III. Disprețuirea cuvintelor lui Dumnezeu

Continuăm astăzi de la părtășia noastră anterioară, care se referea la cea de-a zecea manifestare a antihriștilor – ei disprețuiesc adevărul, sfidează cu obrăznicie principiile și ignoră rânduielile casei lui Dumnezeu. Acest punct este împărțit în trei secțiuni. Am avut părtășie despre primele două, iar astăzi vom avea părtășie despre a treia: antihriștii disprețuiesc cuvintele lui Dumnezeu. Anterior, am avut părtășie despre unele manifestări și zicale referitoare la acest aspect, cum ar fi modul în care antihriștii se îndoiesc de cuvintele lui Dumnezeu, nu le cred și sunt plini de curiozitate față de ele, fiind lipsiți de orice element de credință și plini doar de îndoială, încercare și speculație. Pe scurt, antihriștii nu consideră cuvintele lui Dumnezeu drept adevărul și nici nu le practică. Atunci când se confruntă cu probleme, ei nu caută principiile de practicare conform cuvintelor lui Dumnezeu. În inimile lor, au adesea îndoială, împotrivire și tăgăduire față de cuvintele Sale. Se poate spune că toate acestea sunt manifestări ale faptului că antihriștii disprețuiesc cuvintele lui Dumnezeu. Astăzi vom continua părtășia despre atitudinile și acțiunile mai profunde și mai specifice ale antihriștilor față de cuvintele lui Dumnezeu, pentru a diseca exact cum Îi disprețuiesc ei cuvintele. În ceea ce privește modul în care antihriștii disprețuiesc cuvintele lui Dumnezeu, vom continua având părtășie punct cu punct. Nu va fi mai clar astfel? (Ba da.) Dacă aș avea acum părtășie într-un mod general, iar voi ați avea o anumită capacitate de înțelegere, un calibru suficient și înțelegere spirituală și ați primi adesea lumină din cuvintele lui Dumnezeu, atunci părtășia Mea anterioară v-ar fi de fapt suficientă. Însă, majoritatea oamenilor nu au calibrul pentru a înțelege cuvintele lui Dumnezeu; nu ajung la nivelul la care pot trata cuvintele lui Dumnezeu ca pe adevărul de înțeles. Prin urmare, trebuie să avem părtășie punct cu punct. Acest subiect este împărțit în mod special în mai multe secțiuni mai mici.

A. Antihriștii manipulează și interpretează în mod arbitrar cuvintele lui Dumnezeu

Primul punct este că antihriștii manipulează și interpretează în mod arbitrar cuvintele lui Dumnezeu. Am avut anterior părtășie despre acest aspect prin câteva exemple specifice, deși nu într-o disecare punctuală, detaliată, ci doar în treacăt. Care sunt manifestările faptului că antihriștii manipulează și interpretează în mod arbitrar cuvintele lui Dumnezeu? În ceea ce privește acest punct, cum acționează antihriștii? Faptul că antihriștii pot da dovadă de un astfel de comportament și pot adopta astfel de acțiuni față de cuvintele lui Dumnezeu indică, din punctul de vedere al naturii lor, că ei nu cred în inima lor că aceste cuvinte ale lui Dumnezeu sunt adevărul, sunt sacre și de neofensat. Indiferent ce aspect al cuvintelor adevărului exprimă Dumnezeu, fie că pare simplu sau profund pentru oameni, reprezintă tot cuvintele lui Dumnezeu, adevărul și este legat indisolubil de intrarea în viață, de transformarea firii și de mântuirea cuiva. Totuși, antihriștii nu văd așa lucrurile; ei nu sunt conștienți de lucrul acesta în inimile lor și nici nu au o asemenea conștientizare sau înțelegere. Ei nu cred că aceste cuvinte ale lui Dumnezeu sunt adevărul, nici nu recunosc importanța deosebită a cuvintelor lui Dumnezeu pentru intrarea cuiva în viață. Dimpotrivă, ei cred că, la suprafață, cuvintele lui Dumnezeu par a fi doar cuvinte omenești și destul de obișnuite. Par foarte importante doar pentru că toți cei care Îl urmează pe Dumnezeu, casa lui Dumnezeu și biserica le-au etichetat drept „cuvintele lui Dumnezeu”. Dar, în realitate, la suprafață, cuvintele lui Dumnezeu par a fi propoziții comune rostite adesea de oameni. Aceste cuvinte conțin efectiv elemente ale limbajului uman, conțin logica, gândirea și exprimarea limbajului uman, inclusiv unele expresii colocviale, proverbe, zicale și chiar proverbe din două părți. Antihriștii nu consideră cuvintele lui Dumnezeu ca pe ceva la fel de grandios, de nepătruns sau de profund pe cât și-ar putea imagina cineva, spre deosebire de legendarele Scripturi din Ceruri. Pentru ei, sunt pur și simplu comune și obișnuite. Astfel, după multă scrutare, ajung în cele din urmă la o definiție în inimile lor: aceste cuvinte sunt doar un limbaj simplu, destul de practic, ceva ce credincioșii ar trebui să citească, cuvinte care pot ajuta în comportamentul și credința cuiva. După multă lectură, aceasta este concluzia la care ajung. Chiar și unii antihriști și egocentriști iau cuvintele lui Dumnezeu și citesc foarte multe capitole și pagini dintr-o dată. Unii chiar citesc cartea „Cuvântul Se arată în trup” de la început și până la sfârșit într-o lună, rămânând cu niște impresii profunde în mintea și gândurile lor. Ei dobândesc o înțelegere generală privind unii termeni spirituali, privind tonul și modul de exprimare a lui Dumnezeu și chiar conținutul cuvintelor Sale din diferite etape. După ce citesc, spun: „Cuvintele lui dumnezeu sunt așa și așa. Le-am citit pe toate dintr-o dată și am înțeles conținutul general al planului de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu. Așadar, cuvintele lui dumnezeu nu sunt atât de profunde. Să ridici cuvintele lui dumnezeu la nivelul adevărului, considerându-le ceva esențial pentru intrarea în viață a oamenilor, pare puțin excesiv.” Prin urmare, indiferent cum privesc aceste cuvinte, definiția finală din inima lor despre cuvintele lui Dumnezeu este că nu sunt atât de profunde sau greu de înțeles pe cât își imaginează oamenii. Oricine este educat și are ochi le poate înțelege. După ce citesc de mai multe ori, nu doar că nu reușesc să recunoască sau să înțeleagă diferitele adevăruri despre intrarea în viață pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă din cuvintele lui Dumnezeu, dobândind luminare, hrană și ajutor de la ele, dar, de asemenea, simt că aceste cuvinte sunt departe de adevăr și de Scripturile din Ceruri. După ce ajung la o asemenea concluzie, antihriștii disprețuiesc și mai mult cuvintele lui Dumnezeu. Ei cred că acestea sunt doar atât, că Dumnezeu este doar atât și că adevărul este doar atât. Cu o astfel de atitudine și înțelegere, părerea interioară a antihriștilor față de cuvintele lui Dumnezeu și față de „Cuvântul Se arată în trup” îi determină să disprețuiască și mai mult cuvintele lui Dumnezeu și adevărul. Ei își folosesc cunoașterea și intelectul, bazându-se pe memoria și istețimea lor, pentru a pricepe rapid conținutul și așa-zisele principii ale acestor cuvinte, precum și o parte din tonul, stilul și exprimarea folosite în ele, cea din urmă incluzând expresii comune și idiomatice. După aceea, simt că au dobândit totul și că au totul. O astfel de înțelegere și atitudine îi determină să disprețuiască și să pună la îndoială cu și mai multă nesăbuință cuvintele lui Dumnezeu în inima lor și să se îndoiască și mai mult de identitatea și de esența lui Dumnezeu.

Privind lucrurile din perspectiva naturii antihriștilor, se poate vedea că ei sunt scârbiți de adevăr, disprețuiesc lucrurile pozitive, disprețuiesc smerenia și ascunderea lui Dumnezeu și disprețuiesc loialitatea, realitatea și frumusețea lui Dumnezeu. Acest dispreț îi determină pe antihriști să desfășoare în mod inconștient și firesc unele acțiuni dezgustătoare pe care Dumnezeu le detestă și le condamnă. Aceste acțiuni includ manipularea și interpretarea arbitrară a cuvintelor lui Dumnezeu. La ce se referă manipularea? Antihriștii nu cred că există adevăr în cuvintele lui Dumnezeu, nu cred că acestea le pot oferi viață oamenilor și, cu atât mai puțin, că sunt fundamentul pe care se bazează omul pentru supraviețuire, precum și direcția și calea pentru progresul lui. Prin urmare, nu înțeleg de ce Dumnezeu vorbește în aceste moduri și nici nu știu de ce rostește astfel de cuvinte într-un anumit context, fiind și mai neștiutori în legătură cu motivul pentru care Dumnezeu rostește aceste conținuturi specifice. Cât despre modul în care au apărut aceste conținuturi, ce gândește Dumnezeu și ce Își propune El să observe, să realizeze și să efectueze asupra oamenilor în timp ce rostește aceste cuvinte, precum și – în cadrul acestor cuvinte – tot ceea ce Își propune El să realizeze, intențiile Sale și adevărul, antihriștii sunt complet neștiutori și absolut ignoranți în privința acestora – sunt profani când vine vorba de aceste lucruri. Prin urmare, în inimile lor, ei simt adesea că Dumnezeu n-ar fi trebuit să spună această frază în acel mod, că acea propoziție ar trebui să o urmeze pe aceasta, această propoziție ar trebui formulată astfel, acel pasaj ar trebui să aibă acest ton sau acea intonație, această alegere a cuvintelor este incorectă, iar acel termen nu ține cont de identitatea lui Dumnezeu și nu i se potrivește, formându-și astfel opiniile. În ochii lor, cuvintele lui Dumnezeu nu sunt la fel de bune ca operele oricărei persoane faimoase sau importante din lume. Ei simt că exprimarea lui Dumnezeu nu este suficient de riguroasă, că este neclară și că unele cuvinte, dacă sunt analizate îndeaproape, nu respectă cu strictețe regulile gramaticale și lexicale ale oamenilor. „Cum poate exista adevăr în aceste cuvinte? Cum pot fi acestea cuvintele lui dumnezeu? Cum pot fi ele adevărul?” Antihriștii calculează și cugetă în inimile lor, îndoindu-se și condamnând totodată. Cu o asemenea atitudine, astfel de gânduri și o asemenea perspectivă asupra cuvintelor lui Dumnezeu, antihriștii își pregătesc ghearele diavolești.

Îmi amintesc că, în urmă cu câțiva ani, a avut loc un incident în echipa de imnuri. Membrii ei au vrut să compună muzică pentru un pasaj esențial al cuvintelor lui Dumnezeu, care să fie cântat în biserică. În timp ce compuneau, au observat că lungimea discursului lui Dumnezeu și numărul de cuvinte nu se potriveau cu melodia; fiecare rând de versuri avea prea multe cuvinte. În plus, melodia întregului cântec, dacă era aplicată cuvintelor lui Dumnezeu, făcea cuvintele să pară prea numeroase și prea lungi. Care a fost așadar soluția lor? Au găsit o cale: au modificat o parte din formularea și exprimarea cuvintelor lui Dumnezeu, fără să le schimbe sensul aparent – de pildă, transformând un proverb de patru caractere într-un cuvânt de două caractere sau ștergând propoziții care păreau lungi, inutile și fără sens. Urmând acest principiu, au pus pe muzică versiunea editată a cuvintelor lui Dumnezeu și au răspândit-o în biserică pentru a fi cântată. Cei mai mulți oameni, fiind confuzi, au crezut că era un imn al cuvintelor lui Dumnezeu, dar cine știa că un astfel de pasaj nu constituia deloc cuvintele lui Dumnezeu? Era un pasaj modificat și scurtat în mod arbitrar de antihriști, transformat și alterat. Ulterior, când acest imn era pregătit pentru un program, am întrebat pe ce capitol din cuvintele lui Dumnezeu se bazează imnul. Mi-au spus că este primul pasaj dintr-un anumit capitol. Am găsit acel pasaj, l-am comparat cu cel din cartea de imnuri și am fost destul de șocat. Pasajul din cartea de imnuri era în mod oficial un segment selectat din acel capitol al cuvintelor lui Dumnezeu, dar fusese alterat, devenind de nerecunoscut. Tonul vorbirii dispăruse, multe cuvinte importante au fost omise, conținutul vorbirii era dezorganizat și chiar și succesiunea cuvintelor era inversată. Dacă nu Mi-ar fi spus nimeni că acest pasaj a fost extras dintr-un anumit capitol al cuvintelor lui Dumnezeu, nu cred că cineva ar putea identifica din ce capitol făcea parte; nu corespundea deloc cu originalul. În aparență, acești oameni își făceau datoria: punând cuvintele lui Dumnezeu pe muzică, pentru ca toată lumea să le cânte și să le interiorizeze, cuvintele Sale îi puteau conduce și îndruma în permanență pe oameni, ajutându-i să intre în cuvintele lui Dumnezeu. Ce faptă minunată! Cu toate acestea, întrucât antihriștii nu aveau deloc o inimă cu frică de Dumnezeu, ei I-au tratat cuvintele ca și cum ar fi cuvinte rostite de oameni obișnuiți într-o conversație, ștergându-le și manipulându-le în mod arbitrar. Fără să pună măcar o întrebare și fără permisiunea sau acordul nimănui – și, cu atât mai puțin, fără vreo autorizare de la cineva – au schimbat complet cuvintele lui Dumnezeu și, totuși, i-au determinat pe oameni să creadă că-și făceau datoria, că puseseră cuvintele lui Dumnezeu pe muzică. Ce fel de comportament și de metodă sunt acestea? Ce fire au oamenii care recurg la un astfel de comportament și o astfel de metodă? Cei care folosesc o asemenea metodă, care tratează cuvintele lui Dumnezeu cu o asemenea atitudine, au în inima lor vreo frică în modul în care tratează cuvintele lui Dumnezeu? Prețuiesc ei cuvintele lui Dumnezeu? Tratează ei cuvintele Lui ca fiind adevărul? Judecând după atitudinea lor nerespectuoasă și nepăsătoare față de cuvintele lui Dumnezeu, nu doar că nu le prețuiesc, dar le și tratează ca pe niște jucării, modificându-le în mod nepăsător, dintr-un capriciu. Nu este atitudinea lor față de cuvintele lui Dumnezeu un indiciu al atitudinii lor față de Dumnezeu Însuși? (Ba da.) Este exact la fel. Cuvintele lui Dumnezeu Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși; sunt o exprimare a lui Dumnezeu, o exprimare a firii Sale și o dezvăluire a esenței Sale. Dacă oamenii sunt atât de nerespectuoși și nepăsători față de cuvintele lui Dumnezeu, este de la sine înțeles cum Îl tratează pe Dumnezeu Însuși. Acest lucru este foarte grăitor.

Oamenii Îl urmează în aparență pe Dumnezeu, renunțând la lucruri, consumându-se și îndurând greutăți pentru El, dar atitudinea lor față de cuvintele Lui este foarte nerespectuoasă și nepăsătoare. Antihriștii pot chiar să decoreze frumos cartea „Cuvântul Se arată în trup”, să o învelească în pânză și să o păstreze în cel mai sigur loc. Dar ce poate dovedi acest lucru? Poate arăta că prețuiesc cuvintele lui Dumnezeu, că au o inimă cu frică de Dumnezeu? Pot aceste acțiuni superficiale să le acopere atitudinea nerespectuoasă față de cuvintele Sale? Nu pot. Ori de câte ori citesc cuvintele lui Dumnezeu, se gândesc mereu să modifice o parte din termenii, expresiile și tonul din ele. Și cât de îndrăzneți sunt unii antihriști? Când găsesc în cuvintele lui Dumnezeu ceva ce nu se potrivește cu noțiunile lor, când cred că formularea este neadecvată sau incorectă gramatical sau chiar când cred că un semn de punctuație este greșit, vor proclama cu voce tare și vor exagera problema, dorind ca toată lumea să afle despre un semn de punctuație așezat greșit, o alegere neadecvată a cuvintelor sau o afirmație aparent irezonabilă din cuvintele lui Dumnezeu. Ei răspândesc acest lucru având un ton batjocoritor și disprețuitor. Se pare că, în aceste momente, găsesc în sfârșit ceea ce consideră o dovadă a erorilor din cuvintele lui Dumnezeu, un prilej de a câștiga un avantaj, un defect și, în cele din urmă, se pot asigura în inima lor că și cuvintele lui Dumnezeu conțin greșeli și că Dumnezeu nu este perfect. Nu este aceasta firea unui antihrist? Antihriștii urmăresc să găsească greșeli și erori în cuvintele lui Dumnezeu; aceasta e o atitudine de ostilitate, nu una de supunere și acceptare. Vorbind despre faptul că antihriștii manipulează și interpretează în mod arbitrar cuvintele lui Dumnezeu, poate incidentul abia menționat, care a avut loc în echipa de imnuri, să fie considerat o manipulare a cuvintelor lui Dumnezeu? (Da.) Spune-Mi, ce fel de persoană ar schimba cuvintele lui Dumnezeu atât de arbitrar? Are vreo frică de Dumnezeu? (Nu.) Ce fire este aceasta? În primul rând, tratează ea cuvintele lui Dumnezeu ca pe cuvintele lui Dumnezeu? (Nu.) Atunci, cum tratează cuvintele lui Dumnezeu? Le tratează ca pe niște cuvinte omenești. Ar putea fi acceptabil să modifici articole din mărturia bazată pe experiență a oamenilor în cazul în care cuvintele sunt incoerente sau imperfecte, dar să îndrăznești să tratezi așa cuvintele lui Dumnezeu, care este natura acestui lucru? Nu înseamnă că acționezi dinadins și nechibzuit, fără să ai o inimă cu frică de Dumnezeu? A îndrăzni să comentezi și să modifici în mod arbitrar cuvintele lui Dumnezeu, să le schimbi ori de câte ori nu se potrivesc cu ideile sau punctele de vedere proprii – este gravă natura acestui lucru? (Da.)

Cine altcineva este implicat în manipularea cuvintelor lui Dumnezeu? În timpul procesului de predicare a Evangheliei, unii potențiali destinatari ai acesteia intră în contact cu aceste cuvinte ale lui Dumnezeu și au diverse noțiuni în legătură cu tonul, stilul Lui, perspectiva din care vorbește și chiar formularea și pronumele folosite, printre multe alte aspecte. Diferiți oameni au noțiuni diferite; cei de la diferite confesiuni au gusturi și cerințe diferite. Unii membri ai echipei de evanghelizare spun: „Este dificil să predicăm evanghelia în acest fel! Unele dintre cuvintele lui dumnezeu sunt prea dure; în cazul unora dintre ele, pare că dumnezeu îi blestemă pe oameni. Nu sunt deloc blânde, le lipsește iubirea și toate sunt în limbajul de zi cu zi. Unele vizează în mod special anumite etnii, în timp ce altele dezvăluie taine – oamenii consideră toate acestea inacceptabile! Aceste cuvinte au devenit un obstacol în calea acceptării noii lucrări a lui dumnezeu de către potențialii destinatari ai evangheliei. Ce ar trebui să facem?” Cineva spune: „Am o soluție. Întrucât potențialii destinatari ai evangheliei nu pot accepta noua lucrare a lui dumnezeu din cauza acestor cuvinte, ce-ar fi să le ștergem pur și simplu? Marcați toate cuvintele și conținutul pe care oamenii nu sunt dispuși să le accepte, chiar dacă este o singură propoziție, și eliminați-le în procesul de tipărire. Astfel, când potențialii destinatari ai evangheliei le vor citi, nu vor exista cuvinte care să le rănească mândria sau sentimentele, nici ceva care să le contrazică noțiunile. Toate cuvintele lui dumnezeu vor fi adecvate, destinatarii nu vor avea nicio noțiune și vor putea să accepte fără probleme noua lucrare a lui dumnezeu.” În echipa de evanghelizare, unii chiar au procedat așa și, fără măcar să întrebe sau să ceară consimțământul Celui de mai sus, au tipărit și au distribuit la scară largă broșuri care conțin aceste cuvinte prescurtate și manipulate ale lui Dumnezeu. De dragul confortului lor în timpul lucrării, pentru a câștiga mai mulți oameni, pentru a-și demonstra capacitatea de lucru și a părea loiali în datoria lor, au născocit această metodă și chiar au transformat-o în realitate, tipărind-o într-o carte. Dar această carte este complet diferită de „Cuvântul Se arată în trup”. Nu manipulează această metodă cuvintele lui Dumnezeu? (Ba da.) Își dau seama majoritatea oamenilor că manipularea cuvintelor lui Dumnezeu este un mod de împotrivire față de El? (Da.) Conștientizează majoritatea oamenilor acest lucru? Astăzi, după ce am avut atât de mult părtășie, puteți spune cu ușurință „da”. Dar dacă ați fi predicat Evanghelia acum trei sau cinci ani, ați fi fost conștienți că niciun cuvânt sau nicio propoziție a lui Dumnezeu nu ar trebui modificată? Ați fi avut o asemenea inimă cu frică de Dumnezeu? (Nu.) Așadar, în ce context v-ar fi lipsit această conștientizare? Oare ați fi îndrăznit să manipulați în mod arbitrar cuvintele lui Dumnezeu în contextul lipsei depline a unei inimi cu frică de Dumnezeu? Dacă cineva este complet lipsit de o inimă cu frică de Dumnezeu, va îndrăzni să manipuleze în mod arbitrar cuvintele lui Dumnezeu, schimbând sensul original, modul în care vorbește El și efectul dorit al unui anumit pasaj al cuvintelor Lui, ștergând intențiile, miezul și punctele cheie ale acestui pasaj – toate aceste lucruri reprezintă o manipulare.

În urmă cu câțiva ani, în timpul unei întâlniri întâmplătoare, cineva din echipa de evanghelizare a pus o întrebare: „Când aduc mărturie despre noua lucrare a lui dumnezeu unui anumit grup etnic, se simt dezgustați, nu sunt dispuși să asculte părțile în care dumnezeu îi expune și au noțiuni despre aceste părți. Prin urmare, aceste cuvinte îi împiedică să accepte noua lucrare a lui dumnezeu. Ne gândim să modificăm acele cuvinte. După ce le schimbăm, vor putea să le accepte și nu vor mai avea noțiuni despre noua lucrare a lui dumnezeu sau despre această întrupare a lui dumnezeu.” Ce credeți despre această întrebare? Dacă n-ar fi fost această ocazie de a se întâlni și a discuta despre lucrarea Evangheliei, ar fi putut să-și asume sarcina de a modifica aceste cuvinte. Potrivit închipuirilor lor, trei, cinci, zece sau chiar mai mulți oameni din acel grup etnic poate că ar accepta atunci noua lucrare a lui Dumnezeu. Dar lăsând aceasta deoparte pentru moment, cei care predică Evanghelia vor mereu să schimbe cuvintele lui Dumnezeu astfel încât să se alinieze la noțiunile umane. Vor mereu să șteargă cuvintele în care Dumnezeu expune și judecă omenirea coruptă, în care expune esența omenirii corupte. Care este natura unui astfel de comportament? Oare acest tip de acțiune reflectă o inimă cu frică de Dumnezeu? (Nu.) În opinia Mea, nu este vorba că oamenii de o anumită etnie sau confesiune au noțiuni despre cuvintele lui Dumnezeu; în mod fundamental, oamenii care predică Evanghelia sunt cei care au noțiuni. Cuvintele lui Dumnezeu nu trec de inspecția lor; le contrazic și sunt scârbiți de ele în adâncul sufletului, nu vor să le asculte și nu le plac aceste cuvinte de la Dumnezeu. Ei cred că, dacă acestea sunt cu adevărat cuvintele lui dumnezeu, ar trebui să fie iubitoare și să nu-i expună pe oameni atât de direct, dezgolindu-i complet, ca și cum i-ar plesni peste față. Așadar, ei cer cu tărie, dacă trebuie să predice Evanghelia, ca aceste cuvinte să fie eliminate. Pentru a predica Evanghelia și a câștiga oameni, poate Dumnezeu să facă măcar o dată concesii, să vorbească cu mai mult tact și într-o manieră mai plăcută? Pentru a determina mai mulți oameni să accepte noua lucrare a lui Dumnezeu, pentru a aduce mai mulți oameni înaintea Sa, poate Dumnezeu să-Și schimbe strategia și modul de a vorbi, să facă un compromis și să cedeze în fața omenirii corupte, să Se plece, să-Și ceară scuze și să implore iertare? Așadar, problema este în mod fundamental la lucrătorii pentru evanghelizare, nu la oamenii de o anumită confesiune. Fără să modifice un singur cuvânt sau o singură propoziție din cuvintele lui Dumnezeu și ținând cont de faptul că aceste cuvinte ale Sale îi pot determina pe toți oamenii să dobândească noțiuni, sunt totuși mulți care vin treptat înaintea lui Dumnezeu și Îi acceptă noua lucrare. I-au împiedicat noțiunile lor să accepte noua lucrare a lui Dumnezeu? Deloc. Dacă aceste cuvinte rostite de Dumnezeu nu sunt ceea ce are nevoie omul și nu reflectă situația reală a omului, atunci ar fi de înțeles ca oamenii să nu accepte cuvintele lui Dumnezeu, iar El ar putea avea în vedere să-Și schimbe modul de a vorbi și conținutul spuselor Sale. Însă fiecare cuvânt și fiecare propoziție rostită de Dumnezeu reflectă situația reală a omului și este legată de intrarea în viață și de mântuirea omului. Dacă oamenii au noțiuni și nu le pot accepta, aceasta dovedește că sunt ticăloși, murdari și foarte profund corupți și că nu sunt vrednici să vină înaintea lui Dumnezeu. Nu dovedește că sunt greșite cuvintele Sale sau că nu sunt adevărul.

Ce ar trebui făcut în legătură cu faptul că omenirea coruptă are noțiuni despre cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu? Cei care predică Evanghelia au fost udați de cuvintele lui Dumnezeu și le-au ascultat de atâția ani. Nemaivorbind despre cât de mult adevăr înțelegeți, doar discutând teoretic, viziunile lucrării lui Dumnezeu, intențiile Sale, scopul planului Său de gestionare de șase mii de ani, lucrarea de mântuire a omului de către Dumnezeu – nu ați înțeles, reținut și priceput toate aceste aspecte ale adevărului? Dacă te-ai echipa cu toate acestea, te-ai mai teme că oamenii au noțiuni? Dacă te temi, ar trebui să le spui asta clar și din timp potențialilor destinatari ai Evangheliei; oferă-le mărturie despre intențiile lui Dumnezeu, explică adevărul în mod clar! După ce ai ascultat atât de mulți ani cuvintele lui Dumnezeu, dacă tot nu le poți explica sau clarifica, atunci ești complet inutil! Îndeplinești această datorie și interacționezi în fiecare zi cu aceste subiecte, cu aceste conținuturi, cu aceste chestiuni – de ce te-ai mai gândi să folosești o metodă atât de detestabilă precum manipularea cuvintelor lui Dumnezeu pentru a predica Evanghelia și a câștiga oameni? La prima vedere, poate părea doar o acțiune greșită, un mijloc detestabil, o dovadă de incompetență, dar, în esență, este o manifestare incontestabilă a esenței unui antihrist – nimic mai puțin. Oamenii lui Dumnezeu sunt cei care Îi prețuiesc cuvântul, care apreciază cuvântul lui Dumnezeu, care se tem de cuvântul lui Dumnezeu, care respectă fiecare cuvânt și propoziție pe care le spune El, precum și modul în care vorbește, perspectiva din care vorbește și ceea ce spune în fiecare pasaj. Numai dușmanii lui Dumnezeu Îi batjocoresc adesea și Îi disprețuiesc cuvintele. Le tratează cu dispreț. Nu tratează cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul, ca fiind cuvinte exprimate de Creator. Ca atare, în inima lor, ei doresc adesea să manipuleze cuvintele lui Dumnezeu și le interpretează în mod arbitrar. Încearcă să-și folosească metodele, modurile de gândire și logica gândirii lor pentru a schimba cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât să se conformeze gusturilor umane corupte, punctelor de vedere umane corupte și modurilor de gândire și filosofiei umane corupte, străduindu-se ca, în cele din urmă, să câștige aprobarea mai multor oameni. Cuvântul lui Dumnezeu este cuvântul lui Dumnezeu, indiferent de care parte din cuvintele lui Dumnezeu este vorba, indiferent cum este rostit și din ce perspectivă este rostit. Pentru ca omenirea coruptă să înțeleagă mai ușor, să aprecieze mai mult și să dobândească mai ușor cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să poată înțelege adevărul din cuvintele Sale, Dumnezeu folosește adesea limbaje umane, metode umane, precum și modalități, tonul vorbirii și logica verbală care sunt mult mai ușor de înțeles de către oameni, pentru a-Și explica intențiile și a-i spune omenirii în ce ar trebui să pătrundă. Însă tocmai aceste metode discrete și acest ton discret, precum și diverse cuvinte discrete sunt exploatate de antihriști pentru a-L condamna pe Dumnezeu și a nega că al Său cuvânt este adevărul. Nu este așa? (Ba da.) Acești antihriști compară deseori cuvintele lui Dumnezeu cu operele și cunoștințele oamenilor celebri, chiar și cu discursurile, expresiile și purtarea oamenilor faimoși. Cu cât le compară mai mult, cu atât simt că aceste cuvinte ale lui Dumnezeu sunt prea superficiale, prea directe, prea colocviale. Astfel, vor tot mai mult să modifice cuvintele lui Dumnezeu, să le „corecteze”, precum și să „corecteze” tonul, stilul și perspectiva din care vorbește Dumnezeu. Indiferent cum vorbește El sau cât de multe beneficii aduc omului cuvintele Sale, în inima lor, antihriștii nu consideră niciodată cuvintele lui Dumnezeu drept adevărul. Nu caută adevărul, principiile de practicare sau calea pentru intrarea în viață în cuvintele lui Dumnezeu. În schimb, abordează în permanență cuvintele lui Dumnezeu dintr-o perspectivă de scrutare, având o atitudine de studiere, o atitudine de scrutare și investigare amănunțită. După toată scrutarea și investigarea, ei tot simt că multe dintre cuvintele lui Dumnezeu trebuie schimbate și rectificate. Astfel, pentru antihriști, din ziua în care au intrat pentru prima dată în contact cu aceste cuvinte ale lui Dumnezeu și până astăzi – după ce au crezut timp de 10, 20 sau 30 de ani – în sufletul lor, încă nu cred că acestea conțin viața, adevărul, poarta către Împărăție sau calea către Ceruri despre care vorbesc oamenii. Nu pot vedea și nu pot descoperi acest lucru. Așadar, ce simt ei? Se întreabă de ce, cu cât cred mai mult, cu atât găsesc cuvintele lui Dumnezeu prea colocviale. Se întreabă de ce, cu cât cred mai mult, cu atât devin mai puțin interesați de cuvintele lui Dumnezeu. Încep să se îndoiască de faptul că acestea chiar sunt adevărul. Ce fel de semn este acesta? Un semn bun sau unul rău? (Un semn rău.) Chiar este o minune că au crezut în Dumnezeu până acum! Au crezut până când au ajuns într-un impas, pierzând complet din vedere adevărul. Nu este acesta sfârșitul credinței lor?

Ați observat acest fapt? Din ziua în care toată lumea a început să creadă în Dumnezeu, să-I citească cuvintele, să-și abandoneze familiile, carierele, studiile și perspectivele în lume, toți s-au aflat la aceeași linie de plecare. Dar, pe nesimțite, în timpul cursei, unii au rămas în urmă și nu au mai vrut să-și facă datoria. Unde s-au dus? Unii au fost trimiși în Grupa B, unii în bisericile obișnuite, iar alții abia au reușit să rămână într-o biserică part-time. Cei care nu doresc să-și facă datoria în casa lui Dumnezeu și sunt îndepărtați, care nu mai sunt calificați să-și îndeplinească datoria – de ce au ajuns acolo unde sunt astăzi? Dacă încerci să le percepi atitudinea față de Dumnezeu cu ochi omenești, nu o poți vedea, pentru că nu știi ce se află în inima lor. Nu-ți dai seama dacă Îl iubesc sau Îl urăsc pe Dumnezeu, dacă I se împotrivesc sau I se supun. Așadar, cum determini firea-esență a unei persoane? Este ușor: uită-te doar la atitudinea ei față de cuvintele lui Dumnezeu. Oamenii din acest grup au o trăsătură comună în ceea ce privește atitudinea față de cuvintele lui Dumnezeu: indiferent de situație, nu au nevoie de cuvintele lui Dumnezeu drept hrană. Indiferent cu ce dificultăți se confruntă, nu caută principiile sau adevărul în cuvintele lui Dumnezeu. Acești oameni citesc rareori cuvintele lui Dumnezeu și chiar se simt dezgustați când cineva citește prin rugăciune cuvintele Sale sau are părtășie despre modul în care le înțelege. Cum își manifestă repulsia? Au următoarea părere: „Știu deja tot ce spui; nu este nevoie să o spui. Am citit anterior aceste cuvinte ale lui dumnezeu; înțeleg totul.” Dacă înțeleg totul, de ce au fost îndepărtați? De ce au fost trimiși în Grupa B? Ce se întâmplă? Motivul este că acești oameni nu acceptă în mod fundamental cuvintele lui Dumnezeu; le disprețuiesc și sunt ostili față de ele. Poate cineva care disprețuiește cuvintele lui Dumnezeu și este ostil față de ele să le practice? Când îi spui: „Dacă te-ai confruntat cu o situație, ar trebui să citești cuvintele lui Dumnezeu!”, care este atitudinea sa? Care sunt reacțiile sale specifice? (Ar spune că problemele practice au nevoie de soluții practice; nu este nevoie de lectura cuvintelor lui Dumnezeu.) Crede că citirea cuvintelor lui Dumnezeu este o abordare vagă, iar problemele practice necesită soluții practice. Acesta este tonul unui antihrist. Ce vor ei să spună? „Oamenii au metode proprii; ce rost are să citim cuvintele lui dumnezeu? Crezi că pot să rezolve totul?” Ei presupun că, dacă o persoană întâmpină o anumită dificultate, aceasta este doar o dificultate, nu este câtuși de puțin o reflectare a stării interioare sau a firii acelei persoane. Ei nu văd acest lucru și nici nu-l recunosc ca stare de fapt. Sunt de părere că: „Dificultățile oamenilor sunt asemenea unei mașinării care nu are un șurub; trebuie doar să introduci șurubul și s-a reparat. De ce să cauți cuvintele lui dumnezeu? Totul este spiritualitate falsă. N-aș face niciodată asta; este o prostie! Crezi că pot să rezolve totul cuvintele lui dumnezeu? Nu este deloc așa.” Acesta este în mod clar cineva care nu acceptă adevărul. Mai mult, când unii oameni se confruntă cu probleme și ai părtășie cu ei pentru a-i ajuta, citindu-le un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, ei răspund după ce ascultă: „Am memorat deja acel pasaj, l-am recitat de multe ori. De ce îmi spui asta? Îl înțeleg mai bine decât tine și este inutil, nu-mi va rezolva problema!” Care este problema aici? (Nu acceptă adevărul.) Nu acceptă adevărul și refuză să-și recunoască propria corupție, ceea ce este problematic. Nu-și recunosc corupția, prin urmare cred că lectura cuvintelor lui Dumnezeu este doar ceva mecanic, este inutil. Vor să găsească o soluție rapidă, un remediu miraculos pentru a-și rezolva problemele, iar esența acestei chestiuni este refuzul de a accepta adevărul.

În ceea ce privește această manifestare de manipulare și interpretare a cuvintelor lui Dumnezeu, aveți vreun exemplu? (În timpul producției celui de-al 20-lea videoclip al albumului coral, Dumnezeu a dat instrucțiuni ca scripturile să fie enumerate una câte una pe ecran. La acea vreme, unii frați și surori au considerat că scripturile sunt prea lungi și au șters unele fraze. Ulterior, Dumnezeu a descoperit această problemă și a disecat-o destul de sever, spunând că a fost o blasfemie față de cuvintele Sale.) Referitor la cuvintele originale ale lui Dumnezeu consemnate în Biblie, acelea sunt cuvintele Sale și nu trebuie să fie modificate de oameni, iar același lucru este valabil și pentru profețiile unor proroci; și acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, sunt inspirate de Dumnezeu și nu ar trebui nici ele să fie modificate. În opinia Mea, deși aceste cuvinte nu sunt în limba originală și sunt traduceri, sensul textului tradus a fost în mare măsură exact de-a lungul multor ani de revizuiri. Ar trebui să recunoști acest lucru. Prin urmare, aceste cuvinte, dacă sunt folosite în părtășia obișnuită, nu trebuie să fie relatate în întregime; poate fi transmisă esența. Cu toate acestea, faptele reale nu ar trebui modificate. În cazul citărilor, trebuie extrase propozițiile complete originale. Cum sună acest principiu? (Bine.) De ce să procedați așa? Unii oameni spun: „Toate acestea sunt în trecut, trebuie să fim atât de serioși?” Nu, are legătură cu o atitudine, o mentalitate. Indiferent dacă este vorba de trecut, prezent sau viitor, cuvintele lui Dumnezeu sunt cuvintele lui Dumnezeu și nu ar trebui echivalate cu cele ale omului. Oamenii ar trebui să trateze cuvintele lui Dumnezeu cu o atitudine riguroasă. După ce Biblia a fost tradusă din textul original în diverse limbi, este posibil ca unele sensuri să nu fie complet aliniate cu originalul sau ar putea exista discrepanțe între aceeași propoziție dintr-o traducere și din textul original. Traducătorii pot adăuga „Notă: cutare și cutare” sau pot adăuga între paranteze „Sau tradus ca…” Credeți că oamenii care au tradus textele originale ale Bibliei erau cu toții credincioși în Dumnezeu? (Nu neapărat.) Cu siguranță nu erau oameni care se temeau de Dumnezeu și se fereau de rău, prin urmare, de ce au putut să gestioneze această sarcină cu atâta precizie? Non-credincioșii numesc acest lucru profesionalism, dar credincioșii în Dumnezeu ar trebui să-l numească „a avea o inimă cu frică de Dumnezeu”. Dacă nu ai nici măcar o inimă cu o asemenea frică de Dumnezeu, te mai poți numi credincios în Dumnezeu?

Trebuie să ai o atitudine de evlavie față de cuvintele lui Dumnezeu și, atunci când participi la adunări și ai părtășie despre cuvintele Sale, după ce le-ai citit, poți să-ți incluzi experiențele personale în timp ce vorbești despre cunoașterea proprie și despre ce ai învățat din aceste experiențe. Nu trebuie însă să tratezi cuvintele lui Dumnezeu ca pe propriile tale opere private și să le interpretezi după bunul plac. Cuvintele lui Dumnezeu nu au nevoie de explicațiile tale și nici nu ai putea să le explici într-un mod clar sau inteligibil. Este suficient să ai puțină luminare și iluminare sau experiență, dar ar fi imposibil să încerci să explici adevărul sau să încerci să-ți folosești explicația pentru a le permite oamenilor să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu. Aceasta este modalitatea greșită de a face lucrurile. De exemplu, unii oameni citesc în cuvintele lui Dumnezeu că El iubește oamenii onești. Cândva, Dumnezeu i-a spus omului: „Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» și «Nu» să fie «Nu». Ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău” (Matei 5:37). Astăzi, cuvintele lui Dumnezeu le cer oamenilor și să fie onești. Așadar, care ar trebui să fie atitudinea corectă față de cuvintele și cerințele lui Dumnezeu? Căutați în cuvintele Sale; El a spus: „Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» și «Nu» să fie «Nu».” Atunci, cum anume se comportă cei care sunt onești în ochii lui Dumnezeu? Cum vorbesc oamenii onești, cum acționează, cum își abordează datoria și cum lucrează în mod armonios cu ceilalți? Oamenii ar trebui să caute aceste principii și căi de practicare în cuvintele lui Dumnezeu și să devină oameni onești, așa cum cere El. Aceasta este atitudinea corectă, atitudinea pe care ar trebui să o aibă cei care caută adevărul. Cum se comportă așadar cei care nu caută sau nu iubesc adevărul și care nu au o inimă cu frică de Dumnezeu și de cuvintele Sale? După ce citesc cuvintele lui Dumnezeu, ei se gândesc: „Dumnezeu le cere oamenilor să fie onești; asta a spus anterior domnul Isus. Astăzi, dumnezeu spune încă o dată ca oamenii să fie onești. Am înțeles – oare oamenii onești nu sunt, pur și simplu, cei candizi? Nu este așa cum se spune, că oamenii candizi vor triumfa mereu, că oamenii buni au o viață liniștită și că este un păcat să-i înșeli pe cei care sunt candizi? Uite, dumnezeu corectează nedreptățile suferite de cei candizi.” Sunt aceste cuvinte adevărul? Sunt acestea adevăruri-principii pe care le-au identificat din cuvintele lui Dumnezeu? (Nu.) Deci, ce sunt aceste cuvinte? Pot fi numite erezii și falsități? (Da.) Cei care nu au înțelegere spirituală și nu iubesc adevărul leagă mereu cuvintele lui Dumnezeu de ceea ce, în rândul omenirii, este considerat corect și plăcut auzului. Nu degradează acest lucru valoarea cuvintelor lui Dumnezeu? Nu transformă adevărul într-un fel de slogan în rândul omenirii, într-un argument privind conduita proprie? Dumnezeu le cere oamenilor să fie onești, dar acești oameni ignoră modul în care se comportă cei care sunt onești, cum să fie onești și care sunt preceptele pentru onestitate, afirmând fără ezitare că Dumnezeu le cere oamenilor să fie candizi și că toate persoanele care sunt candide, bune de nimic și neghioabe sunt oneste. Nu este aceasta o interpretare greșită a cuvintelor lui Dumnezeu? Ei Îi interpretează greșit cuvintele, dar tot se consideră foarte isteți, gândindu-se totodată că aceste cuvinte ale lui Dumnezeu nu sunt decât atât: „Adevărul nu este așa profund, nu înseamnă doar să fii o persoană candidă? Este destul de simplu să fii o persoană candidă: nu fura, nu înjura oamenii și nu-i lovi pe alții. «Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.» Fii indulgent cu alții în toate lucrurile, fii strict cu tine însuți și tolerant cu ceilalți, fii o persoană bună și cei buni au o viață liniștită.” Ei spun multe, dar nimic nu este în conformitate cu adevărul; nu sunt decât erezii și falsități. Par a fi legate de cuvintele lui Dumnezeu, par să aibă o oarecare legătură cu ele, dar după ce cugeți și discerni chestiunea, îți dai seama că nu sunt decât afirmații care induc în eroare, nimic altceva decât falsități care tulbură gândurile oamenilor. De exemplu, Dumnezeu spune că există dragoste în esența Sa, că iubește omul. Dragostea lui Dumnezeu față de om îi este arătată prin ceea ce spune El, prin modul în care îl tratează pe om, prin eforturile Sale minuțioase de a-l mântui pe om, prin nenumăratele aspecte ale felului în care lucrează asupra omului și, în timp ce se arată mântuirea omului de către Dumnezeu, intenția Sa și mijloacele prin care îl mântuiește pe om sunt și ele făcute evidente pentru ca oamenii să cunoască dragostea lui Dumnezeu. Ce cred aceia cărora le lipsește înțelegerea spirituală? „Dumnezeu îl iubește pe om, dumnezeu vrea ca fiecare om să fie mântuit și ca nimeni să nu îndure pierzania. Dumnezeu a spus că fiul risipitor întors prețuiește mai mult decât aurul.” A spus Dumnezeu asta? Sunt acestea cuvintele originale ale lui Dumnezeu? (Nu.) Ce altceva spun ei? „Salvarea unei vieți este mai bună decât construirea unei pagode cu șapte etaje” și „Buddha este binevoitor”. Nu întorc ei lucrurile cu susul în jos? Este clar că doar pretind că sunt spirituali, că înțeleg cuvintele lui Dumnezeu și că iubesc adevărul; sunt în mod evident străini, profani și neghiobi lipsiți de înțelegere spirituală. Am întâlnit mulți astfel de oameni – sunt oameni nesăbuiți, îndrăzneți în vorbire, dar fără minte, gândurile și ideile din mintea lor nu sunt decât erezii, falsități și disimulări. Cei care dețin cele mai mari puteri de inducere în eroare și care sunt capabili să folosească adesea aceste erezii și falsități, precum și unele argumente teologice aparent logice pentru a-i induce în eroare pe alții, forțându-i să se supună și să practice ce spun ei – acești oameni sunt antihriști. După toate aparențele, sunt foarte spirituali, citând deseori pasaje din cuvintele lui Dumnezeu în fața altora și, după ce termină interpretarea lor arbitrară, răspândesc niște erezii și falsități. Astfel de oameni pot fi întâlniți în fiecare biserică. Ei îi ajută și îi conduc pe oameni sub stindardul citării cuvintelor lui Dumnezeu și al părtășiei despre acestea, dar, de fapt, ce le insuflă oamenilor nu este ceea ce îi cer omului cuvintele lui Dumnezeu, nici adevărurile-principii conținute în cuvintele Sale, ci sunt erezii și falsități pe care le născocesc prin procesare, interpretare și închipuire pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, făcându-i pe oameni să se abată de la cuvintele Sale și să asculte în schimb de ei, provocând tulburări și inducând oamenii în eroare. De exemplu, există aceia care spun: „Îndeplinind lucrarea planului său de gestionare de șase mii de ani, dumnezeu a experimentat abandonul și împotrivirea întregii omeniri; dumnezeu este dumnezeu și inima lui este nemărginită! Așa cum spun oamenii: «Inima unui prim-ministru este destul de mare încât să navigheze o barcă în ea» și «Niciodată nu este prea târziu pentru un gentleman să se răzbune». Cât de mărinimos este dumnezeu!” După toate aparențele, aduc mărturie pentru Dumnezeu și pentru ceea ce are și este El pentru oameni, dar ce mesaj transmit ei de fapt? Este adevărul? Este cu adevărat esența lui Dumnezeu? (Nu.) Pentru cine aduc ei mărturie? Pentru prim-ministru. Îl aseamănă pe Dumnezeu cu un prim-ministru, cu un gentleman – nu este o blasfemie? Se pot găsi astfel de vorbe în cuvintele lui Dumnezeu? (Nu.) Așadar, de unde au venit aceste cuvinte? De la Satana. Nu doar că antihriștii nu aduc mărturie pentru Dumnezeu, ci și răstălmăcesc faptele și blasfemiază împotriva lui Dumnezeu, inducându-i adesea în eroare pe cei care nu au nicio bază, cărora le lipsește credința adevărată în Dumnezeu și care sunt incapabili să înțeleagă adevărul. Acești oameni au o statură mică, nu au nicio bază și nici capacitatea de a înțelege adevărul, așa că sunt induși în eroare de aceste erezii și falsități. Antihriștii tratează ereziile și falsitățile ca pe niște zicale spirituale și un lucru pe care îl spun despre dragostea lui Dumnezeu este: „Dumnezeu vrea ca fiecare persoană să fie mântuită și nu vrea ca nimeni să sufere pierzanie.” Când vorbesc despre ceea ce îi cere El omului, un alt lucru pe care îl spun este: „Cei buni au o viață liniștită.” Și despre faptul că Dumnezeu nu-Și amintește fărădelegile oamenilor și că le-a dat o șansă să se căiască, aceștia spun: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Se pot găsi asemenea vorbe în cuvintele lui Dumnezeu? (Nu.) De ce devin atât de mânios de îndată ce aud aceste cuvinte? De ce sunt atât de deranjat de ele? De ce sunt atât de furios? De câți ani citesc acești oameni cuvintele lui Dumnezeu? Sunt înceți la minte sau au înnebunit? Unde se menționează asemenea lucruri în cuvintele lui Dumnezeu? Când le-a cerut Dumnezeu oamenilor să fie candizi? Când le-a cerut Dumnezeu să respecte zicala „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”? Asta face Dumnezeu? Unde, în aceste erezii și falsități pe care le adoptă ei, se poate face vreo legătură cu cerința lui Dumnezeu de la omenire, cu intențiile Sale și cu adevărurile-principii? Nu au nicio legătură. De exemplu, Dumnezeu îi lasă pe oameni să aibă idealuri, voință și lucruri pe care le urmăresc, dar ceea ce spun antihriștii este: „Dumnezeu ne încurajează să urmărim lucruri. Există o zicală care transmite bine acest lucru: «Un soldat care nu vrea să fie general nu este un soldat bun.»” Această zicală este un fel de tendință socială, o opinie socială – este adecvată folosirea ei în casa lui Dumnezeu? Este aceasta utilă? (Nu.) La care dintre cuvintele lui Dumnezeu se aliniază această afirmație? Este legată de cuvintele lui Dumnezeu? (Nu.) Atunci de ce o spun antihriștii? Scopul lor când o spun este de a-i face pe oameni să simtă profund că sunt foarte spirituali, că au înțelegere și luminare din cuvintele lui Dumnezeu, că au capacitatea de a înțelege adevărul și că nu sunt oameni de rând ignoranți. Dar le realizează aceasta scopul vizat? Auzind aceste cuvinte, simțiți aprobare sau repulsie în inimile voastre? (Repulsie.) În ce fel vă face să simțiți repulsie? (Antihriștii leagă falsitățile Satanei de cuvintele lui Dumnezeu, interpretându-le greșit. Toate cuvintele pe care le rostesc sunt lipsite de înțelegere spirituală.) Antihriștii rostesc doar cuvinte care reflectă o lipsă de înțelegere spirituală, făcându-i pe oameni să se simtă dezgustați și scârbiți la auzul lor. În mod clar, nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu, nu le pot pricepe și le lipsesc calibrul și capacitatea de a înțelege cuvintele Sale, însă pretind că le înțeleg și le interpretează fără rușine altora, rostind cuvinte irelevante și de amatori, care îi dezgustă pe oameni, neoferind nicio edificare și, în schimb, tulburând gândurile oamenilor. Acest lucru este realmente detestabil! Ce ar trebui să faceți când întâlniți asemenea oameni? (Trebuie să disecăm părțile false din ceea ce spun.) Cum ar trebui să procedați pentru aceasta? De fapt, este destul de ușor. Le spui: „Mi se pare că nu înțelegi prea bine cuvintele lui Dumnezeu, după ce le citești.” Ei răspund: „Nu cred, am impresia că înțeleg bine.” Tu spui: „Crezi că înțelegi bine orice ar fi, așa că, după raționamentul tău, înseamnă că există o echivalență între cuvintele lui Dumnezeu și ereziile și falsitățile umane? Dacă ești de acord cu aceste erezii și falsități, atunci de ce mai citești cuvintele lui Dumnezeu? Nu ai nevoie să le citești. Această problemă a ta este gravă acum – tratezi cuvintele lui Dumnezeu ca pe filosofia omenirii ticăloase pentru interacțiunile lumești, ca pe metodele de gestionare a lucrurilor și părerile omenirii ticăloase. În opinia ta, oamenii onești despre care vorbește Dumnezeu sunt la fel ca oamenii candizi, neghiobi și prostănaci. Interpretezi fiecare cuvânt rostit de Dumnezeu folosind termeni umani, echivalându-I cuvintele cu falsități și zicale sintetizate de omenirea ticăloasă. Insinuezi atunci că aceste cuvinte ale lui Dumnezeu sunt cuvinte umane, limbaj uman și erezii și falsități umane? Înțelegând cuvintele lui Dumnezeu în acest fel, nu le pricepi; blasfemiezi împotriva lor și împotriva lui Dumnezeu.” Ați fi toți capabili să rostiți clar aceste cuvinte? În cazul în care cuvintele lui Dumnezeu ar însemna ceea ce spun antihriștii, atunci de ce n-ar spune Dumnezeu direct acele cuvinte? Când Dumnezeu le spune oamenilor să fie onești, de ce nu le spune pur și simplu să fie candizi și oameni buni și cu asta basta? Este doar o deosebire de exprimare? (Nu.) Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și în ele se află o cale de practicare pentru oameni. Dacă ei acționează și trăiesc conform cuvintelor lui Dumnezeu, pot deveni oameni care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău, oameni care sunt în conformitate cu intențiile Sale. Pe de altă parte, dacă cineva acționează și trăiește în conformitate cu ceea ce spun oamenii, se transformă într-o persoană cu totul haotică, într-o adevărată satană vie. Recunoașteți acest lucru? Care ar fi rezultatul dacă ați acționa și ați practica în conformitate cu spusele lui Dumnezeu despre a fi o persoană onestă? Și care ar fi rezultatul dacă ați acționa și ați trăi în conformitate cu ceea ce oamenii numesc o persoană bună sau candidă? N-ar fi diferite rezultatele? (Ba da.) Așadar, care va fi rezultatul dacă trăiți ca o persoană onestă? (Vom avea umanitate normală, vom fi capabili să ne închinăm lui Dumnezeu, să spunem lucrurilor pe nume și vom reuși să fim sinceri și deschiși cu Dumnezeu. Dacă cineva se comportă ca o persoană candidă sau bună, așa cum o definesc oamenii, va deveni tot mai vicleană și pricepută în a se deghiza, va spune doar cuvinte plăcute, va trăi după filosofia Satanei pentru interacțiunile lumești și va deveni o satană vie.) Vezi, există o diferență, nu-i așa? Dacă cineva acționează și trăiește în conformitate cu ceea ce Dumnezeu numește o persoană onestă, inima sa devine tot mai pură; inima sa poate să se deschidă în fața lui Dumnezeu, iar persoana este capabilă să-și dăruiască inima lui Dumnezeu fără să se deghizeze, să înșele sau să falsifice. Inima sa nu se ascunde de Dumnezeu, ci este pur și simplu deschisă înaintea Lui; ceea ce crede persoana în sinea ei este dezvăluit și trăit în exterior, iar ceea ce este dezvăluit și trăit în exterior este în concordanță cu ceea ce se află în interior. Asta vrea Dumnezeu; acesta este adevărul. Pe de altă parte, care sunt principiile de conduită și principiile de practicare pentru cei pe care oamenii îi numesc candizi sau buni? De fapt, totul este o mascaradă. Ei nu spun cu ușurință ceea ce gândesc și nici nu le permit altora să vadă. Nu lovesc în mod necugetat în stima de sine sau interesele altora, dar nu le fac rău altora tot din motive de autoconservare. Sunt precauți în interior și camuflați la exterior, părând deosebit de evlavioși, toleranți, răbdători și plini de compasiune. Dar nimeni nu poate vedea ce gândesc în sinea lor; există corupție, împotrivire și răzvrătire în ei, dar alții nu le pot vedea. La exterior, se prefac a fi deosebit de edificatori, blânzi și amabili. Indiferent câte lucruri rele fac sau cât de răzvrătiți sau ticăloși sunt în interior, nimeni nu-și poate da seama. La exterior, sunt și dispuși să-i ajute pe alții și să dea de pomană celor săraci, mereu gata să răspundă, adevărați Lei Feng în viață. Zâmbesc, le arată în permanență celorlalți cea mai bună latură a lor și, indiferent câte lacrimi varsă când sunt singuri, afișează mereu un zâmbet în fața celorlalți, făcându-i să se simtă edificați. Nu este aceasta ceea ce oamenii numesc o persoană bună? Comparând această persoană bună cu o persoană onestă, care este pozitivă? Care deține adevărul-realitate? (Persoana onestă.) Oamenii onești dețin adevărul-realitate, sunt iubiți de Dumnezeu și îndeplinesc standardele Sale așa cum cere El, spre deosebire de oamenii buni și candizi; aceștia sunt întocmai genul de oameni pe care Dumnezeu îi condamnă, îi disprețuiește și respinge. Când antihriștii interpretează în mod arbitrar că oamenii onești pe care îi cere Dumnezeu sunt doar oameni buni sau candizi, nu este acesta un fel de condamnare imperceptibilă a spuselor lui Dumnezeu? Nu este o blasfemie împotriva cuvintelor Sale? Nu este o blasfemie împotriva adevărului? Acesta este un fapt evident. Antihriștii nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai puțin ce este adevărul, însă recurg la argumente eronate și aplică orbește propriile interpretări, simulând înțelegerea atunci când nu au habar, interpretând extrem de greșit cuvintele lui Dumnezeu după bunul plac, inducându-i în eroare și tulburându-i pe alții. Ați acționa în acest mod? Să pretinzi că înțelegi cuvintele lui Dumnezeu când, în mod clar, nu le înțelegi și, pe baza înțelegerii tale literale, să-ți folosești vocabularul, expresiile și punctele de vedere proprii pentru a interpreta și delimita cuvintele lui Dumnezeu – aceasta este firea unui antihrist.

Care este diferența de substanță dintre cuvintele lui Dumnezeu și cele ale omului și dintre adevăr și doctrină? Cuvintele lui Dumnezeu îi fac pe oameni să crească în ceea ce privește rațiunea și conștiința și să acționeze cu principii, iar ceea ce trăiesc să dețină tot mai mult realitatea lucrurilor pozitive. Cuvintele omului, pe de altă parte, pot părea că se potrivesc perfect cu gusturile și noțiunile oamenilor, dar nu sunt adevărul, sunt pline de pericole, ispite, erezii și falsități și, în consecință, dacă oamenii acționează conform acestor cuvinte, ceea ce trăiesc se va îndepărta tot mai mult de Dumnezeu și de standardele Lui. Și mai grav, modul în care trăiesc oamenii va deveni tot mai rău și mai asemănător Satanei. Când trăiesc și acționează în totalitate după ereziile și falsitățile umane, când au adoptat pe deplin aceste argumente, oamenii trăiesc ca Satana. Și faptul că trăiesc ca Satana nu înseamnă că sunt satane? (Ba da.) Așadar, au devenit „cu succes” satane vii. Unii spun: „Nu cred. Vreau doar să fiu o persoană candidă, care este plăcută de alții. Vreau să fiu cineva pe care majoritatea oamenilor îl consideră bun și apoi voi vedea dacă dumnezeu este încântat sau nu de mine.” Dacă nu crezi ceea ce spune Dumnezeu, mergi și uită-te – vezi dacă ale Sale cuvinte sunt adevărul sau dacă noțiunile omului sunt adevărul. Aceasta este diferența de esență dintre cuvintele lui Dumnezeu și cuvintele omului. Este distincția esențială dintre adevăr și erezii și falsități. Oricum ar părea ereziile și falsitățile omului să corespundă gusturilor sale, ele nu pot să devină niciodată viața lui; de cealaltă parte, oricât de simple par cuvintele lui Dumnezeu, cât de colocviale, cât de contrare noțiunilor oamenilor, esența lor este adevărul și, dacă acțiunile și ceea ce trăiesc oamenii sunt în concordanță cu principiile cuvintelor lui Dumnezeu, în cele din urmă, într-o zi, vor deveni ființe create realmente calificate și vor fi capabili să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău. Dimpotrivă, dacă nu practică în conformitate cu aceste cuvinte ale lui Dumnezeu și nu acționează în conformitate cu cerințele Sale, oamenii nu pot deveni ființe create calificate. Acțiunile lor și calea pe care merg vor fi doar disprețuite și respinse de Dumnezeu; aceasta este realitatea. Prin această părtășie, aveți o nouă înțelegere sau un nou concept despre cuvintele lui Dumnezeu? Ce sunt cuvintele Sale? Sunt adevărul, calea și viața – nu există nicio falsitate aici. Doar antihriștii, cei care sunt în mod inerent scârbiți de lucrurile pozitive și le urăsc, tratează cuvintele lui Dumnezeu cu dispreț, nu le consideră a fi adevărul și neagă faptul că acestea sunt adevărul, calea și viața. Nu vor accepta nicicând cuvintele lui Dumnezeu drept viața lor; sunt un grup de oameni care nu mai pot fi mântuiți. După o astfel de părtășie, unii înțeleg că aceste manifestări echivalează cu manipularea și interpretarea arbitrară a cuvintelor lui Dumnezeu, care sunt manifestări ale antihriștilor. Ați spune că acest lucru îi include pe cei care organizează cuvintele lui Dumnezeu? (Da.) Așa este? Ce înseamnă manipularea? (Înseamnă să ștergi sau să adaugi ceva în mod arbitrar, schimbând sensul original al cuvintelor lui Dumnezeu. Aceasta este manipularea. În cazul în care cuvintele Sale sunt organizate potrivit principiilor, nu este o manipulare.) Așa este, asta trebuie să înțelegeți. Cu această înțelegere, nu veți avea nicio îngrijorare când organizați cuvintele lui Dumnezeu, nu-i așa? Puteți acum să pricepeți corect principiile? Când ți se cere să organizezi, nu este o invitație de a manipula. Există și cei care fac lucrarea de traducere – acestor oameni li se cere să traducă în mod direct cuvintele lui Dumnezeu și să traducă sensul original al cuvintelor Sale și cuvintele proprii ale lui Dumnezeu în altă limbă, nu să interpreteze cuvintele lui Dumnezeu în timp ce traduc. Nu ești calificat să interpretezi și trebuie să fii atent și să ai grijă la acest lucru. A pricepe corect principiile, a înțelege ce constituie manipulare și ce nu constituie – pricepe corect aceste principii și va fi greu să faci astfel de erori. Dacă nu înțelegi aceste principii și vrei mereu să adaugi sau să modifici sensul în timp ce organizezi, simțind mereu că modul în care Dumnezeu spune ceva nu este ideal sau modul în care spune altceva pare ciudat, crezând că ar trebui spus într-un anumit fel, astfel de gânduri te vor predispune să comiți eroarea de a manipula. Cât despre traducătorii care spun: „Știu ce înseamnă această propoziție a cuvintelor lui Dumnezeu, așa că voi traduce pe baza acestui sens. După ce este tradusă, nu o va înțelege cititorul și gata? Nu va fi nevoie să caute sau să citească prin rugăciune; va primi direct luminare și lumină” – nu este o greșeală? Acest lucru încalcă principiile; este o interpretare arbitrară a cuvintelor lui Dumnezeu. În concluzie, nu tratați niciodată cuvintele lui Dumnezeu așa cum ați trata cuvintele omenești, ca pe un roman, ca pe scrierile unei persoane faimoase sau ceva legat de discursul academic. Pe lângă faptul că nu ar trebui să le manipuleze și să le interpreteze în mod arbitrar, oamenii ar trebui să abordeze cuvintele lui Dumnezeu cu o atitudine de căutare, acceptare și supunere atunci când le mănâncă, le beau și le citesc prin rugăciune. Doar atunci pot să vadă adevărul, să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu, să găsească o cale de practicare în cuvintele lui Dumnezeu și să-și înlăture firile corupte și diferitele dificultăți pe care le întâmpină în îndeplinirea datoriei lor și în viață. Obținerea acestui rezultat dovedește că atitudinea ta față de cuvintele lui Dumnezeu este corectă. Părtășia noastră despre prima manifestare a faptului că antihriștii disprețuiesc cuvintele lui Dumnezeu – manipularea și interpretarea arbitrare ale cuvintelor lui Dumnezeu – se încheie în acest punct.

B. Antihriștii resping cuvintele lui Dumnezeu atunci când acestea nu sunt în acord cu noțiunile lor

A doua manifestare este că antihriștii resping cuvintele lui Dumnezeu atunci când acestea nu sunt în acord cu noțiunile lor. În lucrarea Sa, de la început și până acum, Dumnezeu a rostit multe cuvinte. Domeniul de aplicare al acestor cuvinte este vast, iar conținutul lor este bogat, incluzând aspecte legate de intențiile și punctele de vedere ale oamenilor, precum și de modul în care Îl slujesc pe Dumnezeu. Desigur, sunt și mai multe legate de firile corupte ale oamenilor și o parte chiar mai mare este legată de intențiile și de cerințele lui Dumnezeu pentru omenire. În cadrul acestor cuvinte, Dumnezeu a adoptat o varietate de metode de exprimare. În cadrul acestor diferite metode de exprimare, la început, unele tonuri ale vorbirii sunt relativ apropiate de oameni, urmate de judecarea și expunerea omenirii, precum și de cucerirea ei, iar apoi le spun treptat oamenilor diverse aspecte ale adevărului. Conținutul acestor cuvinte are mai multe fațete, însă, oricât de vast ar fi, totul este necesar omenirii corupte. În afară de o mică parte din conținutul cel mai special, majoritatea acestor cuvinte sunt rostite conform tiparelor limbajului uman, folosind un ton, o formulare și logica limbajului care pot fi acceptate de toți oamenii. Pe scurt, toate stilurile și metodele acestor forme de limbaj și discurs sunt comune și foarte ușor de înțeles. Atât timp cât cineva are gânduri normale, minte și rațiune normale, poate să înțeleagă aceste cuvinte ale lui Dumnezeu. Implicația este: atât timp cât gândurile unei persoane sunt normale, după citirea acestor cuvinte, persoana poate să găsească o cale de practicare, să se cunoască pe sine, să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și să găsească principiile de practicare. Atât timp cât oamenii au o inimă și gânduri normale, aceste cuvinte ale lui Dumnezeu îi pot ajuta și ghida prin diverse dificultăți în viață și, de asemenea, le pot îngădui să-și înțeleagă propriile firi corupte. Majoritatea conținutului cuvintelor lui Dumnezeu este așa, dar există o porțiune care este rostită din perspectiva divinității, din perspectiva Duhului. Această porțiune a conținutului este foarte specială. În ochii întregii omeniri, această parte a cuvintelor Sale este foarte profundă și greu de înțeles. Pare o taină și, de asemenea, pare o profeție. În fiecare propoziție, fiecare pasaj și fiecare capitol de discurs, oamenilor le este foarte greu să discearnă ce a vrut să spună Dumnezeu, le este greu să găsească contextul cuvintelor și cerințele lui Dumnezeu pentru om, precum și adevărurile-principii pe care le caută ei. Așadar, despre care parte din cuvintele Sale este vorba? Este vorba despre „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” și anexele acestei părți. Această parte a cuvintelor Sale este foarte dificil de înțeles de către oameni. Mai întâi, să lăsăm deoparte motivul pentru care Dumnezeu rostește această porțiune dificil de înțeles de către oameni și să discutăm în schimb despre partea din subiectul despre care urmează să avem părtășie – „Antihriștii resping cuvintele lui Dumnezeu atunci când acestea nu sunt în acord cu noțiunile lor” – care este legată de porțiunea pe care am menționat-o. În ceea ce privește majoritatea cuvintelor comune, ușor de înțeles și complexe, dar exprimate simplu, pe care le rostește Dumnezeu, precum și avertizările și cuvintele de reamintire ale lui Dumnezeu pentru om, îndemnurile și cuvintele de alinare, cuvintele de expunere și judecată, precum și cuvintele de aprovizionare și îndrumare pentru om, pentru cei care nu urmăresc deloc adevărul, cei care au îndumnezeit cuvântul „Dumnezeu” și preferă să creadă într-un dumnezeu nedeslușit, aceștia cred că aceste cuvinte nu par a fi cuvintele lui Dumnezeu. Le consideră prea comune, prea simple – doar un discurs simplu. Ei cred că fiecare capitol este prea lung și nu vor să citească aceste cuvinte. Cred că acestea nu au profunzime și mister și, în consecință, nu merită citite. Așadar, în opinia lor, acestea nu sunt cuvintele lui Dumnezeu. Ei spun acest lucru deoarece conținutul, maniera și stilul acestor cuvinte nu se potrivesc cu gustul lor. Așadar, care este gustul lor? Vor să citească texte profunde, cuvinte care, indiferent cum le citesc oamenii, rămân de neînțeles, precum un volum indescifrabil din Ceruri; pe acestea vor să le citească. Antihriștii disprețuiesc tipul de cuvinte oferite de Dumnezeu, care sunt rostite într-un mod, ton și stil potrivit gusturilor umane. Sunt plini de noțiuni, dispreț și ridiculizare față de aceste cuvinte. Prin urmare, acești oameni nu citesc aceste cuvinte comune, ușor de înțeles, care le pot oferi oamenilor viață, nu se uită la ele și nu le ascultă. În inimile lor, sunt ostili, dezgustați și refuză să accepte aceste cuvinte. De ce pot să refuze, să fie dezgustați și ostili față de aceste cuvinte? Un motiv este sigur: cred că aceste cuvinte sunt rostite din perspectiva lui Dumnezeu în trup, așadar le consideră cuvinte omenești. Care este conceptul de cuvinte omenești? În opinia antihriștilor, doar cuvintele lui Dumnezeu, doar scripturile cerești sunt vrednice de a fi citite de ei. Doar cuvintele profunde, de nepătruns și misterioase merită să fie citite de ei. Aceste texte umane comune și ușor de înțeles nu merită să fie citite de ei, nu le pot atrage privirea „perspicace”, iar ei le disprețuiesc. Nu citesc deloc aceste cuvinte, cu atât mai puțin acceptă adevărul din ele.

Privește în jur și vezi cine nu citește cuvintele lui Dumnezeu; cine se ridică și pleacă atunci când cineva are părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu; cine, auzind că sunt citite cuvintele lui Dumnezeu sau că se oferă părtășie despre adevăr, cască, se întinde, se foiește, devine nerăbdător și caută scuze să plece sau provoacă întreruperi, schimbând subiectul – astfel de oameni sunt în pericol. Poți vorbi despre teologie, despre orice falsități sau puncte de vedere umane, iar ei vor rămâne tot timpul așezați. Dar imediat ce începi să predici, să citești rugându-te sau să ai părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu ori să-I preamărești cuvintele, ei se schimbă imediat, dezvăluind un comportament anormal, un comportament demonic. Când aud că sunt citite cuvintele lui Dumnezeu, devin neliniștiți și iritați, iar când aud pe cineva având părtășie despre adevăr, devin conflictuali, se ridică și pleacă. Care este natura acestui lucru? Ce fire este aceasta? Așa sunt antihriștii. Unii ar putea spune: „Cum îi poți eticheta ca antihriști? Poate sunt noi credincioși, care nu au dezvoltat un interes față de cuvintele lui Dumnezeu sau nu au gustat dulceața cuvintelor Sale. Nu accepți posibilitatea ca noii credincioși să aibă o statură mică?” Dacă sunt noi credincioși cu o statură mică și neinteresați de cuvintele lui Dumnezeu, atunci de ce nu sunt dezgustați când vorbești despre alte lucruri? Dacă discuți despre marile dezastre, despre viitorul omenirii, despre taine sau despre Cartea Apocalipsei, vezi dacă pot sta nemișcați. Se comportă diferit atunci. Din perspectiva naturii-esență a antihriștilor, ei sunt ostili față de adevăr. Cum se dezvăluie această natură-esență a ostilității față de adevăr? Prin faptul că, auzind cuvintele lui Dumnezeu, ei se simt dezgustați, somnoroși și dezvăluie diferite exprimări de dispreț, nerăbdare și lipsa dorinței de a asculta. Comportamentul lor demonic este astfel dezvăluit. La exterior, se pare că-și fac datoria și se recunosc drept adepți ai lui Dumnezeu. Așadar, de ce devin de nestăpânit în timpul părtășiei despre adevăr și despre cuvintele lui Dumnezeu? De ce nu pot sta nemișcați atunci? Este ca și cum cuvintele lui Dumnezeu ar purta o sabie. Oare cuvintele Sale i-au străpuns? Oare cuvintele Sale i-au condamnat? Nu. Majoritatea acestor cuvinte sunt pentru hrănirea oamenilor și, după ce le aud, oamenii sunt capabili să se trezească, să găsească un mod de a trăi și să se reanime pentru a trăi având o asemănare umană. Așadar, de ce unii oameni reacționează anormal la auzul acestor cuvinte? Acesta este diavolul care își dezvăluie adevăratul comportament. Ei nu se simt dezgustați când vorbești despre teologie, erezii, falsități sau Cartea Apocalipsei. Chiar dacă vorbești despre a fi candid, a fi o persoană care caută să le facă pe plac altora sau dacă spui povești eroice, nu se simt dezgustați. Dar imediat ce aud că sunt citite cuvintele lui Dumnezeu, se simt dezgustați, se ridică și vor să plece. Dacă îi îndemni să asculte cum se cuvine, devin conflictuali și se uită la tine cu mânie. De ce asemenea oameni nu pot asimila cuvintele lui Dumnezeu? Nu pot sta nemișcați când aud cuvintele lui Dumnezeu – ce se întâmplă aici? Aceasta dovedește că spiritul lor lăuntric este anormal, este un spirit scârbit de adevăr și potrivnic față de Dumnezeu. De îndată ce aud cuvintele lui Dumnezeu, devin agitați în sinea lor, iar demonul din ei se agită, făcându-i incapabili să stea nemișcați. Aceasta este esența unui antihrist. Așadar, din exterior, antihriștii disprețuiesc cuvintele lui Dumnezeu care nu sunt în acord cu noțiunile lor. Dar la ce se referă, de fapt, „nepotrivirea cu noțiunilor lor”? Aceasta indică în mod clar că ei condamnă aceste cuvinte, nu le recunosc ca venind de la Dumnezeu și nu le recunosc ca fiind adevărul sau un mod de viață care îi mântuiește pe oameni. Nepotrivirea cu noțiunile lor este doar o scuză, un fenomen superficial. Ce înseamnă că nu sunt în acord cu noțiunile lor? Oare nimeni nu are nicio noțiune despre toate aceste cuvinte rostite de Dumnezeu? Poate toată lumea să le accepte drept cuvintele lui Dumnezeu, drept adevărul? Nu – fiecare persoană, într-o măsură mai mare sau mai mică, la un anumit nivel, are unele gânduri, noțiuni sau puncte de vedere care intră în conflict cu ale lui Dumnezeu cuvinte sau le contrazic. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor au o raționalitate normală, iar această raționalitate îi poate ajuta să depășească atitudinea care apare atunci când se confruntă cu acele cuvinte ale lui Dumnezeu care nu sunt în acord cu noțiunile lor. Raționalitatea lor le spune: „Chiar dacă nu sunt în acord cu noțiunile mele, acestea sunt totuși cuvintele lui Dumnezeu; chiar dacă nu sunt în acord cu noțiunile mele, sunt reticent să le ascult, simt că sunt incorecte și că intră în conflict cu gândurile mele, aceste cuvinte sunt totuși adevărul. Le voi accepta încet și, într-o zi, când voi recunoaște toate acestea, voi renunța la noțiunile mele.” Raționalitatea lor le spune să-și lase mai întâi deoparte noțiunile proprii; noțiunile lor nu sunt adevărul și nu pot înlocui cuvintele lui Dumnezeu. Raționalitatea lor le spune să accepte cuvintele lui Dumnezeu cu o atitudine de supunere și onestitate, în loc de a-I contrazice cuvintele cu noțiunile și punctele de vedere proprii. Astfel, când aud cuvintele lui Dumnezeu, le pot accepta pe cele care sunt în acord cu noțiunile lor și se așază pentru a asculta în liniște. În cazul celor care nu sunt în acord cu noțiunile lor, ei caută de asemenea soluții, străduindu-se să-și lase deoparte noțiunile proprii și să devină compatibili cu Dumnezeu. Acesta este comportamentul normal al majorității oamenilor raționali. Însă „nepotrivirea cu noțiunile lor”, menționată de antihriști, nu este ca la oamenii obișnuiți. În cazul antihriștilor, aceasta prezintă probleme grave; este ceva complet opus acțiunilor, cuvintelor, esenței și firii lui Dumnezeu, ceva care aparține unei firi-esență satanice. În cazul lor, este o condamnare, blasfemie și batjocorire a cuvintelor lui Dumnezeu. Ei cred că acest limbaj uman comun și ușor de înțeles, rostit de Dumnezeu, nu este adevărul și nu poate obține efectul de a-i mântui pe oameni. Exact asta înțeleg antihriștii prin „nepotrivirea cu noțiunilor lor”. Care este așadar esența ei? În realitate, este condamnarea, tăgăduirea și hulirea lui Dumnezeu.

Antihriștii cred că, atunci când Dumnezeu Se află în perspectiva umanității, o perspectivă terță, folosind tiparele, structura și formulările limbajului uman pentru a le vorbi oamenilor, aceste cuvinte nu sunt suficient de profunde, nu sunt calificate să fie definite drept cuvinte ale lui Dumnezeu, prin urmare ar prefera să moară decât să le accepte. Unii oameni spun: „Zici că nu acceptă, dar și ei mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, au uneori devoțiuni spirituale și, uneori, când au părtășie cu noi, chiar citează cuvintele lui Dumnezeu. Cum ai explica asta?” Este o chestiune diferită; aceasta este doar suprafața, dar, în esență, antihriștii definesc cuvintele lui Dumnezeu în felul următor: „Cuvintele rostite de fiul omului întrupat nu echivalează cu adevărul, cu atât mai puțin cu vorbele lui Dumnezeu, așa că nu am nevoie să le accept, să le mănânc, să le beau sau să mă supun lor.” Totuși, în ceea ce privește partea exprimată de trup în care Dumnezeu este întrupat din perspectiva Duhului, din perspectiva divinității – „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” – aceasta este ceva ce antihriștii pot vedea, dar la care nu pot ajunge. Este o parte din cuvintele lui Dumnezeu de care sunt foarte pasionați. La ce se referă această pasiune? Se referă la faptul că antihriștii salivează la aceste cuvinte, gândindu-se: „Tocmai datorită acestei părți din cuvântările tale, tu, o persoană neînsemnată, neremarcabilă, cineva care nu este nimic în ochii noștri, ai devenit dumnezeu. Este atât de nedrept, nu există pic de dreptate!” Cu toate acestea, există un aspect pe care îl consideră „demn de sărbătorit”. Tocmai datorită exprimării acestei părți a cuvintelor lui Dumnezeu, sunt satisfăcute dorința și ambiția lor de a-L admira și venera pe Dumnezeul din Ceruri. Le deschide un nou orizont, iar ei spun: „Minunat, dumnezeu este într-adevăr dumnezeu! Acest dumnezeu este cel din al treilea cer, cel mai măreț dintre toți. Este într-adevăr demn să fie dumnezeu; nu este deloc simplu să rostești astfel de cuvinte. Nici măcar o singură propoziție nu poate fi înțeleasă de oameni, aceste cuvinte sunt prea profunde, chiar mai mult decât profețiile profeților!” De fiecare dată când citesc aceste cuvinte, inimile antihriștilor se umplu de invidie și gelozie, se umplu de admirație pentru Dumnezeul din Ceruri. De fiecare dată când citesc aceste cuvinte, simt că ei sunt aceia care Îl iubesc cel mai mult pe Dumnezeu; de fiecare dată când citesc aceste cuvinte, simt că sunt cei mai apropiați de Dumnezeu. Aceste cuvinte le satisfac curiozitatea față de Dumnezeu în cea mai mare măsură. Deși în această parte a discursului Său ei nu înțeleg deloc care sunt intențiile lui Dumnezeu, care este contextul fiecărei propoziții rostite de El, care este efectul final dorit sau înțelesul exprimat printre rânduri, ei încă așteaptă cu mare nerăbdare această parte a cuvintelor Sale. De ce? Deoarece această parte este greu de înțeles, nu are simțul umanității văzut în Dumnezeul întrupat, nu este rostită din perspectiva umanității sau din cea a unei terțe părți. În această parte, ei văd măreția lui Dumnezeu, caracterul Său de nepătruns și, de asemenea, Îl percep ca pe ceva ce pot vedea, dar la care nu pot ajunge. Cu cât este mai mult așa, cu atât mai mult cred că Dumnezeul din Ceruri există și că Dumnezeul de pe pământ este prea neînsemnat, că este greu să creadă în El și că nu este demn să creadă în El. Nu este o exagerare să spunem că unii oameni au acceptat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu datorită acestei părți a cuvintelor Sale. Unii au venit la lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu special pentru aceste cuvinte, iar alții sunt aici așteptând pur și simplu împlinirea acestei părți a cuvintelor Sale. Mai mult, prin aceste cuvinte, unii au confirmat existența lui Dumnezeu din Ceruri și disprețuiesc astfel și mai mult smerenia și lipsa de însemnătate a lui Dumnezeu de pe pământ. Cu cât citesc mai mult această parte a cuvintelor Sale, cu atât mai mult simt că Dumnezeul de pe pământ, Dumnezeul întrupat, vorbește prea superficial. Ei spun: „Cuvintele tale sunt prea ușor de înțeles. De ce nu spui ceva ce nu putem înțelege? De ce nu vorbești despre unele taine? De ce nu vorbești limba celui de-al treilea Cer? De ce nu vorbești în limba divină? Lasă-ne să ne lărgim orizonturile și să ne deschidem mintea. Dacă ai vorbi și ai acționa așa, n-ar fi mai mare credința noastră? N-am înceta să ne împotrivim față de tine? Dacă ai vorbi și ne-ai conduce în acel mod, n-ar fi statutul tău mai înalt? Cum am putea atunci să te disprețuim?” Nu este întrucâtva irezonabil? Este de-a dreptul irezonabil! Oare oamenii care nu ascultă de rațiune au umanitate normală, au gândirea umanității normale? (Nu.) Așadar, aceste tipuri de antihriști, acest grup de oameni care reacționează astfel la cuvintele lui Dumnezeu, au raționalitate normală? (Nu.) Uneori, când întâlnesc oameni discutând, mă alătur conversației lor. Dar, spre surprinderea Mea, ei discută despre subiecte atât de elevate, încât nu pot să intervin sau să Mă alătur conversației. Ei spun: „Este evident că nu ești făcut pentru asta. Nu poți să vorbești limba celui de-al treilea cer. Noi vorbim limba celui de-al treilea cer, pe care oamenii obișnuiți nu o pot înțelege. Și ce dacă ești dumnezeu? Tot nu poți înțelege, așa că nu suntem obligați să te lăsăm să te alături.” Spuneți-Mi, ce ar trebui să fac în astfel de situații? Oamenii ar trebui să învețe să fie raționali. Când îi văd vorbind o limbă atât de elevată precum limba celui de-al treilea Cer, iar Eu nu pot să ajung la acel nivel, ar trebui să plec pur și simplu, în loc să Mă fac de râs. Unii antihriști predică pe față aceste erezii, falsități și vorbe goale și nepractice, care provin în mod clar de la Satana, de la arhanghel. Cuvintele pe care le rostesc sună sofisticat și de nivel înalt, nu sunt la îndemâna celor mai mulți oameni normali. Ce înseamnă că nu sunt la îndemâna lor? Înseamnă că, de îndată ce le auzi, le recunoști drept cuvinte diavolești și că ar trebui să le respingi.

Care este esența faptului că antihriștii resping cuvintele lui Dumnezeu care nu sunt în acord cu noțiunile lor? Ați văzut-o clar? Ei nici măcar nu citesc cu adevărat aceste cuvinte ale lui Dumnezeu. Inițial, din curiozitate, răsfoiesc superficial prin cuvintele Sale. După o privire rapidă, se gândesc: „Majoritatea acestor cuvinte nu merită citite, nu există nimic practic, valoros sau substanțial, nimic care să merită o cercetare aprofundată.” Citind, dau peste partea „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”. Ei simt că această parte are savoarea limbajului divin, este elevată și profundă, demnă de explorarea și cercetarea oamenilor – este pe gustul lor. Ce așteaptă cu nerăbdare acum? „Cine poate explica această parte? Care este mai exact intenția lui dumnezeu? Ce înseamnă fiecare pasaj din cuvintele lui dumnezeu și cum se va împlini?” Aceasta este ceea ce antihriștii vor cel mai mult să deslușească, dar ce ei înșiși nu pot înțelege. Credeți că ar trebui să li se spună? (Nu este nevoie.) De ce nu? Merită diavolii să audă cuvintele lui Dumnezeu? Merită să cunoască tainele lui Dumnezeu? (Nu.) Tainele lui Dumnezeu sunt dezvăluite celor care cred în El, Îl urmează și se supun Lui, fiind ascunse diavolilor și satanelor; aceștia nu sunt demni. Prin urmare, dacă într-o zi Dumnezeu decide să dezvăluie tainele și esența acestei părți a cuvintelor Sale, precum și rădăcinile și contextul acestor cuvinte, ele vor fi dezvăluite aleșilor lui Dumnezeu, îngăduindu-le să le cunoască, dar niciodată satanelor sau diavolilor. Dacă urmăriți adevărul și sunteți îndeajuns de norocoși să rămâneți până la sfârșit, veți avea ocazia să înțelegeți conținutul acestei părți a cuvintelor Sale. Există multe taine în cuvintele lui Dumnezeu și, de asemenea, în lucrarea Sa. De exemplu, întruparea actuală a lui Dumnezeu; deși există – mai mult sau mai puțin și într-o măsură mai mare sau mai mică – unele profeții nu chiar evidente despre aceasta în Biblie și în previziunile anterioare, toate aceste profeții sunt destul de misterioase. Întruparea actuală a lui Dumnezeu, în întreaga omenire și de-a lungul întregului plan de gestionare de șase mii de ani, este cea mai mare taină și cel mai misterios lucru. Oamenii nu știu, îngerii nu știu, creațiile lui Dumnezeu nu știu; nici măcar Satana, cel mai capabil, nu știe despre acest lucru. De ce nu știe? Dacă Dumnezeu ar vrea să-i spună, n-ar fi extrem de ușor să știe? Deci, de ce nu știe? Un lucru este sigur: Dumnezeu nu vrea ca el să știe. Chiar dacă există multe semne, multe profeții și multe fapte care trimit spre acest eveniment, indicând și prevestind apariția lui, atât timp cât Dumnezeu nu dorește ca el să știe, Satana nu va ști niciodată. Aceasta e realitatea. Dumnezeu îi va spune direct când va dori ca el să afle. Dacă Dumnezeu nu-i spune și nu vorbește despre asta, chiar dacă apar aceste fapte și lucruri profetice, Dumnezeu îl poate orbi, iar el nu va putea să afle. Oare Satana este foarte capabil? Privind lucrurile astfel, nu este. Când vine vorba de un fapt atât de semnificativ precum întruparea lui Dumnezeu, fie în lumea umană, lumea materială, fie în tărâmul spiritual, nu ar exista unele semne ale acestuia? Dacă toate aceste semne ar fi privite în ansamblu, ar fi ușor să vedem acest lucru pe care Dumnezeu a intenționat să-l înfăptuiască. Așadar, de ce nu știe Satana despre el? De ce, după atâția ani în care Dumnezeu a lucrat în națiunea marelui balaur roșu, nu înțelege importanța acestui fapt pe care l-a săvârșit Dumnezeu? Până când își dă seama, acest fapt a fost deja realizat, Satana nu poate interveni, iar rezultatele și roadele acestui fapt au fost deja stabilite. Oare atunci nu va fi puțin prea târziu pentru ca Satana să descopere adevărul? Nu împlinește aceasta zicala „Satana va fi întotdeauna un vrăjmaș învins de mâinile lui Dumnezeu”? Exact așa este. Antihriștii cred în mod greșit că, atât timp cât cuvintele lui Dumnezeu nu sunt în acord cu noțiunile sau gusturile umane, le pot nega și atunci Dumnezeu încetează să mai fie Dumnezeu. Ei cred că întruparea lui Dumnezeu nu poate realiza nimic semnificativ și nici nu se poate înfăptui. Nu este aceasta o greșeală gravă? Au calculat greșit și au căzut în propria capcană. De ce au căzut în propria capcană? Modul în care vorbește și lucrează Dumnezeu pentru a-i mântui pe oameni este tocmai folosind aceste cuvinte discrete care nu sunt în acord cu noțiunile umane sau care nu par mărețe. Tocmai conținutul implicit al acestor cuvinte modeste este cel care include intențiile lui Dumnezeu, adevărul, calea și viața. Aceste cuvinte sunt suficiente pentru a mântui această omenire coruptă și pentru a îndeplini planul de gestionare al lui Dumnezeu. Totodată, cei care condamnă aceste cuvinte obișnuite vor fi eliminați, condamnați și, în cele din urmă, pedepsiți. Ei cred în mod greșit: „Nu voi accepta aceste cuvinte ale tale, nu le prețuiesc! Cuvintele tale nu sunt în acord cu noțiunile mele, nu se aliniază la noțiunile, punctele de vedere sau modul meu de gândire, prin urmare le pot respinge, pot să mă împotrivesc lor și să le condamn, iar tu nu vei realiza atunci nimic!” Se înșală. Neacceptând aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, antihriștii cad în propria capcană; Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca ei să le accepte și de ce anume? Pentru că ei îi aparțin Satanei, diavolilor. Dumnezeu nu a plănuit niciodată să-i mântuiască sau să-i schimbe; aceasta este realitatea. Așadar, care este realitatea supremă? Antihriștii, prin refuzul, condamnarea și respingerea cuvintelor lui Dumnezeu, sunt condamnați, disprețuiți și respinși de Dumnezeu. Ce ar trebui să înțelegeți din asta? Nepotrivirea cuvintelor lui Dumnezeu cu noțiunile și închipuirile umane nu constituie un motiv să nu le accepți. Faptul că acestea au părți care nu sunt în acord cu noțiunile tale nu înseamnă că ele nu sunt adevărul, nefiind un motiv să le tăgăduiești. Dimpotrivă, cu cât este mai mare nepotrivirea dintre cuvintele lui Dumnezeu și noțiunile tale, cu atât mai mult ar trebui să-ți lași deoparte noțiunile pentru a căuta adevărul. Cu cât cuvintele lui Dumnezeu sunt în dezacord cu noțiunile tale, cu atât mai mult reprezintă ceea ce nu ai, ceea ce îți lipsește, ceea ce trebuie să completezi și, în special, ceea ce trebuie să cauți să schimbi și să pătrunzi. Asta ar trebui să înțelegeți.

Antihriștii se consideră grandioși, măreți și nobili. Dacă citesc cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să aleagă cuvântările divine, cuvintele rostite de Dumnezeu din al treilea Cer, sau citesc câteva cuvinte profunde ale lui Dumnezeu, care sunt greu de înțeles și de perceput pe deplin de către oamenii de rând, obișnuiți. Ceea ce își doresc ei din cuvintele lui Dumnezeu nu este adevărul sau o cale de practicare, ci să-și satisfacă ambițiile și dorințele, curiozitatea și gândurile goale. Așadar, dacă vezi că unii oameni din jurul tău ignoră părțile mai comune și mai ușor de înțeles ale cuvintelor lui Dumnezeu, cuvintele Sale rostite din perspectiva umanității, sau că nici măcar nu le cântă atunci când sunt puse pe muzică și, în schimb, preferă să le privească, să le asculte sau să le citească într-un mod selectiv, astfel de oameni au o problemă. Unii ar putea întreba: „Ce fel de problemă? Este o problemă cu gândirea lor sau o problemă psihologică?” Nici una, nici alta; astfel de oameni au o problemă cu firea lor. Ați observat că unii oameni, când cântă imnuri ale cuvintelor lui Dumnezeu, nu le cântă pe cele legate de adevăruri despre viața de zi cu zi, nu sunt dispuși să cânte imnuri despre cunoașterea de sine, cele care expun firile corupte, noțiunile religioase și opiniile eronate ale oamenilor despre credința în Dumnezeu, precum și cele în care Dumnezeu le cere oamenilor să fie onești? În special în ceea ce privește cuvintele și conținutul legate de întruparea lui Dumnezeu, imnurile care dau mărturie despre smerenia și ascunderea lui Dumnezeu, care Îl laudă și aduc mărturie despre Dumnezeu întrupat, nu vor cânta nici măcar un cuvânt din acestea și se simt dezgustați de îndată ce altcineva începe să le cânte. Dar când cântă despre mărturia și slăvirea lui Dumnezeu din Ceruri, Duhul lui Dumnezeu, despre mărturia pentru firea Lui dreaptă, despre transcendență, fapte, decrete administrative și mânie, o fac cu mare entuziasm și chiar dezvăluie o exprimare de nedescris. Când cântă astfel de imnuri, devin bizari; trăsăturile lor faciale se contorsionează, iar trăsăturile lor rele ies la iveală. Când cântă despre firea dreaptă și măreață a lui Dumnezeu, ei lovesc în masă și bat din picioare, ajungând în pragul furiei; când este vorba despre dezlănțuirea mâniei lui Dumnezeu, aducând mari dezastre asupra întregii omeniri, cântă cu dinții încleștați, cu fețele roșii și umflate. Nu este o problemă cu spiritul unor asemenea oameni? De pildă, Dumnezeu spune: „Când voi dezlănțui o mare mânie, națiunile vor fi zguduite”; după ce această afirmație este pusă pe muzică, ea se schimbă de la persoana întâi la persoana a treia, devenind: „Când Dumnezeu va dezlănțui o mare mânie, națiunile vor fi zguduite.” Mentalitatea normală este că acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, aceasta este înțelegerea firii lui Dumnezeu prin cântarea cuvintelor Sale, precum și înțelegerea firii lui Dumnezeu, a mentalității și contextului spuselor lui Dumnezeu dintr-o perspectivă umană, la persoana a treia. Aceasta este rațiunea și reacția umanității normale. Dar cum cântă antihriștii? Ei nu schimbă persoana a treia, însă mentalitatea lor este diferită de cea a oamenilor normali. Când cântă „Dumnezeu”, oamenii normali gândesc: „Acestea sunt faptele și cuvintele lui Dumnezeu; este ceea ce spune Dumnezeu.” Dar când cântă antihriștii? Mentalitatea lor este: „Aceasta este ceea ce am făcut eu, ce am spus eu, mânia pe care o voi dezlănțui, firea pe care o voi dezvălui.” Nu este diferit? Deși nu îndrăznesc să cânte fățiș, în fața tuturor: „Când voi dezlănțui o mare mânie, națiunile vor fi zguduite”, așa cântă ei în inimile lor. Cred că ei sunt cei care dezlănțuie mânia și determină zguduirea națiunilor, prin urmare cântă aceste cuvinte cu o emoție reală. Nu indică acest lucru o problemă în sinea lor? De la început și până la sfârșit, motivul pentru care antihriștii nu-L recunosc pe Dumnezeu este că vor să fie Dumnezeu. Vor să se consacre pe ei înșiși în timp ce-L tăgăduiesc pe Dumnezeu, făcându-i pe oameni să creadă că ei sunt Dumnezeu și să-i recunoască drept Dumnezeul omenirii. Exact asta vor. Prin urmare, când citesc un pasaj în care Dumnezeu vorbește în divinitatea Sa, oamenii cu rațiunea umanității normale îl înțeleg și îl citesc prin rugăciune din perspectiva persoanei a treia, cugetând la intențiile lui Dumnezeu. Antihriștii sunt însă diferiți. În timp ce cântă sau citesc aceste cuvinte, ei experimentează nevoia de a exprima o asemenea fire, de a trăi ei înșiși într-o astfel de fire și esență. Ei urmăresc să-L înlocuiască pe Dumnezeu, încercând să imite tonul vorbirii, maniera, exprimarea și firea lui Dumnezeu din vorbirea Sa, tonul vorbirii Sale, toate expresiile Sale și firile pe care le dezvăluie. Sunt întru totul antihriști. Deoarece nu pot vorbi ca Dumnezeu, nu pot exprima firea lui Dumnezeu și dau greș în imitarea lor, atunci când Dumnezeu vorbește în divinitatea Sa, antihriștii își văd în sfârșit ocazia de a-L imita și încearcă să fie Dumnezeu. Cuvântările lui Dumnezeu din perspectiva divinității Sale le oferă antihriștilor indicii și îndrumări, permițându-le să afle cum vorbește El, tonul pe care îl folosește pentru a se adresa omului și maniera, perspectiva și intonația pe care le folosește pentru a se adresa omului. Acesta este unul dintre scopurile lor atunci când prețuiesc și venerează cuvintele lui Dumnezeu rostite în divinitatea Sa. Prin urmare, în viața de zi cu zi, este deseori posibil să vezi unii oameni imitând tonul lui Dumnezeu pentru a le face morală altora, sub pretextul că sunt responsabili pentru lucrarea casei lui Dumnezeu sau pentru viața fraților și surorilor. Chiar citează exact cuvintele lui Dumnezeu pentru a le face morală oamenilor, a-i condamna, emonda și expune. Scopul din spatele acțiunilor lor, atunci când sunt examinate de la baza și din contextul multor fapte, nu este în mod sincer din loialitate, simțul dreptății sau responsabilitate – în schimb, ei încearcă să facă lucrarea lui Dumnezeu din poziția și din perspectiva Lui și urmăresc să-L înlocuiască pe Dumnezeu. Unii oameni spun: „N-au zis niciodată că vor să-L înlocuiască pe Dumnezeu.” Nu este nevoie să o spună; îți poți da seama doar observând esența, rădăcina și motivația acțiunilor lor; se poate determina că acestea sunt tulburarea și metodele unui antihrist. Indiferent de manifestare, faptul că-și doresc să fie Dumnezeu, că au această intenție în orice fel – asta ar trebui să facă o persoană cu rațiunea umanității normale? (Nu.) Poate o asemenea persoană să fie caracterizată drept antihrist doar pe această bază? (Da.) Acest aspect este în sine suficient. Indiferent cât de mare este statura ta, dacă vrei mereu să fii Dumnezeu și Îl imiți cu nechibzuință, cerându-le altora să te considere și să te trateze ca pe Dumnezeu, astfel de acțiuni, comportamente și firi constituie esența unui antihrist. Acest aspect este în sine suficient pentru a caracteriza pe cineva drept antihrist. Nu este firea unui antihrist sau o urmă din comportamentul unui antihrist, ci o manifestare a esenței unui antihrist.

Spuneți-Mi, natura cărui lucru este mai gravă: să vrei să fii Dumnezeu sau să ai ambiții și dorințe de a căuta mereu statutul? (Să vrei să fii Dumnezeu.) Oamenii au ambiții, firi arogante și le place să-și afirme statutul, bucurându-se uneori de beneficiile pe care le aduce acest statut și prețuindu-l – aceasta este o fire coruptă și se poate schimba. Totuși, să dorești să fii Dumnezeu, să imiți tonul vorbirii lui Dumnezeu, să imiți felul Lui de a vorbi și chiar să citezi în întregime cuvintele Sale, să le reciți cuvânt cu cuvânt pentru a-i face pe alții să creadă în mod greșit că poți vorbi și acționa la fel ca Dumnezeu, având tonul și maniera de a vorbi atât de asemănătoare cu cele ale lui Dumnezeu, determinându-i în cele din urmă pe alții să creadă în mod eronat că ești Dumnezeu sau aproape la fel ca Dumnezeu, iar unii chiar să te trateze ca pe Dumnezeu – acest lucru este problematic; este o problemă incurabilă, o boală iremediabilă. Dorința de a fi Dumnezeu este oare o chestiune trivială? Identitatea lui Dumnezeu este determinată de esența Lui. Esența și firea trupului în care este întrupat Dumnezeu nu sunt obținute prin eforturile Sale personale și nu sunt cultivate de societate, națiuni, omenire sau de vreun individ, nefiind cultivate nici de Dumnezeu Însuși. În schimb, Dumnezeu are în mod inerent esența lui Dumnezeu. El nu are nevoie de ajutorul sau de cooperarea oamenilor, nici de schimbări ale mediului sau timpului. Dumnezeu are identitatea Lui ca Dumnezeu, așadar esența Lui a fost predeterminată cu mult timp în urmă; este ceva înnăscut. Capacitatea Sa de a exprima adevărul nu este ceva ce a învățat de la oameni, nici nu este ceva cultivat de ei. Antihriștii nu reușesc să perceapă pe deplin această problemă. Ei cred prostește că, dacă pot imita tonul și modul Său de exprimare atât de bine încât oamenii să-i considere mai asemănători cu Dumnezeu, atunci se califică pentru a fi Dumnezeu. Mai mult, rostind niște așa-zise „cuvinte ale lui Dumnezeu” deșarte, nepractice și de neînțeles, care îi lasă pe oameni dezorientați și pierduți, ei cred că oamenii i-ar putea considera Dumnezeu și ar putea avea șansa de a deveni Dumnezeu. Nu este aceasta o chestiune periculoasă?

Dorința și ambiția de a deveni Dumnezeu se aprind mereu în inima antihriștilor. În timp ce refuză și condamnă cuvintele lui Dumnezeu, ei Îi și imită tonul vorbirii. Ce faptă detestabilă, ticăloasă, nerușinată și abjectă! Sunt obsedați și tulburați de dorința de a fi Dumnezeu. Nu este dezgustător? (Ba da.) Are vreunul dintre voi dorința de a fi Dumnezeu? Cine vrea să fie Dumnezeu va fi condamnat! Cine vrea să fie Dumnezeu va pieri! Aceasta este realitatea, nu o exagerare sau o încercare de a te speria. Nu crezi? Încearcă. Gândește în acel sens, apoi acționează în consecință și vezi dacă poți suporta în sufletul tău, vezi cum te simți în sinea ta. Dacă te simți mulțumit, mândru și satisfăcut în sinea ta de asemenea acțiuni, atunci nu ești bun de nimic și ești în pericol. Dar dacă acele acțiuni te fac să simți auto-reproș, să ai mustrări de conștiință, să fii prea rușinat să dai ochii cu alți oameni sau cu Dumnezeu, atunci ai o oarecare conștiință, o oarecare raționalitate a umanității normale. Mulți oameni aspiră să fie Dumnezeu. Fără să înțeleagă ce este întruparea lui Dumnezeu, fără să cunoască tonul și felul Lui de a vorbi, fără să priceapă aceste informații, ar putea fi interesați de această idee și ar putea avea ambiții și planuri, dar neștiind cum să procedeze, nu îndrăznesc să acționeze în mod nechibzuit. Cel mult, ei pretind că sunt spirituali, că sunt mântuiți, sfinți sau eligibili pentru mântuire. Cu toate acestea, după ce dobândesc unele informații despre Dumnezeu, ambițiile lor încep să încolțească, iar ei încep să acționeze. Ce fac? O manifestare clară este că citesc mai mult din cuvintele profunde și de nepătruns rostite de Dumnezeu. În cadrul acestor cuvinte, ei se familiarizează cu atitudinea, maniera, tonul și exprimarea discursului lui Dumnezeu și apoi încearcă să le imite, studiindu-le profund. Cu cât se familiarizează mai mult, cu atât mai bine, până în punctul în care pot simți tonul și maniera lui Dumnezeu de a vorbi chiar și cu ochii închiși. Ei le memorează cu stăruință, le exersează și le repetă în același timp printre oameni, imitând acest stil, această manieră, acest ton și această exprimare în vorbirea lor, apoi experimentând profund dacă a acționa și a vorbi în acest mod le dă senzația că sunt Dumnezeu. Pe măsură ce devin mai familiarizați și mai pricepuți datorită practicii, ei se plasează, fără să-și dea seama, în poziția lui Dumnezeu. Deodată, într-o zi, cineva spune: „Senzația și tonul vorbirii lor par apropiate de cele ale lui Dumnezeu. Când vorbești cu ei, te simți ca și cum ai fi cu Dumnezeu; cuvintele lor au aroma discursului lui Dumnezeu.” După ce aud neintenționat asemenea remarci, inima li se umple de satisfacție nemărginită, simțind că și-au împlinit în sfârșit dorința, că au devenit în sfârșit Dumnezeu. Nu s-a terminat acum pentru ei? De ce să alegi calea distrugerii când există și alte căi pe care să mergi? Nu este aceasta o căutare a morții? Chiar și să ai astfel de gânduri este periculos – transformarea acestor gânduri în acțiuni este și mai periculoasă. Dacă acțiunile tale scapă de sub control și urmezi această direcție până la capăt, fiind hotărât să ai succes și să o transformi în realitate, atunci devii ținta unei distrugeri complete. Unii antihriști chiar lucrează și se străduiesc în această direcție. Ați văzut sau ați intrat în contact cu astfel de oameni? (Când mă aflam în China continentală, am cunoscut o persoană care imita tonul vorbirii lui Dumnezeu și avea deseori gândul de a fi Dumnezeu. Pe atunci, doi sau trei oameni o considerau Dumnezeu și cineva chiar a îngenuncheat și s-a prosternat în fața ei când a văzut-o.) Indiferent în ce măsură încearcă o persoană să fie Dumnezeu, este un drum fără ieșire. V-ați dat seama de aceasta? Exprimările și aprovizionările tuturor cuvintelor lui Dumnezeu pentru oameni sunt menite să-i ajute să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și, astfel, să obțină mântuirea. Dacă oamenii cred în mod eronat că, întrucât Dumnezeu a exprimat aceste mesaje, ar trebui să culeagă din ele detaliile pentru a deveni Dumnezeu și, astfel, să urmărească să fie Dumnezeu, să-L imite și să devină Dumnezeu, atunci s-a terminat pentru ei. Aceasta este calea spre distrugere; nu trebuie să imiți vreodată acest lucru. Unii spun: „Este puțin dificil să nu-l imit pe dumnezeu. De fiecare dată când îl aud vorbind, mă gândesc cât de demn și de impunător sună să vorbești din identitatea lui dumnezeu. De ce sună atât de plăcut și de captivant? De ce cred că trebuie să te simți atât de bine să fii dumnezeu când vorbește el? Sună atât de diferit când vorbește persoana cu identitatea lui dumnezeu.” Astfel, fără să-și dea seama, încep să imite o parte din tonul și exprimarea lui Dumnezeu. Deși s-ar putea, în dorințele lor subiective, să nu-și dorească să fie sau să devină Dumnezeu în mod atât de explicit, pe ce se bazează imitația lor? Pe faptul că prețuiesc adevărul și cuvintele lui Dumnezeu? (Nu.) Atunci pe ce? (Provine din dorința de a fi Dumnezeu.) Dacă nu aș avea această identitate sau statut și nu aș spune aceste cuvinte, M-ar imita cineva? Nimeni nu și-ar bate capul cu Mine, nimeni nu M-ar admira; nu așa stau lucrurile? Când nu aveam această identitate și acest statut, tot vorbeam și aveam părtășie cu oamenii. Cine Mă lua în serios atunci? Imediat ce au văzut că sunt tânăr, lipsit de educație sau calificări avansate și fără vreun statut social, nimeni din propria Mea biserică sau din oricare altă biserică și nici dintre oamenii care își îndeplineau îndatoririle și interacționau cu Mine nu M-a luat cu adevărat în serios. Chiar dacă vorbeam corect sau sincer, nimeni nu era atent. De ce? Fără identitate sau statut, nu ai prestanță; nimic din ce spui nu contează, chiar dacă este corect sau este adevărul. Se poate întâmpla chiar ca oamenii să nege tot ce spui, susținând că totul este greșit. Te-ar imita atunci cineva? O persoană foarte simplă și obișnuită, fără identitate sau statut – cine s-ar deranja să te imite? În ochii oamenilor, o astfel de persoană nu are prestanță și nu merită admirată; ești norocos dacă nu te agresează. La ce bun să te imite? Te-ar imita doar ca alții să-i poată privi cu dispreț, să-i agreseze și să-i discrimineze? Pe cine imită oamenii? Îi imită pe cei care, în ochii lor, au prestanță și grandoare, pe cei cu statut și identitate. Oamenii îi imită pe acești indivizi. De ce aceeași persoană, odată ce dobândește o oarecare identitate și statut, pare diferită în ochii celorlalți când spune aceleași lucruri? Cum pare deodată să aibă prestanță și să merite să fie imitată? Ce imită, cu adevărat, oamenii? Ceea ce acceptă, imită și adoră nu sunt adevărul sau lucrurile pozitive, ci, mai degrabă, grandoarea exterioară, statutul superficial. Nu este așa? Dacă n-aș avea identitate sau statut, indiferent cât de mult aș vorbi în conformitate cu adevărul sau câte cuvinte spirituale aș rosti, ar putea acele cuvinte să fie răspândite în rândul vostru? Nu; nimeni nu s-ar deranja. Dar odată ce am identitatea și statutul Meu, unele dintre cuvintele pe care le spun frecvent, expresiile Mele colocviale, exprimarea Mea, maniera și stilul Meu de a vorbi – mulți oameni încep să le imite. Mă dezgustă să aud asta. Cât de mult Mă dezgustă? Îmi vine să vomit când aud acest lucru. Sunt dezgustat de oricine Mă imită, sunt scârbit de oricine Mă imită, chiar până într-acolo încât să-l condamn! Care sunt intenția și scopul din spatele faptului că oamenii imită aceste lucruri? Să imite tonul vorbirii lui Dumnezeu, să guste cum este să fii Dumnezeu; nu-i așa? Are legătură cu dorința de statut, dorința de a vorbi dintr-o poziție de statut, de a vorbi și a acționa cu tonul și maniera cuiva care are identitate și statut, de a părea că și ei au statut, identitate și valoare – nu este vorba doar despre asta? Dacă imiți o persoană obișnuită, nu este o problemă prea mare; este cel mult doar o fire arogantă. Dar dacă imiți tonul și maniera lui Dumnezeu de a vorbi, atunci încep necazurile. Dă-Mi voie să-ți spun, vei călca pe o mină.

În cuvintele lui Dumnezeu, există o frază: Dumnezeu este un Dumnezeu care detestă răul. La ce se referă „detestarea răului”? Identitatea și statutul lui Dumnezeu sunt unice. Sfințenia, dreptatea, autoritatea și dragostea lui Dumnezeu sunt atribute pe care nicio ființă creată sau necreată nu le deține; a încerca să le imiți este o blasfemie. Întrucât nu deții aceste atribute, de ce ai încerca să le imiți? Întrucât nu le deții, de ce ai încerca să fii Dumnezeu? Imitând, oare nu ai intenția de a fi Dumnezeu, de a deveni Dumnezeu? Sau Îl imiți pentru că Îl adori pe Dumnezeu, pentru că-I invidiezi frumusețea și esența? Categoric nu; îți lipsesc caracterul și statura pentru asta. Vrei doar să-ți satisfaci dorința de a fi Dumnezeu, de a câștiga admirația și respectul oamenilor și de a fi tratat ca Dumnezeu printre oameni. Nu este aceasta o faptă rușinoasă? Este de-a dreptul scandalos! Imitația în sine este respingătoare, iar aspirația de a fi Dumnezeu nu este doar dezgustătoare; este condamnabilă. Prin urmare, astăzi vă zic solemn că, indiferent ce am spus, indiferent ce am făcut, indiferent ce spuse sau fapte ale Mele dau naștere la venerație, invidie sau gelozie în inimile voastre, există un lucru pe care trebuie să vi-l amintiți: nu Mă imitați niciodată! Trebuie să renunțați la intenția de a imita, trebuie să vă răzvrătiți împotriva mentalității de a imita și să evitați să ofensați firea lui Dumnezeu. Aceasta este o chestiune gravă! Un om corupt, care tratează tonul vorbirii, felul de a vorbi și firea lui Dumnezeu ca pe o chestiune neînsemnată pe care să o aprobe numai cu vorba, pe care să o manipuleze și cu care să se joace în mod arbitrar, este detestabil pentru Dumnezeu. Dacă procedezi așa, atunci ofensezi firea lui Dumnezeu – să nu faci niciodată asta! Chiar dacă nu te aud imitând maniera și tonul vorbirii lui Dumnezeu întrupat, Mă dezgustă total doar să știu că ai o asemenea fire și astfel de gânduri. Dacă imiți tonul Duhului lui Dumnezeu, intenționând să te adresezi întregii omeniri sau publicului, nu cauți moartea? Este ceva la care toată lumea ar trebui să fie vigilentă; să nu faci niciodată asta! Unii oameni obișnuiau să întrebe: „Ce înseamnă să ofensezi firea lui Dumnezeu?” Astăzi, îți spun un lucru: imitarea tonului și manierei lui Dumnezeu de a vorbi, precum și a unei serii de lucruri legate de identitatea și statutul lui Dumnezeu, fie că sunt externe sau interne, toate acestea constituie o ofensă împotriva firii lui Dumnezeu. Trebuie neapărat să vă amintiți acest lucru și să nu comiteți niciodată această ofensă! În cazul în care comiți această ofensă și te poți corecta, te poți răzvrăti împotriva ta și te poți transforma cu promptitudine, atunci mai există speranță. Dacă insiști însă să continui pe această cale, vei fi caracterizat drept antihrist și dă-Mi voie să-ți spun adevărul: în ochii lui Dumnezeu, nu va mai fi atunci cale de întoarcere – vei fi complet terminat. Nu uita: Dumnezeu este un Dumnezeu care detestă răul. Trebuie să tratezi fiecare aspect legat de identitatea și esența lui Dumnezeu cu cea mai mare grijă și să-l iei în serios. Dacă maniera și tonul lui Dumnezeu de a vorbi sunt exprimate din gura unui om corupt, este o imensă umilire și blasfemie față de Dumnezeu, ceva ce Dumnezeu nu poate în niciun caz să tolereze. Oamenii nu trebuie să comită absolut niciodată această ofensă. Înțelegi? În cazul în care comiți această ofensă, vei muri! Dacă nu Mă asculți și nu Mă crezi, încearcă, iar când vei atrage cu adevărat un dezastru asupra ta, nu da vina pe Mine că nu ți-am spus.

15 august 2020