VI. Firea lui Dumnezeu și ceea ce El are și este

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 232

Eu sunt drept, Eu sunt credincios, Eu sunt Dumnezeul care examinează tainele inimii omului! Voi revela de îndată cine este sincer și cine este fals. Nu este nevoie să vă alarmați, toate lucrurile merg după timpul Meu. Cine Mă vrea cu sinceritate, cine nu Mă vrea cu sinceritate – Eu vă voi spune. Doar mâncați bine, beți bine, veniți înaintea Mea și apropiați-vă de Mine și Îmi voi face lucrarea Eu Însumi. Nu fiți prea nerăbdători pentru rezultate rapide, lucrarea Mea nu este ceva ce poate fi făcut dintr-o dată. În ea există pașii și înțelepciunea Mea, pentru ca înțelepciunea Mea să poată fi revelată. Vă voi lăsa să vedeți ceea ce este făcut de mâinile Mele – pedepsirea răului și răsplătirea binelui. Eu, cu siguranță nu favorizez pe nimeni. Eu te iubesc sincer, pe tine care Mă iubești sincer, iar mânia Mea va fi totdeauna cu cei care nu Mă iubesc sincer, pentru ca să își aducă mereu aminte că Eu sunt Dumnezeul adevărat, Dumnezeul care examinează tainele inimii omului. Nu te purta într-un fel în fața unora, iar într-un alt fel pe la spatele lor; Eu văd clar tot ceea ce faci și deși îi poți înșela pe alții, pe Mine nu Mă poți înșela. Eu văd totul în mod clar. Nu ai cum să ascunzi nimic; totul se află în mâinile Mele. Nu te crede isteț, pregătindu-ți toate calculele egoiste. Eu îți zic, oamenii pot face o mie de planuri, sau zece mii de planuri, dar până la urmă ei nu pot scăpa din palma mâinii Mele. Toate lucrurile și evenimentele sunt administrate în mâinile Mele, cu atât mai mult este o persoană! Nu încerca să eviți sau să te ascunzi, nu înșela sau tăinui. Nu poți oare vedea că înfățișarea Mea glorioasă, mânia și judecata Mea au fost revelate în mod public? Voi judeca îndată și fără milă pe toți cei care nu Mă vor în mod sincer. Mila Mea a ajuns la capăt și nu a mai rămas nimic din ea. Nu mai fi fățarnic și oprește-te din căile tale necontrolate.

Fiul Meu, ai grijă, petrece mai mult timp înaintea Mea, iar Eu voi fi sprijinul tău. Nu te teme, adu sabia Mea ascuțită cu două tăișuri, luptă împotriva Satanei până la sfârșit conform voinței Mele, iar Eu te voi proteja. Nu te îngrijora, toate lucrurile ascunse vor fi deschise și revelate. Eu sunt Soarele ce dă lumina, ce luminează fără milă tot întunericul. Judecata Mea se întâmplă cu totul, iar biserica este câmpul de luptă. Ar trebui să vă pregătiți cu toții și ar trebui să îți dedici întreaga ființă ultimei bătălii decisive; te voi proteja cu siguranță ca să poți lupta bătălia victorioasă cea bună pentru Mine.

Ai grijă, inima oamenilor de azi este înșelătoare și imprevizibilă și nu sunt de încredere. Doar Eu sunt cu totul de partea voastră. Nu există amăgire în Mine; sprijiniți-vă de Mine! Fiii Mei vor fi cu siguranță victorioși în bătălia finală decisivă, iar Satana se va arăta cu siguranță și va lovi cu putere în chinurile morții sale. Nu te teme! Eu sunt puterea ta, Eu sunt totul pentru tine. Nu te gândi la lucruri la nesfârșit, nu te poți ocupa de atât de multe gânduri. Am mai spus înainte, Eu nu vă voi mai trage de-a lungul căii, deoarece timpul este prea presant. Nu am timp să vă atrag atenția din nou și să vă reamintesc – nu este posibil! Doar termină-ți pregătirile pentru luptă. Îmi asum întreaga responsabilitate pentru tine; toate lucrurile sunt în mâinile Mele. Aceasta este o luptă de viață și de moarte și va fi o luptă până la moarte. Dar trebuie să îți dai seama că Eu sunt victorios și neînvins pentru totdeauna și că Satana va pieri cu siguranță. Aceasta este abordarea Mea, lucrarea Mea, voința Mea și planul Meu!

S-a terminat! Totul s-a terminat! Nu fi slab de inimă sau fricos. Eu cu tine și tu cu Mine vom fi regi din veșnicii în veșnicii! Cuvintele pe care le-am rostit vor rămâne neschimbate pentru totdeauna, iar evenimentele vor cădea în curând asupra voastră. Vegheați! Ar trebui să cântăriți bine fiecare cuvânt; nu mai fiți vagi cu privire la cuvinte. Trebuie să vă fie clare! Aduceți-vă aminte – petreceți mai mult timp înaintea Mea!

din „Capitolul 44” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 233

Am început să acționez pentru a-i pedepsi pe cei care fac rău și pe cei care exercită puterea și care îi persecută pe fiii lui Dumnezeu. De acum înainte, mâna decretelor Mele administrative va fi mereu asupra oricui Mă contrazice în inima sa. Să știți acest lucru! Acesta este începutul judecății Mele și nu va fi arătată milă nimănui și nimeni nu va fi cruțat, pentru că Eu sunt Dumnezeul imperturbabil care practică dreptatea și ar fi bine ca voi toți să recunoașteți acest lucru.

Nu este vorba că Îmi doresc să-i pedepsesc pe cei care fac rău; mai degrabă, este pedeapsa pe care și-au atras-o asupra lor prin propriile ticăloșii. Nu Mă grăbesc să pedepsesc pe nimeni, și nici nu tratez pe nimeni pe nedrept – sunt drept față de toți. Cu siguranță Îmi iubesc fiii și cu siguranță îi urăsc pe cei răi care Mă sfidează; acesta este principiul din spatele acțiunilor Mele. Fiecare dintre voi ar trebui să-Mi înțeleagă decretele administrative; dacă nu, nu veți avea nici cea mai mică urmă de teamă și vă veți purta cu nepăsare înaintea Mea. În plus, nu veți ști ce vreau să fac, ce vreau să duc la bun sfârșit, ce vreau să obțin sau de ce fel de persoană are nevoie Împărăția Mea.

Decretele Mele administrative sunt:

1. Oricine ai fi, dacă Mă contrazici în inima ta, vei fi judecat.

2. Cei pe care i-am ales vor fi disciplinați imediat dacă au idei greșite.

3. Îi voi așeza într-o parte pe cei care nu cred în Mine. Îi voi lăsa să vorbească și să se poarte cu nepăsare până la sfârșit, când îi voi pedepsi riguros și îi voi disciplina.

4. Voi avea grijă de cei care cred în Mine și îi voi proteja tot timpul. Îi voi aproviziona cu viață, folosind calea mântuirii. Acești oameni vor avea iubirea Mea și cu siguranță nu vor cădea și nu-și vor pierde calea. Orice slăbiciune ar avea va fi doar temporară și cu siguranță nu-Mi voi aminti de ea.

5. Cei care par să creadă, dar nu cred cu adevărat – adică aceia care cred că există un Dumnezeu, însă nu Îl caută pe Hristos, dar care nici nu opun rezistență – sunt cei mai demni de milă oameni și, prin faptele Mele, îi voi face să vadă limpede. Prin acțiunile Mele, voi salva astfel de oameni și îi voi aduce înapoi.

6. Fiii întâi născuți, primii care Mi-au acceptat numele, vor fi binecuvântați! Cu siguranță vă voi acorda cele mai bune binecuvântări, permițându-vă să vă bucurați de ele spre mulțumirea inimilor voastre; nimeni nu va îndrăzni să stea în calea acestui lucru. Totul este complet pregătit pentru voi, pentru că acesta este decretul Meu administrativ.

Fragment din „Capitolul 56” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 234

Binecuvântați sunt cei care au citit cuvântul Meu și cred că se va împlini – nu Mă voi purta rău cu tine, ci voi face să se împlinească în tine ceea ce crezi. Aceasta este binecuvântarea Mea care se revarsă asupra ta. Cuvântul Meu atinge secretele ascunse în fiecare persoană. Toată lumea are răni mortale, iar Eu sunt bunul medic care le vindecă – este suficient să vii la Mine. De ce am spus că în viitor nu vor mai fi nici întristare și nici lacrimi? Din această cauză. În Mine, totul este desăvârșit, dar în oameni, totul este stricat și zadarnic și toate sunt înșelătoare pentru oameni. În prezența Mea vei primi de toate și vei vedea și te vei bucura de toate binecuvântările pe care nu ți le-ai putut imagina. Cei care nu vin dinaintea Mea sunt cu siguranță răzvrătiți și sunt, categoric, cei care Mi se împotrivesc. Cu siguranță nu îi voi cruța cu ușurință; voi mustra aspru acest tip de persoane. Ține minte asta! Cei care vin mai mult dinaintea Mea vor câștiga mai mult, dar va fi doar har. Mai târziu, vor primi binecuvântări și mai mari.

De la crearea lumii am început să predestinez și să aleg acest grup de oameni, și anume pe voi astăzi. Temperamentul, calibrul, aspectul, statura, familia în care te-ai născut, munca și căsătoria ta, totul la tine, chiar și culoarea părului și a pielii, și momentul nașterii tale, au fost rânduite de mâinile Mele. Chiar și lucrurile pe care le faci și persoanele cu care te întâlnești în fiecare zi, sunt rânduite de mâinile Mele, ca să nu mai vorbim de faptul că venirea ta azi în prezența Mea este de fapt tot rânduiala Mea. Nu te tulbura; ar trebui să rămâi calm. Lucrul de care îți permit astăzi să te bucuri este o parte din ceea ce meriți, și ți-a fost predestinat de Mine la crearea lumii. Toți oamenii se situează la extreme – sunt fie excesiv de încăpățânați, fie complet lipsiți de rușine. Ei nu sunt în stare să-și vadă de treburile lor în conformitate cu planul Meu și cu rânduiala Mea. Să nu mai faci asta. În Mine totul este liber; să nu ai rețineri, deoarece vor fi pierderi în ceea ce privește viața ta. Tine minte asta!

Fragment din „Capitolul 74” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 235

Eu sunt singurul Dumnezeu Însuși, chiar mai mult, Eu sunt singura persoană a lui Dumnezeu și Eu, întregul trup, sunt cu atât mai mult manifestarea completă a lui Dumnezeu. Oricine îndrăznește să nu Mă onoreze, oricine îndrăznește să-și arate sfidarea în privire, oricine îndrăznește să spună cuvinte de sfidare împotriva Mea va muri cu siguranță de blestemul și mânia Mea (va fi blestemat din cauza mâniei Mele). Și oricine îndrăznește să nu-Mi fie loial sau fidel, oricine îndrăznește să încerce să Mă înșele, cu siguranță va muri în ura Mea. Dreptatea Mea, măreția și judecata Mea vor rezista în vecii vecilor. La început, am fost iubitor și milostiv, dar aceasta nu este firea divinității Mele complete; dreptatea, maiestatea și judecata sunt doar firea Mea – întregul Dumnezeu Însuși. În timpul Epocii Harului, am fost iubitor și milostiv. Din cauza lucrării pe care trebuia să o închei, aveam dragoste și milă, dar după aceea nu era mai fost nevoie de nicio iubire sau milă (de atunci, nu au mai existat). Este toată dreptatea, măreţia și judecata și aceasta este firea completă a umanității Mele normale cuplate cu divinitatea Mea deplină.

Cei care nu Mă cunosc vor pieri în hăul fără fund, iar cei care sunt siguri în privinţa Mea vor trăi pentru totdeauna, pentru a fi îngrijiți și protejați în dragostea Mea. Eu spun un singur cuvânt și întregul univers tremură de la un capăt la altul – cine poate să audă cuvintele Mele și să nu tremure de teamă? Cine nu poate dezvolta o inimă care să Mă onoreze? Cine nu poate cunoaște dreptatea și măreția Mea din faptele Mele! Și cine nu poate vedea puterea și înțelepciunea în faptele Mele! Oricine nu are grijă va muri cu siguranță. Acest lucru este din cauza faptului că cei care nu au grijă sunt aceia care Mă sfidează, care nu Mă cunosc, și ei sunt arhanghelul, cel mai sălbatic. Verificați-vă – cine este sălbatic, făţarnic, arogant și îngâmfat este, cu siguranță, un obiect al urii Mele și va pieri!

Pronunţ acum decretele administrative ale împărăției Mele: toate lucrurile sunt înăuntrul judecății Mele, toate sunt în dreptatea Mea, toate sunt înăuntrul măreţiei Mele și dreptatea este făcută tuturor. Cei care spun că ei cred în Mine, dar care Mă contrazic în inimile lor sau ale căror inimi M-au abandonat vor fi daţi afară, dar când voi hotărî Eu. Cei care vorbesc sarcastic despre Mine, dar într-un mod pe care oamenii nu îl observă, vor muri imediat (vor muri în spirit, în trup și în suflet). Pe cei ce îi asupresc sau rănesc pe cei pe care îi iubesc mânia Mea îi va judeca imediat. Aceasta înseamnă că aceia care sunt geloşi pe cei pe care îi iubesc și au impresia că nu sunt drept vor fi predați spre judecată celor pe care îi iubesc. Toți cei care se comportă bine sunt simpli și cinstiți (inclusiv cei cărora le lipseşte înțelepciunea) și a căror sinceritate faţă de Mine e de neclintit vor rămâne în împărăția Mea. Cei care nu au fost instruiți, adică acei oameni cinstiți cărora le lipsesc înțelepciunea și înțelegerea vor avea putere în împărăția Mea. Cu toate acestea, ei au trecut, de asemenea, prin tratare și separare. Faptul că ei nu au fost supuşi instruirii nu este absolut ci, mai degrabă, prin aceste lucruri voi arăta tuturor atotputernicia și înțelepciunea Mea. Îi voi da afară pe cei care încă se mai îndoiesc acum de Mine, nu vreau pe nici unul dintre ei (îi detest pe cei care încă se mai îndoiesc de Mine într-un astfel de moment ca acesta). Prin faptele pe care le fac în întregul univers, voi arăta oamenilor cinstiți miracolul acțiunilor Mele, după care le voi spori înțelepciunea, înțelegerea și discernământul și voi face ca oamenii înșelători să fie distruși într-o clipă datorită faptelor Mele minunate. Toți fiii întâi născuți care au fost primii care Mi-au acceptat numele (adică acei oameni sfinți și neîntinaţi, cinstiți) vor fi primii care vor intra în împărăție și vor conduce toate națiunile și toate popoarele împreună cu Mine, vor domni ca împărați în împărățieși, împreună, vor judeca toate națiunile și toate popoarele (adică toți fiii întâi născuți din împărăţie, și nu alții). Cei din rândul tuturor naţiunilor și popoarelor care au fost judecați și s-au pocăit vor intra în împărăția Mea și vor deveni poporul Meu, iar cei care sunt încăpățânați și care nu regretă nimic vor fi aruncați în hăul fără fund (pentru a pieri pe veci). Judecata în împărăție va fi ultimul ceas și va fi curățarea temeinică a lumii de către Mine. Atunci nu va mai exista nicio nedreptate, nicio durere, nicio lacrimă, niciun oftat și, chiar mai mult, nici nu va mai exista o lume. Totul va fi manifestarea lui Hristos, totul va fi Împărăția lui Hristos. Ce glorie! Ce glorie!

Fragment din „Capitolul 79” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 236

Acum răspândesc decretele Mele administrative pentru voi (efective de la data promulgării lor, atribuind diferite mustrări diferitelor persoane):

Îmi țin promisiunile și totul este în mâinile Mele: oricine se îndoiește va fi cu siguranță ucis. Nu este loc pentru niciun fel de considerație. Aceștia vor fi imediat exterminați, înlăturând ura din inima Mea. (Din aceasta se confirmă că oricine este ucis nu trebuie să fie unul dintre membrii împărăției Mele și trebuie să fie descendentul lui Satana).

Ca fii întâi născuți, ar trebui să vă păstrați pozițiile și să vă îndepliniți bine îndatoririle și să nu fiți oameni băgăcioși. Ar trebui să vă oferiți Mie pentru planul Meu de gestionare, oriunde mergeți ar trebui să depuneţi mărturie bună față de Mine și să glorificați numele Meu. Nu faceți lucruri rușinoase, ci fiți un exemplu pentru toți fiii Mei și poporul Meu. Să nu fiți necontrolați nici măcar pentru un moment: trebuie să vă prezentați întotdeauna tuturor cu identitatea fiiilor întâi născuți, fără a fi lingușitori, ci cu capul sus. Vă cer să slăviți numele Meu, să nu-Mi faceţi numele de ruşine. Cei care sunt fii întâi născuți au fiecare funcția lor și nu pot face totul. Aceasta este responsabilitatea pe care v-am dat-o vouă, de la care nu trebuie să vă eschivaţi, și trebuie să vă dedicați pentru a împlini ceea ce v-am încredințat, cu toată inima voastră, cu toată mintea și cu toată puterea voastră.

După aceasta, în tot universul-lume, datoria de a păstori pe toți fiii Mei și pe tot poporul Meu este încredințată fiilor Mei întâi născuți să o împlinească, și oricine nu o poate împlini cu toată inima și cu mintea, va fi mustrat de Mine. Aceasta este dreptatea Mea – nu îi voi cruța nici măcar pe fiii Mei întâi născuți și nu voi fi îngăduitor faţă de ei.

Dacă există cineva printre fiii Mei sau în rândul poporul Meu care ridiculizează și insultă pe unul dintre fiii Mei întâi născuți, îl voi pedepsi cu asprime pentru că fiii Mei întâi născuți Mă reprezintă pe Mine, și cine le face lor ceva, Îmi face şi Mie. Acesta este cel mai sever dintre decretele Mele administrative. Îi las pe fiii Mei întâi născuți să aplice dreptatea Mea după dorințele lor împotriva oricăruia dintre fiii Mei și a oricui din rândul poporului Meu care încalcă acest decret.

Abandonez treptat pe oricine Mă privește cu neseriozitate; concentrându-se numai pe mâncarea, hainele și somnul Meu; participând numai la afacerile Mele externe și fără a participa la luarea în considerare a poverii Mele; și fără a da atenție îndeplinirii corecte a propriei funcții. Aceasta se adresează tuturor celor care au urechi.

Oricine îşi încheie slujirea pentru Mine trebuie să se retragă ascultător și să nu fie zgomotos. Fii atent, altfel Mă voi ocupa de tine. (Acest lucru este suplimentar.)

Fiii Mei întâi născuți vor lua de acum încolo toiagul de fier și vor începe să-Mi împlinească autoritatea pentru a conduce toate națiunile și popoarele, pentru a umbla printre toate națiunile și popoarele și pentru a împlini judecata Mea, dreptatea și măreția între toate neamurile și popoarele. Fiii Mei și poporul Meu se vor teme de Mine, Mă vor lăuda, Mă vor aclama, și Mă vor proslăvi fără încetare, pentru că planul Meu de gestionare este împlinit și fiii Mei întâi născuți pot domni cu Mine.

Aceasta este o parte din decretele Mele administrative, iar după aceea vă voi spune în funcție de gradul de progres al lucrării. Din decretele administrative de mai sus veți vedea ritmul în care Îmi fac lucrarea și veți vedea etapa spre care s-a mutat lucrarea Mea. Aceasta este confirmarea.

Am judecat deja pe Satana, pentru că voia Mea este nestingherită și pentru că fiii Mei întâi născuți au fost proslăviți cu Mine. Și deja Mi-am exercitat dreptatea și măreția față de lume și de toate lucrurile care aparțin Satanei. Eu nu ridic un deget sau nu acord atenție Satanei (pentru că nu merită să vorbească cu Mine). Eu doar continui să fac ce vreau să fac. Lucrarea Mea continuă fără probleme, pas cu pas, și voia Mea este nestingherită pe tot pământul. Acest lucru l-a făcut de rușine pe Satana într-o anumită măsură și a fost complet distrus, dar acest lucru nu mi-a împlinit voia. De asemenea, permit fiilor Mei întâi născuți să-Mi exercite decretele administrative asupra lor. Pe de o parte, ceea ce am lăsat pe Satana să vadă este mânia Mea față de acesta; pe de altă parte, l-am lăsat să vadă slava Mea (vezi că fiii Mei întâi născuți sunt cei mai răsunători martori ai umilinței Satanei). Nu îl pedepsesc personal, dar îi las pe fiii Mei întâi născuți să Îmi îndeplinească dreptatea și măreția. Fiindcă obișnuia să abuzeze de fiii Mei, să îi persecute pe fiii Mei, să îi asuprească pe fiii Mei, astăzi, după ce slujba lui se încheie, le permit fiilor Mei întâi născuți să se ocupe de aceasta. Satana a fost fără putere împotriva căderii. Paralizia tuturor națiunilor din lume este cea mai bună mărturie, oamenii care luptă și țările aflate în război sunt manifestările aparente ale prăbușirii împărăției lui Satana. Faptul că nu am arătat semne și minuni înainte a fost pentru a umili pe Satana și pentru a-Mi glorifica numele pas cu pas. Când Satana este complet terminat, încep să-Mi arăt puterea: ceea ce spun Eu începe să existe și lucrurile supranaturale care nu sunt în conformitate cu concepțiile umane vor fi împlinite (aceasta se referă la binecuvântările care vor veni în curând). Pentru că Eu sunt Dumnezeul viu Însuși și nu am reguli și vorbesc în funcție de modificările din planul Meu de gestionare, așadar ceea ce am spus în trecut nu este neapărat aplicabil în prezent. Nu rămâneţi credincioşi propriilor voastre noţiuni! Nu sunt un Dumnezeu care se supune regulilor. Cu Mine totul este liber, transcendent și complet eliberat. Poate că ceea ce a fost spus ieri este depăşit astăzi sau este abandonat astăzi (dar decretele Mele administrative, de vreme ce sunt promulgate, nu se vor schimba niciodată). Acestea sunt etapele planului Meu de gestionare. Nu fiţi partizanii reglementărilor. În fiecare zi există lumină nouă, revelații noi și acesta este planul Meu. În fiecare zi, lumina Mea va fi descoperită în voi și vocea Mea va fi eliberată universului-lume. Înțelegi? Aceasta este datoria ta, responsabilitatea pe care ți-am încredințat-o. Nu trebuie să o neglijezi nici măcar o clipă. Voi folosi până la sfârșit persoanele pe care le aprob, iar acest lucru nu se va schimba niciodată. Pentru că sunt Dumnezeul atotputernic, știu ce ar trebui să facă un tip de persoană și ce este capabilă să facă un tip de persoană. Aceasta este omnipotența Mea.

Fragment din „Capitolul 88” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 237

Fiecare propoziție pe care o rostesc este plină de autoritate și judecată, și nimeni nu-Mi poate schimba cuvintele. Odată ce cuvintele Mele sunt rostite, lucrurile se vor întâmpla negreșit în conformitate cu cuvintele Mele; aceasta este firea Mea. Cuvintele Mele sunt autoritatea, iar oricine le rectifică, Îmi jignește mustrarea și pe acel om trebuie să îl dobor. În cazuri grave, ei atrag pieirea asupra propriilor vieți și merg în Gheenă sau în Adânc. Acesta este singurul fel în care tratez omenirea, iar omul nu îl poate schimba nicidecum – acesta este decretul Meu administrativ. Amintiți-vă acest lucru! Nimănui nu i se permite să-Mi încalce decretul; acesta trebuie împlinit potrivit voii Mele! În trecut, am fost prea îngăduitor cu voi și ați avut parte doar de cuvintele Mele. Cuvintele pe care le-am rostit despre a-i doborî pe oameni nu s-au împlinit încă. Dar, de azi înainte, toate dezastrele (legate de decretele Mele administrative) se vor abate unul după altul spre pedepsirea tuturor celor care nu se aliniază voii Mele. Faptele trebuie să se întâmple – pentru că altfel, oamenii nu ar putea să-Mi vadă mânia, ci s-ar deprava necontenit. Acesta este un pas din planul Meu de gestionare (planul mântuirii) și este felul în care voi înfăptui următoarea etapă din lucrarea Mea. Vă spun anticipat acest lucru, pentru a putea evita să comiteți păcate și să aveți parte de pierzania veșnică. Cu alte cuvinte, de azi înainte, în afară de fiii Mei întâi născuți, îi voi face pe toți oamenii să-și ocupe pozițiile cuvenite conform voii Mele și voi mustra pe fiecare, pe rând. Nu voi cruța pe niciunul dintre ei. Îndrăzniți numai să vă depravați din nou! Îndrăzniți numai să vă răzvrătiți din nou! Am mai spus în trecut că sunt drept față de toți și sunt lipsit de sentimente, iar acest lucru servește pentru a demonstra că firea Mea nu trebuie ofensată. Aceasta este persoana Mea. Nimeni nu poate schimba acest lucru. Toți oamenii Îmi aud cuvintele și toți oamenii Îmi văd înfățișarea plină de slavă. Toți oamenii trebuie să asculte de Mine pe deplin și în mod absolut – acesta este decretul Meu administrativ. Toți oamenii din întregul univers și de la capetele pământului ar trebui să Mă laude și să Mă slăvească pentru că Eu sunt Dumnezeu Însuși, unicul, pentru că sunt persoana lui Dumnezeu. Nimeni nu-Mi poate schimba cuvintele și cuvântările, limbajul și comportamentul, deoarece acestea Mă privesc doar pe Mine și sunt lucruri pe care le-am avut din vremuri străvechi și care vor exista veșnic.

Fragment din „Capitolul 100” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 238

Lucrarea pe care am planificat-o continuă să meargă înainte fără a sta pe loc niciun moment. După ce am trecut în Epoca Împărăției și după ce v-am adus în Împărăția Mea ca fiind poporul Meu, voi avea alte cerințe pentru voi; adică, voi începe să promulg înaintea voastră constituția cu care voi guverna această epocă:

Din moment ce vă numiți poporul Meu, ar trebui să puteți slăvi numele Meu, adică să mărturisiți ferm în mijlocul încercărilor. Dacă cineva încearcă să Mă înșele și să ascundă adevărul de Mine, sau să facă aranjamente necinstite pe la spatele Meu, aceștia vor fi fără excepție alungați, dați afară din casa Mea să aștepte să-i tratez. Aceia care au fost necredincioși și neascultători față de Mine în trecut și care astăzi se ridică iarăși pentru a Mă judeca în mod deschis, vor fi și ei alungați din casa Mea. Aceia care sunt poporul Meu trebuie să aibă grijă constant de poverile Mele și, de asemenea, să caute să cunoască ale Mele cuvinte. Doar astfel de oameni vor fi luminați de Mine și ei vor trăi cu siguranță sub îndrumarea și luminarea Mea, niciodată primind mustrări. Pe aceia care nu au grijă de poverile Mele și se concentrează pe planificarea propriului lor viitor, adică, pe aceia care prin faptele lor nu au ca scop să Îmi satisfacă inima, ci, mai degrabă, au ca scop să cerșească o pomană, pe aceste făpturi asemănătoare cu cerșetorii refuz complet să le folosesc, deoarece din momentul în care s-au născut nu au știut deloc ce înseamnă să aibă grijă de poverile Mele. Ei sunt oameni cu o rațiune anormală; astfel de oameni suferă de „subnutriția” creierului și trebuie să meargă acasă pentru niște „hrană.” Pentru oamenii de acest tip nu am niciun folos. În rândul poporului Meu, toată lumea va trebui să considere cunoașterea Mea ca o datorie obligatorie de îndeplinit până la final, precum mâncatul, îmbrăcatul și dormitul, ceva ce nu se uită niciun moment, astfel ca, în final, cunoașterea Mea să devină o deprindere familiară precum mâncatul, ceva ce faci fără efort, cu iscusință. Cât despre cuvintele pe care le rostesc, fiecare dintre ele trebuie primit cu certitudine absolută și asimilat complet; nu pot exista jumătăți de măsură superficiale. Oricine nu acordă atenție cuvintelor Mele va fi privit ca fiind în opoziție directă față de Mine; oricine nu mănâncă ale Mele cuvinte sau nu caută să le cunoască va fi privit ca cineva care nu Îmi acordă atenție și va fi dat direct pe ușă afară din casa Mea. Căci, așa cum am spus în trecut, ceea ce doresc Eu nu sunt mulți oameni, ci câțiva aleși. Din o sută de oameni, dacă unul singur este capabil să Mă cunoască prin cuvintele Mele, atunci i-aș arunca cu bună-știință pe toți ceilalți pentru a Mă concentra pe luminarea și iluminarea acestuia. Din aceasta puteți vedea că nu este neapărat adevărat că doar un număr mai mare de oameni Mă pot manifesta, Mă pot trăi. Ceea ce Îmi doresc este grâu (chiar dacă boabele nu sunt pline), și nu neghină (chiar atunci când boabele sunt atât de pline încât impresionează). Cât despre cei care nu au grijă să caute, ci în schimb se comportă într-o manieră delăsătoare, ei ar trebui să plece de bunăvoie; nu doresc să îi mai văd ca nu cumva să continue să-Mi facă numele de rușine.

Fragment din „Capitolul 5” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 239

Din moment ce ești unul dintre oamenii din familia Mea și din moment ce ești credincios în împărăția Mea, tot ceea ce faci trebuie să îndeplinească standardele pe care le cer Eu. Cer nu ca tu să fii nimic mai mult decât un nor în mișcare, ci ca tu să fii zăpadă sclipitoare și să fii posedat de esența sa și, chiar mai mult, de valoarea sa. Deoarece am venit din pământul sfânt, nu precum lotusul, care are doar un nume și nu are esență, pentru că a venit din nămol și nu din ținutul sfânt. Perioada în care un nou cer coboară asupra pământului și un nou pământ se răspândește peste ceruri este, de asemenea, exact perioada în care Eu lucrez oficial printre oameni. Care dintre oameni Mă cunoaște? Cine a privit momentul sosirii Mele? Cine a văzut că nu numai că am un nume, ci, mai ales, că am și o esență? Dau la o parte norii albi cu mâna Mea și observ cu atenție cerurile; în spațiu, nimic nu este nerânduit de mâna Mea și, mai jos de spațiu, nu există om care să nu contribuie, cu propriile sale eforturi minuscule, la realizarea măreței Mele inițiative. Nu am cerințe împovărătoare față de oamenii de pe pământ, fiindcă, întotdeauna, am fost Dumnezeu Cel concret și fiindcă Eu sunt Cel Atotputernic care a creat omul și cunoaște bine omul. Toți oamenii sunt dinaintea ochilor Celui Atotputernic. Cum ar putea chiar aceia din cele mai îndepărtate colțuri ale pământului să evite privirea cercetătoare a Duhului Meu? Deși omul Îmi „cunoaște” Duhul, el Îmi și ofensează Duhul. Cuvintele Mele dezvăluie chipul hidos al tuturor oamenilor și demască cele mai ascunse gânduri ale tuturor oamenilor și îi fac pe toți cei de pe pământ să fie dezvăluiți, în mod limpede, de lumina Mea și să se prăbușească, în plină cercetare din partea Mea. Dar, deși omul cade la pământ, inima sa nu îndrăznește să se îndepărteze prea mult de Mine. Printre făpturi, cine nu ajunge să Mă iubească datorită faptelor Mele? Cine nu tânjește după Mine, ca rezultat al cuvintelor Mele? În cine anume nu se nasc sentimente de devotament, datorită iubirii Mele? Doar din cauza corupției Satanei este omul incapabil să ajungă la sfera pe care am cerut-o Eu. Chiar și cele mai scăzute standarde pe care le cer Eu produc greșeli în el, ca să nu mai menționez ziua de astăzi, epoca în care Satana își face de cap și este îngrozitor de tiranic sau perioada când omul a fost atât de călcat în picioare de Satana, încât întregul său trup este plin de murdărie. Când, oare, nu Mi-a provocat durere lipsa de grijă a omului față de inima Mea, ca rezultat al neînfrânării sale? Este posibil ca Eu să-l compătimesc pe Satana? Se poate, oare, să Mă înșel în iubirea Mea? Când omul nu Mă ascultă, inima Mea plânge în secret; când omul Mi se opune, Eu îl mustru; când omul este mântuit de Mine și înviat din morți, îl hrănesc cu deosebită grijă; când omul Mă ascultă, inima Mea este liniștită și, imediat, simt mari schimbări în toate lucrurile, în cer și pe pământ; când omul Mă slăvește, cum aș putea să nu Mă bucur de aceasta? Când omul este martorul Meu și este câștigat de Mine, cum aș putea să nu fiu slăvit? Se poate, oare, ca tot ce face omul să nu fie guvernat și furnizat de Mine? Când nu ofer îndrumare, oamenii sunt trândavi și pasivi și, pe la spatele Meu, se angajează în acele aranjamente murdare „de laudă”. Crezi că trupul, cu care Mă îmbrac, nu cunoaște acțiunile tale, comportamentul și cuvintele tale? Timp de mulți ani am îndurat vântul și ploaia și, de asemenea, am experimentat amărăciunea lumii omenești, și totuși, la o cercetare mai atentă, nicio cantitate de suferință nu poate face omul în trup să își piardă speranța în Mine și, cu atât mai puțin, nu poate nicio dulceață să îl facă pe omul în trup să devină rece, dezamăgit sau nepăsător față de Mine. Este, oare, iubirea omului pentru Mine, într-adevăr limitată fie la nicio durere, fie la nicio dulceață?

Fragment din „Capitolul 9” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 240

Astăzi, de vreme ce v-am condus până în acest punct, am făcut aranjamente potrivite și am propriile Mele scopuri. Dacă v-aș spune astăzi despre ele, ați fi cu adevărat capabili să le cunoașteți? Sunt bine familiarizat cu gândurile minții omului și cu dorințele inimii omului: cine nu a căutat niciodată o ieșire pentru el însuși? Cine nu s-a gândit niciodată la propriile lui perspective? Totuși, cu toate că omul posedă un intelect bogat și prismatic, cine a fost capabil să prezică faptul că, de-a lungul veacurilor, prezentul se va dovedi așa cum este? Este acesta, cu adevărat, fructul propriilor tale eforturi subiective? Este aceasta plata pentru sârguința ta neobosită? Este acesta tabloul frumos înfățișat de mintea ta? Dacă n-aș călăuzi întreaga omenire, cine s-ar putea separa pe sine de aranjamentele Mele și ar găsi o altă cale de ieșire? Sunt gândurile și dorințele omului cele care l-au adus până astăzi? Mulți oameni își duc întreaga viață fără ca dorințele lor să fie împlinite. Este aceasta, într-adevăr, din cauza unei greșeli în gândirea lor? Viețile multor oameni sunt pline de fericire și satisfacție neașteptată. Este aceasta, într-adevăr, pentru că ei se așteaptă la prea puțin? Cine din întreaga omenire nu este îngrijit în ochii Celui Atotputernic? Cine nu trăiește în mijlocul predestinării Atotputernicului? A cui viață și moarte vin din propriile lor alegeri? Își controlează omul propria lui soartă? Mulți oameni strigă după moarte, totuși, ea este departe de ei; mulți oameni vor să fie cei care sunt puternici în viață și se tem de moarte, totuși, necunoscută lor, ziua morții lor se apropie, aruncându-i în abisul morții; mulți oameni se uită la cer și suspină profund; mulți oameni strigă grozav, plângând cu suspine; mulți oameni cad în mijlocul încercărilor; și mulți oameni devin prizonierii ispitei. Deși nu Mă arăt în persoană pentru a-i permite omului să Mă vadă clar, mulți oameni se tem să-Mi vadă fața, foarte speriați că îi voi răpune, că îi voi nimici. Omul Mă cunoaște sau nu cu adevărat? Nimeni nu poate spune sigur. Nu este așa? Vă temeți atât de Mine, cât și de mustrarea Mea, totuși, de asemenea, vă ridicați și vă opuneți Mie în mod deschis și Mă judecați. Nu este așa? Faptul că omul nu M-a cunoscut niciodată, este pentru că nu Mi-a văzut niciodată fața sau nu Mi-a auzit vocea. Astfel, chiar dacă sunt în inima omului, există vreunul în a cărui inimă Eu nu sunt vag și obscur? Există vreunul în a cărui inimă Eu sunt perfect clar? Nu doresc, pentru cei care sunt poporul Meu, să Mă vadă, de asemenea, în mod nedeslușit și neclar și, astfel, Eu încep această lucrare măreață.

Eu vin în tăcere în mijlocul oamenilor și plec domol. M-a văzut cineva vreodată? Este soarele capabil să Mă vadă din cauza flăcărilor sale arzătoare? Este luna capabilă să Mă vadă datorită clarității sale strălucitoare? Pot constelațiile să Mă vadă datorită locului lor pe cer? Când Eu vin, omul nu știe și toate lucrurile rămân neștiutoare, iar când plec, omul încă nu știe. Cine poate să-Mi fie martor? Ar putea fi lauda oamenilor pe pământ? Ar putea fi crinii înfloriți în sălbăticie? Sunt păsările care zboară pe cer? Sunt leii care rag în munți? Nimeni nu Mă poate mărturisi pe deplin! Nimeni nu poate face lucrarea pe care o voi face Eu! Chiar dacă ar face într-adevăr această lucrare, ce efect ar avea? În fiecare zi, Eu observ fiecare acțiune a multor oameni și, în fiecare zi, cercetez inimile și mințile multor oameni; nimeni nu a scăpat vreodată de judecata Mea și nimeni niciodată nu a scăpat de realitatea judecății Mele. Stau deasupra cerurilor și Mă uit în depărtare: o mulțime de oameni au fost răpuși de Mine, totuși, există și nenumărați oameni care trăiesc în mijlocul îndurării și bunătății Mele iubitoare. Voi, de asemenea, nu trăiți în astfel de condiții?

Fragment din „Capitolul 11” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 241

Pe pământ, Eu sunt Însuși Dumnezeul concret în inimile oamenilor; în cer, Eu sunt Stăpânul întregii creații. Eu am urcat munți și am traversat râuri și, de asemenea, am venit și am plecat din mijlocul omenirii. Cine îndrăznește să se opună, în mod deschis, Însuși Dumnezeului concret? Cine îndrăznește să se desprindă de suveranitatea Celui Atotputernic? Cine îndrăznește să afirme că Eu sunt, fără o umbră de îndoială, în cer? Din nou, cine îndrăznește să afirme că Eu sunt, netăgăduit, pe pământ? Nu există nimeni, în întreaga omenire, capabil să exprime, în fiecare detaliu, locurile în care locuiesc Eu. Nu cumva, atunci când sunt în cer, Eu sunt Însuși Dumnezeul supranatural? Nu cumva, atunci când sunt pe pământ, Eu sunt Însuși Dumnezeul concret? Că Eu sunt Conducătorul întregii creații sau că experimentez suferințele lumii umane, nu-i așa? Dacă așa ar sta lucrurile oamenii nu ar fi, atunci, ignoranți dincolo de orice speranță? Eu sunt în Cer; Eu sunt și pe pământ; sunt printre nenumăratele lucruri ale creației și, de asemenea, în mijlocul a nenumărați oameni. Omul Mă poate atinge în fiecare zi; mai mult, Mă poate vedea în fiecare zi. În ceea ce privește oamenii, Eu par a fi uneori ascuns și alteori vizibil; par a avea o existență reală și, totuși, de asemenea, par a nu avea ființă. În Mine se găsesc taine de nepătruns pentru omenire. Este ca și cum toți oamenii se uită la Mine printr-un microscop pentru a descoperi în Mine și mai multe taine, sperând, prin aceasta, să risipească acel sentiment incomod din inimile lor. Dar, chiar dacă ar folosi un fluoroscop, cum ar putea oamenii să dezvăluie vreunul dintre secretele adăpostite în Mine?

Când poporul Meu, prin lucrarea Mea, va fi slăvit împreună cu Mine, în acel moment va fi dezgropat bârlogul marelui balaur roșu, tot noroiul și toată murdăria vor fi înlăturate, iar apa contaminată, acumulată timp de nenumărați ani, va fi uscată în focurile Mele care ard, ca să nu mai existe. Apoi, marele balaur roșu va pieri în iazul de foc și pucioasă. Sunteți voi, cu adevărat, dornici să rămâneți sub grija Mea iubitoare pentru a nu fi smulși de către balaur? Oare voi urâți într-adevăr stratagemele sale înșelătoare? Cine poate să fie martor neclintit pentru Mine? De dragul numelui Meu, de dragul Duhului Meu, de dragul întregului Meu plan de gestionare (plan de mântuire) – cine este capabil să ofere toată puterea din corpul său? Astăzi, când Împărăția se află în lumea oamenilor, este momentul în care Eu, în persoană, vin în lumea oamenilor. Dacă nu ar fi așa, există cineva care ar putea intra, fără frică, pe câmpul de luptă în numele Meu? Pentru ca Împărăția să poată prinde formă, astfel încât inima Mea să poată fi mulțumită și, din nou, astfel încât ziua Mea să poată veni și timpul Meu să poată veni când nenumăratele lucruri ale creației sunt renăscute și cresc abundent, astfel încât omul să poată fi salvat din marea suferinței, ca să poată veni ziua de mâine și ca să poată fi minunat, să îmbobocească și să înflorească și, din nou, ca bucuria viitorului să aibă loc, întreaga omenire se străduiește cu toată puterea ei, fără a cruța nimic pentru a se sacrifica pentru Mine. Nu este acesta un semn că biruința este deja a Mea și un indiciu al finalizării planului Meu?

Cu cât oamenii locuiesc mai mult în zilele de pe urmă, cu atât mai mult vor simți pustietatea lumii și cu atât mai puțin vor avea curaj pentru a trăi viața. Din acest motiv, nenumărați oameni au murit dezamăgiți, nenumărați alții au fost dezamăgiți în căutarea lor și alții, fără număr, suportă să fie manipulați în mâinile Satanei. Eu am salvat atât de mulți oameni, am ajutat atât de mulți și, adesea, când oamenii au pierdut lumina, Eu i-am mutat înapoi într-un loc luminos, astfel încât ei să Mă poată cunoaște în lumină și să se bucure de Mine în mijlocul fericirii. Datorită venirii luminii Mele, adorarea crește în inimile poporului care locuiește în Împărăția Mea, căci Eu sunt un Dumnezeu pe care să-L iubească omenirea, un Dumnezeu de care oamenii se agață cu un strâns atașament, iar omenirea este plină de o impresie permanentă a figurii Mele. Dar, la urma urmei, nu există nimeni care să înțeleagă dacă aceasta este lucrarea Duhului sau o funcție a trupului. Pe parcursul unei vieți, pentru om este suficient să experimenteze, în detaliu amănunțit, doar acest singur lucru. Omul nu M-a disprețuit niciodată în cele mai intime unghere ale inimii lui; mai degrabă, se lipește de Mine în profunzimile duhului său. Înțelepciunea Mea crește admirația lui, minunile pe care Eu le fac sunt o delectare pentru ochii lui, cuvintele Mele îi uimesc mintea și, totuși, el le prețuiește cu afecțiune. Realitatea Mea îl face pe om dezorientat, uluit și perplex și, totuși, el este dornic să accepte totul. Nu este tocmai aceasta măsura omului așa cum este el, cu adevărat?

Fragment din „Capitolul 15” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 242

1. Omul nu ar trebui să se preamărească, nici să se înalțe pe sine. El ar trebui să se închine și să-L înalțe pe Dumnezeu.

2. Ar trebui să faci orice este benefic pentru lucrarea lui Dumnezeu, și să nu faci nimic care este în detrimentul intereselor lucrării lui Dumnezeu. Ar trebui să aperi numele lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu.

3. Banii, obiectele materiale și toate bunurile din gospodăria lui Dumnezeu sunt ofrandele care ar trebui să fie oferite de om. De aceste ofrande nu se pot bucura decât preotul și Dumnezeu, căci ofrandele omului sunt pentru bucuria lui Dumnezeu, Dumnezeu doar împărtășește aceste ofrande cu preotul, și nimeni altcineva nu este calificat sau îndreptățit să se bucure de nicio parte din ele. Toate jertfele omului (inclusiv bani și lucruri materiale de care se poate bucura) sunt date lui Dumnezeu, nu omului. Și astfel, de aceste lucruri nu ar trebui să se bucure oamenii; dacă omul ar fi să se bucure de ele, atunci ar fura ofrandele. Oricine face acest lucru este un Iuda, căci, pe lângă faptul că a fost trădător, Iuda a furat ce era în sacul de bani.

4. Omul are o fire coruptă și, în plus, este stăpânit de emoții. Ca atare, este absolut interzis ca doi membri de sex opus să lucreze împreună neînsoțiți atunci când slujesc lui Dumnezeu. Orice persoană descoperită făcând acest lucru va fi expulzată, fără excepție – și nimeni nu este scutit.

5. Nu Îl vei judeca pe Dumnezeu, nici nu vei dezbate ocazional lucruri legate de Dumnezeu. Ar trebui să faci ceea ce ar trebui să facă omul și să vorbești așa cum omul ar trebui să vorbească, și nu trebuie să-ţi depășești limitele, și nici să-ţi încalci granițele. Pune-ți lacăt la gură și fii atent la pașii tăi. Toate acestea te vor împiedica să faci ceva care să ofenseze firea lui Dumnezeu.

6. Ar trebui să faci ceea ce ar trebui să fie făcut de om, să îți îndeplinești obligațiile, să-ți îndeplinești responsabilitățile, și să-ți respecţi datoria. De vreme ce crezi în Dumnezeu, ar trebui să-ți aduci contribuția la lucrarea lui Dumnezeu; dacă nu faci astfel, atunci nu ești potrivit să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, și nu ești potrivit să trăiești în casa lui Dumnezeu.

7. În lucrarea și problemele bisericii, în afară de a-L asculta pe Dumnezeu, în toate trebuie să urmezi instrucțiunile omului care este folosit de Duhul Sfânt. Chiar și cea mai mică infracțiune este inacceptabilă. Trebuie să fii absolut în ascultarea ta și nu trebuie să analizezi ce este bine sau rău; ce este bine sau rău nu are nimic de a face cu tine. Singura ta grijă trebuie să fie ascultarea deplină.

8. Oamenii care cred în Dumnezeu ar trebui să se supună lui Dumnezeu și să se închine Lui. Nu ar trebui să înalți sau să admiri pe nimeni; nu trebuie să acorzi primul loc lui Dumnezeu, al doilea loc oamenilor pe care-i admiri, și al treilea loc ție. Nicio persoană nu ar trebui să aibă un loc în inima ta și nu ar trebui să consideri că oamenii – în special cei pe care îi venerezi – sunt comparabili cu Dumnezeu, că sunt egalii Săi. Acest lucru este intolerabil pentru Dumnezeu.

9. Ar trebui să te gândeşti la lucrarea bisericii. Ar trebui să renunți la perspectivele propriului trup, să fii ferm în chestiuni legate de familie, să te dedici din toată inima lucrării lui Dumnezeu și să pui lucrarea lui Dumnezeu pe primul loc, iar viața ta pe al doilea loc. Aceasta este decența unui sfânt.

10. Rudele care nu sunt credincioase (copiii tăi, soțul sau soția ta, surorile sau părinții tăi și așa mai departe) nu ar trebui să fie forțațe în biserică. Casa lui Dumnezeu nu este lipsită de membri și nu este nevoie să își constituie numărul cu oameni care nu au niciun folos. Toți aceia care nu cred cu bucurie nu trebuie să fie conduși în biserică. Acest decret este adresat tuturor oamenilor. În această chestiune ar trebui să vă verificați, să vă monitorizați și să vă reamintiți unii celorlalți, și nimeni nu poate încălca aceasta. Chiar și atunci când rudele care nu sunt credincioase intră fără tragere de inimă în biserică, nu trebuie să li se procure cărți sau să li se dea un nou nume; astfel de oameni nu sunt din casa lui Dumnezeu, iar intrarea lor în biserică trebuie să fie oprită prin toate mijloacele necesare. Dacă asupra bisericii se abate un necaz din cauza invaziei demonilor, atunci voi înșivă veți fi expulzați sau restricții vor fi puse asupra voastră. Pe scurt, toată lumea are o responsabilitate față de această chestiune, dar nu ar trebui să fii nesăbuit sau să o folosești pentru a-ţi rezolva problemele personale.

din „Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărăției” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 243

Pmenii trebuie să adere la multele sarcini pe care ar trebui să le îndeplinească. Acestea sunt lucrurile la care oamenii ar trebui să adere și pe care trebuie să le îndeplinească. Lasă ca Duhul Sfânt să facă ceea ce trebuie făcut de Duhul Sfânt; omul nu poate juca niciun rol în aceasta. Omul ar trebui să adere la ceea ce trebuie făcut de către om și care nu are nicio legătură cu Duhul Sfânt. Nu este vorba de nimic altceva decât ceea ce trebuie să fie făcut de om și la care ar trebui să adere ca poruncă, exact la fel ca aderența la legea Vechiului Testament. Chiar dacă acum nu este Epoca Legii, încă mai există multe cuvinte de genul celor din Epoca Legii la care ar trebui să se adere și care nu sunt duse la îndeplinire doar pe baza atingerii Duhului Sfânt, ci sunt acelea la care omul ar trebui să adere. De exemplu: Să nu judeci lucrarea Dumnezeului concret. Să nu te opui omului în favoarea căruia Dumnezeu a depus mărturie. Să îți cunoști locul înaintea lui Dumnezeu și să nu fii desfrânat. Trebuie să fii moderat în vorbire și cuvinte și faptele tale trebuie să urmeze aranjamentele omului în favoarea căruia Dumnezeu a depus mărturie. Ar trebui să venerezi mărturia lui Dumnezeu. Să nu ignori lucrarea lui Dumnezeu și cuvintele rostite de gura Sa. Să nu imiți tonul și țelurile declarațiilor lui Dumnezeu. În exterior, să nu faci nimic care exprimă în mod evident opoziție față de omul în favoarea căruia Dumnezeu a depus mărturie. Și așa mai departe. Acestea sunt cele la care fiecare persoană ar trebui să adere. În fiecare epocă, Dumnezeu specifică multe reguli care sunt asemănătoare legilor și la care omul trebuie să adere. Prin aceasta El restricționează firea omului și îi detectează sinceritatea. Luați, de exemplu, cuvintele „Respectă pe tatăl tău și pe mama ta” din epoca Vechiului Testament. Aceste cuvinte nu se aplică astăzi; la acea vreme, ele doar limitau o parte din firea exterioară a omului, erau folosite pentru a arăta sinceritatea credinței omului în Dumnezeu și erau un semn al celor ce credeau în Dumnezeu. Deși acum este Epoca Împărăției, încă există multe reguli la care omul trebuie să adere. Regulile din trecut nu se mai aplică; astăzi, există multe practici mai potrivite pentru a fi îndeplinite de către om și care sunt necesare. Ele nu implică lucrarea Duhului Sfânt și trebuie să fie făcute de om.

În Epoca Harului, multe dintre practicile Epocii Legii au fost înlăturate, pentru că aceste legi nu erau deosebit de eficiente pentru lucrare la momentul respectiv. După ce au fost înlăturate, au fost stabilite multe practici care erau potrivite epocii și care au devenit multele reguli din ziua de azi. Când a venit Dumnezeul de astăzi, aceste reguli au fost înlăturate, nu a mai fost nevoie să se adere la ele și au fost stabilite multe practici potrivite pentru lucrarea din ziua de azi. Astăzi, aceste practici nu sunt reguli, ci există doar pentru a obține un rezultat; ele sunt potrivite astăzi – iar mâine poate vor deveni reguli. Pe scurt, tu ar trebui să aderi la ceea ce este rodnic pentru lucrarea de azi. Nu ține seama de ziua de mâine: Ceea ce se face azi este spre binele zilei de azi. Poate că mâine vor fi practici mai bune pe care ți se va cere să le îndeplinești – dar nu acorda prea multă atenție acestui lucru, aderă la ceea ce trebuie aderat astăzi ca să eviți să te împotrivești lui Dumnezeu. Astăzi nu este nici un lucru, la care să adere omul, mai important decât următorul: Tu nu trebuie să-L înșeli sau să-I ascunzi nimic Dumnezeului care stă în fața ochilor tăi. Să nu rostești vorbe murdare sau arogante înaintea Dumnezeului care este în fața ta. Să nu înșeli pe Dumnezeul dinaintea ochilor tăi prin vorbe bune și discursuri exemplare pentru a-I câștiga încrederea. Să nu te porți nerespectuos față de Dumnezeu. Să asculți de tot ce este rostit prin gura lui Dumnezeu și să nu te împotrivești, opui sau să nu contești cuvintele Sale. Să nu interpretezi după cum crezi de cuviință cuvintele rostite de gura lui Dumnezeu. Ar trebui să îți păzești limba pentru a evita ca aceasta să te facă să cazi pradă planurilor înșelătoare ale celor răi. Ar trebui să îți păzești pașii pentru a evita depășirea limitelor stabilite pentru tine de către Dumnezeu. Depășind aceste limite, vei ajunge să rostești cuvinte îngâmfate și pompoase din punctul de vedere al lui Dumnezeu și astfel vei fi urât de Dumnezeu. Să nu răspândești în mod nechibzuit cuvintele ieșite din gura lui Dumnezeu, ca nu cumva să fii batjocorit de alții, iar dracii să își bată joc de tine. Să fii supus întregii lucrări a Dumnezeului de azi. Chiar dacă nu o înțelegi, să nu o judeci; tot ceea ce poți face este să cauți și să ai părtășie. Nimeni nu va încălca locul original al lui Dumnezeu. Nu poți să faci nimic mai mult decât să Îi slujești Dumnezeului de astăzi din postura de om. Nu poți să Îl înveți pe Dumnezeul de astăzi din postura de om – a face acest lucru este nechibzuit. Nimeni nu poate sta în locul omului în favoarea căruia Dumnezeu a depus mărturie; în cuvintele, faptele și cele mai tainice gânduri ale tale, tu stai în poziția de om. Acest lucru trebuie să fie respectat, este responsabilitatea omului, nimeni nu poate altera acest fapt și dacă ar face-o ar încălca decretele administrative. Toți ar trebui să țină minte acest lucru.

Fragment din „Poruncile noii epoci” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 244

Sunt multe lucruri pe care sper să le realizați. Totuși, acțiunile voastre și viețile voastre întregi nu pot să-Mi împlinească pe deplin cerințele, deci nu pot face altceva decât să trec direct la subiect și să vă explic voia Mea. Dat fiind că discernământul vostru este slab și la fel și capacitatea voastră de apreciere, sunteți aproape cu desăvârșire neștiutori cu privire la firea Mea, precum și cu privire la esența Mea, astfel că este imperios necesar să vă înștiințez despre acestea. Indiferent de cât ai înțeles până acum sau dacă ești sau nu doritor să încerci să înțelegi aceste lucruri, Eu tot trebuie să vi le explic în amănunt. Aceste lucruri nu vă sunt în întregime străine, însă nu păreți să înțelegeți sau să fiți familiarizați cu sensul conținut în ele. Mulți dintre voi posedă doar o înțelegere neclară, ba mai mult, una parțială și incompletă. Pentru a vă ajuta să profesați mai bine adevărul, adică să puneți mai bine cuvintele Mele în practică, consider că acestea sunt lucrurile pe care trebuie să ajungeți să le cunoașteți mai întâi. Altfel, credința voastră va rămâne vagă, ipocrită și plină de înfloriturile religiei. Dacă nu înțelegi firea lui Dumnezeu, îți va fi imposibil să faci lucrarea pe care trebuie să o faci pentru El. Dacă nu cunoști esența lui Dumnezeu, îți va fi imposibil să Îi arăți venerație și frică, ci îi vei arăta numai complezență nepăsătoare și subterfugii și, în plus, o blasfemie incorigibilă. Deși înțelegerea firii lui Dumnezeu este cu adevărat importantă, iar cunoașterea esenței lui Dumnezeu nu trebuie trecută cu vederea, nimeni nu a examinat vreodată până la capăt și nu a cercetat amănunțit aceste lucruri. Este limpede ca bună ziua că ați respins cu toții decretele administrative pe care le-am promulgat. Dacă nu înțelegeți firea lui Dumnezeu, Îi veți ofensa ușor firea. O astfel de ofensă echivalează cu mânierea lui Dumnezeu Însuși, iar rodul ultim al acțiunii tale va deveni o încălcare a decretelor administrative. Acum, trebuie să fii conștient de faptul că înțelegerea firii lui Dumnezeu vine odată ce I-ai cunoscut esența și că odată cu înțelegerea firii lui Dumnezeu vine înțelegerea decretelor administrative. Desigur, multe dintre decretele administrative au tangență cu firea lui Dumnezeu, însă firea Lui nu și-a găsit o expresie completă în acestea. Prin urmare, trebuie să faceți un pas mai departe pentru a vă dezvolta înțelegerea firii lui Dumnezeu.

Fragment din „Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 245

Firea lui Dumnezeu este un subiect care pare tuturor foarte abstract; mai mult, el nu este ușor de acceptat de către oricine, deoarece firea Lui se deosebește de personalitatea unei ființe umane. Și Dumnezeu Își are propriile emoții: bucurie, mânie, tristețe și fericire, dar aceste emoții diferă de cele ale omului. Dumnezeu este ceea ce El este și are ceea ce El are. Tot ceea ce exprimă și dezvăluie El sunt reprezentări ale esenței Lui și ale identității Lui. Ceea ce El este și ceea ce El are, precum și esența și identitatea Sa, sunt lucruri care nu pot fi înlocuite de către niciun om. Firea Lui conține iubirea Lui pentru omenire, alinarea pe care o aduce El omenirii, ura față de omenire și, mai mult, o înțelegere deplină a omenirii. Personalitatea omului, în schimb, poate fi optimistă, energică sau nesimțitoare. Firea lui Dumnezeu aparține Cârmuitorului tuturor lucrurilor și ființelor vii, Domnului întregii creații. Firea Sa înseamnă onoare, putere, noblețe, măreție și, mai presus de orice, supremație. Firea Lui este simbolul autorității, simbolul a tot ceea ce este drept, simbolul a tot ceea ce este frumos și bun. Mai mult, este un simbol al Celui care nu poate fi[a] înfrânt sau invadat de întuneric și de nicio forță inamică, precum și un simbol al Celui care nu poate fi ofensat (și care nu va tolera să fie ofensat)[b] de nicio ființă creată. Firea Lui este simbolul celei mai înalte puteri. Nicio persoană sau persoane nu pot și nu au voie să-I tulbure lucrarea sau firea. Însă personalitatea omului nu este mai mult decât un simbol al ușoarei superiorități a omului asupra animalelor. Omul ca atare nu are nicio autoritate, nicio autonomie și nicio capacitate de a-și transcende sinele, ci este, în esența sa, o ființă care se pleacă la mila a tot felul de persoane, evenimente și lucruri. Bucuria lui Dumnezeu se datorează existenței și manifestării dreptății și luminii; distrugerii întunericului și a răului. El se bucură fiindcă a adus omenirii lumina și o viață bună; bucuria Lui este una dreaptă, un simbol al existenței tuturor lucrurilor pozitive și, mai mult, un simbol al favorabilității. Mânia lui Dumnezeu se datorează existenței nedreptății care fac rău omenirii Lui; existenței răului și întunericului, a lucrurilor care alungă adevărul, ba mai mult, existenței lucrurilor care se opun la ceea ce este bine și frumos. Mânia Lui este un simbol al faptului că toate lucrurile negative nu mai există și, mai mult, este un simbol al sfințeniei Lui. Tristețea Lui se datorează omenirii, pentru care El nutrește speranțe, dar care a căzut în întuneric, fiindcă lucrarea Lui asupra omului nu se ridică la așteptările Sale și fiindcă omenirea pe care El o iubește nu poate trăi în întregime în lumină. El simte tristețe pentru omenirea inocentă, pentru omul onest, dar ignorant și pentru cel care este bun, dar cu deficiențe în ceea ce privește concepțiile proprii. Tristețea Lui este un simbol al bunătății și milei Lui, un simbol al frumuseții și bunătății. Fericirea Lui, bineînțeles, se naște prin înfrângerea dușmanilor Săi și prin câștigarea bunei credințe a omului. Mai mult, ea apare atunci când toate forțele inamice sunt izgonite și distruse și pentru că omenirii i se dă o viață bună și pașnică. Fericirea lui Dumnezeu nu seamănă cu bucuria omului, ci este sentimentul de a culege roadă bună, un sentiment mai înalt chiar decât bucuria. Fericirea Lui este un simbol al eliberării omenirii de suferință începând din acest moment și un simbol al faptului că omenirea intră într-o lume a luminii. Emoțiile oamenilor, pe de altă parte, se nasc toate de dragul propriilor lor interese, nu în numele dreptății, al luminii sau al frumuseții și cu atât mai puțin de dragul harului dăruit din Cer. Emoțiile omenirii sunt egoiste și aparțin lumii întunericului. Ele nu există de dragul liberului arbitru, cu atât mai puțin de dragul planului lui Dumnezeu, astfel că, despre om și Dumnezeu nu se poate niciodată vorbi împreună. Dumnezeu este mereu suveran și pururi onorabil, în timp ce omul este pururi ignobil, pururi lipsit de valoare. Aceasta pentru că Dumnezeu face pururi sacrificii și Se devotează omenirii; omul, însă, pururi ia și se străduie doar pentru sine. Dumnezeu își dă pururi osteneala pentru supraviețuirea omenirii, însă omul nu contribuie niciodată cu nimic de dragul luminii sau al dreptății. Chiar dacă omul face un efort o perioadă, acesta este atât de slab încât nu poate rezista nici măcar unei singure lovituri, fiindcă efortul omului este întotdeauna pentru el însuși, iar nu pentru alții. Omul este întotdeauna egoist, în timp ce Dumnezeu este pururi altruist. Dumnezeu este sursa a tot ceea ce este just, bun și frumos, pe când omul este cel care urmează și dă dovadă de toată urâțenia și răul. Dumnezeu nu-Și va schimba niciodată esența de neprihănire și frumusețe, însă omul este perfect capabil, în orice moment și în orice situație, să trădeze neprihănirea și să se abată departe de Dumnezeu.

Fragment din „Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Note de subsol:

a. Textul original este: „este un simbol al faptului de a fi incapabil să fie.”

b. Textul original este: „precum și un simbol al imposibilității de a fi ofensat (și al lipsei de toleranță față de a fi ofensat).”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 246

Fiecare propoziție pe care am rostit-o conține în ea firea lui Dumnezeu. Ați face bine să cugetați atent la vorbele Mele, iar ele vă vor fi, cu siguranță, de mare folos. Esența lui Dumnezeu este foarte dificil de pătruns, dar am încredere că voi toți aveți măcar o oarecare idee despre firea lui Dumnezeu. Sper, prin urmare, că Îmi veți arăta și că veți face mai multe dintre acele lucruri care nu aduc ofensă firii lui Dumnezeu. Atunci Eu voi fi liniștit. De exemplu, păstrează-l pe Dumnezeu în inima ta în orice moment. Când acționezi, fă-o conform cuvintelor Lui. Caută-I intențiile în toate lucrurile și abține-te să faci ceea ce arată lipsă de respect și de cinstire față de Dumnezeu. Chiar mai mult să te ferești să nu te preocupi de Dumnezeu, pentru a umple golul din inima ta din viitor. Făcând acest lucru, vei fi adus ofensă firii lui Dumnezeu. Din nou, presupunând că nu faci niciodată, în toată viața ta, remarci blasfematoare sau nu aduci plângeri împotriva lui Dumnezeu și presupunând, din nou, că ești capabil să te achiți bine de tot de ceea ce El ți-a încredințat, precum și să te supui tuturor cuvintelor Lui pe parcursul întregii tale vieți, vei fi evitat să încalci decretele administrative. De exemplu, dacă ai spus vreodată: „De ce nu cred eu că El este Dumnezeu?” „Cred că aceste cuvinte nu sunt nimic mai mult decât o anumită iluminare venită de la Duhul Sfânt,” „În opinia mea, nu tot ce face Dumnezeu este neapărat drept,” „Umanitatea lui Dumnezeu nu este superioară umanității mele,” „Cuvintele lui Dumnezeu sunt pur și simplu imposibil de crezut,” sau alte asemenea remarci critice, te îndemn să-ți mărturisești păcatele și să te căiești mai des de ele. Altfel, nu vei avea niciodată șansa să fii iertat, căci nu ofensezi un om, ci pe Dumnezeu Însuși. Poate crezi că judeci un om, însă Duhul lui Dumnezeu nu este de aceeași părere. Lipsa ta de respect pentru trupul Lui este egală cu lipsa de respect față de El. Așa stând lucrurile, nu ai adus oare ofensă firii lui Dumnezeu? Trebuie să-ți amintești că tot ceea ce face Duhul lui Dumnezeu este pentru a proteja lucrarea Lui în trup și pentru ca această lucrare să fie bine făcută. Dacă neglijezi aceste lucruri, voi spune că ești o persoană care nu va reuși niciodată să creadă în Dumnezeu. Fiindcă ai provocat mânia lui Dumnezeu, El va utiliza, așadar, o pedeapsă potrivită pentru a-ți da o lecție.

A ajunge să cunoști esența lui Dumnezeu nu este puțin lucru. Trebuie să înțelegi firea Lui. Astfel vei ajunge să cunoști, treptat și pe nesimțite, esența lui Dumnezeu. După ce vei pătrunde această cunoaștere, te vei pomeni pășind într-o stare mai înaltă și mai frumoasă. În final, vei ajunge să te rușinezi de sufletul tău hidos, într-atât încât vei crede că nu te poți ascunde nicăieri. În acel moment în comportamentul tău vor exista din ce în ce mai puține lucruri care să ofenseze firea lui Dumnezeu, inima ta se va apropia tot mai mult de cea a lui Dumnezeu și, treptat, în inima ta va crește o iubire pentru El. Acesta este un semn că omenirea intră într-o stare frumoasă. Însă voi încă nu ați atins acea stare. În timp ce forfotiți încoace și încolo, de dragul destinului vostru, cine ar putea fi înclinat să încerce să cunoască esența lui Dumnezeu? Dacă acest lucru va continua, veți încălca fără să vă dați seama decretele administrative, fiindcă veți fi înțeles mult prea puțin din firea lui Dumnezeu. Deci, oare ceea ce faceți voi acum nu pune temelia ofenselor voastre la adresa firii lui Dumnezeu? Faptul că vă cer să înțelegeți firea lui Dumnezeu nu este în dezacord cu lucrarea Mea. Fiindcă, dacă încălcați des decretele administrative, care dintre voi ar putea să scape de pedeapsă? Nu va fi fost lucrarea Mea atunci în întregime în van? Prin urmare, încă vă cer, pe lângă cercetarea propriului vostru comportament, să fiți atenți cu pașii pe care-i veți face. Aceasta ar fi cererea mai înaltă pe care v-o fac și sper ca voi toți să chibzuiți atent asupra ei și să-i acordați considerația voastră cu seriozitate. De va veni o zi când acțiunile voastre vor stârni în Mine o mânie nestăpânită, consecințele vor cădea doar asupra voastră și nu va exista nimeni altcineva care să sufere pedeapsa în locul vostru.

Fragment din „Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 247

Oamenii spun că Dumnezeu este un Dumnezeu drept și că atât timp cât omul Îl urmează până la final, El va fi cu siguranță imparțial față de om, căci El este cel mai drept. Dacă omul Îl urmează până la final, ar putea El oare să îl dea la o parte pe om? Sunt imparțial față de toți oamenii și îi judec cu firea Mea dreaptă, totuși există condiții potrivite pentru cerințele pe care le am pentru om și care cer să fie realizate de toți oamenii, indiferent cine sunt ei. Nu îmi pasă cât de vaste sau cât de respectabile sunt calificările tale; Mie îmi pasă doar dacă mergi pe calea Mea și dacă iubești sau nu și tânjești sau nu după adevăr. Dacă îți lipsește adevărul și în schimb Îmi faci de rușine numele și nu te comporți conform căii Mele, doar urmând fără grijă sau preocupare, atunci, în acel moment, te voi doborî și te voi pedepsi pentru răutatea ta, și ce vei avea de spus atunci? Vei putea să spui că Dumnezeu nu e drept? Astăzi, dacă ai respectat cuvintele pe care le-am rostit, atunci ești tipul de persoană pe care o aprob. Spui că ai suferit mereu în timp ce Îl urmai pe Dumnezeu, că L-ai urmat la bine și la rău și ai împărtășit cu El vremurile bune și cele rele, însă nu ai trăit cuvintele rostite de Dumnezeu; îți dorești doar să alergi pentru Dumnezeu și să te sacrifici pentru Dumnezeu în fiecare zi și nu te-ai gândit niciodată să trăiești o viață plină de semnificații. Spui, de asemenea: „În orice caz, cred că Dumnezeu este drept, am suferit pentru El, am umblat pentru El, m-am dedicat Lui și am lucrat din greu, deși nu am primit recunoaștere; cu siguranță El Își va aminti de mine.” Este adevărat că Dumnezeu este drept, totuși această dreptate nu este alterată de nicio impuritate: nu conține voință umană și nu este alterată de trup sau de negocieri umane. Toți cei care se revoltă și se opun și nu sunt în conformitate cu calea Lui vor fi pedepsiți; nimeni nu este iertat și nimeni nu este cruțat! Unii oameni spun: „Astăzi mă agit pentru Tine; când vine sfârșitul, poți să îmi dai puțină binecuvântare?” Deci te întreb: „Ai respectat cuvintele Mele?” Dreptatea de care vorbești se bazează pe o tranzacție. Tu crezi că Eu sunt doar drept și imparțial față de toți oamenii și că toți aceia care Mă urmează până la final vor fi cu siguranță mântuiți și vor beneficia de binecuvântările Mele. Există un subînțeles al cuvintelor Mele care spun că „toți aceia care Mă urmează până la final vor fi cu siguranță mântuiți”: aceia care Mă urmează până la final sunt cei care vor fi câștigați complet de Mine; ei sunt aceia care, după ce au fost cuceriți de Mine, caută adevărul și sunt desăvârșiți. Ce condiții ai îndeplinit? Ai îndeplinit doar faptul că M-ai urmat până la final, dar ce altceva? Ai respectat cuvintele Mele? Ai realizat doar una dintre cele cinci cerințe ale Mele, totuși nu ai nicio intenție să le realizezi pe celelalte patru. Ai găsit-o doar pe cea mai simplă, cea mai ușoară cale și ai urmat-o în timp ce te-ai considerat norocos. Față de o astfel de persoană ca tine, firea Mea dreaptă este una de mustrare și judecată, este una de răsplată dreaptă și este pedeapsa dreaptă a tuturor răufăcătorilor; toți aceia care nu merg pe calea Mea vor fi cu siguranță pedepsiți, chiar dacă urmează până la final. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. Când această fire dreaptă este exprimată prin pedeapsa omului, omul va fi uluit și va regreta că, în timp ce L-a urmat pe Dumnezeu, el nu a mers pe calea Lui. „La acea vreme, eu doar am suferit puțin în timp ce L-am urmat pe Dumnezeu, dar nu am mers pe calea lui Dumnezeu. Ce scuze există? Nu există altă opțiune decât a fi mustrat!” Totuși, în mintea sa, el se gândește: „Oricum, am urmat până la final, deci chiar dacă mă mustri, nu poate fi o mustrare prea severă și după ce vei aplica această mustrare, Tu tot mă vei dori. Știu că ești drept și nu mă vei trata în modul acela pentru totdeauna. Până la urmă, nu sunt ca aceia care vor fi distruși; aceia care sunt distruși vor primi o mustrare aspră, în timp ce mustrarea mea va fi mai blândă.” Firea dreaptă a lui Dumnezeu nu este așa cum spui. Nu este valabil faptul că aceia care sunt buni la a-și mărturisi păcatele sunt tratați cu îngăduință. Dreptatea este sfințenie și este o fire care nu tolerează ofensa omului și tot ceea ce este murdar și nu s-a schimbat este ținta dezgustului lui Dumnezeu. Firea dreaptă a lui Dumnezeu nu este lege, ci un decret administrativ: este un decret administrativ în cadrul împărăției și acest decret administrativ este pedeapsa dreaptă pentru oricine care nu posedă adevărul și care nu s-a schimbat și nu există loc pentru mântuire. Căci atunci când fiecare om este clasificat conform tipului său, cei buni vor fi răsplătiți și cei răi vor fi pedepsiți. Este momentul în care destinația omului va fi lămurită, este momentul în care lucrarea mântuirii va ajunge la final, după care lucrarea de mântuire a omului nu va mai fi făcută și răzbunarea va fi adusă asupra fiecăruia dintre cei care fac rău.

Fragment din „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 248

Sunt un foc mistuitor și nu tolerez ofensa. Fiindcă toți oamenii au fost creați de Mine, orice spun și fac, oamenii trebuie să Mă asculte și să nu se răzvrătească. Oamenii nu au dreptul să se amestece în lucrarea Mea și, mai ales, nu sunt calificați să analizeze ce este bine sau rău în lucrarea Mea și în cuvintele Mele. Eu sunt Domnul creației și creaturile ar trebui să obțină tot ce am nevoie cu o inimă plină de venerație pentru Mine; ei nu ar trebui să discute cu Mine și în special nu ar trebui să reziste. Eu folosesc autoritatea Mea pentru a domni peste poporul Meu, iar toți aceia care fac parte din creația Mea ar trebui să se conformeze autorității Mele. Deși astăzi sunteți îndrăzneți și încrezuți în fața Mea, nu ascultați cuvintele cu care Eu vă învăț și nu vă temeți, eu vă întâmpin răzvrătirea cu îngăduință. Nu Mi-aș pierde cumpătul și nu Mi-aș compromite munca, pentru că micuții viermi au întors mizeria în grămada de bălegar. M-am împăcat cu existența continuă a tot ceea ce urăsc și a lucrurilor pe care le detest, de dragul voii Tatălui Meu, până când cuvântările Mele sunt complete, până chiar în ultima Mea clipă. Nu-ți face griji! Eu nu pot să Mă cobor la același nivel ca un vierme anonim și nu-Mi voi compara nivelul aptitudinilor cu tine. Te urăsc, dar sunt în stare să suport. Nu Mă asculți, dar nu poți scăpa de ziua mustrării tale de către Mine, pe care Tatăl Meu Mi-a promis-o. Poate un vierme, care a fost creat, să se compare cu Domnul întregii creații? Toamna, frunzele care cad se vor întoarce la rădăcinile lor, tu te vei reîntoarce la casa tatălui tău, iar Eu Mă voi întoarce alături de Tatăl Meu. Eu voi fi însoțit de afecțiunea tandră a Tatălui Meu, iar tu vei fi călcat în picioare de către tatăl tău și urmărit de acest lucru. Eu voi avea slava Tatălui Meu și tu vei avea rușinea tatălui tău. Voi folosi mustrarea, pe care Mi-am reținut-o de mult timp, ca să te însoțească, iar tu vei întâlni mustrarea Mea, cu trupul tău rânced, care a fost deja stricat de zeci de mii de ani. Voi încheia lucrarea Mea de cuvinte în tine, însoțită de îngăduință, și vei începe să-ți împlinești rolul de a suferi dezastrul din cuvintele Mele. Mă voi bucura foarte mult și voi lucra în Israel; tu vei plânge și vei scrâșni din dinți și vei exista și vei muri în noroi. Eu Îmi voi recâștiga forma originală și nu voi mai rămâne în mizerie împreună cu tine, în timp ce tu îți vei recâștiga urâțenia originală și vei continua să scormonești în grămada de bălegar. Când lucrarea și cuvintele Mele sunt gata, va fi o zi de bucurie pentru Mine. Când opoziția și răzvrătirea ta sunt gata, va fi o zi de plâns pentru tine. Nu voi avea milă de tine și nu Mă vei mai vedea. Nu voi mai dialoga cu tine și nu Mă vei mai întâlni. Voi urî răzvrătirea ta, iar ție îți va fi dor de frumusețea Mea. Te voi lovi, iar ție îți va fi dor de frumusețea Mea. Mă voi despărți cu bucurie de tine, iar tu vei fi conștient de datoria ta față de Mine. Nu te voi mai vedea niciodată, dar tu întotdeauna vei spera după Mine. O să te urăsc pentru că în momentul de față te opui Mie, iar ție îți va fi dor de Mine, pentru că în momentul acesta te mustru. Nu voi fi dispus să trăiesc alături de tine, dar tu vei tânji amarnic după aceasta și vei plânge pentru veșnicie, pentru că vei regreta tot ce Mi-ai făcut Mie. Vei regreta răzvrătirea și opoziția ta și chiar îți vei așeza fața pe pământ cu părere de rău, și vei cădea în fața Mea și vei jura că nu vei mai fi neascultător. Dar, în inima ta, tu doar Mă iubești și nu vei putea niciodată să-Mi auzi vocea, trebuie să te fac să te rușinezi de tine.

Fragment din „Când frunzele care cad se vor reîntoarce la rădăcinile lor, veți regreta tot răul pe care l-ați făcut” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 249

Milostenia mea se manifestă asupra celor care Mă iubesc și se neagă pe ei înșiși. Și pedeapsa aruncată asupra celor păcătoși este tocmai o dovadă a firii Mele drepte și, mai mult, a mărturiei mâniei Mele. Când va veni nenorocirea, foametea și ciuma se vor abate asupra celor care Mi se opun și ei se vor tângui. Cei care au comis tot felul de ticăloșii, dar care M-au urmat mulți ani, nu vor scăpa de plata pentru păcatele lor; și ei, căzând în dezastru, cum rareori a fost văzut de-a lungul a milioane de ani, vor ajunge să trăiască într-o stare constantă de panică și frică. Iar cei ai urmașilor Mei, care Mi-au arătat credință, singuri se vor bucura și vor aplauda atotputernicia Mea. Ei vor simți mulțumirea inefabilă și vor trăi într-o bucurie pe care nu am mai dat-o niciodată înainte omenirii. Căci Eu prețuiesc faptele bune ale oamenilor și detest faptele lor rele. De când am început să conduc omenirea, am sperat cu nerăbdare să câștig un grup de oameni cu același spirit ca și Mine. Nu i-am uitat niciodată pe aceia care nu au același spirit ca și Mine; i-am păstrat cu dezgust în inima Mea, doar așteptând ocazia de a-Mi abate pedeapsa asupra lor, lucru ce Mă va delecta. Ziua Mea a venit în sfârșit astăzi și nu mai trebuie să aștept!

Lucrarea Mea finală nu este numai de dragul pedepsirii omului, ci și de dragul pregătirii destinației omului. Mai mult, este de dragul primirii de mulțumiri de la toți pentru tot ce am făcut. Vreau ca fiecare om să vadă că tot ceea ce am făcut este drept și că tot ceea ce am făcut este o expresie a firii Mele; nu fapta omului,cel mai puțin din toată natura, este cea care a dat naștere omenirii. Dimpotrivă, Eu sunt cel care hrănește fiecare ființă vie în creație. Fără existența Mea, omenirea poate doar să piară și să sufere o serie de calamități. Nimeni nu va mai vedea vreodată soarele și luna frumoasă sau lumea verde; omenirea se va confrunta numai cu noaptea geroasă și cu valea inexorabilă a umbrei morții. Eu sunt singura mântuire a omenirii. Eu sunt singura speranță a omenirii și, Mai mult, Eu sunt Cel pe care se bazează existența întregii omeniri. Fără Mine, omenirea va înceta complet. Fără Mine, omenirea va îndura catastrofe și va fi călcată în picioare de tot felul de fantome, chiar dacă nimeni nu ține seama de Mine. Am făcut o lucrare care nu poate fi făcută de nimeni altcineva, singura Mea speranță este ca omul să Mă poată răsplăti cu câteva fapte bune. Deși cei care mă pot răsplăti sunt foarte puțini, voi încheia totuși călătoria Mea în lumea oamenilor și voi începe următoarea etapă a lucrării Mele în desfășurare, pentru că toată alergătura Mea încoace și încolo în mijlocul omului în acești mulți ani a fost roditoare și Eu sunt foarte mulțumit. Ceea ce mă interesează acum nu este numărul oamenilor, ci mai degrabă faptele lor bune. În orice caz, sper că pregătiți suficiente fapte bune pentru propria voastră destinație. Atunci voi fi mulțumit; în caz contrar, niciunul dintre voi nu va scăpa de dezastrul care se va abate asupra voastră. Dezastrul provine de la Mine și, bineînțeles, este condus de Mine. Dacă nu puteți părea îndeajuns de buni în ochii Mei, atunci nu veți scăpa de suferința dezastrului. În mijlocul necazului, acțiunile și faptele voastre nu au fost considerate în întregime potrivite, pentru că credința și dragostea voastră au fost goale și voi doar ați părut când timizi, când duri. În acest sens, voi face doar o judecată ca fiind buni sau răi. Preocuparea mea continuă este modul în care fiecare dintre voi acționează și se exprimă, pe baza căruia vă voi determina sfârșitul. Cu toate acestea, trebuie să fac acest lucru clar: nu voi mai arăta milă celor care nu Mi-au arătat credință în vremuri de necaz, pentru că îndurarea Mea se întinde doar până aici. În plus, nu am nicio slăbiciune pentru cineva care M-a trădat odată, cu atât mai puțin Îmi place să Mă asociez cu cei care vând interesele prietenilor lor. Aceasta este firea Mea, indiferent de cine ar putea fi persoana. Trebuie să vă spun: oricine Îmi va frânge inima, nu va primi de la Mine îndurare a doua oară, și oricine Mi-a fost credincios va rămâne în inima Mea pentru totdeauna.

Fragment din „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 250

Când Dumnezeu a venit pe pământ, El nu a fost din lume și nu S-a întrupat ca să Se bucure de lume. Locul în care lucrarea ar revela cel mai bine firea Lui și ar avea cea mai profundă semnificație este locul în care El S-a născut. Indiferent dacă este un loc sfânt sau depravat și indiferent unde lucrează, El este sfânt. Toate lucrurile din lume au fost create prin El; doar că toate lucrurile au fost corupte de Satana. Însă, toate lucrurile încă Îi aparțin Lui; sunt în mâinile Lui. Venirea Lui într-un ținut depravat ca să lucreze revelează sfințenia Sa; El face aceasta din pricina lucrării Sale, adică El îndură multă umilință pentru a lucra în acest fel ca să-i mântuiască pe oamenii din acest ținut depravat. Aceasta este din pricina mărturiei și este pentru toată omenirea. Ce anume permite o astfel de lucrare oamenilor să vadă este dreptatea lui Dumnezeu și supremația Lui se poate vedea și mai deslușit. Măreția și integritatea Lui se văd prin mântuirea unui grup de oameni umili despre care nimeni nu are o părere foarte bună. Faptul că S-a născut într-un ținut depravat nu dovedește deloc că este umil; doar permite întregii creații să vadă măreția Sa și adevărata Sa dragoste pentru omenire. Cu cât lucrează mai mult într-o astfel de manieră, cu atât mai mult este descoperită dragostea Sa curată pentru om, dragostea Sa fără cusur. Dumnezeu este sfânt și drept. Chiar dacă S-a născut într-un ținut depravat și chiar dacă locuiește în mijlocul acelor oameni care sunt plini de murdărie, după cum și Isus a trăit cu păcătoșii în Epoca Harului, nu este întreaga Lui lucrare făcută pentru ca întreaga omenire să supraviețuiască? Nu este totul pentru ca omul să poată primi o mântuire măreață? Cu două mii de ani în urmă, El a trăit în mijlocul păcătoșilor câțiva ani. Acel lucru a fost de dragul răscumpărării. Astăzi, El trăiește cu un grup de oameni depravați, umili. Aceasta este pentru mântuire. Nu este toată lucrarea Lui făcută de dragul vostru, al ființelor omenești? Dacă nu ar fi fost pentru a mântui omenirea, atunci de ce ar mai fi locuit și suferit cu păcătoșii atât de mulți ani după ce S-a născut într-o iesle? Și, dacă nu ar fi pentru a mântui omenirea, atunci de ce ar reveni în trup a doua oară, de ce S-ar naște într-un ținut în care demonii se întrunesc și de ce ar trăi cu acești oameni care au fost corupți profund de Satana? Nu este Dumnezeu credincios? Ce parte din lucrarea Sa nu a vizat omenirea? Ce parte nu a vizat destinul vostru? Dumnezeu este sfânt. Acest lucru este imuabil! El nu este întinat de murdărie cu toate că a venit într-un ținut murdar; toate acestea nu înseamnă nimic altceva decât că dragostea lui Dumnezeu pentru omenire este atât de altruistă și că suferința și umilirea pe care o îndură este atât de mare! Nu știți că El îndură atât de multă umilință pentru voi toți și destinul vostru? El nu mântuiește oameni de seamă sau fiii din familiile bogate și influente, ci specific pe cei care sunt umili și dispreţuiţi de ceilalți. Nu este totul un semn al sfințeniei Sale? Nu este totul un semn al dreptății Sale? Preferă să Se nască într-un ținut murdar și să îndure toată umilirea pentru ca întreaga omenire să supraviețuiască. Dumnezeu este cât se poate de real – El nu face nicio lucrare falsă. Nu a fost fiecare etapă din lucrarea Sa făcută într-o astfel de manieră practică? În pofida faptului că toți oamenii Îl denigrează și spun că stă la masă cu păcătoşi, chiar dacă toţi oamenii Îl batjocoresc şi spun că locuieşte cu fiii mizeriei, cu cei mai josnici oameni, totuși El continuă să Se dedice în mod altruist, şi tot este respins astfel de omenire. Nu este suferința pe care o îndură mai mare decât a voastră? Nu costă lucrarea Lui mai mult decât prețul pe care l-ați plătit?

Fragment din „Semnificația mântuirii descendenților lui Moab” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 251

Dumnezeu S-a umilit până la un asemenea nivel, încât Își face lucrarea în acești oameni murdari și corupți și desăvârșește acest grup de oameni. Dumnezeu nu a devenit trup doar pentru a trăi și a mânca printre oameni, pentru a păstori oamenii și a oferi ceea ce oamenii au nevoie. Mai important este că El face o măreață lucrare de mântuire și cucerire asupra acestor oameni insuportabil de corupți. El a venit în inima marelui balaur roșu pentru a-i mântui pe cei mai corupți dintre oameni, astfel încât toți oamenii să poată fi schimbați și înnoiți. Dificultatea imensă pe care Dumnezeu o îndură nu este numai dificultatea pe care o îndură Dumnezeul întrupat, ci este mai ales că Duhul lui Dumnezeu suferă o umilire extremă – El Se umilește și Se ascunde atât de mult încât devine o persoană obișnuită. Dumnezeu S-a întrupat și a luat forma trupului pentru ca oamenii să vadă că El are o viață umană normală și nevoi umane normale. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că Dumnezeu S-a umilit într-o mare măsură. Duhul lui Dumnezeu este realizat în trup. Duhul Său este atât de înalt și măreț, totuși El ia forma unui om obișnuit, a unui om neînsemnat, astfel încât să facă lucrarea Duhului Său. Calibrul, înțelegerea, rațiunea, umanitatea și viețile fiecăruia dintre voi arată că sunteți cu adevărat nevrednici să acceptați lucrarea lui Dumnezeu de acest fel. Sunteți cu adevărat nevrednici să Îl lăsați pe Dumnezeu să îndure astfel de greutăți de dragul vostru. Dumnezeu este atât de măreț. El este superior, iar oamenii sunt atât de răi și josnici, totuși El tot lucrează asupra lor. El nu doar că S-a întrupat pentru a aproviziona oamenii, a le vorbi oamenilor, ci chiar trăiește împreună cu oamenii. Dumnezeu este atât de umil, atât de vrednic de iubit.

Fragment din „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 252

Dumnezeu a îndurat multe nopți nedormite pentru binele lucrării omenirii. De la mari înălțimi până la cele mai mici adâncimi, El a coborât în iadul viu în care omul trăiește pentru a-și petrece zilele cu acesta, nu S-a plâns niciodată de nedreptatea omului, nu i-a făcut niciodată omului reproșuri pentru neascultarea lui, ci îndură cea mai mare umilință în timp ce El, personal, Își desfășoară lucrarea. Cum ar putea Dumnezeu să aparțină iadului? Cum ar putea să-Și petreacă viața în iad? Dar, de dragul întregii omeniri, pentru ca întreaga omenire să-și poată găsi, mai curând, odihna, El a suferit umilință și nedreptate ca să vină pe pământ, și a intrat personal în „iad” și „Infern”, în bârlogul tigrului, pentru a-l mântui pe om. Cum este omul apt să I se împotrivească lui Dumnezeu? Ce motiv are ca să se plângă de El? Cum poate avea tupeul să privească la Dumnezeu? Dumnezeul Cerului a venit în acest atât de murdar ținut al viciului și niciodată nu a dat frâu liber nemulțumirilor Sale sau nu S-a plâns de om, ci, în schimb, acceptă, în tăcere, ravagiile[1] și asuprirea acestuia. Niciodată nu Și-a luat revanșa la cererile nerezonabile ale omului și nu i-a făcut vreodată cerințe excesive sau nerezonabile; El face doar, fără să se plângă, întreaga lucrare cerută de om: învățarea, luminarea, reproșarea, rafinarea cuvintelor, amintirea, îndemnul, consolarea, judecarea și revelarea. Care dintre pașii Lui nu au fost pentru viața omului? Deși El a înlăturat perspectivele și soarta omului, care dintre pașii realizați de Dumnezeu nu au fost pentru soarta lui? Care dintre ei nu au fost de dragul supraviețuirii omului? Care dintre ei nu au fost pentru a elibera omul de suferința și opresiunea forțelor întunecate care sunt negre ca noaptea? Care din ei nu sunt de dragul omului? Cine poate să înțeleagă inima lui Dumnezeu, care este ca o mamă iubitoare? Cine poate înțelege inima Lui nerăbdătoare? Inima pasională și așteptările Sale înflăcărate au fost răsplătite cu inimi reci, cu ochi duri, indiferenți, cu mustrările repetate și insultele omului, cu remarci tăioase, sarcasm și depreciere, au fost răsplătite cu luarea în derâdere de către om, cu călcarea în picioare și respingerea, cu înțelegerea greșită și cu tânguiala sa, cu înstrăinarea și evitarea, cu nimic altceva decât înșelăciune, atacuri și amărăciune. Cuvintele calde au fost întâmpinate cu expresii sălbatice ale fețelor și cu sfidarea rece a miilor de degete acuzatoare. Dumnezeu nu poate decât să îndure, cu capul plecat, slujind oamenii ca un bou docil.[2] Atâția sori și atâtea luni, de atâtea ori a stat cu fața la stele, a plecat în zori și S-a întors la apus, a aruncat și S-a întors, îndurând agonia de o mie de ori mai mare decât durerea plecării Sale de la Tatăl, suferind atacurile și ruperea omului, precum și tratarea și emondarea lui. Umilința și ascunderea lui Dumnezeu a fost răsplătită cu prejudecățile[3] omului, cu părerile și tratamentele lui nedrepte, iar anonimatul, îngăduința și toleranța I-au fost răsplătite cu privirea lacomă a omului. Acesta încearcă să-L calce în picioare pe Dumnezeu, fără scrupule, până la moarte, și să-L zdrobească la pământ. Atitudinea omului în abordarea lui față de Dumnezeu este una de „inteligență rară”, iar Dumnezeu, care este agresat și disprețuit de om, este zdrobit sub picioarele a zeci de mii de oameni, în timp ce omul se ridică la înălțime, ca și cum ar fi regele castelului, ca și cum ar vrea să preia puterea absolută,[4] să fie în centrul atenției din spatele unui ecran, să-L facă pe Dumnezeu directorul conștiincios și supus regulilor din culise, care nu are voie să riposteze sau să provoace probleme. Dumnezeu trebuie să joace rolul Ultimului Împărat, trebuie să fie o păpușă,[5] lipsit de orice libertate. Faptele omului sunt indescriptibile, deci, cum este apt să ceară una sau alta de la Dumnezeu? Cum este el apt să-I facă Lui sugestii? Cum este apt să ceară ca Dumnezeu să-i compătimească slăbiciunile? Cum este potrivit să primească mila lui Dumnezeu? Cum este potrivit să primească, de nenumărate ori, mărinimia lui Dumnezeu? Cum este el potrivit să primească, în repetate rânduri, iertarea Lui? Unde este conștiința lui? El I-a rupt inima lui Dumnezeu cu mult timp în urmă și, de mult, L-a lăsat cu inima sfărâmată. Dumnezeu a venit printre oameni, atent și vioi, sperând că omul va fi darnic față de El, chiar dacă doar cu puțină căldură. Totuși, inima Lui este puțin mângâiată de om, iar tot ceea ce El a primit sunt atacuri cu bulgări de zăpadă[6] și chinuri; inima omului este prea lacomă, dorința lui este prea mare, omul nu poate fi niciodată săturat, este întotdeauna răutăcios și imprudent, nu-I lasă niciodată lui Dumnezeu vreo libertate sau drept de a vorbi și nu-I lasă nicio opțiune, ci doar să Se supună umilinței și să-i permită omului să-L manipuleze, oricum dorește.

Fragment din „Lucrarea și intrarea (9)” în Cuvântul Se arată în trup

Note de subsol:

1. „Ravagii” este folosit pentru a expune neascultarea omenirii.

2. „Au fost întâmpinate cu expresii sălbatice ale fețelor și cu sfidarea rece a miilor de degete acuzatoare, cu capul plecat, slujind oamenii ca un bou docil” a fost inițial o singură propoziție, dar aici este împărțită în două pentru a face lucrurile mai clare. Prima propoziție se referă la acțiunile omului, în timp ce a doua indică suferințele îndurate de Dumnezeu și faptul că Dumnezeu este umil și ascuns.

3. „Prejudecata” se referă la comportamentul neascultător al oamenilor.

4. „Să preia puterea absolută” se referă la comportamentul neascultător al oamenilor. Ei înșiși se ridică în slăvi, îi înlănțuie pe alții, îi fac să-i urmeze și să sufere pentru ei. Ei sunt forțele care Îi sunt ostile lui Dumnezeu.

5. „Păpușă” este folosit pentru a-i ridiculiza pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu.

6. „Bulgări de zăpadă” este folosit pentru a evidenția comportamentul umil al oamenilor."

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 254

Calea vieții nu este ceva ce poate fi deținut de oricine și nici nu poate fi obținută cu ușurință de către toți. Acest lucru se întâmplă deoarece viața poate veni doar de la Dumnezeu, cu alte cuvinte, doar Dumnezeu Însuși deține esența vieții, nu există nicio cale a vieții fără Dumnezeu Însuși și astfel doar Dumnezeu este sursa vieții și izvorul nesecat al apei vii a vieții. De când a creat lumea, Dumnezeu a săvârșit multă lucrare care implică vitalitatea vieții, a săvârșit multă lucrare care îi aduce viață omului și a plătit un preț mare pentru ca omul să poată câștiga viață, deoarece Dumnezeu Însuși este viața veșnică și Dumnezeu Însuși este calea prin care omul este reînviat. Dumnezeu nu este niciodată absent din inima omului și trăiește printre oameni tot timpul. El a fost motorul vieții omului, fundamentul existenței omului și o sursă bogată pentru existența omului după naștere. El a provocat renașterea omului și îi permite să trăiască cu perseverență fiecare rol. Datorită puterii Lui și forței Sale vitale de nestins, omul a trăit generație după generație, de-a lungul cărora puterea vieții lui Dumnezeu a fost stâlpul existenței omului și pentru care Dumnezeu a plătit un preț pe care niciun alt om obișnuit nu l-a mai plătit. Forța vieții lui Dumnezeu poate triumfa în fața oricărei puteri, mai mult decât atât, depășește orice putere. Viața Lui este veșnică, puterea Lui este extraordinară, iar forța vieții Lui nu poate fi întrecută ușor de nicio ființă creată sau forță inamică. Forța vieții lui Dumnezeu există și emană strălucirea sa uimitoare, indiferent de timp sau loc. Cerul și pământul pot suferi mari schimbări, dar viața lui Dumnezeu este veșnic aceeași. Toate lucrurile sunt trecătoare, dar viața lui Dumnezeu încă rămâne, deoarece Dumnezeu este sursa existenței tuturor lucrurilor și baza existenței lor. Viața omului provine de la Dumnezeu, existența cerului se datorează lui Dumnezeu, iar existența pământului apare din puterea vieții lui Dumnezeu. Niciun obiect însuflețit nu poate depăși suveranitatea lui Dumnezeu și nimic viu nu poate să se desprindă de sub sfera autorității lui Dumnezeu. Astfel, indiferent cine sunt, toți oamenii trebuie să se supună stăpânirii lui Dumnezeu, toată lumea trebuie să trăiască sub porunca lui Dumnezeu și nimeni nu poate să scape de sub controlul Lui.

Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 255

Dacă îți dorești cu adevărat să dobândești calea către viața veșnică și ești lacom în căutarea ei, atunci, pentru început, răspunde la această întrebare: Unde este Dumnezeu astăzi? Poate că vei răspunde că Dumnezeu locuiește în ceruri, bineînțeles – El nu ar locui în casa ta, nu-i așa? Poate că ai putea spune că Dumnezeu cu siguranță locuiește printre toate lucrurile. Sau ai putea spune că Dumnezeu locuiește în inima fiecărei persoane sau că Dumnezeu este în lumea spirituală. Nu neg nimic din toate acestea, dar trebuie să clarific situația. Nu este pe deplin corect să spui că Dumnezeu locuiește în inima omului, dar nici nu este total greșit. Acest lucru se întâmplă deoarece, printre cei ce cred în Dumnezeu, există cei a căror credință este adevărată și cei a căror credință este falsă, există cei pe care Dumnezeu îi aprobă și cei pe care Dumnezeu îi dezaprobă, există cei care Îl mulțumesc și cei pe care îi disprețuiește și există cei pe care El îi face desăvârșiți și cei pe care îi elimină. Și astfel spun că Dumnezeu locuiește doar în puține inimi și că acei oameni, fără îndoială, sunt cei care cred cu adevărat în Dumnezeu, cei pe care Dumnezeu îi aprobă, cei care Îl mulțumesc și cei pe care El îi face desăvârșiți. Ei sunt aceia care sunt conduși de Dumnezeu. Din moment ce ei sunt conduși de Dumnezeu, ei sunt oamenii care au auzit și au văzut deja calea vieții veșnice a lui Dumnezeu. Aceia a căror credință în Dumnezeu este falsă, cei care nu sunt aprobați de Dumnezeu, care sunt disprețuiți de Dumnezeu, cei care sunt eliminați de Dumnezeu – ei sunt destinați să fie respinși de Dumnezeu, sunt destinați să rămână fără calea vieții și sunt destinați să rămână neștiutori de locul în care se află Dumnezeu. În schimb, cei în ale căror inimi trăiește Dumnezeu știu unde se află El. Ei sunt oamenii asupra cărora Dumnezeu a revărsat calea vieții veșnice și ei sunt cei care Îl urmează pe Dumnezeu. Acum știi unde este Dumnezeu? Dumnezeu este și în inima omului, precum și alături de el. El nu este numai în lumea spirituală și mai presus de toate, ci mai mult pe pământul pe care există omul. Și astfel venirea zilelor de pe urmă a purtat pașii lucrării lui Dumnezeu pe un teritoriu nou. Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor din univers și El este stâlpul în inima omului și, mai mult decât atât, El există printre oameni. Doar în felul acesta poate El să-i aducă omenirii calea vieții și să aducă omul pe calea vieții. Dumnezeu a venit pe pământ și trăiește printre oameni, astfel ca omul să poată dobândi calea vieții și astfel să poată exista. În același timp, Dumnezeu stăpânește, de asemenea, toate lucrurile în univers, astfel încât ele să poată coopera cu gestionarea Lui în rândul oamenilor. Astfel, dacă doar recunoști doctrina potrivit căreia Dumnezeu este în cer și în inima omului, dar nu recunoști adevărul existenței lui Dumnezeu printre oameni, nu vei dobândi niciodată viața și nu vei dobândi niciodată calea adevărului.

Dumnezeu Însuși este viața și adevărul, iar viața Lui și adevărul coexistă. Cei care sunt incapabili să dobândească adevărul nu vor câștiga niciodată viața. Fără îndrumare, sprijin și furnizarea adevărului, vei dobândi doar slove, doctrine și, mai mult decât atât, moartea. Viața lui Dumnezeu este mereu prezentă, iar adevărul și viața Lui coexistă. Dacă nu poți găsi sursa adevărului, atunci nu vei dobândi hrana vieții; dacă nu poți dobândi darul vieții, atunci, cu siguranță, nu vei avea adevărul și, astfel, în afară de imaginații și concepții, întregul tău corp nu va fi nimic altceva decât trup, trupul tău împuțit. Să știi, cuvintele din cărți nu sunt considerate viață, istoria scrisă nu poate fi considerată ca adevăr, iar doctrinele din trecut nu pot servi drept istorisire a cuvintelor rostite în prezent de Dumnezeu. Doar ceea ce este exprimat de Dumnezeu atunci când vine pe pământ și trăiește printre oameni este adevărul, viața, voia lui Dumnezeu și modul Său actual de a lucra. Dacă aplici consemnările cuvintelor rostite de Dumnezeu din veacurile trecute în prezent, atunci tu ești un arheolog și cel mai bun mod de a te descrie este ca pe un expert în patrimoniul istoric. Acest lucru se întâmplă deoarece tu ai crezut mereu în urmele lucrării pe care Dumnezeu a săvârșit-o în timpurile ce au trecut, crezi doar în umbra lui Dumnezeu lăsată de atunci când a lucrat mai înainte printre oameni și crezi doar în calea pe care a dăruit-o Dumnezeu discipolilor Lui în vremurile trecute. Tu nu crezi în direcția lucrării lui Dumnezeu de astăzi, nu crezi în chipul slăvit al lui Dumnezeu de astăzi și nu crezi în calea adevărului exprimat în prezent de către Dumnezeu. Și astfel ești, fără îndoială, un visător complet deconectat de realitate. Dacă încă te mai agăți de cuvinte care nu pot aduce viață omului, atunci ești o bucată de ramură uscată[a], fără speranță, deoarece ești prea conservator, prea refractar, prea insensibil în fața rațiunii!

Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” în Cuvântul Se arată în trup

Note de subsol:

a. O bucată de ramură uscată: expresie chinezească, cu sensul de „fără speranță”.

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 258

Din momentul în care apari plângând pe această lume, începi să îți îndeplinești datoria. Îți asumi rolul în planul lui Dumnezeu și în orânduirea lui Dumnezeu. Îți începi călătoria vieții. Indiferent de trecutul tău și oricare ar fi drumul de urmat, nimeni nu poate scăpa de orchestrarea și aranjamentul pe care le-a pregătit Cerul și nimeni nu deține controlul asupra propriului destin, deoarece doar El, care domnește peste toate lucrurile, este capabil de o asemenea lucrare. Din ziua în care omul a luat ființă, Dumnezeu a fost constant în lucrarea Lui, gestionând acest univers și direcționând schimbarea și mișcarea tuturor lucrurilor. La fel ca toate lucrurile, omul a primit în tăcere, și fără să știe, hrana dulceții, ploaia și roua de la Dumnezeu. La fel ca toate lucrurile, omul trăiește, fără să știe, sub orchestrarea mâinii lui Dumnezeu. Inima și duhul omului sunt ținute în mâna lui Dumnezeu și toată viața omului este văzută de ochii lui Dumnezeu. Indiferent dacă crezi sau nu acest lucru, oricare și toate lucrurile, vii sau moarte, se vor muta, schimba, reînnoi și dispărea în funcție de gândurile lui Dumnezeu. Așa domnește Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor.

Pe măsură ce noaptea se strecoară, omul nu este conștient, deoarece inima sa nu poate percepe cum se apropie întunericul sau de unde vine. Pe măsură ce noaptea dispare fără grabă, omul întâmpină lumina zilei dar, cu toate acestea, inima sa este și mai puțin lipsită de echivoc sau conștientă de unde a venit lumina și cum a alungat ea întunericul nopții. Astfel de alternări repetate între noapte și zi poartă omul dintr-o perioadă în alta, deplasându-l în timp, și asigurând totodată că lucrarea lui Dumnezeu și planul Lui sunt săvârșite pe parcursul fiecărei perioade și prin toate timpurile. Omul a parcurs epocile alături de Dumnezeu dar, cu toate acestea, omul nu știe că Dumnezeu stăpânește destinul tuturor lucrurilor și ființelor sau cum orchestrează și dirijează Dumnezeu toate lucrurile. Acest lucru este ceva ce i-a scăpat omului încă din cele mai vechi timpuri până în prezent. În ceea ce privește motivul, nu este din cauza faptului că faptele lui Dumnezeu sunt prea evazive sau pentru că planul lui Dumnezeu încă nu a fost împlinit, ci din cauza faptului că inima și duhul omului sunt prea departe de Dumnezeu. Prin urmare, chiar dacă omul Îl urmează pe Dumnezeu, el, fără să își dea seama, rămâne în serviciul Satanei. Nimeni nu caută în mod activ urmele pașilor sau arătarea lui Dumnezeu și nimeni nu își dorește să existe în grija și protecția lui Dumnezeu. Mai degrabă, oamenii sunt dispuși să se bazeze pe influența Satanei și a celui rău pentru a se adapta acestei lumi și regulilor vieții pe care omenirea cea netrebnică le urmează. În acest punct, inima și duhul omului sunt sacrificate pentru Satana și devin hrana lui. Mai mult decât atât, inima și duhul omului devin un loc în care Satana poate locui, precum și un loc de joacă potrivit pentru el. În acest fel, omul, fără să își dea seama, își pierde înțelegerea principiilor de a fi om, a valorii și a scopului existenței umane. Legile lui Dumnezeu și legământul dintre Dumnezeu și om dispar treptat din inima omului, iar omul acesta încetează să-L mai caute sau să-L mai asculte pe Dumnezeu. Pe măsură ce timpul trece, omul nu mai înțelege de ce l-a creat Dumnezeu, nici nu mai înțelege cuvintele care vin din gura lui Dumnezeu și nici nu realizează tot ceea ce vine de la Dumnezeu. Omul începe să opună rezistență legilor și hotărârilor lui Dumnezeu; inima și duhul omului devin insensibile… Dumnezeu îl pierde pe omul din creația Lui originală, iar omul pierde rădăcinile începutului lui. Aceasta este durerea omenirii. În realitate, încă de la început până în prezent, Dumnezeu a înscenat pentru omenire o tragedie în care omul este și protagonist și victimă, și nimeni nu poate da un răspuns cu privire la cine este regizorul acestei tragedii.

Fragment din „Dumnezeu este sursa vieții omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 259

Dumnezeu a creat această lume și a adus în ea omul, o ființă căreia El i-a dăruit viață. La rândul său, omul a ajuns să aibă părinți și rude și nu a mai fost singur. Încă de când omul a zărit prima oară această lume materială, a fost menit să existe sub orânduirea lui Dumnezeu. Suflarea vieții de la Dumnezeu este cea care susține fiecare ființă vie pe parcursul maturizării sale. În acest proces, nimeni nu crede că omul trăiește și crește sub îngrijirea lui Dumnezeu. Mai degrabă, consideră că omul crește sub dragostea și grija părinților săi și că această creștere a sa este guvernată de instinctul de supraviețuire. Acest lucru e cauzat de faptul că omul nu știe cine i-a dăruit viața sau de unde a venit aceasta și cu atât mai puțin cum poate instinctul vieții să creeze miracole. Omul știe doar că hrana este fundamentul continuării vieții, că perseverența este sursa existenței vieții și că încrederea în mintea lui este bogăția supraviețuirii lui. Omul nu simte harul și măsurile lui Dumnezeu. Apoi, omul își irosește viața oferită lui de Dumnezeu… Niciun om asupra căruia Dumnezeu veghează zi și noapte nu ia inițiativa de a I se închina. Dumnezeu continuă să lucreze, așa cum a stabilit asupra omului, de la care El nu are nicio așteptare. El face acest lucru în speranța că, într-o zi, omul se va trezi din visul lui și va înțelege brusc valoarea și scopul vieții, va înțelege prețul la care Dumnezeu i-a dat omului totul și va ști cu câtă ardoare îl așteaptă Dumnezeu pe om să se reîntoarcă la El. Nimeni nu s-a gândit vreodată la secretele originii și continuării vieții omului. Și totuși, doar Dumnezeu, care înțelege toate acestea, îndură în tăcere durerea și loviturile din partea omului, cel care a primit totul de la Dumnezeu, dar nu este recunoscător. Omul ia ca pe ceva normal tot ceea ce viața îi aduce și „drept dovadă”, Dumnezeu este trădat, uitat și alungat de către om. Este planul lui Dumnezeu chiar atât de important? Este omul, ființa care a venit din mâinile lui Dumnezeu, chiar atât de important? Planul lui Dumnezeu este de o importanță absolută; cu toate acestea, ființa creată de mâinile lui Dumnezeu există pentru planul Lui. Drept urmare, Dumnezeu nu poate să-Și risipească planul din ură față de această omenire. De dragul planului Lui și al suflării Sale, Dumnezeu îndură tot chinul, nu pentru trupul omului, ci pentru viața omului. El nu Își dorește să recupereze trupul omului, ci viața pe care i-a insuflat-o. Acesta este planul Lui.

Fragment din „Dumnezeu este sursa vieții omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 260

Toți cei care vin pe această lume trebuie să experimenteze viața și moartea, iar mulți au experimentat ciclul morții și al renașterii. Cei care trăiesc vor muri în curând, iar cei morți se vor reîntoarce în curând. Toate acestea reprezintă cursul vieții rânduite de Dumnezeu pentru fiecare ființă. Totuși, acest curs și ciclu sunt adevărul pe care Dumnezeu Își dorește ca omul să-l vadă, și anume că viața dăruită omului de către Dumnezeu este infinită și neîngrădită de trup, timp sau spațiu. Acesta este misterul vieții dăruite omului de către Dumnezeu și dovada că viața a venit de la El. Deși mulți ar putea să nu creadă că viața a venit de la Dumnezeu, omul se bucură inevitabil de tot ceea ce a venit de la Dumnezeu, fie că crede în El sau Îi neagă existența. Dacă Dumnezeu se va răzgândi într-o zi și va dori să revendice tot ceea ce există pe lume și să ia înapoi viața pe care El a dat-o, atunci nimic nu va mai exista. Dumnezeu Își folosește viața pentru a alimenta toate lucrurile, atât pe cele vii, cât și pe cele fără viață, aducându-le pe toate la o bună rânduială, în virtutea puterii și autorității Lui. Acesta este un adevăr pe care nimeni nu îl poate concepe sau înțelege cu ușurință, iar aceste adevăruri de neînțeles reprezintă însăși manifestarea și testamentul forței vieții lui Dumnezeu. Acum permite-Mi să îți spun un secret: Măreția și puterea vieții lui Dumnezeu nu pot fi aprofundate de nicio ființă. Așa este acum, așa a fost în trecut și așa va rămâne în timpul ce va veni. Al doilea secret pe care am să-l împărtășesc este acesta: sursa vieții vine de la Dumnezeu, pentru toată creația, indiferent de diferențele de formă sau structură. Indiferent de ce tip de ființă ești, nu te poți mișca împotriva căii vieții pe care Dumnezeu a stabilit-o. În orice caz, tot ceea ce Îmi doresc de la oameni este să înțeleagă că fără grija, paza și măsurile lui Dumnezeu, omul nu poate primi tot ceea ce i-a fost hărăzit să primească, indiferent cât de mari sunt efortul sau strădania lui. Fără alimentarea cu viață de la Dumnezeu, omul își pierde sensul valorii vieții, precum și sensul scopului vieții. Cum poate Dumnezeu să îi permită unui om care irosește valoarea vieții Lui să fie atât de lipsit de griji? Pe de altă parte, nu uita că Dumnezeu este sursa vieții tale. Dacă omul nu reușește să prețuiască tot ceea ce i-a dăruit Dumnezeu, nu numai că Dumnezeu îi va lua înapoi tot ceea ce a fost dăruit, dar mai mult decât atât, omul va plăti dublu pentru a remedia lucrurile pentru tot ceea ce a cheltuit Dumnezeu.

Fragment din „Dumnezeu este sursa vieții omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 261

Totul din această lume se schimbă rapid odată cu gândurile Celui Atotputernic și sub ochii Lui. Lucruri despre care omenirea nu a auzit niciodată își fac brusc apariția, în timp ce lucruri pe care omenirea le-a avut de mult timp în stăpânire dispar fără ca ea să-și dea seama. Nimeni nu poate pătrunde locul în care se află Cel Atotputernic și cu atât mai puțin poate cineva să simtă transcendența și măreția forței de viață a Celui Atotputernic. El este transcendent prin faptul că poate să perceapă ceea ce oamenii nu pot. El este măreț prin faptul că El este Cel părăsit de omenire și, totuși, El mântuiește omenirea. El cunoaște semnificația vieții și a morții și, mai mult decât atât, El cunoaște care sunt regulile potrivite pentru a guverna existența omenirii pe care a creat-o. El este temelia existenței umane și El este Răscumpărătorul care învie din nou omenirea. El împovărează inimile fericite cu întristare și ridică inimile întristate cu fericire, toate de dragul lucrării Sale și de dragul planului Său.

Omenirea, după ce s-a abătut de la provizia de viață a Celui Atotputernic, nu cunoaște scopul existenței, dar se teme, totuși, de moarte. Nu are niciun ajutor sau sprijin, dar totuși ezită să-și închidă ochii și se călește pentru a prelungi o existență dezonorantă în această lume – saci de carne fără niciun simț al propriilor suflete. Tu trăiești astfel, fără speranță, la fel ca ceilalți, fără scop. Doar Cel Sfânt din legendă va mântui oamenii care, gemând în mijlocul suferinței lor, tânjesc cu disperare după sosirea Lui. Până acum, o astfel de credință nu a luat ființă în aceia cărora le lipsește conștiința. Cu toate acestea, oamenii încă tânjesc mult după ea. Cel Atotputernic are milă de acești oameni care au suferit profund; în același timp, El este sătul de acești oameni care nu au conștiință, fiindcă a trebuit să aștepte prea mult timp un răspuns din partea omenirii. El dorește să caute, să caute inima ta și duhul tău, să-ți aducă apă și mâncare și să te trezească, ca să nu-ți mai fie sete și foame. Când ești epuizat și când începi să simți puțin din dezolarea sumbră a acestei lumi, nu te pierde, nu plânge. Dumnezeu atotputernic, Veghetorul, va întâmpina cu brațele deschise sosirea ta în orice moment. El stă de veghe lângă tine, așteptând să te întorci înapoi. El așteaptă ziua în care îți vei recăpăta brusc memoria: când vei realiza că ai venit de la Dumnezeu, că, la un moment dat, fără să-ți dai seama, ți-ai pierdut direcția, că, fără să-ți dai seama, ți-ai pierdut conștiința pe drum și că, fără să-ți dai seama, ai dobândit un „tată”; când realizezi, de asemenea, că Cel Atotputernic a stat întotdeauna de veghe, așteptând acolo mult, mult timp întoarcerea ta. El a vegheat cu dorință intensă, așteptând o reacție, dar fără a primi răspuns. Veghea Lui statornică este dincolo de orice preț și este de dragul inimii omului și al duhului omului. Poate că această veghe statornică este nedeterminată și poate că este pe sfârșite. Dar tu ar trebui să știi exact unde îți sunt inima și duhul în acest moment.

Fragment din „Suspinul Celui Atotputernic” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 262

Ca membri ai rasei umane și creștini devotați, este responsabilitatea și obligația noastră, a tuturor, să ne oferim mintea și trupul pentru a îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu, deoarece întreaga noastră ființă a venit de la Dumnezeu și există grație suveranității Lui. Dacă mințile și trupurile noastre nu susțin însărcinarea dată de Dumnezeu și cauza dreaptă a omenirii, atunci sufletele noastre vor fi nevrednice de cei care au fost martirizați pentru această însărcinarea și cu atât mai mult nevrednice de Dumnezeu, care ne-a oferit totul.

Dumnezeu a creat această lume, El a creat această omenire și, mai mult decât atât, El a fost arhitectul culturii Greciei antice și al civilizației umane. Doar Dumnezeu consolează această omenire și doar lui Dumnezeu Îi pasă de aceasta noapte și zi. Dezvoltarea și progresul umanității sunt inseparabile de suveranitatea lui Dumnezeu, iar istoria și viitorul umanității sunt inextricabile în raport cu planurile lui Dumnezeu. Dacă ești un creștin adevărat, atunci vei crede cu siguranță că ascensiunea sau prăbușirea oricărei țări sau națiuni are loc în funcție de planurile lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu cunoaște destinul unei țări sau națiuni și doar Dumnezeu controlează cursul acestei omeniri. Dacă omenirea își dorește să aibă un destin bun, dacă o țară își dorește să aibă un destin bun, atunci omul trebuie să se plece în fața lui Dumnezeu în închinare, să se căiască și să mărturisească înaintea lui Dumnezeu, altfel, destinul și destinația omului vor sfârși inevitabil într-o catastrofă.

Privește înapoi spre vremea Arcei lui Noe: omenirea era foarte coruptă și se abătuse de la binecuvântarea lui Dumnezeu, nu a mai fost îngrijită de Dumnezeu și pierduse promisiunile lui Dumnezeu. Oamenii trăiau în întuneric, fără lumina lui Dumnezeu. Astfel au devenit imorali prin natură și s-au dedat unei stricăciuni respingătoare. Astfel de oameni nu au mai putut primi promisiunea lui Dumnezeu; ei nu mai erau vrednici să fie martori ai chipului lui Dumnezeu, nici să audă vocea lui Dumnezeu, deoarece ei Îl abandonaseră pe Dumnezeu, aruncaseră deoparte tot ceea ce El le dăruise și uitaseră învățămintele Lui. Inimile lor s-au îndepărtat tot mai mult de Dumnezeu și, pe măsură ce au făcut asta, au devenit tot mai stricați dincolo de orice rațiune și omenie și au devenit tot mai răi. Astfel, ei s-au apropiat și mai mult de moarte și au căzut sub mânia și pedeapsa lui Dumnezeu. Doar Noe L-a venerat pe Dumnezeu și s-a ferit de rău și astfel a putut să audă vocea lui Dumnezeu și instrucțiunile Lui. El a construit arca după instrucțiunile cuvântului lui Dumnezeu și a adunat tot felul de creaturi vii. Și astfel, de îndată ce totul a fost pregătit, Dumnezeu a dezlănțuit nimicirea Lui asupra lumii. Doar Noe și cei șapte membri ai familiei lui au supraviețuit distrugerii, deoarece Noe L-a venerat pe Iahve și s-a ferit de rău.

Acum privește vremurile actuale: astfel de oameni neprihăniți precum Noe, care a putut să-L venereze pe Dumnezeu și să se ferească de rău, nu mai există. Totuși, Dumnezeu este încă milostiv față de această omenire și o eliberează în această epocă finală. Dumnezeu îi caută pe cei care tânjesc după arătarea Lui. El îi caută pe aceia care sunt capabili să audă cuvintele Lui, aceia care nu au uitat trimiterea Lui și care Îi oferă Lui inimile și trupurile lor. El îi caută pe aceia care sunt la fel de ascultători precum niște prunci în fața Lui și care nu I se împotrivesc. Dacă nu ești îngrădit de nicio forță în devotamentul tău față de Dumnezeu, atunci Dumnezeu te va privi favorabil și îți va dărui binecuvântările Lui. Dacă ești de rang înalt, ai o reputație onorabilă, deții foarte multe cunoștințe, ești proprietarul multor bunuri și ești susținut de multe persoane și totuși toate aceste lucruri nu te împiedică să vii în fața lui Dumnezeu, să accepți chemarea Lui și însărcinarea Lui, să faci ceea ce îți cere Dumnezeu, atunci tot ceea ce vei face va fi de cea mai mare importanță pe pământ și de cea mai mare neprihănire pentru omenire. Dacă respingi chemarea lui Dumnezeu de dragul statutului și a propriilor tale obiective, tot ceea ce vei face va fi blestemat și chiar urât de Dumnezeu. Poate că ești un președinte sau un om de știință, un pastor sau un prezbiter, dar indiferent cât de importantă este funcția ta, dacă te bazezi pe cunoștințele și abilitățile tale în ceea ce faci, atunci vei avea întotdeauna parte de eșec și vei fi mereu lipsit de binecuvântările lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu nu acceptă nimic din ceea ce faci și nu recunoaște cariera ta ca fiind una dreaptă și nici nu acceptă că tu lucrezi în beneficiul omenirii. El va spune că tot ceea ce faci este să folosești cunoștințele și forța omenirii pentru a priva omul de protecția lui Dumnezeu și pentru a nega binecuvântările lui Dumnezeu. El va spune că tu conduci omenirea către întuneric, către moarte și către începutul unei existențe fără limite, în care omul L-a pierdut pe Dumnezeu și a pierdut binecuvântările Lui.

Fragment din „Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 263

Din momentul în care omul a început să aibă științele sociale, mintea sa a fost ocupată de știință și cunoaștere. Apoi, știința și cunoașterea au devenit instrumente pentru guvernarea omenirii și nu a mai rămas suficient loc pentru ca omul să-L venereze pe Dumnezeu și nu au mai rămas condiții favorabile pentru venerarea Lui. Locul lui Dumnezeu s-a scufundat și mai adânc în inima omului. O lume în inima omului fără loc pentru Dumnezeu este întunecată, goală și fără speranță. Și astfel au apărut mulți oameni de știință, istorici și politicieni care și-au exprimat teoriile asupra științei sociale, teoria evoluției omenirii și alte teorii care contravin adevărului că Dumnezeu a creat omul, pentru a umple inima și mintea omului. Și astfel, cei care cred că Dumnezeu a creat totul devin tot mai puțini, iar cei care cred în teoria evoluției devin tot mai mulți la număr. Tot mai multe persoane tratează consemnările lucrării lui Dumnezeu și cuvintele Lui din epoca Vechiului Testament drept mituri și legende. În inimile lor, oamenii devin indiferenți față de demnitatea și măreția lui Dumnezeu, față de dogma potrivit căreia Dumnezeu există și stăpânește toate lucrurile. Supraviețuirea omenirii și destinul țărilor și națiunilor nu mai sunt importante pentru ei. Omul trăiește într-o lume goală, preocupat doar de a mânca, a bea și a-și satisface plăcerile… Puțini sunt oamenii care își asumă responsabilitatea de a căuta locul unde Dumnezeu Își săvârșește azi lucrarea sau de a căuta modul în care El conduce și plănuiește destinația omului. Și astfel, fără știrea omului, civilizația umană este din ce în ce mai puțin capabilă să se conformeze dorințelor omului și există mulți oameni care simt că, trăind într-o astfel de lume, sunt mai puțin fericiți decât persoanele care au plecat. Chiar și oamenii din țările care obișnuiau să fie foarte civilizate prezintă astfel de nemulțumiri. Deoarece, fără îndrumarea lui Dumnezeu, indiferent cât de mulți conducători și sociologi își storc creierii pentru a conserva civilizația umană, totul este în zadar. Nimeni nu poate umple golul din inima omului, deoarece nimeni nu poate fi viața omului și nicio teorie socială nu poate elibera omul de golul care îl chinuie. Știința, cunoașterea, libertatea, democrația, relaxarea, confortul – toate aceasta sunt doar un răgaz temporar. Chiar și cu aceste lucruri, omul va păcătui inevitabil și va deplânge nedreptățile societății. Aceste lucruri nu pot înăbuși pofta și dorința omului de a explora. Deoarece omul a fost creat de Dumnezeu, iar sacrificiile fără sens și explorările omului îl vor duce doar către și mai multă suferință. Omul va trăi într-o stare permanentă de frică, nu va ști cum să facă față viitorului omenirii și nici cum să facă față căii care se află înaintea lui. Omul va ajunge chiar să se teamă de știință și cunoaștere și să se teamă și mai mult de sentimentul de goliciune din el. În această lume, indiferent dacă trăiești într-o țară liberă sau în una fără drepturi ale omului, ești complet incapabil să scapi de soarta omenirii. Fie că ești conducător sau condus, ești complet incapabil să scapi de dorința de explorare a destinului, a misterelor și a destinației omenirii. Și cu atât mai mult ești incapabil să scapi de sentimentul năucitor de goliciune. Astfel de fenomene, care sunt comune întregii omeniri, sunt numite de către sociologi fenomene sociale și, totuși, niciun om important nu poate să pășească în față pentru a rezolva astfel de probleme. Omul, până la urmă, este tot om. Poziția și viața lui Dumnezeu nu pot fi înlocuite de niciun om. Omenirea nu are nevoie doar de o societate corectă în care fiecare este bine hrănit, egal și liber, ci de mântuirea lui Dumnezeu și asigurarea vieții din partea Lui. Doar atunci când omul primește mântuirea lui Dumnezeu și viața îi este asigurată de El, nevoile, dorința de explorare și golul spiritual ale omului vor putea fi rezolvate. Dacă oamenii unei țări sau ai unei națiuni sunt incapabili să primească mântuirea și grija lui Dumnezeu, atunci o astfel de țară sau națiune va merge pe calea spre ruinare, spre întuneric și va fi anihilată de Dumnezeu.

Poate că în prezent țara ta prosperă, dar dacă le vei permite oamenilor tăi să se abată de la Dumnezeu, atunci țara ta va fi tot mai privată de binecuvântările lui Dumnezeu. Civilizația țării tale va fi tot mai călcată în picioare, iar în scurt timp oamenii se vor ridica împotriva lui Dumnezeu și vor blestema Cerul. Și astfel, fără știrea omului, destinul unei țări va fi adus către ruină. Dumnezeu va ridica țări puternice pentru a lua măsuri împotriva acelor țări care au fost blestemate de Dumnezeu și ar putea chiar să le șteargă de pe fața pământului. Ascensiunea sau prăbușirea unei țări sau națiuni este determinată de disponibilitatea liderilor de a Îl venera pe Dumnezeu sau de a-și aduce oamenii mai aproape de Dumnezeu și să Îl venereze pe El. Și totuși, în această epocă finală, deoarece aceia care într-adevăr Îl caută și Îl venerează pe Dumnezeu sunt tot mai puțini, Dumnezeu acordă favoruri speciale țărilor în care creștinismul este religia de stat. El le adună pe toate pentru a forma o tabără relativ virtuoasă a lumii, în timp ce țările atee sau acelea care nu Îl venerează pe adevăratul Dumnezeu vor deveni adversarele taberei virtuoase. Astfel, Dumnezeu nu numai că are un loc în rândul omenirii în care să își săvârșească lucrarea, ci, de asemenea, câștigă țări care pot exercita o autoritate virtuoasă, astfel încât să impună sancțiuni și restricții acelor țări care I se opun lui Dumnezeu. În ciuda acestui fapt, tot nu există multe persoane care ies în față pentru a-L venera pe Dumnezeu, deoarece omul s-a îndepărtat prea mult de El, iar Dumnezeu a fost absent prea mult timp din gândurile omului. Vor rămâne pe pământ doar țările care practică dreptatea și se împotrivesc nelegiuirilor. Însă acest lucru este departe de dorințele lui Dumnezeu, deoarece niciun conducător de țară nu Îi va permite lui Dumnezeu să îi conducă poporul și niciun partid politic nu își va aduna oamenii pentru a-L venera pe Dumnezeu; Dumnezeu Și-a pierdut locul de drept din inima fiecărei țări, națiuni, partid de guvernământ și chiar din inima fiecărei persoane. Deși forțe virtuoase există cu adevărat în această lume, o conducere în care Dumnezeu nu are loc în inima oamenilor este fragilă. Fără binecuvântarea lui Dumnezeu, arena politică va cădea în neorânduială și va deveni vulnerabilă la atacuri. Pentru umanitate, a trăi fără binecuvântarea lui Dumnezeu este precum a duce o viață fără soare. Indiferent cât de asiduu vor aduce conducătorii contribuții pentru poporul lor, indiferent cât de multe conferințe virtuoase va susține omenirea, niciuna dintre acestea nu va schimba lucrurile și nu va modifica soarta omenirii. Omul crede că o țară în care oamenii sunt hrăniți și îmbrăcați, în care trăiesc împreună în pace, este o țară bună și una cu o conducere bună. Dar Dumnezeu nu este de aceeași părere. El crede că o țară în care nimeni nu Îl venerează este una pe care El o va anihila. Mentalitatea omului este prea mult în contradicție cu cea a lui Dumnezeu. Astfel, dacă liderul unei țări nu Îl venerează pe Dumnezeu, atunci soarta acelei țări va fi una tragică, iar țara nu va avea nicio destinație.

Dumnezeu nu participă la politicile omului, dar, cu toate acestea, soarta unei țări sau națiuni este controlată de Dumnezeu. Dumnezeu controlează această lume și întregul univers. Destinul omului și planul lui Dumnezeu sunt strâns conectate și niciun om, țară sau națiune nu sunt scutite de suveranitatea lui Dumnezeu. Dacă omul dorește să își cunoască destinul, atunci trebuie să vină în fața lui Dumnezeu. Dumnezeu va face ca aceia care Îl urmează și Îl venerează să prospere și va aduce declinul și nimicirea asupra celor care I se împotrivesc și Îl resping.

Fragment din „Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 264

În vasta întindere a universului, trăiesc și se reproduc atât de multe creaturi, urmând legea vieții iar și iar, respectând o lege constantă. Cei care mor iau cu ei poveștile celor vii, iar cei care trăiesc repetă aceeași istorie tragică a celor care au murit. Și astfel, omenirea nu poate să nu se întrebe: de ce trăim? Și de ce trebuie să murim? Cine este la conducerea acestei lumi? Și cine a creat această omenire? Omenirea a fost ea creată cu adevărat de Mama Natură? Are omenirea într-adevăr controlul asupra propriei sale sorți?… De mii de ani, omenirea și-a pus aceste întrebări la nesfârșit. Din păcate, cu cât omenirea a devenit mai obsedată de aceste întrebări, cu atât mai mult a dezvoltat o sete pentru știință. Știința oferă o scurtă satisfacție și o bucurie temporară a trupului, dar este departe de a fi suficientă pentru a elibera omenirea de solitudinea, singurătatea, teroarea și neajutorarea ascunsă adânc în sufletul său. Omenirea folosește numai cunoștințe științifice pe care ochiul liber le poate vedea și creierul le poate înțelege pentru a-și ameți inima. Totuși, o astfel de cunoaștere științifică nu este îndeajuns pentru a opri omenirea din a explora misterele. Omenirea nu știe cine este suveranul tuturor lucrurilor din univers, cu atât mai puțin cunoaște începutul și viitorul omenirii. Omenirea trăiește pur și simplu, vrând-nevrând, în mijlocul acestei legi. Nimeni nu poate scăpa de ea și nimeni nu o poate schimba, căci printre toate lucrurile și în ceruri nu este decât Cel de la veșnicie în veșnicie care deține suveranitatea peste tot. El este Cel care nu a fost niciodată văzut de om, Cel pe care omenirea nu L-a cunoscut niciodată, în a cărui existență omenirea n-a crezut niciodată, totuși El este Cel care a dat suflare strămoșilor omenirii și a dat viață omenirii. El este Cel care alimentează și hrănește omenirea pentru existența ei și călăuzește omenirea până în prezent. Mai mult decât atât, El și numai El este Cel de care depinde omenirea pentru a supraviețui. El deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și domnește peste toate ființele vii din univers. El stăpânește cele patru anotimpuri și El este Cel care cheamă vântul, înghețul, zăpada și ploaia. El dă omenirii soare și aduce noaptea. El a fost Cel care a creat cerurile și pământul, oferind omului munți, lacuri și râuri și toate creaturile vii din ele. Fapta Lui este peste tot, puterea Lui este peste tot, înțelepciunea Lui este peste tot, iar autoritatea Lui este pretutindeni. Fiecare dintre aceste legi și reguli este întruchiparea faptei Sale, și fiecare dintre ele dezvăluie înțelepciunea și autoritatea Lui. Cine se poate eschiva de la suveranitatea Sa? Și cine se poate elibera de proiectele Sale? Toate lucrurile există sub privirea Lui și, în plus, toate creaturile trăiesc sub suveranitatea Lui. Fapta și puterea Lui nu dau omenirii altă posibilitate decât să recunoască faptul că El există cu adevărat și că deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. Niciun alt lucru în afară de El nu poate avea control asupra universului, cu atât mai puțin să aibă grijă neîncetat de această omenire. Indiferent dacă ești în stare să recunoști fapta lui Dumnezeu și indiferent dacă tu crezi în existența lui Dumnezeu, nu există nicio îndoială că soarta ta se află în rânduiala lui Dumnezeu și nu există nicio îndoială că Dumnezeu va păstra întotdeauna suveranitatea peste toate lucrurile. Existența și autoritatea Lui nu se bazează pe faptul că ele pot sau nu să fie recunoscute și înțelese de om. Numai El știe trecutul, prezentul și viitorul omului, și numai El poate hotărî soarta omenirii. Indiferent dacă ești capabil sau nu să accepți acest lucru, nu va mai dura mult înainte ca omenirea să fie martoră la toate acestea, iar aceasta este realitatea pe care Dumnezeu o va îndeplini. Omenirea trăiește și moare sub ochii lui Dumnezeu. Omenirea trăiește pentru gestionarea lui Dumnezeu și când aceasta închide ochii pentru ultima oară, acest lucru este și pentru aceeași gestionare. Omul vine și pleacă, iarăși și iarăși, înainte și înapoi. Fără excepție, toate fac parte din suveranitatea și din creațiile lui Dumnezeu. Gestionarea lui Dumnezeu continuă întotdeauna și nu a încetat niciodată. El va face omenirea conștientă de existența Sa, o va face să aibă încredere în suveranitatea Lui, să vadă fapta Sa și să revină la împărăția Lui. Acesta este planul Lui și lucrarea pe care o conduce de mii de ani.

Fragment din „Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Anterior: V. Cunoașterea lucrării lui Dumnezeu

Înainte: Cunoașterea lucrării lui Dumnezeu (1)

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Capitolul 12

Atunci când Fulgerul se ivește de la Răsărit – care este, de asemenea, tocmai momentul în care Eu încep să vorbesc – în momentul ivirii...

Trei avertismente

În calitate de credincios în Dumnezeu, ar trebui să Îi fiți loiali doar Lui în toate lucrurile și să fiți capabili să vă conformați voii...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte