Unii oameni deplâng situația lui Hristos,

căci există un verset în Biblie care zice:

„Vulpile au vizuini, păsările au cuiburi;

dar Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul”.

Auzind asta, oamenii o iau în serios și cred

că-i cea mai mare suferinț-a lui Hristos.

Dar, privind la fapte, Dumnezeu nu crede că

aceste greutăți înseamnă suferință.

El n-a protestat în veci împotriva nedreptății

din cauza suferinței trupului;

nu L-a pus nicicând

pe om să-L răsplătească. Totuși,

Când Dumnezeu vede răutatea omului

și viața coruptă pe care-o trăiește,

când vede că

omul nu scapă de puterea Satanei,

trăind în păcat, făr-a ști ce-i adevărul,

Dumnezeu detestă tot mai mult omul

și nu-i poate tolera păcatele,

dar trebuie să-ndure-acestea.

E marea suferință a lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu poate exprima total

ce-are-n inimă printre discipolii Lui

și nimeni nu Îi poate înțelege durerea.

Nimeni nu încearcă

să-I înțeleagă și-aline inima,

ce suferă an după an, zi după zi.

Dumnezeu nu cere-n schimb nimic

pentru tot ce-a dat,

dar prin esența Lui,

nu poate tolera păcatul omului.

El urăște și detestă răul și corupția omului

și îndură suferință veșnică.

Oare-ați văzut voi asta?

Mai mult ca sigur,

niciunul n-ați putut vedea,

căci nu-L puteți înțelege cu adevărat

pe Dumnezeu.

Când Dumnezeu vede răutatea omului

și viața coruptă pe care-o trăiește,

când vede că

omul nu scapă de puterea Satanei,

trăind în păcat, făr-a ști ce-i adevărul,

Dumnezeu detestă tot mai mult omul

și nu-i poate tolera păcatele,

dar trebuie să-ndure-acestea.

E marea suferință a lui Dumnezeu.

Când Dumnezeu vede răutatea omului

și viața coruptă pe care-o trăiește,

când vede că

omul nu scapă de puterea Satanei,

trăind în păcat, făr-a ști ce-i adevărul,

Dumnezeu detestă tot mai mult omul

și nu-i poate tolera păcatele,

dar trebuie să-ndure-acestea.

E marea suferință a lui Dumnezeu.

Adaptare după Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși III”