La ultima întâlnire am discutat despre faptul că, pe lângă faptul că antihriștii controlează inimile oamenilor, ei controlează și finanțele bisericii. Care au fost punctele principale despre care am discutat? (Am vorbit despre două puncte principale: primul punct a fost prioritizarea posesiei și a folosirii proprietății bisericii de către ei, iar al doilea punct a fost risipirea, delapidarea, împrumutul, folosirea în mod fraudulos și furtul jertfelor.) Am avut părtășie despre aceste două puncte principale. Astăzi vom avea părtășie despre cel de-al paisprezecelea punct al diferitelor manifestări ale antihriștilor, faptul că ei tratează casa lui Dumnezeu ca pe propriul lor domeniu. În ceea ce privește acest punct, haideți să ne vedem care dintre manifestările antihriștilor dovedesc că au esența unui antihrist. Tratează casa lui Dumnezeu ca pe propriul lor domeniu. La suprafață, acești doi termeni – „casa lui Dumnezeu” și „propriul domeniu” – nu dau nicio indicație cu privire la ceea ce pot face antihriștii răi. Faptul că spunem că „antihriștii tratează casa lui Dumnezeu ca pe propria lor casă” nu dă nicio indicație exterioară cu privire la ce se referă acest termen, „casă”, dacă este ceva pozitiv sau negativ, dacă este folosit ca un compliment sau în mod peiorativ. Dar oare înlocuirea termenului „casă” cu „propriul domeniu” sugerează că există anumite probleme? În primul rând, ce ne spune expresia „propriul domeniu”? (Antihriștii vor să aibă ultimul cuvânt.) Ce altceva? (Tratează casa lui Dumnezeu ca pe propria lor sferă de influență, ocupându-se de acoliți și de oamenii din propria casă, iar apoi obținând controlul asupra bisericii.) Aceasta este, de asemenea, o manifestare a antihriștilor. Altceva? Indică semnificația superficială a acestei propoziții faptul că aceasta este sfera de influență a antihriștilor, că acesta este locul în care își exercită puterea și dețin controlul, locul în care totul este controlat, monopolizat și ținut în frâu de către antihriști, locul în care antihriștii iau deciziile? (Da.) Putem interpreta că această propoziție are o astfel de semnificație pentru că, în discuțiile anterioare despre diferitele manifestări ale antihriștilor, am avut multă părtășie despre disecarea și expunerea esenței antihriștilor. Cele mai importante din aceste manifestări sunt încercările antihriștilor de a-i controla pe oameni și de a-și exercita puterea – deși, desigur, există și diverse alte manifestări.

Așadar, acum că am avut părtășie despre sensul general al exercitării „domeniului personal” de către antihriști, haideți să avem părtășie despre ce se înțelege exact prin „casa lui Dumnezeu”. Aveți idee ce este casa lui Dumnezeu – puteți oferi o definiție exactă a acesteia? Un grup de frați și surori adunați laolaltă – este aceasta casa lui Dumnezeu? O adunare sau o întrunire de oameni care Îi urmează pe Hristos și pe Dumnezeu este considerată casa lui Dumnezeu? Este considerată casă a lui Dumnezeu o adunare care include și conducători ai bisericii, diaconi și diverși lideri de echipe? (Nu.) Ce anume este casa lui Dumnezeu? (Doar biserica în care domnește Hristos este casa lui Dumnezeu.) (Doar o adunare de oameni care consideră cuvintele lui Dumnezeu drept principii de practică poate fi considerată casa lui Dumnezeu.) Sunt corecte aceste două definiții? Nu puteți explica. Chiar și după toate predicile pe care le-ați auzit, nu puteți oferi o definiție atât de simplă. Evident, nu aveți obiceiul de a lua în serios acești termeni și acest vocabular spiritual și de a le acorda atenția cuvenită. Cât de neglijenți sunteți! Așadar, gândiți-vă bine! Ce este, mai exact, casa lui Dumnezeu? Dacă este definită teoretic, casa lui Dumnezeu este un loc în care domnește adevărul, o adunare de oameni ale căror principii de practică sunt cuvintele lui Dumnezeu. În acest caz, faptul că antihriștii tratează casa lui Dumnezeu ca pe domeniul personal este o problemă; ei tratează adunarea fraților și surorilor care Îl urmează pe Dumnezeu ca pe sfera lor personală de influență, ca pe locul unde își exercită puterea și ca pe obiectul asupra căruia își exercită puterea. Acesta este sensul literal care poate fi desprins din faptul că antihriștii tratează casa lui Dumnezeu ca pe domeniul personal. Indiferent de unghiul din care explici sau privești acest lucru, faptul că antihriștii tratează casa lui Dumnezeu ca pe domeniul personal le arată natura-esență, aceea de a încerca să-i inducă în eroare și să-i controleze pe oameni și să dețină puterea absolută. Casa lui Dumnezeu este locul în care Dumnezeu lucrează și vorbește, în care Dumnezeu îi mântuie pe oameni, unde aleșii lui Dumnezeu experimentează lucrarea Lui, sunt purificați și obțin mântuirea, unde voia și intențiile lui Dumnezeu pot fi îndeplinite fără obstacole și unde planul de gestionare al lui Dumnezeu poate fi pus în aplicare și îndeplinit. În concluzie, casa lui Dumnezeu este locul unde Dumnezeu deține puterea, unde domnesc cuvintele lui Dumnezeu și adevărul; nu este locul în care orice individ își exercită puterea, își conduce propria operațiune sau își îndeplinește propriile dorințe sau planuri mărețe. Cu toate acestea, ceea ce fac antihriștii este exact împotriva a ceea ce vrea Dumnezeu: nu acordă atenție și nu iau în considerare ceea ce vrea să facă Dumnezeu, nu le pasă dacă spusele lui Dumnezeu sunt duse la îndeplinire în rândul oamenilor, nici dacă spusele Lui și adevărurile-principii pot fi înțelese, practicate și experimentate de oameni; se gândesc doar dacă au statut, putere și ultimul cuvânt; dacă intențiile, ideile și dorințele lor pot fi realizate în rândul oamenilor. Adică, în sfera lor de influență, câți oameni le ascultă cuvintele și se supun lor și ce fel de imagine, reputație și autoritate au – acestea sunt exact lucrurile-cheie pe care încearcă să le gestioneze și la care țin cel mai mult în inimile lor. Dumnezeu vorbește și lucrează printre oameni, îi mântuie, îi conduce și le poartă de grijă, îi îndrumă să vină înaintea lui Dumnezeu, înțelegându-I intențiile, intrând pas cu pas în adevărul-realitate și ajungând treptat la supunerea față de Dumnezeu. Tot ceea ce fac antihriștii este exact contrar acestui lucru. Dumnezeu îi îndrumă pe oameni să vină înaintea Lui, însă antihriștii se iau la întrecere cu Dumnezeu pentru acești oameni și încearcă să îi aducă înaintea lor. Dumnezeu îi călăuzește pe oameni să intre în adevărul-realitate, să-I înțeleagă intențiile și să se supună pas cu pas stăpânirii lui Dumnezeu; antihriștii încearcă să-i controleze pe oameni pas cu pas, să le capteze mișcările și să îi aducă ferm sub propria lor putere. În concluzie, tot ceea ce fac antihriștii este cu scopul de a-i transforma pe adepții lui Dumnezeu în adepții lor; după ce îi aduc sub puterea lor pe acei oameni confuzi, care nu urmăresc adevărul, fac un pas mai departe și încearcă prin toate mijloacele să îi cucerească pe cei care sunt capabili să Îl urmeze pe Dumnezeu și să își îndeplinească datoria cu loialitate sub puterea lor, determinându-i pe toți cei din biserică să asculte ce spun ei și făcându-i să trăiască, să acționeze, să se comporte și să facă totul conform dorințelor antihriștilor, astfel încât să ajungă să asculte tot ceea ce spun ei, să asculte de dorințele și de cerințele lor. Ceea ce înseamnă că orice Își dorește Dumnezeu să facă, orice efect Își dorește să obțină, acesta este și rezultatul pe care antihriștii își doresc să-l obțină. Rezultatul pe care-și doresc să-l obțină nu este să-i facă pe oameni să vină înaintea lui Dumnezeu și să se închine Lui, ci să vină înaintea lor și să li se închine. În linii mari, odată ce antihriștii au puterea, încearcă să controleze fiecare persoană și fiecare lucru din sfera lor de influență, încearcă să controleze orice sferă pot, încearcă să facă din biserică, din casa lui Dumnezeu și din cei care Îl urmează pe Dumnezeu sfera în care își exercită puterea și în care pot domni. Adică, Dumnezeu îi conduce pe oameni înaintea Sa, în timp ce antihriștii îi induc în eroare pe oameni și, de asemenea, vor să îi conducă pe acei oameni înaintea lor. Scopul antihriștilor în toate acestea este de a-i face pe adepții lui Dumnezeu adepții lor, de a transforma casa lui Dumnezeu și biserica în propria lor casă. Din moment ce antihriștii au aceste motivații și această esență, ce manifestări și comportamente specifice indică faptul că acești antihriști sunt antihriști, că sunt dușmanii lui Dumnezeu, că sunt demoni și satane ostile lui Dumnezeu și adevărului? În continuare, vom diseca în mod concret ce fel de manifestări și abordări specifice pe care le au antihriștii dovedesc faptul că tratează casa lui Dumnezeu ca pe domeniul personal.

I. Antihriștii monopolizează puterea

Prima manifestare a modului în care antihriștii tratează casa lui Dumnezeu ca pe domeniul personal este una despre care am avut adesea părtășie și este o manifestare esențială unică pentru antihriști: iubesc statutul mai mult decât orice. De ce iubesc statutul cel mai mult? Ce reprezintă statutul? (Putere.) Așa este – aceasta este cheia. Numai cu statutul pot avea putere și numai cu puterea pot face cu ușurință lucruri; numai cu puterea pot spera ca diversele lor dorințe, ambiții și scopuri să se realizeze și să devină realitate. Deci, antihriștii sunt foarte vicleni, sunt foarte perspicace în astfel de chestiuni; dacă vor să facă din casa lui Dumnezeu domeniul personal, trebuie mai întâi să monopolizeze puterea. Aceasta este o manifestare evidentă. Care dintre antihriștii pe care i-ați întâlnit, de care ați auzit sau pe care i-ați văzut cu ochii voștri, nu a încercat să monopolizeze puterea? Indiferent de mijloacele pe care le folosesc, fie prin faptul că sunt alunecoși și vicleni, fie prin faptul că sunt, în aparență, echilibrați și geniali, fie prin folosirea unor mijloace mai parșive și deosebit de infame, fie prin violență, antihriștii au un singur scop: să dețină statut și apoi să își exercite puterea. Astfel, primul lucru despre care vreau să am părtășie este că, înainte de toate, antihriștii încearcă să monopolizeze puterea. Dorința de putere a antihriștilor o depășește pe cea a oamenilor normali; o depășește pe cea a oamenilor obișnuiți cu o fire coruptă. Oamenii obișnuiți cu o fire coruptă vor doar ca ceilalți să îi aprecieze, să aibă o părere bună despre ei; le place să fie în avantaj atunci când vorbesc, dar nu sunt atât de îndurerați dacă nu au parte de putere și de venerare din partea oamenilor; se pot descurca indiferent dacă o au sau nu; au o oarecare afecțiune și dorință pentru putere, dar nu la nivelul antihriștilor. Și care este acest nivel? Fără putere, ei sunt într-o stare constantă de anxietate, nu-și pot găsi liniștea, suferă din cauză că mănâncă și dorm puțin, fiecare zi pare să aducă doar plictiseală și neliniște, iar în inimile lor simt că parcă ar exista ceva ce nu reușesc să realizeze și, de asemenea, ca și cum ar fi ratat ceva. Oamenii corupți obișnuiți sunt fericiți că au putere, dar nu sunt prea supărați de lipsa ei; se pot simți puțin dezamăgiți, dar sunt, de asemenea, mulțumiți să fie persoane comune. Dacă antihriștii trebuie să fie obișnuiți, nu pot supraviețui, nu pot merge mai departe, este ca și cum și-ar fi pierdut direcția și scopul vieții, nu știu cum să-și continue drumul, viața, înainte. Simt că doar cu statut, viața le este plină de lumină, doar cu statut și putere devine glorioasă, pașnică și fericită. Nu se deosebește oare acest lucru de oamenii normali? Odată ce au statut, antihriștii devin neobișnuit de entuziasmați. Ceilalți văd acest lucru și se gândesc: de ce sunt ei diferiți de înainte? De ce sunt atât de radianți și strălucitori? De ce sunt atât de fericiți? Întrebând, se dovedește că acest lucru se datorează faptului că au statut, au putere, au ultimul cuvânt, pot face pe șefii în fața oamenilor, își pot exercita puterea, au prestigiu și adepți. Ceva se schimbă în perspectiva mentală a antihriștilor atunci când au statut și putere.

Dorința antihriștilor pentru putere indică faptul că esența lor nu este una obișnuită; nu este o fire coruptă comună. Astfel, indiferent în mijlocul cui se află, antihriștii vor încerca să găsească o modalitate de a ieși în evidență, de a se da în spectacol, de a-și face reclamă, de a-i face pe toți să le vadă meritele și virtuțile și să le acorde atenție și de a-și asigura o anumită poziție în biserică. Atunci când au loc alegeri în biserică, antihriștii simt că a sosit ocazia lor. Șansa de a-și face publicitate, de a-și transforma dorințele în realitate, de a-și satisface dorințele, este aici. Fac tot ce pot pentru a fi aleși conducători, fac tot ce pot pentru a obține putere, crezând că obținerea puterii le va ușura realizarea lucrurilor. De ce va fi mai ușor? Atunci când antihriștii nu au putere, este foarte posibil să nu le poți descoperi ambițiile, dorințele și esența din aspectul lor exterior, deoarece le ascund și se prefac, astfel încât să nu îi poți vedea așa cum sunt. Dar care este primul lucru pe care îl fac odată ce obțin statut și au putere? Încearcă să își consolideze statutul, să-și extindă și să-și consolideze puterea din mâinile lor. Ce metode folosesc pentru a-și consolida puterea și a-și întări statutul? Antihriștii au multe mijloace; nu ar rata o astfel de ocazie, nu ar face nimic atunci când au preluat deja puterea. Pentru ei, sosirea unei astfel de oportunități este un moment de mare fericire, precum și un moment în care își pun la bătaie viclenia și își valorifică pe deplin abilitățile. După ce este ales, un antihrist își cercetează mai întâi familia și rudele directe, verificând cine este înrudit cu el, cine îi este apropiat, cine se înțelege bine cu el și vorbește aceeași limbă. Verifică, de asemenea, cine este integru, cine nu îi va lua partea, cine îl raportează dacă face ceva care contravine regulilor și principiilor casei lui Dumnezeu – aceștia sunt cei pe care îi va elimina. După ce îi verifică, se gândește: „Majoritatea rudelor mele au o relație bună cu mine, ne înțelegem bine, vorbim aceeași limbă; dacă devin subordonații mei și mă pot folosi de ei, nu-mi va crește cumva influența? Iar acest lucru nu-mi va stabiliza statutul în cadrul bisericii? Așa cum se spune: «Să-i promovezi pe cei capabili fără să eviți rudele.» Toți oficialii care nu cred trebuie să se bazeze pe prietenii și asociații lor apropiați pentru a-i ajuta – este o idee bună că, acum, că sunt oficial, trebuie să fac la fel. În primul rând, trebuie să-mi promovez rudele. Soția și copiii mei sunt de la sine înțeleși; primul lucru pe care îl voi face este să le aranjez niște posturi. Ce va face soția mea? Să aibă grijă de ofrandele din biserică este un rol vital și important – puterea financiară trebuie să fie în mâinile noastre, numai atunci voi putea cheltui banii liber și ușor. Acești bani nu pot fi încredințați unei persoane din exterior; în acest caz, vor fi ai lor până la urmă, iar cheltuielile vor fi monitorizate și controlate, ceea ce nu este convenabil. Persoana care gestionează în prezent conturile este de partea mea? Pare în regulă la exterior, dar cine știe ce gândește în sinea ei. Nu, trebuie să găsesc o modalitate de a o înlocui și de a o lăsa pe soția mea să gestioneze conturile.” Antihristul discută despre asta cu soția sa, care spune: „Este grozav! Acum, că ești conducătorul bisericii, nu-i așa că ai ultimul cuvânt în ceea ce privește ofrandele bisericii? Tu decizi cine se ocupă de ele.” Antihristul spune: „În acest moment, însă, nu există nicio modalitate bună de a scăpa de persoana care gestionează în prezent conturile.” Soția lui se gândește puțin și spune: „Nu ar fi ușor? Să spunem că își face treaba de prea mult timp. Asta e rău; ar putea exista datorii neplătite, conturi murdare sau fapte de corupție. Greșelile se comit ușor atunci când i se încredințează cuiva ceva de mult timp; pe măsură ce trece timpul, simte că are capital și nu mai ascultă de ceilalți. În plus, persoana care gestionează conturile este destul de în vârstă, se încurcă ușor și uită adesea lucruri. Dacă va exista vreodată vreo neglijență, aceasta va duce la pierderi. Este un rol foarte important – trebuie să fie înlocuită.” Și cine ar trebui să spună că trebuie să fie înlocuită? Orice discuție despre înlocuirea acestei persoane nu poate veni din gura lui, ca lider al bisericii; frații și surorile trebuie lăsați să o propună singuri pe soția antihristului. Odată ce soția sa a făcut propunerea, ofrandele bisericii îi sunt încredințate acesteia. Dar principiul bisericii spune că păstrarea ofrandelor nu poate fi asigurată de o singură persoană, ci în comun, de două sau trei persoane, fapt care face să se evite ca o singură persoană să exploateze o chichiță și să deturneze finanțele casei lui Dumnezeu. Astfel, antihristul o recomandă pe verișoara sa să participe la păstrarea ofrandelor, spunând că este o persoană care crede de mult timp în Dumnezeu, că a făcut multe ofrande, că se bucură de o bună reputație și că poate fi de încredere. Toată lumea zice: „Aceste două persoane sunt rudele tale. Trebuie să fie implicată și o persoană din afara familiei tale.” Astfel, antihristul recomandă o soră bătrână și confuză pentru a ajuta la gestionarea și controlul finanțelor. În primul rând, antihristul aduce finanțele sub controlul familiei sale, după care familia sa guvernează în mod specific modul în care sunt cheltuiți acești bani, intrările și ieșirile specifice – controlul asupra tuturor acestor lucruri este în mâinile sale.

După ce a monopolizat puterea financiară și a controlat proprietatea, și-a atins antihristul scopul? Nu încă. Ceea ce contează cel mai mult este să-i controleze pe supervizorii diferitelor lucrări bisericești, să-i facă să fie de partea sa și să dea ordinele. Acest lucru, consideră antihristul, este ceea ce contează cel mai mult; se referă la măsura în care oamenii din fiecare echipă inferioară fac ceea ce spune el și dacă puterea sa pătrunde până la cele mai joase niveluri. Deci cum face acest lucru? Introduce reforme radicale. În primul rând, are părtășie și spune că în lucrarea fiecărei echipe inițiale au fost nereguli. Anumite probleme au apărut cu echipa de editare video, de exemplu, iar antihristul spune: „Supervizorul a cauzat aceste probleme. Aceste neglijențe uriașe în lucrarea lor și problemele uriașe pe care le-a cauzat sunt dovada că supervizorul nu este la înălțimea funcției și ar trebui înlocuit; dacă nu se întâmplă asta, această lucrare nu poate fi făcută în mod corespunzător. Așadar, cine îl va înlocui? Vă gândiți la cineva – există vreun candidat? Din echipă, cine este cel mai bun la ceea ce face?” Toată lumea se gândește, iar cineva spune: „Există un frate care este foarte bun, dar nu știu dacă este potrivit.” Antihristul răspunde: „Dacă nu știi, nu poate fi ales. Îți voi recomanda eu pe cineva. Fiul meu – are 25 de ani și este absolvent de informatică, s-a specializat în efecte speciale și producție video. Este un nou credincios în Dumnezeu și nu urmărește prea mult adevărul, dar abilitățile lui profesionale sunt mai bune decât toate ale voastre. Este vreunul dintre voi profesionist?” Și toată lumea răspunde: „Nu suntem ceea ce ai numi profesioniști, dar ne facem datoria de mult timp și înțelegem principiile acestei lucrări a casei lui Dumnezeu. Oare el o face?” „Nu contează dacă nu înțelege; poate învăța.” Acest lucru pare bun pentru toată lumea și sunt de acord cu ceea ce spune el, toți consimțind să promoveze pe cine vrea el, și astfel acesta este un alt rol important controlat de antihrist. Apoi, antihristului îi trece prin cap că lucrarea de evanghelizare este importantă pentru casa lui Dumnezeu, iar supervizorul ei nu este de partea lui. Trebuie înlocuit. Cum să îl înlocuiască? Prin aceleași mijloace: să găsească greșeala. Antihristul spune: „Cum au decurs lucrurile cu potențialul beneficiar al Evangheliei de data trecută?” Cineva răspunde: „După ce a crezut timp de o lună, a auzit puțină propagandă negativă și și-a pus credința în asta, prin urmare nu a mai crezut.” Antihristul întreabă: „Cum a putut să nu mai creadă, așa, pur și simplu? S-a întâmplat din cauză că nu ați avut părtășie despre adevărul viziunilor în mod clar? Sau că ați fost leneși, v-ați temut de mediul advers și v-a fost frică să nu vă puneți în pericol, așa că nu ați avut părtășie despre lucruri în mod clar? Sau din cauză că nu v-ați preocupat prompt de ele? Sau ați eșuat să îl ajutați să își rezolve dificultățile?” Pune o grămadă de întrebări, una după alta. Și indiferent de răspunsul celorlalți sau de explicația pe care o dau, nu contează; antihristul insistă că supervizorul echipei de evanghelizare are prea multe probleme, defectele îi sunt prea grave, este iresponsabil și necalificat pentru slujbă, astfel îl concediază cu forța. Iar după ce a fost concediat, antihristul spune: „Sora cutare a mai răspândit Evanghelia și are, de asemenea, experiență – cred că ar fi bună.” Auzind acest lucru, oamenii spun: „Este sora ta mai mare! Poate că se pricepe la vorbe, dar umanitatea ei nu este bună. Are o reputație foarte proastă, nu poate fi folosită”, iar frații și surorile nu sunt de acord. Antihristul spune: „Dacă nu sunteți de acord, atunci echipa de evanghelizare va fi desființată. Nu trebuie să mai răspândiți Evanghelia, nu sunteți capabili să îndepliniți această datorie în mod corespunzător. Fie asta, fie alegeți un conducător de echipă potrivit, iar sora mea va fi adjunctul conducătorului de echipă!” Frații și surorile aleg pe cineva, iar antihristul este de acord cu reticență, cu condiția ca sora lui mai mare să fie lăsată să fie adjunct al conducătorului de echipă. După ce a obținut consensul astfel, tot ce poate să facă echipa de evanghelizare este să rămână pe loc.

Indiferent unde se află sau despre ce lucrare este vorba, antihriștii trebuie să își integreze acoliții, oamenii care sunt de partea lor. Odată ce devin conducători și dobândesc statut, primul lucru pe care îl fac antihriștii nu este să inspecteze modul în care membrii fiecărei echipe se descurcă în viața lor sau să afle cum le merge lucrarea sau cum pot fi rezolvate diferitele dificultăți pe care le-au întâmpinat cu lucrarea și dacă există probleme sau provocări nerezolvate; în schimb, se uită la situația personalului și la cine este șeful fiecărei echipe, cine este împotriva lor în fiecare echipă și ce persoane vor fi o amenințare la adresa statutului lor în viitor. Sunt destul de bine informați cu privire la aceste aspecte, dar nu întreabă niciodată despre situația lucrării bisericii. Nu întreabă niciodată despre starea fraților și surorilor, despre intrarea lor în viață sau despre cum decurge viața bisericii și vor să le pese chiar mai puțin. Dar sunt foarte conștienți de persoanele care conduc fiecare echipă: dacă sunt acoliții lor, dacă se înțeleg cu ei și dacă reprezintă o amenințare la adresa puterii sau statutului lor. Cunosc toate aceste detalii și le-au cercetat temeinic. În ceea ce privește pe oricine din grup este relativ integru și vorbește sincer, ei cred că ar trebui să se ferească de o astfel de persoană și să nu i se acorde niciun statut; cu toate acestea, îi favorizează pe cei care îi flatează, care știu cum să se dea pe lângă ei, care spun cuvinte plăcute, care-i atrag pe alți oameni și care pot urma indicații atunci când fac lucruri. Antihristul are o atitudine favorabilă față de ei și plănuiește să-i promoveze și să-i numească într-o poziție importantă. Se gândește chiar să-i ia cu el oriunde s-ar duce, asigurându-se că ascultă mai multe predici și ocupându-se de ei pentru a-i transforma în acoliții lui. În ceea ce-i privește pe cei din biserică care urmăresc adevărul, au simțul dreptății și îndrăznesc să vorbească sincer, care Îl preamăresc în mod constant pe Dumnezeu și Îi aduc mărturie, care nu se înclină în fața forțelor ticăloase, a statutului sau a autorității – in inima lui, antihristul se ferește de ei, îi detestă, îi discriminează și îi exclude. Cu toate acestea, pentru cei care îl flatează, în special membrii familiei lui, rudele lui îndepărtate, cei care se pot învârti în jurul lui sunt priviți ca oamenii lui și tratați ca membri ai familiei. Toți cei aflați sub puterea antihristului, care pot să se învârtească în jurul lui, să îi urmeze indicațiile și să primească indicații atunci când fac ceva și să îndeplinească lucrurile conform dorințelor lui – acești oameni nu au conștiință sau rațiune, umanitate și cea mai mică urmă de inimă cu frică de Dumnezeu. Sunt o adunătură de neîncrezători. Indiferent de lucrurile rele pe care le fac, antihristul îi hrănește, îi protejează și îi consideră ca pe propria familie, aducându-i sub puterea sa – în acest fel se formează domeniul antihristului.

Și cine face parte din domeniul personal al antihristului? În primul rând, antihristul este șeful, conducătorul, regele cu autoritate absolută, al cărui cuvânt nu poate fi pus la îndoială în acest domeniu. Oamenii înrudiți cu el prin sânge, familia sa apropiată, acoliții, amicii, fanii săi înrăiți, alții care îl urmează cu bucurie și primesc ordine de la el și alții care i se asociază cu plăcere și se alătură faptelor lui rele și cei care, indiferent de modul în care sunt reglementate rânduielile și decretele administrative ale casei lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce spun cuvintele lui Dumnezeu și de adevărurile-principii, cu bucurie lucrează până la epuizare pentru el, se riscă pentru el și trudesc pentru el – aceștia sunt membrii domeniului antihristului. Împreună, ei sunt adepții înfocați ai antihristului. Și ce fac toți acești membri ai domeniului antihristului? Își fac ei datoria și fiecare treabă conform reglementărilor și principiilor casei lui Dumnezeu? Fac ei cum cere Dumnezeu și Îi tratează cuvintele și adevărul ca pe cele mai înalte din toate principiile? (Nu.) Când există astfel de oameni în biserică, pot adevărul și cuvintele lui Dumnezeu să înainteze fără piedici? Nu numai că nu pot, dar din cauza tulburării, a inducerii în eroare și a sabotării din partea bandei antihristului, cuvintele lui Dumnezeu, adevărul pe care îl exprimă și cerințele pe care le are de la oameni nu pot fi duse la îndeplinire în biserică; nu pot fi implementate. Atunci când există domeniul antihristului, aleșii lui Dumnezeu nu pot avea o viață bisericească normală, nici nu își pot face datoria în mod normal, cu atât mai puțin nu pot face lucrurile în conformitate cu adevărurile-principii; fiecare lucrare din biserică este controlată de antihrist. Acolo unde acest lucru este într-o mai mică măsură, tulburarea antihristului provoacă haos, oamenii sunt într-o stare de anxietate, lucrarea nu progresează, iar oamenii nu știu cum să își facă bine treaba sau să își facă datoria în mod corespunzător; totul cade pradă haosului. În cazuri grave, toată lucrarea se oprește și nimeni nu arată nicio preocupare sau grijă. Chiar dacă unii oameni își pot da seama că există o problemă, nu pot discerne că această problemă este cauzată de antihrist; și ei sunt tulburați și dezorientați de acesta, neștiind cine are dreptate și cine nu; chiar dacă sunt unii care pot sesiza anumite probleme și vor să vorbească sau să se ocupe de lucrare, sunt incapabili să se ocupe de lucrare. Antihristul suprimă pe oricine încearcă să îl expună sau are simțul dreptății și încearcă să se ocupe el însuși de lucrare. Și până unde merge cu suprimarea lui? Dacă nu îndrăznești să scoți un sunet, dacă implori milă, dacă nu cutezi să-i informezi pe alții despre el, dacă nu îndrăznești să îl denunți la nivelurile superioare sau să aduci în discuție problemele legate de lucrarea lui, să comunici adevărul sau să rostești cuvântul „Dumnezeu”, atunci antihristul te va cruța. Dacă susții principiile și îl expui, va face tot posibilul să te pedepsească, va folosi toate mijloacele pentru a te condamna și a te suprima și chiar îi va instiga pe membrii domeniului lui, împreună cu alți nehotărâți și cu acei oameni care sunt cei mai lipsiți de curaj, lași și cărora le e frică de forțele antihristului, să te respingă și să te suprime. În cele din urmă, unii care au credință și statură mică vor fi îngenuncheați de antihrist. Și acest lucru îl face fericit pe antihrist; și-a atins scopul. Odată ce are puterea, pentru a o monopoliza și a-și asigura statutul, nu numai că dă toate posturile importante din biserică rudelor lui și celor care au o relație bună cu el, dar, în același timp, îi recrutează și pe alții care nu au nicio legătură cu el să le presteze servicii și să lucreze până la epuizare pentru el, scopul fiind acela de a-și păstra statutul în viitor, să aibă întotdeauna puterea în mâinile lui. În mintea lui, cu cât sunt mai mulți oameni în domeniul lui, cu atât forțele lui sunt mai mari și, prin urmare, puterea îi este mai mare. Și cu cât puterea îi este mai mare, cu atât se tem mai mult de el cei care i-ar putea rezista, care i-ar putea spune „nu” și care ar îndrăzni să îl expună. De asemenea, acești oameni devin din ce în ce mai rari. Cu cât oamenii se tem mai mult de el, cu atât mai mult capital are de luptat cu casa lui Dumnezeu și cu Dumnezeu; nu îi mai este frică de Dumnezeu și nu îi mai este teamă să fie tratat de casa lui Dumnezeu. Judecând după dorința de putere a antihristului, după ceea ce face cu ea și după diferitele sale comportamente, în esență, antihristul este un dușman al lui Dumnezeu; este o satană și un diavol.

Și ce face antihristul după ce își înființează propriul domeniu? Este el teribil de îngrijorat de modul în care merge lucrarea de evanghelizare a bisericii? Se preocupă sau se interesează de ea? Face doar un tur de inspecție, mecanic, trecând de ea superficial, rostind câteva cuvinte și nimic mai mult. Care este scopul vizitei lui de inspecție? Cu ce obiectiv pornește el în aceste călătorii de anvergură pentru a vedea ce fac frații și surorile? O face pentru că îi pasă de cum decurge intrarea lor în viață? Caută să vadă dacă cineva din sfera lui de influență are intenția de a i se împotrivi, dacă există cineva care îl privește întrebător, îndrăznește să îi spună „nu” sau cutează să nu cedeze și să nu facă ceea ce spun el; trebuie să vadă cu ochii lui, trebuie să cunoască personal situația. Acesta este un aspect. Mai mult, după ce antihristul își stabilește domeniul, se autoproclamă rege de drept și dacă spui că este un tiran, bătăușul orașului, liderul bandiților, nu îi pasă, atât timp cât are statut și putere. În sfera lui de influență, în domeniul lui, toată puterea este în mâinile sale, este singurul care trage sforile. În același timp, se bucură și de venerarea, admirația și stima din partea clicii lui, precum și de lingușeala, publicitatea și chiar de toate acele sentimente de superioritate și tratamentele speciale pe care le primește. Crezi că atunci când antihristul acaparează puterea o face doar pentru a vorbi de pe o poziție înaltă? O face doar pentru a-și satisface o astfel de dorință? Nu. El își dorește ceva substanțial: tot tratamentul care vine odată cu statutul și puterea de care se bucură în domeniul lui. Odată ce antihristul își stabilește domeniul, odată ce își are adepții înfocați, își petrece timpul într-un confort mai mare decât al împăraților antici. Nu trebuie să facă nimic: cu un cuvânt, dorința îi este îndeplinită; cu un cuvânt, lucrurile pe care le dorește îi sunt aduse. De exemplu, antihristul spune: „Este o vreme frumoasă astăzi; de ce mi-e atât de poftă de pui?” Înainte de prânz, cineva a făcut deja tocăniță de pui. În timpul mesei de prânz, antihristul spune: „Noi, credincioșii în Dumnezeu, nu putem bea alcool, dar ce ziceți de niște băuturi răcoritoare?” Auzind cuvintele conducătorului lor, adepții antihristului pun pe cineva să se ducă repede să cumpere băuturi răcoritoare. Nu primește tot ce vrea? Trebuie doar să întindă mâna, să deschidă gura, iar lucrurile îi vor fi aduse și toate dorințele i se vor împlini. Zilele lui trec în mare confort. Apoi antihristul spune: „Este frig astăzi. Cardiganul de anul trecut avea o gaură făcută de molii, este nepotrivit când îl port – nu arată bine. Nu știu unde este cardiganul de anul acesta.” Când cineva se oferă să-i cumpere mai multe cardigane, el spune că nu ar trebui să le cumpere cu lejeritate, că trebuie să se conformeze decenței sfinților, iar banii trebuie cheltuiți conform principiului. La scurt timp după ce spune acest lucru, cineva îi cumpără mai multe cardigane. După ce sosesc, antihristul simte că, dacă nu spune nimic, totul va părea deliberat, așa că spune: „Cine le-a cumpărat? Nu înseamnă asta o încălcare a principiilor? Nu m-ar pune pe mine de partea răului? Cine le-a cumpărat? O să-i dau banii.” Îi cere soției sale să scoată mai întâi niște bani din ofrandele bisericii și spune că îi va înapoia mai târziu, când va avea bani. În realitate, spune acest lucru la întâmplare; nu are absolut niciun plan de a-i plăti înapoi. Antihristul primește cu adevărat tot ce-și dorește, bucurându-se de tot, de-a gata. Și are în inimă vreun sentiment de reproș la adresa lui după ce se bucură de aceste lucruri? Are procese de conștiință? (Nu.) Cum ar putea să le aibă? Este exact ceea ce urmărește, este ce și-a dorit zi și noapte – cum ar putea să refuze? Acest avantaj nu poate fi irosit, dacă nu profită de el, atunci va expira și va fi în zadar; odată ce a profitat, va spune totuși ceva care sună frumos, astfel încât persoana care cheltuiește banii să o facă de bunăvoie și să nu îndrăznească să creadă ceva despre asta.

În propriul domeniu, antihriștii nu numai că primesc tot felul de tratamente și servicii speciale oferite de subordonații lor, dar îi și antrenează pe cei din domeniul lor să asculte în totalitate de ei. De exemplu, dacă un antihrist le cere tuturor să se trezească la ora cinci dimineața, atunci toți trebuie să se trezească înainte de ora cinci. Cei care se trezesc târziu vor avea de-a face cu emondarea – trebuie să urmărească privirile antihristului. În timpul meselor, nimeni nu îndrăznește să se așeze la masă până nu se așază el și, înainte să înceapă să folosească el bețișoarele, nimeni altcineva nu îndrăznește să o facă. Orice hotărăște să facă, trebuie făcut; oricum decide să facă ceva, ceilalți trebuie să îl urmeze, iar neascultarea nu este tolerată. În domeniul său, este conducătorul, regele, iar el are ultimul cuvânt – cine nu se conformează va fi pedepsit. Subordonații săi sunt antrenați să îi urmeze ordinele fără să pună întrebări, neîndrăznind câtuși de puțin să i se împotrivească și crezând că orice le ordonă el are o justificare și merită – este datoria și obligația lor. Sub stindardul credinței în Dumnezeu și al faptului că își fac îndatoririle, subordonații antihristului ascultă de el fără discuții, îl țin pe palme și îl tratează ca pe un rege și stăpân. Dacă cineva are gânduri sau opinii despre antihrist și are puncte de vedere care diferă de cele ale sale, acesta nu va precupeți niciun efort să respingă acea persoană, să o subestimeze, să o disece, să o judece, să o condamne și să o suprime, oprindu-se doar când aceasta va asculta de el în totalitate. Antihristul prosperă în domeniul lui și se simte confortabil. Toții banii pe care îi oferă frații și surorile merg la antihrist, iar tot ce îi lipsește trebuie să i se asigure. Frații și surorile trebuie să îi îndeplinească nevoile imediat pentru a-l mulțumi și a-l face fericit. Antihristul i-a transformat pe acești oameni în niște adevărați sclavi. Cea mai obișnuită predică a sa este despre cum a suferit el și cum a fost loial, subliniind cum ar trebui ca oamenii să-l înțeleagă și să asculte de el, astfel încât să-I facă pe plac lui Dumnezeu și să fie în concordanță cu adevărurile-principii. Antihristul ține predici mărețe, scandează sloganuri și prezintă doctrine care se aliniază în totalitate la noțiunile și închipuirile umane, câștigând venerarea și admirația din partea celorlalți. În același timp, previne în mod eficient apariția oricăror suspiciuni, îndoieli și oricărui discernământ față de el și, de asemenea, îi împiedică pe oameni să se gândească la a-l expune sau a-l discerne sau să se gândească la trădare. Asta îi garantează că puterea lui va continua pentru totdeauna, că va fi consolidată în biserică, fără vreo schimbare. Nu-i așa că antihristul gândește pe termen lung? Și care este scopul din spatele tuturor acestor acțiuni? Un cuvânt – putere. Fie că este vorba de oamenii din domeniul său sau de cei din afara lui, fie că este vorba de adepții săi înfocați sau de frații și surorile care îl discern, care sunt cele mai mare temeri și îngrijorări ale antihristului? Că acești indivizi pot să înțeleagă adevărul, să vină înaintea lui Dumnezeu, să-l discearnă și să-l respingă. Acestea sunt lucrurile de care se teme cel mai mult. Odată ce toată lumea îl va respinge, el va deveni un comandant fără armată, pierzându-și statutul și prestigiul, iar puterea îi va fi luată. Prin urmare, crede că își poate consolida puterea numai dacă-și asigură domeniul, dacă-i reține pe adepții înfocați, dacă-i induce în eroare și îi controlează în mod sever pe cei care-l urmează, ținându-i bine în prinsoare. Astfel, se agață cu putere de tratamentul special de care-și dorește să se bucure, un tratament special pe care i-l dă puterea. Unii antihriști sunt deosebit de iscusiți în comportamentul lor și în interacțiuni, pricepuți în a-i cuceri pe oameni. În cadrul domeniului pe care îl conduc, sunt unii care fac comisioane pentru ei, unii care le asigură nevoile materiale și alții care adună informații sau care liniștesc lucrurile pentru ei – o gamă de persoane diferite. În sfera de influență a antihristului, dacă nu există nimeni cu un calibru bun, nimeni care să urmărească adevărul și nimeni care să susțină adevărurile-principii, el va avea un control de lungă durată asupra bisericii, iar oamenii din această biserică vor fi complet distruși și iremediabil induși în eroare. Chiar dacă Cel de mai sus ar trimite pe cineva care să investigheze lucrarea, ar fi în zadar. Sub controlul antihristului, biserica a devenit etanșă și impenetrabilă – fortăreața lui solidă. Aceia care au fost induși în eroare nu vor asculta pe nimeni care îl expune și îl disecă pe antihrist sau pe nimeni care are părtășie despre adevărurile-principii. În schimb, vor fi de partea antihristului, împotrivindu-se adevărului și condamnând expunerea și disecarea antihristului.

Antihristul, adepții săi înfocați și membrii domeniului său discută și examinează mereu chestiunile din casa lui Dumnezeu: cine a fost transferat unde? Cine a fost înlocuit? Cel de mai sus a transmis o altă părtășie și o altă predică despre expunerea unora și altora – ar trebui să o publicăm? Și cum o vom publica? Pentru cine va fi publicată prima dată și pentru cine după aceea? Trebuie să intervenim și să facem unele redactări sau editări? Cine a intrat recent în contact cu străinii? A fost cineva trimis jos de Cel de mai sus? A avut vreunul din acești oameni contact cu oamenii noștri de jos? Aceștia discută frecvent astfel de lucruri împreună; adesea conlucrează și conspiră, discutând contramăsuri, strategii și mijloace pentru a răspunde tuturor rânduielilor de lucru ale Celui de mai sus; de asemenea, discută și analizează frecvent circumstanțele fraților și surorilor de sub ei. Antihristul și membrii domeniului său petrec toată ziua conspirând, prieteni la cataramă. Când sunt împreună, nu au părtășie despre adevăr sau despre intențiile lui Dumnezeu, cu atât mai puțin despre lucrarea bisericii sau despre cum să-și îndeplinească datoria, să avanseze în lucrarea bisericii sau să-și ghideze frații și surorile să pătrundă în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, cum să răspundă la situațiile externe. Nu au niciodată părtășie despre aceste lucruri cuvenite, ci analizează cine se apropie de cine, despre cine vorbesc acești oameni când sunt împreună, dacă i-au vorbit pe conducători pe la spate și sunt atenți a cui familie este bogată și dacă au făcut ofrande. Acestea sunt lucrurile pe care le fac în privat, mereu îi judecă pe frați și pe surori și judecă rânduielile de lucru ale Celui de mai sus – mereu fac tot ce pot pentru a-i manipula pe frați, pe surori și pe Cel de mai sus. Ceea ce fac ei în privat este rușinos: dacă nu este dăunător bisericii, este dăunător fraților și surorilor; complotează mereu sau fac tam-tam în legătură cu frații și surorile care au calibru bun și urmăresc adevărul, încearcă mereu să-i doboare pe oamenii buni sau să le întineze numele. Ori de câte ori fac antihriștii ceva, aceștia discută mereu cu oamenii din tabăra lor – aici e vorba de comploturi și strategii. Nimic din ceea ce spune gașca antihristului nu are o bază; dacă se face o analiză atentă, se găsesc probleme peste tot. Cu oamenii din afara domeniului, sunt reținuți și se feresc; în domeniul antihristului, nu există limite: îi judecă pe frați și pe surori, judecă lucrarea casei lui Dumnezeu, îi judecă pe conducătorii de rang mai înalt – chiar și pe Dumnezeu. Totul e permis. Dar atunci când cineva din afara domeniului este de față, își ascund cuvintele, se închid, sunt reținuți și chiar vorbesc într-o limbă secretă pe care străinii nu o pot înțelege. Au o privire care are o anumită semnificație, un zâmbet parșiv care înseamnă ceva, chiar și un sforăit și o tuse care înseamnă ceva – toate acestea sunt codurile lor secrete. Uneori se scarpină în cap, alteori se trag de urechi, alteori bat din picioare, alteori își freacă mâinile; toate acestea înseamnă ceva. Acestea sunt manifestările obișnuite ale găștii antihristului, diferitele comportamente pe care le manifestă odată ce a monopolizat puterea în biserică. Judecând după diferitele lor comportamente și manifestări și disecându-le din perspectiva umanității lor, ce sunt acești oameni? Nu sunt ei acoliții înșelăciunii și ticăloșiei? (Ba da.) Și au acești oameni vreun simț al dreptății? Au vreo conștiință sau moralitate? Sunt cinstiți? Nu. Acești oameni nu au nicio rușine. Consumă ceea ce oferă frații și surorile și consideră că li se cuvine; în același timp, își iau libertăți și se dezlănțuie în casa lui Dumnezeu, făcând rău fraților și surorilor și nu trăiesc doar temporar din biserică, ci o fac în fiecare zi, generație după generație. Nu sunt aceștia diavoli care consumă carne de om și beau sânge de om? Nu au nicio rușine! Împreună, antihristul și gașca lui discută mereu despre „afaceri naționale”. Dar discuțiile lor din spatele ușilor închise sunt rușinoase? (Da.) Despre ce vorbesc ei? Au părtășie despre lucrarea bisericii? Se simt împovărați de lucrarea bisericii? În unele locuri, biserica este sub supraveghere, iar frații și surorile sunt urmăriți și monitorizați de marele balaur roșu, de guvern, ba chiar cei mai mulți din frați și surori sunt puși sub controlul guvernului și se confruntă cu pericolele de a fi arestați și închiși. Le pasă? Încearcă să găsească o modalitate de a-i proteja pe frați și pe surori, de a-i ajuta să evite persecuția și suferința în închisoare? În particular, discută ei cum să protejeze cărțile, bunurile și altele care aparțin bisericii, pentru a proteja biserica de pierderi? Dacă apare o iudă în biserică, reacționează prompt, aranjând rapid un loc sigur pentru frații și surorile afectate, pentru a le proteja? Ar face ei astfel de lucruri? (Nu.) Atunci când oamenii au putere, pot face lucruri bune, dar pot face și lucruri rele. Așadar, ce face antihristul atunci când are putere? (Lucruri rele.) Ce lucruri rele face? (Găsește modalități de a pedepsi pe oricine nu îl ascultă. Când casa lui Dumnezeu trimite niște conducători și lucrători să întrebe despre lucrare, va găsi o modalitate de a-i evita sau de a obține pârghii și de a-i judeca, de a-i condamna și de a găsi motive pentru a-i îndepărta, pentru a-i împiedica să întrebe despre lucrare și să găsească probleme în ce-l privește.) Unii antihriști fac exact opusul: temându-se că frații și surorile vor raporta problemele lor, îi supraveghează pe conducătorii trimiși de Cel de mai sus, oferindu-le mâncare și băutură bună și împiedicându-i să intre în contact cu frații și surorile de rang inferior. Când conducătorii întreabă de frați și surori, aceștia răspund: „Toți sunt bine. În acest moment, lucrarea noastră de evanghelizare progresează în mod lin. Am rezolvat toate acele probleme care au apărut din cauza mediului nefavorabil și le-am izgonit pe iudele care ne-au vândut; ne-am ocupat de cei care au încercat să tulbure lucrarea bisericii și i-am îndepărtat pe toți, iar cărțile care conțin cuvintele lui Dumnezeu au fost distribuite ca de obicei. Nu există nicio problemă.” Spunând acestea, relatează și câteva lucruri despre alți oameni. Atunci când Cel de mai sus trimite pe cineva să-i investigheze, dacă ei cred că cineva i-a denunțat, vor raporta în mod intenționat problemele acelei persoane pentru a-i induce în eroare pe conducătorii de rang superior și a-i face să creadă că persoana care l-a denunțat pe antihrist are probleme, pentru a-i împiedica pe conducători să poată spune ce se întâmplă de fapt cu lucrarea bisericii și să descopere problemele antihristului, astfel încât, în cele din urmă, să nu fie înlocuiți și să nu mai fie în pericol. Scopul antihristului în protejarea domeniului său este acela de a-și consolida puterea și de a o face eficientă, astfel că iau sub aripa lor mulți susținători, slugi, adepți înfocați și camarazi. Scopul lui în instruirea acestor oameni este de a monopoliza complet puterea, de a o împiedica să fie slăbită sau să îi fie smulsă.

Antihriștii tratează casa lui Dumnezeu ca pe domeniul personal, iar primul lucru pe care îl fac după ce își asumă conducerea este să monopolizeze puterea. V-ați gândit la vreun caz în care antihriștii monopolizează puterea? (Anterior, a existat un conducător de biserică care era un antihrist. Ori de câte ori cineva îi scotea în evidență problemele sau îl expunea, el suprima acea persoană și îi confisca cărțile care conțineau cuvintele lui Dumnezeu. M-am dus la unele grupuri de la adunările din bisericile lui pentru a afla mai multe despre situație. Acel antihrist, temându-se că faptele lui rele ar putea ieși la iveală, a încercat să mă alunge și a profitat de ocazie pentru a mă acuza că particip în secret la adunări, fără permisiunea lui. Mai târziu, conducătorii de rang superior au trimis pe cineva să investigheze, iar antihristul m-a calomniat, m-a vorbit de rău și chiar m-a plasat în arest la domiciliu, îndemnându-i pe frați și pe surori să nu se asocieze cu mine. În acel moment, acest antihrist, în colaborare cu un conducător și un lucrător, controla opt biserici. În cele din urmă, după câteva luni de părtășie și discernământ, frații și surorile au alungat acest grup de antihriști.) Acesta este modul în care operează antihriștii. Orice fac în biserică este cu scopul de a pune stăpânire pe putere și de a-i controla pe oameni. Sunt deosebit de sensibili la oricine reprezintă o amenințare la adresa statutului și puterii lor. Nasul lor este extrem de fin pentru astfel de chestiuni și își dau seama imediat că acestea le sunt defavorabile și le amenință poziția. Nu este acest lucru ticălos? De ce sunt antihriștii atât de sensibili la astfel de chestiuni? De ce alții nu le percep? Acest lucru este legat de natura lor; doar antihriștii pot fi conștienți de aceste lucruri. Asta confirmă un aspect: antihriștii au acest tip de esență. Dorința lor de putere este extraordinară și au o poftă unică. Când o persoană vine în biserica în care sunt ei la conducere, o vor studia, gândindu-se: „Reprezintă această persoană o amenințare pentru statutul și prestigiul meu? Este aici pentru a mă promova sau pentru a mă demite? Este aici pentru a investiga problemele mele sau pentru a avea în mod normal părtășie despre lucrare?” Încearcă mai întâi să afle aceste lucruri. Sunt deosebit de sensibili la astfel de chestiuni deoarece au o afecțiune și o dorință specială pentru statut și putere; trăiesc pentru putere și statut. Cred că, dacă pierd puterea, au mai puțini susținători și devin comandanți fără armată, viața își va fi pierdut sensul. Prin urmare, în ceea ce privește statutul și puterea pe care le-au obținut, indiferent dacă sunt la conducerea a trei, cinci sau zece biserici, antihriștii cred că, cu cât sunt mai multe, cu atât e mai bine. În niciun caz nu își vor ceda puterea altor oameni. Ei cred că este a lor de drept, ceva pentru care au luptat, ceva ce au obținut prin revoltă și strategie. Dacă alții vor să o obțină, trebuie să fie pregătiți să își dea viața în schimbul ei. Este ca în cazul marelui balaur roșu – dacă cineva ar sugera o schimbare democratică pentru a pune capăt dictaturii sale, îndemnând Partidul Comunist să organizeze alegeri corecte, ce ar spune marele balaur roșu? „Democrație? Ar trebui să o dați la schimb pentru capetele a douăzeci de milioane de oameni! Partidul Comunist și-a obținut puterea prin sângele a nenumărate persoane. Dacă vrei să preiei puterea, va trebui să o dai la schimb pentru sângele și viețile atâtor oameni!” Antihriștii sunt la fel. Dacă vrei ca ei să renunțe la putere, nu este suficient să ai părtășie despre adevăr ca să cedeze; vor concura și se vor lupta cu tine. Indiferent cât de detestabile sunt metodele sau mijloacele lor, trebuie să își protejeze puterea. Dacă aleșii lui Dumnezeu nu se trezesc și nu se unesc pentru a-i expune și înlătura, ei nu o vor face. Nu sunt antihriștii pur și simplu prea ticăloși? Acest lucru confirmă pe deplin și exemplifică firea ticăloasă și feroce a antihriștilor. Indiferent dacă subiecții controlați sunt dornici sau nu, dacă cedează cu adevărat sau nu, dacă sunt dispuși să asculte de ei și să-i urmeze, antihriștilor nu le pasă de acest lucru. Își folosesc puterea cu forța pentru a-i suprima și a-i controla pe oameni. Nimeni nu poate să nu asculte de ei: cine nu cedează va fi sancționat. Aceștia sunt antihriști.

Chiar acum, am avut părtășie despre anumite practici și manifestări specifice ale modului în care antihriștii monopolizează puterea. Din aceste practici și manifestări, nu putem vedea oare că antihriștii au o fire și o esență feroce și ticăloase? Poate cineva să-i schimbe? Fie că discutăm cu ei, apelăm la emoțiile lor, le prezentăm adevărul din cuvintele lui Dumnezeu, îi emondăm sau încercăm să-i schimbăm prin sentimente autentice – poate vreuna dintre aceste metode să-i facă să renunțe la practica monopolizării puterii? (Nu.) Unii oameni spun: „Antihriștii sunt doar oameni cu firi corupte. Oamenii au emoții umane. Dacă faci apel la ei din punct de vedere emoțional, le explici lucrurile în mod logic și clarifici argumentele pro și contra, atunci când înțeleg raționamentul, s-ar putea să nu mai acționeze în acest fel. S-ar putea să-și recunoască greșelile, să se căiască și să nu mai meargă pe calea antihriștilor. S-ar putea să nu-și întemeieze propriul domeniu în cadrul casei lui Dumnezeu, să nu-și atragă adepții înfocați pentru a monopoliza puterea în casa lui Dumnezeu și să nu se angajeze în aceste acțiuni care nu sunt în conformitate cu umanitatea și morala.” Pot fi influențați antihriștii în acest fel? (Nu.) A schimbat cineva vreodată un antihrist? Unii spun: „Poate că nu au fost educați corespunzător de mama lor de la o vârstă fragedă, au fost răsfățați. Acum, dacă mama lor le vorbește sau dacă persoana cu cel mai mare prestigiu din familia lor sau cea care a fost credincioasă cel mai mult timp îi convinge, s-ar putea să nu mai facă lucrurile pe care le fac antihriștii.” Se adeverește acest lucru? (Nu.) De ce nu? (Nu merge să discuți cu ei; cu cât vorbești mai mult, cu atât le displace mai mult. Dacă apoi îi expui și îi emondezi, te vor urî.) Corect. Nu au auzit destul de mult cuvintele lui Dumnezeu și adevărul? Unii antihriști au crezut timp de zece sau douăzeci de ani fără nicio schimbare. Au citit destul de mult cuvintele lui Dumnezeu, dar de ce nu a existat nicio schimbare? Pentru că inimile lor sunt pline de răutate – nici măcar Dumnezeu nu îi mântuie; pot oamenii să îi schimbe cu puținele cunoștințe și doctrine pe care le au? În societatea umană, țările au educație și există legi în societate, toate acestea încurajându-i pe oameni să învețe să fie buni și să evite comiterea de infracțiuni. Dar de ce nu îi pot schimba pe oameni? Au avut educația și sistemele naționale vreun impact pozitiv asupra societății? Au cumva aceste lucruri promovate de națiune vreo semnificație sau valoare educațională pentru umanitate? Au fost ele eficiente? (Nu.) Chiar și departamentele juridice ale fiecărei țări, cum ar fi instituțiile de corecție pentru minori și închisorile, care sunt cele mai importante și mai stricte locuri pentru disciplinarea oamenilor, au schimbat oare ele esența oamenilor? Să luăm ca exemplu anumiți violatori, hoți și huligani – ei intră și ies din închisoare de atâtea ori, încât devin infractori obișnuiți – se schimbă în cele din urmă? Nu, nimeni nu îi poate schimba. Esența unei persoane nu poate fi schimbată. În mod similar, nici esența antihriștilor nu poate fi schimbată. Practica monopolizării puterii reprezintă esența antihriștilor, iar această esență nu poate fi schimbată. Care este atitudinea lui Dumnezeu față de acest tip neschimbător de persoană? Este aceea de a face tot posibilul să o schimbe și să o mântuie, iar apoi să realizeze o transformare în natura ei? Face Dumnezeu această lucrare? (Nu.) Acum, că înțelegeți că Dumnezeu nu face acest tip de lucrare, cum ar trebui să vă purtați cu antihriștii? (Ar trebui să-i respingem.) Mai întâi, discerneți și disecați; de îndată ce-i vedeți așa cum sunt, respingeți-i! Nu respingeți pe cineva doar pe baza noțiunilor și închipuirilor voastre, gândindu-vă că este arogant și neprihănit de sine și că este ca un antihrist. Nu merge așa; nu puteți fi orbi. Prin contact, investigație și discernământ, stabiliți și confirmați treptat că cineva este un antihrist. Mai întâi, aveți părtășie și disecați-i pe toți, discerneți-i și apoi, pentru a-i respinge, uniți-vă cu aceia din biserică care urmăresc adevărul și au simțul dreptății. Mai întâi, discerneți-i și disecați-i și apoi respingeți-i – aceasta este cea mai bună abordare de a-i trata pe antihriști. În cazul unor antihriști care se pricep la ipocrizie și sunt destul de vicleni, dacă tu, după contactul cu ei, i-ai investigat și discernut, confirmând că sunt antihriști, dar frații și surorile nu îi cunosc bine, nu au încă un discernământ real, iar atunci când ai părtășie și îi diseci cu frații și surorile, aceștia nu numai că nu cred sau nu recunosc că sunt antihriști, dar chiar spun: „Ai prejudecăți față de ei; aceasta este opinia ta” – ce ar trebui să faci? Dacă spui: „Oricum, i-am discernut, nu voi fi indus în eroare sau constrâns de ei, nu voi asculta ceea ce spun și, cu siguranță, nu mă voi supune lor. Fie că îi discerneți, fie că nu, nu mă privește. V-am spus despre manifestările lor și despre lucrurile pe care le fac și, fie că le credeți sau nu, fie că ascultați sau nu, responsabilitatea mea este îndeplinită oricum. Dacă vă lăsați induși în eroare și controlați de ei, dacă ascultați ceea ce spun ei și îi urmați, atunci meritați consecințele și sunteți de-a dreptul ghinioniști!” – este această abordare acceptabilă? Se consideră că vă îndepliniți responsabilitatea? Se consideră că sunteți loiali lui Dumnezeu? (Nu.) Atunci ce ar trebui să faceți? Astfel de lucruri sunt inevitabile; astfel de probleme vor apărea cu siguranță. Unii oameni, oricât de multe predici ar auzi, nu pot înțelege adevărul și sunt incapabili să facă legătura între manifestările antihriștilor și predicile pe care le-au auzit sau să îi discearnă. Când este clar ca lumina zilei că cineva este un antihrist, ei pur și simplu nu-l pot vedea așa cum este de fapt și sunt în continuare induși în eroare. Cu excepția cazului în care antihriștii îi rănesc personal, îi suprimă, îi ceartă, îi pedepsesc sau acționează chiar în fața lor, ei nu vor recunoaște că sunt antihriști. Chiar dacă alții le spun faptele sau le prezintă dovezi, nu vor crede. Trebuie să vadă cu ochii lor ce fac antihriștii și să experimenteze personal abuzul antihriștilor ca să poată recunoaște. Ce ar trebui să facem în această situație? (Să-i lăsăm să-i urmeze pe antihriști și să experimenteze abuzurile; doar după ce vor fi abuzați, se vor trezi.) Nu este un pic cam dur? (Nu este dur în ce-i privește. Astfel de oameni nu pot înțelege adevărul prin părtășie și nu pot să ajungă la conștientizare și să se trezească decât experimentând personal abuzul. Prin urmare, aceasta este singura modalitate de a aborda astfel de oameni.) Acesta este un principiu. Unii oameni nu înțeleg când le vorbești într-un mod pozitiv; nu au capacitatea de a înțelege. De exemplu, dacă le spui: „Acea zonă este periculoasă; dacă te duci singur noaptea, s-ar putea să dai de tâlhari. Acest lucru s-a întâmplat mai multor persoane. Nu merge la plimbare noaptea; întoarce-te devreme!” Ei nu cred și insistă să se plimbe singuri noaptea, fără însoțitor. În acest caz, îi lași să se plimbe singuri, dar îi protejezi în secret, asigurându-te că nu vor avea, de fapt, probleme. Asta înseamnă să-ți îndeplinești responsabilitatea. Când apar probleme reale, îi poți proteja, poți preveni să li se întâmple vreun necaz și îi ajuți să învețe o lecție și să o memoreze. În cele din urmă, vor crede că ceea ce ai spus a fost corect. Prin urmare, pentru cei care sunt induși în eroare de antihriști și nu îi pot discerne indiferent de modul în care au părtășie despre adevăr, trebuie să sufere un prejudiciu grav, să învețe o lecție și să o memoreze pentru a-și dezvolta discernământul. Cei care sunt confuzi și ignoră sfaturile nu pot vedea ticăloșia și ferocitatea antihriștilor așa cum sunt și chiar îi tratează pe antihriști drept frați și surori, interacționând cu ei ca atare, ajutându-i cu dragoste și tratându-i cu sinceritate, vorbindu-le din inimă. Ca urmare, le cad victime antihriștilor. Unii oameni trebuie să fie răniți nu o dată, ci de mai multe ori până își dezvoltă discernământul. Apoi, când ai părtășie cu ei și îi sprijini, te cred. Este o metodă eficientă, iar unii oameni trebuie să sufere în astfel de lucruri. Înainte, a fost o anumită persoană confuză, care nu avea discernământ și nu a fost prea încântată când casa lui Dumnezeu a înlocuit un antihrist. Faptele rele ale antihristului erau evidente și chiar era catalogat ca fiind un antihrist. Toată lumea recunoștea acest lucru în afară de el și nimeni nu putea avea părtășie cu el. În cele din urmă, l-a urmat pe antihrist afară. După o perioadă, suferind un prejudiciu grav, s-a întors în lacrimi, recunoscând că antihristul era într-adevăr groaznic. De fapt, antihristul fusese întotdeauna atât de rău, dar, pentru că avea un sentiment bun despre antihrist și dorea să-i intre în grații, a tolerat și s-a adaptat la tot ceea ce făcea antihristul. Când antihristul și-a pierdut statutul, el a interacționat cu antihristul pe picior de egalitate și a început să aibă opinii cu privire la unele dintre lucrurile pe care le făcea acesta. Perspectiva lui s-a schimbat și a început să vadă problemele. În cele din urmă, chiar dacă i s-a cerut să îl urmeze din nou pe antihrist, a refuzat categoric – era mai degrabă dispus să moară decât să îl urmeze pe antihrist, pentru că suferise un mare prejudiciu și-l văzuse pe antihrist așa cum era de fapt. În realitate, ceea ce văzuse îi fusese deja comunicat mai devreme, dar a refuzat să recunoască sau să admită acest lucru. Nu putea fi ajutat. Astfel de oameni trebuie să o ia pe un drum sinuos și să îndure mai multe greutăți – merită să sufere. De ce spun că merită? Vreau să spun că atunci când ai binecuvântări, dar refuzi să te bucuri de ele și insiști să suferi – nu se poate altfel – trebuie să înduri greutăți și să suferi mai întâi. Asta înseamnă să meriți să suferi.

Atunci când monopolizează puterea, antihriștii încredințează, în primul rând, sarcini importante celor care îi ascultă fără ezitare. Apoi îi instruiesc pe acei indivizi care încă ezită, care au minți maleabile, aducându-i de partea lor. Odată ce acești indivizi au fost pregătiți corespunzător și devin membri ai domeniului antihristului, acesta poate sta liniștit. Cât despre restul celor care nu pot fi folosiți de el, antihristul îi abandonează complet, excluzându-i din domeniul său. Toți cei care i se supun fără ezitare sunt considerați adepții lui înfocați, membri fideli ai domeniului său. Îi consideră pe acești indivizi adepții, susținători și confidenții lui. Puterea lui se exercită în cadrul acestui grup, adică este exercitată efectiv prin intermediul lor. Prin urmare, se poate spune că, atunci când antihriștii monopolizează puterea, transformând casa lui Dumnezeu în propriul domeniu, ei investesc eforturi considerabile. Întreprind diverse acțiuni și plătesc un preț semnificativ pentru aceasta, dar rezultatul acestui preț este dușmănia cu Dumnezeu, cu adevărul și cu toți frații și surorile care urmăresc adevărul. Care este valoarea și semnificația acestei puteri? Aceasta constă în faptul că antihriștii obțin recunoaștere pentru a lupta împotriva lui Dumnezeu și a casei Sale, își stabilesc propriile fortărețe, își întemeiază regate independente și exercită o mare putere în mod independent.

II. Antihriștii manipulează circumstanțele

Mai devreme, am avut părtășie despre prima manifestare a antihriștilor care tratează casa lui Dumnezeu ca pe propriul domeniu: monopolizarea puterii. În ceea ce privește monopolizarea puterii, în primul rând, am avut părtășie despre conținutul specific al felului în care obțin antihriștii putere, modul în care își stabilizează statutul după ce au obținut-o și cum își consolidează în continuare această putere și, în cele din urmă, modul în care exercită această putere. Pe lângă monopolizarea puterii, a doua practică concretă a antihriștilor care tratează casa lui Dumnezeu ca pe propriul domeniu este manipularea circumstanțelor. Sensul literal al manipulării circumstanțelor ar trebui să fie ușor de înțeles, deci la ce se referă „circumstanțele”? După ce un antihrist a monopolizat puterea, și-a stabilit domeniul și și-a adunat adepți înfocați, acoliți și propria sferă de influență, poate să le permită altora să se amestece în lucrarea sa? Le poate permite altora să se implice sau să se amestece în afacerile și sfera de influență pe care le supraveghează? (Nu permite acest lucru.) Pentru un antihrist, puterea este viața sa. În sfera sa de influență, totul trebuie să fie dictat de el. Indiferent de ceea ce se întâmplă în sfera sa de influență, oamenii și chestiunile implicate, precum și rezultatul final al chestiunilor, toate trebuie să fie proiectate și controlate de el. Trebuie să se alinieze dorințelor sale și să-i satisfacă nevoile, fără a-i provoca vreo pierdere. De exemplu, dacă nu intervine, nu se amestecă și nu manipulează o anumită problemă, ci o lasă să se dezvolte normal, de la sine, atunci ar putea avea o reputație proastă sau ar putea fi denunțat de cineva și ar putea fi concediat, caz în care statutul său ar putea fi periclitat, iar puterea pe care o deține ar putea dispărea. Prin urmare, antihristul trebuie să se ocupe singur de toate tipurile de chestiuni, mari și mici, care se întâmplă în cadrul bisericii. Aceste chestiuni implică reputația și statutul, precum și puterea sa. În ceea ce privește chestiunile care nu au legătură cu puterea sa, poate alege să nu se ocupe de ele sau să închidă ochii. Mai ales în ceea ce privește lucrarea casei lui Dumnezeu, intrarea în viață a fraților și surorilor, viața bisericii și astfel de chestiuni diverse, atât timp cât acestea nu îi ating statutul și puterea și atât timp cât nu implică interacțiunile sale cu Cel de mai sus, nu-și bate capul cu ele, nu le analizează și nu se preocupă de ele. De exemplu, numărul lunar de persoane câștigate de echipa de evanghelizare este crucial pentru el deoarece are impact asupra statutului său. Dacă numărul raportat în fiecare lună îi poate asigura statutul, va face tot posibilul să atingă acea cifră pentru a-și proteja statutul, în timp ce alte chestiuni rămân irelevante pentru el. De exemplu, să spunem că zona pe care o supraveghează ar trebui să câștige o sută de persoane într-o lună, în condiții normale. Cu toate acestea, dacă din cauza mediului care nu permite acest lucru, a unor situații speciale care se întâmplă în acea lună sau a faptului că unii oameni sunt încă în perioada de investigare, numărul de oameni câștigați este mai mic de o sută, atunci antihristul depune eforturi în această privință și devine neliniștit. De ce este neliniștit? Se simte cumva împovărat și neliniștit pentru că vede că expansiunea Evangheliei lui Dumnezeu nu se desfășoară fără probleme? Este vorba despre faptul că celor care răspândesc Evanghelia le lipsește simțul poverii și sunt superficiali, iar el este îngrijorat de modul în care să îi ude și să rezolve această problemă? Sau este o îngrijorare legată de faptul că nu are suficientă forță de muncă pentru a răspândi Evanghelia și cum ar trebui să o adapteze și să o sporească? Nu, el nu este îngrijorat de aceste lucruri. Este îngrijorat de cum să crească acel număr la o sută fără ca Cel de mai sus să-i descopere metodele viclene. Dacă numărul real este de doar optzeci în loc de o sută și el îl raportează cu sinceritate, Cel de mai sus ar putea trimite pe cineva să investigheze și să afle mai multe despre situație, deci cum poate raporta numărul astfel încât Cel de mai sus să nu reacționeze? El raportează nouăzeci și opt de persoane. Cineva spune: „Nu poți să falsifici în acest fel; este o înșelătorie, este inacceptabil.” El răspunde: „Este în regulă, eu iau deciziile; dacă se întâmplă ceva, îmi asum responsabilitatea.” De ce a raportat acest număr anume? Există vreo semnificație mai profundă în spatele lui? L-a luat în considerare cu atenție? A făcut-o. Raportarea a o sută de persoane în timp ce numărul real este de numai optzeci reprezintă o discrepanță prea mare, ceea ce face dificilă repararea minciunii mai târziu. Cu toate acestea, dacă raportează nouăzeci și opt, deși Cel de mai sus va vedea că este sub o sută, pare a fi un număr legitim și nu va atrage inspecția din partea Celui de mai sus, ceea ce-i asigură securitatea statutului. Uneori, în cazul în care câștigă o sută de persoane, îndrăznește să raporteze două sute, iar dacă Cel de mai sus trimite pe cineva să investigheze, are modalități de a gestiona situația. Pretinde că cei o sută în plus sunt în curs de investigare și că vor fi câștigați luna viitoare. Dacă Cel de mai sus nu trimite pe nimeni să inspecteze acest lucru, el găsește apoi o modalitate de a se lăuda cu propriile contribuții. Uneori, dacă nu câștigă nicio persoană într-o lună, raportează în mod fals că a câștigat treizeci sau cincizeci de persoane, apoi găsește o modalitate de a compensa în luna următoare. Pe scurt, atunci când vine vorba de raportarea numărului de persoane câștigate prin răspândirea Evangheliei, antihristul poate să-l falsifice, să mintă, să înșele și să folosească metode viclene. Modul în care se raportează o cifră și ce număr trebuie raportat sunt poruncite direct de antihrist. Nu este asta manipularea circumstanțelor?

Antihristul își folosește statutul și puterea pentru a interfera în mod constant cu aleșii lui Dumnezeu și pentru a-i tulbura în îndeplinirea îndatoririlor lor. Suprimă și exclude pe oricine acționează pe baza principiilor și este eficient în îndeplinirea datoriei sale. Cu ce scop acționează în acest fel? Ca să manipuleze circumstanțele; își afirmă controlul total, supunându-i pe cei de sub el și păcălindu-l pe Cel de mai sus. Cu ce scop manipulează circumstanțele? Cu acela de a împiedica dezvăluirea adevărului, de a-i împiedica pe oameni să cunoască adevărul, de a-l înșela pe Cel de mai sus, de a ascunde situația reală a lucrării sale de jos și de a ascunde dacă a făcut sau nu vreo lucrare adevărată și cum a făcut-o. Scopul său în manipularea circumstanțelor este de a acoperi faptele, de a ascunde adevărul și de a-și ascunde intențiile rele și, de asemenea, de a-și ascunde faptele rele, acțiunile extrem de sfidătoare și adevărul despre modul în care nu face și nu poate face nicio lucrare reală, printre altele. De exemplu, atunci când casa lui Dumnezeu are nevoie de o anumită sumă de bani și întreabă câte ofrande păstrează biserica sa, antihristul întreabă mai întâi de câți bani are nevoie casa lui Dumnezeu. Dacă spui că ai nevoie de câteva mii, el pretinde că are doar câteva sute; dacă spui că ai nevoie de zeci de mii, el spune că are doar câteva mii. În realitate, are zeci de mii de yuani din ofrandele bisericii și nu este dispus să renunțe la ei. Nu are cumva intenții rele? Ce vrea el să facă? Vrea să-și însușească aceste ofrande pentru a le folosi în scop propriu. Se consideră acest lucru manipulare a circumstanțelor? (Da.) Antihristul manipulează circumstanțele până într-acolo încât nu renunță nici măcar la ofrande. În cazul în care întrebi dacă biserica lui are pe cineva priceput la scris, muzică sau producție video, el ar putea spune: „Avem pe cineva priceput la scris care are șaptezeci și opt de ani, un fost jurnalist cu o boală gravă de stomac.” În realitate, această persoană are doar treizeci de ani, este în floarea vârstei și nu suferă de nicio afecțiune stomacală gravă. De ce nu o lasă antihristul mai moale? De ce furnizează informații false? Își dorește să manipuleze circumstanțele. Crede că renunțarea la astfel de talent i-ar afecta domnia; de asemenea, își dorește să păstreze aceste persoane talentate. Îi aparțin cu adevărat aceste persoane talentate? (Nu.) Atunci de ce nu renunță la ele? De ce nu-i pune pe acești oameni talentați la dispoziție atunci când lucrarea casei lui Dumnezeu are nevoie de ei și chiar merge până într-acolo încât falsifică informații? Vrea să-i inducă pe oameni în eroare pentru a-și asigura statutul – într-adevăr, manipulează circumstanțele. Nu întreabă dacă părțile implicate sunt dispuse să îndeplinească aceste sarcini și nici nu prezintă cu sinceritate circumstanțele acestor oameni casei lui Dumnezeu. În schimb, îi păstrează pentru uzul său ori, dacă nu îi folosește, tot îi reține de la casa lui Dumnezeu. De exemplu, în cazul în care casa lui Dumnezeu are nevoie de un producător video din partea bisericii, antihristul vede acest lucru și se gândește: „Să pun la dispoziție pe cineva priceput în producția de videoclipuri – aș putea eu să las să treacă pe lângă mine o ocazie atât de bună? Fiecare om își trage spuza pe turta sa: fiica mea, fiul meu și câteva rude înțeleg unele lucruri despre producția video, așa că îi voi pune la dispoziție indiferent dacă îndeplinesc sau nu cerințele casei lui Dumnezeu.” Atunci când se află în fața unei oportunități bune, cum ar fi aceea de a pune oameni la dispoziție, el dă întâietate rudelor și prietenilor săi, nelăsând nimic pentru cei din afară. Nu înseamnă asta manipulare a circumstanțelor?

Pe baza exemplelor menționate mai sus, la ce se referă exact manipularea circumstanțelor de către antihrist? Nu înseamnă oare că antihristul își afirmă dominația completă, controlând și manipulând tot și pe toată lumea? Totul este în mâinile lui și el are ultimul cuvânt în toate; el este cel care controlează consiliul, dirijând și manipulând din culise. Asta înseamnă manipularea circumstanțelor. Atunci când Cel de mai sus trimite pe cineva la biserica sa pentru a înțelege situația, iar această persoană își dorește să stea de vorbă cu câțiva oameni și să vadă cum se descurcă frații și surorile în ceea ce privește intrarea în viață și îndeplinirea îndatoririlor lor și să verifice dacă materiale precum cărțile cu spusele lui Dumnezeu și înregistrările predicilor au fost distribuite fiecăruia dintre aleșii de Dumnezeu, antihristul spune: „Nicio problemă, te voi duce acasă la doi dintre frați și surori.” Cine sunt aceste două persoane? Nu sunt amândoi oameni din domeniul antihristului? (Ba da, sunt.) Aceste două persoane sunt sora lui mai mică și fratele mai mic al soției lui. După ce a dus persoana trimisă de Cel de mai sus la aceste două case, aceste două persoane spun: „Viața din biserica noastră este grozavă și avem tot felul de predici, părtășii și videoclipuri cu mărturii. Conducătorul bisericii noastre a fost plecat destul de multe zile pentru lucrarea bisericii și nu s-a întors acasă.” Indiferent cine merge la biserica lui, nu poate înțelege nici cea mai mică parte din situația reală. Antihristul mușamalizează totul despre adevărata situație din biserică, despre problemele care au apărut, despre oamenii răi care provoacă perturbări și tulburări, despre cine își îndeplinește sarcinile în mod superficial, despre sarcinile care au suferit derapaje și așa mai departe. Ceea ce vedeți atunci când mergeți acolo sunt doar scene care par plăcute – totul este o aparență falsă. Există un singur lucru de remarcat: dacă persoana trimisă de Cel de mai sus întreabă dacă există un loc adecvat pentru depozitarea ofrandelor bisericii și dacă unele dintre ofrande trebuie să fie luate, antihristul se grăbește să declare că ofrandele bisericii nu valorează mare lucru. Vorbește pozitiv despre toate celelalte lucrări, cu excepția situației legate de ofrande – oprește conversația înainte ca persoana să poată vorbi. Antihristul controlează personalul bisericii care este potrivit pentru a face tot felul de sarcini, în timp ce-i oferă pe unii dintre oamenii pe care îi îndrăgește sau pe cei care nu îndeplinesc condițiile pentru a face o datorie în casa lui Dumnezeu, în special anumiți oameni cu o umanitate rea și în care lucrează un duh rău sau alții cărora le lipsește în mod fundamental înțelegerea spirituală, a căror umanitate este abominabilă, care își fac îndatoririle într-un mod superficial, cărora le lipsește o bază în credința în Dumnezeu și care sunt la fel ca non-credincioșii. În afară de faptul că își fac datoria într-un mod superficial, acești oameni provoacă, de asemenea, tulburări și perturbări și au un comportament indisciplinat, iar unii nu pot suporta greutățile și vor să părăsească casa lui Dumnezeu. Unii chiar răspândesc zvonuri și împrăștie noțiuni, iar alții nu își fac îndatoririle în mod corespunzător, petrecându-și zilele urmărind drame la televizor sau o mulțime de alte videoclipuri fără sens. Și ce se întâmplă în final? Unii dintre acești oameni sunt alungați. Dintre cei care sunt alungați, mai mult de nouăzeci și cinci la sută au o umanitate rea. Cât de rea este umanitatea lor? Extrem de rea – le lipsește umanitatea, iar unii nu cred deloc în Dumnezeu. De unde au venit acești oameni? Nu au fost toți furnizați de biserică? Din moment ce au fost furnizați de biserică, trebuie să existe o problemă cu oamenii care i-au furnizat. Nu se poate exclude faptul că unii dintre acești oameni ar putea fi antihriști și că persoanele furnizate ar putea fi rude, prieteni sau adepți înfocați ai antihriștilor. Nu este adevărat? Poate cineva care are realmente umanitate și un pic de conștiință să trateze cu grijă problema importantă de a pune la dispoziție persoane talentate? Poate fi puțin responsabil? Poate elimina unele din motivele sale egoiste? Cineva cu umanitate și conștiință poate cu siguranță să realizeze acest lucru și există un singur tip de persoane care nu pot, și anume antihriștii. Vor să acapareze toate lucrurile bune pentru ei înșiși, resping categoric și refuză să coopereze cu orice lucru care nu este în avantajul lor – așa sunt antihriștii.

În afară de a-și dori întotdeauna să își impună controlul total și să dicteze lucrurile în biserică, există un aspect și mai dezgustător al faptului că antihriștii manipulează circumstanțele. Pot antihriștii care colaborează cu adepții lor înfocați să se supună rânduielilor casei lui Dumnezeu, să își facă îndatoririle în mod corespunzător, să susțină lucrarea casei lui Dumnezeu și să își îndeplinească responsabilitățile și obligațiile? (Nu, nu pot.) Acesta este motivul pentru care am spus că ei colaborează. Odată ce se spune că ei colaborează, devine evident că tot ceea ce zic și fac împreună implică înțelegeri pe sub masă. La suprafață, acești oameni par să fie prietenoși, să aibă respect pentru etate și să fie extrem de iubitori, curtenitori și respectuoși unul față de celălalt, precum și politicoși și având un caracter bun. În realitate, totul este superficial, duplicitar și ipocrit. De ce pot fi atât de curtenitori și să arate respect și politețe maxime unul față de celălalt? Există un motiv pentru acest lucru. Scopul lor de a colabora nu este acela de a învăța unii de la alții pentru a-și compensa slăbiciunile sau de a se sprijini reciproc în pătrunderea în adevărul-realitate pentru a-I urma voia lui Dumnezeu și a face bine lucrarea bisericii. În schimb, colaborează pentru a se exploata, a se ajuta reciproc și pentru a depinde unii de alții. Colaborează pentru că mai mulți oameni înseamnă mai multă putere, iar mai multă putere înlesnește rezolvarea lucrurilor și facilitează gestionarea problemelor private. Astfel, atunci când sunt împreună, par foarte prietenoși, ca și cum ar fi o familie unită. Se adresează politicos persoanelor mai în vârstă, îi numesc pe cei de aceeași vârstă „soră” sau „frate”, spunând aceste cuvinte cu afecțiune și plini de convenții sociale. Dacă cineva nu este conștient de situație, ar putea chiar să-i laude pentru dragostea lor, ajutorul reciproc și încrederea pe care o au unii în alții; par dispuși să întindă o mână de ajutor în momente dificile și sunt destul de fericiți și mulțumiți, spunând: „Suntem cu toții o familie; credem în același Dumnezeu.” În timp ce vorbesc, își împărtășesc dragostea prin priviri pline de semnificație, confirmând și mai mult faptul că sunt într-adevăr o familie și un grup strâns unit. Deci, ce fac mai exact când colaborează? De exemplu, una dintre surorile mai mari este director general la o companie și are relații și conexiuni sociale extinse. A făcut multe lucruri pentru oamenii din domeniul antihristului, iar majoritatea oamenilor au primit favoruri de la ea, așa că se referă la ea ca la „sora lor mai mare”. Ori de câte ori se întâmplă ceva în casa cuiva, cum ar fi un fiu care merge la universitate sau o fiică ce își caută un loc de muncă, cu siguranță o consultă și îi cere ajutorul pentru a rezolva problemele. Dacă cineva este spitalizat și există o persoană din biserică care lucrează la un spital și îl poate ajuta să obțină medicamente importate, antihristul o consideră rapid pe această persoană drept un confident apropiat și un membru al familiei. Ei colaborează pentru a se ocupa de astfel de sarcini, se avantajează reciproc și creează situații benefice pentru ambele părți. Prin urmare, atunci când sunt împreună, par să se înțeleagă remarcabil de bine și armonios, fiind cât se poate de fericiți și fără să se certe vreodată. Cu toate acestea, în spatele acestei armonii, fiecare persoană are motive ascunse, gândindu-se cum să exploateze pe cealaltă parte și să se folosească de alții, precum și cum îi poate ajuta pe alții, creând beneficii reciproce și întorcând favorurile altor persoane. După ce antihristul își stabilește domeniul și are adepți înfocați, au echipa și „familia” lor care îi ajută în toate problemele mărunte din viața de zi cu zi. De exemplu, în ceea ce privește găsirea unui loc de muncă, mersul la facultate, obținerea unei promovări, confruntarea cu o boală gravă, relocarea sau chiar găsirea cuiva care să plătească bani ca mediator pentru a fi eliberat din închisoare după ce a fost arestat – există cineva care să se ocupe de toate aceste chestiuni. Din perspectiva antihristului, nu sunt utili acești „membri ai familiei”? Nu se poate oare baza pe ei? Nu se pot baza unii pe alții și nu se pot ajuta reciproc? (Ba da.) Prin urmare, într-un astfel de domeniu, ceea ce se vede nu sunt oameni care interacționează având ca principii cuvintele lui Dumnezeu sau oameni care acționează conform conștiinței lor, care trăiesc conform cuvintelor lui Dumnezeu, care se închină lui Dumnezeu, care interacționează în mod normal unii cu alții, care au părtășie de la suflet la suflet, care își deschid inima și se descoperă, care au părtășie despre propria fire coruptă și care și-o cunosc sau care învață unii de la alții pentru a-și compensa neajunsurile – nu este nimic de acest gen. Această bandă, acest domeniu, este domeniul găștii antihristului, unde adevărul nu are putere, unde Duhul Sfânt nu lucrează și unde cuvintele lui Dumnezeu nu există în inimile oamenilor. În schimb, gașca antihristului trăiește mulțumită, confortabil și cu plăcere aici, tratând-o ca pe propria casă. În realitate, aceasta nu este nici casa lui Dumnezeu, nici biserica; este societatea, gașca antihristului.

Antihriștii transformă biserica în propriul lor domeniu, transformând-o într-un grup social și în gașca lor. Se angajează în acțiuni distructive și pline de ură și vorbesc sau acționează în întregime cu tacticile și metodele non-credincioșilor. Fiecare dintre ei lingușitor, e frivol când vorbește, grosolan, perfid și ticălos și refuză să accepte adevărul. La exterior, ei se deghizează în oameni rafinați, civilizați, politicoși, disciplinați și chiar bine manierați, având calibru și caracter. Cu toate acestea, fiecare dintre ei are, de fapt, un caracter perfid, viclean, abject și ticălos. Colaborează unii cu alții, stabilind legături, concurând cu influențe, acordând atenție extravaganței și punând accentul pe relațiile comunitare și personale din societate. Acordă atenție celui care are o influență mai mare, un statut mai înalt și mai mult prestigiu în societate, precum și celui care este cel mai bun la strategii. Din discursul și comportamentul lor, nu poți discerne nicio credință autentică; cu atât mai puțin, nu poți vedea că în inimile lor există cel mai neînsemnat loc pentru cuvintele lui Dumnezeu și pentru adevăr. Credința lor nu este nimic mai mult decât un joc și o fraudă. Aceste personaje ticăloase au transformat biserica într-un grup social, un domeniu în care personajele ticăloase pot colabora, spunând în permanență cuvinte care sună bine, cum ar fi: „Noi credem în dumnezeu, ne facem datoria în casa lui dumnezeu, îl urmăm pe dumnezeu în felul acesta, contribuim la bunăstarea fraților și surorilor noastre în acel mod, îi ajutăm, îi sprijinim și ne iubim unii pe alții în cutare fel.” Prin mijloace ticăloase care induc în eroare și îi prind în capcană pe oameni, împreună cu diverse metode abjecte, le fac rău fraților și surorilor, dar ei cred că își fac datoria, îi ajută pe frați și surori, Îl slăvesc pe Dumnezeu și aduc mărturie pentru El. Nu prea își dau seama că în spatele acestor acțiuni și comportamente se află esența antihriștilor care manipulează circumstanțele. Antihriștii îi prind sub puterea lor pe cei care Îl urmează pe Dumnezeu, transformând biserica în propriul lor domeniu, într-un grup social, într-o organizație de oameni sub puterea Satanei. Mai poate fi considerată o astfel de organizație o biserică? În mod clar, nu. Nu este comportamentul antihriștilor absolut dezgustător? Ați văzut vreodată o astfel de gașcă a unui antihrist? Ce simți când te afli printre ei? La exterior, par a fi politicoși și amabili, dar atunci când ai părtășie despre adevăr și despre intențiile lui Dumnezeu cu ei, atitudinea pe care o afișează este una de deosebită repulsie și lipsă de interes, în contrast cu politețea și amabilitatea lor exterioară. Atunci când ai părtășie cu ei despre adevăr, te simt ca pe un străin, iar atunci când ai părtășie despre lucrarea bisericii, cu atât mai mult se simt astfel; atunci când continui să ai părtășie despre adevărurile-principii care ar trebui puse în practică în îndeplinirea unei sarcini, se simt frustrați și dezinteresați, iar atunci își dezvăluie asemănarea demonică, se scarpină în cap, cască și le lăcrimează ochii. Nu este acest lucru anormal? De ce apare asemănarea lor demonică de îndată ce ai părtășie despre adevăr? Nu are fiecare dintre ei multă dragoste în inimă? Cum și-ar putea pierde interesul atunci când începi să ai părtășie despre adevăr? Nu sunt dezvăluiți în acest fel? Nu au mult entuziasm și loialitate față de îndeplinirea sarcinilor externe, iar dacă sunt loiali, nu au realitate? Dacă au realitate, atunci ar trebui să fie fericiți când aud oameni având părtășie despre adevăr, ar trebui să tânjească după el. De ce starea lor este întotdeauna anormală, fiind chiar posedați de duhuri rele? Aceasta arată că interacțiunile lor armonioase obișnuite, precum și politețea și amabilitatea lor, sunt cu totul false. Cuvintele de judecată ale lui Dumnezeu și adevărurile pe care le exprimă sunt cele care îi dezvăluie complet. Atunci furia lor izbucnește, iar starea lor este cu totul diferită de cea obișnuită și încep să facă rău și să provoace tulburări. Atunci, Dumnezeu îi predă Satanei și nu Se mai preocupă de ei. În multitudinea lor de vicleșuguri, și-au arătat adevărata față.

Antihriștii care manipulează circumstanțele reprezintă, într-adevăr, o realitate. În cazurile mai ușoare, o persoană manipulează un anumit număr de oameni; în cazurile grave, o gașcă manipulează un anumit număr de oameni și orice alt lucru în afara acestora. Numărul de lucruri și circumstanțe pe care o persoană le poate manipula este limitat; astfel, pentru a-și extinde forțele și a-și asigura statutul, antihriștii trebuie să pregătească o echipă de oameni. Trebuie să atragă și să controleze un grup de oameni care să îi sprijine, să le asigure statutul și puterea și să îi ajute să manipuleze circumstanțele. Odată ce antihriștii își înființează gașca, sfera lor de influență se mărește, permițându-le să manipuleze mai multe lucruri, iar implicarea lor se extinde. În consecință, numărul victimelor crește. Ce ar trebui să faci dacă întâlnești o gașcă a unui antihrist capabilă să manipuleze circumstanțele? Ați văzut vreodată o astfel de gașcă? Membrii principali ai acestei grupări constau, de obicei, din patru sau cinci persoane sau mai mult de zece. Fiecare este responsabil de diverse sarcini. De exemplu, există cei care sunt specializați în ajustări de personal, care se ocupă de finanțe, care se ocupă de Cel de mai sus și care mușamalizează prompt lucrurile pentru antihrist, indiferent ce se întâmplă; precum și cei care dau sfaturi din culise, care pun la cale lucruri rele pentru a-i răni pe oameni; care sunt specializați în răspândirea zvonurilor, care seamănă discordie, care îi ajută pe răufăcători să comită răutăți, care adună informații și chiar cei care procură beneficii și le oferă tratament medical. Pe scurt, în această cohortă există cineva care să joace orice fel de rol. Antihriștii nu țin cont de persoanele care nu au influență, care sunt candizi și simpli și cărora le lipsește capacitatea de a gestiona problemele din societate. În schimb, îi vizează în mod special pe credincioșii cu statut, reputație, influență și experiență ca funcționari sau în afaceri mari în societate – oameni care au văzut lumea, care sunt capabili să rezolve lucruri și pot obține chestii bune pentru ei. De exemplu, dacă o mașină costă 400000 de yuani, o persoană capabilă, care știe să joace la bursă, i-ar putea obține antihristului o mașină la mâna a doua la jumătate din preț, echivalentă cu o mașină nouă. Va aduce antihristul un astfel de individ, dacă acesta se va apropia de el? (Da.) Antihriștii aduc astfel de persoane. Care este obiectivul lor? Urmăresc să transforme casa lui Dumnezeu, locul lucrării Lui, într-un grup social și să facă în așa fel încât lucrarea lui Dumnezeu și adevărul să nu poată fi implementate în rândul oamenilor – vor să își atingă propriile obiective. Dacă o credincioasă de rând crede în Dumnezeu trup și suflet, se poate lepăda de familie și carieră, este candidă și simplă și nu are capacitatea de a se descurca, ar vrea-o antihristul? (Nu.) Dacă soțul și fiul ei pot face bani în afaceri, au influență în societate și nimeni nu îndrăznește să îi intimideze, are vreo valoare pentru antihrist o astfel de doamnă în vârstă? Deși este posibil ca ea să nu aibă o valoare inerentă în ochii antihristului, este foarte valoroasă prin prisma familiei ei. Nu duce lipsă de bani, casa ei poate găzdui frați și surori, iar dacă apare ceva, familia o poate ajuta să se descurce. O astfel de persoană este valoroasă pentru antihrist. Antihristul face tot posibilul să atragă și să inducă în eroare o astfel de persoană, să o facă să fie de partea sa și să fie folosită de el. Antihristul evaluează cu exactitate oamenii care îi sunt de folos. Antihriștilor nu le pasă de cei cu credință autentică, care cred sincer în Dumnezeu sau care au un caracter bun și sunt loiali în îndeplinirea datoriei, iar după ce au fost păstoriți și udați, pot progresa și pot plăti cu adevărat prețul și nici nu îi prețuiesc pe aceștia. Cu cât ești mai integru și ai mai multă conștiință și rațiune, cu atât te resping mai mult. Dacă le vorbești cu sinceritate și într-o manieră directă, simt repulsie și dezgust față de tine. Când te văd, te ocolesc pe departe. Dacă interacționezi cu ei, fac schimb de amabilități superficiale, dar nu vorbesc din inimă decât dacă ești valoros pentru ei. Preferă oamenii care sunt valoroși pentru ei, cei avantajoși pentru puterea și statutul lor. Dacă cineva poate fi folosit de ei și îi poate ajuta să ducă lucrurile la bun sfârșit, să mușamalizeze adevăratele fapte, să facă lucruri rele, găsindu-le în același timp scuze potrivite și să-i inducă în eroare pe frați și surori fără ca cineva să observe, fără ca cineva să fie capabil să-i expună sau să îi vadă drept ceea ce sunt de fapt, acea persoană devine un obiect al exploatării și recrutării lor. Dacă o persoană, indiferent cu cine vorbește, spune întotdeauna cuvinte măgulitoare, le aduce laude celor cu autoritate, urmează pe oricine deține un statut și nu arată discernământ față de nimeni, este folosită de antihrist? O astfel de persoană are valoare pentru antihrist, dar el o tratează, de asemenea, cu prudență. Nu are încredere deplină în cei care îl lingușesc și nu îl lasă să afle anumite lucruri. Dacă întâlnirile sunt ierarhizate, exclude astfel de persoane de la adunările mai importante. Adunările de mai mică importanță sau adunările obișnuite sunt cele la care pot participa astfel de persoane ezitante. Pentru că, dacă apare un alt conducător, aceste persoane ezitante ar putea să îl trădeze și să îl expună în orice moment. Antihristul este viclean în relația cu astfel de persoane, folosindu-i în funcție de situație. Prin urmare, atunci când vine vorba de manipularea circumstanțelor, antihristul este foarte precaut. Abordează astfel de chestiuni într-un fel sistematic și măsurat, gândindu-se cu atenție cum să acționeze și ce persoane să folosească. În mintea lui, face distincția între cei care îi sunt prieteni apropiați și cei care îi sunt amici la nivel general.

Atunci când antihristul intră în contact cu un străin, cum ar fi un conducător de rang superior sau o persoană care îi e necunoscută, cercetează mai întâi caracterul acesteia, dacă are anumite preocupări sau hobbyuri, dacă are o credință autentică, ani de credință în Dumnezeu, dacă are adevărul-realitate sau discernământ și dacă poartă o povară pentru intrarea în viață. Evaluează și observă fiecare aspect, apoi folosește diverse metode pentru a smulge cuvinte de la ei și a îi testa. Dacă vede că o persoană este confuză, lasă garda jos și o ignoră. Totuși, dacă o persoană pare perspicace și nu este ușor de deslușit, simte că trebuie să fie precaut. Controlul circumstanțelor de către antihrist înseamnă să preia controlul asupra tuturor lucrurilor, dorind să aibă ultimul cuvânt în toate, inclusiv ca toate tipurile de oameni să fie sub controlul lui. Reglementările casei lui Dumnezeu devin lipsite de sens pentru el, ca o bucată de hârtie, iar decretele și dispozițiile administrative ale lui Dumnezeu nu există în niciun fel, ca și cum ar fi aer. Ambiția și dorințele lui merg dincolo de a-i controla pe oameni și a-i face să îl asculte; el merge până într-acolo încât controlează fiecare eveniment trăit de orice persoană, precum și acele chestiuni care se petrec sub nasul lui, atât în sfera lui de influență, cât și în afara ei. Care este scopul acestui control? Este acela de a-și asigura puterea și statutul, precum și reputația. O expresie încapsulează manipularea circumstanțelor de către antihrist: „Totul este sub controlul lor.” Prin urmare, antihristul nu îndrăznește să treacă cu vederea nicio chestiune, fie ea mare sau mică. Nu îndrăznește să treacă nimic cu vederea, vrea să participe și să intervină în tot ceea ce ține de statutul lui sau de sfera lui de influență, fără a pierde niciun beneficiu. Își dorește să se implice activ în multe chestiuni din cadrul bisericii și să înțeleagă modul în care evoluează lucrurile. De exemplu, dacă unii oameni nu îl ascultă cu adevărat sau nu i se supun și au mereu păreri despre el, găsește modalități de a-i pedepsi. Dar dacă nu poate găsi nicio scuză pentru a-i emonda, ce face? Găsește o modalitate de a controla cărțile și înregistrările predicilor trimise din casa lui Dumnezeu. Stabilește cine primește aceste materiale cu promptitudine, în funcție de cine i se supune. Dacă nu îl asculți sau ai un comportament nefavorabil în acea perioadă, pretinde că resursele sunt limitate și nu ți le va mai trimite. Antihristul îți urmărește comportamentul. Dacă te gândești clar la asta, o vezi drept ceea ce este și îi pricepi psihologia antihristului; dacă îți recunoști de bunăvoie greșelile și te apropii de antihrist, acesta va găsi o scuză pentru a spune: „De data aceasta, casa lui Dumnezeu a trimis suficiente resurse pentru toată lumea, iar tu ești inclus.” Cu toate acestea, dacă vede că te îndepărtezi din nou după o perioadă, tot te va pedepsi. Nici măcar nu te va anunța când vor sosi noi resurse, pur și simplu nu îți va da nimic și ar putea chiar să găsească o scuză pentru a-ți confisca ceea ce ai avut inițial. Mai ales atunci când antihristul descoperă că cineva ar putea ști despre fărădelegile sale din culise și l-ar putea raporta, ia măsuri preventive, recunoscându-și proactiv greșelile și împărtășindu-și cunoașterea de sine, folosind mai întâi o abordare blândă. Odată ce antihristul vede că o abordare blândă nu va funcționa și se simte oarecum nesigur în inima sa, gândindu-se că persoana respectivă ar putea totuși să îl denunțe, va face tot posibilul să adune mai mulți oameni care să o asedieze și să amenințe cu forța această persoană. Acest lucru continuă până când persoana face un compromis, făcându-și cunoscută poziția că nu îl va denunța și abia atunci se va opri antihristul. În unele cazuri, un antihrist ar putea chiar să îi denunțe pe alții mai întâi; temându-se că alții l-ar putea expune și denunța, ia măsuri preventive, profitând în mod deliberat de influența unei alte persoane pentru a face acuzații false și a le întinde o capcană. Mai târziu, găsește o scuză pentru a o izola și a o exclude pe persoana respectivă, întrerupându-i comunicarea cu Cel de mai sus și cu biserica. Acum, antihristul se simte în siguranță și nu mai trebuie să își facă griji. Nu înseamnă asta manipularea circumstanțelor? (Ba da.) Se poate spune că acțiunile antihristului în astfel de chestiuni sunt mai mult decât doar unul sau două cazuri izolate sau folosirea doar a uneia sau a două metode. Pentru a manipula circumstanțele, a-și asigura statutul și a face în așa fel încât domeniul să nu i se clatine, antihristul comite multe fapte rele. De exemplu, modifică sistemele de personal și rânduielile din cadrul bisericii. Pentru a controla mai mulți oameni, seamănă discordie între frați și surori, făcându-i pe aceștia să se atace și să se judece unii pe alții. Își incită chiar adepții să-i asedieze pe unii frați și surori care au mai mult simț al dreptății; de asemenea, susțin în fața fraților și surorilor cât de bine sunt văzuți de Cel de mai sus. Mai mult, scrie scrisori către Cel de mai sus, lăudându-se cu lucrarea sa excelentă și susținând că a dobândit cunoașterea de sine, că își poate dezvălui în mod voluntar problemele și așa mai departe. Scrie scrisori și informează despre propriile probleme, toate în încercarea de a-i intra în grații Celui de mai sus. Folosește diverse mijloace și metode ca să manipuleze circumstanțele, să își controleze adepții înfocați, să îi păcălească pe frați și surori și, în același timp, să păcălească casa lui Dumnezeu. Acestea sunt diferitele practici pe care antihriștii le folosesc pentru a controla circumstanțele din cadrul bisericii. Desigur, există multe alte practici specifice, dar acestea nu vor fi enumerate aici. Pe scurt, aceste chestiuni privind modul în care antihriștii controlează biserica sunt comune, iar diferitele practici la care apelează sunt, de asemenea, comune.

III. Antihriștii sondează și preiau controlul asupra inimilor oamenilor

Pe lângă monopolizarea puterii și manipularea circumstanțelor, ce alte acțiuni pot confirma faptul că antihriștii tratează casa lui Dumnezeu ca pe propriul domeniu? În ceea ce privește monopolizarea puterii, în primul rând am avut părtășie despre aspecte legate de personal, în timp ce manipularea circumstanțelor se referă, în principal, la controlul desfășurării evenimentelor. Monopolizarea puterii de către antihriști este o acțiune externă, iar manipularea circumstanțelor este, de asemenea, un lucru extern, pe care oamenii îl pot vedea – aceste aspecte sunt ușor de controlat. Cu toate acestea, există un lucru care este extrem de dificil de controlat de către oricine. Care este acel lucru? (Controlul inimilor și al gândurilor oamenilor.) Spuneți-Mi, este corect? (Da, este.) Biblia spune: „Inima este mai înșelătoare decât toate lucrurile” (Ieremia 17:9), adică inima omului este cel mai dificil lucru de controlat. Ar încerca antihriștii să controleze cel mai dificil lucru? Ar putea ei spune: „Deoarece inima omului este cea mai înșelătoare și cea mai greu de controlat, nu o voi controla. Lasă-i să gândească ce vor; atât timp cât am putere, atât timp cât am control asupra oamenilor, este suficient, le voi controla doar acțiunile și comportamentul, iar gândurile lor pot fi lăsate în seama lui Dumnezeu; nu am această capacitate, așa că nu mă voi deranja cu ele”? Ar face antihriștii un astfel de compromis? (Nu, nu ar face.) Judecând după esența antihriștilor, ambiția lor este aceea de a controla o persoană în întregime. Inima omului este cel mai dificil lucru de controlat pentru ei, dar este și ceea ce își doresc cel mai mult să controleze. Îi prind pe oameni sub puterea lor, preluând controlul complet asupra tuturor lucrurilor – în ce direcție se desfășoară evenimentele, câți oameni sunt implicați, ce chestiuni sunt puse în joc, întregul curs al desfășurării acestor evenimente și care vor fi finalurile – toate evoluând în conformitate cu ce au pus în mișcare și cu ce le dorește inima. Totuși, este ceva, și anume, ce gândesc oamenii în inimile lor? Ce gândesc despre ei? Au o impresie bună despre ei sau nu? Îi plac sau nu? În inimile lor, cred că ei sunt antihriști? Le discern sau le resping acțiunile? Când oamenii le arată în exterior respect și îi flatează, ce gândesc cu adevărat în inimile lor? Este ceea ce se află în inimile lor cu adevărat în concordanță cu aspectul lor exterior? Sunt cu adevărat ascultători față de ei? Aceasta este o chestiune care îi tulbură foarte mult pe antihriști. Cu cât se simt mai tulburați, cu atât mai mult caută răspunsuri. Aceasta este cea de-a treia manifestare a antihriștilor care tratează casa lui Dumnezeu ca pe propriul domeniu – faptul că sondează și preiau controlul asupra inimilor oamenilor.

Este ușor să sondezi și să preiei controlul asupra inimilor oamenilor? Sondarea și preluarea controlului reprezintă două niveluri diferite de acțiune sau comportament atunci când se face ceva. Când un antihrist deține puterea și preia controlul asupra întregului curs al desfășurării unui eveniment și asupra finalului acestuia, atunci când face asta, ceea ce oamenii aflați în subordinea sa sau în sfera sa de influență gândesc cu adevărat în inimile lor – dacă îl tratează ca pe Dumnezeu sau ca pe o persoană perfectă, dacă nutresc ură, au opinii sau noțiuni față de el și dacă îl discern – ceea ce gândesc cu adevărat oamenii în inimile lor, aceste lucruri sunt destul de dificil de evaluat. Ce face el atunci? Îi observă pe cei din subordinea sa, oferindu-le beneficii sau rostind câteva cuvinte care sună bine pentru oricine nu are discernământ și este ușor de exploatat. Acești oameni sunt ca niște mingi de cauciuc: se ridică și capătă mai multă energie de fiecare dată când îi lovești. Îi folosește pe acești indivizi ca pioni. Pentru ce îi folosește? Îi pune pe acești pioni să le sondeze inimile oamenilor pentru el. I-ar putea spune unui pion: „În ultimul timp, sora Li și fiica ei, din biserica noastră, au oferit mai puțin. Înainte ofereau destul de mult, dar acum nu mai vin prea des pe-aici. Ce au făcut în ultima vreme? Au avut vreun contact cu străinii? Se întâmplă ceva acasă? Mergeți să vedeți și oferiți puțin sprijin!” Persoana respectivă îi face o vizită acasă surorii Li și aruncă o privire în jur, gândindu-se: „Nu sunt fețe necunoscute aici. Cele două surori par să ducă o viață destul de liniștită. Se pare că nu au întâmpinat nicio dificultate. De ce nu vin la întâlnirile noastre? Lasă-mă să mă interesez mai mult.” Această persoană întreabă: „Ați avut de curând vreo lumină nouă acasă? M-am simțit slăbit în ultima vreme; aveți părtășie cu mine pentru puțin timp.” Văzând că persoana a venit să caute adevărul și ajutor, surorile au părtășie cu ea și îi spun: „De curând, am dobândit o lumină nouă conform căreia credincioșii în Dumnezeu nu ar trebui să urmeze alți oameni sau să se bazeze întotdeauna aceștia; atunci când ne confruntăm cu provocări, ar trebui să venim înaintea lui Dumnezeu în rugăciune; aceasta este cea mai înaltă înțelepciune. Oamenii nu sunt de încredere, ne putem baza doar pe Dumnezeu; El le poate acorda oamenilor adevărul, viața și calea pe care ar trebui să meargă – oamenii nu pot face asta. Obișnuiam să depind mereu de alții, dar mai târziu, prin părtășia cu o soră…” Acea persoană răspunde: „Prin părtășia cu o soră? Unde este acea soră? Este o străină?” Surorile spun: „Nu este chiar o străină; este o soră din biserica noastră care s-a întors după mai mulți ani în care și-a făcut datoria departe.” Persoana respectivă răspunde: „Nu înseamnă totuși contactarea unui străin? Te-ai asociat cu străinii în mod pripit; trebuie să raportezi problema bisericii!” După ce a adunat aceste date persoana respectivă descoperă două informații cruciale: în primul rând, cele două surori nu-și doresc să fie apropiate de conducător și au arătat un oarecare discernământ față de acesta; în al doilea rând, ele au avut contact cu o străină, iar acea străină le-a spus ceva; detaliile sunt neclare, surorile nu vor să spună nimic despre ele, ascund intenționat acest lucru, ceea ce înseamnă că loialitatea lor față de conducător se clatină și au început să se ferească de el. Când această persoană se întoarce și îi dă raportul antihristului, este acesta fericit după ce îl aude? Ar gândi oare: „Minunat, subordonații mei au dat în sfârșit dovadă de discernământ față de mine”? (Nu, nu ar gândi așa.) Ce ar gândi? „E grav. Cele două surori obișnuiau să fie ascultătoare, erau credincioase sincere în biserică și ofereau mult. De când această persoană necunoscută a început să interacționeze cu ele, cele două au devenit puțin neascultătoare. Vor continua să aducă ofrande în viitor? Acest lucru este problematic și riscant.” Antihristul se simte neliniștit. De ce este neliniștit? (Oamenii au discernământ față de el și nu-l mai ascultă.) Exact; inimile oamenilor nu mai sunt sub manipularea și controlul lui, trec printr-o schimbare de atitudine, de aceea se simte neliniștit. În trecut, cele două erau candide și simple, erau destul de ascultătoare și dădeau dovadă de puțin discernământ față de el, orice spunea el era acceptat fără să se gândească de două ori. Acum, că au trecut printr-o schimbare de atitudine, și-au dezvoltat discernământul și păstrează distanța, e posibil să îl respingă și poate chiar intenționează să îl denunțe – asta înseamnă probleme. Nu este aceasta o manifestare specifică a modului în care antihriștii sondează și preiau controlul asupra inimilor oamenilor?

Atunci când antihristul observă ceva neobișnuit, își trimite rapid acoliții sau oamenii de încredere pentru a afla situația și a pricepe motivele care stau la baza acesteia. Dacă nu există nicio schimbare, dacă oamenii rămân la fel și nu și-au schimbat părerea, atunci el se simte liniștit, nu mai este neliniștit sau tensionat. Totuși, dacă descoperă ceva neobișnuit, ceva necunoscut lui, care nu este manipulat de el, nu este ceea ce și-a imaginat, atunci acest lucru este problematic. Devine îngrijorat și anxios și, în graba sa, va lua măsuri. Care este scopul acțiunilor sale? Vrea ca oamenii să fie de aceeași părere cu el, să nu se răzgândească. Oamenii trebuie să-i facă cunoscute gândurile lor și să-i raporteze în mod constant, exprimându-și loialitatea, hotărârea și sinceritatea. Trebuie să preia în permanență controlul asupra gândurilor și ideilor schimbătoare din inimile oamenilor, precum și asupra direcției și principiilor gândurilor lor. De îndată ce detectează pe cineva care e în dezacord, trebuie să acționeze pentru a-l schimba. Dacă nu poate fi schimbat și să-i devină prieten, atunci îi va deveni dușman. Care sunt consecințele atunci când cineva îi devine dușman? Acea persoană va fi pedepsită și suprimată. Aceasta este o abordare. Există și o alta. Antihristul este mereu neliniștit față de cei din jurul său, nefiind niciodată capabil să-i evalueze pe deplin, temându-se că oamenii l-ar putea discerne și denunța, spunând în inima sa: „Ai văzut când am furat ofrande și am făcut lucrurile în felul meu? Dacă ai văzut, ai putea să discerni? M-ai putea denunța?” În spatele scenei, unii antihriști trăiesc chiar în promiscuitate sexuală și se gândesc: „Cine știe despre aceste lucruri? Ce gândesc cei care știu despre asta? Ar trebui să mă prefac cumva, să creez o impresie falsă, apoi să-i testez pe acești oameni, să le smulg cele mai intime gânduri și să văd ce gândesc cu adevărat?” Ar face antihriștii astfel de lucruri? Pentru oamenii ticăloși precum antihriștii, să facă astfel de lucruri este ca o a doua natură; au un talent înnăscut pentru asta – o fac superb. Antihristul îi adună pe oameni și le spune: „Astăzi, i-am chemat pe toți aici doar cu scopul de a-mi examina neajunsurile în lucrarea pe care am făcut-o în biserică în ultima vreme și să vorbesc despre cunoștințele mele cu privire la firile corupte pe care le-am dezvăluit. Vorbiți deschis, nu vă abțineți! Nu vă voi condamna. Haideți să avem o părtășie deschisă, de la inimă la inimă și față în față! Dacă am făcut ceva, mă voi schimba; dacă nu, o voi lua ca pe o dojană să nu fac. În casa lui dumnezeu totul este deschis, neascuns și descoperit. Noi facem totul înaintea lui dumnezeu și nu este nevoie ca cineva să se ferească de altcineva. Fraților și surorilor, liniștiți-vă! Voi începe prin a mă examina pe mine. În ultima vreme, din cauza lenei mele și a unei dorințe pentru plăceri trupești, nu mi-am făcut bine lucrarea. Lucrarea de evanghelizare nu a mers bine în ultima vreme și nu am acordat prea multă atenție vieții bisericești. Am fost ocupat cu lucrarea de evanghelizare și nu am putut găsi timp pentru alte chestiuni. Desigur, eu sunt responsabil. Bazându-mă pe închipuirile mele, am presupus că viața bisericească ar fi auto-reglementată de frați și surori și că nu ar trebui să-mi fac prea multe griji. Sunteți cu toții adulți, iar cuvintele lui dumnezeu sunt atât de clare, așa că m-am dedicat din toată inima lucrării de evanghelizare. Cu toate acestea, nici eu nu m-am descurcat bine cu lucrarea de evanghelizare. Trebuie să-mi recunosc greșelile în fața fraților și surorilor, să vă cer iertare și să-i cer iertarea lui dumnezeu. Uitați, permiteți-mi să mă înclin în fața tuturor!” Toată lumea vede acest lucru și se gândește: „S-a schimbat; nu mai pare la fel de viclean ca înainte. De ce este atât de sincer astăzi? Ceva nu este în regulă. Nu ar trebui să trag concluzii pripite; voi vedea ce va spune în continuare.” Antihristul continuă, spunând că recunoaște că este un diavol, o satană, recunoscând că nu a făcut nicio lucrare concretă, exprimându-și dorința de a fi la dispoziția Celui de mai sus și de a accepta orice critică sau dojană din partea fraților și surorilor. El continuă și spune: „Chiar dacă mă vor demite și nu mă vor lăsa să conduc, sunt dispus să fiu unul dintre cei mai mici. Le recomand pe sora Li și pe fiica ei din biserica noastră să preia lucrarea mea.” Și-a ales deja succesorul. Nu este atitudinea sa destul de sinceră? Mai este nevoie de vreo suspiciune? În timp ce spune asta, începe chiar să plângă. Apoi, o aduce pe soția lui și îi spune: „În tot acest timp, nici tu nu ai făcut nicio lucrare concretă, provocând doar perturbări și tulburări și chiar i-ai emondat orbește pe frați și pe surori. Și tu ar trebui să fii concediată.” Antihristul arată cu degetul spre el însuși și apoi spre familia sa, făcându-i pe oameni să creadă că este sincer. Când toată lumea aude acest lucru, cineva spune: „De fapt, noi vă discernem pe voi de mult timp. Nu vă consultați cu noi cu privire la chestiuni; unii dintre voi discutați împreună, în particular, și luați decizii. Acest lucru nu se aliniază la principiile de lucru din casa lui Dumnezeu. Mai mult, ați stabilit cine va fi conducătorul dintre voi fără știrea noastră – nici măcar nu avem dreptul să știm. Persoana pe care ați ales-o nu numai că nu face lucrare concretă, dar provoacă și tulburări, iar voi nu o demiteți.” Frații și surorile își exprimă opiniile unul după altul. Când antihristul aude acest lucru, se gândește: „Este grav! Cu toate acestea, este bine că își exprimă gândurile adevărate deodată. Acest lucru va fi benefic pentru lucrarea mea viitoare. Dacă nu vorbeau și, în schimb, mă înjunghiau pe la spate, scriind direct un denunț către Cel de mai sus fără știrea mea, atunci aș fi terminat, nu-i așa? Din fericire, am folosit această tactică, sunt inteligent și am reflexe rapide și le-am aflat opiniile la timp.” Apoi continuă, proclamând necontenit: „Vă mulțumesc, fraților și surorilor, pentru încredere și pentru că mi-ați criticat sincer greșelile de astăzi! Le voi schimba cu siguranță în viitor! Dacă nu o voi face, fie ca pedeapsa și blestemele să cadă pe capul meu!” Faptul că antihristul sondează și preia controlul asupra inimilor oamenilor nu se limitează la a trage cu urechea și cu ochiul pe la uși. În situații grave, are un as în mânecă. Ce fel de as? Practică democrația și libertatea, oferindu-le oamenilor suficientă libertate de exprimare, permițându-le libertatea deplină de a-și exprima opiniile și gândurile cele mai profunde, încurajându-i să-și exprime sentimentele cele mai adânci, chiar dacă este vorba de nemulțumiri. Apoi, profită de vulnerabilitățile celor care au idei diferite de ale sale sau opinii despre el, eliminându-i pe toți deodată. Cum este abordarea antihristului? Este incredibil de ticăloasă! Nu seamănă puțin cu cea a marelui balaur roșu? Sunt, în esență, același grup, împărtășind aceeași natură-esență. Nu așa acționează marele balaur roșu? Să vezi cum acționează antihristul este ca și cum ai vedea fața urâtă a marelui balaur roșu.

Antihriștii sunt experți în a folosi cuvinte plăcute și corecte pentru a-i atrage pe oameni și a-i face să se încreadă în ei. După ce au sondat și au aflat de la ei adevăratele situații ale oamenilor, care este rezultatul? Se vor căi antihriștii că oamenii le-au spus aceste cuvinte adevărate? Se vor da bătuți, vor înceta să mai facă rău, vor renunța la putere, își vor abandona dorința de putere și își vor desființa domeniul? Niciodată. În schimb, își vor intensifica eforturile. După ce vor face tot posibilul pentru a prelua controlul asupra inimilor oamenilor, îi vor păstra pe cei care se aliniază la ei și se vor debarasa de toți cei care nu o fac. Nu putem exclude faptul că unii frați și surori din biserică au fost eliminați, excluși sau că unora li s-au confiscat cărțile cu spusele lui Dumnezeu în astfel de circumstanțe. Aceste persoane au fost nedreptățite. Ce ar trebui să facă acești frați și aceste surori nedreptățite? Ar trebui să înceteze să mai creadă în Dumnezeu pentru că în casa lui Dumnezeu a apărut un antihrist care i-a pedepsit astfel și a făcut să le fie imposibil să creadă? Pot să facă asta? (Nu, nu pot.) Este oare potrivit să faci compromisuri sau să-ți pleci capul în fața antihriștilor sau a forțelor întunecate sau ticăloase? Este aceasta calea pe care ar trebui să o alegeți? (Nu, nu este.) Deci, ce cale ar trebui să alegeți? (Să-i expunem și să-i denunțăm pe antihriști.) Când descoperi că cineva este un antihrist, lasă-Mă să-ți spun, dacă influența lor este semnificativă și mulți conducători și lucrători îi ascultă pe ei și nu te vor asculta pe tine, iar dacă îi expui și este foarte probabil să fii izolat sau eliminat, atunci trebuie să-ți gândești cu atenție strategia. Nu-i înfrunta singur; șansele nu sunt în favoarea ta. Începe prin a contacta câțiva oameni care înțeleg adevărul și au discernământ și caută să ai părtășie cu ei. Dacă ajungi la un consens, abordează încă doi conducători sau lucrători care pot accepta adevărul și fă o înțelegere. Cu mai mulți oameni acționând laolaltă, expuneți-l și ocupați-vă de antihrist împreună! În acest fel, aveți șanse de izbândă. Dacă influența antihristului este prea mare, puteți întocmi și un denunț către Cel de mai sus. Aceasta este cea mai bună abordare. În cazul în care câțiva conducători și lucrători încearcă să vă suprime, le puteți spune: „Dacă nu acceptați expunerea și denunțarea din partea noastră, vom înainta această problemă Celui de mai sus și îl vom lăsa să se ocupe de voi!” Acest lucru vă crește șansele de reușită, deoarece nu vor îndrăzni să acționeze împotriva voastră. Atunci când aveți de-a face cu antihriștii, trebuie să adoptați această abordare de încredere – nu o faceți niciodată singuri. Dacă nu ai sprijinul câtorva conducători și lucrători, eforturile îți sunt sortite eșecului, cu excepția cazului în care poți scrie un denunț și să îl predai Celui de mai sus. Antihriștii sunt extrem de perfizi și vicleni. Dacă nu ai suficiente dovezi, abține-te să acționezi împotriva lor. Este inutil să discuți sau să dezbați cu ei, este inutil să-ți arăți dragostea pentru a încerca să-i schimbi, iar părtășia cu ei despre adevăr nu va funcționa; nu îi vei putea schimba. Într-o situație în care nu îi poți schimba, cea mai bună cale de acțiune nu este să ai o discuție sinceră, să te înțelegi cu ei și să aștepți să se căiască. În schimb, expune-i și denunță-i fără să îi anunți, lasă-l pe Cel de mai sus să se ocupe de ei și încurajați-i pe cât mai mulți oameni să îi expună, să îi denunțe și să îi respingă, ceea ce va duce în cele din urmă la eliminarea lor din biserică! Nu este aceasta o abordare bună? Dacă ei urmăresc să afle ce gândești în forul tău lăuntric, să te cerceteze și să vadă dacă ai vreun discernământ față de ei, ce ar trebui să faci dacă i-ai identificat deja ca fiind antihriști? (Nu ar trebui să vorbesc sincer cu ei, ci să le urmez cuvintele pentru moment, fără să-i las să-mi descopere discernământul, iar apoi ar trebui să-i expun și să-i denunț în privat.) Cum este această abordare? (Este bună.) Trebuie să vezi strategiile diavolilor și ale satanelor drept ceea ce sunt de fapt și să eviți să le declanșezi capcanele sau să cazi în gropile lor. Atunci când ai de-a face cu satane și diavoli, trebuie să-ți folosești înțelepciunea și să te abții să le vorbești cu sinceritate. Acest lucru se datorează faptului că aceia cărora le puteți vorbi cu sinceritate sunt Dumnezeu și frații și surorile autentice. Nu ar trebui niciodată să vorbiți cu sinceritate cu satane, diavoli sau antihriști. Doar Dumnezeu este vrednic să înțeleagă ce este în inima ta, să dețină suveranitatea asupra inimii tale și să o scruteze. Nimeni, în special diavolii și satanele, nu este calificat să-ți controleze sau să-ți scruteze inima. De aceea, dacă diavolii și satanele încearcă să-ți smulgă adevărul, ai dreptul să spui „nu”, să refuzi să răspunzi și să ții informațiile pentru tine – este dreptul tău. Dacă spui: „Diavole, vrei să-mi smulgi cuvintele, dar eu nu-ți voi spune adevărul, nu-ți voi spune! Te voi denunța – ce-mi poți face? Dacă îndrăznești să mă chinui, te voi denunța; dacă mă chinui, Dumnezeu te va blestema și te va pedepsi!” Funcționează asta? (Nu, nu funcționează.) Biblia spune: „Fiţi deci înţelepţi ca şerpii şi fără pată ca porumbeii” (Matei 10:16). În astfel de situații, trebuie să fiți la fel de înțelepți ca șerpii; ar trebui să fiți înțelepți. Inimile noastre sunt potrivite doar pentru ca Dumnezeu să le scruteze și să le aibă și ar trebui să fie date doar Lui. Doar Dumnezeu este vrednic de inimile noastre, satanele și diavolii nu sunt vrednici! Prin urmare, au antihriștii dreptul să știe ce este în inimile noastre sau ce gândim? Nu au acest drept. Care este scopul lor în încercarea de a smulge adevărul de la tine și de a te sonda? Scopul lor este de a prelua controlul asupra ta; trebuie să recunoști acest lucru în mod clar. Deci, nu le vorbi sincer! Trebuie să găsești modalități de a uni mai mulți frați și surori pentru a-i expune și a-i respinge, a-i da jos din poziția lor și a nu-i lăsa niciodată să reușească. Smulgeți-i din biserică, negându-le orice șansă de a tulbura și de a-și exercita din nou puterea în casa lui Dumnezeu!

Faptul că antihriștii sondează și preiau controlul asupra inimilor oamenilor este o realitate crudă. Judecând după esența antihriștilor, este evident că implicarea în astfel de activități vine în mod natural pentru ei și este destul de obișnuită. În diferite biserici, antihriștii își trimit adesea confidenții să se infiltreze printre frați și surori, să sondeze informații și să colecteze date din interior. Uneori, informațiile pe care le colectează se referă la banalități domestice sau conversații lejere între oameni, care nu sunt deloc importante. Totuși, antihriștii fac întotdeauna tam-tam cu privire la aceste chestiuni, ridicându-le chiar la nivelul gândurilor și al punctelor de vedere pentru a pricepe rapid schimbările de gânduri și opinii ale oamenilor. Astfel, ei pot prelua fără efort controlul circumstanțelor și al situației oricărei persoane, răspunzând prompt la fiecare. Antihriștii sunt deosebit de specifici în acțiunile lor privind puterea și statutul. Cât de specifici sunt? În ceea ce privește punctul de vedere al fiecărei persoane cu privire la modul în care gestionează problemele, precum și punctul ei de vedere cu privire la lucrurile materiale, bani, statut, credința în Dumnezeu, îndeplinirea îndatoririlor și renunțarea la locuri de muncă – vor să le cunoască pe toate acestea ca-n palmă. După ce le cunosc ca-n palmă, antihriștii nu folosesc adevărul pentru a-i aproviziona pe oameni, pentru a le modifica oamenilor punctele de vedere greșite sau pentru a rezolva probleme. În schimb, îl folosesc pentru a servi propriului statut, puterii și domeniului lor. Acesta este scopul antihriștilor în sondarea și preluarea controlului asupra inimilor oamenilor. Pentru antihriști, tot ceea ce fac pare semnificativ și valoros, dar toate aceste lucruri presupus semnificative și valoroase sunt chiar cele condamnate de Dumnezeu. Îl trădează tocmai pe Dumnezeu și sunt în vrajbă cu El.

7 noiembrie 2020