Discutăm de ceva vreme despre primul element important din practicarea urmăririi adevărului, și anume „renunțarea”. Data trecută am avut părtășie despre cel de-al treilea element referitor la „renunțare” – renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu – acesta fiind un conținut complet nou. Nu există un singur aspect al acestui conținut; el include multe elemente și o mulțime de conținuturi. Aceste conținuturi sunt ceea ce experimentează oamenii pe parcursul lucrării lui Dumnezeu și sunt direct legate de viețile lor și de ceea ce urmăresc ei, prin urmare, primul aspect despre care trebuie într-adevăr să avem părtășie se referă la noțiunile și închipuirile oamenilor despre Dumnezeu. Acesta este un subiect pe care oamenii nu-l pot evita în timp ce merg pe calea credinței în Dumnezeu. Am avut părtășie data trecută despre o parte din acest conținut. Să ne spună cineva despre ce am avut părtășie mai exact. (Data trecută, Dumnezeu a avut părtășie despre renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu. Mai întâi, Dumnezeu a expus noțiunile și închipuirile pe care le avem despre lucrarea Sa. De exemplu, avem noțiuni și închipuiri despre ziua lui Dumnezeu și, de asemenea, credem că lucrarea Sa este de-a dreptul supranaturală și că, atât timp cât Duhul Sfânt lucrează și îi mișcă pe oameni, aceștia vor fi în stare să rezolve orice probleme, iar firile lor corupte vor fi transformate. În timp ce a expus aceste noțiuni și închipuiri, Dumnezeu ne-a spus că rezultatul pe care intenționează să-l obțină în lucrarea Sa este cel de a-Și lucra cuvintele în noi astfel încât, atunci când ni se întâmplă lucruri în viața de zi cu zi, să fim capabili să practicăm conform cuvintelor Sale și adevărurilor-principii – aceasta este cerința lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.) Cine mai poate adăuga ceva? (Dumnezeu a avut părtășie data trecută și despre convingerea oamenilor că El dă verdicte în ceea ce îi privește pe baza manifestărilor lor temporare și, de asemenea, că prin respectarea reglementărilor exterioare și prin comportamente exterioare bune, Îl mulțumesc pe Dumnezeu și pot dobândi mântuirea – toate acestea sunt noțiuni și închipuiri ale oamenilor. De asemenea, când sunt slabi sau dezvăluie răzvrătire și corupție, oamenii cred că Dumnezeu îi va disciplina și îi va pedepsi – și aceasta este o noțiune și o închipuire. Din expunerea de către Dumnezeu a acestor noțiuni și închipuiri ale oamenilor, am înțeles că dorința Lui nu este să ne comportăm bine la exterior, nici să respectăm anumite practici și reglementări exterioare. În schimb, El speră să fim capabili să căutăm adevărurile-principii și să intrăm în adevărul-realitate atunci când ni se întâmplă lucruri.) Toată lumea are aceste noțiuni și închipuiri în diferite măsuri, nu-i așa? (Da.) Înainte de a începe să urmărească adevărul sau când nu înțeleg adevărul și nu l-au dobândit încă, oamenii au tendința de a folosi aceste noțiuni și închipuiri pentru a face presupuneri despre felul în care lucrează Dumnezeu sau pentru a trage concluzii pripite despre modul în care va lucra El. Totodată, au tendința de a folosi aceste presupuneri pentru a da verdicte despre ei înșiși, despre finalul lor și despre posibilitatea ca ei să fie binecuvântați sau să sufere nenorociri în viitor. Prin urmare, pe parcursul urmăririi adevărului de către oameni, aceste noțiuni și închipuiri au devenit în mare măsură obstacole în calea acceptării lucrării lui Dumnezeu, a urmăririi și a dobândirii adevărului de către aceștia. Altfel spus, dacă nu pot renunța la aceste noțiuni și închipuiri, considerându-le mereu motivația și cauza lor principală de a crede în Dumnezeu și a-L urma, atunci aceste noțiuni și închipuiri îi vor împiedica în mare măsură să urmărească și să dobândească adevărul. Și, în cele din urmă, își pot folosi noțiunile și închipuirile doar pentru a-și determina valoarea, identitatea și statutul propriu înaintea lui Dumnezeu și pentru a determina ce fel de tratament vor putea primi în casa lui Dumnezeu, care va fi destinația lor, ce binecuvântări vor câștiga în viitor, câtă autoritate vor avea, câte orașe vor guverna și dacă vor fi un stâlp sau un pilon principal în Ceruri sau cât de mult pot câștiga în această viață și cât de mult vor putea câștiga în lumea ce va veni. Întrucât aceste noțiuni și închipuiri implică viața oamenilor și ceea ce urmăresc aceștia, ele influențează căile pe care merg oamenii și, desigur, le influențează și finalul ultim și destinația. Oamenii trăiesc și urmăresc prin prisma noțiunilor și închipuirilor lor, astfel, în mod inevitabil, ei văd, judecă și iau decizii în legătură cu orice pe baza acestor noțiuni și închipuiri. Prin urmare, indiferent de modul în care Dumnezeu oferă adevărul și le spune oamenilor ce păreri ar trebui să aibă și calea pe care ar trebui să o urmeze, atât timp cât oamenii nu renunță la noțiunile și închipuirile lor, vor continua să trăiască în conformitate cu ele și acestea vor deveni în mod natural viața oamenilor și legile prin care ei supraviețuiesc, și vor deveni în mod inevitabil căile și metodele prin care oamenii se confruntă cu tot felul de evenimente și lucruri. Odată ce noțiunile și închipuirile oamenilor devin principiile și criteriile conform cărora aceștia privesc oamenii și lucrurile, se comportă și acționează, atunci, indiferent cât de mult cred în Dumnezeu sau cum urmăresc și indiferent cât de multe greutăți suferă sau cât de mare preț plătesc, totul va fi zadarnic. Atât timp cât cineva trăiește conform noțiunilor și închipuirilor sale, această persoană I se împotrivește lui Dumnezeu și Îi este potrivnic; ea nu are o supunere adevărată față de mediile pregătite de Dumnezeu sau față de cerințele Sale. În cele din urmă, atunci, finalul său va fi unul foarte tragic. Dacă tu crezi în Dumnezeu de mulți ani și te-ai consumat pentru El, alergând peste tot și plătind un preț mare, dar punctul de plecare și sursa a tot ceea ce faci sunt propriile tale noțiuni și închipuiri, atunci tu nu-L accepți și nu I te supui cu adevărat lui Dumnezeu. Indiferent dacă aceste noțiuni și închipuiri provin din cărți, din societate sau din dorințele și interesele tale personale, pe scurt, atât timp cât sunt noțiuni și închipuiri, ele nu sunt adevărul; și atât timp cât nu sunt adevărul, sunt potrivnice adevărului, fiind o piedică în calea acceptării adevărului de către oameni și un dușman al lui Dumnezeu și al adevărului. Prin urmare, atât timp cât trăiești conform noțiunilor și închipuirilor tale, vei evalua și vei privi totul pe baza acestor noțiuni și închipuiri și, din cauza lor, te vei răzvrăti cu siguranță până la urmă împotriva mediilor pe care le pregătește Dumnezeu pentru tine și împotriva îndrumării sau suveranității Sale asupra ta. Pe scurt, nu există o acceptare și o supunere adevărată aici. De ce? Pentru că, indiferent câte greutăți înduri sau cât de mare este prețul pe care îl plătești, atât timp cât trăiești conform noțiunilor și închipuirilor tale, greutățile pe care le înduri și prețul pe care îl plătești nu sunt în conformitate cu adevărurile-principii și nu au nimic de-a face cu adevărul; se poate spune că greutățile pe care le suferi și prețul pe care îl plătești se bazează pe noțiuni și închipuiri umane și pe preferințele tale, având scopul de a-ți satisface dorințele trupești și de a satisface anumite scopuri ale tale. Este exact precum ceea ce a fost manifestat de Pavel: a muncit mult și a alergat mult, predicând Evanghelia în cea mai mare parte a Europei, dar, indiferent câte greutăți a suferit și cât de mare preț a plătit sau cât de mult a alergat, nu a avut niciodată gânduri și puncte de vedere care să fie în acord cu adevărul, nu a acceptat niciodată adevărul și nu a avut niciodată atitudinea și experiența reale ale supunerii față de Dumnezeu – a trăit întotdeauna prin prisma propriilor sale noțiuni și închipuiri. Care erau noțiunea și închipuirea sale specifice? Faptul că, după ce ar fi terminat de alergat și de luptat lupta cea bună, îi era pregătită o cunună a dreptății – acestea erau noțiunea și închipuirea lui Pavel. Care a fost baza teoretică specifică a noțiunii și închipuirii sale? Că Dumnezeu va determina finalul unei persoane în funcție de cât a alergat, de prețul pe care l-a plătit și de câte greutăți a suferit. Tocmai pe o astfel de bază teoretică a noțiunii și închipuirii sale, Pavel a pornit fără să știe pe calea antihriștilor. Ca urmare, când a ajuns la capătul drumului, nu a avut niciun fel de înțelegere cu privire la comportamentul și manifestările sale de împotrivire față de Dumnezeu sau la esența sa de împotrivire față de Dumnezeu, cu atât mai puțin vreo pocăință. El încă se agăța de noțiunea și închipuirea sale inițiale în timp ce credea în Dumnezeu și nu numai că nu avea nici cea mai mică supunere adevărată față de Dumnezeu, ci, dimpotrivă, credea că era chiar mai îndreptățit să primească în schimb de la Dumnezeu un final și o destinație bune. „În schimb” este un mod frumos și civilizat de a spune lucrurile, dar, de fapt, nu era un schimb, nici măcar o tranzacție – el Îi cerea direct lui Dumnezeu aceste lucruri, chiar le pretindea de la El. Cum le-a pretins de la Dumnezeu? Exact cum a spus: „Mi-am sfârșit alergarea, am luptat lupta cea bună – cununa dreptății este acum a mea. Aceasta este ceea ce merit și ceea ce dumnezeu ar trebui să-mi dea pe bună dreptate.” Calea urmată de Pavel a fost o cale de împotrivire față de Dumnezeu, care l-a condus la distrugere, iar finalul care i s-a întâmplat a fost pedeapsa. Acest lucru a fost inseparabil de noțiunea și închipuirea sa despre Dumnezeu. S-a agățat mereu cu încăpățânare de noțiunea și închipuirea lui; a lăsat deoparte și a ignorat spusele lui Dumnezeu, adevărurile – calea vieții – oferite oamenilor de către Dumnezeu, chiar adoptând o atitudine de dispreț și sfidare și nici măcar nu a recunoscut sau nu a acceptat faptul că Isus Hristos era întruparea lui Dumnezeu. Când a ajuns la capătul drumului, tot s-a agățat cu încăpățânare, ca înainte, de noțiunea și închipuirea sa și a continuat să se opună lui Dumnezeu, îndreptându-se în cele din urmă către finalul inevitabil al distrugerii. Prin urmare, pe parcursul credinței în Dumnezeu, dacă oamenii sunt capabili să renunțe la toate diversele lor emoții negative și să renunțe la unele lucruri din viața reală care îi împiedică să urmărească adevărul, dar nu pot să renunțe la barierele dintre ei și Dumnezeu sau la ostilitatea lor față de Dumnezeu, acesta va fi un lucru foarte regretabil și tragic și, în cele din urmă, vor primi același final de a fi pedepsiți, așa cum a fost Pavel. Acest lucru este sigur și dincolo de orice îndoială. Prin urmare, în practicarea „renunțării”, elementul „renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu” este cel mai însemnat și important și nu poate fi trecut cu vederea. Iată ce trebuie să examinezi adesea: în relația ta cu Dumnezeu și în timp ce experimentezi lucrarea Sa, ce noțiuni și închipuiri pe care încă le ai nu sunt în acord cu adevărul, cu dorințele lui Dumnezeu sau cu cerințele Sale și stau între tine și Dumnezeu. Ar trebui să le examinezi, să le compari cu ale lui Dumnezeu cuvinte și apoi să renunți la ele. Scopul renunțării nu este acela de a trece printr-un proces, ci de a accepta adevărul, de a accepta în această privință adevărurile-principii pe care Dumnezeu le-a prezentat oamenilor, de a folosi aceste adevăruri-principii pentru a-ți înlocui noțiunile și închipuirile și pentru a schimba perspectiva din spatele a ceea ce urmărești, precum și direcția a ceea ce urmărești, astfel încât să poți fi compatibil cu Dumnezeu în viața ta și pe parcursul urmării lui Dumnezeu, în loc să fii compatibil cu noțiunile și închipuirile tale. Lucrarea lui Dumnezeu este aceea de a rezolva noțiunile și închipuirile oamenilor, iar El le oferă adevărul pentru a le remedia noțiunile și închipuirile. Rezolvându-le noțiunile și închipuirile, Dumnezeu le îngăduie să aibă gânduri, opinii, puncte de vedere și perspective corecte pentru a aborda fiecare mediu pregătit de El și pentru a aborda fiecare chestiune cu care se confruntă ei în viață. Dumnezeu Își face lucrarea și le oferă oamenilor adevărul prin cuvintele Sale nu pentru a le împlini noțiunile și închipuirile, ci pentru a le contracara și, în cele din urmă, pentru a le da posibilitatea să renunțe la noțiunile și închipuirile lor și să obțină cunoașterea lui Dumnezeu.

Am avut anterior părtășie despre unele dintre noțiunile și închipuirile oamenilor în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu. Pe lângă acestea, ei au și alte noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu la care ar trebui să renunțe pe parcursul urmăririi adevărului. De exemplu, oamenii cred că, după ce acceptă lucrarea lui Dumnezeu, dacă sunt capabili să urmărească adevărul, vor fi complet transformați și că, odată ce au cuvintele lui Dumnezeu drept viața lor, vor avea o viață complet nouă și vor renaște ca o persoană nouă. După părerea lor, calibrul li se va îmbunătăți și instinctele li se vor schimba și ele într-o oarecare măsură, așa încât li se vor întâmpla deseori lucruri la care nu s-ar aștepta niciodată. Cu alte cuvinte, nu doar că vor fi capabili să facă lucruri care le depășesc calibrul și instinctele, dar vor putea și să le facă fără niciun efort și fără nicio problemă. Mai mult, pe durata credinței în Dumnezeu, unii oameni chiar simt adesea că, de când au început să urmărească adevărul, personalitatea și temperamentul lor s-au îmbunătățit, ochii le sunt mai luminoși decât înainte și auzul le este mai bun decât înainte. Din când în când, se privesc în oglindă și simt că devin tot mai mult ca niște îngeri; simt că sunt din ce în ce mai frumoși și mult mai însuflețiți decât oricând. Ba chiar unii oameni simt că unele dintre obiceiurile lor de viață s-au schimbat și că tiparele vieții lor sunt diferite – în trecut, dacă mergeau la culcare prea târziu, căscau fără încetare, dar de când au început să urmărească adevărul, aceste reacții au dispărut, iar ei consideră că acest lucru este chiar miraculos. În noțiunile și închipuirile lor, oamenii cred că, odată ce încep să urmărească adevărul, Dumnezeu va face o anumită lucrare asupra lor, așa încât să cunoască transformări neașteptate. Aceasta include o îmbunătățire peste noapte a calibrului lor – vor trece de la a avea un calibru mediocru sau foarte slab la a fi extrem de perspicace, capabili și experimentați, devenind persoane cu înțelepciune și calibru, iar sfera gândirii lor va fi și ea înălțată. Când încep să creadă în Dumnezeu și decid să urmărească adevărul, oamenii au închipuiri extravagant de exagerate și nerealiste despre urmărirea adevărului; pe scurt, niciuna dintre ele nu se conformează cu adevărat realității. Ei cred că, atât timp cât urmăresc adevărul, multe aspecte ale lor vor fi îmbunătățite și vor face un salt înainte și că, în unele domenii, chiar vor depăși oamenii obișnuiți. Prin urmare, unii își iau nume precum Lyu Chao, Ma Chao sau Niu Chao. Aceste nume se referă la depășirea măgarilor, a cailor și, respectiv, a taurilor – adică la a fi capabili să alerge mai repede decât un cal și la a avea mai multă putere decât un măgar sau un taur. În general, măgarii sunt foarte puternici când vine vorba să tragă obiecte, caii au picioare foarte puternice, iar taurii sunt foarte rezistenți, așa că acești oameni își iau nume precum Lyu Chao, Ma Chao și Niu Chao. Vezi, aceștia acordă o atenție specială numelor pe care le aleg. Din numele pe care oamenii și le aleg singuri, se poate observa că au o înțelegere proprie privind lucrarea lui Dumnezeu; din păcate, această înțelegere nu este în conformitate cu adevărul și nu este pozitivă – este o noțiune și o închipuire a oamenilor. Indiferent dacă această noțiune și această închipuire sunt denaturate sau extreme, pe scurt, sunt în contradicție cu faptele și cu adevărul; sunt foarte deșarte și se referă la lucruri supranaturale. Principiul prin care Dumnezeu lucrează asupra oamenilor este următorul: indiferent ce fel de calibru au oamenii sau ce fel de capacitate de a lucra sau abilitate de a se ocupa de lucruri au, indiferent care sunt instinctele lor înnăscute și indiferent de personalitatea, obiceiurile, tiparele de viață, interesele și hobby-urile lor sau chiar de sexul lor, pe scurt, lucrarea lui Dumnezeu este menită să obțină rezultatul de a le da posibilitatea să înțeleagă și să accepte adevărul, să se supună adevărului și apoi să intre în adevărul-realitate pe baza calibrului lor inerent, a instinctelor, personalității, obiceiurilor, tiparelor lor corecte de viață, precum și a intereselor și hobby-urilor lor legitime și așa mai departe. Așadar, pe ce bază se obține acest rezultat? Se obține pe baza capacității oamenilor de a înțelege și a pricepe adevărul și pe baza faptului că au o umanitate normală. Nu se obține pe baza unei așa-zise umanități înălțate, nici pe baza unei umanități supranaturale. Prin urmare, indiferent despre care aspecte ale adevărului avem părtășie, toate acestea au rolul de a-ți da posibilitatea să le pătrunzi pe baza faptului că ai o umanitate normală și capacitatea de a înțelege adevărul. Cu toate acestea, noțiunile și închipuirile oamenilor sunt exact contrariul. Oamenii cred că rezultatul obținut asupra lor de lucrarea lui Dumnezeu și de exprimarea adevărului de către El se împotrivește calibrului și instinctelor lor inerente și, de asemenea, se împotrivește personalității, obiceiurilor, intereselor și hobby-urilor lor. Ei speră adesea că li se va întâmpla vreun miracol, că li se va întâmpla ceva supranatural sau ceva neașteptat și dincolo de calibrul și de instinctele lor, în loc să depună efort pentru a căuta adevărul într-o manieră pragmatică. Ce dovedește acest fapt? Nu cumva că oamenii consideră urmărirea adevărului ca pe ceva care este chiar supranatural și lipsit de conținut? Nu cumva că oamenii consideră că modurile în care Dumnezeu lucrează asupra lor sunt chiar supranaturale și lipsite de conținut? (Ba da.) Oamenii speră adesea că vor avea un calibru cu atât mai mare cu cât urmăresc mai mult adevărul sau că, după ce vor asculta multe predici și vor accepta și înțelege o mare parte din adevăr, calibrul lor va fi mai mare decât înainte. Acestea sunt noțiuni și închipuiri, nu-i așa? (Da.) Să luăm ca exemplu învățarea unei profesii: când studiai la școală, dacă voiai să stăpânești o profesie, trebuia să înveți pe de rost cunoștințele despre aceasta și să studiezi din zori și până seara, petrecându-ți timpul liber depunând eforturi pentru a le învăța. De când ai început să crezi în Dumnezeu, ai impresia că, atât timp cât Duhul Sfânt lucrează, calibrul oamenilor va fi îmbunătățit, iar ei se vor transforma și vor fi altfel decât erau înainte. Așadar, ajungi la concluzia că, indiferent cum lucrează Dumnezeu, trebuie doar să cooperezi și nu este nevoie să depui eforturi pentru a urmări adevărul și a deprinde cunoștințe profesionale; este suficient să-ți faci datoria – vei face totuși progrese crezând în Dumnezeu în acest fel. Nu așa își închipuie oamenii? (Ba da.) Spune-Mi, este aceasta modalitatea corectă de a urmări? Poate urmărirea în acest mod să ducă la o transformare adevărată? (Nu, nu poate.) Este imposibil să existe o transformare. De exemplu, unii oameni cred că, pentru a cânta bine, trebuie să exerseze din zori și până seara, să fure tehnicile altora și să asculte tot felul de cântece pentru a învăța din calitățile altora, acesta fiind singurul mod în care pot avea realizări. În schimb, potrivit unora, cântatul depinde de talent; ei cred că, dacă o persoană are darul de a cânta și dacă îi place să cânte, atunci va putea să cânte bine, iar dacă cineva nu are darul sau plăcerea de a cânta, atunci va trebui să se bazeze pe a fi mișcat de către Duhul Sfânt pentru a cânta bine, pentru a cânta cu emoție, așa încât alții să-l asculte cu plăcere. În consecință, majoritatea oamenilor au mereu acest tip de iluzie; se bazează pe Duhul Sfânt pentru a-i mișca, altfel nu vor deschide gura să cânte. Acestea sunt noțiuni și închipuiri, nu-i așa? Unii oameni cred că nu este nevoie să depună atât de mult efort pentru a deprinde cunoștințe profesionale și că, atât timp cât urmăresc adevărul, Dumnezeu va lucra și că este inutil și zadarnic să facă acele sacrificii fără rost. Ei cred că, de îndată ce lucrează Dumnezeu, este de mai mult folos decât orice efort depus de oameni, așa că atât timp cât oamenii își îndeplinesc îndatoririle cu sinceritate și sunt dispuși să-și dedice inima lui Dumnezeu, Duhul Sfânt va lucra asupra lor, iar calibrul și abilitățile le vor fi înălțate numaidecât, dincolo de sfera umanității normale – vor putea să înțeleagă lucruri care nu aveau sens pentru ei anterior și, chiar dacă înainte nu puteau citi nici măcar două rânduri de text deodată, vor fi capabili să citească zece rânduri deodată și să le memoreze pe toate după ce încep să creadă în Dumnezeu. Dar, oricât de mult se instruiesc, tot nu pot realiza acest lucru, așa că se întreabă: „Oare Dumnezeu nu-mi acordă har? Nu sunt destul de muncitor și destul de sincer în îndeplinirea datoriei mele?” Așa stau lucrurile? (Nu.) Crezi că, cu cât reușești mai mult să atingi ceea ce este supranatural, să-ți depășești gama calibrului și abilităților, cu atât se dovedește mai mult că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu; că, dacă sinceritatea și voința ta de a coopera devin din ce în ce mai mari, atunci Dumnezeu va lucra în tine din ce în ce mai mult, iar abilitățile și calibrul tău vor deveni din ce în ce mai mari. Nu este aceasta o noțiune și o închipuire pe care o au oamenii? (Ba da.) Sunteți în mod special înclinați să gândiți în acest fel? (Da.) Care este rezultatul gândirii în acest fel? Nu este întotdeauna eșecul și absența materializării? Unii oameni chiar devin negativi, spunând: „I-am oferit lui Dumnezeu cea mai mare sinceritate a mea, de ce El nu-mi acordă un calibru bun? De ce nu-mi dă abilități supranaturale? De ce încă sunt mereu slab? Calibrul meu nu s-a îmbunătățit, nu pot vedea nimic clar și devin confuz atunci când mă confrunt cu aspecte complexe. A fost așa înainte, de ce încă este la fel și acum? În plus, în îndeplinirea datoriei mele și în rezolvarea problemelor, de ce nu pot niciodată să-mi transcend trupul? Înțeleg unele doctrine, dar, cu toate acestea, nu pot vedea lucrurile clar, rămân indecis când vine vorba de tratarea problemelor și încă nu mă ridic la nivelul celor care au un calibru înalt. Capacitatea mea de lucru este, de asemenea, slabă, iar îndeplinirea datoriei mele nu este eficientă. Calibrul meu nu s-a îmbunătățit deloc! Ce se întâmplă? Oare sinceritatea mea față de Dumnezeu nu este suficientă? Sau Dumnezeu nu mă place? Care îmi sunt deficiențele?” Unii oameni caută diverse motive și au încercat multe abordări pentru a schimba acest fapt, cum ar fi să asculte mai multe predici, să memoreze mai multe din cuvintele lui Dumnezeu, să scrie mai multe note de devoțiune spirituală, precum și să-i asculte mai mult pe oamenii care au părtășie despre adevăr și să caute mai mult, dar rezultatul final este tot dezamăgitor. Calibrul și capacitatea lor de lucru rămân ca înainte, fără nicio îmbunătățire, deși cred în Dumnezeu de trei-cinci ani. Apoi se uită cu atenție la personalitatea lor și constată că încă sunt la fel de lași ca înainte, la fel de greoi ca o vacă bătrână sau că încă au o personalitate nerăbdătoare, ocupându-se de toate lucrurile în mod frenetic – nu s-a produs nicio transformare! Alții observă că, în ultima vreme, interesele și hobby-urile lor nu par să se fi schimbat și că unele dintre defectele, obiceiurile și neajunsurile lor nu s-au schimbat nici ele. Alții, cărora le place să se culce târziu și să se trezească târziu, observă că și aceste obiceiuri de viață rămân neschimbate. Prin urmare, se întreabă cu toții: „Ce se întâmplă? Este posibil ca Duhul Sfânt să nu lucreze asupra mea? M-a abandonat Dumnezeu? Oare Dumnezeu nu este mulțumit de mine? Merg pe calea greșită? Este greșit modul în care urmăresc? Nu m-am implicat suficient în îndeplinirea datoriei mele? Prețul pe care l-am plătit nu este suficient?” Caută tot felul de motive, dar tot ajung să nu aibă niciun rezultat. Care este motivul pentru lipsa lor de rezultate? (Motivul este că au trăit mereu în propriile noțiuni și închipuiri. Au impresia că, după ce cred în Dumnezeu, atât timp cât sunt sinceri față de El, calibrul și capacitatea lor de a lucra se vor îmbunătăți imediat ce lucrează Dumnezeu – astfel de idei provin din noțiunile și închipuirile lor.) Noțiunile și închipuirile oamenilor decid scopurile și metodele urmăririi lor, căile pe care merg și, în cele din urmă, decid ceea ce câștigă ei și finalurile lor. Ce vor câștiga oamenii dacă au astfel de noțiuni și închipuiri? Vor câștiga oare adevărul? Vor câștiga o credință adevărată în Dumnezeu și o dragoste adevărată față de El? Vor câștiga o supunere adevărată față de Dumnezeu? (Nu.) Nu vor câștiga niciunul dintre aceste lucruri.

În credința noastră în Dumnezeu, ar trebui să înțelegem ce anume intenționează să schimbe lucrarea lui Dumnezeu la oameni, cum rezolvă El problema corupției oamenilor și ce intenționează să realizeze în oameni – acestea sunt chestiuni despre care ar trebui să avem părtășie în mod clar, nu-i așa? Pe scurt, ar trebui să înțelegem exact ce efecte intenționează Dumnezeu să obțină asupra oamenilor prin lucrarea Sa. În primul rând, în această etapă a lucrării Sale, El exprimă adevărul și oferă viață. Lucrarea de a le oferi oamenilor adevărul este de a avea părtășie în mod clar despre adevărurile-principii pe care trebuie să le respecte aceștia când întâmpină tot felul de persoane, evenimente și lucruri în viața reală, astfel încât, după ce le înțeleg, să poată privi persoanele și lucrurile, să se comporte și să acționeze pe baza acestor adevăruri-principii și, pe această bază, firile lor corupte să fie rezolvate, iar ei să aibă posibilitatea de a se elibera de aceste firi corupte și de a se supune cu adevărat și în mod absolut lui Dumnezeu. Desigur, acesta este și un semn al mântuirii și este o manifestare adevărată a mântuirii care poate fi văzută în cele din urmă la oameni. Cât timp Dumnezeu le oferă oamenilor adevărul, care sunt principalele probleme care trebuie rezolvate? Există în principal două tipuri de probleme de rezolvat. Primul tip de problemă de rezolvat se referă la noțiunile oamenilor. Diversele tipuri de gânduri și opinii false, denaturate și ferme ale oamenilor, care provin de la Satana, sunt denumite colectiv noțiuni. Aceste gânduri și opinii eronate controlează gândurile și comportamentele oamenilor și au devenit deja o teorie de bază a gândirii prin care aceștia privesc persoanele și lucrurile, se comportă și acționează, așa încât trebuie să fie rezolvate temeinic. Aceasta este o problemă referitoare la gândurile oamenilor care trebuie rezolvată. Celălalt tip de problemă de rezolvat se referă la firile corupte ale oamenilor. Firile corupte sunt un subiect despre care avem părtășie și pe care îl discutăm și îl disecăm adesea în viața bisericească. Unele firi corupte sunt cauzate de gândurile și opiniile false ale oamenilor, în timp ce altele sunt pur și simplu firi satanice. Cele două lucruri pe care Dumnezeu intenționează să le rezolve înlăuntrul oamenilor prin lucrarea și cuvintele Sale sunt noțiunile și firile lor corupte. Primul lucru se referă la modul în care privesc persoanele și lucrurile, iar al doilea se referă la modul în care se comportă și acționează. Când aceste două lucruri vor fi rezolvate și oamenii vor obține adevărul și vor fi capabili să se supună lui Dumnezeu și să devină compatibili cu El, lucrarea Lui își va fi atins efectul și va fi ajuns la final. Cu toate acestea, pe toată durata lucrării lui Dumnezeu – fie că este vorba de modul în care lucrează El, de pașii specifici ai lucrării Sale sau de fiecare dintre adevărurile exprimate de El – nimic din toate acestea nu vizează aspecte precum personalitatea, calibrul, abilitățile, instinctele, obiceiurile de viață și tiparele vieții oamenilor sau interesele și hobby-urile lor. Cu alte cuvinte, obiectivul, scopul și semnificația lucrării lui Dumnezeu nu sunt de a le schimba calibrul și abilitățile inerente, instinctele, personalitatea și așa mai departe. Indiferent ce calibru și capacitate de a lucra ai sau cum sunt personalitatea ta înnăscută, obiceiurile de viață, instinctele și diverse alte aspecte ale tale, Dumnezeu nu Se uită la niciunul dintre aceste lucruri. El Se uită doar dacă ești o persoană cu umanitate normală și apoi, pe această bază, îți oferă adevărul și lucrează asupra ta. Indiferent ce aspecte ale adevărului îți oferă Dumnezeu sau ce tip de lucrare face asupra ta, în cele din urmă nu o face pentru a-ți schimba calibrul și instinctele inerente, pentru a-ți înălța calibrul sau instinctele și pentru a le face mai bune sau pentru a le face îndeosebi supranaturale – niciunul dintre aceste aspecte nu este ținta pe care Dumnezeu vrea să o schimbe prin lucrarea Sa. Prin urmare, indiferent de câți ani crezi în Dumnezeu, câte predici ai ascultat sau cât de mult efort ai depus pentru cuvintele lui Dumnezeu, calibrul tău inerent va rămâne același și nu se va schimba. Nu se va schimba deoarece crezi în Dumnezeu de mulți ani, asculți predici de mulți ani și alergi de colo-colo și te consumi de mulți ani. Desigur, același lucru este valabil și pentru personalitatea, instinctele, obiceiurile de viață, interesele, hobby-urile tale și așa mai departe; acestea nu se vor schimba deoarece crezi în Dumnezeu de mulți ani și îți faci datoria de mulți ani. În noțiunile oamenilor, această schimbare nu înseamnă în niciun caz coborâre, ci mai degrabă înălțare – făcând aceste lucruri mai înalte și mai bune decât erau înainte. Adică, indiferent în ce stadiu este lucrarea lui Dumnezeu sau ce metodă folosește El pentru a o realiza, lucrarea Lui nu schimbă calibrul inerent, capacitățile de a lucra, instinctele, personalitatea oamenilor și așa mai departe. Așadar, dacă ai un calibru slab și nu ai în prezent calibrul necesar pentru a fi conducător sau lucrător ori pentru a fi supraveghetor al unui anumit aspect al lucrării, nu-l vei avea nici în 20 sau 30 de ani de acum înainte; și chiar dacă vei fi mântuit în cele din urmă deoarece urmărești adevărul, tot nu-l vei avea. Calibrul tău nu se va schimba. Se vor schimba atunci instinctele tale? Toți experimentează nașterea, îmbătrânirea, boala și moartea și, când se confruntă cu evenimente majore, devin agitați, speriați, îngroziți și așa mai departe – nici aceste instincte nu se vor schimba. De exemplu, când aud un zgomot deosebit de puternic, toți oamenii își acoperă urechile și se ascund într-un loc sigur – acesta este instinctul. Când atingi cu mâna o flacără sau altceva fierbinte, o vei retrage instinctiv sau, când auzi o veste proastă, vei simți un fior în sinea ta și vei fi îngrozit. Când te confrunți cu un pericol, primul tău gând va fi în mod instinctiv: „Sunt în siguranță? Pericolul se apropie de mine?” Acesta este instinctul. De asemenea, când cineva este pe cale să te lovească, te vei feri în mod instinctiv pentru a te proteja; când îți intră praf sau apă în ochi, îi vei închide instinctiv; iar când ai o durere de dinți, vei atinge frecvent dintele cu mâna. Vei avea instinctiv un reflex natural, vei avea o anumită manifestare sau vei realiza o acțiune instinctivă. Oamenii se nasc cu aceste reacții instinctive. Nimeni nu le poate înlătura și nici Dumnezeu nu le va schimba. Aceste reacții instinctive au fost create de Dumnezeu pentru oameni când i-a creat și sunt menite să-i protejeze. Sunt ceva ce oamenii creați trebuie să aibă. Dumnezeu nu va înlătura aceste instincte și nici tu nu le vei pierde din cauză că urmărești adevărul. Ce vreau să spun prin asta? Vreau să spun că nu se va întâmpla să nu te temi când este un incendiu sau să nu simți că te arzi când pui mâna într-o tigaie cu ulei încins din motiv că urmărești adevărul, că ai înțeles multe adevăruri și te supui cu adevărat lui Dumnezeu – aceasta este o imposibilitate. Ce ai crede dacă cineva ar da o astfel de mărturie? L-ai invidia și admira? Cum ai evalua și caracteriza acest lucru? Cel puțin, acesta este un fenomen supranatural și Dumnezeu nu l-ar înfăptui. În ceea ce privește instinctele pe care Dumnezeu le-a creat pentru omenire, El nu-ți va înlătura aceste instincte fiindcă urmărești adevărul, nici nu va transforma aceste instincte în puteri supranaturale. De pildă, să spunem că te afli într-un loc întunecat și nu poți vedea nimic; vei întinde instinctiv mâinile pentru a atinge lucrurile din preajma ta și îți vei ciuli urechile pentru a asculta cu atenție și a distinge sunetele din jurul tău, înaintând instinctiv pe bâjbâite. Nu-ți vei transcende trupul fiindcă urmărești adevărul – nu se va întâmpla ca, pe măsură ce devine mai întuneric, ochii tăi să perceapă cu atât mai multă lumină, să vezi cu atât mai clar lucrurile și să-ți fie cu atât mai ușor să te orientezi – acest lucru este supranatural și este ceva ce Dumnezeu nu face. Chiar dacă ai înțeles multe adevăruri și ești capabil să te supui adevărului și să-l pui în practică, dacă instinctele tale în această privință pot rămâne la fel și nu regresează, atunci este deja grozav, însă tu vrei ca ele să devină supranaturale – este imposibil! În plus, capacitatea cuiva de a privi și de a gestiona lucrurile și nici capacitatea sa de a rezolva problemele nu sunt ceea ce intenționează Dumnezeu să schimbe prin lucrarea Sa. Capacitatea unei persoane de a gestiona lucrurile depinde într-o privință de calibrul său și, în altă privință, de IQ-ul său înnăscut, iar IQ-ul îi include înzestrările. Unii oameni sunt din naștere deosebit de dotați cu anumite abilități și înzestrări de gestionare a chestiunilor externe, adică au o gândire solidă și se pricep la socializare, se nasc cu o abilitate socială specială și știu să interacționeze cu ceilalți, să privească lucrurile și să se ocupe de anumite chestiuni. În mintea lor, au procese de gândire deosebit de clare când vine vorba de tot felul de lucruri, acestea fiind și foarte logice. Când privesc ceva, pot pricepe miezul problemei, fără nicio abatere sau absurditate, și pot gestiona problemele într-o manieră relativ precisă. Persoanele de acest tip au capacitatea de a se ocupa de chestiuni. Unii nu se nasc cu această capacitate, plăcându-le pur și simplu să citească, să planteze flori și iarbă, să crească păsări și așa mai departe. Cum se numește asta? Se numește a avea un mod de viață rafinat și relaxat. Aceștia sunt oameni care urmăresc eleganța și rafinamentul. Nu sunt buni la socializare sau la gestionarea chestiunilor externe, nu au această capacitate. Când sunt nevoiți să iasă și să se ocupe de afaceri, să consulte un avocat sau să interacționeze cu o persoană importantă, devin de-a dreptul timizi și speriați și nu îndrăznesc să privească acea persoană în ochi, iar când sunt întrebați ceva, ezită și nu știu ce să spună. Sunt inutili, nu-i așa? Când oamenii de acest tip nu se confruntă cu vreo problemă, se pricep foarte bine să se laude, spunând: „Am făcut cutare lucru, am avut un trecut ilustru, am interacționat pe vremuri cu oamenii cutare și am cunoscut cutare celebrități…” Cu toate acestea, când sunt într-adevăr trimiși să se ocupe de ceva, dispar fără urmă. Se dovedește că singurul lucru de care sunt capabili este să se laude și nu au niciun talent sau cunoștințe reale, nici capacitatea de a se ocupa de afaceri. Faptul că cineva nu se pricepe să gestioneze chestiuni se poate schimba prin urmărirea adevărului? Din păcate, nu, nu se poate. Să ne uităm la acei indivizi care au personalități introvertite și se tem încă din copilărie să dea ochii cu alți oameni. Când au vreo douăzeci sau treizeci de ani, încă sunt foarte agitați când vorbesc cu alții sau se ocupă de chestiuni care implică interacțiunea cu oamenii. Când ajung la vârsta mijlocie, încă sunt timizi și se înroșesc când vorbesc în fața unei mulțimi. Astfel de oameni nu vor fi niciodată capabili să înfrunte restul lumii în toată viața lor. Alții sunt diferiți, prin faptul că le place să converseze și să interacționeze cu oamenii încă de când erau adolescenți. Indiferent cu ce persoană importantă interacționează, nu se simt speriați și, indiferent ce fac, nu devin anxioși sau panicați. Sunt isteți și, prin urmare, nu suferă de trac. Cu cât sunt prezenți mai mulți oameni, cu atât devin mai fericiți și mai energici și cu atât doresc mai mult să se desfășoare. Se pot schimba personalitatea și capacitatea cuiva de a gestiona chestiuni prin faptul că persoana experimentează lucrarea lui Dumnezeu? (Nu.) Dumnezeu nu schimbă aceste lucruri la oameni. Unii știu că slaba lor capacitate de a gestiona chestiuni este un defect al umanității lor, așa că lucrează din greu pentru a-l depăși. Este posibil, când ajung la vârsta mijlocie sau la bătrânețe, după ce experimentează decenii de călire și după ce acumulează o vastă experiență, să reușească cu greu să facă față unor chestiuni urgente; dar tot nu vor avea capacitatea de a se ocupa de chestiuni critice, de viață și de moarte. În special, există unii oameni care nu se pot ocupa singuri de nimic când ajung la bătrânețe; transformă într-un haos complet orice încearcă să gestioneze – pur și simplu nu se pot descurca – și nici măcar nu-și pot asuma povara de a se ocupa de treburile proprii familii. Și ce fac? În unele cazuri, copiii lor au capacitatea de a se ocupa de chestiuni, prin urmare acești oameni își lasă copiii să-i ajute, în timp ce ei se bucură de lucrurile care au fost deja făcute pentru ei. Își spun: „Am adus o contribuție, am capacitatea de a mă ocupa de treburi”, dar, de fapt, nu au această capacitate. Copiii lor, acum adulți și capabili să preia conducerea, au fost cei care și-au asumat aceste treburi. Este posibil ca acești oameni să nu fie acum la fel de agitați și de temători să se ocupe de lucruri pe cât erau în tinerețe, dar asta nu înseamnă că abilitatea lor de a gestiona chestiuni s-a schimbat sau s-a îmbunătățit. Ce înseamnă? Înseamnă că sunt mai în vârstă, au căpătat experiență și nu se mai tem de lucruri. La ce se referă sintagma „nu se mai tem de lucruri”? La faptul că sunt capabili să privească problemele cu mai multă deschidere deoarece au experimentat o mulțime de lucruri și și-au dat seama de tiparele lucrurilor, așa încât, dacă într-adevăr se confruntă cu un mic pericol, nu se vor teme și își vor spune: „Ei bine, aici sunt. Dacă vrei bani, nu am deloc; dacă vrei să-mi iei viața, atunci ia-o – fă ce vrei!” Au făcut asemenea oameni vreun progres? Nu au făcut absolut niciun progres – încă sunt destul de neglijenți și confuzi când vine vorba de gestionarea lucrurilor. Sunt la fel de imprudenți și de nerăbdători ca înainte. Nu au reușit să ducă lucrurile la bun sfârșit înainte și nu s-au schimbat deloc nici măcar acum. Pur și simplu așa sunt ei. Spuneți-Mi, nu așa stau lucrurile cu adevărat? (Ba da.)

Există oameni de toate vârstele printre voi. Până acum, ai experimentat vreodată ceva special – pe parcursul urmăririi adevărului, s-a schimbat complet calibrul tău și a devenit mult mai bun decât înainte ori s-au schimbat instinctele tale? Ai avut vreodată o astfel de experiență? (Nu.) Ei bine, atunci, a spus cineva vreodată: „Pe vremuri eram destul de inutil. Nu eram elocvent, nu aveam abilități sau aptitudini, nici abilități sociale. Acum că am acceptat lucrarea lui Dumnezeu, sunt capabil să vorbesc elocvent, am abilități sociale și, când vine vorba de gestionarea lucrurilor, sunt inteligent, mă pricep și știu să mă ocup de lucruri”? A avut cineva o astfel de experiență? (Nu.) Unii spun: „Deși acele lucruri nu mi s-au întâmplat, în timp ce experimentez lucrarea lui Dumnezeu după ce am ajuns să cred în El, simt că personalitatea mea s-a schimbat. Obișnuiam să vorbesc lent și toată lumea îmi spunea «gură-cască». Am avut și altă poreclă, «mototol». De când am început să cred în Dumnezeu, reacțiile mele au devenit mai rapide decât înainte și vorbesc și acționez mai repede. În plus, mă ocup de lucruri mai rapid și mai eficient.” Se întâmplă astfel de lucruri? (Nu.) Există un caz în care ar putea fi posibil. De exemplu, când unii oameni învață o limbă străină și încep să o practice, vorbesc foarte lent, rostind cuvânt cu cuvânt. Alții cred că acești oameni s-ar putea să vorbească atât de lent pentru că au un temperament încet din naștere. După trei sau cinci ani, datorită faptului că intră frecvent în contact cu vorbitori ai acelei limbi străine, acești oameni ajung să o vorbească foarte fluent, la fel de repede ca în limba lor maternă, iar alții, care nu-și dau seama, cred: „Personalitatea acelui individ s-a schimbat. Obișnuia să vorbească lent și oamenii nu aveau răbdare în timp ce-l ascultau, dar acum vorbește foarte fluent – a devenit o persoană energică. Din felul direct și clar în care vorbește, îți poți da seama că se ocupă de chestiuni cu promptitudine și are o personalitate bună.” În acest caz, a existat o schimbare în personalitatea lui? (Nu.) De fapt, acesta este un tipar normal. Este procesul de progres normal în învățarea unui tip de profesie – nu este un proces de schimbare a personalității. Fie că este vorba de calibru, abilitate și instincte, fie de personalitate, obiceiuri, interese și hobby-uri, aceste aspecte nu sunt lucruri pe care Dumnezeu dorește să le schimbe prin lucrarea Sa. Dacă tu crezi întotdeauna că obiectivul faptului că Dumnezeu lucrează și vorbește pentru a le furniza oamenilor adevărul este de a schimba toate aceste calități înnăscute ale oamenilor și crezi că numai atunci cineva poate fi considerat o persoană complet renăscută, cu adevărat nouă, așa cum spune Dumnezeu, te înșeli amarnic. Aceasta este o noțiune și o închipuire umană. După ce înțelegi acest lucru, ar trebui să renunți la astfel de noțiuni, închipuiri, conjuncturi sau sentimente. Cu alte cuvinte, în procesul de urmărire a adevărului, nu ar trebui să te bazezi întotdeauna pe sentimente sau presupuneri pentru a rezuma aceste lucruri: „Mi s-a îmbunătățit calibrul? Mi s-au schimbat instinctele? Personalitatea mea este încă la fel de rea ca înainte? Mi s-au schimbat tiparele vieții?” Nu chibzui la acestea; o astfel de chibzuință este inutilă, deoarece acestea nu sunt aspectele pe care Dumnezeu intenționează să le schimbe, iar cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu nu au vizat niciodată aceste lucruri. Lucrarea lui Dumnezeu nu a urmărit niciodată să schimbe calibrul, instinctele, personalitatea oamenilor și așa mai departe și Dumnezeu nu a vorbit cu obiectivul de a schimba aceste aspecte ale oamenilor. Cu alte cuvinte, lucrarea lui Dumnezeu le furnizează oamenilor adevărul pe baza condițiilor lor inerente, cu obiectivul de a-i face să înțeleagă adevărul și apoi să-l accepte și să i se supună. Indiferent de tipul de calibru pe care îl ai și indiferent de personalitatea și calitățile tale înnăscute, ceea ce vrea Dumnezeu să facă este să lucreze adevărul în tine, să îți schimbe vechile noțiuni și firile corupte, mai degrabă decât să-ți schimbe calibrul, instinctele și personalitatea inerente. Înțelegeți acum, nu-i așa? Ce anume urmărește lucrarea lui Dumnezeu să schimbe? (Lucrarea lui Dumnezeu urmărește să schimbe vechile noțiuni și firi corupte din oameni.) Acum că înțelegeți acest adevăr, ar trebui să renunțați la acele închipuiri și noțiuni care sunt nerealiste și privesc lucruri supranaturale și să nu folosiți aceste noțiuni și închipuiri pentru a vă evalua sau pentru a emite pretenții de la voi înșivă. În schimb, ar trebui să cauți și să accepți adevărul pe baza diferitelor condiții inerente care ți-au fost date de Dumnezeu. Care este obiectivul final în toate acestea? Asta înseamnă că, pe baza condițiilor tale inerente, înțelegi adevărurile-principii, înțelegi fiecare adevăr-principiu care ar trebui practicat când te confrunți cu diversele situații pe care le întâlnești și poți privi oamenii și lucrurile – și te poți comporta și poți acționa – în conformitate cu aceste adevăruri-principii. A face acest lucru înseamnă să îndeplinești cerințele lui Dumnezeu. Aceasta deoarece scopul cuvintelor și lucrării lui Dumnezeu este cel de a lucra adevărurile în oameni, astfel încât să devină principiile și criteriile lor de practică, să devină bazele potrivit cărora privesc persoanele și lucrurile, se comportă și acționează și să devină viața lor, nefiind cel de a transforma oamenii în supraoameni sau în oameni cu puteri supranaturale. La ce Mă refer când spun „supraoameni” și „oameni cu puteri supranaturale”? La capacitatea de a-și depăși instinctele, sfera propriei abilități, calibrul și chiar genul, fiind capabili să trăiască dincolo de genul lor – nu sunt acestea puteri supranaturale? (Ba da.) De pildă, unii oameni pot vorbi câteva sau chiar peste zece limbi fără să facă studii lingvistice de specialitate. Este ceva supranatural? (Da.) Această capacitate supranaturală depășește calibrul, capacitatea și instinctul uman, nu-i așa? (Da.) În plus, când vorbesc în diverse limbi, pot chiar să folosească în mod flexibil diferite voci masculine și feminine. Nu este și mai supranatural? (Ba da.) Indiferent câte limbi vorbesc, nu le confundă și nu se simt obosiți, indiferent de cât timp vorbesc și, chiar dacă nu beau apă, nu le este sete. În plus, cu cât vorbesc mai mult, cu atât ochii lor devin mai strălucitori, cu atât fața lor strălucește mai mult și radiază lumină. Nu este supranatural? (Ba da.) Chiar dacă sunt împușcați în timp ce vorbesc, sunt în regulă și continuă să vorbească. Este și mai supranatural, nu-i așa? (Da.) Când văd glonțul, nici măcar nu încearcă să se ferească de el, ci îl înfruntă direct. Glonțul le trece prin piept, dar ei rămân fermi și nu se clatină. Nu sunt afectați în niciun mod și nu le clintește nici măcar un fir de păr. Înseamnă că transcend instinctul, nu-i așa? (Da.) Toate aceste fenomene transcend instinctul uman. Cel mai grav lucru dintre toate este că au devenit persoane neobișnuite, adică persoane diferite de oamenii de rând, care transcend calibrul și abilitățile oamenilor normali și care transcend și instinctele oamenilor normali. Manifestările lor în toate privințele sunt diferite de cele ale oamenilor de rând, fiind de-a dreptul supranaturale. Acest lucru prevestește necazuri. Mai sunt persoane normale? (Nu.) Atunci ce sunt? (Un spirit rău.) Sunt un spirit rău. Vreți să urmăriți acest lucru? (Nu.) Niciunul dintre voi nu vrea, deci credeți că lucrarea lui Dumnezeu ar schimba oamenii în această măsură? Este menită lucrarea Lui să-i transforme pe indivizi în oameni neobișnuiți? (Nu.) Are drept scop să accepți adevărul și să experimentezi mediile pe care ți le-a pregătit în sfera umanității normale, astfel încât, de aici, să poți înțelege intențiile minuțioase cu care Își face Dumnezeu lucrarea sau neajunsurile și deficiențele tale ori firile tale corupte și apoi, pe baza acestei înțelegeri, să cauți adevărul și să-l pui în practică, ajungând treptat să intri în adevăr – acest proces este lent și nu este deloc supranatural. Când sunt negativi, unor oameni le place să spună: „Ce am câștigat crezând în Dumnezeu atât de mulți ani?” Spui că nu ai câștigat nimic, dar ar trebui să te gândești cu atenție la următoarele. După ce ai crezut în Dumnezeu atâția ani, ai acum o viziune clară despre multe lucruri? Este adevărat că te simți tot mai liniștit și mai ancorat, simțind tot mai mult că aceasta este calea corectă în viață cu cât crezi mai mult timp? Dacă simți așa, înseamnă că într-adevăr ai câștigat ceva. Deși nu ai câștigat niciun lucru material, deși nu ai câștigat bani, statut, faimă, câștig – lucruri pe care poți să le ții în mână sau să le vezi cu ochii – ai înțeles totuși unele adevăruri în inima ta. Ai dobândit o oarecare înțelegere a existenței reale a lui Dumnezeu și a suveranității Sale asupra tuturor lucrurilor. În plus, ai înțeles și intențiile lui Dumnezeu și cerințele Sale pentru oameni și știi ce este o ființă creată și ce datorie ar trebui să faci. Și dacă nu ți s-ar permite în momentul de față să faci o datorie, ai fi îndurerat și ai simți că viața ta este goală. Nu arată toate acestea că ai obținut deja câștiguri din credința în Dumnezeu? Ceea ce ai câștigat valorează mai mult decât orice lucru material. Acestea sunt efectele pe care le obține lucrarea lui Dumnezeu asupra oamenilor. El nu intenționează să le dea oamenilor posibilitatea de a trece prin niște schimbări supranaturale, nerealiste, care transcend umanitatea, instinctele umane sau nevoile normale și manifestările normale ale trupului. În schimb, intenționează să le dea posibilitatea de a experimenta tot felul de medii în sfera umanității normale și, în acest timp, să capete progresiv și încet tot felul de înțelegeri și experiențe. Pe scurt, pe parcursul acestui proces progresiv și lent, gândurile și noțiunile oamenilor se schimbă puțin câte puțin, perspectivele din care privesc persoanele și lucrurile sunt schimbate, modurile lor de a trata tot felul de persoane, evenimente și lucruri, precum și opiniile lor despre acestea sunt schimbate, unele dintre firile lor corupte nu mai sunt la fel de evidente ca înainte, iar conștiința și rațiunea lor sunt restabilite într-o oarecare măsură. Ei obțin aceste câștiguri reale, în loc de acele lucruri nerealiste, iluzorii, deșarte, goale sau chiar supranaturale.

Dumnezeu realizează lucrarea de mântuire a omenirii în mod treptat și, desigur, există un alt principiu mai important, și anume că, în timp ce-Și realizează lucrarea, Dumnezeu lasă lucrurile să-și urmeze cursul firesc. Acest principiu de a „lăsa lucrurile să-și urmeze cursul firesc” poate fi întrucâtva dificil de înțeles de către oameni. Ce înseamnă că lasă lucrurile să-și urmeze cursul firesc? Înseamnă că, indiferent dacă lucrează asupra oamenilor sau le vorbește, Dumnezeu nu forțează niciodată pe nimeni să facă lucruri. Dumnezeu pregătește medii pentru tine și îți oferă adevărul, așa cum face și pentru alți oameni. În ceea ce privește modul în care ar trebui să privești și să înțelegi mediile pe care le pregătește, precum și punctul de vedere și atitudinea cu care ar trebui să le abordezi, Dumnezeu are cuvinte explicite și ți-a zis adevăruri-principii clare. Cât despre modul în care le abordezi, aceasta este la libera ta alegere. Poți alege să accepți adevărul și să te cunoști pe tine însuți sau să respingi adevărul; poți alege să-ți accepți dezvăluirea de către mediile pe care le orchestrează Dumnezeu sau să ignori lucrarea Sa – ai libertatea de a alege, ești liber să alegi. De pildă, când vine vorba de datoria pe care se cuvine să o faci, poți alege să o faci din toată inima și cu toată puterea sau să o faci cu o atitudine superficială. Această alegere se bazează în întregime pe alegerea ta personală și, desigur, se bazează și pe calibrul, abilitățile, instinctele tale și așa mai departe. Dumnezeu nu face o lucrare suplimentară – altfel spus, în circumstanțe normale, Dumnezeu nu face o lucrare suplimentară de îndemnare sau de constrângere. Ce înseamnă asta? Înseamnă că Dumnezeu pregătește medii pentru tine – este întocmai ca și cum ar pregăti un ospăț pentru tine, cu mâncăruri calde și reci, orez și supă, fructe, băuturi și așa mai departe, iar când vine vorba de ceea ce alegi, Dumnezeu îți dă libertate – indiferent ce alegi, ai libertatea de a proceda așa, iar Dumnezeu nu intervine, ci doar Se axează pe exprimarea adevărului pentru a-i aproviziona pe oameni. Unii doar aruncă o privire în treacăt asupra ospățului, fără să guste pe cont propriu pentru a vedea cum sunt, de fapt, mâncărurile delicioase. Doar comentează despre ospăț, rostesc niște doctrine și apoi pleacă. Alții aleg doar să se uite la ospăț, îi ignoră mâncărurile delicioase și pleacă fără să aibă vreo atitudine sau vreo opinie. Sunt și alții care au gustat personal și au experimentat mâncărurile delicioase și, de asemenea, au învățat cum să gătească unul dintre preparatele gustoase. În mediul pregătit de Dumnezeu, indiferent care este atitudinea ta – fie de a-l întâmpina cu bucurie, fie de a-l respinge și tăgădui sau de a-l disprețui și a fi ostil față de el și așa mai departe, toate acestea sunt atitudini în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu. Cum abordează și cum gestionează Dumnezeu diversele atitudini ale oamenilor? După ce le-a oferit un număr mare de adevăruri, atitudinea lui Dumnezeu față de oameni este doar de a urmări și de a ține evidența. Cât despre ceea ce aleg oamenii sau care este atitudinea lor, Dumnezeu nu intervine – această chestiune nu are nicio legătură cu El. Atunci, cu ce are legătură această chestiune? Are legătură cu calea pe care o alegi, cu ceea ce câștigi în cele din urmă și cu finalul tău ultim. În această chestiune, Dumnezeu nu face o lucrare suplimentară, de facilitare, îndeplinind doar responsabilitățile și obligațiile pe care ar trebui să le îndeplinească. După ce ți-a oferit adevărul și ți-a spus principiile pentru tratarea tuturor tipurilor de persoane, evenimente și lucruri, ar putea, de asemenea, să pregătească medii pentru tine. Însă Dumnezeu nu intervine în legătură cu alegerile finale exacte pe care le faci sau cu tipul de cale pe care mergi – te lasă să alegi singur. Dacă ești ales drept conducător sau lucrător, de exemplu, poți opta să acționezi conform adevărurilor-principii și rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu sau să acționezi în mod arbitrar și nechibzuit, conform propriilor preferințe. Dacă alegi să gestionezi totul conform adevărurilor-principii și să-ți faci datoria conform rânduielilor de lucru, Dumnezeu va observa și va ține o evidență a acestui lucru și, în cele din urmă, vei dobândi adevărul și te vei supune lui Dumnezeu – acesta este un final. Dacă faci lucrurile conform propriei voințe și acționezi în mod arbitrar și nechibzuit, încălcând rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu și adevărurile-principii, și aceasta este o alegere și reprezintă calea pe care mergi, iar Dumnezeu va observa și va ține în mod similar o evidență a acestui lucru și, desigur, este de la sine înțeles care va fi finalul tău. Dacă ai dobândit adevărul și viața, aceasta îți va permite să obții și aprobarea lui Dumnezeu și să-ți asiguri o destinație bună.

Oamenii cred că lucrarea lui Dumnezeu include orchestrările și rânduielile Sale. Așadar, care sunt orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu în noțiunile și închipuirile oamenilor? Sunt un fel de manipulare, cu alte cuvinte, Dumnezeu îi acoperă în secret pe oameni într-o plasă mare, manipulând toate comportamentele lor și mediile în care se află și monitorizând tot ce fac. Acestea sunt noțiuni și închipuiri pe care le au oamenii, nu-i așa? (Da.) În consecință, ei încep să se ferească de Dumnezeu și sunt înfricoșați de El în inimile lor, iar acest lucru este cauzat de noțiunile și închipuirile lor despre orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu. Faptul că sunt înfricoșați și se feresc în acest fel nu este o supunere și o frică adevărată de Dumnezeu, ci este mai degrabă o formă de răzvrătire și împotrivire. Oamenii cred că Dumnezeu este omnipotent și omniprezent și că, orice ar face, expresia „Când un om acționează, Cerurile privesc” este adevărată. Ei cred că Dumnezeu îi veghează și are grijă de ei în permanență, cu scopul de a le ține în frâu inimile, mâinile și picioarele, nedându-le libertatea de a alege și forțându-i să practice adevărul, să-și schimbe gândurile și opiniile și să facă lucrurile conform dorințelor lui Dumnezeu. Toate acestea sunt noțiuni umane. Strict vorbind, ele constituie un fel de blasfemie împotriva Lui. De fapt, Dumnezeu nu a intenționat niciodată să-i forțeze, să-i oblige sau să-i manipuleze pe oameni. Dumnezeu nu-i constrânge și nu-i silește niciodată și cu atât mai puțin îi forțează pe oameni. Ceea ce le dă oamenilor este o vastă libertate – le dă posibilitatea de a alege calea pe care ar trebui să meargă. Chiar dacă te afli în casa lui Dumnezeu și chiar dacă ești predestinat și ales de Dumnezeu, ești cu toate acestea liber. Poți alege să respingi diversele cerințe și rânduieli ale Sale sau să le accepți; Dumnezeu îți dă șansa de a alege liber. Dar indiferent ce alegi, cum acționezi sau care este punctul tău de vedere în gestionarea unei chestiuni cu care te confrunți sau ce mijloace și metode utilizezi până la urmă pentru a o rezolva, trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru acțiunile tale. Finalul tău ultim nu se bazează pe judecățile și definițiile tale personale, ci Dumnezeu îți ține, în schimb, evidența. După ce a exprimat un număr mare de adevăruri și după ce oamenii au auzit acest număr mare de adevăruri, Dumnezeu va evalua cu strictețe părțile bune și cele rele ale fiecărei persoane și va determina finalul ultim al fiecăreia pe baza spuselor Sale, a cerințelor Sale și a principiilor pe care le-a formulat pentru oameni. În această chestiune, scrutarea lui Dumnezeu și orchestrările și rânduielile Sale nu înseamnă că îi manipulează sau îi încătușează pe oameni – ești liber. Nu este nevoie să te ferești de Dumnezeu, nici să simți frică sau neliniște. Ești o persoană liberă de la început și până la sfârșit. Dumnezeu îți oferă un mediu liber, voința de a face alegeri libere și spațiul de a alege liber, permițându-ți să alegi pe cont propriu și orice final la care vei ajunge este determinat în întregime de calea pe care mergi. Este corect, nu-i așa? (Da.) Dacă, în cele din urmă, ești mântuit și ești cineva care se supune lui Dumnezeu și este compatibil cu El, cineva care este acceptat de Dumnezeu, asta este ceea ce primești datorită alegerilor tale corecte; dacă, în cele din urmă, nu ești mântuit, nu ești în stare să fii compatibil cu Dumnezeu, nu ești câștigat de Dumnezeu și nu ești cineva acceptat de El, și asta se datorează propriilor alegeri. Prin urmare, în lucrarea Sa, Dumnezeu le oferă oamenilor mult spațiu pentru a alege și, de asemenea, le oferă libertate deplină. Aceasta deoarece Dumnezeu folosește adevărul pentru a evalua toate persoanele, evenimentele și lucrurile, inclusiv finalurile și destinațiile oamenilor. Finalurile și destinațiile oamenilor sunt, de asemenea, determinate folosind adevărul – acesta este principiul lucrării lui Dumnezeu, care nu se va schimba în veci. Dumnezeu nu te va accepta, nu-ți va arăta har și nu-ți va permite să fii mântuit deoarece ești înfricoșat de El, te ferești de El și mergi timid și servil până la capătul drumului; nici nu-ți va permite să fii mântuit în cele din urmă datorită oricărei contribuții pe care ai adus-o. Cu alte cuvinte, nu vor exista excepții în care cineva ajunge să aibă un final sau o destinație bună pe care nu o merită – finalul pe care ajunge să-l aibă fiecare persoană este determinat de calea pe care merge aceasta. Îți voi da un exemplu. Să spunem că Dumnezeu îți pregătește un mediu, iar în acest mediu ceea ce se cuvine să faci este să reflectezi asupra propriilor fărădelegi și să le cunoști și să ajungi să-ți cunoști firile corupte, gândurile și opiniile false, deficiențele și neajunsurile sau unele dintre înțelegerile tale greșite și plângerile față de Dumnezeu. În plus, s-ar cuveni să nu mai inventezi scuze sau să oferi argumente viclene pentru a-ți lua apărarea și, în schimb, să fii capabil să te supui, să cauți adevărurile corespunzătoare pentru a-ți schimba situația actuală, să accepți adevărul în sinea ta și apoi să acționezi în conformitate cu adevărurile-principii. Procedând astfel, vei obține efectul dorit. Când ți se vor întâmpla din nou lucruri similare, vei practica în mod firesc conform adevărurilor-principii și nu va fi nevoie ca Dumnezeu să pregătească medii speciale care să te ajute. Este ceva ce oamenii pot realiza și, dacă îl pot realiza, Dumnezeu nu va face o lucrare inutilă. Dar când vine vorba de cei care nu urmăresc adevărul, atitudinea lui Dumnezeu este diferită. Unii oameni nu caută adevărul și nu reflectează asupra propriei persoane când li se întâmplă lucruri, ci continuă în schimb doar să fie negativi și să se văicărească, plângându-se de Dumnezeu și de alți oameni. Nu doar că dezvoltă noțiuni despre Dumnezeu, dar Îl și judecă. Dacă cineva îi emondează și îi dă în vileag, vor găsi scuze pentru a se justifica și, de asemenea, pot să devină pasivi și delăsători în lucrarea lor sau chiar să submineze lucrurile. Astfel de oameni nu pot fi răscumpărați și sunt cei pe care Dumnezeu îi disprețuiește și îi respinge. Dacă ești întrucâtva interesat de adevăr în timp ce crezi în Dumnezeu, ești dispus să asculți predici și să te străduiești să obții adevărul și ai într-o mică măsură o atitudine pozitivă, atunci Dumnezeu îți va scruta inima și te va mișca puțin atunci când cauți adevărul, apoi va scruta dacă ești capabil să practici adevărul. Dar dacă alegi să fii negativ și delăsător în lucrarea ta, să-ți găsești scuze și să te justifici, să faci scandal peste tot și nu alegi să te cunoști pe tine însuți sau să te căiești, ce va face Dumnezeu și cum te va trata El? Dumnezeu doar va observa în liniște ce schimbări se produc. Nu te va mișca, nici nu te va îndemna să citești cuvintele Sale și să cauți adevărul. Dumnezeu nu Se va implica și nu va interveni – te va lăsa să te dai în spectacol după pofta inimii. Când se va trezi conștiința ta și te vei gândi: „N-ar fi trebuit să fac asta” sau când vei auzi ocazional o mărturie bazată pe experiență care seamănă cu situația ta actuală și vei afla cum a acționat persoana respectivă, apoi vei simți deodată că ai făcut ceva inadecvat, irațional și indecent și va exista o durere subtilă în inima ta, din acel moment înainte nu vei mai fi negativ sau slab și îți va fi jenă să deschizi gura pentru a te justifica, iar ideile sau acțiunile tale care tulbură și subminează lucrurile vor deveni tot mai puține la număr și din ce în ce mai puțin grave. Indiferent cât de departe se va dezvolta acest lucru în cele din urmă, în orice caz, este în întregime comportamentul tău. Dumnezeu doar urmărește în secret și în tăcere, cu scopul de a găsi dovezi conform cărora să te evalueze în cele din urmă. La fel s-a întâmplat când orașul Ninive era pe cale să fie distrus, iar Dumnezeu doar l-a trimis pe Iona să le transmită ninivitenilor un mesaj. Dumnezeu nu i-a mișcat să-și mărturisească păcatele, să se căiască sau să-și înțeleagă problemele – nu a făcut aceste lucruri. Doar l-a trimis pe Iona să transmită mesajul și, totodată, a observat în secret pentru a vedea ce serie de răspunsuri și acțiuni au întreprins la auzul acestei înștiințări, care sunt planurile tuturor diverșilor oameni, de la cel mai înalt nivel până la cel mai mic, și care sunt atitudinile lor față de această înștiințare a lui Dumnezeu. Tot ce a făcut a fost să observe în secret. Ce înseamnă să „observe”? Înseamnă că Dumnezeu urmărește, ca un spectator, evoluția lucrurilor și direcția în care se schimbă lucrurile, fără a interveni în niciun fel. În afară de faptul că l-a trimis pe Iona să transmită acele câteva propoziții, Dumnezeu nu a făcut o lucrare suplimentară, nici nu a făcut lucrarea de a-i îndemna pe oameni și, cu atât mai mult, nu au existat cuvinte suplimentare de transmis, ci doar acele câteva propoziții rostite de Iona. Desigur, principiile lucrării lui Dumnezeu asupra oamenilor de astăzi rămân neschimbate – El încă lucrează în acest mod și aceasta e atitudinea Lui față de omenire de la început și până la sfârșit. Fie că vrea să schimbe pe cineva sau să realizeze ceva asupra unei persoane, atitudinea, principiile și metodele lui Dumnezeu în lucrarea Sa nu se schimbă. De ce? Dumnezeu a creat oameni vii, ființe umane create cu liber arbitru, nu mașinării sau marionete. Când Dumnezeu exprimă adevărul sau dorește să realizeze ceva, deseori pregătește mai întâi un mediu care să le permită să caute să-I înțeleagă intențiile și, uneori, le va spune direct oamenilor care sunt intențiile și cerințele Sale; restul depinde de luarea deciziilor de către oameni pe baza liberului lor arbitru și a diverselor stări pe care le au. Aceasta a fost atitudinea lui Dumnezeu față de niniviteni, iar atitudinea Lui față de oamenii pe care vrea să-i mântuiască acum rămâne neschimbată. Principiile lucrării lui Dumnezeu nu s-au schimbat; El lucrează mereu în acest fel, iar principiile lucrării Sale asupra ființelor umane pe care le-a creat sunt mereu astfel. După ce i-a înștiințat pe locuitorii din Ninive, Iona a căutat un loc unde să se răcorească și i-a privit de pe margine pe locuitorii orașului pentru a vedea ce fel de unde de șoc și ce activitate vor fi stârnite printre niniviteni odată ce mesajul lui Dumnezeu a fost transmis în întregul oraș și toată lumea a aflat vestea că Dumnezeu urma să distrugă Ninive – nu a făcut decât să observe. Desigur, această observare a durat ceva timp și, pe durata acestuia, Dumnezeu a urmărit schimbările din toate aceste lucruri. Dacă lucrurile ar evolua într-o direcție bună, atunci, desigur că Dumnezeu ar fi încântat; dacă lucrurile ar evolua într-o direcție rea, S-ar putea întrista, dar asta ar depinde de situație. S-ar întrista pentru că ființele umane au fost create de Dumnezeu și El Se întristează când ființele umane se confruntă cu distrugerea sau când o viață este pe cale să se piardă. Însă, când se confruntă cu oameni corupți care sunt atât de amorțiți, neghiobi și răzvrătiți, Dumnezeu nu Se întristează. El va face ceea ce ar trebui să facă în conformitate cu planul Său inițial, cu modurile în care lucrează și cu modurile și principiile în care Se ocupă de ființele create. Nu există sentimente sau emoții umane aici, doar principiile și criteriile Creatorului pentru realizarea lucrurilor. Așadar, în această privință, oamenii ar trebui să renunțe la noțiunile proprii și să priceapă cu exactitate atitudinea și metodele lui Dumnezeu de a trata oamenii, în loc să folosească obtuzitatea ființelor umane create pentru a face speculații și presupuneri despre gândurile și ideile Sale. Dumnezeu lucrează asupra ta, pregătind medii pentru tine și rânduind persoane, evenimente și lucruri care să te formeze și să-ți permită să practici și vrea să lucreze adevărul în tine – pe ce se bazează intenția inițială a lui Dumnezeu de a face lucrurile astfel? Se bazează pe principiul respectării și prețuirii vieții. Acesta nu este un sentiment pe care îl are Creatorul față de ființele umane create – Dumnezeu nu are sentimente. Principiul acestei intenții inițiale depășește sentimentele de rudenie trupească ale oamenilor și, desigur, nu este nici un fel de afecțiune – el ia naștere datorită principiului de a prețui și respecta viața. Unii oameni spun: „Este aceasta deschiderea minții lui Dumnezeu? Este acesta nivelul Său înalt al ființei?” Credeți că așa este? (Nu.) Puteți folosi termenii „nivel al ființei” și „deschidere a minții” pentru a-i descrie pe oameni, dar nu-i aplicați în cazul lui Dumnezeu. Aceasta nu este nici deschidere a minții, nici un nivel al ființei. Într-o privință, se poate spune că este frumusețea Creatorului și, în altă privință, se poate spune și că este o revelație a identității și esenței lui Dumnezeu. El prețuiește și respectă viața oricărei ființe create, dar, pe baza acestei prețuiri și acestui respect, nu face compromisuri în privința principiilor Sale, iar aceste principii nu aparțin sentimentelor sau trupului. Cui aparțin ele? Sunt principii ale adevărului, care Îi aparțin doar lui Dumnezeu. Gândește-te la următoarele: dacă oamenii au copii, îi iubesc excesiv și au sentimente foarte profunde pentru ei. Ba chiar își doresc să-și poată legăna copiii în brațe și să stea cu ei toată ziua. Dumnezeu nu are asemenea sentimente sau afecțiune față de oameni. Din cauza legăturilor lor de sânge, oamenii dezvoltă acele tipuri de sentimente față de copiii lor, iar acele tipuri de sentimente îi vor face să-și piardă rațiunea și principiile. Ele nu sunt revelații naturale sau normale ale umanității normale, nici nu sunt o manifestare a iubirii. Sunt pur și simplu sentimente și temperament năvalnic – sunt sentimente care provin din legăturile de sânge. Sentimentele nu sunt adevăruri și nu sunt ceea ce ar trebui să aibă umanitatea normală; sunt lucruri negative. Dumnezeu nu iubește și nu răsfață omenirea. Care este atitudinea Lui față de omenire? Dumnezeu te-a ales și este responsabil pentru tine, lucrează și plătește un preț pentru tine și rostește cuvinte pentru a-ți oferi adevărul și viața, pe baza principiului de a prețui viața oamenilor creați și de a respecta viața. Dar Dumnezeu nu lucrează așa cum își închipuie oamenii, adică agățându-Se strâns de tine sau, pentru a folosi un termen mai colocvial, șantajându-te. Nu este așa. Dumnezeu nu-i șantajează pe oameni; nu-i obligă niciodată să facă nimic. Pentru a obține binecuvântări, în credința lor în Dumnezeu, oamenii vor mereu să-L șantajeze pe Dumnezeu și să-L forțeze să le dea binecuvântări și, de asemenea, vor să se agațe de Dumnezeu și să-L șantajeze, astfel încât să-i lase să intre în Împărăția Cerurilor. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Dumnezeu nu te șantajează. Nu este bine să folosim acest termen colocvial de „șantaj”, dar este oarecum plin de viață și ușor de înțeles de către oameni. Dumnezeu nu Se agață strâns de tine – ești liber. Dacă prețuiești toată această lucrare pe care o săvârșește Dumnezeu asupra ta deoarece te respectă, te prețuiește și îți prețuiește viața, nu ar trebui să alegi să te ferești de Dumnezeu, să ai înțelegeri greșite despre El, să te simți potrivnic față de El sau să-L respingi atunci când orchestrează și rânduiește orice mediu pentru tine. În schimb, ar trebui să faci ceea ce se cuvine să facă o ființă creată și să afișezi atitudinea pe care o ființă creată se cuvine să o aibă față de Creator – supunere și acceptare. Nu-i așa? (Ba da.) Am avut acum părtășie în mod clar despre acest subiect.

Modul în care oamenii abordează lucrarea lui Dumnezeu a expus deja una dintre noțiunile și închipuirile lor. Care este această noțiune și închipuire? Oamenii interpretează orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu ca pe o manipulare și un control al lor. Așa lucrează Dumnezeu? (Nu.) În adâncul inimii lor, oamenii sunt înspăimântați în mod nedeslușit de Dumnezeu. La simpla Lui menționare, simt că este de temut și nu este încântător. Ei consideră că, dacă nu ascultă cuvintele Sale și nu se supun orchestrărilor și rânduielilor Sale, Dumnezeu Se va mânia pe ei până când Îi vor asculta cuvintele și se vor supune orchestrărilor și rânduielilor Sale și nu va renunța până când nu-i va face să fie compleți. Nu este aceasta o noțiune pe care o au oamenii? Ce-și închipuie ei că este Dumnezeu? Nu-și închipuie că este un dictator? Ei cred că trebuie să-I accepte conducerea și politicile, să fie respectuoși față de El, să facă tot ce le spune, crezând că nu pot vorbi despre El pe ascuns, că trebuie să accepte mediile pe care le pregătește pentru ei și că, dacă nu acceptă, vor fi pedepsiți și vor suferi pedeapsa. Chiar procedează Dumnezeu așa? (Nu.) Dumnezeu te respectă și Își asumă responsabilitatea pentru tine. El prețuiește viața ființelor umane create. Oamenii nu ar trebui să nu-și dea seama ce este bine pentru ei sau să nu aprecieze bunătatea Lui. Dacă apreciezi bunătatea lui Dumnezeu, atunci ar trebui să accepți mediile pe care le pregătește El și să le accepți din partea Lui. Chiar dacă nu accepți adevărurile din acestea, nu înțelegi adevărurile-principii din acestea și nu înțelegi ce ar trebui să practici sau să schimbi, cel puțin nu ar trebui să te ferești de Dumnezeu sau să-L înțelegi greșit – este ceea ce ar trebui să realizezi. Chiar dacă nu câștigi nimic din aceste medii, nu interpreta greșit dorințele lui Dumnezeu. El nu caută să câștige nimic de la tine. Ești doar o minusculă ființă creată, ce ar putea căuta Dumnezeu să câștige de la tine? Viața ta și toate lucrurile de care te bucuri astăzi ți-au fost dăruite de Dumnezeu, la fel și puțina doctrină pe care o înțelegi. Liberul tău arbitru, calibrul, înzestrările, precum și abilitățile și aptitudinile tale, fie ele importante sau nesemnificative, toate ți-au fost dăruite de Dumnezeu. Ce poate căuta Dumnezeu să câștige de la tine? Dacă dobândește glorie după ce lucrează adevărul în tine, făcându-te să te supui Lui și să te temi de El, iar tu crezi că asta caută Dumnezeu să câștige de la tine, nu cumva Îl judeci după propriile standarde abjecte? Este o blasfemie împotriva lui Dumnezeu, nu-i așa? (Da.) Ce glorie poate câștiga Dumnezeu de la oameni? În cele din urmă, oamenii sunt cei care obțin beneficii tangibile. Înainte de a se încheia lucrarea Sa, Dumnezeu a câștigat deja glorie, deoarece Dumnezeu Însuși este glorios – adevărul și autoritatea Lui sunt dovada înfrângerii Satanei, fiind realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Dumnezeu Însuși este glorios, așadar mai are El nevoie să câștige o brumă de glorie de la o ființă creată minusculă ca tine? Dumnezeu nu caută să câștige nimic de la oameni. În cazul în care caută să câștige ceva, este de a le da oamenilor posibilitatea de a-I îndeplini în cele din urmă cerințele conform planului Său de gestionare și, odată ce oamenii vor obține mântuirea și vor fi capabili să fie compatibili cu El, Dumnezeu Se va odihni atunci – datorită mântuirii rasei umane, Dumnezeu va reuși în schimb să Se odihnească – asta caută El să câștige. Așadar, nu sunt oamenii cei care obțin beneficii tangibile în cele din urmă? Vor obține adevărul, nu se vor mai simți pierduți în viață – vor avea o direcție și o cale – vor fi compatibili cu Dumnezeu și nu se vor mai răzvrăti împotriva Lui, nu vor mai fi luați prizonieri de nicio forță rea, vor fi adevărate ființe create și nu vor mai înfrunta moartea – ce mare cinste este aceasta! Cei care obțin cele mai mari beneficii tangibile sunt ființele umane, cei care acceptă lucrarea și mântuirea lui Dumnezeu. Am avut părtășie în mod clar despre acest aspect? Care sunt noțiunea și închipuirea oamenilor în această privință? (Ei interpretează orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu ca pe o manipulare și o controlare a oamenilor.) Dacă nu am avea părtășie despre asta, oamenii ar avea mereu în mintea lor unele gânduri și opinii pe care nu le-ar putea exprima sau care nu s-au transformat într-o teorie sistematică. Deși aceste lucruri nu-i constrâng când își îndeplinesc îndatoririle și nu le afectează viața de zi cu zi într-un mod evident, le afectează grav urmărirea adevărului, atitudinea față de Dumnezeu și relația cu Dumnezeu. Prin urmare, acestea sunt lucruri la care oamenii trebuie să renunțe. Odată ce este rezolvată această problemă, vei fi renunțat la o barieră dintre tine și Dumnezeu și un tip de obstacol în calea urmăririi adevărului de către tine va fi fost îndepărtat, facilitând urmărirea adevărului de către tine. Când vor fi rezolvate dificultățile reale, barierele și obstacolele dintre tine și Dumnezeu vor fi reduse, așa încât vei fi în stare să-ți faci datoria și să practici adevărul cu mult mai multă ușurință. Este ca și cum ați merge pe un câmp de luptă – credeți că este mai bine să purtați o sarcină ușoară sau să purtați o povară grea când mergeți la luptă? Cum este mai comod? (Să mergem la luptă purtând o sarcină ușoară.) Ca să mergeți la luptă purtând o sarcină ușoară, este suficient să purtați o armă pe spate – este simplu și ușor în acel mod. Dacă, pe deasupra, cărați oale și bagaje sau produse cosmetice și echipamente de fitness, povara va fi prea grea; va fi dificil să cărați atât de multe lucruri la luptă și va fi incomod în timpul luptei. Aceste noțiuni și închipuiri sunt ca diferitele tipuri de poveri pe care le poartă oamenii cu ei, fiind necazuri și greutăți pentru ei oriunde ar merge. Pe scurt, aceste lucruri te vor afecta din când în când și te vor împiedica să urmărești și să practici adevărul. Când nu există chestiuni critice, va părea că nu ai probleme majore. Dar odată ce apar probleme critice legate de principiu, aceste lucruri vor constitui o barieră care te va separa de Dumnezeu. Când aceste lucruri vor ieși la iveală, vei simți că există o problemă în relația ta cu Dumnezeu, că există un conflict între tine și El; inima ta de credință în Dumnezeu nu va mai fi atât de pură și vei avea multe dificultăți. Dar când vei renunța la aceste lucruri, te vei simți minunat, inima ta va fi relaxată și eliberată, nemaifiind constrânsă sau încătușată. Deși aceste lucruri vor apărea din când în când în subconștientul sau în gândurile tale, practic le vei fi rezolvat deja, iar când vei face din nou lucruri, te vei simți mult mai în largul tău făcându-le și le vei face mult mai simplu. Deși aceste noțiuni și închipuiri pot încă să aibă un efect subtil în adâncul minții tale, cel puțin vei fi deslușit clar în voința ta subiectivă că nu sunt lucruri pozitive, așa că vei renunța în mod subiectiv la ele și nu vei fi afectat de ele. Astfel, practic vei renunța la această barieră dintre tine și Dumnezeu și o vei remedia.

Deseori avem părtășie în acest fel despre subiectul urmăririi adevărului. Simțiți importanța urmăririi adevărului? Când ați văzut că oamenii din jurul vostru, pe care îi cunoașteți, sunt tratați de biserică, iar unii sunt chiar îndepărtați sau excluși, ați avut vreun gând despre asta? Ați acumulat vreo experiență sau ați învățat vreo lecție din asta? Care sunt principalele probleme ale celor care au fost mutați în grupele B și ale celor care au fost îndepărtați? (Văzând că unii oameni din jurul meu, pe care îi cunosc, sunt transferați în grupurile B sau sunt îndepărtați, inima și mintea mi-au fost tulburate. Deși aceștia cred în Dumnezeu de mulți ani, chiar nu urmăresc adevărul și, dacă nici eu nu urmăresc și nu caut adevărul ori de câte ori mi se întâmplă lucruri, voi fi eliminat în cele din urmă la fel ca ei.) Știți care au fost principiile casei lui Dumnezeu pentru tratarea acestor oameni? Oare casa lui Dumnezeu i-a îndepărtat doar pentru că au o umanitate slabă și nu urmăresc adevărul și pentru că îi consideră neplăcuți? (Nu.) Atunci, este adevărat că toți cei care nu au fost tratați sunt lipsiți de probleme în ceea ce privește umanitatea lor, că iubesc și urmăresc cu toții adevărul, se pot supune adevărului, Îl iubesc pe Dumnezeu și se tem de El? Așa stau lucrurile? (Nu.) Au fost acei oameni îndepărtați sau mutați în grupurile B de casa lui Dumnezeu doar pentru că nu iubesc adevărul și sunt scârbiți de el? Au fost tratați pentru că au o umanitate slabă și refuză complet să accepte adevărul sau din cauza aspectului lor precar ori a unei fărădelegi temporare? Este acesta principiul potrivit căruia îi tratează casa lui Dumnezeu pe oameni? (Nu.) Oare casa lui Dumnezeu îi tratează, îi descalifică de la îndeplinirea unei datorii și îi izgonește fiindcă nu urmăresc adevărul? (Nu.) Așadar, de ce i-a tratat și i-a izgonit pe acești oameni? (Pentru că nu au acționat conform adevărurilor-principii și au perturbat și tulburat lucrarea bisericii, cauzând pierderi grave lucrării casei lui Dumnezeu.) A fost acesta motivul principal? (Da.) Ce alte motive au existat? A fost izgonit vreodată cineva pentru că mințea în permanență? (Nu.) A fost izgonit vreodată cineva pentru că nu iubește adevărul și este scârbit de el? A fost izgonit vreodată cineva pentru că nu-și face datoria cu loialitate? (Nu.) Crezi că este păcat că au fost izgoniți acești oameni? A fost vreunul dintre ei nedreptățit? (Nu.) Absolut niciunul dintre ei nu a fost nedreptățit. Potrivit faptelor rele pe care le-au comis, acești oameni merită să moară de optsprezece ori atunci când vor merge pe tărâmul spiritual și trebuie să fie pedepsiți cu toții – murind și apoi întorcându-se la viață, fiind pedepsiți din nou, apoi murind și întorcându-se din nou la viață, fiind pedepsiți din nou și murind din nou – merită să moară de optsprezece ori în total. Au săvârșit multe fapte rele și păcatele lor sunt odioase! De ce au fost tratați și excluși acești oameni, atunci? Deoarece netratarea lor nu era o opțiune – nu-și îndeplineau îndatoririle, provocau perturbări și tulburări și sabotau lucrurile! Ba chiar unii cred că acești oameni au fost tratați fiindcă le place să mintă și au o umanitate slabă sau fiindcă se luptă pentru statut și putere și nu-și îndeplinesc îndatoririle cu loialitate; alți oameni dezorientați spun că este din cauză că nu iubesc și nu urmăresc adevărul. Așadar, voi iubiți adevărul? Oare toți cei care nu au fost izgoniți iubesc și urmăresc adevărul? (Nu.) Nimic din toate acestea nu este adevărat. În realitate, acești oameni au fost tratați și excluși pentru că, în timp ce-și îndeplineau îndatoririle, au jucat rolul de a provoca perturbări și tulburări și de a sabota lucrurile, au făcut lucruri pe care Satana, diavolii și marele balaur roșu vor să le facă, dar nu pot, încălcând grav decretele administrative ale casei lui Dumnezeu și mâniindu-L grav pe Dumnezeu. Au fost izgoniți doar pentru că a nu-i izgoni nu era o opțiune. Acest lucru nu arată o lipsă de iubire și o duritate a casei lui Dumnezeu față de oameni, nici nu înseamnă că Dumnezeu nu le dă șanse oamenilor. În schimb, acei oameni au mers prea departe în acțiunile lor, provocând perturbări și tulburări, iar pierderile pe care le-au provocat lucrării bisericii au fost prea mari. Nu-și îndeplineau îndatoririle și nici măcar nu munceau; provocau perturbări și tulburări și făceau rău. Niciunuia dintre aleșii lui Dumnezeu nu-i place să aibă astfel de oameni în biserică. Dacă spui ceva batjocoritor sau zici o minciună în biserică, este doar comportamentul tău personal, pur și simplu nu iubești și nu urmărești adevărul și, atât timp cât acest lucru nu provoacă o perturbare sau o tulburare, nimeni nu te va trata; dacă ești uneori întrucâtva superficial în îndeplinirea datoriei tale, dar de cele mai multe ori ești eficient, atât timp cât nu provoci o perturbare sau o tulburare, casa lui Dumnezeu îți va da șansa de a rămâne și de a face o datorie, tratându-te conform principiilor. Acești oameni au provocat însă perturbări și tulburări. Au comis cu nechibzuință fapte rele și au încălcat principiile în toate privințele, provocând multă agitație; toate aspectele lucrării bisericii au fost sabotate, iar roadele îndatoririlor îndeplinite de mulți dintre frați și surori au fost complet risipite. Consecințele perturbărilor și tulburărilor lor sunt foarte grave, iar alții vor avea nevoie de nenumărate ore pentru a le remedia, așa încât acești oameni au trebuit să fie izgoniți! Numai în acest mod a fost posibil să-i protejăm pe frați și surori, așa încât să-și poată îndeplini în mod normal îndatoririle și să obțină rezultate bune. Numai prin îndepărtarea acestor oameni răi și antihriști a fost posibil să se creeze un mediu adecvat de lucru și de viață pentru frați și surori. Dacă acești oameni răi și antihriști ar rămâne în biserică, n-ar fi decât o calamitate și ar exista o atmosferă neplăcută și tulbure, precum și haos oriunde ar merge. Nimic din ceea ce au făcut nu a îndeplinit măcar standardul de a munci. Tot ce au făcut a fost să tulbure, să saboteze și să demoleze. Tot ce au făcut a avut ca scop perturbarea și tulburarea lucrării și vieții bisericești. Nu sunt slujitori ai Satanei? Pot astfel de oameni să rămână în biserică? Nu sunt oameni corupți de rând, ci slujitori ai Satanei! Ce au făcut acești oameni? Au risipit ofrandele lui Dumnezeu și le-au dăruit în mod necondiționat non-credincioșilor – au fost extrem de generoși dând bani non-credincioșilor, forțându-i chiar să-i primească și atunci când nu i-au cerut. Când le-au cerut non-credincioșilor să facă puțină lucrare și non-credincioșii au spus că ar fi de ajuns o sută de dolari, ei au insistat să plătească trei sute, iar când non-credincioșii au cerut trei sute de dolari, ei au insistat să plătească cinci sute, chiar dându-le non-credincioșilor bonusuri suplimentare după ce le-au plătit salariile. Indiferent câte ofrande urmau să fie cheltuite, nu L-au întrebat pe Cel de mai sus despre asta, ci au luat decizia singuri. Indiferent ce lucrare au făcut, nu au îndeplinit-o conform rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu sau conform principiilor date de casa Lui și, bineînțeles, nu au îndeplinit-o cu siguranță conform adevărurilor-principii. Doar și-au urmat propriile dorințe și au făcut orice au vrut, fără să apere câtuși de puțin interesele casei lui Dumnezeu. Au preferat să-i apere pe non-credincioși decât interesele casei lui Dumnezeu și au risipit ofrandele Sale peste tot. Erau bani pe care i-au câștigat ei? Nu s-au abținut deloc atunci când a fost vorba să ofere bonusuri și cadouri non-credincioșilor, nu au permis nimănui să-i contrazică și au ocărât pe oricine nu era de acord cu ei. Ești de părere că astfel de oameni cred în Dumnezeu și Îl urmează? Sunt drojdia societății, nu-i așa? Ar trebui să fie îndepărtați asemenea oameni? (Da.) Ce alte rele au mai comis aceștia? Când predicau Evanghelia, au raportat cifre false pentru a înșela casa lui Dumnezeu și au chinuit și suprimat fără milă pe oricine nu raporta cifre false. I-au obligat pe alții să raporteze cifre false, nedându-le altă opțiune decât să procedeze astfel. Ce fel de oameni sunt aceștia? Chiar sunt oameni? Dacă spui că doar au o umanitate slabă, nu iubesc adevărul și nu urmăresc adevărul, are vreun temei această afirmație? Nu este absurdă? (Ba da.) Nu doar că nu iubesc și nu urmăresc adevărul, dar nu au nici măcar umanitate normală, cu atât mai puțin să iubească și să urmărească adevărul – sunt niște diavoli! Vezi limpede acest lucru acum, nu-i așa? (Da.) Care este natura acestor oameni? (Natura diavolilor.) Au natura diavolilor. După ce au fost îndepărtați, aceștia au fost sfidători și chiar s-au simțit nedreptățiți, spunând: „Sunt nevinovat, n-am făcut asta!” Faptele erau chiar în fața ochilor lor, dar au refuzat să le recunoască și chiar s-au agățat cu încăpățânare de scuzele lor și au rămas sfidători până la capăt; nu dovedește asta că a fost corect să-i îndepărtăm? Care vor fi consecințele dacă oamenii de acest fel nu sunt îndepărtați? Se vor căi aceștia? Chiar dacă le dai șansa de a continua să facă o datorie și doar îi emondezi, pot să se căiască și să se schimbe în bine? (Nu, nu pot.) Este absolut imposibil să se căiască. Ce natură-esență este aceasta? Ce fel de oameni nu se pot căi și nu se căiesc nici atunci când sunt puși în fața faptelor? (Diavolii.) Diavolii, oamenii cu esența Satanei, spiritele rele și demonii murdari nu se vor căi; indiferent cum ai părtășie despre adevăr, nu se vor căi. Nici măcar nu-și recunosc faptele rele, așadar pot să accepte adevărul și să ajungă să se cunoască pe ei înșiși? Categoric nu vor face asta! Dacă și-ar putea recunoaște faptele rele, ar avea o șansă de a accepta adevărul, dar nici măcar nu admit faptele și nu recunosc sau nu acceptă natura faptelor lor – unor astfel de oameni le este imposibil să se căiască. Sunt la fel ca sodomiții – dacă le-ai spune sodomiților: „Dacă nu vă căiți, Dumnezeu va distruge acest oraș”, ar accepta ei? Care ar fi atitudinea lor la auzul acestor cuvinte? S-ar purta de parcă nu le-ar fi auzit și ar continua să procedeze conform propriilor preferințe, făcând orice ar vrea, fără să se căiască deloc. Prin urmare, finalul lor ultim a constat în distrugerea lor. Cât despre acești oameni care au provocat perturbări și tulburări în biserică, Dumnezeu le-a dat șanse, dar ei nu le-au prețuit, nu s-au căit și au insistat să se împotrivească lui Dumnezeu până la sfârșit. Acești oameni nu au deloc conștiință sau rațiune – merită ei milă? (Nu, nu merită.) Există cineva care le-a luat apărarea acestor oameni nevrednici de milă? Există cineva care îi admiră, simțind că au suferit și au plătit un preț timp de mulți ani, că au muncit extrem de mult și extrem de sârguincios și că unii dintre ei au un calibru destul de bun, având o mare capacitate de a lucra și abilități de conducere și că este păcat că au fost izgoniți? Este păcat? (Nu, nu este.) Nu este păcat, ceea ce înseamnă că a fost corect să-i izgonim. Observați și vedeți dacă acești oameni pot accepta adevărul și pe ce cale merg. Dacă într-adevăr provoacă perturbări sau tulburări în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle, sunt drojdia societății! Este cât se poate de firesc ca ființele create să-și îndeplinească îndatoririle și, indiferent despre ce datorie este vorba, trebuie să-și îndeplinească responsabilitatea. Chiar dacă îndeplinirea îndatoririlor lor nu este la standarde, cel puțin nu ar trebui să provoace perturbări și tulburări! Provocarea perturbărilor și tulburărilor este ceva ce face Satana; nu ar trebui să fie ceva ce fac oamenii corupți. Aceștia au fost corupți de Satana și nu pot să nu se împotrivească lui Dumnezeu; în schimb, oamenii cu umanitate normală, conștiință și rațiune nu ar provoca în mod intenționat perturbări și tulburări în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle. Aceasta deoarece sunt înfrânați de conștiința și rațiunea lor și, astfel, nu vor perturba, tulbura sau sabota lucrarea casei lui Dumnezeu în timp ce-și fac datoria. Chiar dacă nu-și pot face datoria conform standardului, este acceptabil să o facă la un standard mediu, iar acest lucru îndeplinește cel puțin standardul conștiinței și rațiunii. Însă acești oameni nu pot îndeplini nici măcar acest standard, așa că, în cele din urmă, nu pot decât să ajungă în acest punct – să fie îndepărtați sau excluși din casa lui Dumnezeu din cauza numeroaselor lor fapte rele. Aceștia sunt drojdia societății!

Să discutăm în continuare despre problemele noțiunilor și închipuirilor din „renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu”, care este al treilea aspect din „renunțare” în cadrul practicii privind urmărirea adevărului. Tocmai am vorbit despre unele dintre noțiunile și închipuirile oamenilor în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu. Privind acum lucrurile, nu cumva oamenii au alte noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu? Vor afecta aceste noțiuni și închipuiri modul în care tratează ei lucrarea lui Dumnezeu, în care experimentează lucrarea Sa și în care înțeleg și cunosc lucrarea Sa? Printre diferitele tipuri de oameni care apar în biserică, un tip este reprezentat de oamenii răi și antihriștii. Indiferent ce rău au săvârșit, conducând la tratarea lor, și indiferent ce chestiuni au determinat biserica să-i îndepărteze sau să-i excludă, mereu există unii oameni care au anumite noțiuni despre înlăturarea neîncrezătorilor, oamenilor răi și antihriștilor de către casa lui Dumnezeu, iar aceste noțiuni și închipuiri sunt cauzate de faptul că nu înțeleg deloc lucrarea sau suveranitatea Lui. În noțiunile și închipuirile oamenilor, biserica este locul unde Dumnezeu lucrează pe pământ, așadar este locul cel mai direct pentru ca oamenii să vadă suveranitatea Sa și se poate spune și că este locul cel mai direct și evident unde se manifestă suveranitatea Sa. Totuși, în acest loc, oamenii văd adesea apariția unor persoane, evenimente și lucruri care sunt în contradicție cu noțiunile lor. În noțiunile lor, oamenii cred că, deoarece biserica este un loc asociat cu lucrarea lui Dumnezeu, ar trebui să fie un loc calm și liniștit, plin de prietenie și pace, iubire și toleranță, bucurie și alinare. Consideră că indivizi precum oamenii răi și antihriștii nu ar trebui să apară niciodată în biserică și că nu ar trebui existe cazuri de fapte rele săvârșite de oamenii răi. În plus, consideră că sigur nu ar trebui să existe sub suveranitatea lui Dumnezeu cazuri de încălcare a adevărurilor-principii în cadrul bisericii, cu atât mai puțin ar trebui să existe oameni nelegiuiți sau lucruri nelegiuite de orice fel ori lucruri care nu sunt în concordanță cu voința umană, sentimentele umane și umanitatea. Consideră că totul ar trebui să fie foarte pașnic, liniștit, plăcut, pozitiv, optimist și înălțător în biserică și nu ar trebui să existe nici măcar vreo luptă sau să se întâmple vreo oroare sau lucruri urâte care nu sunt în concordanță cu nevoile umanității. Toate acestea sunt noțiuni ale oamenilor. Faptele sunt însă în contradicție cu noțiunile și închipuirile lor. Indiferent de perioada sau etapa lucrării, există mereu în biserică incidente în care unii oameni răi și unii antihriști tulbură și perturbă lucrarea bisericii, ducând la sabotarea anumitor aspecte ale lucrării casei lui Dumnezeu, făcând ca ordinea lucrării bisericii să fie dată peste cap și tulburată și alte asemenea lucruri. Când se întâmplă aceste lucruri, oamenii cred că este de neconceput, având inimile cuprinse de neputință, neînțelegere și confuzie și întrebându-se: „Există cu adevărat Dumnezeu? Cum anume deține El suveranitatea asupra omenirii și cum guvernează biserica Lui, casa Lui? Se ocupă cu adevărat de acest lucru sau nu? Unde este Dumnezeu? Când se întâmplă aceste lucruri nelegiuite și când apar oamenii răi și provoacă tulburare, de ce nu ia nimeni atitudine pentru a-i opri și nici Dumnezeu nu face acest lucru? Ce se întâmplă aici, mai exact? Casa lui Dumnezeu nu este biserica? Nu sunt cei care Îl urmează aleșii Săi? De ce nu veghează El asupra casei Sale și nu o protejează? De ce nu-Și protejează aleșii, astfel încât să poată trăi pașnic într-un cocon, într-un refugiu?” Aceste îndoieli și această neînțelegere pe care le au oamenii sunt cauzate de diversele lor noțiuni, nu-i așa? (Da.) Așadar, la ce se referă în principal aceste noțiuni? Nu se referă la lucrarea lui Dumnezeu și la suveranitatea Sa? Întrucât în biserică se întâmplă lucruri precum faptul că oamenii răi comit fapte rele și provoacă perturbări și tulburări și întrucât oamenii nu înțeleg aceste lucruri, le este greu să-și dea seama de originile acestor chestiuni și de rezultat lor final. Întrucât nu-și pot da seama de aceste lucruri, oamenii capătă tot felul de idei și noțiuni despre Dumnezeu. Unii cred: „Casa lui Dumnezeu ar trebui să dea dovadă de dragoste față de oamenii răi și antihriștii. Dacă nu dă dovadă de dragoste, nu va fi la fel ca societatea? În societate, există mereu un grup de oameni care chinuie un alt grup de oameni, doar de dragul de a lupta pentru putere și influență. Îndepărtând și excluzând oamenii răi, nu cumva casa lui Dumnezeu îi chinuie la fel pe oameni? Nu e atât de sigur să rămâi în casa Lui! Dacă te confrunți într-adevăr cu situații turbulente, s-ar putea să fii nedreptățit și îndepărtat și nimeni nu te va dezvinovăți! Unde anume este Dumnezeu? De ce nu apare și nu spune sau nu face ceva? Lasă-ne să-ți vedem existența, lasă-ne să-ți vedem atotputernicia, lasă-ne să-ți vedem suveranitatea cu ochii noștri! Așa ne vom simți liniștiți, nu?” În biserică, de fiecare dată când oamenii experimentează unele evenimente pe care le consideră de neînțeles, în unii dintre ei iau naștere sentimente precum neliniștea și îndoiala, unii chiar dorind să evite aceste evenimente, iar alții căzând în negativitate; unii, în special, după ce sunt induși în eroare și păcăliți de antihriști, renunță la ei înșiși, iar unii, după ce sunt induși în eroare și exploatați de antihriști și după ce devin complicii lor, sunt chiar izolați pentru a reflecta asupra lor înșiși sau sunt îndepărtați de biserică. Oamenii găsesc toate aceste lucruri de neînțeles și, totodată, ajung și să se îndoiască de existența lui Dumnezeu. Aceasta deoarece sursa principală a credinței multora în Dumnezeu este convingerea lor că Dumnezeu este suveran asupra tuturor lucrurilor, asupra tuturor. Cu alte cuvinte, mulți oameni cred că Dumnezeu poate deține suveranitatea asupra tuturor, asupra tuturor lucrurilor și asupra sorții omenirii și, astfel, cred în existența Lui și în identitatea și esența Lui. Dar aceste lucruri care se întâmplă în jurul lor îi fac să se îndoiască și să șovăie în credința lor în suveranitatea lui Dumnezeu, apoi încep să se îndoiască de faptul că deține suveranitatea asupra tuturor, iar credința lor în Dumnezeu începe ulterior să se clatine la rândul ei și astfel apare toată această serie de probleme. Oamenii au tot felul de noțiuni și închipuiri despre suveranitatea lui Dumnezeu, iar aceste noțiuni și închipuiri categoric nu sunt în acord cu adevărul sau cu faptele, fiind în schimb interpretări false sau înțelegeri greșite ale oamenilor. Așadar, vom avea în continuare părtășie despre modul în care Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor persoanelor, evenimentelor și lucrurilor din jurul tău pe care le poți vedea și simți, care sunt principiile pentru suveranitatea Lui asupra tuturor acestora și care este scopul pe care intenționează să-l atingă.

Termenul „suveranitatea lui Dumnezeu” acoperă o gamă foarte largă de conținut. Lăsând deoparte mediul general, când vine vorba de biserică, faptul că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor este real. Suveranitatea Lui nu este o vorbă goală, nici nu este un simplu fenomen, ci există în schimb exemple reale ale acesteia și rezultate reale. Așadar, care sunt principiile suveranității lui Dumnezeu în biserică? Să ne gândim mai întâi la următoarele: rânduiește Dumnezeu care oameni sunt acceptați în biserică și are suveranitate asupra acestui lucru? (Da, are.) Nu este o vorbă deșartă. La ce oameni ajung Evanghelia lui Dumnezeu și cuvintele Sale, care oameni sunt capabili să accepte lucrarea Sa și care oameni pot intra în biserică – toate acestea sunt predestinate de Dumnezeu. Deocamdată, să nu vorbim despre umanitatea acestora și despre întrebarea dacă sunt oameni răi; faptul că pot intra în biserică înseamnă că Dumnezeu a predestinat acest lucru. Este predestinarea lui Dumnezeu un aspect al suveranității Sale? (Da.) În primul rând, există un lucru de care putem fi siguri, și anume că intrarea fiecărei persoane în biserică este predestinată de Dumnezeu. Termenul „predestinarea lui Dumnezeu” sună puțin abstract, prin urmare să spunem doar că „Dumnezeu are ultimul cuvânt, Dumnezeu păzește ușa”. El este poarta către Împărăție și, de asemenea, poarta către biserică. Dumnezeu păzește ușa când vine vorba de tipul de oameni care pot deveni oficial membri ai bisericii, ai casei Sale. Indiferent dacă sunt neîncrezători sau oameni răi care și-au croit calea în biserică ori oameni buni interesați să creadă în Dumnezeu sau care pot să accepte adevărul și să-L urmeze pe Dumnezeu, dacă se alătură bisericii și devin membri ai ei, acesta nu este un lucru care să poată fi decis de vreo persoană, ci se datorează suveranității, rânduielilor și predestinării lui Dumnezeu. Indiferent dacă au anumite motive sau scopuri ascunse de a crede în Dumnezeu și indiferent cum este umanitatea lor sau nivelul de educație și mediul lor social, Dumnezeu este Cel care decide că pot să se alăture bisericii și să vină înaintea Sa – Dumnezeu este Cel care păzește ușa. Pot oamenii să păzească ușa în mod adecvat? (Nu, nu pot.) Oamenii nu pot decide această chestiune, nu depinde de voința lor. De exemplu, când vezi că cineva este viclean și are statut în societate, te gândești: „Ar fi grozav dacă această persoană ar veni în casa lui Dumnezeu pentru a fi conducător de biserică. Biserica noastră duce lipsă de astfel de oameni.” Dar Dumnezeu nu-i vrea; nu-i mișcă. Atunci când alți oameni predică Evanghelia și au părtășie cu ei despre cuvintele lui Dumnezeu, aceștia nu înțeleg ce au auzit. Când ascultă orice altceva, sunt capabili să înțeleagă; doar când aud cuvintele lui Dumnezeu nu sunt capabili, semănând cu niște idioți – pot astfel de oameni să intre totuși în biserică? Deși sunt interesați să câștige binecuvântări, nu sunt în stare să-și liniștească inimile și nu pot sta nemișcați când ascultă cuvintele lui Dumnezeu și părtășia despre adevăr, iar după ce ascultă două sau trei predici, nu mai vin. Asemenea oameni nu au credință reală, prin urmare vor avea vreun efect bunele tale intenții față de ei? Vei reuși să-i aduci în biserică? Nu. Dumnezeu are ultimul cuvânt în această privință. El spune că nu vrea astfel de oameni și, indiferent dacă este vorba să presteze un serviciu sau să joace un anumit rol, nu-i dorește. Prin urmare, chiar dacă îi tragi după tine, având intenții bune, va fi inutil și, până la urmă, tot vor trebui să plece. Nu au cum să devină membri ai bisericii; indiferent cine îi trage după el, va fi inutil. Este o chestiune care nu poate fi decisă de oameni; este predestinată de Dumnezeu și Dumnezeu păzește ușa. Unii oameni nu au statut social, nu sunt figuri importante, au un calibru mediu și nu au o înfățișare remarcabilă, dar sunt destul de simpli și sinceri și sunt interesați de chestiunile privind credința în Dumnezeu. Indiferent ce dificultăți au, sunt nedespărțiți de Dumnezeu, iar entuziasmul lor este extrem de mare – această energie entuziastă este ceva ce frații și surorile se bucură să vadă și Dumnezeu este încântat și El să o vadă – și, de fapt, sunt atât de entuziasmați pentru că sunt mișcați de Duhul lui Dumnezeu. După ce intră în biserică și văd că toți cei din biserică sunt oameni buni, care mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu și au părtășie despre adevăr în fiecare zi, sunt extrem de încurajați de acest lucru și simt că aceasta este calea cea dreaptă în viață, așa că încep să predice Evanghelia și să-și îndeplinească îndatoririle și Îl urmează pe Dumnezeu. Cine decide că pot să creadă în Dumnezeu? (Dumnezeu decide.) Dumnezeu este Cel care decide. Ei pot să creadă în Dumnezeu doar fiindcă El le permite să intre în biserică. Dacă Dumnezeu nu ar lucra și nu i-ar mișca, ei nu ar putea crede în El, iar dacă ar fi târâți cu forța în biserică, ar fi nevoiți să plece mai devreme sau mai târziu. Oamenii nu au nicio înzestrare în caracteristicile lor înnăscute de a accepta adevărul; faptul că pot iubi și accepta adevărul dovedește că Dumnezeu lucrează asupra lor. Dacă Dumnezeu lucrează asupra lor, pot deveni membri ai bisericii – aceasta este o condiție prealabilă pentru toate tipurile de oameni care intră în biserică, și anume ca Dumnezeu să-i dorească. Indiferent ce rol joacă în biserică, în orice caz, Dumnezeu păzește ușa casei Sale. Dacă nu le permite să intre, atunci stau de cealaltă parte a ușii; dacă le permite să intre, atunci stau de partea aceasta a ușii. Prin urmare, să devii membru al bisericii nu este o chestiune atât de simplă. Când vine vorba de principiile specifice care servesc drept bază pentru acceptarea oamenilor de către Dumnezeu, El are desigur principii proprii. Nu vom avea părtășie despre ce fel de persoană vrea Dumnezeu și ce fel de persoană nu vrea – este foarte complicat. De ce spun că este complicat? Dumnezeu are un plan în legătură cu cine intră în biserică, ce rol joacă într-o perioadă anume și ce datorie îndeplinește sau de ce lucrare importantă se ocupă într-o perioadă anume și în ce perioadă se conformează nevoilor lucrării casei lui Dumnezeu și nevoilor acesteia de personal. Dumnezeu reglementează și controlează la nivel macroscopic și global, în loc să acționeze pur și simplu în momentul prezent – este o chestiune foarte complicată și nu poate fi explicată clar în câteva cuvinte, așa că nu vom intra în detalii. Pe scurt, nicio persoană nu decide dacă cineva poate intra pe poarta casei lui Dumnezeu; Dumnezeu deține suveranitatea asupra acestui lucru și îl rânduiește. După ce intră în casa lui Dumnezeu, tot felul de oameni îndeplinesc tot felul de îndatoriri, joacă tot felul de roluri și merg pe tot felul de căi. Toate aceste diverse tipuri de oameni au tot felul de manifestări diferite, fie ele bune sau rele, pozitive sau negative, proactive sau pasive – toate acestea se află sub suveranitatea și guvernarea lui Dumnezeu.

Suveranitatea lui Dumnezeu înseamnă că totul se produce și se întâmplă urmându-și cursul firesc sub guvernarea Lui; niciun eveniment nu se produce întâmplător, iar evoluțiile și schimbările pe care le suferă orice eveniment nu sunt inițiate sau determinate de nicio persoană – Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor acestora. Desigur, rezultatul final și caracterizarea oricărui eveniment se bazează și pe esența acelui tip de eveniment și pe esența tipurilor de oameni implicați în el, iar baza pentru caracterizarea evenimentului este reprezentată în întregime de cuvintele lui Dumnezeu și de principiile cerute de El. Niciun tip de eveniment nu se produce întâmplător, iar rezultatul final al oricărui tip de eveniment nu este decis de oameni. De fapt, începutul oricărui tip de eveniment care se produce este rânduit și declanșat de Dumnezeu. Când declanșează un tip de eveniment, Dumnezeu rânduiește ca un tip de persoană să acționeze în cadrul lui, iar acel tip de persoană ar putea juca rolul unui prestator de servicii sau al unui contrast, ar putea juca un rol negativ sau unul pozitiv. Dar indiferent ce rol joacă, începutul tuturor acestor lucruri este rânduit de Dumnezeu. Există două explicații pentru rânduielile lui Dumnezeu în această privință. O explicație este că Dumnezeu face personal unele rânduieli pozitive, oferă călăuzire și supraveghere pozitive și pune niște figuri pozitive să inițieze un eveniment – aceasta e o explicație a „rânduielilor lui Dumnezeu”. O altă explicație este că Dumnezeu expediază și trimite un tip de spirit să facă anumite lucruri. Aceste lucruri sunt negative și ticăloase în ochii oamenilor și, prin urmare, aceste personaje negative și ticăloase sunt cu siguranță figuri negative, adică tipurile de oameni pe care Dumnezeu le predestinează de la început să intre în casa Lui drept contraste și exemple negative. Dumnezeu îi pune să joace aceste roluri fiindcă, ținând cont de natura-esență pe care o au, acestea sunt singurele roluri pe care le pot juca, îi lasă să le joace după pofta inimii și să facă după pofta inimii ceea ce se cuvine să facă drept contraste. Pe parcursul întregului proces, fie că este vorba de manifestările figurilor pozitive sau de cele ale figurilor negative, principiul lui Dumnezeu în abordarea și gestionarea tuturor acestor chestiuni este de a le lăsa să-și urmeze cursul firesc. În modul în care privesc și tratează aceste chestiuni, figurile pozitive au unele puncte de vedere pozitive și unele puncte de vedere care sunt în acord cu umanitatea și cu standardul conștiinței. Chiar dacă unele dintre ele dezvăluie niște firi corupte – având unele manifestări de a căuta să facă pe plac altora sau dezvăluind alte firi corupte – cel puțin susțin conștiința și rațiunea umanității, adică susțin linia de bază fundamentală a conduitei de sine. Și, când vine vorba de figurile negative, Dumnezeu nu intervine și nu îndrumă nimic din ceea ce fac, ci le lasă să-și urmeze cursul firesc; și ele își joacă rolul după pofta inimii, își dau în vileag caracterul oribil și fac anumite lucruri după pofta inimii. Acestea joacă cu succes rolul de figuri negative pe care le dă în vileag Dumnezeu, și anume de oameni răi și antihriști, permițându-le altora să vadă limpede, în viața reală, ce fel de oameni sunt diavoli, ce fel de oameni sunt răi și ce fel de oameni sunt antihriști și cum anume sunt fețele hidoase ale antihriștilor, oamenilor răi, satanelor și diavolilor pe care îi dă în vileag Dumnezeu. Dacă aceste figuri negative n-ar fi folosite ca exemple vii în viața reală, atunci, în mintea ta, diavolii și satanele ar fi mereu intangibili și ar fi întotdeauna doar o presupunere sau o imagine. Dar acum aceste exemple vii sunt așezate chiar în fața ochilor tăi, iar acești diavoli cu chip de om trăiesc aievea chiar sub ochii tăi, iar vorbirea și conduita lor, fiecare cuvânt și acțiune, expresiile faciale și chiar tonul vocii lor, toate acestea apar aievea în viața ta, chiar în fața ta și sunt imprimate în mintea ta. Acesta nu este un lucru rău pentru tine. Astfel de lucruri se întâmplă în repetate rânduri în biserică. Prima dată când se întâmplă, te simți neliniștit și crezi că ai nevoie să te rogi lui Dumnezeu. A doua oară când se întâmplă, te gândești: „Trebuie să învăț să folosesc adevărul pentru a mă proteja, iar data viitoare când întâlnesc o persoană de acest tip, trebuie să o evit” și începi să analizezi cum să te protejezi și să stai departe de oamenii răi. A treia oară când apare acest tip de persoană, cugeți: „De ce vorbesc acești oameni exact ca marele balaur roșu, ca Satana? Nu sunt înșelătoare lucrurile pe care le spun? Nu sunt ei oameni răi? Aparent, cuvintele lui Dumnezeu au spus că oamenii care afișează aceste manifestări sunt antihriști. Trebuie să-i discern și să-i dau în vileag, nu pot fi indus în eroare de ei și trebuie să stau departe de ei.” Experimentând asemenea lucruri de mai multe ori, obții o înțelegere mai clară și mai detaliată privind discernerea antihriștilor, oamenilor răi, satanelor și diavolilor și privind perturbările și tulburările. Înțelegerea ta nu se mai oprește la cuvinte și doctrine și, cu atât mai puțin, la imagini. În schimb, ești tot mai capabil să identifici aceste lucruri în viața reală și, în același timp, poți să-i privești pe acești oameni folosind adevărul și să rezolvi aceste lucruri care s-au întâmplat folosind adevărul. Desigur, când se întâmplă aceste lucruri, îți și corectezi în permanență opiniile și punctele de vedere, gândindu-te ce punct de vedere ar trebui să adopți mai exact față de acești oameni, din ce perspectivă ar trebui să-i privești și ce tip de relație ar trebui să menții cu ei. Când te vei confrunta cu aceste lucruri, vei cugeta în mod inconștient la aceste probleme, vei căuta permanent adevărul pentru a găsi răspunsurile și a trage concluzii și, în cele din urmă, vei câștiga ceva. Pe durata acestui proces, tot ce face Dumnezeu este să le ofere oamenilor adevărul și să le permită să-l înțeleagă, fie că este vorba de părtășia despre adevăr sau de a le da posibilitatea să înțeleagă adevărul în lucrurile care li se întâmplă – în concluzie, Dumnezeu nu înăbușă această situație din fașă. Dacă acest lucru trebuie să se întâmple și este benefic pentru intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu și pentru lucrarea bisericii, El va îngădui să li se întâmple oamenilor și nu-l va opri, ci îl va lăsa să evolueze urmându-și cursul firesc. Scopul lui Dumnezeu în a lucra astfel este, într-o privință, de a-i elimina pe oameni și, în altă privință, de a-i desăvârși. Bineînțeles, când elimină oameni, îi vizează cu siguranță pe cei care joacă rolul de contrast și nu sunt nici măcar vrednici să presteze un serviciu, în timp ce, când desăvârșește oameni, îi vizează pe aleșii Săi – pe aceia dintre ei care sunt dispuși să urmărească adevărul. Aceasta are o dublă semnificație. Prima este că, prin rolul pe care îl joacă, oamenii răi sunt dezvăluiți, eliminați și îndepărtați din biserică. A doua este că, în timp ce acești oameni răi își joacă treptat rolul și servesc drept contrast, aleșii lui Dumnezeu au posibilitatea de a învăța să discearnă și să înțeleagă adevărul din cuvintele Sale; astfel, Dumnezeu lucrează adevărul în oameni într-un mod practic – cu alte cuvinte, El permite ca toate diversele manifestări ale esenței ticăloase a tuturor tipurilor de oameni răi, antihriști, satane și diavoli pe care îi expune să se afișeze în viața reală a oamenilor, ceea ce le permite să înțeleagă clar și să cunoască diversele tipuri de figuri, evenimente și lucruri ticăloase, hidoase și negative. Să spunem, de exemplu, că Dumnezeu îți zice: „Nu poți pune mâna pe cărbunii aprinși; te vei arde la degete și te va durea.” Nu știi cum arată cărbunii aprinși, nu știi care este senzația când îi atingi și, după ce Dumnezeu îți spune asta, ceea ce înțelegi este o doctrină. Unii oameni își închipuie atunci că un cărbune aprins este o minge sau o fâșie lungă. Și care este culoarea cărbunilor aprinși? Cum se simt la atingere? Cum ar fi durerea cauzată de atingerea lor? Nu știi. Impresia ta despre cărbunii aprinși este doar o imagine a ceea ce poate mintea ta să-și imagineze și nu va avea niciodată vreo legătură cu realitatea. Prin urmare, într-o zi, când Dumnezeu scoate o tavă cu cărbuni aprinși și o așază în fața ta, nu-i recunoști și simți doar că par destul de fierbinți. Întinzi mâna cu mare grijă spre ei, pentru a vedea dacă te încălzești la degete când îi atingi. Dumnezeu spune: „Poți încerca, dar nu-i atinge prea mult, altfel îți vor arde pielea.” Unii oameni sunt nesăbuiți – își întind toate degetele și apucă un cărbune, iar toată mâna lor se arde și se umple de bășici. Alții sunt inteligenți și precauți – întind doar un deget, ating ușor un cărbune și îl retrag în mai puțin de o secundă, spunând: „Au, e prea fierbinte! Chiar arde!” Indiferent dacă folosești cinci degete sau unul singur pentru a-l atinge, în orice caz, ceea ce atingi este un lucru real, nu o imagine sau cuvinte, și nu vei uita niciodată tot restul vieții tale senzația și experiența de a atinge cărbuni aprinși și ce înseamnă cărbunii aprinși pentru tine. Când vei vedea din nou cărbuni aprinși, vei spune altora: „Îi puteți folosi ca să vă încălziți, să uscați haine și să coaceți chifle, dar nu trebuie să-i atingeți niciodată cu mâna goală. Vă veți arde și veți avea bășici dacă îi atingeți.” Oamenii pot spune: „Și ce dacă mă ard și am bășici?”, la care vei răspunde: „Cel puțin, nu vei putea să ții lucruri în mână și, în plus, îți va fi greu să mănânci și chiar mai greu să muncești fizic.” Vei vorbi din experiență, nu-i așa? După această experiență profundă, senzația de arsură provocată de cărbunii încinși va fi profund gravată în memoria ta, așa încât nu vei mai atinge vreodată cu ușurință cărbuni aprinși. Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și rânduiește ca oamenilor să li se întâmple tot felul de lucruri, pentru ca aceștia să poată învăța lecții și să beneficieze de ele și pentru ca adevărurile și cuvintele pe care le oferă oamenilor să poată fi lucrate cu adevărat în ei și, astfel, cuvintele și adevărurile lui Dumnezeu să nu mai fie doctrine, sloganuri sau reglementări în inimile oamenilor, ci să devină viața lor, să devină principiile și criteriile de care depind pentru supraviețuire și să facă parte din viața lor – în acest fel, lucrarea lui Dumnezeu își va fi obținut efectul.

Când vine vorba de chestiunea suveranității lui Dumnezeu, ceea ce ar trebui să vadă oamenii este că Dumnezeu rânduiește începutul unui eveniment, apoi îndrumă și conduce cursul evoluției sale; cât despre care este rezultatul evenimentului în cele din urmă, ce câștigă din el cei care urmăresc adevărul și cât de mult câștigă, unde sfârșesc acest eveniment și persoanele și lucrurile implicate în el și cum sunt rânduite în final, și acestea sunt, desigur, determinate de Dumnezeu – acesta este un principiu al suveranității Sale asupra tuturor lucrurilor. Dumnezeu doar predetermină începutul, parcursul și rezultatul fiecărui eveniment și permite ca întregul eveniment să evolueze liber în direcția stabilită de El, scopul fiind acela de a face așa încât totul să se conformeze tiparelor naturale sau de a lăsa totul să-și exercite funcția fără a suferi vreo denaturare sau vreo prelucrare, astfel încât să obțină efectul pe care Dumnezeu intenționează să-l obțină. Nu este așa? (Ba da.) De exemplu, când rânduiește ca un eveniment să înceapă și să aibă loc, Dumnezeu începe apoi să observe atitudinile oamenilor care intră în contact cu acest eveniment și opiniile lor față de acesta – dacă îl privesc cu atenție sau nu sunt interesați să țină seama de el și dacă se implică în el din toată inima sau îl resping, i se împotrivesc și îl evită – Dumnezeu observă manifestările diverselor tipuri de oameni. Așadar, intervine El în manifestările diverselor tipuri de oameni? Nu intervine. Dumnezeu îți dă dreptul de a alege liber. Poți să acorzi o mare importanță acestui eveniment și să-l iei foarte în serios sau să adopți o atitudine de ignorare și de indiferență față de el și, bineînțeles, poți să adopți o atitudine de abținere, de evitare și de neparticipare la el – Dumnezeu doar observă în tăcere. Dar El inițiază apariția și producerea întregului eveniment. Acesta este pasul inițial al suveranității Sale asupra unui eveniment. Când acest eveniment începe să evolueze, ce oameni participă la el, ce oameni se implică în el și în ce direcție evoluează evenimentul odată ce s-au implicat în el, desigur că Dumnezeu este Cel care îi manevrează și îi rânduiește pe toți acești oameni, astfel încât evenimentul să evolueze în direcția și cu efectul dorite de Dumnezeu. În același mod, când acest eveniment iese la iveală și întreaga afacere ajunge la punctul culminant, Dumnezeu încă urmărește atitudinile, manifestările, opiniile și părerile diverselor tipuri de oameni. El urmărește dacă pui cu adevărat acest eveniment la suflet, dacă ești extrem de serios, riguros și sincer în ceea ce privește acest eveniment sau dacă ești indiferent față de el, îl ignori și ești incredibil de amorțit față de el ori dacă adopți o atitudine de evitare și repulsie față de el. El urmărește să vadă dacă ești cineva care iubește adevărul și care este sincer când vine vorba de cuvintele lui Dumnezeu, de cerințele Sale și de adevăr. Pe parcursul desfășurării întregului eveniment, atitudinea ta devine tot mai evidentă și Dumnezeu îți va vedea cu mai multă claritate atitudinea față de adevăr, atitudinea față de mediile pe care le pregătește și, de asemenea, îți va vedea clar atitudinea față de urmărirea adevărului. Când întregul eveniment evoluează până la sfârșit și ajunge la rezultatul său inevitabil, Dumnezeu încă urmărește ce ai câștigat din întregul eveniment, ce gândești în mintea ta și ce calculezi. Se uită dacă te axezi doar pe a câștiga experiență și a trage învățăminte din acest eveniment pentru a te proteja – fiind cineva care caută să facă pe plac altora – sau dacă faci lucrurile conform adevărurilor-principii și nu mai ești dezorientat, așa cum erai înainte. Dumnezeu Se va uita, de asemenea, care este atitudinea ta față de acest eveniment, dacă păstrezi tăcerea și nu exprimi nicio părere, păstrând distanța față de orice nu te afectează personal sau dacă, întâmpinând acest eveniment, nu doar că nu ai o înțelegere pură, ci, în schimb, înțelegerile greșite și plângerile tale în legătură cu Dumnezeu au devenit și ele mai grave și ai căpătat și mai multe noțiuni și închipuiri despre El, chiar până în punctul în care vrei să eviți evenimentul. Diverse tipuri de oameni au diferite gânduri și opinii atunci când au loc tot felul de evenimente, iar Dumnezeu le observă și le înregistrează pe toate. În orice an, în orice zi și în orice oră, minut sau secundă, ceea ce gândești, ceea ce spui, ce calculezi, ce plănuiești, ce aspect al adevărurilor ajungi să înțelegi, care este atitudinea ta atunci când cineva are părtășie despre un anumit aspect al adevărului și dacă i te împotrivești, ești scârbit de el și nu vrei să-l asculți sau dacă plănuiești să te eschivezi – Dumnezeu scrutează toate aceste lucruri. Există și unii oameni care nu au niciodată vreo atitudine față de persoanele, evenimentele și lucrurile care apar în biserică, în casa lui Dumnezeu, sau în jurul lor, care sunt amorțiți și înceți la minte ca niște marionete. Doar se agață de propriile opinii, gândindu-se: „Atât timp cât nu fac rău și nu provoc perturbări sau tulburări sau nu-i judec pe alții și nu fac niciun comentariu sau nu am nicio atitudine sau părere atunci când întâlnesc persoane, evenimente sau lucruri și doar mă comport ca un robot, îmi fac bine datoria și muncesc bine, respectând regulile, este suficient.” Și acesta este un fel de gândire și de opinie. Desigur, Dumnezeu va observa și va înregistra și acest tip de gândire și opinie. Scopul suveranității lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor și evenimentelor și asupra fiecărui lucru în parte care se întâmplă în preajma oamenilor este acela de a pregăti medii pentru oameni și de a le oferi exemple vii, astfel încât, înfruntând tot felul de lucruri, diversele tipuri de oameni să-și arate adevărata față, să-și arate cele mai sincere gânduri și păreri și cea mai sinceră atitudine față de Dumnezeu și de adevăr. Aceste atitudini pe care le au oamenii se manifestă în întregime printr-o stare de libertate și eliberare. Dumnezeu nu intervine, nu interferează și nu manipulează niciodată, doar le permite diverselor tipuri de oameni să-și exprime gândurile, opiniile și atitudinile după pofta inimii și potrivit cursului lor firesc și, în cele din urmă, dezvăluie și tratează diversele tipuri de oameni în funcție de manifestările lor. Cine este inclus în sintagma „diversele tipuri de oameni”? Ce rânduieli face Dumnezeu pentru diversele tipuri de oameni? El le dă posibilitatea celor care iubesc adevărul să-l obțină; le dă posibilitatea celor care nu sunt interesați de adevăr, dar sunt dispuși să muncească, să se apuce să facă asta; cât despre cei care simt repulsie față de adevăr și sunt scârbiți de el, le dezvăluie atitudinea de a fi scârbiți de adevăr, dar dacă se pot liniști pentru a presta un serviciu sau sunt potriviți pentru asta, Dumnezeu îi va selecta pe cei mai buni și le va da dreptul să presteze un serviciu; în schimb, dacă nu sunt potriviți pentru a presta un serviciu sau sunt scârbiți de adevăr până într-acolo încât pot provoca perturbări și tulburări, Dumnezeu îi va îndepărta la momentul și cu ocazia potrivită. Toată această lucrare pe care o face Dumnezeu este în contradicție cu noțiunile oamenilor, nu-i așa? (Da.) Pot ei să vadă toleranța și frumusețea lui Dumnezeu în toate acestea? (Din aceste lucruri, putem vedea că, prin această lucrare practică, Dumnezeu îi conduce pe oameni să experimenteze, iar în spatele acestei lucrări se află dragostea Lui față de om.) În această lucrare se află intențiile minuțioase ale lui Dumnezeu, înțelepciunea lucrării Sale și atitudinea Sa responsabilă față de ființele umane pe care intenționează să le mântuiască. Există un alt aspect, și anume că posesiunile și ființa lui Dumnezeu nu sunt lucruri pe care le au ființele umane. Dumnezeu este extrem de riguros și serios în tot ce face, nefiind niciodată neglijent. În special când vine vorba de chestiunea dobândirii adevărului de către oameni, este extrem de riguros și serios; trebuie să acționeze astfel pentru a-Și asuma responsabilitatea față de viețile și finalurile oamenilor. Desigur, pentru Dumnezeu, exact așa sunt esența, posesiunile și ființa Sa. Indiferent ce atitudine ai față de viața ta și față de finalul și destinația ta, fie că este o atitudine serioasă și riguroasă sau o atitudine superficială, în orice caz, întrucât Dumnezeu te-a ales și întrucât îți oferă adevărul și vrea să te mântuiască, va înțelege pe deplin fiecare cuvânt și fiecare acțiune a ta, precum și atitudinile tale în toate privințele și, în cele din urmă, îți va determina finalul pe baza tuturor atitudinilor tale. Și, pe baza tuturor atitudinilor tale, Se va uita dacă vei fi în cele din urmă cineva care obține adevărul, care va fi capabil să se supună lui Dumnezeu și să fie compatibil cu El. Este posibil ca tu să nu fi fost niciodată serios în legătură cu chestiunea mântuirii de către Dumnezeu, să nu te fi gândit niciodată la ea cu atenție și să nu știi cum îi mântuiește Dumnezeu pe oameni. Însă, în calitate de Creator care deține suveranitatea asupra ființelor umane create, El nu este dezorientat și confuz așa cum sunt oamenii; El săvârșește lucrarea de mântuire a omenirii într-o manieră serioasă. El te-a creat și te-a ales. Le-a promis oamenilor că-i va mântui pe deplin, prin urmare va îndeplini această lucrare și va fi responsabil până la sfârșit. Așadar, există manifestări reale și conținut real al lucrării în săvârșirea de către Dumnezeu a lucrării Sale, precum și o asumare a responsabilității până la sfârșit. Așa lucrează Dumnezeu și aceasta este atitudinea Sa sinceră și serioasă. Dumnezeu nu va fi superficial cu tine și nu te va expedia cu un slogan oarecare, iar lucrarea Sa reflectă îndeosebi mai bine prețul real pe care îl plătește pentru a-i mântui pe oameni și atitudinea Sa responsabilă față de oameni.

Odată ce oamenii înțeleg principiile și scopul mântuirii lor de către Dumnezeu și suveranitatea Sa asupra tuturor lucrurilor, nu vor fi oare rezolvate într-o oarecare măsură noțiunile și închipuirile lor despre Dumnezeu în această privință? (Ba da.) Ce ar trebui să înțeleagă ei în această privință? Fie că este vorba de toate tipurile de chestiuni sau de o chestiune anume asupra căreia Dumnezeu deține suveranitatea, cooperarea oamenilor reprezintă 80 sau chiar 90 la sută, iar gândurile și opiniile lor, precum și atitudinile lor față de chestiunea respectivă sunt foarte importante în ochii lui Dumnezeu. Dacă nu spui nimic și nu-ți arăți punctul de vedere când ți se întâmplă lucruri, să nu crezi că Dumnezeu nu-ți va acorda atenție și te va ignora. Dacă ai vrea ca Dumnezeu să te ignore, atunci ar fi mai bine să nu crezi în El. Întrucât te afli în casa Lui și întrucât Dumnezeu te-a ales, categoric nu te va ignora. Toate lucrurile sunt scrutate în ochii lui Dumnezeu, cu atât mai mult tu, o persoană neînsemnată. Chiar dacă ai fi o furnică, dacă ai fi ales de Dumnezeu, tot te-ar scruta în permanență și te-ar conduce. Întrucât Dumnezeu te scrutează, trebuie să accepți pur și simplu lucrurile care ți se întâmplă. Nu le evita – evitarea nu este o alegere înțeleaptă. Trebuie să le înfrunți. Doar când le vei înfrunta și vei avea o atitudine clară, vei avea ocazia, în mediile pe care le-a pregătit pentru tine, să obții adevărurile pe care Dumnezeu te lasă să le înțelegi, în timp ce evitarea lor nu-ți va permite să înțelegi adevărurile în tăcerea ta. Pe lângă adevărurile referitoare la viziuni, altele – și anume, tot felul de adevăruri referitoare la viața și existența umană – sunt exprimate printr-un mediu sau prin contextul comportamentului manifestat de un tip de persoană. Oamenii pot înțelege cu adevărat realitățile acestor adevăruri doar după ce dobândesc experiență și înțelegere reale. Majoritatea oamenilor nu pot vedea clar acest aspect, iar atitudinea lor față de diversele tipuri de adevăruri este lipsită de entuziasm; în plus, vor în permanență să evite aceste medii și nu doresc să caute adevărul referitor la problemele reale. Nici nu învață să discearnă diferitele tipuri de oameni și evenimente pe baza adevărului, nici nu exersează aplicarea adevărului pentru a rezolva diverse probleme. Indiferent ce li se întâmplă, nu au nicio atitudine sau nicio opinie și nu participă la părtășie și la discuții. Se mulțumesc doar să se roage lui Dumnezeu, să citească ale Sale cuvinte, să învețe imnuri și să-și îndeplinească îndatoririle în fiecare zi și asta este tot. Îți voi spune un lucru, și anume că un muncitor se caracterizează prin faptul că este dispus doar să depună efort, nu este interesat de niciun aspect al adevărului, nu este dispus să fie serios în legătură cu niciun aspect al adevărului și consideră că a proceda astfel ar fi foarte problematic – așa este un muncitor. Dacă nu ești un slujitor al Satanei, o persoană rea sau un antihrist, atunci poți fi în cel mai bun caz doar un muncitor. Dar este diferit în cazul oamenilor lui Dumnezeu care pot dobândi mântuirea. Ei nu se mulțumesc doar să muncească și să depună puțin efort, ci învață și înțeleg diverse adevăruri în toate tipurile de persoane, evenimente și lucruri, apoi privesc și se ocupă de diversele tipuri de persoane și evenimente pe baza acestor adevăruri. Astfel, diversele adevăruri sunt treptat lucrate în ei și devin treptat viața lor și principiile pentru acțiunile lor și conduita proprie. Doar când adevărul va deveni viața ta, vei putea să te supui lui Dumnezeu, să te temi de El și să te ferești de rău; altfel, acest efect nu poate fi obținut. Nu-ți fie teamă să experimentezi lucruri și nici să discerni oamenii. Nu este un lucru rău că se produc tot felul de evenimente, iar Dumnezeu deține suveranitatea asupra acestora. Întrucât Dumnezeu deține suveranitatea și face rânduielile, ce motive ai să te temi? Întrucât Dumnezeu deține suveranitatea și face rânduielile, apariția unui eveniment cel puțin nu este malițioasă sau nu constituie o ispită pentru tine. În schimb, are ca scop să înveți lecții, să fii edificat, să beneficiezi și să te desăvârșească. Dacă poți să te supui orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu, să abordezi ce ți se întâmplă drept materiale didactice pozitive, să cauți adevărul și să înveți lecțiile pe care se cuvine să le înveți, atunci adevărul va fi lucrat în mod firesc și imperceptibil în tine și va deveni viața ta. Prin urmare, este greșit ca majoritatea oamenilor să adopte o atitudine de indiferență, evitare, neparticipare și neangajare și să nu-și exprime părerile sau părtășia atunci când se confruntă cu diverse evenimente – este ceva nerecomandabil. De ce spun că este greșit și nerecomandabil? Această atitudine Îi arată lui Dumnezeu că nu ești interesat de mântuirea Lui sau de bunele Sale intenții, că nu ești interesat să fii desăvârșit de către Dumnezeu, că nu acorzi atenție acestui lucru și îl respingi. Când va vedea că aceasta este atitudinea ta, va mai dori Dumnezeu să te mântuiască? Și chiar dacă dorește într-adevăr să te mântuiască, cum te poate mântui dacă nu cooperezi? După cum se spune, „este un caz pierdut”, iar această zicală se referă tocmai la acest tip de persoană.

În întregul plan de gestionare al lui Dumnezeu, în special în această etapă finală a lucrării Sale, El a exprimat un număr mare de adevăruri, iar tu le-ai auzit pe toate. Indiferent câte dintre ele ai experimentat sau înțeles, cel puțin le cunoști, prin urmare Dumnezeu nu va face nicio lucrare suplimentară de intervenție și facilitare. Dumnezeu doar îți așteaptă atitudinea, precum și cooperarea în tot ce ți se întâmplă – El vrea să-ți vadă atitudinea, opiniile, ceea ce urmărești și calea pe care o urmezi. Dacă, de fiecare dată când te confrunți cu persoane, evenimente sau lucruri, Dumnezeu înregistrează că nu ai nicio atitudine și nicio opinie și că nu ai niciodată nimic de zis, spune-Mi atunci, nu ești nesăbuit? Care oameni nu au niciodată nimic de spus? Nu cumva cei surzi, muți, neghiobi sau idioți? Ceea ce înregistrează Dumnezeu este că nu ai nicio atitudine, prin urmare, atunci când îți va da în cele din urmă un calificativ, vei primi zero puncte. Când ți se întâmplă ceva, Dumnezeu te întreabă: „Ești dispus să plătești un preț?”, iar tu spui: „Da, sunt!” Apoi El întreabă: „Ești hotărât? Ai depus un jurământ?”, iar tu răspunzi: „Da!” Dacă ai doar această hotărâre, dar când ești întrebat ce ai câștigat experimentând acest mediu, nu ai nimic de spus și nu ai câștigat nimic din niciunul dintre mediile pe care le-ai experimentat, în cele din urmă, când Dumnezeu îți va acorda un calificativ, vei primi doar două puncte. De ce două puncte? Datorită acelei fărâme de hotărâre pe care o ai vei fi câștigat două puncte. Spune-Mi, nu vei fi atunci terminat? Vei mai avea speranța de a fi mântuit? Speranța mântuirii este obținută prin strădaniile tale în acest sens. Aceasta reprezintă roadele pe care le obții în schimbul alegerii de a merge pe calea urmăririi adevărului. Prin urmare, indiferent ce ți se întâmplă, nu te teme de acel lucru, nu-l evita și nu-ți acoperi capul cu mâinile, retrăgându-te în carapacea ta ca o țestoasă – în schimb, înfruntă-l pozitiv și proactiv. Dacă ești timid și temător și nu îndrăznești să evaluezi nimic – indiferent despre cine este vorba – de teama de a fi dat în vileag și ca alții să-ți vadă adevărata viață în cazul în care spui ceva greșit, dacă te temi mereu și nu participi niciodată, înseamnă că-ți pierzi șansa! Poate că ai depus multă energie pentru a-ți face datoria, dar adevărul este că ți-ai determinat deja finalul propriu cu mult timp în urmă. În cele din urmă, vei obține doar două puncte, deci nu ești oare un prost de doi bani? Nu cumva a primi două puncte este același lucru cu a fi un prost de doi bani? Și, din moment ce vei primi doar două puncte, nu va fi fost în zadar credința ta în Dumnezeu în timpul acestei vieți? Aceasta este etapa finală a lucrării lui Dumnezeu; în cazul în care credința ta a fost în zadar de data aceasta, atunci finalul tău va fi decis. Dumnezeu nu va mai face niciodată lucrarea de mântuire a ființelor umane. Aceasta este ultima șansă – dacă tot nu te lupți pentru ea și o lași să-ți scape, neputând obține mântuirea, va fi un mare păcat! Indiferent de câți ani experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să obții cel puțin un calificativ de trecere; atunci vei avea în continuare speranța de a supraviețui. Dacă munca ta nici măcar nu este conform standardului și ai provocat și multe perturbări și tulburări, atunci nu vei culege deloc roade, iar speranța ta de a obține mântuirea va deveni zero. În fiecare mediu pe care îl pregătește Dumnezeu, nu fi spectator; fii participant, fă parte din el. Dar există un principiu pe care trebuie să-l respecți drept condiție minimă: nu provoca tulburări. Poți să participi și să-ți exprimi opiniile și evaluările și, chiar dacă vorbești ca un necunoscător și doar rostești cuvinte și doctrine, nu contează. Însă trebuie să participi la fiecare chestiune având principiul și intenția de a căuta adevărul, de a practica adevărul și de a te supune adevărului – doar atunci ai speranțe de a fi mântuit. Pe ce bază este stabilită speranța la mântuire? Este stabilită în funcție de capacitatea ta de a năzui spre adevăr, de a medita asupra adevărului și de a depune efort pentru adevăr atunci când apare fiecare problemă. Numai pe baza acestor lucruri poți să înțelegi și să practici adevărul, astfel încât să obții mântuirea. Cu toate acestea, dacă ești mereu spectator atunci când apar probleme – fără a face nicio evaluare sau caracterizare și fără a exprima nicio opinie personală – și nu ai păreri despre nimic sau, chiar dacă ai păreri, nu le exprimi și nu știi dacă sunt corecte sau greșite, ci doar le ții ascunse în minte și te gândești la ele, atunci tot nu vei ajunge să dobândești adevărul. Gândește-te, este ca și cum ai participa la un mare ospăț în timp ce suferi din cauza unei mari foamete. Nu ești jalnic? În lucrarea lui Dumnezeu, în cazul în care crezi timp de 10 ani, dar ai fost, în tot acest timp, spectator, sau crezi de 20 sau 30 de ani și ai fost un spectator în tot acest timp, atunci, în cele din urmă, când va veni timpul să ți se determine finalul, nota pe care ți-o va atribui Dumnezeu va fi doi, și astfel vei fi un prost de doi bani, iar șansa ta de a dobândi adevărul și speranța ta de a fi mântuit vor fi întru totul distruse de tine însuți. În cele din urmă, vei fi etichetat ca un prost de doi bani, iar asta va fi exact ce meriți, nu-i așa? (Da.) Care este secretul pentru a nu fi un prost de doi bani? (Secretul este să nu fii un spectator.) Nu fi spectator. Crezi în Dumnezeu, așadar trebuie să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu pentru a dobândi adevărul. Unii ar putea întreba: „Prin urmare, vrei ca eu să mă implic în toate? Dar oamenii spun: «Nu comenta ce nu te privește.»” A-ți cere să te implici înseamnă a-ți cere să cauți adevărul și să înveți lecții din lucrurile pe care le întâlnești. De exemplu, atunci când întâlnești un anumit tip de persoană, trebuie să dobândești discernământ prin manifestările sale și prin lucrurile pe care le face. Dacă aceasta încalcă adevărul, trebuie să discerni ce anume a făcut care încalcă adevărul. Dacă alții spun că o persoană este rea, tu trebuie să discerni ce anume a spus și a făcut și ce manifestări ale faptelor rele are pentru a fi caracterizată drept o persoană rea. Dacă alții spun că această persoană nu apără interesele casei lui Dumnezeu și îi ajută pe cei din afară pe cheltuiala ei, atunci trebuie să afli ce anume a făcut această persoană. Însă, după ce ai aflat, nu este suficient doar să știi aceste lucruri. Totodată, trebuie să te gândești: „Oare eu aș putea să fac astfel de lucruri? Dacă nu mi-ar aminti nimeni, aș putea face și eu aceleași lucruri și, atunci, oare nu aș avea același final ca persoana respectivă? Nu este periculos acest lucru? Din fericire, Dumnezeu a rânduit acest mediu pentru a-mi da un avertisment, ceea ce reprezintă cea mai mare protecție pentru mine!” După ce meditezi asupra acestui lucru, îți dai seama de un lucru: tu nu poți urma calea pe care o urmează acel tip de persoană, nu poți fi acel tip de persoană, trebuie să te dojenești. Indiferent de lucrurile pe care le întâlnești, trebuie să înveți lecții din ele. Dacă există lucruri pe care nu le înțelegi pe deplin și pe care le simți în inima ta ca fiind ciudate, ar trebui să pui întrebări și să te informezi despre ele și să constați adevărata stare a lucrurilor căutând adevărul. Aceasta nu este curiozitate; este seriozitate. Să fii serios nu înseamnă să faci lucrurile mecanic sau să urmezi turma – este o atitudine de asumare a responsabilității, înseamnă să clarifici problemele, iar apoi să cauți adevărul pentru a le rezolva și, astfel, să ai o cale de practică, abilitatea de a practica în mod adecvat și un sentiment de împăcare și ușurare atunci când te confrunți din nou cu același tip de situație. Ești serios pe baza principiului de a încerca să înțelegi faptele și adevărata stare a lucrurilor, iar din acestea să dobândești adevărul și să înveți cum să privești oamenii și lucrurile, mai degrabă decât să urmezi alți oameni și să te lași purtat de val în toate chestiunile. Numai prin seriozitate în acțiunile tale poți ajunge să practici adevărul și să te ocupi de lucruri pe baza principiilor. Cei care nu sunt serioși sunt predispuși să urmeze alți oameni și să se lase purtați de val și, în acest fel, sunt susceptibili să încalce adevărurile-principii. Să spunem, de exemplu, că cineva își face constant datoria într-un mod superficial și, în consecință, este descalificat de la îndeplinirea datoriei sale. Tu spui: „Părea în regulă la exterior. Cum de n-am observat că era superficial? Am fost indus în eroare de el? În ce moduri o scotea cumva la capăt în datoria lui? Ce lucruri a făcut într-un mod superficial?” Când altcineva îți spune câteva dintre modurile în care acea persoană se comporta superficial, tu zici: „Acea persoană chiar se pricepe să se prefacă! Părea în regulă la exterior și spunea lucruri foarte frumoase. Zicea: «Dumnezeu ne-a dăruit atât de mult har – nu putem fi lipsiți de conștiință, trebuie să ne îndeplinim în mod adecvat îndatoririle!» Când l-am auzit spunând asta, am crezut că-și face datoria cu loialitate; nu mi-am imaginat niciodată că este atât de superficial! Nu cumva am fost indus în eroare? N-am avut discernământ în privința oamenilor, n-am privit oamenii și lucrurile sau nu i-am tratat pe baza adevărurilor-principii. M-am ghidat doar după cât de frumos vorbea acea persoană, fără să mă uit la rezultatele pe care le obținea în datoria ei, la comportamentul și la manifestările sale specifice sau la esența ei – am greșit în această privință. Se pare că oamenii care lasă impresia la exterior că sunt buni nu sunt neapărat cu adevărat buni și, chiar dacă spun lucruri care sună frumos, s-ar putea să nu facă într-adevăr ce spun și să nu fie neapărat oameni care au conștiință și umanitate. De acum înainte, trebuie să privesc oamenii pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și să învăț să-i discern. Nu pot să fiu păcălit din nou!” Vezi, indiferent ce se întâmplă, atât timp cât ești întrucâtva serios și cauți adevărul, apoi tragi concluzii, vei câștiga ceva. Dacă într-adevăr culegi aceste roade, nu este un lucru bun? (Ba da). Vei fi învățat ceva și vei fi beneficiat întrucâtva în ceea ce privește discernerea oamenilor – asta câștigi fiind serios și depunând efort în ceea ce privește adevărul. Să presupunem că nu ești serios în acest fel. Când auzi că cineva a fost izgonit pentru că era mereu superficial în îndeplinirea datoriei sale, nu întrebi: „De ce era superficial? De ce a fost izgonit?” În schimb, te gândești pur și simplu în sinea ta: „Ce mare lucru să fii superficial? În orice caz, eu n-am fost izgonit, așa că totul este în regulă.” În acest caz, vei fi primit un mic avertisment, vei fi învățat o mică lecție sau vei fi căpătat puțin discernământ din această chestiune? Nu. De ce nu? Pentru că nu ești interesat sau serios în legătură cu astfel de lucruri și nu porți absolut nicio povară pentru intrarea ta în viață sau pentru urmărirea adevărului, nu ești interesat și nu participi la părtășia altora despre chestiuni legate de urmărirea adevărului și de intrarea în viață și, cel mult, doar rostești cu superficialitate câteva cuvinte de încuviințare și asta este tot. Există mulți oameni de acest tip? Când li se întâmplă lucruri, le place în mod deosebit să fie superficiali și să facă lucrurile mecanic și nu poartă absolut nicio povară pentru propria intrare în viață sau pentru urmărirea adevărului. Pe lângă faptul că le place să bârfească puțin când interacționează cu alții, nu sunt absolut deloc interesați de lucruri precum cele referitoare la intrarea în viață sau de lecțiile pe care oamenii ar trebui să le învețe în mediile pe care le pregătește Dumnezeu. După ce termină puțina lucrare curentă, stau pur și simplu, privind în gol, vrând doar să moțăie sau să se odihnească o vreme și nu poartă absolut nicio povară pentru intrarea lor în viață. În afară de fărâma de hotărâre și de puținele dorințe pe care le au, acești oameni nu vor câștiga în cele din urmă niciun adevăr și, la sfârșit, calificativul lor total nu poate fi decât doi, nu vor putea scăpa de prostia lor de doi bani și, astfel, în această viață, vor fi terminați. Dacă ești terminat de data aceasta, vei fi cu adevărat terminat și nu va mai exista nicio speranță de mântuire pentru tine, deoarece finalul tău va fi stabilit. Calificativul pe care îl primește în cele din urmă o ființă creată este legat direct de finalul său. Dacă primești un calificativ de trecere, atunci finalul tău va fi că ești mântuit. Dacă nu primești un calificativ de trecere, nu vei avea un final bun. Acesta este momentul în care finalurile oamenilor sunt în cele din urmă stabilite și, odată ce un final este stabilit, acesta este permanent și nu se va schimba. Nu va mai exista o altă șansă de a te strădui să obții un final bun și nici de a-l schimba – soarta ta va fi pecetluită o dată pentru totdeauna. Ai înțeles? Este ceva menit să te sperie? (Nu.) Gândește-te la următoarele – Dumnezeu face lucrarea de gestionare și de mântuire a omenirii și le oferă oamenilor diversele adevăruri pe care ar trebui să le aibă – de câte ori poate Dumnezeu să facă acest tip de lucrare? (Numai de această dată.) Nu a fost făcut niciodată până acum și nu va mai fi făcută niciodată. Aceasta este singura dată și, după ce va fi încheiată, măreața lucrare a lui Dumnezeu va fi pe deplin săvârșită. Ce înseamnă „pe deplin săvârșită”? Înseamnă că El nu o va mai face din nou și nu are niciun plan în acest sens. Prin urmare, oricare ar fi finalurile ultime ale oamenilor de această dată, ele vor fi finalizate și nu se vor schimba. Dumnezeu nu le va da oamenilor ocazia de a juca un nou rol sau de a-și trăi din nou viața. Timpul care a trecut nu se va mai întoarce niciodată și nu va exista nicio schimbare. Așadar, dacă nu profiți de această ocazie, vei pierde șansa de a fi mântuit. Dacă ignori diversele medii și diversele persoane, evenimente și lucruri pe care le-a pregătit Dumnezeu, dacă ești amorțit și încet la minte când vine vorba de acestea și le tratezi cu indiferență, atunci ești un prost de doi bani. Nici măcar tu nu-ți iei în serios propriul final și propria destinație, deci cine îți va acorda atenție? Ți s-a spus acest lucru de multe ori, dar nu-l iei în serios, deci ce altceva ești decât un prost de doi bani? Nimic nu este la fel de important precum chestiunea mântuirii. Nu este așa? (Ba da.) Desigur, așa cum tocmai am spus, finalul ultim al unei persoane este determinat de manifestările sale generale în diversele medii asupra cărora Dumnezeu deține suveranitatea, prin urmare oamenii ar trebui să acorde atenție manifestărilor lor generale din viața de zi cu zi. Intenția nu este aici de a-ți cere să bârfești și să te implici în dispute, ci să te determine, pe baza mediului și a condițiilor tale existente, precum și în cea mai mare măsură posibilă, să ajungi să înțelegi adevărul și să intri în adevăr, să pornești pe calea urmăririi adevărului și să te străduiești să pătrunzi mai mult sau mai puțin în cele trei aspecte ale „renunțării” despre care am avut părtășie, înainte ca lucrarea lui Dumnezeu să se încheie – atunci vei trece cu un calificativ de 60 sau mai mare și vei fi o persoană mântuită. Cu toate acestea, dacă nici măcar nu te apropii când vine vorba de oricare dintre aceste trei aspecte sau dacă nu treci la niciunul dintre ele și dacă nu ai nicio intrare reală în niciunul dintre ele, atunci nu vei obține un calificativ de trecere și nu vei fi mântuit. Ai înțeles? (Da.)

Ce lucru ar trebui să puneți toți cu prioritate în practică acum? Căutarea adevărului și învățarea lecțiilor în mediile pe care le pregătește Dumnezeu. Dacă te mulțumești în fiecare zi doar să depui efort și să realizezi lucrarea fără să urmărești deloc adevărul, atunci ești doar un muncitor. Dacă ai depus efort, ai experimentat diversele medii pregătite de Dumnezeu și ai înțeles unele adevăruri; și, indiferent câte adevăruri ai dobândit, ai obținut în cele din urmă câștiguri, fie ele mari sau mici, multe sau puține; și chiar dacă ți-a luat foarte mult timp să obții aceste lucruri și progresul tău a fost lent, cel puțin ești în curentul lucrării lui Dumnezeu și ești cineva care a obținut câștiguri; atunci vei avea o șansă de a fi mântuit. Care este lucrul elementar pe care ar trebui să-l faceți acum? Ar trebui să te retragi din toate diversele tipuri de afaceri complicate și fără sens și să-ți propui să urmărești adevărul; ar trebui să te străduiești ca, într-o perioadă scurtă de timp, să-ți faci o idee despre diversele tale stări, să ajungi să-ți cunoști călcâiul lui Ahile, slăbiciunile și problemele și apoi să cauți adevărul pentru a le rezolva, astfel încât să ai o cale de urmat, un scop de urmărit și adevăruri-principii clare de respectat în datoria pe care o faci. Ar trebui să ai un obiectiv clar și o direcție de urmat în ceea ce privește propriile neajunsuri, propria datorie și propriul mediu, în loc să alergi de colo-colo ca o găină fără cap, sfârșind oriunde te duc orbește picioarele, ceea ce este periculos. Trebuie să te eliberezi de starea și de situația actuală a vieții tale, în care doar depui efort, dar nu obții adevărul. Nu fi un spectator și nu te lăsa atras în tot soiul de dispute. Dacă nu vrei să te lași atras în dispute, trebuie să înveți să depui efort în ceea ce privește adevărurile-principii. Dacă înțelegi fiecare dintre adevărurile-principii, vei putea să scapi de acest fel de dispute. De ce spun asta? Doar când înțelegi diversele adevăruri poți pătrunde în ele și poți avea speranța de a pătrunde în adevărul-realitate. Apoi, când vei participa la diverse lucruri, vei avea principii și vei ști cum să înfrunți aceste lucruri. Dacă încetezi pur și simplu să fii un spectator, dar ești complet dezorientat în legătură cu fiecare adevăr, nu înțelegi niciun adevăr și tot ce înțelegi sunt doctrine și câteva cuvinte, neștiind să discerni diferitele tipuri de oameni, iar atunci când întâmpini probleme, vorbești doar despre desfășurarea evenimentelor, judeci cine a avut dreptate, cine a greșit și nimic mai mult și, în cele din urmă, nu câștigi adevărul, atunci participarea ta la orice chestiune este lipsită de valoare. În ce se transformă acest tip de participare? Se transformă în provocarea de dispute. Prin urmare, trebuie să înveți să depui efort față de adevărurile-principii și, odată ce aplicarea lor va deveni tot mai clară pentru tine – și faci acest lucru tot mai precis – vei avea speranța de a intra în adevăr și, apoi, vei avea și speranța de a fi mântuit.

În ceea ce privește modul în care oamenii pot obține adevărul în mediile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru ei, despre câte principii de practicare tocmai am avut părtășie în total? „Nu fi un spectator” și ce altceva? (Nu depune doar efort.) Debarasează-te de genul de stare în care te mulțumești doar să depui efort, dar nu ești dispus să urmărești adevărul. Ce altceva? (Nu te lăsa atras în tot soiul de dispute.) Nu te lăsa atras în tot soiul de dispute, nu te lăsa implicat în tot soiul de afaceri complicate – nu înlocui respectarea adevărurilor-principii cu aceste lucruri. Ar trebui să respectați toate aceste principii. Dacă le susții cu fermitate, nu vei fi departe de urmărirea adevărului și vei putea în scurt timp să intri în realitatea urmăririi adevărului. Este ușor de pus în practică acest lucru? Interacționez cu oameni în cadrul bisericii de atâția ani, dar foarte puțini Îmi pun întrebări despre intrarea în viață sau întrebări care implică adevărurile-principii și foarte puțini vorbesc despre stările lor personale și apoi caută căi de practică. În schimb, unii pun întrebări care nu au nicio legătură cu adevărul și chiar folosesc cuvinte precum „căutare”. Când aud cuvântul „căutare”, ascult foarte atent și serios, acordându-le toată atenția Mea, dar când se dovedește că întreabă despre o chestiune exterioară neînsemnată, sunt dezgustat. Spun: „Chestiunea despre care întrebi nu are nicio legătură cu lucrarea bisericii sau cu intrarea în viață. Nu folosi cuvântul «căutare». Insulți cuvântul «căutare».” Poate cuvântul „căutare” să fie folosit în mod inadecvat? (Nu, nu poate.) Cineva chiar M-a întrebat: „Copilul meu are o aluniță pe spate. Unii oameni spun că această aluniță este de rău augur, iar alții spun că ar putea exista un risc potențial de îmbolnăvire în zona în care crește alunița. Oricum, nu-mi pasă dacă este de rău augur sau nu, dar dacă este într-adevăr dăunătoare pentru sănătatea lui, crezi că ar trebui îndepărtată această aluniță?” Dacă ați primi această întrebare, cum ați răspunde? Credeți că are vreo legătură cu adevărul? Are legătură cu lucrarea bisericii? (Nu, nu are.) Nu are legătură cu niciunul dintre aceste lucruri, prin urmare sunt obligat să Mă preocup de această chestiune? (Nu.) Nu am o asemenea obligație. Așa că am spus: „Faptul că fiul tău are o aluniță pe corp nu are nicio legătură cu adevărul. Nu Mă întreba despre asta, mergi și întreabă un medic. Nu sunt medicul tău de familie.” Credeți că ar trebui să Mă preocup de această chestiune? (Nu, n-ar trebui.) Indiferent pe cine întrebi, nimeni n-ar fi dispus să se preocupe de această chestiune. Nu este din cauză că se tem să-și asume responsabilitatea. În schimb, este din cauză că nu au nicio obligație să se preocupe de astfel de lucruri. Îndepărtarea sau neîndepărtarea aluniței fiului tău ar afecta lucrarea bisericii? Ar afecta îndeplinirea datoriei tale? Această chestiune nu are nicio legătură cu Mine. Nu Mă întreba despre ea, este o chestiune inutilă. Nu are absolut nicio legătură cu adevărul și, cu toate acestea, tot folosești cuvântul „căutare”. Întinezi cuvântul „căutare” – este dezgustător! De asemenea, cineva a întrebat: „O țestoasă a intrat în curtea mea, ar trebui să o prind sau nu? Vreau să caut un răspuns de la Tine.” A adresat această întrebare pentru a căuta un răspuns de la Mine – crezi că ar trebui să-i răspund? (Nu.) A spus: „Dacă încalc legea în cazul în care o prind? Dacă încalc legea și nu mă oprești, vei fi responsabil!” Ce ai spune? (Ai hotărât să o prinzi din proprie voință – faptul că ai încălcat legea nu are nicio legătură cu mine.) Dacă încalci sau nu legea este treaba ta și nu are nimic de-a face cu Mine. Poți să-Mi pui întrebări despre lucruri precum principiile lucrării bisericii și adevărurile-principii, dar când vine vorba de chestiuni juridice, caută un avocat – consultă un avocat în țara în care trăiești. Eu nu sunt avocat, așa că nu Mă întreba despre asemenea chestiuni. Sunt aici pentru a exprima adevărul și pentru a face lucrarea de mântuire a omenirii. Doar ofer adevărul și am părtășie despre principii. Cât despre faptul dacă poți fi mântuit sau nu, acesta nu are nicio legătură cu Mine; este treaba ta. Asta fără să mai amintim despre chestiunile private din viața ta – cu atât mai mult nu ar trebui să Mă întrebi despre ele și nu am nicio obligație să-ți răspund. Așa stau lucrurile, nu? (Da.)

Acest subiect referitor la lucrarea lui Dumnezeu este indisolubil legat de finalurile ultime ale oamenilor, prin urmare aceștia nu pot avea noțiuni și închipuiri atunci când acceptă și experimentează lucrarea lui Dumnezeu; ar trebui să renunțe la aceste noțiuni și închipuiri de la sursă și să nu le permită să existe între ei și Dumnezeu. Doar abordând lucrarea Sa cu gânduri, opinii și atitudini corecte, oamenii pot avea ocazia de a înțelege și de a obține adevărul; doar abordând lucrarea lui Dumnezeu cu atitudini, gânduri și opinii corecte, oamenii pot înțelege și experimenta cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu și, în cele din urmă, dinlăuntrul lucrării Sale, pot obține adevărurile pe care se cuvine să le obțină. Prin urmare, indiferent la ce renunți, pe scurt, totul este astfel încât să poți merge pe drumul cel bun și porni pe calea urmăririi adevărului, rezultatul și scopul final nefiind altele decât cele de a-ți da posibilitatea să înțelegi adevărurile-principii și să obții adevărul. Acesta este scopul final al părtășiei noastre despre acest conținut. Indiferent despre ce avem părtășie, scopul final este de a le îngădui oamenilor să intre în adevărul-realitate. Dacă înțelegi adevărul și ai adevărurile-principii ca bază în multe chestiuni și nu mai ești lipsit de direcție, fără rost sau rătăcit când faci lucruri, nu înseamnă că ți s-a îmbunătățit calibrul, ci înseamnă că ai adevărul lui Dumnezeu, cuvintele Sale, drept criteriu pentru acțiunile și conduita ta de sine. Cu alte cuvinte, pe baza calibrului, abilităților și talentelor tale inerente, ai înțeles adevărul și ai criterii pentru conduita de sine, așa încât ești o ființă umană creată care poate trăi independent în această lume și printre toate lucrurile. Doar o astfel de ființă umană este cu adevărat conform standardului de ființă umană creată – aceasta este o ființă umană creată standard. Ai înțeles? (Da.) Atunci, aici se încheie părtășia noastră de astăzi. La revedere!

15 iulie 2023