunt legate și inseparabile. În special, ele au o esență comună, și anume faptul că atât emoțiile negative cât și firile corupte sunt lucruri negative – au aceeași esență și aceleași gânduri și puncte de vedere de bază. Gândurile și punctele de vedere care duc la apariția emoțiilor negative sunt toate negative, toate sunt filosofii satanice, iar aceste lucruri negative fac oamenii să-și dezvăluie firile corupte și să se comporte și să acționeze pe baza firilor lor corupte. Nu este așa? (Ba da.)

Data trecută, am avut părtășie despre emoții negative precum suferința, îngrijorarea și anxietatea. Acum, vom avea părtășie despre un alt aspect al emoțiilor negative, care este aproape același, în esența lui, ca suferința, îngrijorarea și anxietatea, dar a cărui natură negativă e și mai gravă. Care este această emoție? Este starea de spirit cu care oamenii se confruntă cel mai des în viața de zi cu zi – reprimarea. Ați auzit toți de termenul „reprimare”? (Da, am auzit.) Atunci, vă rog să alcătuiți un enunț sau să dați un exemplu folosind cuvântul „reprimare”. Încep Eu cu una. Unii oameni spun adesea: „Ah, mă simt adesea reprimat în timp ce-mi fac datoria și nu mă pot elibera de acest lucru.” Este această frază corect alcătuită? (Da.) Acum, este rândul vostru. (Mereu dezvălui corupție când mi se întâmplă lucruri și sunt constant nevoit să reflectez și să încerc să mă cunosc, așa că mă simt reprimat.) Te simți reprimat fiindcă încerci prea mult să te cunoști. Care este contextul acestei reprimări? Ce o provoacă? Faptul că știi că nu ești absolut nimic și că pare că nu te așteaptă nicio perspectivă și nicio destinație și că nu ai nicio speranță de a fi vreodată mântuit, așa că te simți reprimat. Cine mai vrea să ne împărtășească ceva? (În țara balaurului roșu, credința în Dumnezeu îi face pe oameni să se simtă reprimați.) Asta înseamnă să te simți reprimat din cauza mediului tău. (Faptul că sunt supravegheat constant de conducătorul meu în timp ce-mi îndeplinesc datoria mă face să mă simt reprimat.) Bine zis, asta exprimă foarte concret reprimarea. (Mereu mă confrunt cu eșecuri și obstacole în timp ce-mi îndeplinesc datoria și asta mă face să mă simt reprimat.) Obstacolele și eșecurile vă fac să vă simțiți reprimați, ca și cum nu ați face progrese. Când lucrarea voastră înaintează lent, vă simțiți reprimați? (Da.) Acest lucru are o conotație oarecum pozitivă. Spuneți-Mi mai multe. (Mă simt reprimat când sunt mereu tratat și emondat în timp ce-mi îndeplinesc datoria.) Asta este realitatea, nu-i așa? (Mă simt reprimat când nu obțin rezultate bune în datoria mea.) Care este cauza acestei reprimări? Chiar este faptul că nu ai obținut rezultate bune? Nu te temi că datoria ta va fi ajustată sau că vei fi alungat? (Ba da.) Acestea sunt motivele concrete ale reprimării tale. Mai sunt și alte senzații de reprimare? Vorbiți-Mi despre ele. (Toți partenerii mei sunt mai buni decât mine, deci mă simt reprimat.) Aceasta este problema provocată de invidie – reprimarea. Mai există și alte aspecte ale reprimării? (Mă simt reprimat din cauza unei lipse îndelungate a progresului în domeniul meu de activitate.) Este aceasta presiune sau reprimare? Este o mică presiune. Atunci, este un lucru bun să ai această presiune. Nu ai nevoie pur și simplu să transformi această presiune în motivație? Când îndatoririle membrilor fiecărei echipe sunt mereu ajustate, nu vă simțiți reprimați? (Ba da.) Și atunci vă simțiți reprimați. Din frazele pe care le-ați oferit, se pare că toți simțiți reprimarea. Se pare că sinele lăuntric al oamenilor este foarte neliniștit, constant agitat și sub un soi de presiune invizibilă, motiv pentru care reprimarea ia naștere în ei, iar atunci, ei trăiesc în mijlocul acestei emoții negative care este reprimarea. Este acesta un lucru bun? (Nu, nu este.) Nu este un lucru bun. Atunci, nu ar trebui să fie înlăturat? Fiindcă nu este un lucru bun, ar trebui înlăturat. Când oamenii trăiesc constant în mijlocul unei emoții negative, indiferent ce emoție este, la o scară mai mică, ea poate avea efecte nefavorabile asupra corpurilor și minților lor, împiedicându-i să trăiască sănătos și să crească puternici. La o scară mai mare, impactul diferitelor emoții negative asupra oamenilor nu se limitează la nevoile de bază pe care le au aceștia în viața de zi cu zi, precum hrană, îmbrăcăminte, adăpost și transport. Mai important, el afectează felul în care aceștia privesc oamenii și lucrurile, precum și comportamentul și acțiunile lor. Mai concret, le influențează eficiența, progresul și eficacitatea în îndatoririle lor. Firește, mai important, afectează ceea ce obțin ei din îndeplinirea îndatoririlor lor și câștigurile pe care oamenii ar trebui să le obțină din credința lor în Dumnezeu. Mințile oamenilor sunt constant frământate și controlate de aceste emoții negative, inimile lor sunt adesea tulburate și acestea se regăsesc în mod frecvent în sentimente precum nerăbdarea, disconfortul și impulsivitatea. Când oamenii sunt prizonierii acestor sentimente, conștiința și rațiunea lor normală, precum și viețile lor normale și îndeplinirea normală de către ei a îndatoririlor lor sunt perturbate, afectate și distruse. Prin urmare, ar trebui să înlăturați prompt aceste emoții negative și să le împiedicați să vă afecteze în continuare viața și lucrarea normală. Conceptul de reprimare despre care am discutat astăzi este același, în esență, ca diversele emoții negative despre care am discutat mai devreme. Oamenii sunt adesea îngrijorați și au rețineri cu privire la multe lucruri sau nutresc mult disconfort în profunzimile inimilor lor, așa că se simt reprimați. Dacă această emoție care este reprimarea rămâne multă vreme nerezolvată, în profunzimea inimilor lor, oamenii vor deveni chiar mai anxioși și mai agitați. În anumite medii și contexte specifice, oamenii pot chiar să se elibereze de controlul conștiinței și rațiunii umanității, producând unele abordări extreme, în scopul de a-și depăși situațiile. Asta este pentru că există o limită a capacității instinctive a corpului uman de a îndura anumite emoții negative. Când acea limită și acea culme sunt atinse, oamenii se vor elibera de constrângerile rațiunii umanității și vor adopta anumite abordări extreme, în scopul de a-și descărca emoțiile și de a da frâu liber la tot soiul de idei iraționale care se găsesc în profunzimea inimilor lor.

Tocmai ați exprimat câteva dintre diferitele motive pentru care oamenii se simt reprimați, prin frazele pe care le-ați oferit. Astăzi, vom avea în principal părtășie despre trei dintre cauzele și motivele pentru care această emoție negativă care este reprimarea ia naștere în oameni. Primul este faptul că mulți oameni, fie în viața de zi cu zi, fie în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle, simt că nu pot face ce vor. Acesta este primul motiv: imposibilitatea de a face ce vrei. Ce înseamnă să-ți fie imposibil să faci ce vrei? Înseamnă să nu poți să acționezi pe baza oricărei dorințe care-ți trece prin minte. Să poată face ce vor, când vor și cum vor este o cerință pe care oamenii o au și la muncă, și în viețile lor. Totuși, din diverse motive, inclusiv din cauza unor legi, a unor medii de trai sau a regulilor, sistemelor, stipulațiilor și măsurilor disciplinare ale unui grup și așa mai departe, oamenii nu pot să acționeze conform propriilor dorințe și închipuiri. În consecință, se simt reprimați în profunzimile inimilor lor. Ca s-o spunem pe șleau, această reprimare apare fiindcă oamenii se simt lezați – unii oameni se simt chiar nedreptățiți. A nu putea să faci ce vrei, ca să vorbim deschis, înseamnă să nu poți acționa pe baza voii tale – înseamnă că nu poți să fii încăpățânat sau îngăduitor, așa cum vrei, din cauza anumitor motive și a restricțiilor diverselor medii și condiții obiective. De exemplu, unii oameni sunt mereu superficiali și găsesc moduri de a lenevi, în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle. Uneori, lucrarea bisericii impune grabă, dar ei vor să facă doar ce doresc. Dacă nu se simt foarte bine fizic, sau sunt într-o dispoziție proastă și au moralul scăzut câteva zile, ei nu vor fi dispuși să îndure greutăți și să plătească un preț pentru a face lucrarea bisericii. Sunt deosebit de leneși și de iubitori de confort. Când sunt lipsiți de motivație, corpurile lor devin lente, iar ei nu sunt dispuși să se miște, dar se tem să nu fie tratați de conducători și făcuți leneși de către frații și surorile lor, deci nu pot face nimic altceva decât să-și îndeplinească fără tragere de inimă lucrarea, alături de toți ceilalți. Totuși, se simt foarte nedoritori, nefericiți și fără tragere de inimă în legătură cu acest lucru. Se simt nedreptățiți, lezați, enervați și epuizați. Ei vor să acționeze pe baza voii proprii, dar nu îndrăznesc să se desprindă de cerințele și stipulațiile casei lui Dumnezeu sau să li se opună. Ca urmare, în timp, în ei începe să se nască o emoție – reprimarea. Odată ce această emoție represivă prinde rădăcini în ei, aceștia vor începe să pară, treptat, apatici și slăbiți. Ca o mașinărie, ei nu vor mai înțelege clar ce fac, dar tot vor face orice li se spune să facă în fiecare zi, în felul în care li se spune să facă acel lucru. Chiar dacă, aparent, vor continua să-și îndeplinească sarcinile fără oprire, fără pauză, fără să plece din mediul îndeplinirii îndatoririlor, totuși, în inimile lor, ei se vor simți reprimați și se vor gândi că viețile lor sunt epuizante și pline de nedreptăți. Cea mai mare dorință actuală a lor este ca într-o zi să nu mai fie controlați de alții, să nu mai fie restricționați de stipulațiile casei lui Dumnezeu și să fie eliberați de rânduielile casei lui Dumnezeu. Vor să facă orice doresc, oricând doresc, să lucreze puțin, dacă se simt bine, și să nu lucreze, dacă nu se simt bine. Tânjesc să fie scutiți de orice vină, de a fi vreodată emondați sau tratați și de a-i supraveghea, monitoriza sau coordona cineva. Ei cred că atunci când va veni acea zi, va fi o zi minunată și că se vor simți foarte liberi și eliberați. Totuși, încă nu sunt dispuși să plece sau să se dea bătuți; se tem că dacă nu-și îndeplinesc îndatoririle, dacă fac într-adevăr orice doresc și dacă într-o zi vor fi liberi și eliberați, atunci, se vor îndepărta în mod firesc de Dumnezeu și se tem că dacă Dumnezeu nu-i mai vrea, nu vor mai putea să obțină binecuvântări. Unii oameni se trezesc că au o dilemă: dacă încearcă să se plângă fraților și surorilor lor, vor descoperi că le este greu să vorbească. Dacă se întorc spre Dumnezeu în rugăciune, se vor simți incapabili să deschidă gura. Dacă se plâng, vor simți că sunt ei înșiși de vină. Dacă nu se plâng, se vor simți stingheri. Se întreabă de ce viețile lor par atât de pline de nedreptăți, atât de opuse propriei voințe și atât de epuizante. Nu vor să trăiască în acel fel, nu vor să fie în unison cu toți ceilalți, vor să facă orice doresc, oricum doresc, și se întreabă de ce le este imposibil să realizeze acest lucru. Înainte, se simțeau epuizați doar fizic, dar, acum, simt că și inimile lor sunt obosite. Nu înțeleg ce li se întâmplă. Spuneți-Mi, nu emoțiile represive provoacă asta? (Ba da.)

Unii oameni spun: „Conform tuturor, credincioșii sunt liberi și eliberați, trăiesc vieți deosebit de fericite, liniștite și vesele. Eu de ce nu pot trăi la fel de fericit și de liniștit ca alții? De ce nu simt nicio veselie? De ce mă simt atât de reprimat și de epuizat? Cum se face că alți oameni trăiesc vieți atât de fericite? De ce este viața mea atât de tristă?” Spuneți-Mi, care este cauza acestui lucru? Ce le-a provocat reprimarea? (Corpurile lor fizice nu erau mulțumite și sufereau.) Când corpul fizic al unei persoane suferă și aceasta simte că i s-a făcut o nedreptate, dacă persoana poate accepta acest lucru în inima și în mintea sa, nu va simți că suferința ei fizică nu mai este atât de mare? Dacă găsește alinare, liniște și veselie în inima și în mintea ei, se va mai simți ea reprimată? (Nu.) Prin urmare, este eronat să spunem că reprimarea este provocată de suferința fizică. Dacă reprimarea apare din cauza unei suferințe fizice excesive, atunci, voi nu suferiți? Vă simțiți reprimați fiindcă nu puteți face ce doriți? Deveniți prizonierii emoțiilor represive fiindcă nu puteți face ce vreți? (Nu.) Sunteți ocupați, în lucrarea zilnică? (Oarecum ocupați.) Sunteți cu toții destul de ocupați, lucrând din zori și până la apus. În afară de somn și mâncare, îți petreci aproape toată ziua în fața unui computer, obosindu-ți ochii și creierul și epuizându-ți corpul, dar te simți reprimat? Îți va provoca reprimare această oboseală? (Nu.) Ce provoacă reprimarea oamenilor? Cu siguranță nu se datorează oboselii fizice, așadar, ce o provoacă? Dacă oamenii caută constant confort fizic și fericire, dacă urmăresc constant fericire și confort fizic și nu doresc să sufere, atunci, chiar și puțină suferință fizică, faptul că suferă puțin mai mult decât alții sau că se simt puțin mai munciți decât de obicei i-ar face să se simtă reprimați. Aceasta este una dintre cauzele reprimării. Dacă oamenii nu consideră că puțină suferință fizică este mare lucru și nu urmăresc confortul fizic, ci, în schimb, urmăresc adevărul și caută să-și îndeplinească îndatoririle pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, atunci, adesea, ei nu vor simți suferința fizică. Chiar dacă, ocazional, se simt puțin ocupați, obosiți sau epuizați, după ce se culcă, se vor trezi simțindu-se mai bine și apoi, își vor continua lucrarea. Ei se vor concentra pe îndatoririle și pe lucrarea lor; nu vor considera că puțină oboseală fizică este o problemă semnificativă. Totuși, când apare o problemă în gândirea oamenilor și aceștia urmăresc constant confortul fizic, oricând le sunt ușor nedreptățite corpurile fizice sau nu pot găsi mulțumire, în ei se vor naște anumite emoții negative. Așadar, de ce acest tip de persoană, care mereu vrea să facă ce dorește, să-și răsfețe trupul și să se bucure de viață se trezește adesea prizoniera acestei emoții negative care este reprimarea, oricând este nemulțumită? (Pentru că urmărește confortul și plăcerea fizică.) Asta este adevărat pentru unii oameni. Mai există un grup de oameni care nu urmăresc confortul fizic. Ei caută să facă lucruri conform propriilor toane și să-și urmărească propriile dispoziții. Când sunt fericiți, sunt capabili să îndure mai multă suferință, pot să lucreze încontinuu toată ziua și, întrebați dacă se simt obosiți, ei vor spune: „Nu sunt obosit. Cum ar putea să mă obosească îndeplinirea datoriei mele?” Dar dacă într-o zi sunt nefericiți, vor fi nemulțumiți chiar dacă îi rogi doar să aloce un minut în plus unui lucru, iar dacă îi mustri puțin, ei vor spune: „Taci! Mă simt reprimat. Dacă mai vorbești, nu-mi voi mai face datoria și asta va fi vina ta. Dacă nu primesc binecuvântări în viitor, va fi vina ta și tu vei purta toată răspunderea pentru asta!” Oamenii sunt instabili când sunt într-o stare anormală. Uneori, ei vor fi capabili să sufere și să plătească un preț, dar, alteori, se vor plânge chiar și cu privire la o mică suferință și-i va supăra chiar și o problemă minoră. Când sunt într-o dispoziție proastă, nu vor mai dori să-și îndeplinească îndatoririle, să citească din cuvintele lui Dumnezeu, să cânte imnuri sau să participe la adunări și să asculte predici. Vor dori doar să fie singuri o vreme și va fi imposibil să-i ajute și să-i susțină cineva. După câteva zile, e posibil să le treacă și să se simtă mai bine. Orice lucru care nu reușește să-i mulțumească îi face să se simtă reprimați. Nu este o astfel de persoană deosebit de încăpățânată? (Ba da.) Este deosebit de încăpățânată. De exemplu, dacă vrea să se culce imediat, va insista să facă acest lucru. Va spune: „Am obosit și vreau să mă culc chiar acum. Când nu am pic de energie, trebuie să dorm!” Dacă spune cineva: „Nu mai poți să reziști zece minute? Sarcina asta se va termina foarte curând și apoi, ne putem odihni cu toții, ce zici?”, persoana va spune: „Nu, trebuie să mă culc chiar acum!” Dacă o convinge cineva, ea va mai rezista o vreme, fără tragere de inimă, dar se va simți reprimată și enervată. Ea se simte adesea reprimată cu privire la aceste chestiuni și nu este dispusă să accepte ajutor de la frații și surorile ei sau să fie supravegheată de conducători. Dacă face o greșeală, nu le permite altora să o trateze sau să o emondeze. Nu-și dorește să fie restricționată în niciun fel. Se gândește: „Cred în Dumnezeu ca să găsesc fericirea, așadar, de ce ar trebui să-mi îngreunez situația? De ce ar trebui să fie viața mea atât de epuizantă? Oamenii ar trebui să trăiască fericiți. Nu ar trebui să dea atât de multă atenție acestor reglementări și acelor sisteme. La ce folosește să le respecți mereu? Acum, în clipa asta, eu voi face orice doresc. Niciunul dintre voi nu ar trebui să aibă nimic de spus despre asta.” O astfel de persoană este deosebit de încăpățânată și de desfrânată: nu-și permite să sufere nicio constrângere și nici nu-și dorește să se simtă constrânsă în niciun mediu de lucru. Nu-și dorește să adere la reglementările și principiile casei lui Dumnezeu, nu este dispusă să accepte principiile de care oamenii ar trebui să se țină în comportamentul lor și nici măcar nu dorește să respecte ceea ce îi spun conștiința și rațiunea că ar trebui să facă. Vrea să facă ce dorește, orice o face fericită, orice îi va aduce un beneficiu și o va face să se simtă confortabil. Ea crede că a trăi sub aceste constrângeri i-ar încălca voia, că ar fi un soi de auto-abuz, că i-ar fi prea greu și că oamenii nu ar trebui să trăiască așa. Crede că oamenii ar trebui să trăiască liberi și eliberați, cedând în mod necontrolat trupului și pasiunilor lor, precum și idealurilor și dorințelor lor. Crede că ei ar trebui să cedeze tuturor ideilor lor, să spună orice vor, să facă orice vor și să meargă oriunde vor, fără să fie nevoie să țină cont de consecințe sau de sentimentele altor oameni și mai ales, fără să trebuiască să ia în calcul propriile responsabilități și obligații sau îndatoririle pe care credincioșii s-ar cuveni să le îndeplinească, sau adevărurile-realități pe care s-ar cuveni să le susțină și să le trăiască, sau calea pe care s-ar cuveni s-o urmeze în viață. Oamenii din acest grup vor mereu să facă ce le place în societate și printre alți oameni, dar indiferent unde merg, nu pot obține niciodată asta. În opinia lor, casa lui Dumnezeu subliniază drepturile omului, le acordă oamenilor libertate completă, ține la umanitate și vrea să-i tolereze pe oameni și să aibă răbdare cu ei. Ei cred că după ce vin în casa lui Dumnezeu ar trebui să poată ceda liber trupului și dorințelor personale, însă deoarece casa lui Dumnezeu are decrete și reglementări, ei tot nu pot face ce vor. Prin urmare, această emoție represivă negativă a lor nu poate fi înlăturată nici măcar după ce ei se alătură casei lui Dumnezeu. Ei nu trăiesc pentru a îndeplini vreun fel de responsabilități, pentru a duce până la capăt vreo misiune, sau pentru a deveni persoane adevărate. Credința lor în Dumnezeu nu este pentru a îndeplini datoria unei ființe create, pentru a-și duce până la capăt misiunea și pentru a obține mântuirea. Indiferent de oamenii printre care se află, de mediile în care sunt sau de profesia căreia i se dedică, scopul lor fundamental este să se găsească și să se mulțumească pe sine. Scopul tuturor lucrurilor pe care le fac se învârte în jurul acestui lucru și automulțumirea este dorința lor de o viață și obiectivul căutării lor.

Printre voi, există oameni responsabili cu găzduirea fraților și surorilor și pregătirea meselor pentru ei și, în acest caz, trebuie să-i întrebi pe frați și pe surori ce le place să mănânce, să te întrebi care sunt principiile și cerințele casei lui Dumnezeu și, apoi, să-i găzduiești pe baza acestor două tipuri de principii. Dacă găzduiești oameni din China de Nord, fă mai multe feluri de mâncare pe bază de grâu, precum chifle la aburi, chifle-floare și chifle umplute. Ocazional, poți face și orez sau tăiței din orez, pe care-i mănâncă oamenii din China de Sud. Toate acestea sunt acceptabile. Să presupunem că majoritatea oamenilor pe care îi găzduiești sunt din China de Sud. Lor nu le plac felurile de mâncare pe bază de grâu, preferă orezul și, dacă nu au consumat deloc orez, simt că nu au mâncat. Așa că, dacă-i găzduiești pe ei, trebuie să faci mai des orez și să te asiguri că felurile tale de mâncare se potrivesc gusturilor oamenilor din China de Sud. Dacă găzduiești oameni din China de Sud și din China de Nord, atunci, poți să pregătești două tipuri de mâncăruri și să-i lași pe oameni să aleagă ce preferă, dându-le libertatea de alegere. A găzdui frați și surori în acest fel este în acord cu principiile – este o chestiune foarte clară. Atât timp cât majoritatea oamenilor sunt satisfăcuți, este suficient. Nu trebuie să-ți faci griji în legătură cu câțiva indivizi răzleți care sunt nemulțumiți. Totuși, dacă persoana responsabilă cu găzduirea nu înțelege adevărul și nu știe cum să se ocupe de chestiuni conform principiilor și acționează mereu pe baza propriilor preferințe, gătind orice mâncare vrea, fără să ia în calcul dacă oamenilor le va face plăcere s-o mănânce, ce fel de problemă este asta? Este una de extremă încăpățânare și egoism. Unii oameni sunt din China de Sud și majoritatea oamenilor pe care-i găzduiesc sunt din nord. Ei fac orez în fiecare zi, fără să ia în calcul dacă frații și surorile sunt obișnuiți cu el, iar când încerci să-i tratezi și să le dai unele sfaturi, în ei ia naștere un anumit tip de emoție și inima lor devine potrivnică, neascultătoare și plină de resentimente, iar ei spun: „Nu este simplu să gătești în casa lui Dumnezeu. Este foarte dificil să-i servesc pe acești oameni. Trudesc de dimineața până seara ca să gătesc pentru voi, dar voi tot sunteți atât de mofturoși. Ce-are dacă mâncați orez? Noi, sudicii, nu mâncăm orez de trei ori pe zi? Nu este un mod destul de plăcut de a trăi? Suntem mai puternici decât voi și avem mai multă energie. Ce-i așa de bine să mănânci mereu tăiței și chifle la aburi? Poți să te saturi cu astea? De ce nu mi se par gustoși tăițeii? De ce nu simt că m-am săturat după ce-i mănânc? Nu am ce face. Cred că, pentru a-mi îndeplini datoria în casa lui Dumnezeu, va trebui să suport și să mă abțin. Dacă nu mă abțin, e posibil să fiu înlocuit sau alungat. Va trebui pur și simplu să fac tăiței și chifle la aburi, în cazul acesta!” Ea continuă așa fără tragere de inimă în fiecare zi, gândindu-se: „Nici măcar nu pot să mănânc orez la o masă. Vreau doar să mănânc orez la toate mesele. Fără orez, nu pot supraviețui. Vreau să mănânc orez!” Deși face, fără tragere de inimă, tăiței și chifle la aburi în fiecare zi, extrem de prost dispusă. De ce este extrem de prost dispusă? Fiindcă se simte reprimată. Se gândește: „Trebuie să vă servesc pe voi și să gătesc mâncarea pe care vă place vouă s-o mâncați, și nu ce vreau eu să mănânc. De ce trebuie mereu să vă mulțumesc pe voi, și pe mine nu?” Se simte lezată, reprimată și simte că viața ei e epuizantă. Refuză să lucreze în plus și, când lucrează puțin, o face într-un mod superficial; se teme că va fi înlocuită sau alungată dacă nu lucrează deloc. În consecință, singurul lucru pe care-l poate face este să acționeze fără tragere de inimă și împotriva voinței sale și să-și îndeplinească datoria în acest fel, fără să experimenteze momente de fericire, libertate sau eliberare. Oamenii o întreabă: „Cum te simți când găzduiești frații și surorile și gătești?” Ea răspunde: „De fapt, nu e atât de obositor, dar mă simt reprimată.” Oamenii spun: „De ce te simți reprimată? Ai orez, făină – ai de toate. Nici măcar nu trebuie să-ți cheltuiești banii ca să cumperi aceste lucruri. Trebuie doar să te obosești și să lucrezi puțin mai mult decât alți oameni, din când în când. Nu asta este ceea ce s-ar cuveni să faci? Credința în Dumnezeu și îndeplinirea datoriei sunt lucruri vesele. Sunt voluntare. Deci, de ce te simți reprimată?” Ea răspunde: „Deși fac în mod voluntar aceste lucruri, nu pot să mănânc foarte des orez și nu pot să fac ce vreau, mâncând ce-mi place și ce mi se pare delicios. Mă tem că voi fi criticată dacă sunt văzută încercând să gătesc ceva delicios pentru mine, așa că mă simt reprimată și nu sunt niciodată fericită.” Oamenii de acest fel trăiesc în mijlocul emoțiilor represive fiindcă nu-și pot satisface pofta de mâncare.

Unii oameni cultivă legume la fermele bisericii. Cum ar trebui să procedeze? Ar trebui să planteze o cultură adecvată de legume, în funcție de anotimpuri, de climat, de temperatură și de numărul oamenilor pe care trebuie să-i hrănească. În casa lui Dumnezeu există regulamente cu privire la cultivarea diverselor legume, care pot fi destul de dificile pentru mulți oameni. Există unele legume pe care oamenii le mănâncă zilnic cu plăcere și unele care oamenilor nu le plac. Unora li se reglementează cantitățile, iar altele sunt consumate sezonier. În acest fel, cantitatea pe care oamenii o pot mânca este limitată. Unii oameni s-au gândit: „Ah, nu ne putem bucura niciodată pe deplin când mâncăm aceste legume. Mâncăm câteva și s-au terminat. Nu sunt multe de împărțit cu ceilalți! De exemplu, roșiile cherry: primim doar un pumn mic de fiecare dată și se termină înainte să apucăm să le savurăm gustul. Ar fi grozav dacă am putea să mâncăm castroane întregi!” Așadar, într-un loc unde trăiau în jur de zece oameni, au plantat două sute de plante de roșii cherry. Începeau să mănânce castroane întregi de îndată ce se trezeau dimineața și continuau să le mănânce până mergeau seara la culcare. Le plăcea foarte mult să mănânce castroane întregi de roșii cherry, roșii obișnuite și coșulețe întregi de castraveți. Simțeau că acele zile erau divine, încântătoare. Oamenii de acest fel nu pot urma stipulațiile casei lui Dumnezeu în acțiunile lor și nu pot respecta principiile științei. Ei refuză să asculte pe oricine, punându-și pe primul loc propriile interese, ținând cont doar de ei înșiși în toate lucrurile și făcând ce vor. Ca urmare, sub controlul, supravegherea și gestionarea casei lui Dumnezeu, acești oameni care au vrut să-și umple gura cu fructe au fost supuși unor restricții, iar unii dintre ei au fost tratați și emondați. Spuneți-Mi, cum credeți că se simt ei acum? Nu se simt ei incredibil de dezamăgiți? Nu simt că lumea este deprimantă și că nu există nici dragoste, nici căldură în casa lui Dumnezeu? Nu se simt ei incredibil de ținuți în frâu? (Ba da.) Ei se gândesc constant: „Care-i problema, dacă fac ce vreau? Nu pot, pur și simplu, să mă bucur că mănânc niște legume? Nici măcar nu mă lasă să mănânc castroane întregi de roșii cherry. Ce zgârciți! Casa lui Dumnezeu nu le acordă oamenilor libertate. Dacă vrem să mâncăm roșii cherry, ei ne pun să le plantăm în funcție de numărul de oameni care trebuie hrăniți. Care e problema dacă plantez două sau trei sute de plante? Dacă nu le putem mânca pe toate, pur și simplu vom hrăni animalele cu ele.” Este potrivit să mănânci castroane întregi? Nu ar trebui să existe o moderație și o limită pentru ceea ce consumi? Proporția consumată de oameni din alimentele create de Dumnezeu ar trebui să se bazeze pe recolta și pe disponibilitatea lor sezonieră. Alimentele de bază ar trebui să fie cele cu o recoltă bogată, în timp ce acelea cu o recoltă slabă, cu sezoane scurte, perioade de creștere scurte sau recolte restricționate ar trebui consumate în cantități mai mici – în anumite locuri, oamenii nu le mănâncă deloc și nu pierd nimic. Asta este rezonabil. Oamenii au mereu dorințe și vor constant să-și satisfacă apetitul. Este potrivit acest lucru? Nu este potrivit să ai mereu dorințe și apetituri. Casa lui Dumnezeu are propriile reguli. Există regulamente, gestionare și sisteme adecvate în toate aspectele lucrării în casa lui Dumnezeu. Dacă vrei să devii un membru al casei lui Dumnezeu, s-ar cuveni să aderi cu strictețe la regulamentele ei. Nu ar trebui să fii impertinent, ci să înveți să te supui și să acționezi într-un mod pe care toată lumea îl găsește satisfăcător. Asta se conformează standardelor de conștiință și rațiune. Niciunul dintre regulamentele casei lui Dumnezeu nu este instituit în beneficiul unei singure persoane; ele sunt instituite pentru toți cei din casa lui Dumnezeu. Sunt menite să protejeze lucrarea și interesele casei lui Dumnezeu. Aceste regulamente și sisteme sunt rezonabile și dacă oamenii au conștiință și rațiune, s-ar cuveni ca ei să le respecte. Prin urmare, indiferent ce faci, trebuie să procedezi conform regulamentelor și sistemelor casei lui Dumnezeu și, în altă privință, ai și o responsabilitate și o obligație să le susții pe toate, în loc să acționezi constant pe baza propriilor interese și perspective. Nu este așa? (Ba da.) Dacă te simți deosebit de ținut în frâu trăind și lucrând în casa lui Dumnezeu, asta nu este din cauza vreunei probleme cu regulamentele, sistemele sau metodele de gestionare ale casei lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, o problemă personală a ta. Să presupunem că mereu vrei să cauți mulțumirea de sine și să-ți satisfaci propriile dorințe în casa lui Dumnezeu și că mereu te simți incredibil de ținut în frâu, neliber și neeliberat, fără pic de liniște sau veselie. Să spunem că te simți constant stânjenit și nedreptățit, că nu poți să faci ce vrei în nicio situație, că nu poți să mănânci ce vrei sau să te îmbraci cum vrei, că nu ți se permite să te îmbraci modern sau într-un mod atrăgător și te simți nefericit și nelalocul tău în fiecare zi, din cauza acestor lucruri. Să presupunem că mereu ți se par stânjenitoare interacțiunile cu frații și surorile tale și te gândești: „Acești oameni au mereu părtășie despre adevăr cu mine, este prea dificil! Nu vreau să mă comport în acest fel. Vreau doar să trăiesc fericit, mulțumit și liber. Simt că nu sunt atât de fericit și de liber cum mi-am imaginat că voi fi, crezând în Dumnezeu. Nu vreau să fiu constrâns de nimeni. Mereu sunt oameni care se ocupă de mine și mă constrâng și mă simt ținut în frâu.” Oamenilor de acest gen le displace acest soi de mediu de viață și ei simt aversiune față de el. Totuși, pentru a primi binecuvântări, nu au de ales și i se dedică. Nu au unde să-și verse frustrările, nu îndrăznesc să se plângă și adesea se simt ținuți în frâu. Singura soluție, cel mai bun mod de a te purta cu astfel de oameni este să le spui: „Poți să pleci. Mergi și mănâncă ce vrei, poartă hainele pe le dorești, trăiește viața pe care o vrei, fă lucrurile pe care le dorești, ai cariera pe care o vrei și urmărește țelurile și direcția pe care vrei să le urmărești. Casa lui Dumnezeu nu te ține pe loc. Mâinile și picioarele tale sunt eliberate și libere, cum este și inima ta. Nu te controlează nimeni. În afară de a te dedica tu casei lui Dumnezeu pentru a atinge un anumit țel, nimeni nu ți-a impus aceste regulamente, spunând că trebuie, că ești nevoit și că ești obligat să rămâi în casa lui Dumnezeu, fiindcă altfel, casa lui Dumnezeu îți va face ceva.” Îți spun adevărul, casa lui Dumnezeu nu îți va face nimic. Dacă vrei să pleci, poți pleca oricând. Doar înapoiază bisericii cărțile cuvintelor lui Dumnezeu și predă lucrarea pe care o ai în curs de execuție. Poți pleca oricând vrei. Casa lui Dumnezeu nu te restricționează, nu este închisoarea ta sau o ocnă. Casa lui Dumnezeu este un loc liber și ușile ei sunt larg deschise. Dacă te simți ținut în frâu, este fiindcă nu poți face ce vrei, iar asta înseamnă că acest loc nu este potrivit pentru tine. Nu este casa fericită pe care vrei să o găsești, nici locul unde ar trebui să stai. Dacă trăiești într-un loc care îți contrazice atât de mult voia, ar trebui să pleci. Înțelegi? Casa lui Dumnezeu nu-i forțează niciodată pe non-credincioși sau pe cei care nu urmăresc adevărul. Dacă dorești să faci afaceri, să devii bogat, să ai o carieră sau să te aventurezi în lume și să-ți faci un renume, atunci acesta este țelul tău personal și ar trebui să te întorci în lumea seculară. Casa lui Dumnezeu nu limitează niciodată libertatea oamenilor. Ușile casei lui Dumnezeu sunt larg deschise. Non-credincioșii și cei care nu urmăresc adevărul pot să iasă și să părăsească oricând casa lui Dumnezeu.

Unii oameni pur și simplu nu sunt dispuși să-și îndeplinească îndatoririle și să aibă părtășie despre adevăr. Ei nu s-au adaptat la viața bisericească, sunt incapabili să se adapteze la ea și întotdeauna se simt deosebit de nefericiți și de neajutorați. Eu le-aș spune acelor oameni: Ar trebui să pleci degrabă. Du-te în lumea laică, să-ți cauți propriile țeluri și propria direcție și să trăiești viața pe care s-ar cuveni s-o trăiești. Casa lui Dumnezeu nu forțează niciodată pe nimeni. Niciunul dintre regulamentele, sistemele sau decretele administrative ale bisericii nu te vizează pe tine, ca individ. Dacă ți se par dificile, dacă nu le poți respecta și te simți deosebit de nefericit și de ținut în frâu, atunci poți alege să pleci. Cei care pot să accepte adevărul și să susțină principiile sunt cei potriviți să rămână în biserică. Desigur, dacă simți că nu ești potrivit pentru a rămâne în casa lui Dumnezeu, va exista un alt loc potrivit pentru tine? Da, lumea este mare și va exista un loc potrivit pentru tine. Pe scurt, dacă aici te simți ținut în frâu, dacă nu poți găsi eliberarea, dacă vrei adesea să te descarci și există mereu posibilitatea ca natura ta să iasă la iveală, atunci ești în pericol și nu ești potrivit pentru a rămâne în casa lui Dumnezeu. Lumea este mare și va exista mereu un loc potrivit pentru tine. Ia-ți timpul necesar pentru a-l găsi singur. Nu este acesta un mod potrivit de a trata această problemă? Nu este rațional? (Ba da.) Dacă acești oameni se simt atât de stânjeniți și tot vrei să-i ții aici, nu ești tu nesăbuit? Hai să-i lăsăm să plece și să le urăm succes în împlinirea visurilor lor, bine? Care sunt visurile lor? (Să mănânce castroane întregi de roșii cherry.) Ei vor și să mănânce orez și pește la fiecare masă, tot anul. Ce alte visuri au? Să se trezească în mod firesc în fiecare zi, să lucreze oricând vor și să nu-i gestioneze sau supravegheze nimeni când nu vor să lucreze. Nu este acesta visul lor? (Ba da.) Ce vis grandios! Cât de măreț este! Spuneți-Mi, au perspective bune oamenii de acest gen? Se ocupă ei de lucrarea lor reală? (Nu.) Ca să rezumăm, oamenii de acest gen se simt mereu ținuți în frâu. În termeni simpli, dorința lor este să-și răsfețe trupul și să-și satisfacă dorințele. Ei sunt prea egoiști, vor să facă totul conform propriilor toane și așa cum vor, ignorând regulile și netratând lucrurile conform principiilor, făcând lucrurile doar pe baza propriilor sentimente, preferințe și dorințe și acționând pe baza propriilor interese. Le lipsește umanitatea normală și oamenii de acest fel nu se ocupă de lucrarea lor reală. Oamenii care nu se ocupă de lucrarea lor reală se simt ținuți în frâu în tot ceea ce fac, oriunde merg. Chiar dacă ar trăi singuri, tot s-ar simți așa. Frumos spus, acești oameni nu sunt indivizi promițători și nu se ocupă de lucrarea lor reală. Mai precis, umanitatea lor este anormală și sunt cam netoți. Cum sunt oamenii care se ocupă de lucrarea lor reală? Sunt oameni care-și privesc nevoile de bază, precum mâncarea, îmbrăcămintea, adăpostul și transportul într-un mod simplu. Atât timp cât lucrurile se ridică la un standard normal, este suficient pentru ei. Le pasă mai mult de calea lor în viață, de misiunea lor ca ființe umane, de perspectiva lor asupra vieții și de valorile lor. La ce reflectează toată ziua oamenii fără perspective? Ei reflectează mereu la cum să lenevească, cum să păcălească pentru a evita responsabilitatea, cum să mănânce bine și să se distreze, cum să trăiască în tihnă și confort fizic, fără să țină cont de chestiuni reale. Prin urmare, ei se simt ținuți în frâu în contextul și mediul în care-și îndeplinesc îndatoririle în casa lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu le cere oamenilor să-și însușească anumite cunoștințe comune și profesionale legate de îndatoririle lor, pentru a le îndeplini mai bine. Casa lui Dumnezeu le cere oamenilor să mănânce și să bea frecvent cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât să poată dobândi o înțelegere mai bună a adevărului, să pătrundă în adevărul-realitate și să știe care sunt principiile pentru fiecare acțiune. Toate aceste lucruri despre care are părtășie și pe care le menționează casa lui Dumnezeu au legătură cu subiecte, chestiuni practice și așa mai departe, care intră în sfera vieților oamenilor și a îndeplinirii îndatoririlor lor și sunt menite să-i ajute pe oameni să se ocupe de lucrarea lor reală și să pășească pe calea corectă. Acești indivizi care nu se ocupă de lucrarea lor reală și care fac ce vor ei nu doresc să facă aceste lucruri reale. Țelurile finale pe care vor să le atingă făcând orice doresc sunt confortul, plăcerea și tihna fizică și să nu fie îngrădiți sau nedreptățiți în vreun fel. Să poată să mănânce suficient din orice vor ei și să facă ce doresc. Din cauza calității umanității lor și a căutărilor lor lăuntrice se simt ei adesea ținuți în frâu. Indiferent cum ai părtășie cu ei despre adevăr, nu se vor schimba și sentimentul că sunt ținuți în frâu nu le va fi înlăturat. Pur și simplu, acesta este felul lor; sunt doar niște lucruri care nu se ocupă de lucrarea lor reală. Deși la suprafață nu par să fi comis vreun mare rău sau să fie oameni răi și cu toate că, aparent, doar au eșuat să susțină principiile și regulamentele, în realitate, natura-esență a acestora este că ei nu se ocupă de lucrarea lor reală și nici nu urmează calea corectă. Oamenii de acest fel sunt lipsiți de conștiința și rațiunea umanității normale și nu pot dobândi inteligența umanității normale. Nu se gândesc, nu reflectează și nu urmăresc țelurile pe care oamenii cu umanitate normală s-ar cuveni să le urmărească, sau atitudinile de viață și metodele de existență pe care ar trebui să le adopte oamenii cu umanitate normală. Mințile lor sunt în fiecare zi pline de gânduri despre cum să găsească tihnă și plăcere fizică. Totuși, în mediul de viață al bisericii, ei nu-și pot satisface preferințele fizice, deci se simt stânjeniți și ținuți în frâu. Așa ajung să aibă aceste emoții. Spuneți-Mi, nu au vieți epuizante oamenii de acest fel? (Ba da.) Sunt viețile lor jalnice? (Nu, nu sunt jalnice.) Așa este, nu sunt jalnice. Ca să ne exprimăm cu blândețe, aceștia sunt genul de oameni care nu se ocupă de lucrarea lor reală. În societate, cine sunt oamenii care nu se ocupă de lucrarea lor reală? Sunt trântorii, nesăbuiții, leneșii, huliganii, ticăloșii și derbedeii – oamenii de acest fel. Ei nu-și doresc să deprindă calificări sau abilități noi și nu vor să urmeze cariere serioase sau să găsească o slujbă, ca să se poată descurca. Ei sunt trântorii și derbedeii societății. Se infiltrează în biserică și apoi vor să obțină lucruri gratis și să-și obțină partea lor de binecuvântări. Sunt oportuniști. Acești oportuniști nu sunt niciodată dispuși să-și îndeplinească îndatoririle. Dacă lucrurile nu merg cum vor ei, chiar și într-o mică măsură, se simt ținuți în frâu. Întotdeauna își doresc să trăiască liber, nu vor să facă niciun fel de lucrare și totuși, vor să mănânce mâncare bună și să poarte haine frumoase, să mănânce orice doresc și să doarmă oricând vor. Ei cred că, atunci când va veni o astfel de zi, cu siguranță va fi minunat. Nu vor să îndure nici măcar puține greutăți și își doresc o viață de răsfăț. Acestor oameni li se pare epuizant chiar și să trăiască; ei sunt controlați de emoții negative. Se simt adesea obosiți și derutați, fiindcă nu pot face ce vor. Nu vor să se ocupe de lucrarea lor reală sau să-și gestioneze afacerile lor reale. Nu vor să rămână fideli unei slujbe și să o facă în mod constant, de la început până la sfârșit, tratând-o ca pe propria profesie și datorie, ca pe obligația și responsabilitatea lor; nu vor să o finalizeze și să obțină rezultate, sau să o facă la cel mai înalt standard posibil. Nu au gândit niciodată așa. Vor doar să acționeze într-un mod superficial și să-și folosească datoria drept mijloc de a-și câștiga existența. Când se confruntă cu puțină presiune sau vreo formă de control, sau când se așteaptă de la ei un standard puțin mai ridicat, sau sunt puși să își asume puțină responsabilitate, se simt stânjeniți și ținuți în frâu. Aceste emoții negative iau naștere în ei, a trăi li se pare epuizant și sunt nefericiți. Un motiv fundamental pentru care a trăi li se pare epuizant este faptul că oamenii de acest fel nu au rațiune. Rațiunea lor este defectuoasă, ei își petrec toată ziua complăcându-se în fantezii, trăind într-un vis, în nori, închipuindu-și mereu cele mai extraordinare lucruri. Din acest motiv, sentimentul că sunt ținuți în frâu este foarte greu de înlăturat. Ei nu sunt interesați de adevăr, sunt non-credincioși. Singurul lucru pe care-l putem face este să le cerem să plece din casa lui Dumnezeu, să se întoarcă în lume și să-și găsească propriul loc de tihnă și confort.

Cei care cred cu adevărat în Dumnezeu sunt toți indivizi care se ocupă de lucrarea lor reală, sunt cu toții dispuși să-și îndeplinească îndatoririle, sunt capabili să preia o lucrare și să o îndeplinească bine conform calibrului lor și reglementărilor casei lui Dumnezeu. Firește, inițial, poate fi dificil să te adaptezi la această viață. Este posibil să te simți epuizat fizic și mental. Totuși, dacă ești cu adevărat hotărât să cooperezi și ești dispus să devii o persoană normală și bună și să obții mântuirea, atunci, trebuie să plătești un mic preț și să-I permiți lui Dumnezeu să te disciplineze. Când ai impulsul de a fi încăpățânat, trebuie să-i întorci spatele și să renunți la el, reducându-ți treptat încăpățânarea și dorințele egoiste. Trebuie să cauți ajutorul lui Dumnezeu în chestiuni cruciale, în momente cruciale și cu privire la sarcini cruciale. Dacă ești hotărât, atunci ar trebui să-I ceri lui Dumnezeu să te mustre și să te disciplineze și să te lumineze astfel încât să poți înțelege adevărul și astfel, vei obține rezultate mai bune. Dacă ești cu adevărat hotărât și te rogi lui Dumnezeu în prezența Lui și Îl implori, Dumnezeu va acționa. Îți va schimba starea și gândurile. Dacă Duhul Sfânt lucrează puțin, mișcându-te și luminându-te puțin, inima ta se va schimba și starea ta va fi transformată. Când va avea loc această transformare, vei simți că nu este represiv să trăiești în acest fel. Starea și emoțiile tale reprimate vor fi transformate și alinate și vor fi altfel decât înainte. Vei simți că nu este obositor să trăiești în acest fel. Te vei bucura să-ți îndeplinești datoria în casa lui Dumnezeu. Vei simți că ai o viață bună comportându-te și îndeplinindu-ți datoria în acest fel, îndurând greutăți și plătind un preț, urmând regulile și făcând lucruri pe baza principiilor. Vei simți că acesta este genul de viață pe care ar trebui să-l aibă oamenii normali. Când trăiești în conformitate cu adevărul și îți îndeplinești bine datoria, vei simți că inima ta este calmă și liniștită și că viața ta este plină de sens. Te vei gândi: „De ce nu am știut asta înainte? De ce am fost atât de încăpățânat? Înainte, trăiam conform filosofiilor și firii Satanei, netrăind nici ca om, nici ca fantomă, și cu cât trăiam mai mult, cu atât era durerea mai mare. Acum, că înțeleg adevărul, pot să renunț la o parte din firea mea coruptă și pot să simt adevărata liniște și bucurie a unei vieți petrecute îndeplinindu-mi datoria și practicând adevărul!” Nu ți se va fi schimbat atunci dispoziția? (Ba da.) Odată ce-ți vei da seama de ce viața ta părea represivă și tristă înainte, odată ce vei găsi cauza principală a suferinței tale și vei rezolva problema, vei avea o șansă să te schimbi. Atât timp cât te lupți pentru adevăr, investești mai mult efort în cuvintele lui Dumnezeu, ai mai des părtășie despre adevăr și asculți și mărturiile fraților și surorilor tale privind experiențele lor, vei avea o cale mai clară, iar atunci, nu ți se va îmbunătăți starea? Dacă ți se îmbunătățește starea, emoțiile tale represive se vor reduce treptat și nu te vor mai înlănțui. Desigur, în anumite situații sau contexte, pot apărea sentimente ocazionale de reprimare și durere, dar atât timp cât cauți adevărul pentru a le înlătura, aceste emoții represive vor dispărea. Vei fi capabil să-ți oferi sinceritatea, întreaga putere și devotamentul în timp ce-ți îndeplinești datoria și vei avea o speranță de mântuire. Dacă ești capabil să suferi o astfel de transformare, atunci nu este nevoie să părăsești casa lui Dumnezeu. Capacitatea ta de a suferi această transformare va dovedi că încă mai există o speranță pentru tine – o speranță de schimbare, o speranță de mântuire. Va dovedi că încă ești un membru al casei lui Dumnezeu, dar ai fost influențat prea multă vreme și prea profund de diverse motive egoiste și considerente personale, sau de diverse obiceiuri și idei proaste, din cauza cărora conștiința ta a amorțit și nu a mai simțit nimic, rațiunea ți-a fost întunecată, iar simțul rușinii ți-a fost erodat. Dacă poți să suferi o astfel de transformare, casa lui Dumnezeu te va primi ca să rămâi, să-ți îndeplinești datoria, să-ți realizezi misiunea și să duci până la capăt lucrarea pe care o ai în curs de execuție. Sigur, oamenii care au aceste emoții negative pot fi ajutați doar cu o inimă iubitoare. Dacă o persoană refuză în mod consecvent să accepte adevărul și rămâne impenitentă în ciuda avertismentelor repetate, ar trebui să ne luăm rămas bun de la ea. Dar dacă un om chiar este dispus să se schimbe, să se transforme, să-și reconsidere direcția, îl primim cu căldură să rămână. Atât timp cât sunt cu adevărat dispuși să rămână și să-și schimbe abordările și modurile de viață anterioare și sunt capabili să sufere treptat o transformare în timp ce-și îndeplinesc datoria și devin mai buni la datoria lor, cu cât o îndeplinesc mai multă vreme, atunci îi primim pe astfel de oameni să rămână și sperăm că vor continua să se îmbunătățească. De asemenea, ne exprimăm marea dorință pentru ei: ne dorim ca ei să poată ieși din emoțiile lor negative, să nu mai fie înlănțuiți de acestea sau învăluiți de umbra lor și să poată, în schimb, să se ocupe de lucrarea lor reală și să pășească pe calea corectă, acționând și trăind așa cum s-ar cuveni să o facă oamenii normali conform cerințelor lui Dumnezeu și îndeplinindu-și în mod constant îndatoririle în casa lui Dumnezeu conform cerințelor Lui, fără a se mai lăsa în voia sorții. Le dorim să aibă un viitor promițător și să nu mai facă orice vor sau să se preocupe doar de căutarea plăcerii și de desfătare fizică ci, în schimb, să se gândească mai mult la chestiuni legate de îndeplinirea îndatoririlor lor, de calea pe care pășesc în viață și de trăirea unei umanități normale. Ne dorim din toată inima ca ei să poată trăi fericiți, liberi și eliberați în casa lui Dumnezeu, experimentând zilnic liniște și bucurie și simțind căldură și plăcere în viețile lor aici. Nu este aceasta cea mai grozavă urare? (Ba da.) Eu Mi-am terminat urarea și vă invit pe toți să le oferiți urările voastre din toată inima. (Urarea noastră din toată inima este ca ei să poată trăi fericiți, liberi și eliberați în casa lui Dumnezeu, experimentând zilnic liniște și bucurie și simțind căldură și veselie în viețile lor aici.) Și ce altceva? Ce ar fi să le urăm din toată inima să nu mai trăiască sub controlul emoțiilor represive? (Da.) Aceasta este urarea Mea. Mai aveți și alte urări pentru ei? (Urarea mea din toată inima este ca ei să poată să se ocupe de lucrarea lor reală, îmbunătățindu-și constant îndeplinirea îndatoririlor lor.) Este aceasta o urare bună? (Da.) Mai aveți și alte urări? (Urarea mea din toată inima este ca ei să poată începe în curând să trăiască o umanitate normală.) Poate că această urare nu este foarte măreață, dar cred că este practică. Ființele umane ar trebui să trăiască o umanitate normală și să nu se simtă reprimate. De ce suntem noi incapabili să îndurăm greutățile pe care alții le pot îndura? Dacă o persoană are conștiința, rațiunea și simțul rușinii asociate umanității normale, precum și țelurile, metodele de existență și scopurile corecte în căutarea lor, pe care s-ar cuveni să le aibă oamenii normali, ea nu se va simți reprimată. Nu este aceasta o urare destul de bună? (Ba da.) Mai este și altceva? (Urarea mea din toată inima pentru ei este să coopereze armonios cu frații și surorile lor, să simtă iubirea lui Dumnezeu în casa Lui și să acționeze conform principiilor casei lui Dumnezeu.) Este măreață această cerință? (Nu.) Fiindcă nu este măreață, este ea ușor de împlinit? A simți iubirea casei lui Dumnezeu corespunde oarecum realității – de asta au nevoie acești oameni, nu? (Da.) Cerințele pentru astfel de oameni nu sunt mari. În primul rând, ei trebuie să aibă conștiința și rațiunea umanității normale. Nu ar trebui să fie delăsători sau să se lase în voia sorții; ar trebui să învețe să trăiască, să se ocupe de lucrarea lor reală, să ia asupra lor responsabilitățile și îndatoririle proprii. Apoi, trebuie să învețe cum să trăiască, să trăiască umanitatea normală și să-și îndeplinească bine responsabilitățile și îndatoririle. Făcând asta, vor putea să simtă alinare, liniște și bucurie în casa lui Dumnezeu și vor fi dispuși să trăiască și să-și îndeplinească îndatoririle aici. După ce se vor elibera de emoțiile lor represive, negative, vor putea, încetul cu încetul, să urmărească adevărul și să coopereze armonios cu alții. Acestea sunt cerințele pentru astfel de oameni. Indiferent de vârsta lor, noi nu avem urări grandioase sau cerințe mărețe pentru ei, în afara acestora, despre care am vorbit. În primul rând, trebuie să învețe să se ocupe de lucrarea lor reală, să ia asupra lor responsabilitățile și obligațiile unui adult și ale unei persoane normale, iar apoi, să învețe să se conformeze regulilor și să accepte gestionarea, supravegherea și emondarea și tratarea de către casa lui Dumnezeu și să-și îndeplinească bine îndatoririle. Aceasta este atitudinea corectă pe care ar trebui să o adopte o persoană cu conștiință și rațiune. În al doilea rând, ar trebui să aibă o înțelegere și o cunoaștere corectă a responsabilităților, obligațiilor, gândurilor și punctelor de vedere care presupun conștiința și rațiunea unei umanități normale. Ar trebui să scapi de emoțiile tale negative și de reprimare și să te confrunți în mod corect cu diversele dificultăți care apar în viața ta. Pentru tine, acestea nu sunt lucruri, poveri, sau obligații suplimentare, ci mai degrabă ceea ce ar trebui să suporți tu, ca adult normal. Asta înseamnă că fiecare adult, indiferent de sexul său, de calibrul său, de cât de competent este sau de ce talente are, trebuie să suporte toate lucrurile pe care s-ar cuveni să le suporte adulții, inclusiv: mediile de viață la care trebuie să se adapteze adulții, responsabilitățile, obligațiile și misiunile pe care ar trebui să le preia și lucrarea pe care ar trebui să și le asume. Mai întâi, ar trebui să accepți în mod clar aceste lucruri, în loc să aștepți să te îmbrace și să te hrănească alții sau să te bazezi pe roadele muncii altora, ca să te descurci. În plus, ar trebui să înveți să te adaptezi și să accepți diverse tipuri de reguli, reglementări și gestionare, ar trebui să accepți decretele administrative ale casei lui Dumnezeu și să înveți să te adaptezi unei existențe și unei vieți între alți oameni. Ar trebui să ai conștiința și rațiunea umanității normale, să abordezi în mod corect oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul tău și să tratezi și să rezolvi corect diversele probleme cu care te confrunți. Toate acestea sunt lucruri de care ar trebui să se ocupe o persoană cu umanitate normală; se poate spune și că acestea sunt viața și mediul de viață cu care s-ar cuveni să se confrunte un adult. De exemplu, ca adult, ar trebui să te bazezi pe propriile capacități de a-ți întreține și hrăni familia, indiferent cât de dificilă ar putea fi viața ta. Asta este greutatea pe care ar trebui s-o înduri, responsabilitatea pe care ar trebui s-o îndeplinești și obligația pe care ar trebui s-o duci la bun sfârșit. Ar trebui să iei asupra ta responsabilitățile pe care s-ar cuveni să și le asume un adult. Indiferent cât de multă suferință înduri sau cât de mare este prețul pe care-l plătești, indiferent cât de trist te simți, ar trebui să-ți înghiți nemulțumirile și ar trebui să nu începi să ai emoții negative sau să te plângi în legătură cu cineva, fiindcă asta ar trebui să suporte adulții. Ca adult, trebuie să iei asupra ta aceste lucruri – fără să te plângi sau să te împotrivești și, mai ales, fără să le eviți sau să le respingi. A te lăsa în voia sorții, a fi leneș, a face lucrurile așa cum vrei, a fi încăpățânat sau capricios, a face ce vrei și a nu face ce nu vrei să faci – aceasta nu este atitudinea pe care ar trebui s-o aibă un adult în viață. Fiecare adult ar trebui să ia asupra lui responsabilitățile unui adult, indiferent cu cât de multă presiune se confruntă, precum greutăți, boli, chiar și diverse dificultăți – acestea sunt lucruri pe care toată lumea ar trebui să le experimenteze și să le suporte. Ele fac parte din viața unei persoane normale. Dacă nu poți suporta presiune sau îndura suferință, asta înseamnă că ești prea fragil și inutil. Oricine trăiește trebuie să suporte această suferință și nimeni n-o poate evita. Fie în societate, fie în casa lui Dumnezeu, este la fel pentru toată lumea. Aceasta este responsabilitatea pe care ar trebui s-o porți, povara grea pe care ar trebui s-o ducă un adult, lucrul pe care ar trebui să-l ia asupra lui, și nu ar trebui să-l eviți. Dacă încerci mereu să scapi sau să te eliberezi de toate acestea, atunci emoțiile tale represive vor ieși la suprafață și vei fi mereu înlănțuit de ele. Totuși, dacă poți înțelege și accepta corect toate acestea și le poți privi ca pe o parte necesară a vieții și existenței tale, atunci, aceste probleme nu ar trebui să fie un motiv pentru care să începi să simți emoții negative. Într-o privință, trebuie să înveți să iei asupra ta responsabilitățile și obligațiile pe care adulții s-ar cuveni să le aibă și să le preia. Într-o altă privință, ar trebui să înveți să coexiști armonios cu alții, cu umanitate normală, în mediul tău de viață și de lucru. Nu face, pur și simplu, ce vrei. Care este scopul coexistenței armonioase? Este să duci mai bine lucrarea la bun sfârșit și să îndeplinești mai bine obligațiile și responsabilitățile pe care tu, ca adult, s-ar cuveni să le duci la bun sfârșit și să le îndeplinești, să minimizezi pierderile provocate de problemele cu care te confrunți în lucrarea ta și să maximizezi rezultatele și eficiența lucrării tale. Asta s-ar cuveni să realizezi. Dacă ai umanitate normală, ar trebui să realizezi asta când lucrezi între oameni. Cât despre presiunea lucrării, indiferent dacă vine de la Cel de mai sus sau de la casa lui Dumnezeu sau dacă este o presiune exercitată asupra ta de către frații și surorile tale, este ceva ce ar trebui să suporți. Nu poți să spui: „Este prea multă presiune, așa că nu o voi face. Eu caut doar timp liber, tihnă, fericire și confort când îmi îndeplinesc datoria și lucrez în casa lui Dumnezeu.” Asta nu va funcționa; acesta nu este un gând pe care ar trebui să-l aibă un adult normal, iar casa lui Dumnezeu nu este un loc în care tu să te bucuri de confort. Fiecare persoană își asumă un anumit nivel de presiune și de risc în viața și în lucrarea sa. La orice slujbă, în special când îți îndeplinești datoria în casa lui Dumnezeu, ar trebui să te străduiești să obții rezultate optime. La o scară mai mare, aceasta este învățătura și cererea lui Dumnezeu. La o scară mai redusă, este atitudinea, punctul de vedere, standardul și principiul pe care fiecare persoană ar trebui să le adopte în comportamentul și în acțiunile sale. Când îndeplinești o datorie în casa lui Dumnezeu, trebuie să înveți să te conformezi reglementărilor și sistemelor casei lui Dumnezeu, trebuie să înveți să respecți, să înveți regulile și să te comporți într-un mod educat. Aceasta este o parte esențială a comportamentului unui om. Nu ar trebui să-ți petreci tot timpul făcându-ți poftele, în loc să lucrezi, negândindu-te la nimic în mod serios și trândăvind în fiecare zi, sau implicându-te în acte ilegale și urmărindu-ți propriul mod de viață, cum fac necredincioșii. Nu îi face pe ceilalți să te disprețuiască, nu deveni o pacoste pentru ei sau un ghimpe în coastele lor, nu-i face pe toți să te ocolească sau să te respingă și nu deveni un obstacol sau o piedică în calea vreunei lucrări. Acestea sunt conștiința și rațiunea pe care ar trebui să le aibă un adult normal și, de asemenea, aceasta este responsabilitatea pe care orice adult normal ar trebui s-o poarte. Acestea sunt o parte din lucrurile pe care trebuie să le faci pentru a purta această responsabilitate. Înțelegi? (Da.)

Dacă ești o persoană hotărâtă, dacă poți să tratezi responsabilitățile și obligațiile pe care oamenii ar trebui să le poarte, lucrurile pe care oamenii cu umanitate normală ar trebui să le îndeplinească și acele lucruri pe care adulții trebuie să le realizeze ca fiind țelurile și scopurile căutării tale și dacă poți să iei asupra ta responsabilitățile proprii, atunci, indiferent ce preț plătești și ce durere înduri, nu te vei plânge și, atât timp cât le recunoști ca fiind cerințele și voia lui Dumnezeu, vei fi capabil să înduri orice suferință și să îți îndeplinești bine datoria. În acel moment, cum ar fi starea ta de spirit? Ar fi diferită; ai simți liniște și stabilitate în inima ta și ai experimenta plăcere. Vezi tu, doar căutând să trăiești umanitatea normală și urmărind responsabilitățile, obligațiile și misiunea pe care oamenii cu umanitate normală s-ar cuveni să le poarte și să le preia, oamenii simt liniște și bucurie în inimile lor și experimentează plăcere. Nici măcar nu au ajuns în punctul în care fac treburi în conformitate cu principiile și obțin adevărul și deja au suferit o schimbare. Acești oameni sunt cei care au conștiință și rațiune; sunt oameni integri care pot să depășească orice dificultate și să preia orice sarcină. Ei sunt bunii ostași ai lui Hristos, au fost instruiți și nu-i poate învinge nicio dificultate. Spuneți-Mi, ce părere aveți despre acest comportament? Nu au tărie acești oameni? (Ba da.) Au tărie, iar oamenii îi admiră. S-ar mai simți reprimați astfel de oameni? (Nu.) Atunci, cum au schimbat ei aceste emoții represive? Din ce motiv nici nu îi tulbură, nici nu îi găsesc aceste emoții? (Motivul este că ei iubesc lucrurile pozitive și poartă o povară în îndatoririle lor.) Corect, cheia este să te ocupi de lucrarea ta reală. Când oamenii se concentrează la chestiuni reale și când intră în acțiune conștiința și rațiunea umanității normale și simțul răspunderii și al misiunii, pe care ei le au, ei se descurcă bine, indiferent unde sunt plasați. Pot avea succes în orice sarcină, fără nicio reprimare, suferință sau depresie. Crezi că Dumnezeu îi binecuvântează pe acești oameni? Oare oamenii care au o astfel de conștiință, rațiune și umanitate normală se confruntă cu dificultăți în urmărirea adevărului? (Nu.) Pe baza căutărilor, punctelor de vedere și metodelor de existență ale umanității normale, urmărirea adevărului nu va fi foarte dificilă pentru ei. Când oamenii ajung în acest punct, nu sunt departe de înțelegerea adevărului, de practicarea lui, de a acționa conform adevărurilor-principii și de a pătrunde în adevărul-realitate. Ce înseamnă aici „nu sunt departe”? Înseamnă că perspectiva lor asupra comportamentului propriu și metoda de existență pe care au ales-o sunt absolut pozitive și dinamice, aliniindu-se, în esență, cu umanitatea normală pe care o cere Dumnezeu. Înseamnă că au atins standardele stabilite de Dumnezeu. Odată ce ating aceste standarde, acești indivizi pot înțelege adevărul atunci când îl aud și le va fi mult mai puțin dificil să-l practice. Le va fi ușor să pătrundă în adevărul-realitate și să acționeze conform adevărurilor-principii. În total, câte aspecte există, cu privire la ce s-ar cuveni să facă oamenii cu o umanitate normală? Există aproximativ trei. Care sunt acestea? Spuneți-Mi. (Primul este legat de a învăța să porți responsabilitățile și obligațiile pe care un adult ar trebui să le aibă și să le poarte. Al doilea este legat de a învăța să coexiști armonios cu alții, cu umanitate normală, în mediul tău de viață și de lucru, și să nu faci orice vrei. Iar al treilea este legat de a învăța să te conformezi învățăturilor lui Dumnezeu în sfera rațiunii umanității normale și aderând la atitudinile, punctele de vedere, standardele și principiile pe care s-ar cuveni să le ai în comportament, ceea ce înseamnă să respecți regulile.) Aceste trei aspecte sunt ceea ce s-ar cuveni să aibă oamenii cu umanitate normală. Dacă oamenii încep să se gândească și să se concentreze pe aceste aspecte și să lucreze din greu pentru a le obține, ei vor începe să se ocupe de lucrarea lor reală – atunci, vor mai experimenta ei emoții negative? Se vor mai simți ei reprimați? Când te ocupi de lucrarea ta reală, îți gestionezi treburile reale și iei asupra ta responsabilitățile pe care s-ar cuveni să le poarte adulții, va trebui să faci și să te gândești la atât de multe lucruri, că vei fi copleșitor de ocupat. În special pentru cei care își îndeplinesc în prezent îndatoririle în casa lui Dumnezeu, au ei vreun pic de timp să se simtă reprimați? Nu au timp. Așadar, care este problema cu cei care se simt reprimați, au toane și moralul scăzut sau sunt deprimați oricând se confruntă cu ceva puțin neplăcut? Problema este că ei nu se ocupă de lucrurile corecte și sunt leneși. Este că ei nu se ocupă de lucrarea lor reală și nu pot vedea lucrurile pe care s-ar cuveni să le facă, așa că mințile lor se lenevesc și gândurile lor o iau razna. Se gândesc și se tot gândesc, fără să aibă vreo cale de urmat, așa că se simt reprimați. Cu cât se gândesc mai mult, cu atât se simt mai necăjiți și mai neajutorați și cu atât le este calea mai puțin clară; cu cât se gândesc mai mult, cu atât simt că viețile lor nu merită, că sunt jalnici și cu atât se simt mai triști. Nu au putere să se elibereze și, în cele din urmă, devin prizonierii acestor emoții ale reprimării. Nu este așa? (Ba da.) De fapt, această problemă este ușor de rezolvat, fiindcă există atât de multe lucruri pe care ar trebui să le faci, atât de multe chestiuni reale la care ar trebui să te gândești și pe care ar trebui să le iei în calcul, încât nu vei avea timp să te gândești la acele lucruri inutile, la acele activități căutătoare de plăceri. Oamenii ale căror minți sunt suficient de leneșe încât să se gândească la astfel de lucruri preferă să se relaxeze, în loc să lucreze, sunt niște trântori lacomi și nu se ocupă de lucrarea lor reală. Cei care nu se ocupă de lucrarea lor reală se trezesc adesea prizonierii emoțiilor represive. Acești oameni nu se ocupă de lucrurile corecte, în timp ce există o grămadă de chestiuni importante care trebuie rezolvate, și nu se gândesc și nu acționează pe baza acestora. În schimb, găsesc timp să-și lase mințile să zboare, să se plângă și să cârtească în legătură cu trupurile lor fizice, să se îngrijoreze cu privire la viitor și să se agite privind durerea pe care au îndurat-o și prețurile pe care le-au plătit. Când nu pot rezolva toate aceste probleme, nu pot să le suporte sau să găsească o supapă pentru aceste frustrări, se simt reprimați. Se tem să nu piardă binecuvântări când se gândesc să plece din casa lui Dumnezeu, se tem că vor ajunge în iad dacă fac rău și nici nu sunt dispuși să urmărească adevărul sau să-și îndeplinească îndatoririle cum se cuvine. Ca urmare, se simt reprimați. Nu este așa? (Ba da.) Așa este. Dacă o persoană se ocupă de lucrarea sa reală și urmează calea corectă, aceste emoții nu vor apărea. Chiar dacă experimentează ocazional emoții represive din cauza unor circumstanțe speciale temporare, acestea vor fi doar dispoziții trecătoare, fiindcă oamenii cu modul de viață corect și perspectiva potrivită asupra existenței vor depăși rapid aceste emoții negative. Ca urmare, nu te vei trezi în mod frecvent prizonierul emoțiilor reprimării. Asta înseamnă că aceste emoții ale reprimării nu te vor deranja. Este posibil să experimentezi dispoziții proaste temporare, dar nu le vei cădea prizonier. Acest lucru subliniază importanța urmăririi adevărului. Dacă tu cauți să te ocupi de lucrarea ta reală, dacă porți responsabilitățile pe care ar trebui să le poarte adulții și cauți să ai un mod de existență normal, bun, pozitiv și dinamic, atunci nu vei simți aceste emoții negative. Aceste emoții represive nu te vor găsi sau nu se vor agăța de tine.

Așadar, am încheiat părtășia despre problema și dificultatea rezolvării reprimării, care include cele trei aspecte menționate mai devreme. Ne dorim din toată inima ca aceia care au fost înlănțuiți de emoțiile reprimării și aceia care au căzut prizonieri emoțiilor reprimării, dar care doresc să se elibereze de acestea, să nu mai fie controlați de aceste emoții. Sperăm ca, în curând, să poată să iasă din emoțiile negative ale reprimării și să trăiască asemănarea unei persoane normale, adoptând un mod de existență normal și cuviincios. Este aceasta o dorință bună? (Da.) Atunci, ar trebui să vă doriți și voi asta. (Ne dorim ca aceia care au fost înlănțuiți de emoțiile reprimării și cei care au devenit prizonierii emoțiilor reprimării, dar doresc să se elibereze de acestea, să nu mai fie controlați de aceste emoții. Sperăm ca în curând să poată să iasă din emoțiile negative ale reprimării și să trăiască asemănarea unei persoane normale, adoptând un mod de existență normal și cuviincios.) Această dorință este realistă. Acum, că ne-am exprimat dorințele, dacă acești oameni se pot elibera de emoțiile reprimării depinde, în cele din urmă, de alegerile lor personale – ar trebui să fie o chestiune simplă. De fapt, este ceva ce oamenii cu umanitate normală ar trebui să aibă. Dacă o persoană este suficient de hotărâtă și are disponibilitatea de a urmări adevărul și lucruri pozitive, atunci îi va fi ușor să se elibereze de emoțiile reprimării. Nu va fi o sarcină dificilă. Dacă cineva nu se bucură urmărind adevărul și lucrurile pozitive și dacă lucrurile pozitive nu îi plac, atunci, lăsați-l să rămână prizonierul emoțiilor reprimării. Lăsați-l în pace. Nu mai este nevoie să exprimăm dorințe pentru el, bine? (Bine.) Acesta este un alt mod de a trata situația. Există o rezolvare pentru orice problemă și totul poate fi abordat și rezolvat pe baza adevărurilor-principii și a circumstanțelor propriu-zise ale oamenilor. Ne-am terminat urările pe ziua de azi și am avut părtășie în mod exhaustiv cu privire la mai multe situații diferite. Am spus tot ce este necesar să fie spus despre acest tip de persoană, deci haideți să încheiem aici această discuție.

12 noiembrie 2022