Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Despre Biblie (2)

Biblia mai este numită Vechiul și Noul Testament. Știți la ce se referă cuvântul „testament”? „Testament” din Vechiul Testament vine de la legământul lui Iahve cu poporul lui Israel, când a ucis pe egipteni și a salvat pe israeliți de sub Faraon. Bineînțeles, dovada acestui legământ a fost sângele mielului care a fost uns pe pragurile de sus ale ușilor, prin care Dumnezeu a stabilit un legământ cu omul, unul în care s-a spus că toți cei care au avut sânge de miel pe partea de sus și pe laturile ușii au fost israeliți, au fost poporul ales al lui Dumnezeu și toți aceștia urmau să fie cruțați de Iahve (căci Iahve era atunci pe punctul de a ucide pe toți fiii întâi născuți din Egipt și pe întâii născuți dintre oi și vite). Acest legământ are două niveluri de semnificație. Niciunul din popor sau vitele din Egipt nu urmau să fie eliberați de Iahve; El urma să ucidă pe toți fiii lor întâi născuți și oile și vitele întâi născute. Astfel, în numeroase cărți de profeție a fost prezis că egiptenii urmau să fie mustrați cu severitate ca urmare a legământului lui Iahve. Acesta este primul nivel de semnificație. Iahve a ucis pe fiii întâi născuți ai Egiptului și pe toate vitele lui întâi-născute și a cruțat pe toți israeliții, ceea ce a însemnat că toți cei care erau din țara lui Israel erau prețuiți de Iahve și urmau să fie cruțați toți; El a vrut să lucreze pe termen lung în ei și a stabilit legământul cu ei folosind sângele mielului. De atunci înainte, Iahve nu urma să ucidă pe israeliți și a spus că ei vor fi pentru totdeauna aleșii Săi. Printre cele douăsprezece triburi ale lui Israel, El urma să înceapă lucrarea Lui pentru întreaga epocă a Legii, urma să dezvăluie toate legile Lui către israeliți și să aleagă dintre ei profeți și judecători și ei urmau să stea în centrul lucrării Lui. El a făcut un legământ cu ei: dacă nu s-ar schimba epoca, El ar lucra numai printre cei aleși. Legământul lui Iahve a fost neschimbător, pentru că a fost făcut cu sânge și a fost stabilit cu poporul Său ales. Mai important, El alesese un scop și o țintă adecvată prin care să pornească în lucrarea Sa pentru întreaga epocă și astfel oamenii au văzut acest legământ ca fiind deosebit de important. Acesta este al doilea nivel de semnificație a legământului. Cu excepția Genezei, care a fost înainte de stabilirea legământului, toate celelalte cărți din Vechiul Testament consemnează lucrarea printre israeliți după stabilirea legământului. Desigur, există relatări ocazionale ale neamurilor, dar în general, Vechiul Testament atestă lucrarea lui Dumnezeu în Israel. Datorită legământului lui Iahve cu israeliții, cărțile scrise în Epoca Legii sunt numite „Vechiul Testament”. Ele sunt numite după legământul lui Iahve cu israeliții.

Noul Testament este numit după sângele vărsat de Isus pe cruce și legământul Său cu toți cei care au crezut în El. Legământul lui Isus a fost acesta: oamenii trebuiau doar să creadă în El pentru ca păcatele lor să fie iertate prin sângele Său vărsat și astfel urmau să fie mântuiți și să se renască prin El și să nu mai fie păcătoși; oamenii trebuiau doar să creadă în El pentru a primi harul Său și nu urmau să sufere în iad după ce mureau. Toate cărțile scrise în timpul Epocii Harului au venit după acest legământ și toate atestă lucrarea și cuvântările cuprinse în ea. Ele nu merg mai departe de mântuirea crucificării Domnului Isus sau de legământ; toate sunt cărți scrise de frații în Domnul care au avut experiențe. Astfel, și aceste cărți sunt numite după un legământ: ele sunt numite Noul Testament. Aceste două testamente includ numai Epoca Harului și Epoca Legii și nu au nicio legătură cu epoca finală. Astfel, Biblia nu le este de mare ajutor în ziua de azi oamenilor din zilele de pe urmă. Cel mult, le serveşte drept referinţă temporară, dar, în esenţă, are o valoare practică redusă. Totuşi, oamenii religioşi încă o preţuiesc cel mai mult. Ei nu cunosc Biblia; ei știu doar cum să explice Biblia și nu cunosc în mod fundamental originile ei. Atitudinea lor față de Biblie este: totul în Biblie este corect, ea nu conține inexactități sau erori. După aceea ei încep s-o studieze. Pentru că au stabilit mai întâi că Biblia este corectă și fără nicio eroare, ei o studiază și o examinează cu mare interes. Etapa de astăzi a lucrării nu a fost prezisă în Biblie. Nu a fost niciodată menționată lucrarea de cucerire în cel mai întunecat dintre toate locurile, căci aceasta este cea mai recentă lucrare. Deoarece epoca lucrării este diferită, chiar Isus Însuși nu știa că această etapă a lucrării se va face în zilele de pe urmă – și astfel, cum ar putea oamenii din zilele de pe urmă să examineze ca să găsească această etapă a lucrării?

Majoritatea celor care explică Biblia folosesc deducții logice, dar nu au niciun fundal real. Ei folosesc pur și simplu logica pentru a deduce multe lucruri. An de an, nimeni nu a îndrăznit să disece Biblia sau să spună „nu” Bibliei, pentru că această carte este cartea sfântă și oamenii i se închină ca lui Dumnezeu. Acest lucru a durat mai multe mii de ani. Dumnezeu nu a dat nicio atenție și nimeni nu a descoperit adevărul adevărat al Bibliei. Noi spunem că prețuirea Bibliei înseamnă închinare la idoli, dar niciunul dintre acei credincioși devotați nu îndrăznește să o vadă în acest fel și vă vor spune: „Frate! Nu spune asta, e groaznic! Cum ai putea să hulești pe Dumnezeu?” Apoi vor adopta o expresie mâhnită: „O, milostivule Isus, Domn al mântuirii, Te rog să-i ierți păcatele, căci Tu ești Domnul care iubește pe om și noi toți am păcătuit, Te rog arată-ne mare milă, amin.” Vezi cât de pioși sunt; cum ar putea să fie ușor pentru ei să accepte adevărul? Dacă le spui asta, îi va speria de moarte. Nimeni nu ar îndrăzni să creadă că Biblia ar putea fi contaminată cu idei și concepții umane și nimeni nu poate vedea acest defect. O parte din ceea ce este în Biblie este experiență și cunoaștere umană, o parte din ea este iluminarea Duhului Sfânt, și există, de asemenea, și falsificarea intelectului și a gândirii umane. Dumnezeu nu S-a amestecat niciodată în aceste lucruri, dar există o limită: ele nu pot depăși gândirea oamenilor normali și, dacă o fac, ele se amestecă în și întrerup lucrarea lui Dumnezeu. Ceea ce depășește gândirea oamenilor obișnuiți este lucrarea lui Satana, pentru că ea îi deposedează pe oameni de datoria lor, ea este lucrarea lui Satana și condusă de Satana, iar în acest moment Duhul Sfânt nu vă va permite să acționați în acest fel. Uneori, unii frați și surori întreabă: „Este bine să lucrez așa și așa?” Mă uit la statura lor și spun: „Este bine!” Există, de asemenea, unii oameni care spun: „Dacă lucrez într-un astfel de mod, este normală starea mea? Și Eu spun: „Da! Este normal, foarte normal!” Alții spun: „Este bine să lucrez în felul acesta?” Și Eu spun: „Nu!” Ei spun: „De ce este bine pentru el și nu pentru mine?” Și Eu spun: „Pentru că ceea ce faci tu vine de la Satana, tulbură, iar sursa motivațiilor tale este deviantă.” Există, de asemenea, momente când lucrarea nu a mers suficient de departe, iar frații și surorile nu știu. Unii Mă întreabă dacă e bine să lucreze în acest fel și când Eu văd că acțiunile lor nu vor întrerupe lucrarea viitorului, spun: „Este bine”. Lucrarea Duhului Sfânt le oferă oamenilor un scop; oamenii nu trebuie să urmeze cuvintele Duhului Sfânt ad-litteram, pentru că oamenii sunt posedați de gândire și slăbiciune normală și au unele nevoi carnale, au probleme reale și în creierul lor au gânduri pe care, practic, nu le pot controla. Tot ceea ce cer Eu de la oameni are o limită. Unii cred că cuvintele Mele sunt ambigue, că le spun să acționeze în orice fel – asta pentru că nu înțelegi că există un scop potrivit al cerințelor Mele. Dacă ar fi așa cum îți imaginezi – dacă aș face aceleași solicitări de la toți oamenii fără excepție și le-aș cere tuturor să atingă aceeași statură – atunci acest lucru nu ar funcționa. Aceasta înseamnă a cere imposibilul și este principiul lucrării umane, nu principiul lucrării lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu este îndeplinită în funcție de circumstanțele reale ale oamenilor și se bazează pe calitatea lor înnăscută. Acesta este și principiul răspândirii Evangheliei: trebuie să acționezi încet, permițând naturii să-și urmeze cursul, până când spui cuiva cu claritate adevărul. Abia apoi ei vor înţelege şi abia atunci vor putea să pună Biblia deoparte. Dacă Dumnezeu nu ar face etapa aceasta a lucrării, cine ar putea să se rupă de convenţie? Cine ar putea să facă noua lucrare? Cine ar putea să găsească o nouă cale în afara Bibliei? Dacă Dumnezeu nu ar face această etapă a lucrării, cine ar putea să se rupă de convenție? Cine ar putea să facă noua lucrare? Deoarece concepțiile tradiționale ale oamenilor și etica feudală sunt atât de stridente, ei nu au nicio capacitate de a se lepăda de aceste lucruri de la sine, și nici nu au curajul să facă acest lucru. Ca să nu mai vorbim despre modul în care oamenii din ziua de azi au fost acaparaţi de câteva cuvinte moarte din Biblie, cuvinte care au pus stăpânire pe inimile lor. Cum ar putea ei să fie dispuși să renunțe la Biblie? Cum ar putea să accepte atât de ușor o cale care este în afara Bibliei? Aceasta este doar dacă nu puteți vorbi în mod clar despre adevărul adevărat al Bibliei și despre principiile lucrării Duhului Sfânt, astfel încât toți oamenii să fie complet convinși – ceea ce este extrem de necesar. Acest lucru se datorează faptului că toată lumea din cadrul religiei venerează Biblia și i se închină ca lui Dumnezeu, și încearcă, de asemenea, să-L constrângă pe Dumnezeu în Biblie și este chiar cazul că ei își ating scopurile numai după ce L-au atârnat încă o dată pe Dumnezeu pe cruce.

Anterior:Despre Biblie (1)

Următorul:Despre Biblie (3)

S-ar putea să vă placă și