Care este experiența voastră personală de a fi o persoană onestă? (A fi o persoană onestă pare foarte dificil.) De ce pare dificil? (Îmi doresc foarte mult să fiu o persoană cinstită. Însă, când mă examinez în fiecare zi, descopăr că sunt nesincer și că în discursul meu există multe falsități. Uneori, pun emoție în cuvintele mele, sau am anumite motive, atunci când vorbesc. Uneori, sunt neserios, sau o iau pe ocolite, sau spun lucruri care contrazic realitatea – lucruri înșelătoare, jumătăți de adevăruri și alte tipuri de neadevăruri, toate acestea, pentru a-mi atinge un scop.) Toate aceste comportamente își au originea în firile corupte ale oamenilor; ele țin de acea parte a oamenilor care este necinstită și înșelătoare. De ce sunt oamenii duplicitari? Sunt așa pentru a-și realiza propriile obiective, pentru a-și atinge propriile scopuri și, prin urmare, folosesc mijloace necinstite. Procedând astfel, ei nu sunt deschiși și direcți și nu sunt oameni cinstiți. Exact în aceste momente își dezvăluie oamenii viclenia și șiretenia, sau răutatea și natura demnă de disprețuit. Aici apare dificultatea, în a fi cinstit: cu aceste firi corupte în suflet, cu siguranță va părea deosebit de dificil să fii o persoană cinstită. Dar dacă ești cineva care iubește adevărul și care este capabil să îl accepte, atunci, nu va fi prea greu să fii o persoană cinstită. Vei simți că este mult mai ușor. Cei cu experiență personală știu foarte bine că obstacolele cele mai mari în calea dorinței de a fi o persoană cinstită sunt viclenia oamenilor, înșelăciunea lor, răutatea și intențiile lor josnice. Atât timp cât aceste firi corupte rămân, va fi prea dificil să fii o persoană cinstită. Toți vă pregătiți pentru a fi oameni cinstiți, deci aveți ceva experiență în acest sens. Cum au fost experiențele voastre? (În fiecare zi scriu toate porcăriile pe care le-am spus și minciunile pe care le-am rostit. Apoi, reflectez puțin la mine și mă analizez. Am descoperit că există un soi de intenție în spatele majorității acestor minciuni și că le-am spus de dragul vanității și ca să-mi salvez imaginea. Deși sunt conștient că lucrurile pe care le spun nu corespund adevărului, tot nu reușesc să nu mint și să nu mă prefac.) De aceea este atât de greu să fii o persoană cinstită. Nu este important dacă ești sau nu conștient de acest lucru; important este că tu continui, cu încăpățânare, să minți, știind că este greșit ceea ce faci, ca să-ți atingi scopurile, ca să-ți menții propria imagine și onoare, iar orice pretenție de ignoranță este o minciună. Cheia, pentru a fi o persoană cinstită, este să-ți înlături motivele, intențiile și firile corupte. Acesta este singurul mod de a înlătura de la sursă problema mințitului. Să-și atingă obiectivele personale, adică să dobândească beneficii personale, să profite de o situație, să se pună într-o lumină bună, sau să obțină aprobarea altora – acestea sunt intențiile și scopurile oamenilor, atunci când spun minciuni. A minți în acest fel divulgă o fire coruptă, iar acesta este discernământul de care ai nevoie, cu privire la mințit. Așadar, cum ar trebui înlăturată această fire coruptă? Lucrul de care depinde totul este dacă iubești sau nu adevărul. Dacă poți să accepți adevărul și să vorbești fără să pledezi în favoarea ta; dacă poți să încetezi să-ți iei în calcul propriile interese și, în schimb, să iei în calcul lucrarea bisericii, voia lui Dumnezeu și interesele aleșilor lui Dumnezeu, atunci, vei înceta să spui minciuni. Vei fi capabil să vorbești sincer și direct. Fără această statură, nu vei fi capabil să vorbești sincer, dovedind că îți lipsește statura și că ești incapabil să practici adevărul. Și astfel, a fi o persoană cinstită necesită un proces de înțelegere a adevărului, un proces de creștere în statură. Când privim lucrurile în acest fel, este imposibil să fii o persoană sinceră fără o experiență de opt până la zece ani de experiență. Acesta este un timp care trebuie alocat procesului de creștere în propria viață, procesului de înțelegere și dobândire a adevărului. Unii oameni ar putea întreba: „Poate fi chiar atât de greu să rezolvi problema de a minți și de să devii o persoană cinstită?” Asta depinde de persoana despre care vorbești. Dacă este cineva care iubește adevărul, atunci acea persoană va putea înceta să mintă, când vine vorba de anumite chestiuni. Dar cuiva care nu iubește adevărul îi va fi cu atât mai greu să renunțe la minciuni.

A te pregăti pentru a fi o persoană cinstită presupune în principal să-ți rezolvi problema mințitului, precum și să-ți înlături propria fire coruptă. A face acest lucru presupune o practică esențială: când îți dai seama că ai mințit și ai înșelat pe cineva, ar trebui să te deschizi față de această persoană, să te destăinui și să-i ceri iertare. Această practică ajută mult la înlăturarea mințitului. De exemplu, dacă ai înșelat pe cineva sau dacă a existat vreo falsitate sau vreun interes personal în cuvintele pe care le-ai spus acelei persoane, atunci ar trebui să o abordezi și să te analizezi. Ar trebuie să îi spui: „Ce ți-am spus a fost o minciună, menită să-mi protejeze propria mândrie. M-am simțit nelalocul meu după ce am spus-o, deci îți cer iertare acum. Te rog, iartă-mă.” Acea persoană va simți că acest lucru este foarte reconfortant. Se va întreba cum poate exista o persoană care, după ce a spus o minciună, cere apoi iertare pentru acest lucru. Un astfel de curaj este ceva ce ea chiar admiră. Ce beneficii obții, după ce te-ai angajat într-o asemenea practică? Scopul ei nu este să câștigi admirația altora, ci să te abții și să-ți reprimi mai eficient pornirea de a spune minciuni. Așadar, după ce minți, ar trebui să practici acțiunea de a cere iertare pentru că ai făcut acest lucru. Cu cât te pregătești mai mult să practici propria analiză, destăinuire și cerere a iertării față de oameni în acest fel, cu atât mai bune vor fi rezultatele – iar numărul de minciuni pe care le spui va fi din ce în ce mai mic. Să practici analiza și destăinuirea în scopul de a fi o persoană cinstită și a te abține de la a minți necesită curaj, iar a cere cuiva iertare după ce l-ai mințit necesită și mai mult curaj. Dacă practicați aceste lucruri vreme de un an sau doi – sau poate între trei și cinci ani – garantat veți vedea rezultate clare și nu vă va fi greu să scăpați de minciuni. A scăpa de minciuni este primul pas spre a deveni o persoană cinstită și nu poate fi făcut fără trei sau cinci ani de efort. După ce problema mințitului a fost rezolvată, al doilea pas este să rezolvați problema înșelăciunii și șarlataniei. Uneori, șarlatania și înșelătoria nu necesită ca o persoană să mintă – aceste lucruri pot fi făcute exclusiv prin acțiuni. Poate că o persoană nu minte pe față, dar tot e posibil ca să nutrească înșelăciune și șiretenie în inima sa. Aceasta va ști acest lucru mai bine decât oricine, fiindcă s-a gândit profund la el și l-a luat cu atenție în considerare. Îi va fi ușor de recunoscut, atunci când va reflecta mai târziu. După ce a fost rezolvată problema mințitului, prin comparație, va fi puțin mai ușor să rezolve problemele înșelătoriei și șarlataniei. Dar trebuie să ai o inimă temătoare de Dumnezeu, fiindcă omul este guvernat de intenție atunci când se angajează în înșelătorie și șarlatanie. Alții nu pot percepe acest lucru din exterior și nici nu îl pot discerne. Doar Dumnezeu poate cerceta acest lucru și doar El știe despre acesta. Prin urmare, nu-ți poți rezolva problemele înșelătoriei și șarlataniei decât bazându-te pe rugăciuni la Dumnezeu și acceptând cercetarea Lui. Dacă un om nu iubește adevărul sau nu nutrește în inimă teamă de Dumnezeu, înșelătoria și șarlatania lui nu pot fi înlăturate. Poți să te rogi înaintea lui Dumnezeu și să-ți recunoști greșelile, poți să mărturisești și să te pocăiești, sau poți să-ți analizezi firea coruptă – spunând sincer la ce te gândeai în acel moment, ce ai spus, care a fost intenția ta și cum te-ai angajat în înșelătorie. Toate acestea sunt relativ ușor de făcut. Totuși, dacă ți se cere să te destăinui altei persoane, e posibil să-ți pierzi curajul și hotărârea, fiindcă vrei să-ți salvezi imaginea. Atunci, va fi foarte dificil să practici deschiderea și destăinuirea. Poate că ești capabil să recunoști, la modul general, că te trezești ocazional vorbind sau acționând pe baza propriilor scopuri și intenții; că există un nivel de înșelăciune, falsitate, minciună sau șarlatanie în lucrurile pe care le faci sau le spui. Dar apoi, când se întâmplă ceva și ești forțat să te analizezi, expunând felul în care s-a întâmplat lucrurile, de la un capăt la altul, explicând care dintre cuvintele pe care le-ai spus erau înșelătoare, ce intenție se ascundea în spatele lor, la ce te gândeai și dacă erai sau nu malițios sau amenințător, nu vrei să intri în amănunt sau să dai detalii. Unii oameni chiar tratează superficial lucrurile, spunând: „Pur și simplu, așa stau lucrurile. Sunt o persoană înșelătoare, șireată și pe care nu te poți baza.” Asta demonstrează incapacitatea lor de a-și înfrunta cum trebuie esența coruptă, sau cât de înșelători și vicleni sunt. Acești oameni sunt mereu într-un mod și într-o stare de eschivare. Întotdeauna se iartă și se acceptă pe sine și sunt incapabili să sufere sau să plătească un preț pentru a practica adevărul de a fi o persoană cinstită. Mulți oameni predică de ani de zile cuvintele doctrinelor, spunând mereu: „Sunt atât de înșelător și de viclean, adesea există un grad de șarlatanie în acțiunile mele și nu tratez deloc sincer oamenii.” Dar după ce declamă asta atâția ani, ei rămân la fel de înșelători ca înainte, fiindcă nu auzi niciodată o analiză sau remușcări sincere din partea lor, atunci când divulgă această stare înșelătoare. Niciodată nu se destăinuiesc în fața altora și nu cer iertare după ce mint sau înșală oamenii și nicidecum nu au părtășie în adunări despre experiența și mărturia lor de autoanaliză și autocunoaștere. Nici nu spun vreodată cum au ajuns să se cunoască sau cum s-au pocăit cu privire la aceste aspecte. Nu fac niciunul dintre aceste lucruri, ceea ce dovedește că nu se cunosc și nu s-au pocăit cu adevărat. Când spun că sunt înșelători și că vor să fie persoane cinstite, pur și simplu declamă sloganuri și predică doctrine, nimic mai mult. Poate că fac aceste lucruri fiindcă încearcă să se conformeze și să urmeze mulțimea. Sau poate că mediul vieții bisericești îi obligă să simuleze și să se prefacă. În orice caz, astfel de declamatori de sloganuri și predicatori de doctrine nu se vor pocăi niciodată și cu siguranță nu vor fi capabili să atingă mântuirea lui Dumnezeu.

Toate adevărurile pe care Dumnezeu vrea să le practice oamenii necesită ca aceștia să plătească un preț, să practice și să experimenteze efectiv aceste adevăruri în viața lor reală. Dumnezeu nu le cere oamenilor să facă promisiuni deșarte doar recitând doctrine, vorbind despre autocunoaștere, recunoscând că sunt înșelători, mincinoși, vicleni, necinstiți și perfizi, sau să spună cu voce tare de câteva ori aceste lucruri și cu asta, basta. Dacă o persoană recunoaște toate aceste lucruri, dar nu schimbă absolut nimic, după ce o face; dacă persoana continuă să mintă, să trișeze și să fie înșelătoare; dacă folosește aceleași capcane satanice, aceleași metode satanice atunci când se confruntă cu ceva; dacă mijloacele și metodele ei nu se schimbă niciodată, atunci, este această persoană capabilă să pătrundă în realitatea adevărului? Va fi vreodată capabilă să își schimbe firea? Nu – niciodată! Trebuie să fii capabil să reflectezi și să te cunoști. Trebuie să ai curajul să te deschizi și să te destăinui în prezența fraților și a surorilor și să ai părtășie despre starea ta adevărată. Dacă nu îndrăznești să-ți destăinui sau să-ți analizezi firea coruptă; dacă nu îndrăznești să-ți recunoști greșelile, atunci nu urmărești adevărul și cu atât mai puțin ești o persoană care se cunoaște pe sine. Dacă toți sunt ca acei oameni religioși care se fălesc pentru a câștiga admirația celorlalți, care sunt mărturie pentru cât de mult Îl iubesc pe Dumnezeu, cât de mult I se supun, cât de devotați Îi sunt și cât de mult îi iubește El pe ei, toate acestea pentru a câștiga respectul și admirația celorlalți; și dacă toți nutresc propriile planuri individuale și păstrează un loc personal în inimile lor, atunci, cum poate vorbi cineva despre experiențe reale? Cum ar putea cineva să aibă experiențe reale ca să comunice cu alții? Să împărtășești și să comunici experiențele tale înseamnă să ai părtășie despre experiența și despre cunoștințele tale referitoare la cuvintele lui Dumnezeu. Înseamnă să dai glas fiecărui gând din inima ta, stării tale și firii corupte care se dezvăluie în tine. Înseamnă să-i lași pe ceilalți să discearnă aceste lucruri și, apoi, să rezolvi problema având părtășie despre adevăr. Toată lumea are de câștigat și culege roadele doar atunci când are părtășie despre experiențe în acest fel. Doar aceasta este adevărata viață bisericească. Dacă sunt doar vorbe goale cu privire la pătrunderile tale despre cuvintele lui Dumnezeu sau despre un imn și apoi comunici după bunul plac, fără să duci lucrurile mai departe și fără să aduci vorba despre stările sau problemele tale reale, o astfel de părtășie nu aduce niciun beneficiu. Dacă toată lumea vorbește despre cunoștințe doctrinare sau teoretice și nu spune nimic despre cunoștințele pe care le-au cules din experiențe reale; și dacă, atunci când au părtășie despre adevăr, oamenii evită să vorbească despre viețile lor personale, despre problemele lor reale și despre propriile lumi lăuntrice, atunci, cum poate exista comunicare adevărată? Cum poate exista încredere reală? Nu poate exista! Dacă o soție nu dă glas niciodată cuvintelor din inima ei față de soțul ei, se poate numi asta intimitate? Chiar pot ști ei ce este în mintea celuilalt? (Nu, nu pot.) Să presupunem, atunci, că își spun neîncetat „Te iubesc!” Spun doar asta, însă nu se destăinuiesc și nu spun niciodată ceea ce gândesc de fapt adânc în sinea lor, ce așteaptă de la partener sau ce probleme au. Nu-și fac niciodată confidențe unul altuia și, atunci când sunt împreună, nu au nimic altceva decât drăgălășenii superficiale unul pentru altul. Atunci, sunt ei cu adevărat soț și soție? Sigur că nu! În mod similar, dacă e ca frații și surorile să reușească să aibă încredere unii în alții, să se ajute reciproc și să se aprovizioneze unul pe altul, atunci fiecare persoană trebuie să vorbească despre propriile experiențe reale. Dacă nu spui nimic despre propriile experiențe reale – dacă doar predici acele cuvinte și slove ale doctrinei pe care le înțeleg oamenii, dacă doar predici câteva doctrine despre credința în Dumnezeu și oferi platitudini banale și nu te deschizi despre ce este în inima ta – atunci nu ești o persoană cinstită și nu ești capabil să fii o persoană cinstită. Ca să folosim același exemplu, cât locuiesc împreună câțiva ani, soțul și soția încearcă să se obișnuiască unul cu celălalt, certându-se aprig ocazional. Dar dacă amândoi aveți o umanitate normală și îi vei vorbi întotdeauna din inimă și la fel va face și el cu tine, cu privire la orice dificultăți întâmpini în viață sau în lucrare, la orice gândești adânc în sinea ta și oricum plănuiești să rezolvi lucrurile, sau la ce idei și planuri ai pentru viitorul copiilor tăi și îi spui toate aceste lucruri partenerului tău, atunci nu vă veți simți voi doi deosebit de apropiați și intimi unul cu celălalt? Dar dacă el nu-ți spune niciodată cele mai tainice gânduri ale lui și pur și simplu aduce acasă un salariu; dacă tu nu-i vorbești niciodată despre gândurile tale și niciodată nu vă faceți confesiuni, atunci între voi doi nu va exista o distanță emoțională? Cu siguranță va exista, căci nu vă înțelegeți unul altuia gândurile sau planurile. În cele din urmă, nu vei fi capabil să-ți dai seama ce fel de persoană este partenerul tău și nici el nu va putea să-și dea seama ce fel persoană ești. Tu nu îi vei înțelege nevoile și nici el nu le va înțelege pe ale tale. Dacă oamenii nu comunică verbal sau spiritual, atunci între ei nu există nicio posibilitate de intimitate și nu pot să se aprovizioneze unul pe altul sau să se ajute reciproc. Ați experimentat acest lucru, nu-i așa? Dacă prietenul tău îți destăinuie totul, dând glas tuturor lucrurilor pe care le gândește și oricărei suferințe sau fericiri pe care o nutrește, atunci nu te vei simți deosebit de apropiat de el? Motivul pentru care este dispus să-ți zică aceste lucruri este că și tu i-ai încredințat cele mai tainice gânduri. Sunteți deosebit de apropiați și tocmai datorită acestui fapt reușiți să vă înțelegeți atât de bine și să vă ajutați reciproc. Fără acest gen de comunicare și schimb de idei între frații și surorile din biserică, ei nu ar putea să se înțeleagă armonios și li s-ar părea imposibil să lucreze bine împreună, în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle. De aceea, părtășia despre adevăr necesită comunicare spirituală și abilitatea de a vorbi din inimă. Acesta este unul dintre principiile pe care trebuie să le ai, pentru a fi o persoană cinstită.

Când unii oameni aud că, pentru a fi o persoană cinstită, trebuie să spui adevărul și să vorbești din inimă, iar dacă minți sau înșeli, trebuie să te deschizi și să te destăinui, ei spun: „Este greu să fii cinstit. Trebuie să le spun celorlalți tot ce cred? Nu este suficient să am părtășie despre lucrurile pozitive? Nu trebuie să le spun celorlalți despre latura mea întunecată sau coruptă, nu-i așa?” Dacă nu te destăinui altora și nu te analizezi, atunci nu te vei cunoaște niciodată. Nu vei recunoaște nicicând ce fel de lucru ești, iar ceilalți oameni nu vor putea niciodată să aibă încredere în tine. Acesta este un fapt. Dacă dorești ca ceilalți să aibă încredere în tine, mai întâi trebuie să fii cinstit. Ca să fii o persoană cinstită, trebuie, mai întâi, să-ți deschizi inima, astfel încât toți să poată să o cerceteze, să vadă tot ceea ce gândești și să îți privească adevărata față. Nu trebuie să încerci să te deghizezi sau să te ascunzi. Doar atunci ceilalți vor avea încredere în tine și vor considera că ești o persoană cinstită. Aceasta este o practică fundamentală și o premisă pentru a fi o persoană cinstită. Dacă tot timpul te prefaci, tot timpul simulezi sfințenia, noblețea, măreția și simulezi înalte calități morale; dacă nu-i lași pe oameni să-ți vadă corupția și defectele; dacă le prezinți oamenilor o imagine falsă, astfel încât ei să creadă că ai integritate, că ești măreț, plin de abnegație, imparțial și altruist, nu este aceasta înșelăciune și falsitate? Oare oamenii nu vor putea să te vadă așa cum ești de fapt, în timp? Așadar, nu te deghiza și nu te ascunde. În schimb, destăinuiește-te și deschide-ți inima pentru ca ceilalți să vadă. Dacă poți să îți deschizi inima, astfel încât ceilalți să vadă, dacă poți să-ți destăinui toate gândurile și planurile – atât pozitive, cât și negative – nu este asta cinste? Dacă poți să te destăinui pentru ca ceilalți să vadă, atunci și Dumnezeu te va vedea. El va spune: „Dacă te-ai destăinuit pentru ca ceilalți să te vadă, atunci, și înaintea Mea ești, negreșit, cinstit”. Dar dacă doar te destăinui înaintea lui Dumnezeu când alții nu te văd, iar când te afli în compania lor pretinzi mereu că ești măreț și nobil sau altruist atunci ce va gândi Dumnezeu despre tine? Ce va spune El? El va spune: „Ești o persoană complet înșelătoare. Ești complet ipocrit și josnic și nu ești o persoană cinstită”. Așadar, Dumnezeu te va condamna. Dacă dorești să fii o persoană cinstită, atunci, indiferent dacă te afli înaintea lui Dumnezeu sau a altor oameni, ar trebui să poți oferi o explicație sinceră și deschisă pentru starea ta lăuntrică și pentru cuvintele din inima ta. Este ușor de realizat asta? Necesită o perioadă de pregătire, precum și rugăciune frecventă către Dumnezeu și încredere în El. Trebuie să te pregătești ca să spui simplu și deschis cuvintele din inima ta, cu privire la toate lucrurile. Cu acest tip de pregătire, poți face progrese. Dacă întâmpini o dificultate majoră, trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul; trebuie să lupți în inima ta și să învingi trupul, până când poți pune adevărul în practică. Pregătindu-te astfel, puțin câte puțin, inima ta se va deschide treptat. Vei deveni din ce în ce mai ingenuu, iar cuvintele și acțiunile tale vor avea alt efect decât înainte. Minciunile și capcanele tale se vor împuțina și vei fi capabil să trăiești înaintea lui Dumnezeu. Practic, atunci vei fi devenit o persoană cinstită.

Fiind coruptă de Satana, întreaga omenire trăieşte într-o fire satanică. Precum Satana, oamenii se deghizează și afișează un „ambalaj” sub toate aspectele și recurg la înșelăciuni și la manipulare cu privire la toate situațiile. Nu există nicio situație în care să nu recurgă la înșelăciune și la manipulare. Unii oameni recurg la manipulări înșelătoare chiar și în activități atât de obișnuite precum cumpărăturile. De exemplu, poate că și-au cumpărat o ținută extrem de modernă, dar – deși le place mult – nu îndrăznesc s-o poarte la biserică, de teamă că frații și surorile vor vorbi despre ei și-i vor considera superficiali. Astfel, o poartă doar când nu-i văd ceilalți. Ce fel de purtare este aceasta? Este dezvăluirea unei firi înșelătoare și șirete. De ce ar cumpăra oamenii o ținută modernă, dar nu ar îndrăzni s-o poarte în fața fraților și a surorilor? În sufletul lor, le plac lucrurile moderne și urmează tendințele lumii, cum fac necredincioșii. Se tem că frații și surorile îi for „citi”, vor vedea cât de superficiali sunt, vor vedea că nu sunt persoane respectabile și integre. În sufletul lor, ei caută lucrurile moderne și nu reușesc să renunțe ușor la ele, prin urmare, le pot purta doar acasă și se tem să nu-i vadă frații și surorile. Dacă lucrurile care le plac nu pot vedea lumina zilei, atunci, de ce nu pot să renunțe la ele? Nu sunt ei controlați de o fire satanică? Ei rostesc constant cuvinte doctrinare și par să înțeleagă adevărul, însă sunt incapabili să-l pună în practică. Aceasta este o persoană care trăiește conform unei firi satanice. Dacă un om este mereu necinstit în vorbe și în fapte, dacă nu-i lasă pe alții să le vadă adevărata față și dacă mereu prezintă imaginea unei persoane evlavioase în fața altora, atunci, care este diferența dintre el și un fariseu? El vrea să ducă viața unei prostituate, dar și să se ridice o statuie în cinstea castității lui. Știa foarte bine că nu poate purta ținuta exotică în public, deci de ce a cumpărat-o? Nu a fost o risipă de bani? A făcut-o doar fiindcă îi plac astfel de lucruri și fiindcă a jinduit la acea ținută, deci a simțit că trebuia s-o cumpere. Dar după ce a cumpărat-o, nu o poate purta în public. După ce au trecut câțiva ani, regretă ca a cumpărat-o și brusc, își dă seama: „Cum am putut fi atât de nesăbuit, atât de dezgustător, încât să fac asta?” Chiar și el este dezgustat de ce a făcut. Dar nu-și poate controla acțiunile, fiindcă e incapabil să renunțe la lucrurile care-i plac și pe care le caută. Așa că adoptă tactici perfide și șiretlicuri pentru a se mulțumi pe sine. Dacă dezvăluie o fire înșelătoare într-o chestiune atât de măruntă, va fi oare capabil să practice adevărul, atunci când va fi vorba de o chestiune mai importantă? Ar fi imposibil. Evident, este în natura lui să fie înșelător, iar înșelăciunea este slăbiciunea lui. A fost odată un copil de șase sau șapte ani, care a mâncat ceva bun cu familia lui. Când ceilalți copii au întrebat ce era, copilul a clipit și a spus: „Am uitat”, deși, de fapt, pur și simplu nu voia să le spună. Chiar ar fi putut uita el ce tocmai mâncase? Acest copil de șase sau șapte ani era capabil să spună minciuni. Era ceva ce-l învățaseră adulții să facă? Era un efect al mediului lui familial? Nu – asta este natura omului, moștenirea lui; omul se naște cu o fire înșelătoare. De fapt, orice lucru bun a mâncat copilul, el a făcut un lucru normal. Părinții lui i l-au făcut; el nu a furat mâncarea altcuiva. Dacă acest copil a putut spune o minciună în aceste circumstanțe, când nu era deloc necesar să o facă, atunci nu este mai probabil că va minți și în alte chestiuni? Ce problemă ilustrează asta? Nu este aceasta o problemă cu natura lui? Acel copil este adult acum, iar minciuna a devenit natura lui. Într-adevăr, el este o persoană înșelătoare; se vedea asta la el încă de la o vârstă fragedă. Oamenii înșelători nu se pot abține să-i mintă și să-i păcălească pe ceilalți, iar minciunile și șiretlicurile lor se pot manifesta oricând și oriunde. Ei nu au nevoie să învețe cum să facă aceste lucruri, sau să fie provocați să le facă – se nasc capabili să le facă. Dacă acel copil putea să născocească minciuni ca să păcălească oamenii la o vârstă atât de fragedă, e oare posibil ca minciuna lui să fie o fărădelege singulară? Sigur că nu. Aceasta arată că el este, prin natura și esența lui, o persoana înșelătoare. Oare nu este ușor de deslușit un lucru atât de simplu? Dacă un om spune minciuni din copilărie, dacă minte adesea, dacă minte și păcălește oamenii chiar și în legătură cu chestiuni simple care nu îl obligă să facă asta, iar dacă mințitul a devenit natura lui, atunci, nu-i va fi ușor să se schimbe. Este o persoană cu adevărat înșelătoare. De ce spunem că oamenii înșelători nu pot fi mântuiți? Fiindcă este puțin probabil ca ei să accepte adevărul, deci nu pot fi purificați și transformați. Cei care pot primi mântuirea lui Dumnezeu sunt diferiți. Ei sunt din start relativ inocenți, iar dacă spun o mică minciună, probabil roșesc și se tulbură. Este mai simplu pentru un astfel de om să devină o persoană cinstită: dacă i-ai cere să mintă sau să trișeze, i-ar fi greu. Când minte, nu poate rosti toate vorbele și lumea își dă imediat seama. Aceștia sunt oameni relativ simpli și e mai probabil ca ei să obțină mântuirea dacă pot accepta adevărul. O astfel de persoană minte doar în situații speciale, când nu are de ales. În general, ea este mereu capabilă să spună adevărul. Atât timp cât urmărește adevărul, ea va fi capabilă să se descotorosească de acest aspect al corupției, cu câțiva ani de eforturi, iar apoi, nu îi va fi greu să devină o persoană cinstită.

Care este standardul lui Dumnezeu pentru oamenii cinstiți, pe care El îl cere? Cum sunt cerințele lui Dumnezeu, menționate în Trei Avertismente, acest capitol al cuvintelor lui Dumnezeu? („Sinceritatea înseamnă să vă dăruiți inima lui Dumnezeu, să fiți sinceri cu El în privința tuturor lucrurilor, să fiți deschiși cu El în toate lucrurile, să nu ascundeți niciodată faptele, să nu încercați să-i înșelați pe cei superiori și pe cei inferiori vouă și niciodată să nu faceți lucruri doar ca să intrați în grațiile lui Dumnezeu. Pe scurt, să fiți cinstiți înseamnă să fiți puri în acțiunile și cuvintele voastre și să nu înșelați nici pe Dumnezeu, nici pe om. […] Dacă vorbele ți-s pline de scuze și justificări fără valoare, atunci spun că tu ești un om care ezită să pună adevărul în practică. Dacă ai multe confidențe pe care nu ești dispus să le împărtășești și dacă nu ești dispus să îți dezvălui secretele – dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că ești un om care nu va primi mântuirea cu ușurință și care nu va ieși cu ușurință din întuneric” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu).) Există o propoziție deosebit de importantă aici. Vedeți care este aceasta? (Dumnezeu spune: „Dacă ai multe confidențe pe care nu ești dispus să le împărtășești și dacă nu ești dispus să îți dezvălui secretele – dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că ești un om care nu va primi mântuirea cu ușurință și care nu va ieși cu ușurință din întuneric.”) Exact, asta este. Dumnezeu spune: „Dacă ai multe confidențe pe care nu ești dispus să le împărtășești.” Oamenii au făcut multe lucruri despre care nu îndrăznesc să vorbească și au prea multe laturi întunecate. Niciuna dintre acțiunile lor de zi cu zi nu este în conformitate cu cuvântul lui Dumnezeu, iar ei nu se răzvrătesc împotriva trupului. Fac ce vor și chiar și deși cred în Dumnezeu de atât de mulți ani, ei nu au pătruns în realitatea adevărului. „Dacă nu ești dispus să îți dezvălui secretele – dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că ești un om care nu va primi mântuirea cu ușurință și care nu va ieși cu ușurință din întuneric.” Aici, Dumnezeu i-a trimis pe oameni spre o cale de practică. Dacă nu practici în acest mod și doar strigi sloganuri și doctrine, atunci ești cineva care nu va primi mântuirea cu ușurință. Acest lucru este într-adevăr legat de mântuire. A fi mântuit este foarte important pentru absolut fiecare persoană. A menționat Dumnezeu altundeva „să nu obții mântuirea cu ușurință”? În altă parte, El rareori face referire la cât de dificil este să fii mântuit, dar menționează într-adevăr asta atunci când vorbește despre a fi cinstit. Dacă nu ești o persoană cinstită, atunci ești cineva foarte greu de mântuit. „Să nu obții mântuirea cu ușurință” înseamnă că dacă nu accepți adevărul, va fi greu să fii mântuit. Vei fi incapabil să pornești spre calea cea bună spre mântuire și, astfel, va fi imposibil să fii mântuit. Dumnezeu folosește această exprimare pentru a le oferi oamenilor o anumită libertate. Adică: nu ești ușor de mântuit, dar, pe de altă parte, dacă pui cuvintele lui Dumnezeu în practică, atunci, ai o speranță de a obține mântuirea. Acesta este celălalt sens al exprimării. Dacă nu practici conform cuvintelor lui Dumnezeu și nu-ți cercetezi niciodată atent secretele și provocările și nu te destăinui niciodată în părtășie cu ceilalți, fără a avea părtășie, a analiza și a scoate la lumină corupția și defectele tale fatale cu aceștia, atunci nu poți fi mântuit. Şi de ce stau lucrurile așa? Dacă nu te deschizi sau nu te cercetezi astfel, nu îți vei urî propria fire coruptă, deci aceasta nu se va schimba niciodată. Și dacă nu te poți schimba, cum poți măcar să te gândești că vei fi mântuit? Cuvintele lui Dumnezeu arată clar acest lucru și aceste cuvinte demonstrează voia lui Dumnezeu. De ce insistă Dumnezeu mereu că oamenii ar trebui să fie cinstiți? Fiindcă e foarte important să fii cinstit – asta influențează direct dacă o persoană poate sau nu să I se supună lui Dumnezeu și dacă poate sau nu să dobândească mântuirea. Unii oameni spun: „Eu sunt arogant și neprihănit de sine și adesea mă înfurii și dezvălui corupție.” Alții spun: „Eu sunt foarte superficial și vanitos și îmi place când mă flatează oamenii.” Toate acestea sunt lucruri care sunt vizibile din exterior pentru oameni și nu sunt probleme mari. Nu ar trebui să continui să vorbești despre ele. Indiferent care este firea sau caracterul tău, atât timp cât ești capabil să fii o persoană cinstită, cum cere Dumnezeu, poți fi mântuit. Deci, ce spuneți? Este important să fii cinstit? Acesta este cel mai important lucru și, de aceea, Dumnezeu vorbește despre a fi cinstit în capitolul din cuvintele Lui numit Trei Avertismente. În alte capitole, El menționează frecvent că credincioșii ar trebui să aibă o viață spirituală normală și o viață bisericească adecvată și descrie cum ei ar trebui să trăiască o umanitate normală. Cuvintele Lui cu privire la aceste chestiuni sunt generale; ele nu sunt discutate într-un mod prea exact sau în prea multe detalii. Totuși, atunci când Dumnezeu vorbește despre a fi cinstit, El arată calea pe care s-o urmeze oamenii. El le spune oamenilor cum să practice și vorbește cu multe detalii și multă claritate. Dumnezeu spune: „Dacă ai multe confidențe pe care nu ești dispus să le împărtășești și dacă nu ești dispus să îți dezvălui secretele – dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că ești un om care nu va primi mântuirea cu ușurință și care nu va ieși cu ușurință din întuneric.” A fi cinstit are legătură cu obținerea mântuirii. Deci ce credeți, de ce cere Dumnezeu ca oamenii să fie cinstiți? Asta se referă la adevărul comportamentului uman. Dumnezeu mântuiește oamenii cinstiți, iar cei pe care Îi vrea pentru Împărăția Sa sunt oameni cinstiți. Dacă ești capabil de minciuni și tertipuri, ești o persoană înșelătoare, necinstită și perfidă; nu ești o persoană cinstită. Dacă nu ești o persoană cinstită, atunci nu există nicio șansă că Dumnezeu te va mântui și nici nu poți fi mântuit. Spui că ești foarte evlavios acum, că nu ești arogant sau neprihănit de sine, că ești capabil să plătești un preț când îți faci datoria, sau că poți răspândi Evanghelia și converti mulți oameni. Însă nu ești cinstit, încă ești înșelător și nu te-ai schimbat deloc, deci poți fi mântuit? Cu siguranță că nu. Și, astfel, aceste cuvinte ale lui Dumnezeu reamintesc tuturor că, pentru a fi mântuiți, mai întâi trebuie să fie cinstiți conform cuvintelor și cerințelor lui Dumnezeu. Trebuie să își deschidă sufletul, să își expună firile corupte, intențiile și secretele și să caute drumul luminii. Ce înseamnă să „cauți drumul luminii”? Înseamnă să cauți adevărul pentru a-ți înlătura firea coruptă. Când îți expui corupția, obiectivele și intențiile care există în spatele acțiunilor tale, te și cercetezi amănunțit, după care cauți: „De ce am făcut acel lucru? Există o bază pentru cuvintele lui Dumnezeu în asta? Este acest lucru în conformitate cu adevărul? Făcând asta, greșesc, oare, cu bună știință? Îl înșel oare pe Dumnezeu? Dacă Îl înșel pe Dumnezeu, atunci, nu ar trebui să fac asta; ar trebui să mă uit la ce cere Dumnezeu și la ce spune Dumnezeu și să aflu care sunt principiile adevărului.” Asta înseamnă să cauți adevărul; asta înseamnă să mergi în lumină. Când oamenii sunt capabili să practice asta în mod regulat, ei sunt capabili să se schimbe cu adevărat și, astfel, sunt capabili să obțină mântuirea.

Faptul că Dumnezeu le cere oamenilor să fie cinstiți dovedește că El îi detestă și-I antipatizează cu adevărat pe oamenii înșelători. Antipatia lui Dumnezeu față de oamenii înșelători este o antipatie față de modul în care aceștia fac lucrurile, față de firile, intențiile și metodele lor de păcălire; Dumnezeu disprețuiește toate aceste lucruri. Dacă oamenii înșelători sunt capabili să accepte adevărul, să-și recunoască firile înșelătoare și dacă sunt dispuși să accepte mântuirea lui Dumnezeu, atunci și ei au o speranță să fie mântuiți, deoarece Dumnezeu îi tratează pe toți oamenii în mod egal, cum face și adevărul. Și astfel, dacă vrem să devenim oameni care Îl mulțumesc pe Dumnezeu, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne schimbăm principiile de comportament. Nu mai putem să trăim după filosofiile satanice, nu mai putem să umblăm cu minciuni și păcăleli. Trebuie să ne descotorosim de toate minciunile și să devenim oameni cinstiți. Atunci, părerea lui Dumnezeu despre noi se va schimba. Înainte, oamenii se bazau întotdeauna pe minciuni, prefăcătorie și păcăleli când trăiau printre alții și foloseau filosofii satanice drept bază pentru existența lor, pentru viețile lor și drept fundament pentru comportamentul lor. Era ceva ce Dumnezeu disprețuia. Printre necredincioși, dacă vorbești sincer, spui adevărul și ești o persoană cinstită, atunci, vei fi defăimat, judecat și părăsit. Așa că urmezi tendințe lumești și trăiești după filosofii satanice; devii tot mai iscusit la minciuni și tot mai înșelător. De asemenea, înveți să folosești mijloace perfide pentru a-ți atinge țelurile și a te proteja. Devii tot mai prosper în lumea Satanei și, drept rezultat, te afunzi tot mai mult în păcat, până când nu mai poți ieși. În casa lui Dumnezeu, lucrurile stau exact invers. Cu cât minți mai mult și faci manipulări înșelătoare, cu atât mai mult li se va face aleșilor lui Dumnezeu lehamite de tine și te vor părăsi. Dacă refuzi să te pocăiești și continui să fii fidel filosofiilor și logicii satanice, dacă folosești strategii și planuri elaborate pentru a te deghiza și a afișa un ,„ambalaj”, atunci ai toate șansele să fii dezvăluit și alungat. Și asta, din cauză că Dumnezeu îi urăște pe oamenii înșelători. Numai oamenii cinstiți pot prospera în casa lui Dumnezeu, iar cei înșelători vor fi lepădați și alungați, în cele din urmă. Toate acestea sunt predestinate de Dumnezeu. Numai oamenii cinstiți pot avea o parte din Împărăția cerurilor. Dacă nu încerci să fii o persoană onestă și dacă nu experimentezi și practici în direcția urmăririi adevărului, dacă nu îți expui hidoșenia și nu te destăinui, atunci nu vei fi niciodată capabil să primești lucrarea Duhului Sfânt și să obții aprobarea lui Dumnezeu. Indiferent ce faci sau ce datorie îndeplinești, trebuie să ai o atitudine sinceră. Fără o atitudine sinceră, nu-ți poți îndeplini bine datoria. Dacă îți faci mereu datoria într-un mod neglijent și superficial și nu reușești să faci ceva bine, atunci ar trebui să reflectezi asupra ta, să te înțelegi și să-ți deschizi sufletul, pentru a te analiza. Apoi, ar trebui să cauți principiile adevărului și să te străduiești să faci mai bine data viitoare, în loc să fii neglijent și superficial. Dacă nu încerci să-L mulțumești pe Dumnezeu cu o inimă care este cinstită și cauți întotdeauna să-ți satisfaci propriul trup sau propria mândrie, atunci vei putea face o treabă bună? Îți vei putea îndeplini bine datoria? Cu siguranță, nu. Cei care sunt înșelători sunt mereu superficiali când își fac datoria; orice datorie ar avea, nu o fac bine și astfel de persoane nu obțin ușor mântuirea. Spune-Mi – când oamenii înșelători pun adevărul în practică, folosesc înșelăciunea? Punerea adevărului în practică necesită ca aceștia să plătească un preț, să renunțe la interesele proprii, să-și deschidă sufletul și să se expună altora. Însă ei țin ceva secret; când vorbesc, destăinuiesc doar jumătate și păstrează restul. Ceilalți trebuie întotdeauna să ghicească ce vor aceștia să spună și întotdeauna trebuie să facă legături pentru a deduce sensul spuselor acestora. Întotdeauna își lasă loc de manevre, își lasă puțin loc de interpretare. Când ceilalți văd că sunt înșelători, nu vor să aibă de-a face cu ei și sunt precauți cu privire la ei, în tot ceea ce fac. Ei mint și trișează și ceilalți nu pot avea încredere în ei, neștiind ce este adevărat și ce este fals în lucrurile pe care aceștia le spun, sau cât de denaturate sunt acele lucruri. Adesea își calcă promisiunile față de ceilalți și nu au nicio valoare, în inimile oamenilor. Atunci, ce valoare au ei în inima lui Dumnezeu? Cum îi vede Dumnezeu? Dumnezeu îi detestă și mai mult, fiindcă Dumnezeu privește în profunzimea inimilor și minților oamenilor. Oamenii pot vedea doar ce este la suprafață, dar Dumnezeu vede mai exact, mai incisiv și mai realist.

Indiferent de când ești credincios, care este datoria ta sau ce lucrare faci, dacă ai un calibru înalt sau slab sau dacă ai un caracter bun sau rău, atât timp cât poți să accepți adevărul și cauți să devii o persoană cinstită, categoric vei culege roadele. Unii oameni care nu caută să devină persoane cinstite cred că este suficient să-și facă bine datoria. Acestora, Eu le spun: „Niciodată nu vei fi capabil să-ți faci bine datoria.” Alții cred că nu e mare lucru să fii o persoană cinstită, că a căuta să slujești voii lui Dumnezeu este sarcina mai importantă și că acesta este singurul mod de a-L mulțumi pe Dumnezeu. Atunci, hai, încearcă – vezi dacă poți sluji voii lui Dumnezeu fără să devii o persoană cinstită. Alții nu caută să devină oameni cinstiți, ci se mulțumesc să se roage în fiecare zi, să ajungă la timp la adunări, să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu și pur și simplu să nu trăiască așa cum o fac necredincioșii. Atât timp cât nu încalcă legea sau nu fac vreo faptă rea, este suficient de bine. Dar poate fi Dumnezeu mulțumit în acest fel? Cum poți să-L mulțumești pe Dumnezeu, dacă nu ești o persoană cinstită? Dacă nu ești o persoană cinstită, atunci nu ești genul potrivit de persoană. Dacă nu ești cinstit, atunci ești necinstit și viclean. Faci lucrurile într-un mod neglijent și superficial, manifești tot felul de corupții și ești incapabil să pui adevărul în practică, chiar și atunci când îți dorești acest lucru. Orice, în afară de a fi o persoană cinstită, înseamnă că nimic nu este făcut bine – nu vei avea cum să atingi supunerea față de Dumnezeu sau să-L mulțumești pe El. Cum poți să-L mulțumești pe Dumnezeu în orice faci, fără o atitudine de sinceritate? Cum poți să-L mulțumești pe Dumnezeu, dacă îți faci datoria fără o atitudine cinstită? Ai putea face asta cum trebuie? Întotdeauna te gândești la propriul trup și la propriile perspective, întotdeauna vrei să micșorezi suferința trupului tău, să te sacrifici mai puțin, să sacrifici mai puține lucruri, să plătești un preț mai mic. Întotdeauna ascunzi ceva. Aceasta este o atitudine înșelătoare. Unii oameni sunt prevăzători chiar și atunci când e vorba să se sacrifice pentru Dumnezeu. Aceștia spun: „Trebuie să trăiesc confortabil în viitor. Și dacă nu se încheie niciodată lucrarea lui Dumnezeu? Nu pot să mă ofer Lui cu trup și suflet; nici măcar nu știu când va veni ziua lui Dumnezeu. Trebuie să fiu prevăzător, să fac rânduieli pentru viața mea de familie și pentru viitorul meu, înainte să mă sacrific pentru Dumnezeu.” Există mulți oameni care gândesc așa? Ce fire este aceea când cineva este prevăzător și face planuri de rezervă pentru el însuși? Sunt acești oameni loiali lui Dumnezeu? Sunt ei oameni cinstiți? Să fii prevăzător și să-ți faci planuri de rezervă nu înseamnă să fii una cu Dumnezeu. Este o fire înșelătoare, iar oamenii care fac asta acționează înșelător. Atitudinea cu care Îl tratează pe Dumnezeu categoric nu este una cinstită. Unii oameni se tem că, în timp ce interacționează sau se asociază cu ei, frații și surorile lor le vor ghici problemele și for spune că au o statură joasă, sau îi vor privi cu dispreț. Prin urmare, când vorbesc, ei încearcă mereu să lase impresia că sunt foarte zeloși, că visează la Dumnezeu și că sunt nerăbdători să practice adevărul. Dar lăuntric, ei sunt, de fapt, incredibil de slabi și de negativi. Se prefac că sunt puternici, ca să nu ghicească nimeni cum sunt. Și aceasta este înșelăciune. Pe scurt, în orice faci, fie în viață, fie în îndeplinirea unei datorii, dacă recurgi la minciuni și prefăcătorie sau folosești măști pentru a-i ademeni sau a-i înșela pe ceilalți și a-i face să te stimeze și să ți se închine, sau să nu te privească cu dispreț, toate acestea reprezintă înșelăciune. Unele femei își adoră soții, când, în realitate, soții lor sunt demoni și non-credincioși. De teamă că frații și surorile ei vor spune că sentimentele ei sunt prea puternice, o astfel de femeie va fi prima care va spune: „Soțul meu este un demon.” Dar în sufletul ei, ea spune: „Soțul meu este un om bun.” Prima variantă este ceea ce spune cu gura – dar asta doar ca să o audă alții, pentru a crede că are discernământ cu privire la soțul ei. Ce vrea să spună, de fapt, este: „Nu faceți cunoscută această chestiune. Voi exprima eu, mai întâi, această opinie, deci nu este nevoie să o menționați voi. Deja l-am expus pe soțul meu ca fiind demon, ceea ce înseamnă că am renunțat la sentimentele mele și nu veți avea nimic de spus despre asta.” Nu înseamnă asta să fii viclean? Nu este aceasta o deghizare? Dacă faci asta, atunci înșeli oamenii și-i induci în eroare prefăcându-te. Manipulezi, păcălești la fiecare pas, astfel încât ceilalți să îți vadă imaginea falsă, nu fața adevărată. Acest lucru este sinistru; aceasta este înșelăciunea omului. Dacă tot ai recunoscut că soțul tău este un demon, atunci de ce nu divorțezi de el? De ce nu-l respingi pe acel demon, pe acea satană? Spui că soțul tău este un demon, dar continui să-ți petreci viața cu el – asta arată că îți plac demonii. Din gură, spui că el este un demon, dar nu recunoști asta în inima ta. Asta înseamnă că îi înșeli pe alții, că îi păcălești. Asta arată și că ești în cârdășie cu demonii, că îi protejezi. Dacă ai fi cineva care ar putea să practice adevărul, ai divorța de soțul tău imediat ce ai recunoaște că este un demon. Atunci, ai putea să fii martor, iar asta ar arăta că definești o limită clară între tine și demon. Dar din păcate, nu numai că nu ai definit acea limită, ci îți trăiești zilele cu un demon și induci în eroare frații și surorile cu minciuni și înșelăciune. Aceasta dovedește că ești de aceeași teapă cu diavolul, că ești doar un alt demon mincinos. Se spune că o femeie își urmează soțul în orice face acesta. Cum tu te-ai măritat cu un demon și nu i-ai întors niciodată spatele, asta dovedește că și tu ești un demon. Ești a diavolului, dar spui că soțul tău este un demon, ca să dovedești că tu ești a lui Dumnezeu – nu este aceasta o tactică de a minți și de a înșela? Ești foarte conștientă de adevăr, dar tot folosești astfel de mijloace pentru a-i păcăli pe ceilalți. Este ceva perfid; este ceva înșelător. Toți cei care sunt perfizi și înșelători sunt demoni până în măduva oaselor.

Toți oamenii au o fire coruptă. Dacă faceți puțină introspecție, cu siguranță veți vedea unele stări sau practici în care le creați celorlalți o impresie falsă sau acționați înșelător; toți aveți momente în care vă prefaceți sau sunteți ipocriți. Unii oameni spun: „Atunci de ce n-am observat? Sunt o persoană nevinovată. Am fost hărțuit și înșelat extrem de mult în această lume și nu am fost niciodată înșelător. Pur și simplu spun ce am pe suflet.” Asta tot nu demonstrează că ești o persoană cinstită. E posibil, pur și simplu, să nu fii inteligent, sau să nu fii foarte educat, sau poate că ești ușor de intimidat în grupuri, sau poate că ești un laș inept, căruia îi lipsește înțelepciunea în acțiuni, care are puține aptitudini și ești pe o treaptă inferioară în societate – asta tot nu înseamnă că ești o persoană cinstită. O persoană cinstită este una care poate accepta adevărul – nu un amărât demn de milă, un om bun de nimic, un idiot sau o persoană nevinovată. Ar trebui să fiți capabili să discerneți aceste lucruri, nu-i așa? Adesea aud unii oameni spunând: „Eu nu mint niciodată – întotdeauna sunt cel mințit. Întotdeauna sunt hărțuit de oameni. Dumnezeu a spus că El îi ridică din gunoi pe cei în nevoie, iar eu sunt unul dintre acei oameni. Acesta este Harul lui Dumnezeu. Dumnezeu se milostivește de oamenii ca noi, oameni nevinovați, care nu sunt bineveniți în societate. Aceasta este cu adevărat mila lui Dumnezeu!” Faptul că Dumnezeu spune că El îi ridică din gunoi pe cei în nevoie are și o latură practică. Deși poți recunoaște acest lucru, asta nu demonstrează că ești o persoană cinstită. De fapt, unii oameni sunt doar imbecili, idioți; sunt proști lipsiți de absolut orice abilitate, de calibru slab și fără nicio înțelegere a adevărului. O astfel de persoană nu are absolut nicio legătură cu oamenii cinstiți despre care vorbește Dumnezeu. Ideea este că Dumnezeu îi ridică din gunoi pe cei în nevoie, dar nu idioții și proștii sunt cei ridicați. Tu ai din fire un calibru foarte slab și ești un idiot, un om bun de nimic și, deși te-ai născut într-o familie săracă și ești un membru al clasei de jos a societății, tot nu ești obiectul mântuirii lui Dumnezeu. Doar fiindcă ai suferit mult și ai îndurat discriminare în societate, doar fiindcă ai fost hărțuit și înșelat de toată lumea, nu crede că asta te face o persoană cinstită. Dacă asta crezi, te înșeli amarnic. V-ați agățat de vreo neînțelegere sau concepție greșită despre ce înseamnă o persoană cinstită? Ați obținut puțină claritate cu această părtășie? Să fii o persoană cinstită nu este cum cred oamenii; nu înseamnă să fii franc și să te abții de la orice echivoc. O persoană poate fi în mod firesc foarte directă, dar asta nu înseamnă că nu recurge la păcăleli și înșelăciune. Toți oamenii corupți au firi corupte, care sunt viclene și înșelătoare. Când oamenii trăiesc în această lume, sub influența Satanei, guvernați și controlați de forța lui, le este imposibil să fie cinstiți. Ei pot doar să devină și mai înșelători. Când trăiești în mijlocul unei omeniri corupte, a fi o persoană cinstită categoric presupune multe dificultăți. Probabil vom fi ridiculizați, denigrați, judecați, chiar și excluși și izgoniți de către necredincioși, de către regi diavoli și de către demoni vii. Deci este oare posibil să supraviețuim, ca persoane cinstite, în lumea aceasta? Avem loc să supraviețuim în lumea asta? Da, avem. Categoric avem loc să supraviețuim. Dumnezeu a prestabilit și ne-a ales și categoric ne deschide o cale de ieșire. Credem în Dumnezeu, Îl urmăm în totalitate sub îndrumarea Lui și trăim exclusiv din suflarea și din viața pe care El ni le dăruiește. Fiindcă am acceptat adevărul cuvintelor lui Dumnezeu, avem noi reguli pentru cum să trăim și noi țeluri pentru viețile noastre. Bazele vieților noastre au fost schimbate. Am adoptat un nou mod de viață, un nou mod de a ne comporta, doar de dragul de a obține adevărul și de a fi mântuiți. Am adoptat un nou mod de viață: trăim pentru a ne îndeplini bine îndatoririle și pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Acest lucru nu are absolut nicio legătură cu ce mâncăm, ce purtăm, sau unde locuim; este nevoia noastră spirituală. Mulți oameni cred că este prea dificil să fii o persoană cinstită. Parțial, fiindcă a scăpa de o fire coruptă este foarte greu. În plus, dacă trăim printre necredincioși – și în special dacă lucrăm cu ei – atunci, dacă suntem persoane sincere și spunem adevărul, ajungem să se râdă de noi, să fim denigrați, judecați și chiar ostracizați sau izgoniți. Asta creează provocări pentru supraviețuirea noastră. Mulți oameni spun: „Nu este viabil să fii o persoană cinstită. Voi fi dezavantajat dacă sunt franc și nu voi reuși să fac nimic fără să spun minciuni.” Ce fel de perspectivă este aceasta? Acestea sunt perspectiva și raționamentul unei persoane înșelătoare. Aceștia spun lucruri false, înșelătoare, doar pentru a-și proteja statutul și interesele proprii. Nu sunt dispuși să fie oameni cinstiți și să spună adevărul, de teamă să nu piardă acele lucruri. Toată omenirea coruptă este așa. Indiferent cât de educați ar fi, cât de înalt sau jos este statutul lor, dacă sunt persoane oficiale sau cetățeni obișnuiți, dacă sunt celebrități sau persoane oarecare, cu toții mint și trișează constant și nimeni nu este demn de încredere. Dacă aceste firi corupte nu sunt înlăturate, ei vor continua să mintă și să trișeze tot timpul și vor fi plini de firi înșelătoare. Pot ei să atingă supunerea absolută față de Dumnezeu în acest fel? Pot să obțină aprobarea lui Dumnezeu? Categoric, nu.

Vi se pare că este greu să fiți persoane cinstite? Ați încercat vreodată să puneți în practică acest lucru? În ce privințe ați practicat și experimentat starea de a fi o persoană cinstită? Pe ce principii s-au bazat practicile voastre? Ce nivel de experiență aveți în prezent, din acest punct de vedere? Ați ajuns în punctul în care, în esență, sunteți o persoană cintită? Dacă ați realizat asta, este minunat! Ar trebui să putem vedea din cuvintele lui Dumnezeu că, pentru a ne mântui și transforma, El nu doar face o lucrare pregătitoare care să arate ce poate rezerva viitorul, după care se oprește. Nici nu schimbă comportamentul exterior al oamenilor. Mai degrabă, El vrea să schimbe absolut toate persoanele, începând din cele mai lăuntrice profunzimi ale inimii lor, din firile lor și din însăși esențele lor, și să le transforme de la sursă. Având în vedere că așa lucrează Dumnezeu, cum ar trebui să acționăm, atunci, spre noi înșine? Ar trebui să ne asumăm responsabilitatea pentru ce căutăm, pentru schimbarea firii noastre și pentru îndatoririle pe care ar trebui să le îndeplinim. Ar trebui să fim serioși în tot ceea ce facem, fără să trecem nimic cu vederea și să putem prezenta totul pentru a fi analizat atent. De fiecare dată când finalizezi de făcut ceva, chiar dacă tu crezi că a fost făcut corect, poate că nu este neapărat în conformitate cu adevărul. Acel lucru trebuie și analizat și trebuie comparat, verificat și discernut conform cuvintelor lui Dumnezeu. Astfel, va deveni clar dacă a fost corect sau greșit. În plus, trebuie analizate și lucrurile pe care crezi că le-ai făcut greșit. Asta necesită ca frații și surorile să petreacă mai mult timp împreună având părtășie, căutând și ajutându-se între ei. Cu cât ai mai mult părtășie, cu atât va fi inima ta mai luminoasă și cu atât vei înțelege mai mult principiile adevărului. Aceasta este binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă niciunul dintre voi nu-și deschide sufletul și toți vă deghizați, sperând să lăsați o impresie bună în mințile celorlalți și dorind ca aceștia să aibă o părere bună despre voi și să nu vă ia în derâdere, atunci nu veți experimenta o creștere adevărată. Dacă întotdeauna te deghizezi și niciodată nu-ți deschizi sufletul în părtășie, nu vei primi iluminarea Duhului Sfânt și nu vei fi capabil să înțelegi adevărul. Atunci, care va fi rezultatul? Vei trăi în întuneric pentru totdeauna și nu vei fi mântuit. Dacă vrei să obții adevărul și să-ți schimbi firea, trebuie să plătești un preț pentru a obține și a practica adevărul și trebuie să-ți deschizi sufletul și să ai părtășie cu ceilalți. Acest lucru este benefic și pentru intrarea ta în viață, și pentru schimbarea firii tale. Să-ți discuți experiența și înțelegerea în adunări este benefic pentru tine și pentru ceilalți. Ce se va întâmpla, dacă niciunul dintre voi nu vorbește despre autocunoașterea lui, sau despre experiențele și despre înțelegerea lui; dacă niciunul dintre voi nu se analizează atent sau nu-și deschide sufletul; dacă toți excelați la rostirea de slove și doctrine și niciunul dintre voi nu împărtășește înțelegerea propriei persoane și dacă niciunul dintre voi nu are curajul să facă cunoscută puțina sa autocunoaștere? Vă veți întâlni cu toții și veți schimba politețuri și amabilități, vă veți flata reciproc, vă veți lăuda unii la alții și veți spune lucruri nesincere. „Ah, ai fost foarte bun în ultima vreme. Ai făcut ceva schimbări!” „Ai demonstrat atât de multă credință, în ultima vreme!” „Ești atât de pasionat!” „Te-ai sacrificat mult mai mult decât mine.” „Contribuțiile tale sunt mai mari decât ale mele!” Acestea sunt situațiile care apar. Toți se flatează reciproc și se laudă unul la altul și nimeni nu este dispus să-și arate adevărata față pentru a fi analizată atent, ca să o discearnă și să o înțeleagă toată lumea. Poate exista o viață bisericească adevărată într-un astfel de mediu? Nu, nu poate exista. Unii oameni spun: „Trăiesc viața bisericească de destul de mulți ani. Întotdeauna am fost mulțumit și mi-a plăcut. La adunări, toți frații și surorile se roagă și cântă imnuri pentru slava lui Dumnezeu. Toți sunt impresionați până la lacrimi de rugăciuni și de imnuri. Uneori, lucrurile capătă o încărcătură emoțională și toți ne încălzim și transpirăm. Frații și surorile cântă și dansează; este o viață bisericească atât de bogată și de vie și e atât de plăcut! Întruchipează cu adevărat lucrarea Duhului Sfânt! După aceea, mâncăm și bem cuvintele lui Dumnezeu și simțim că acestea vorbesc direct inimilor noastre. Toți sunt foarte entuziaști, de fiecare dată când avem părtășie.” Câțiva ani într-o astfel de viață bisericească sunt foarte plăcuți pentru toți, dar ce rezultă, de pe urma acestora? Aproape nimeni nu intră, cu adevărat, în realitatea adevărului și aproape nimeni nu-și poate descrie experiențele, ca să fie martor pentru Dumnezeu. Au multă energie pentru a citi cuvintele lui Dumnezeu, a cânta și a dansa, dar când vine momentul părtășiei despre adevăr, unii oameni devin dezinteresați. Nimeni nu vorbește despre experiența proprie de a deveni o persoană cinstită; nimeni nu se analizează atent și nimeni nu-și destăinuie propria fire, pentru ca alții să o cunoască și să o discearnă, în beneficiul și pentru edificarea proprie. Nimeni nu are părtășie despre experiența și mărturia personală pentru a-L preaslăvi pe Dumnezeu. Câțiva ani de viață bisericească se irosesc într-o clipită, cântând și dansând, simțindu-vă fericiți, plini de bucurie. Spuneți-Mi: de unde vin această fericire și această bucurie? Aș zice că nu așa ceva vrea să vadă Dumnezeu și nu așa ceva Îl mulțumește, fiindcă ce vrea El să vadă este o schimbare în firile vieții oamenilor și pe oameni trăind realitatea adevărului. Dumnezeu vrea să vadă această realitate. El nu vrea să vă agățați de cărțile de imnuri, cântând și dansând spre slava Lui când sunteți la adunări sau simțindu-vă înflăcărați – nu asta vrea El să vadă. Dimpotrivă, Dumnezeu este trist, îndurerat și neliniștit când vede asta, fiindcă El a rostit mii și mii de cuvinte, dar nicio persoană nu le-a aplicat și nu le-a trăit cu adevărat. Asta este exact ce-L îngrijorează pe Dumnezeu. Voi vă simțiți adesea destul de mulțumiți și satisfăcuți de voi înșivă cu puțină liniște și fericire din viața voastră bisericească. Îl slăviți pe Dumnezeu și obțineți o oarecare bucurie, o fărâmă de confort sau puțină împlinire spirituală, iar apoi, credeți că v-ați practicat bine credința. Vă agățați de aceste iluzii, tratându-le drept capital, drept concluzia cea mai importantă trasă din credința voastră în Dumnezeu și le acceptați în locul unei schimbări în firea vieții voastre și a unei intrări pe calea mântuirii. Astfel, credeți că nu este nevoie să urmăriți adevărul sau să urmăriți să deveniți o persoană cinstită. Nu este nevoie să reflectați asupra voastră sau să vă analizați atent problemele, sau să practicați și să experimentați cuvintele lui Dumnezeu. Acum, intrăm pe un teritoriu periculos. Dacă oamenii continuă în acest fel; dacă, atunci când lucrarea lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, ei tot nu au devenit persoane cinstite sau nu au reușit să-și facă suficient de bine datoria; dacă nu au atins adevărata supunere față de Dumnezeu și încă pot fi induși în eroare de către antihriști; dacă nu au scăpat de influența Satanei; dacă nu au întrunit aceste cerințe date lor de către Dumnezeu, atunci, ei nu sunt oameni pe care El îi va mântui. Acesta este motivul îngrijorării lui Dumnezeu.

Oamenii sunt mereu foarte entuziaşti când sunt noi în credinţă. În special când îl aud pe Dumnezeu având părtăşie despre adevăr, se gândesc: „Acum înțeleg adevărul. Am găsit adevărata cale. Sunt foarte fericit!” Fiecare zi e la fel de plină de veselie ca și cum ar sărbători Anul Nou sau o nuntă; în fiecare zi, așteaptă cu nerăbdare să găzduiască cineva o adunare sau să aibă părtășie. Dar după câțiva ani, unii oameni își pierd fervoarea pentru viața bisericească și își pierd și fervoarea pentru credința în Dumnezeu. De ce se întâmplă asta? Fiindcă ei au doar o înțelegere superficială, teoretică, a cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului. Ei nu au pătruns cu adevărat în cuvintele lui Dumnezeu și nici nu au experimentat personal realitatea lor. Exact cum spune Dumnezeu, mulți oameni privesc mâncarea luxoasă de la banchet, dar majoritatea vin doar ca să se uite. Ei nu iau mâncarea delicioasă oferită de Dumnezeu și nu o mănâncă, gustând-o și folosind-o ca să-și reîncarce corpurile. Asta este ceea ce detestă Dumnezeu și ceea ce-L îngrijorează. Nu într-o astfel de stare sunteți și voi acum? (Ba da.) Am părtășie în mod frecvent cu voi toți, ca să vă ajut. Ce mă îngrijorează cel mai mult este că, după ce ascultați aceste predici și vă sunt împlinite nevoile spirituale, nu veți face nimic pentru a le pune în practică și nu vă veți mai gândi deloc la ele. În acest caz, tot ce am spus eu va fi fost în van. Indiferent ce fel de calibru are cineva, vă veți putea da seama dacă este sau nu cineva care iubește adevărul, după doi sau trei ani de credință. Dacă este cineva care iubește adevărul, atunci, mai devreme sau mai târziu, îl va urmări; dacă nu este cineva care iubește adevărul, atunci, nu va rezista mult și va fi expus și alungat. Voi chiar sunteți iubitori ai adevărului? Sunteți dispuși să deveniți oameni cinstiți? Veți putea să vă schimbați, în viitor? Cât, din toate acestea, veți duce personal până la capăt, după părtășia aceasta? Cât, din toate acestea, va produce cu adevărat rezultate în voi? Toate aceste lucruri sunt necunoscute; la final, vor fi dezvăluite. Nu au nicio legătură cu cât de fervent este un om sau cu câtă suferință poate îndura, când este nou în credință. Important este dacă iubește sau nu adevărul și dacă poate sau nu să accepte adevărul. Doar cei care iubesc adevărul se vor gândi la el, după ce vor asculta o predică. Doar ei vor reflecta la cum să pună cuvintele lui Dumnezeu în practică, la cum să le experimenteze, la cum să le aplice în viața de zi cu zi și la cum să trăiască realitatea adevărului în cuvintele lui Dumnezeu, pentru a deveni cineva care i se supune cu adevărat lui Dumnezeu. De aceea, cei care iubesc adevărul îl vor obține, în cele din urmă. Cei care nu iubesc adevărul poate vor accepta adevărata cale; poate se vor aduna, vor asculta predici în fiecare zi și vor învăța câteva doctrine, dar în momentul în care vor întâmpina greutăți sau încercări, vor deveni negativi și slabi și poate chiar vor renunța la credința lor. Credincios fiind, dacă poți sau nu să pătrunzi în realitatea adevărului depinde de atitudinea ta față de adevăr și de ce scop ai, în căutarea ta: dacă acesta este cu adevărat sau nu este să obții adevărul ca viață. Unii oameni se echipează cu adevărul pentru a-i ajuta pe alții, pentru a-L sluji pe Dumnezeu, sau pentru a conduce bine biserica. Acesta nu este un lucru rău și înseamnă că acei oameni își asumă o oarecare povară. Dar dacă ei nu se concentrează pe propria intrare în viață sau pe practicarea adevărului și dacă nu caută adevărul pentru a rezolva probleme, atunci, pot pătrunde ei în realitatea adevărului? Asta ar fi imposibil. Cum pot ei să îi ajute pe alții, dacă nu dețin realitatea adevărului? Cum Îl pot ei sluji pe Dumnezeu? Pot ei să îndeplinească bine lucrarea bisericească? Și asta ar fi imposibil. Nu contează cât de multe predici ai ascultat sau ce cale ai ales. Vă voi împărtăși perspectiva corectă: indiferent ce datorie îndeplinești, dacă ești conducător sau un adept obișnuit, trebuie să-ți concentrezi eforturile în primul rând pe cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să le citești și să te gândești în mod serios la ele. Mai întâi, trebuie să obții o înțelegere a tuturor adevărurilor pe care este nevoie să le cunoști și să le practici; compară-te cu ele și îndeplinește-le pentru tine. Nu ai obținut un adevăr decât după ce mai întâi l-ai înțeles și ai pătruns în realitatea lui. Dacă mereu le explici celorlalți doctrinele pe care le înțelegi, dar ești incapabil să le pui în practică sau să le experimentezi, atunci, aceasta este o greșeală – este nesăbuință și ignoranță. Ar trebui să practici și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu drept adevăr, ajungând, treptat, să înțelegi un număr mare de adevăruri. Atunci, vei începe să obții rezultate din ce în ce mai bune în datoria ta și să ai multe experiențe și mărturii de împărtășit. Astfel, cuvintele lui Dumnezeu vor deveni viața ta. Te vei asigura că îți faci bine datoria și, de asemenea, vei putea și să duci la bun sfârșit însărcinarea dată ție de Dumnezeu. Dacă întotdeauna vrei să-i compari pe ceilalți cu aceste cuvinte, să le aplici celorlalți sau să le folosești drept capital în lucrarea ta, atunci, vei avea probleme. Când faci asta, urmezi exact aceeași cale ca Pavel. Cum aceasta este perspectiva ta, cu siguranță tratezi aceste cuvinte drept doctrine, drept teorie, și vrei să folosești aceste teorii pentru a ține discursuri și a face lucrări. Asta este foarte periculos – asta fac falșii conducători și antihriștii. Dacă îți privești propria stare conform cuvintelor lui Dumnezeu, mai întâi reflectând asupra ta și obținând o înțelegere despre tine, iar apoi, punând adevărul în practică, vei culege roadele și vei pătrunde în realitatea adevărului. Abia atunci vei fi calificat și vei avea statura potrivită pentru a-ți face bine datoria. Dacă nu ai experiența practică a lucrării lui Dumnezeu și a cuvintelor Lui; dacă nu ai intrat deloc în viață și poți doar să reciți slove și doctrine, atunci, chiar dacă faci lucrarea, o vei face orbește și nu vei realiza nimic concret. În cele din urmă, vei deveni un conducător fals și un antihrist și vei fi alungat. Dacă înțelegi un aspect al adevărului, ar trebui mai întâi să te compari tu cu el și să-l implementezi în viața ta, ca să devină realitatea ta. Atunci, categoric vei obține ceva și te vei schimba. Dacă simți că sunt bune cuvintele lui Dumnezeu, că ele reprezintă adevărul și au realitate, dar nu iei în considerare sau nu încerci să înțelegi adevărul în inima ta și nici nu îl practici și nu îl experimentezi în viața ta practică, ci doar îl scrii într-un carnețel și te oprești la asta, atunci, atunci nu vei înțelege și nu vei obține niciodată adevărul. Când citești cuvintele lui Dumnezeu sau auzi predici și părtășii, trebuie să reflectezi și să te compari cu ele, făcând legătura între ele și propriile stări și folosindu-le ca să îți rezolvi propriile probleme. Doar implementând cuvintele în acest fel poți să obții cu adevărat ceva din ele. Asta practicați, după ce ați ascultat o predică? Dacă nu este, atunci, Dumnezeu nu este în viețile voastre, cum nu sunt nici cuvintele Lui, iar voi nu aveți nicio realitate, în credința voastră în El. Trăiți în afara cuvintelor lui Dumnezeu, precum necredincioșii. Oricine crede în Dumnezeu, dar nu poate să-I aplice cuvintele în viața adevărată, pentru a le practica și a le experimenta, nu crede, cu adevărat, în Dumnezeu – este un non-credincios. Cei care nu pot să practice adevărul nu sunt oameni care ascultă de Dumnezeu, sunt oameni care se răzvrătesc împotriva Lui și care I se împotrivesc. Fără a aduce cuvintele lui Dumnezeu în viața lor, nu au niciun mod de a experimenta lucrarea lui Dumnezeu. Și dacă nu experimentează lucrarea lui Dumnezeu sau judecata și mustrarea cuvintelor Lui în viața lor reală, nu au cum să obțină adevărul. Înțelegeți asta? Dacă puteți pricepe aceste cuvinte, asta ar fi cel mai bine – dar indiferent cum le pricepi, indiferent cât de mult înțelegi, cel mai important lucru este să aduci cuvintele lui Dumnezeu și adevărurile pe care le înțelegi în viața ta reală și să le practici acolo. Acesta este singurul mod în care tu poți să crești în statură și în care starea ți se poate schimba.

Când Dumnezeu exprimă adevăruri sau prezintă pretențiile pe care Le are de la oameni, El le va indica mereu acestora principii și căi de practică. Să luăm, de exemplu, ideea de a fi o persoană cinstită, despre care tocmai vorbeam: Dumnezeu le-a dat oamenilor o cale, spunându-le cum să fie oameni cinstiți și cum să practice principiile pentru a fi oameni cinstiți, ca să o ia pe calea cea dreaptă. Dumnezeu a spus: „Dacă nu ești dispus să îți dezvălui secretele – dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că ești un om care nu va primi mântuirea cu ușurință și care nu va ieși cu ușurință din întuneric.” Aici, subînțelesul este că El ne cere să luăm ceva ce considerăm că este secret sau privat și să dezvăluim acel lucru, pentru a-l supune unei analize atente. La asta nu v-ați gândit voi: voi nu ați înțeles sau nu ați știut că Dumnezeu a spus asta pentru a vă face să practicați în acest fel. Uneori, acționezi cu o intenție vicleană, înșelătoare, deci acțiunile și intențiile tale ar trebui schimbate. Poate că nu percepe nimeni natura vicleană sau înșelătoare a cuvintelor tale – dar nu te felicita singur. Ar trebui să vii înaintea lui Dumnezeu și să te examinezi – poți să-i păcălești pe oameni, dar nu poți să-L păcălești pe Dumnezeu. Trebuie să te rogi, să-ți destăinui și să-ți analizezi atent intențiile și metodele, să te gândești dacă aceste intenții și metode L-ar mulțumi pe Dumnezeu, sau dacă El le-ar disprețui, dacă le poți destăinui, dacă este greu să vorbești despre ele și dacă sunt conforme cu adevărul. Cu o astfel de disecare și analiză atentă vei descoperi că, de fapt, acest aspect nu este conform cu adevărul; acest gen de comportament este greu de scos la lumină și Îl dezgustă pe Dumnezeu. Atunci, schimbi acest comportament. Cum vă face să vă simțiți această părtășie a Mea? Unii dintre voi probabil sunt îngrijorați. Vă gândiți: „E foarte complicat să crezi în Dumnezeu. A fost suficient de greu să ajung și până aici – acum, trebuie s-o iau de la capăt?” Realitatea este că acum a venit Dumnezeu și a început să îndrume omenirea, pentru a intra în realitatea adevărului. Acesta este începutul, în calitate de credincios, dar și ca persoană. Dacă vrei să ai un început bun, trebuie să construiești o fundație solidă în credința ta, învățând mai întâi adevărurile viziunilor și semnificația urmăririi lui Dumnezeu, iar apoi, concentrându-te pe practicarea adevărului și pe a-ți face bine datoria. Astfel, poți intra în realitatea adevărului. Dacă te concentrezi doar pe a rosti slove și doctrine și pe a stabili o fundație pe baza acestor lucruri, asta devine o problemă. Este ca și cum ai construi fundația unei case pe nisip: indiferent cât de înaltă o construiești, va fi mereu în pericol să se prăbușească și nu va rezista. Totuși, există un lucru lăudabil la voi toți acum, și anume că puteți înțelege despre ce am părtășie cu voi și sunteți dispuși să ascultați. Asta este bine. Cel mai mult contează să urmăriți adevărul și să pătrundeți în realitate, iar restul este pe locul doi. Atât timp cât știți acest lucru, nu va fi greu să porniți pe calea cea dreaptă, în credința voastră. Pentru a păși pe calea urmăririi adevărului, mai întâi trebuie să te cunoști pe tine – trebuie să știi clar ce firi corupte ai și care îți sunt neajunsurile. Atunci vei înțelege importanța de a te echipa cu adevărul și vei putea să cauți degrabă adevărul, pentru a rezolva probleme. Timpul nu așteaptă după niciun om! Odată ce te-ai ocupat de problemele tale cu intrarea în viață și deții realitatea adevărului, vei avea un sentiment mai puternic de pace interioară. Oricât de mari ar fi dezastrele, nu îți va fi teamă. Dacă îți irosești acești câțiva ultimi ani fără a urmări adevărul, iar când se întâmplă ceva, tu încă ai tendința să devii confuz și rămâi într-o stare pasivă de așteptare și nici nu poți să folosești adevărul pentru a-ți rezolva problemele, ci încă trăiești în baza unor filosofii lumești și firi corupte, cât de lamentabil ar fi acest lucru! Dacă, atunci când va veni ziua în care dezastrele sunt mari, tu nu deții nici măcar o fărâmă din realitatea adevărului, vei regreta că nu ai urmărit adevărul sau că nu ți-ai făcut bine datoria și că nici nu ai obținut nici măcar o parte din adevăr. Vei trăi într-o stare constantă de anxietate. În acest moment, lucrarea Duhului Sfânt nu așteaptă după niciun om. În primii lor ani de credință, El le dă oamenilor ceva Har, ceva milă; le dă ajutor și susținere. Dacă oamenii nu se schimbă niciodată și nu pătrund niciodată în realitate, ci sunt mulțumiți cu doctrinele pe care le cunosc, atunci, sunt în pericol. Deja au ratat lucrarea Duhului Sfânt și au ratat ultima șansă la mântuirea lui Dumnezeu și la desăvârșirea omenirii. Ei pot doar să cadă în dezastre, plângând și scrâșnind din dinți.

Când începeți să construiți o fundație în credința voastră, ar trebui să pășiți ferm pe calea urmăririi adevărului. Ar trebui să fiți în linia întâi pentru a intra în realitatea adevărului, nu în linia întâi pentru recitarea de slove și doctrine. Ar trebui să te concentrezi pe a intra în realitatea adevărului, pe a căuta și a practica adevărul în toate situațiile, pe a fi capabil să pui adevărul în practică în toate situațiile și pe a-l folosi ca termen de comparație pentru toate lucrurile. Ar trebui să reflectezi la cum să practici adevărul, la care sunt principiile de practicare și la ce fel de practicare a adevărului va întruni cerințele lui Dumnezeu și-L va mulțumi pe Dumnezeu. Totuși, oamenilor le lipsește prea mult statura. Întotdeauna întreabă de lucruri care nu au legătură cu practicarea adevărului, nu au legătură cu autocunoașterea sau cu a fi o persoană cinstită. Nu este derizoriu? Nu arată asta o statură joasă? Unii oameni au acceptat această etapă a lucrării lui Dumnezeu imediat ce El a început-o și sunt credincioși și în zilele noastre. Dar ei tot nu înțeleg ce este realitatea adevărului sau ce este practicarea adevărului. Unii spun: „Am renunțat la familie și la carieră pentru credința mea și am îndurat multe. Cum poți Tu să spui că eu nu am niciun pic de realitate a adevărului? Mi-am abandonat familia – nu este aceasta realitate? Am renunțat la căsnicia mea – nu este aceasta realitate? Nu sunt toate acestea o expresie a punerii adevărului în practică?” În aparență, ai renunțat la lumea seculară și ți-ai abandonat familia, pentru a crede în Dumnezeu. Dar înseamnă asta că ai intrat în realitatea adevărului? Înseamnă că ești o persoană cinstită, una care I se supune lui Dumnezeu? Înseamnă asta că ți s-a schimbat starea, sau că ești cineva care deține adevărul sau umanitate? Categoric nu înseamnă asta. Aceste acțiuni externe ale tale li se pot părea frumoase altor oameni – dar ele nu înseamnă că practici adevărul sau că I te supui lui Dumnezeu și categoric nu înseamnă că intri în realitatea adevărului. Sacrificiile și cheltuielile oamenilor sunt prea denaturate și toți oamenii sunt controlați de intenția de a primi binecuvântări și nu au fost purificați prin încercări și rafinare. De aceea sunt atât de mulți încă superficiali în îndatoririle lor și nu obțin rezultate reale; ba chiar perturbă, tulbură, subminează și provoacă tot soiul de probleme lucrării bisericii. Nu se gândesc deloc la pocăință și continuă să răspândească negativitate, să spună minciuni și să denatureze faptele, pentru a-și argumenta propria situație, chiar și atunci când biserica îi alungă. Unii oameni cred, vreme de un deceniu sau două, dar tot își pierd controlul și fac tot soiul de fapte rele. Atunci, sunt îndepărtați sau excluși de biserică. Faptul că pot face atâtea lucruri teribile este o dovadă satisfăcătoare că au un caracter teribil, că sunt prea necinstiți și prea vicleni și că nu sunt deloc nevinovați, ascultători sau supuși. Asta este fiindcă nu i-a interesat niciodată prea mult să practice adevărul și să fie persoane cinstite. Ei văd credința în Dumnezeu în acești termeni: „Atât timp cât îmi abandonez familia, mă sacrific pentru Dumnezeu, sufăr și plătesc un preț, Dumnezeu ar trebui să-mi comemoreze faptele și ar trebui să primesc mântuirea Lui.” Aceasta este o gândire fantezistă și o dorință deșartă. Dacă vrei să primești mântuirea și să vii cu adevărat înaintea lui Dumnezeu, mai întâi, trebuie să vii înaintea Lui în căutare: “Dumnezeule, ce ar trebui să pun în practică? Care este standardul Tău pentru mântuirea oamenilor? Ce fel de oameni mântuiești Tu?”. Asta ar trebui să căutăm și să cunoaștem, mai presus de orice. Clădește-ți fundația pe adevăr, investește efort în adevăr și în realitate în toate situațiile și atunci vei fi o persoană care deține o fundație, care are viață. Dacă îți construiești fundația pe slove și doctrine, fără să pui vreodată în practică vreun adevăr sau să investești efort în vreun adevăr, atunci vei fi cineva care nu are niciodată viață. Când practicăm starea de a fi o persoană cinstită, avem viața, realitatea și esența unei persoane cinstite. Apoi, avem practica și comportamentul unei persoane cinstite și măcar acea latură cinstită a noastră Îi va aduce lui Dumnezeu bucurie și El o va aproba. Totuși, încă afișăm minciuni, păcăleli și înșelăciune, care trebuie curățite. De aceea trebuie să continuăm să căutăm și să nu ne blocăm într-o rutină. Dumnezeu ne așteaptă, ne dă o șansă. Dacă nu faci niciodată planuri pentru a deveni o persoană cinstită, dacă nu cauți niciodată cum să vorbești cinstit și din inimă, cum să faci lucruri fără denaturarea artificiilor și a înșelăciunii, cum să te porți ca o persoană cinstită, atunci va fi imposibil să trăiești cu asemănarea unui om cinstit sau să intri în realitatea adevărului de a fi o persoană cinstită. Dacă ai intrat în realitatea unui anumit aspect al adevărului, atunci, ai obținut acel aspect al adevărului; dacă nu deții acea realitate, atunci nu deții acea viață și acea statură. Când te confrunți cu încercări și ispite, sau când primești o însărcinare, dacă nu ai nicio realitate, te vei poticni cu ușurință și vei face greșeli; vei tinde să-L ofensezi pe Dumnezeu și să te răzvrătești împotriva Lui. Nu vei putea să te abții. Mulți oameni își pierd controlul în îndatoririle lor, refuzând să accepte sfaturi și rămânând incorigibili, perturbând și tulburând grav lucrarea bisericii și afectând grav interesele casei lui Dumnezeu. Acești oameni sunt îndepărtați sau excluși, în cele din urmă - acesta este finalul inevitabil. Dar dacă în prezent, practici adevărul pentru a fi o persoană cinstită, mărturia experienței tale ca persoană cinstită este aprobată de către Dumnezeu. Nu îți poate lua nimeni asta și nu te poate priva nimeni de această realitate, de această viață. Unii oameni întreabă: „Deja sunt de mult timp o persoană cinstită. Pot să redevin o persoană vicleană?” Dacă te-ai debarasat de firea ta coruptă; dacă deții realitatea adevărului de a fi o persoană cinstită; dacă trăiești o asemănare umană și disprețuiești, în inima ta, artificiile, înșelăciunea și lumea necredincioșilor, atunci nu poți ajunge din nou sub influența Satanei. Aceasta este fiindcă ești capabil să trăiești conform cuvintelor lui Dumnezeu; deja trăiești în lumină. Nu este simplu să te transformi dintr-o persoană vicleană într-una cinstită. A te transforma din nou într-o persoană vicleană, după ce ai fost o persoană cinstită care Îl încântă cu adevărat pe Dumnezeu ar fi imposibil, chiar și mai dificil. Unii oameni spun: „Am mai mulți ani de experiență în a fi o persoană cinstită. Spun adevărul în majoritatea timpului și sunt destul de cinstit. Dar din când în când, spun câte ceva care este neadevărat, indirect sau viclean.” Aceasta este o problemă mult mai ușor de rezolvat. Atât timp cât te concentrezi pe căutarea adevărului și pe strădania de a obține adevărul, nu este nevoie să-ți faci griji că vei fi incapabil să te schimbi în viitor. Cu siguranță vei continua să faci progrese. Exact ca o sămânță plantată în pământ, dacă o uzi la timp și-i asiguri zilnic lumină solară, nu este nevoie să te întrebi dacă mai târziu va face fructe și cu siguranță va exista o recoltă toamna. Ce ar trebui să vă îngrijoreze mai mult este acest lucru: ați pătruns vreun pic în a fi o persoană cinstită? Spuneți tot mai puține minciuni? Puteți spune că sunteți, per total, o persoană cinstită acum? Acestea sunt întrebările cheie. Dacă cineva spune: „Știu că sunt o persoană înșelătoare, dar niciodată nu am practicat starea de a fi o persoană cinstită”, atunci, nu deții nimic din realitatea de a fi o persoană cinstită. Trebuie să lucrezi mult, să prezinți, în vederea unei analize atente, fiecare mică fațetă a vieții tale, toate comportamentele tale diferite, toate felurile în care practici înșelăciunea și felul în care îi tratezi pe ceilalți. Înainte să analizezi atent aceste lucruri, poate că te vei simți foarte mulțumit de tine, foarte satisfăcut de tine, pentru ceea ce ai făcut. Dar odată ce le analizezi atent, comparându-le cu cuvintele lui Dumnezeu, vei fi șocat: „Nu mi-am dat seama că sunt atât de josnic, atât de rău și de perfid!” Îți vei descoperi adevăratul sine și îți vei recunoaște într-adevăr dificultățile, defectele și înșelăciunea. Dacă nu faci nicio analiză atentă și te crezi mereu o persoană cinstită, care nu păcălește, dar tot te numești o persoană înșelătoare, atunci nu te vei schimba niciodată. Dacă nu scoți la iveală, din inima ta, acele intenții josnice, rele, cum îți vei vedea urâțenia și corupția? Dacă nu reflectezi și nu-ți analizezi atent stările corupte, vei vedea adevărul, despre cât de profund corupt ești? Fără o înțelegere a firii tale corupte, nu vei ști cum să cauți adevărul pentru a rezolva probleme; nu vei ști cum să urmărești adevărul și să pătrunzi în realitate conform cerințelor lui Dumnezeu. Acesta este adevăratul înțeles din spatele expresiei: „Nu vei avea niciodată realitatea, dacă nu practici adevărul.”

Tot ce spune Dumnezeu este adevărul – absolut fiecare cuvânt are realitatea adevărului și este în întregime realitatea lucrurilor pozitive. Oamenii trebuie doar să aducă în viețile lor zilnice cuvintele lui Dumnezeu, pentru a le practica și a pătrunde în ele. Toate cuvintele de la Dumnezeu se adresează nevoilor omenirii, iar oamenii trebuie să se compare cu toate cuvintele. Ele nu trebuie privite în trecere, menirea lor nu e să satisfacă unele nevoi spirituale ale tale și ideea nu este ca tu să le susții de formă sau să-ți împlinească ție nevoile de a vorbi despre slove și doctrine. Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu deține realitatea adevărului. Dacă nu pui cuvintele lui Dumnezeu în practică, nu vei avea cum să intri în realitatea adevărului – vei fi mereu cineva care nu are nicio legătură cu realitatea. Dacă practici a fi o persoană cinstită, atunci vei avea realitatea de a fi cinstit și vei fi capabil să trăiești o stare adevărată de a fi o persoană cinstită, în loc să inventezi, pur și simplu, pretexte false. Vei fi capabil și să înțelegi ce fel de persoană este cinstită și ce fel de persoană nu este cinstită și de ce disprețuiește Dumnezeu oamenii înșelători. Vei înțelege cu adevărat sensul de a fi o persoană cinstită; vei experimenta ce simte Dumnezeu când le cere oamenilor să fie cinstiți și de ce le cere El asta oamenilor. Când descoperi că ești plin de viclenie, îți vei urî înșelăciunea și necinstea. Vei urî cât de nerușinat ai trăit conform firii tale înșelătoare, necinstite. Astfel, vei fi dornic să te schimbi. În acest fel, vei simți din ce în ce mai mult că a fi o persoană cinstită este singurul mod de a trăi o umanitate normală și de a trăi cu sens. Vei simți că faptul că Dumnezeu le cere oamenilor să fie cinstiți este incredibil de important. Vei simți că doar făcând acest lucru poți împlini voia lui Dumnezeu, că doar oamenii cinstiți vor obține mântuirea și că este absolut corect ce a spus Dumnezeu! Voi Îmi spuneți: este importantă cerința lui Dumnezeu ca oamenii să fie cinstiți? (Da, este.) Atunci, începând de acum, voi ar trebui să vă analizați atent părțile voastre care sunt înșelătoare și necinstite. După ce le-ai analizat, vei descoperi că în spatele tuturor lucrurilor înșelătoare există o intenție, un scop anume și o urâțenie umană. Vei descoperi că această înșelăciune dezvăluie nesăbuința, egoismul și josnicia oamenilor. Când vei descoperi asta, îți vei vedea adevărata față, iar când îți vei vedea adevărata față, te vei urî. Când începi să te urăști, când știi cu adevărat ce fel de lucru ești, vei continua să te mândrești atunci? Vei continua să te lauzi la fiecare pas? Vei dori mereu complimente și laude de la ceilalți? Vei mai spune că cerințele lui Dumnezeu sunt prea mari, că nu este nevoie? Nu vei acționa în acest fel și nu vei spune astfel de lucruri. Vei fi de acord cu ce spune Dumnezeu și vei spune „Amin”. Te vei convinge cu inima, cu mintea și cu ochii tăi. Când se întâmplă asta, înseamnă că ai început să practici cuvintele lui Dumnezeu, că ai pătruns în realitate și că ai început să vezi rezultate. Cu cât practici mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât vei simți mai mult cât de corecte și cât de necesare sunt acestea. Dacă nu le-ai practica și doar ai continua să îndrugi: „Ah, sunt nesincer, sunt înșelător”, atunci ai continua să fii la fel de înșelător ca întotdeauna, atunci când te confrunți cu o situație. În tot acest timp, ai crede că acest lucru nu se consideră înșelăciune, ci sinceritate, și așa ai trece peste asta. Data următoare când s-ar întâmpla ceva, ai manipula din nou. Ai fi indirect și înșelător și nu ai spune decât minciuni. După aceea, te-ai întreba: „Oare iar am fost necinstit și înșelător? Iar am mințit? Nu cred că se pune.” Ai veni înaintea lui Dumnezeu și te-ai ruga: „Dumnezeule, Tu vezi că mereu manipulez, sunt necinstit și înșelător. Te rog să mă ierți. Data viitoare nu voi mai fi așa, iar dacă sunt, Te rog să mă disciplinezi.” Menționezi relaxat această chestiune, tratând-o superficial. Ce fel de persoană ar face asta? Este cineva care nu iubește adevărul și care nu este dispus să-l pună în practică. Poate că ai plătit un mic preț sau ai petrecut ceva timp făcându-ți datoria, slujindu-L pe Dumnezeu sau ascultând predici. Poate că ai și sacrificat câteva ore de muncă și ai câștigat mai puțini bani. Dar de fapt, nu ai pus nici pe departe adevărul în practică și nu ai luat în serios chestiunea de a practica adevărul. Ai fost superficial și neglijent și nu i-ai acordat niciodată multă importanță. Dacă doar simulezi, atunci când practici adevărul, asta dovedește că atitudinea ta față de adevăr nu este una de iubire. Ești cineva care nu este dispus să pună adevărul în practică; ești departe de adevăr și ți-e lehamite de el. Te angajezi în credință pentru a obține binecuvântări și singurul motiv pentru care nu te-ai îndepărtat de Dumnezeu este faptul că te temi să nu fii pedepsit. Așa că orbecăi în credința ta, căutând să predici cuvintele și slovele doctrinelor ca să-ți îmbunătățești imaginea, învățând ceva vocabular spiritual și câteva imnuri îndrăgite, învățând câteva sloganuri pentru a avea părtășie despre adevăr și termeni la modă, în legătură cu credința ta. Te prezinți ca o persoană spirituală, crezându-te cineva care se conformează voii lui Dumnezeu și care este vrednic de a fi folosit de către El. Devii mulțumit de tine și îți uiți locul. Ești dus de nas și păcălit de această imagine de suprafață, de aceste comportamente ipocrite. Ești păcălit de acestea până la moarte și, deși crezi că vei urca în rai, în realitate, vei coborî în iad. Ce sens există într-o astfel de credință? Nu există nimic real în această așa-zisă „credință” a ta. În cel mai bun caz, ai recunoscut că există un Dumnezeu, dar nu ai intrat deloc în realitatea adevărului. Deci, în cele din urmă, finalul tău va fi același ca al necredincioșilor – vei ajunge în iad, fără vreun final bun. Dumnezeu a spus: „Ceea ce Eu cer nu sunt flori strălucitoare și luxuriante, ci roade îmbelșugate.” Indiferent cât de multe flori ai sau cât de frumoase sunt, Dumnezeu nu le vrea. Ceea ce înseamnă că, indiferent cât de frumos vorbești sau cât de mult pari să cheltuiești, să contribui sau să sacrifici, nu asta Îl bucură pe Dumnezeu. Dumnezeu se uită doar la cât de mult adevăr ai înțeles și ai pus cu adevărat în practică, cât de mult din realitatea adevărului din cuvintele lui Dumnezeu ai trăit, dacă a existat o schimbare adevărată în firea vieții tale, cât de multe experiențe și mărturii autentice ai, cât de multe fapte bune ai pregătit, cât de mult ai făcut pentru a împlini voia lui Dumnezeu și dacă ți-ai făcut datoria la înălțimea standardelor. Acestea sunt lucrurile la care se uită Dumnezeu. Când oamenii nu-L înțeleg pe Dumnezeu și nu Îi cunosc voia, mereu o interpretează greșit și-I prezintă câteva lucruri superficiale ca mod de a regla conturile cu El. Ei spun: „Dumnezeule, sunt credincios de mulți ani. Am călătorit peste tot, am predicat Evanghelia și am convertit atât de mulți oameni. Pot recita mai multe pasaje din cuvintele Tale și pot cânta destul de multe imnuri. Când urmează ceva important sau ceva dificil, mereu țin post și mă rog și citesc cuvintele Tale tot timpul. Cum este posibil să nu mă conformez voii Tale?” Atunci, Dumnezeu le spune: „Ești o persoană cinstită acum? Ți s-a schimbat înșelăciunea? Ai plătit vreodată vreun preț, pentru a deveni o persoană cinstită? Ai adus vreodată înaintea Mea toate lucrurile înșelătoare pe care le-ai făcut, toate modurile în care ai arătat înșelăciune și le-ai făcut cunoscute? Ești mai puțin mincinos cu Mine? Recunoști când Îmi faci jurăminte false sau promisiuni deșarte, sau când spui lucruri plăcute, ca să Mă păcălești? Ai renunțat la aceste lucruri?” Când te gândești la asta și descoperi că nu ai renunțat deloc la aceste lucruri, vei rămâne șocat. Vei fi avertizat cu privire la faptul că nu ai cum să reglezi conturile înaintea lui Dumnezeu. Vă expun starea coruptă pentru a vă permite să vă cunoașteți; vorbesc atât de mult ca voi să puteți să puneți adevărul în practică și să pătrundeți în realitate. Niciun fel de cuvinte, părtășii sau adevăruri nu sunt menite să fie recitate în lung și-n lat de către oameni; ele trebuie puse în practică. De ce vi se spune mereu să acceptați adevărul și să-l puneți în practică? Fiindcă doar adevărul vă poate curăți corupția și vă poate schimba perspectiva asupra vieții și valorile și fiindcă doar adevărul poate deveni viața cuiva. Când accepți adevărul, trebuie să îl și pui în practică, pentru a deveni viața ta. Dacă crezi că înțelegi adevărul, dar nu l-ai practicat și nu a devenit viața ta, atunci îți va fi imposibil să te schimbi. Fiindcă nu ai acceptat adevărul, firea ta coruptă nu are cum să fie curățită. Dacă nu poți să practici adevărul, nu te vei schimba. În final, dacă adevărul nu a prins rădăcini în inima ta și nu a devenit viața ta, atunci, timpul tău în calitate de credincios se apropie de sfârșit, soarta și finalul tău vor fi hotărâte. În lumina acestei părtășii, simțiți cu toții o urgență de a pune adevărul în practică? Nu așteptați trei ani, cinci ani, sau mai mult și abia atunci începeți să-l practicați. Nu există s-o faci prea devreme sau prea târziu, când e vorba de practicarea adevărului; dacă îl practici în curând, te vei schimba în curând, iar dacă îl practici mai târziu, te vei schimba mai târziu. Dacă ratezi șansa la lucrarea Duhului Sfânt și la desăvârșirea omenirii de către Dumnezeu, vei fi în pericol, când vor veni marile dezastre. Atunci, când se va încheia lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii, nu vor mai fi rămas alte șanse. Dacă, după ce ți-ai ratat șansa, spui: „Nu am făcut niciun efort atunci, dar voi începe să practic asta acum”, va fi prea târziu și va fi puțin probabil să fii desăvârșit de Dumnezeu. Asta fiindcă Duhul Sfânt nu va mai lucra, iar înțelegerea ta cu privire la toate lucrurile, la toate adevărurile, va fi foarte superficială. Apar tot soiul de situații acum și, prin părtășia despre adevăr, credința voastră crește și sunteți mai motivați să-L urmați pe Dumnezeu. Dacă o vreme nu ar apărea situații, cu siguranță că ați deveni negativi și indisciplinați, îndepărtându-vă tot mai mult de Dumnezeu. Ați deveni exact ca aceia din lumea religioasă, doar respectând formatele adunărilor și ceremoniilor religioase, neavând deloc realitatea adevărului. Atunci, la ce ar ajuta să vă bateți cu pumnii în piept și să jeliți?

Spuneți-Mi, este epuizant să trăiești alături de oameni înșelători? (Da, este.) Nu sunt și ei epuizați? De fapt, și ei sunt obosiți, dar ei nu simt propria oboseală. Asta fiindcă oamenii înșelători și oamenii cinstiți sunt diferiți: oamenii cinstiți sunt mai simpli. Gândurile lor nu sunt atât de complicate și ei spun ce gândesc. Pe de altă parte, oamenii înșelători trebuie să vorbească mereu pe ocolite. Ei nu spun nimic direct – în schimb, joacă mereu jocuri înșelătoare și își ascund minciunile. Ei își pun mereu mințile la contribuție, chibzuind tot timpul, speriați că dacă sunt câtuși de puțin neglijenți, le va scăpa ceva. În ce măsură joacă unii oameni jocuri înșelătoare? Indiferent cu cine interacționează, ei mereu încearcă să vadă cine este mai prevăzător, cine este mai deștept, cine are cel mai mult succes, iar în cele din urmă, competitivitatea lor se transformă în nevroză. Ei nu pot dormi noaptea, însă nu simt durere și chiar li se pare normal acest lucru. Atunci, nu au devenit ei demoni vii? Când Dumnezeu îi mântuiește pe oameni, El le permite să se elibereze de sub influența Satanei și de firile lor corupte, să devină oameni cinstiți și să trăiască potrivit cuvintelor Lui. Să trăiești ca o persoană cinstită oferă descătușare și eliberare și este mult mai puțin dureros. Este cea mai fericită viață. Oamenii cinstiți sunt mai simpli. Ei spun ce este în inimile lor și ceea ce gândesc. În cuvintele și în acțiunile lor, ei își urmează propria conștiință și rațiune. Ei sunt dispuși să se lupte pentru adevăr, iar când îl înțeleg, îl pun în practică. Când nu pot să priceapă o chestiune, ei sunt dispuși să caute adevărul, iar apoi fac orice corespunde acestuia. Caută voia lui Dumnezeu peste tot și în toate lucrurile, iar apoi o urmează în acțiunile lor. Poate există câteva domenii în care sunt nesăbuiți și trebuie să se doteze cu principiile adevărului, iar asta îi obligă să crească în mod constant. A experimenta în acest fel înseamnă că pot deveni oameni cinstiți, înțelepți și că se pot conforma în totalitate voii lui Dumnezeu. Dar oamenii înșelători nu sunt așa. Ei trăiesc conform unor firi satanice, demonstrându-și corupția, dar temându-se, în același timp, că alții ar putea afla ceva ce să folosească împotriva lor, când fac acest lucru. Așa că folosesc șiretlicuri necinstite și înșelătoare, drept răspuns. Se tem de un moment când totul va fi dezvăluit, deci folosesc toate mijloacele posibile pentru a născoci minciuni și pentru a le ascunde, iar când apare o discrepanță, spun mai multe minciuni, pentru a o justifica. Mereu mint și-și ascund minciunile – nu este acesta un mod de viață epuizant? Își frământă mereu creierii pentru a născoci minciuni și pentru a le ascunde. Este mult prea solicitant. De aceea, oamenii înșelători, care își petrec zilele născocind minciuni și ascunzându-le, au vieți atât de epuizante și de dureroase! Totuși, pentru oamenii cinstiți, este altfel. Ca persoană cinstită, nu ai la fel de multe de luat în considerare, atunci când vorbești și când acționezi. În majoritatea cazurilor, o persoană cinstită poate pur și simplu să vorbească sincer. Abia când o chestiune specifică le atinge în treacăt interesele, își pun mai mult mintea la contribuție – poate că mint puțin, ca să-și protejeze interesele, ca să-și păstreze vanitatea și mândria. Minciunile de acest fel sunt limitate, deci pe oamenii cinstiți nu-i epuizează atât de mult să vorbească și să acționeze. Intențiile oamenilor înșelători sunt mult mai complicate decât ale oamenilor cinstiți. Considerentele lor au prea multe fațete: ei trebuie să-și ia în calcul prestigiu, reputația, profitul și statutul propriu; și trebuie să-și protejeze interesele – toate acestea, fără să-i lase pe ceilalți să vadă vreun defect și fără să se dea de gol, deci trebuie să-și frământe creierii pentru a născoci minciuni. În plus, oamenii înșelători au dorințe mari, exagerate și multe pretenții. Trebuie să născocească moduri de a-și atinge scopurile, deci trebuie să continue să mintă și să trișeze și, când spun mai multe minciuni, trebuie să ascundă mai multe minciuni. De aceea, viața unei persoane înșelătoare este cu atât de mult mai epuizantă și mai dureroasă decât cea a unei persoane cinstite. Unii oameni sunt relativ cinstiți. Dacă pot să urmărească adevărul, să reflecteze asupra lor, indiferent ce minciuni au spus, să recunoască șiretlicurile pe care le-au făcut, oricare ar fi fost acestea, privindu-le în lumina cuvintelor lui Dumnezeu, pentru a le analiza atent și a le înțelege, iar apoi, schimbându-le, atunci vor fi capabili să se elibereze de mare parte din minciunile și șiretlicurile lor, în nu mai mult de câțiva ani. Atunci, ei vor fi devenit persoane care sunt în esență cinstite. A trăi în acest fel nu numai că îi eliberează de multă durere și epuizare, dar le și aduce liniște și fericire. Sub multe aspecte, ei vor fi liberi de constrângerile prestigiului, profitului, statutului, vanității și mândriei și vor trăi în mod firesc o viață descătușată și eliberată. Însă oamenii înșelători au mereu motive ascunse în spatele discursului și acțiunilor lor. Ei născocesc tot soiul de minciuni pentru a-i ademeni și a-i păcăli pe ceilalți și, de îndată ce sunt expuși, se gândesc la modalități de a-și ascunde minciunile. Chinuiți în multe feluri, și ei simt că viețile lor sunt epuizante. Este suficient de epuizant pentru ei să spună atât de multe minciuni în fiecare situație cu care se confruntă, iar să trebuiască, după aceea, să ascundă acele minciuni este și mai epuizant. Tot ce spun ei este menit a îndeplini un scop, așa că ei cheltuiesc multă energie mentală pe fiecare cuvânt pe care-l rostesc. Iar când au terminat de vorbit, se tem că i-ai ghicit, deci trebuie să-și frământe creierii și pentru a-și ascunde minciunile, explicându-ți insistent lucruri, încercând să te convingă că nu te mint sau nu te înșeală, că sunt persoane bune. Oamenii înșelători sunt capabili să facă aceste lucruri. Dacă doi oameni înșelători sunt împreună, sigur vor apărea intrigi, conflicte și uneltiri. Disputele nu se vor sfârși niciodată, ducând la o ură tot mai profundă, iar ei vor deveni cei mai mari dușmani. Dacă ești o persoană cinstită cu o persoană înșelătoare, aceste comportamente cu siguranță te vor scârbi. Dacă acționează așa doar din când în când, vei spune că toți oamenii au o fire coruptă și că sunt greu de evitat astfel de lucruri. Dar dacă acționează așa tot timpul, vei fi foarte scârbit și dezgustat de aceste metode; vei fi dezgustat de acea latură a lor și de intențiile pe care le au. Când vei deveni atât de dezgustat, vei fi capabil să-i disprețuiești și să-i respingi. Acesta este un lucru foarte normal. Nu se poate interacționa cu ei, decât dacă se pocăiesc și arată câteva schimbări.

Ce spuneți – nu este epuizantă viața pentru oamenii înșelători? Ei își petrec tot timpul spunând minciuni, apoi spunând și mai multe minciuni pentru a le acoperi și apelând la șiretlicuri. Își provoacă singuri această epuizare. Ei știu că a trăi astfel este epuizant – așadar, de ce ar mai vrea să fie înșelători, nedorindu-și să fie cinstiți? V-ați gândit vreodată la întrebarea asta? Aceasta este o consecință a faptului că oamenii sunt păcăliți de naturile lor satanice; îi împiedică să scape de acest fel de viață, de acest tip de fire. Oamenii sunt dispuși să accepte să fie păcăliți în acest fel și să trăiască așa; nu vor să practice adevărul și să meargă pe calea luminii. Tu crezi că a trăi așa este epuizant și că a se purta astfel nu este necesar – dar oamenii înșelători cred că este absolut necesar. Ei cred că dacă nu fac așa, asta ar face să fie umiliți, că ar dăuna imaginii, reputației și intereselor proprii și că ar pierde prea mult. Ei prețuiesc aceste lucruri, își prețuiesc imaginea, reputația și statutul propriu. Aceasta este adevărata față a oamenilor care nu iubesc adevărul. Pe scurt, când oamenii nu sunt dispuși să fie cinstiți sau să practice adevărul este din cauză că nu iubesc adevărul. În inimile lor, ei prețuiesc lucruri precum reputația și statutul, le place să urmeze tendințele lumești și să trăiască sub influența Satanei. Aceasta este o problemă a naturii lor. Există oameni, în prezent, care au crezut în Dumnezeu mulți ani, care au auzit multe predici și știu ce înseamnă să crezi în Dumnezeu. Dar ei tot nu practică adevărul și nu s-au schimbat deloc – oare de ce? Este din cauză că nu iubesc adevărul. Chiar dacă înțeleg un pic din adevăr, tot nu sunt capabili să-l pună în practică. Pentru astfel de oameni, indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, va fi în zadar. Pot fi mântuiți oamenii care nu iubesc adevărul? Este absolut imposibil. Să nu iubești adevărul este o problemă cu inima ta, cu natura ta. Nu poate fi rezolvată. Dacă un om poate sau nu să fie mântuit în credința lui depinde în principal de măsura în care acesta iubește sau nu adevărul. Doar cei care iubesc adevărul îl pot accepta; doar ei pot îndura greutăți și pot plăti un preț de dragul adevărului și doar ei se pot ruga lui Dumnezeu și se pot baza pe El. Doar ei pot să caute adevărul și să reflecteze și să se cunoască prin experiențele lor, să aibă curajul de a se lepăda de trup și să dobândească practica adevărului și supunerea față de Dumnezeu. Doar cei care iubesc adevărul pot să-l urmărească în acest fel, să pășească pe calea mântuirii și să obțină aprobarea lui Dumnezeu. Nu există o altă cale, în afară de aceasta. Celor care nu iubesc adevărul le este foarte greu să-l accepte. Asta fiindcă, prin naturile lor, le este lehamite de adevăr și-l urăsc. Dacă ar vrea să înceteze să I se împotrivească lui Dumnezeu sau să nu mai facă rău, le-ar fi foarte dificil să facă asta, fiindcă ei sunt ai Satanei și deja au devenit diavoli și dușmani ai lui Dumnezeu. Dumnezeu mântuiește omenirea, El nu mântuiește diavoli și nici pe Satana. Unii oameni pun întrebări precum: „Eu chiar înțeleg adevărul. Doar că nu-l pot pune în practică. Ce ar trebui să fac?” Acesta este cineva care nu iubește adevărul. Dacă cineva nu iubește adevărul, atunci nu-l poate pune în practică nici măcar dacă-l înțelege, fiindcă în inima lui, el nu este dispus să o facă și nu îi place adevărul. O astfel de persoană nu poate fi mântuită. Unii oameni spun: „Mi se pare că pierzi mult fiind o persoană cinstită, deci nu vreau să fiu așa. Oamenii înșelători nu pierd niciodată – ba chiar trag foloase, profitând de ceilalți. Deci aș prefera să fiu o persoană înșelătoare. Nu sunt dispus să-i las pe ceilalți să-mi afle treburile personale, să-i las să se lămurească în legătură cu mine sau să mă înțeleagă. Soarta mea ar trebui să fie în mâinile mele.” Atunci, te rog – încearcă asta și vezi. Vezi cu ce fel de final te alegi; vezi cine ajunge în iad și cine este pedepsit, în final.

Sunteți dispuși să fiți cinstiți? Ce plănuiți să faceți după ce ascultați aceste părtășii? Cu ce veți începe? (Voi începe prin a nu minți.) Acesta este modul corect de a practica, dar nu este ușor să nu minți. Există adesea intenții la baza minciunilor oamenilor, dar unele minciuni nu au nicio intenție la bază și nici nu sunt plănuite în mod deliberat. În schimb, ele sunt spuse în mod firesc. Minciunile de acest fel sunt ușor de înlăturat; minciunile cu intenții la bază sunt cele greu de înlăturat. Asta fiindcă aceste intenții vin din natura ta și reprezintă șiretlicurile Satanei și sunt intenții pe care oamenii le aleg în mod voit. Dacă cineva nu iubește adevărul, va fi incapabil să se lepede de trup – deci ar trebui să se roage lui Dumnezeu, să se bazeze pe El și să caute adevărul, pentru a rezolva problema. Dar mințitul nu poate fi înlăturat dintr-o dată. Se va repeta cu câte o ocazie, ba chiar cu mai multe. Aceasta este o situație normală și, atât timp cât înlături absolut toate minciunile pe care le spui și continui să faci acest lucru, va veni și ziua în care le vei fi înlăturat pe toate. Înlăturarea mințitului este un război prelungit: când spui o minciună, reflectează asupra ta și apoi roagă-te lui Dumnezeu. Când mai spui una, reflectează asupra ta și roagă-te din nou lui Dumnezeu. Cu cât te rogi mai mult lui Dumnezeu, cu atât îți vei urî mai mult firea coruptă și cu atât îți vei dori mai mult să practici adevărul și să-l trăiești. Astfel, vei avea puterea de a abandona minciunile. După o perioadă de astfel de experiență și practică, vei fi capabil să vezi că minciunile tale au devenit mult mai puține, că trăiești într-o tihnă mult mai mare și că nu mai ai nevoie să minți sau să-ți acoperi minciunile. Deși poate că nu vorbești mult, zilnic, fiecare propoziție va veni din inimă și va fi adevărată, cu foarte puține minciuni. Cum te vei simți trăind așa? Nu te vei simți descătușat și eliberat? Firea ta coruptă nu te va guverna și nu vei fi constrâns de ea și cel puțin vei începe să vezi rezultatele practicii de a fi o persoană cinstită. Firește, când întâlnești ocazii speciale, poate că uneori mai lași să scape o mică minciună. Poate sunt momente când te confrunți cu vreun pericol sau vreun soi de problemă, sau vrei să-ți menții siguranța, momente în care nu te poți abține să minți. Totuși, trebuie să reflectezi asupra acestui lucru, să-l înțelegi și să rezolvi problema. Ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să spui: „Încă există minciuni și șiretlicuri în mine. Fie ca Dumnezeu să mă mântuiască de firea mea coruptă, o dată pentru totdeauna.” Când practici intenționat înțelepciunea, nu se consideră o dezvăluire a corupției. Asta trebuie să experimentezi, ca să fii o persoană cinstită. În acest mod, minciunile tale vor deveni chiar mai puține. Azi, spui zece minciuni, mâine s-ar putea să spui nouă, după aceea vei spune opt. Mai târziu, vei spune doar două sau trei. Vei spune tot mai mult adevărul și practica ta de a fi o persoană cinstită se va apropia din ce în ce mai mult de voia lui Dumnezeu, de cerințele și standardele Lui – și ce bine va fi! Ca să practici onestitatea, trebuie să ai o cale și trebuie să ai un țel. Mai întâi, rezolvă problema de a spune minciuni. Trebuie să cunoști esența care stă în spatele faptului că spui aceste minciuni. Trebuie și să analizezi ce intenții și ce motive te împing să spui aceste minciuni, de ce ești posedat de astfel de intenții și care este esența lor. Când ai clarificat toate aceste probleme, vei fi redresat total problema mințitului și când ți se întâmplă ceva, vei avea principii de practică. Dacă vei continua cu o asemenea practică și experiență, atunci cu siguranță vei vedea rezultate. Într-o zi, vei spune: “Este simplu să fii cinstit. Să fii înșelător este atât de epuizant! Nu mai vreau să fiu o persoană înșelătoare, să trebuiască mereu să mă gândesc la ce minciuni să mai spun și la cum să-mi acopăr minciunile. Este ca și cum aș fi o persoană cu o boală mintală, vorbind în contradicții – cineva care nu merită să fie numit ‘ființă umană! O astfel de viață este atât de obositoare și nu mai vreau să trăiesc așa!” În acel moment, vei avea o șansă de a fi cu adevărat sincer și asta va dovedi că ai început să faci progrese spre a deveni o persoană cinstită. Acesta este un progres major. Sigur, poate că unii dintre voi, atunci când veți începe să practicați, veți fi îngroziți după ce veți rosti cuvinte cinstite și vă veți destăinui. Fața vi se va înroși, vă veți simți rușinați și vă veți teme că ceilalți vor râde de voi. Ce ar trebui să faceți atunci? Tot trebuie să vă rugați lui Dumnezeu și să-I cereți să vă dea putere. Spune: “Dumnezeule, vreau să fiu o persoană cinstită, dar mă tem că oamenii vor râde de mine atunci când spun adevărul. Te rog să mă salvezi din constrângerea firii mele corupte; lasă-mă să trăiesc conform cuvintelor Tale și să fiu descătușat și eliberat.” Când te rogi astfel, în inima ta va fi și mai multă lumină și îți vei spune: „Este bine să pun asta în practică. Astăzi, am practicat adevărul. În sfârșit, am fost și eu, o dată, o persoană cinstită.” În timp ce te rogi așa, Dumnezeu te va luminat. El va lucra în inima ta și te va mișca, permițându-ți să prețuiești cum este să fii o persoană cinstită. Acesta este modul în care adevărul trebuie pus în practică. Chiar la început, nu vei avea o cale, dar, căutând adevărul, vei găsi una. Când oamenii încep să caute adevărul, nu au neapărat credință. Le este greu oamenilor să nu aibă o cale, dar odată ce înțeleg adevărul și au o cale de practică, inimile lor se bucură de ea. Dacă sunt capabili să practice adevărul și să se poarte conform principiilor, inimile lor vor găsi alinare, iar ei vor dobândi libertate și eliberare. Dacă ai o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, vei fi capabil să vezi clar toate lucrurile din această lume; inima ta va fi iluminată, iar tu vei avea o cale. Atunci, vei obține o eliberare și o descătușare completă. În acel moment, vei înțelege ce înseamnă să pui adevărul în practică, să-L mulțumești pe Dumnezeu și să fii o persoană reală – și astfel, vei fi pe calea cea dreaptă în credința ta în Dumnezeu.

Toamnă, 2007