Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 232)

Eu sunt drept, Eu sunt credincios și Eu sunt Dumnezeul care scrutează cele mai tainice unghere ale inimii omului! Voi dezvălui de îndată cine este sincer și cine este fals. Nu vă agitați; toate lucrurile merg după timpul Meu. Vă voi spune, rând pe rând, cine Mă vrea cu sinceritate și cine nu Mă vrea cu sinceritate. Voi doar concentrați-vă să mâncați și să beți pe săturate și, în prezența Mea, să vă apropiați de Mine, iar Eu Însumi Îmi voi face lucrarea. Nu fiți prea nerăbdători să vedeți rezultate rapide; lucrarea Mea nu este ceva ce poate fi săvârșit dintr-o dată. În ea se află pașii și înțelepciunea Mea, și de aceea înțelepciunea Mea poate fi revelată. Vă voi permite să vedeți ceea ce este făcut de mâinile Mele – pedepsirea răului și răsplătirea binelui. Sunt complet imparțial față de toți oamenii. Eu te voi iubi sincer pe tine, cel care Mă iubești sincer, iar mânia Mea va fi totdeauna cu cei care nu Mă iubesc sincer, ca ei să-și poată aduce aminte mereu că Eu sunt Dumnezeul adevărat, Dumnezeul care scrutează cele mai tainice unghere ale inimii omului. Nu te purta într-un fel în fața unora și într-un alt fel pe la spatele lor; Eu văd clar tot ceea ce faci și, cu toate că pe alții îi poți păcăli, pe Mine nu Mă poți păcăli. Eu văd totul clar. Nu ai cum să ascunzi nimic; totul se află în mâinile Mele. Nu te crede foarte isteț și foarte priceput la micile tale calcule meschine. Eu îți zic: indiferent câte planuri poate face omul, fie că sunt mii sau zeci de mii, până la urmă, el nu poate scăpa din palma mâinii Mele. Toate lucrurile și toate evenimentele sunt controlate de mâinile Mele, ca să nu mai spun o persoană! Nu încerca să Mă eviți sau să te ascunzi, nu încerca să înșeli sau să tăinuiești ceva. Oare tot nu poți să vezi că înfățișarea Mea glorioasă și mânia și judecata Mea au fost public dezvăluite? Voi judeca îndată și fără compasiune pe cine nu Mă vrea în mod sincer. Mila Mea a ajuns la sfârșit; nu a mai rămas nimic din ea. Nu mai fiți fățarnici și puneți capăt căilor voastre necontrolate și nesăbuite.

Fiul Meu, ia seama; petrece mai mult timp în prezența Mea, iar Eu te voi susține. Nu te teme, scoate sabia Mea ascuțită cu două tăișuri și – potrivit intențiilor Mele – luptă împotriva Satanei până la sfârșit. Eu te voi proteja; nu te îngrijora. Toate lucrurile ascunse vor fi deschise și dezvăluite. Eu sunt Soarele ce dă lumina, luminând fără milă tot întunericul. Judecata Mea s-a pogorât întru totul; Biserica este un câmp de luptă. Ar trebui să vă pregătiți cu toții, iar tu ar trebui să îți dedici întreaga ființă ultimei bătălii decisive; te voi proteja cu siguranță ca să poți duce pentru Mine lupta cea bună și victorioasă.

Ai grijă – astăzi, inimile oamenilor sunt înșelătoare și impenetrabile; e imposibil să te încrezi în ei. Doar Eu sunt cu totul pentru voi. Nu există înșelătorie în Mine; bizuiți-vă pe Mine! Fiii Mei vor fi cu siguranță victorioși în bătălia finală decisivă, iar Satana cu siguranță va duce lupte disperate. Nu te teme! Eu sunt puterea ta, Eu sunt totul pentru tine. Nu-ți face prea multe griji – să te ocupi de toate e prea mult pentru tine. Am mai spus înainte că nu vă voi mai trage de-a lungul căii, deoarece timpul este prea presant. Nu mai am timp să vă trag de urechi și să vă avertizez – nu este posibil! Doar termină-ți pregătirile pentru luptă. Îmi asum întreaga responsabilitate pentru tine; toate lucrurile sunt în mâinile Mele. Aceasta este o luptă până la moarte și o parte sau alta sigur va pieri. Dar lucrul acesta trebuie să îți fie clar: Eu sunt victorios și neînvins pentru totdeauna, iar Satana va pieri cu siguranță. Aceasta este procedura Mea, lucrarea Mea, voia Mea și planul Meu!

S-a terminat! Totul s-a terminat! Nu fi slab de inimă sau fricos. Eu cu tine și tu cu Mine vom fi regi pentru veșnicie! Cuvintele Mele, odată rostite, nu se vor schimba niciodată, iar evenimentele vor veni în curând asupra voastră. Vegheați! Ar trebui să cântăriți bine fiecare rând; nu mai fiți vagi cu privire la cuvintele Mele. Trebuie să vă fie clare! Trebuie să vă aduceți aminte – petreceți mai mult timp în prezența Mea!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 44

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 233)

Am început să acționez pentru a-i pedepsi pe cei care fac rău și pe cei care exercită puterea și care îi persecută pe fiii lui Dumnezeu. De acum înainte, mâna decretelor Mele administrative va fi mereu asupra oricui Mă contrazice în inima sa. Să știți acest lucru! Acesta este începutul judecății Mele și nu va fi arătată milă nimănui și nimeni nu va fi cruțat, pentru că Eu sunt Dumnezeul care nu are sentimente trupești și care practică dreptatea și ar fi bine ca voi toți să recunoașteți acest lucru.

Nu este vorba că Îmi doresc să-i pedepsesc pe cei care fac rău; mai degrabă, este pedeapsa pe care și-au atras-o asupra lor prin propriile ticăloșii. Nu Mă grăbesc să pedepsesc pe nimeni, și nici nu tratez pe nimeni pe nedrept – sunt drept față de toți. Cu siguranță Îmi iubesc fiii și cu siguranță îi urăsc pe cei răi care Mă sfidează; acesta este principiul din spatele acțiunilor Mele. Fiecare dintre voi ar trebui să-Mi înțeleagă decretele administrative; dacă nu, nu veți avea nici cea mai mică urmă de groază și vă veți purta cu nepăsare înaintea Mea. În plus, nu veți ști ce vreau să fac, ce vreau să duc la bun sfârșit, ce vreau să obțin sau de ce fel de persoană are nevoie Împărăția Mea.

Decretele Mele administrative sunt:

1. Oricine ai fi, dacă Mă contrazici în inima ta, vei fi judecat.

2. Cei pe care i-am ales vor fi disciplinați imediat dacă au idei greșite.

3. Îi voi așeza într-o parte pe cei care nu cred în Mine. Îi voi lăsa să vorbească și să se poarte cu nepăsare până la sfârșit, când îi voi pedepsi riguros și îi voi disciplina.

4. Voi avea grijă de cei care cred în Mine și îi voi proteja tot timpul. Întotdeauna îi voi aproviziona cu viață, folosind calea mântuirii. Acești oameni vor avea iubirea Mea și cu siguranță nu vor cădea și nu-și vor pierde calea. Orice slăbiciune ar avea va fi doar temporară și cu siguranță nu-Mi voi aminti de ea.

5. Cei care par să creadă, dar nu cred cu adevărat – adică aceia care cred că există un Dumnezeu, însă nu Îl caută pe Hristos, dar care nici nu opun rezistență – sunt cei mai demni de milă oameni și, prin faptele Mele, îi voi face să vadă limpede. Prin acțiunile Mele, voi salva astfel de oameni și îi voi aduce înapoi.

6. Fiii întâi născuți, primii care Mi-au acceptat numele, vor fi binecuvântați! Cu siguranță vă voi acorda cele mai bune binecuvântări, permițându-vă să vă bucurați de ele spre mulțumirea inimilor voastre; nimeni nu va îndrăzni să stea în calea acestui lucru. Totul este complet pregătit pentru voi, pentru că acesta este decretul Meu administrativ.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 56

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 234)

Binecuvântați sunt cei care Mi-au citit cuvintele și cred că se vor împlini. Nu te voi nedreptăți deloc; voi face să se împlinească în tine ceea ce crezi. Aceasta este binecuvântarea Mea care se revarsă asupra ta. Cuvintele Mele lovesc exact secretele ascunse în fiecare persoană; toată lumea are răni mortale, iar Eu sunt bunul medic care le vindecă: este suficient să vii în prezența Mea. De ce am spus că în viitor nu vor mai fi nici tristețe, nici lacrimi? Din acest motiv. În Mine, totul este împlinit, dar, în oameni, toate lucrurile sunt corupte, zadarnice și înșelătoare pentru oameni. În prezența Mea, vei câștiga cu siguranță toate lucrurile și sigur vei putea să vezi și să te bucuri de toate binecuvântările pe care nu ți le-ai fi putut imagina niciodată. Cei care nu vin dinaintea Mea sunt cu siguranță răzvrătiți și sunt, categoric, cei care Mi se împotrivesc. Cu siguranță nu îi voi lăsa să scape ușor; voi mustra aspru acest tip de oameni. Ține minte asta! Cu cât mai mulți oameni vin înaintea Mea, cu atât vor câștiga mai mult – deși va fi doar har. Mai târziu, vor primi binecuvântări și mai mari.

De la crearea lumii, am început să predestinez și să aleg acest grup de oameni – adică pe voi, cei de astăzi. Temperamentul, calibrul, înfățișarea, statura, familia în care te-ai născut, slujba și căsnicia ta – tu în întregime, chiar și culoarea părului și a pielii, și momentul nașterii tale – au fost rânduite toate de mâinile Mele. Am rânduit cu mâinile Mele chiar și lucrurile pe care le faci și persoanele pe care le întâlnești în fiecare zi, ca să nu mai spun că, de fapt, tot rânduiala Mea te-a adus astăzi în prezența Mea. Nu te tulbura; ar trebui să acționezi calm. Lucrul de care îți permit astăzi să te bucuri este o parte din ceea ce meriți, și ți-a fost predestinat de Mine de la crearea lumii. Toți oamenii se situează la extreme: sunt fie excesiv de încăpățânați, fie complet lipsiți de rușine. Nu sunt în stare să-și vadă de treburile lor în conformitate cu planul Meu și cu rânduielile Mele. Să nu mai faci asta. În Mine, totul este eliberat; să nu ai rețineri, deoarece, în viața ta, vei avea pierderi. Ține minte asta!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 74

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 235)

Eu sunt singurul Dumnezeu Însuși și, mai mult decât atât, Eu sunt unica și singura persoană a lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, Eu, întregul Meu trup, sunt manifestarea completă a lui Dumnezeu. Oricine îndrăznește să nu se teamă de Mine, oricine îndrăznește să Mi se opună cu privirea și oricine îndrăznește să Mi se opună cu gura va muri cu siguranță de blestemele Mele și de mânia Mea (mânia Mea va da naștere blestemelor). În plus, oricine îndrăznește să nu fie loial sau filial față de Mine și oricine îndrăznește să încerce să Mă păcălească va muri negreșit din cauza urii Mele. Dreptatea, măreția și judecata Mea vor dăinui în vecii vecilor. La început, am fost iubitor și milos, dar aceasta nu este firea divinității Mele depline; doar dreptatea, măreția și judecata sunt firea Mea – firea întregului Dumnezeu Însuși. În timpul Epocii Harului, am fost iubitor și milos. Datorită lucrării pe care trebuia să o închei, aveam bunătate iubitoare și milă; dar după aceea nu a mai fost nevoie de asemenea lucruri (și nici nu a mai apărut vreo nevoie de atunci încoace). Totul este dreptate, măreție și judecată și aceasta este firea completă a umanității Mele normale combinate cu divinitatea Mea deplină.

Cei care nu Mă cunosc vor pieri în Adânc, în timp ce aceia care sunt siguri în privința Mea vor trăi pentru totdeauna, pentru a fi îngrijiți și ocrotiți în iubirea Mea. În clipa în care Eu rostesc un singur cuvânt, se zguduie întregul univers și pământul de la un capăt la altul. Cine poate să-Mi audă cuvintele și să nu tremure de spaimă? În cine poate să nu înceapă să ia naștere o inimă cu frică de Mine? Și cine este incapabil să-Mi cunoască dreptatea și măreția din acțiunile Mele! Și cine nu-Mi poate vedea atotputernicia și înțelepciunea din acțiunile Mele! Oricine nu este atent va muri cu siguranță. Asta pentru că aceia care nu sunt atenți sunt aceia care Mi se opun și care nu Mă cunosc; ei sunt arhanghelul și sunt cei mai nesăbuiți. Examinați-vă: oricine este nesăbuit, neprihănit de sine, mândru și îngâmfat este, cu siguranță, un obiect al urii Mele și e sortit pieirii!

Proclam acum decretele administrative ale Împărăției Mele: toate lucrurile sunt sub judecata Mea, toate sunt sub dreptatea Mea, toate sunt sub măreția Mea, iar Eu Îmi manifest dreptatea către toți. Cei care spun că ei cred în Mine, dar care, în adâncul sufletului, Mi se împotrivesc sau ale căror inimi M-au respins vor fi dați afară – dar toate când cred Eu de cuviință. Oamenii care vorbesc sarcastic despre Mine, dar într-un mod pe care ceilalți nu-l observă, vor muri imediat (vor pieri în spirit, în trup și în suflet). Cei care îi asupresc pe îndrăgiții Mei sau le întorc spatele vor fi judecați imediat de mânia Mea. Asta înseamnă că oamenii care sunt geloși pe cei pe care Eu îi iubesc și care Mă consideră nedrept vor fi predați spre judecată celor pe care Eu îi îndrăgesc. Toți cei care sunt candizi, simpli și sinceri (inclusiv cei cărora le lipsește înțelepciunea) și care Mă tratează cu o sinceritate de neclintit vor rămâne cu toții în Împărăția Mea. Cei care nu au trecut prin instruire – adică acei oameni cinstiți cărora le lipsesc înțelepciunea și pătrunderea – vor avea putere în Împărăția Mea. Cu toate acestea, au fost, de asemenea, emondați și frânți. Faptul că nu au fost supuși instruirii nu este absolut. Mai degrabă, prin aceste lucruri le voi arăta tuturor atotputernicia și înțelepciunea Mea. Îi voi da afară pe toți cei care încă se îndoiesc de Mine; nu-l vreau pe niciunul dintre ei (îi detest pe oamenii care încă se îndoiesc de Mine într-un astfel de moment). Prin intermediul acțiunilor pe care le întreprind de la un capăt la altul al întregului univers, le voi arăta oamenilor cinstiți minunăția faptelor Mele, făcând astfel ca înțelepciunea, pătrunderea și discernământul lor să sporească. Totodată, voi face astfel încât oamenii înșelători să fie distruși într-o clipă ca urmare a faptelor Mele minunate. Toți fiii întâi născuți care au fost primii ce Mi-au acceptat numele (adică acei oameni cinstiți, sfinți și neîntinați) vor fi primii care vor dobândi intrarea în Împărăție și vor cârmui peste miriadele de națiuni și popoare alături de Mine, domnind ca regi în Împărăție și judecând miriadele de națiuni și popoare (acest lucru se referă la toți fiii întâi născuți din Împărăție și la nimeni altcineva). Cei din rândul miriadelor de națiuni și popoare care s-au căit după ce au fost judecați vor intra în Împărăția Mea și vor deveni oamenii Mei, pe când cei care sunt încăpățânați și care nu se căiesc vor fi aruncați în Adânc (pentru a pieri pe veci). Judecata din Împărăție va fi cea din urmă și va reprezenta curățirea temeinică a lumii de către Mine. Atunci nu va mai exista nicio nedreptate, nicio durere, nicio lacrimă și niciun oftat și, chiar mai mult, nu va mai exista o lume. Totul va fi o manifestare a lui Hristos și totul va fi Împărăția lui Hristos. Ce slavă! Ce slavă!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 79

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 236)

Acum promulg decretele Mele administrative pentru voi (în vigoare din ziua promulgării lor, alocând diferite mustrări diferiților oameni):

Îmi țin promisiunile și totul este în mâinile Mele: oricine se îndoiește va fi cu siguranță ucis. Nu există loc pentru nicio considerație; ei vor fi exterminați imediat, eliberându-Mi astfel inima de ură. (De acum încolo, se confirmă faptul că oricine este ucis nu trebuie neapărat să fie membru al Împărăției Mele și trebuie să fie descendent al Satanei.)

În calitate de fii întâi născuți, ar trebui să vă păstrați propriile poziții, să vă îndepliniți bine îndatoririle și să nu fiți băgăcioși. Ar trebui să vă oferiți pentru planul Meu de gestionare și, oriunde mergeți, ar trebui să fiți mărturie bună pentru Mine și să-Mi slăviți numele. Nu comiteți fapte rușinoase; fiți exemple pentru toți fiii și poporul Meu. Nu fiți desfrânați nici măcar pentru o clipă: trebuie să apăreți întotdeauna înaintea tuturor purtând identitatea fiilor întâi născuți și să nu fiți servili; mai degrabă, ar trebui să mergeți mai departe cu capul sus. Vă cer să-Mi slăviți numele, să nu Mi-l necinstiți. Cei care sunt fii întâi născuți au fiecare funcția lor individuală și nu pot face totul. Aceasta este responsabilitatea pe care v-am dat-o și nu trebuie să vă sustrageți. Trebuie să vă dedicați din toată inima, cu toată mintea și toată puterea voastră pentru a îndeplini ceea ce v-am încredințat.

Începând din această zi, pretutindeni în universul-lume, datoria de păstorire a tuturor fiilor Mei și a întregului Meu popor va fi încredințată fiilor Mei întâi născuți pentru a o îndeplini și voi mustra pe oricine nu-și poate dedica toată inima și mintea pentru a o împlini. Aceasta este dreptatea Mea. Nu îi voi cruța și nu voi fi blând nici măcar cu fiii Mei întâi născuți.

Dacă vreunul dintre fiii Mei sau dintre oamenii Mei îl ridiculizează și îl insultă pe unul dintre fiii Mei întâi născuți, îl voi pedepsi aspru, pentru că întâii Mei născuți Mă reprezintă pe Mine; ceea ce le face acel cineva lor, același lucru mi-l face și Mie. Acesta este cel mai sever dintre decretele Mele administrative. Voi permite întâilor Mei născuți, în conformitate cu dorințele lor, să-Mi administreze dreptatea împotriva oricăruia dintre fiii Mei și oamenii Mei care încalcă acest decret.

Voi abandona treptat pe oricine Mă privește în mod frivol și se concentrează doar pe mâncarea, îmbrăcămintea și somnul Meu, participă doar la treburile Mele externe, nu are în vedere sarcina Mea și nu acordă atenție îndeplinirii corecte a propriilor funcții. Acest lucru se adresează tuturor celor care au urechi.

Cine termină să-și facă serviciul pentru Mine, trebuie să se retragă ascultător, fără zarvă. Fii atent, altfel te voi alunga. (Acesta este un decret suplimentar.)

De acum încolo, fiii Mei întâi născuți vor ridica toiagul de fier și vor începe să-Mi execute autoritatea pentru a guverna toate națiunile și popoarele, să meargă printre toate națiunile și popoarele și să îndeplinească judecata, dreptatea și măreția Mea între toate națiunile și popoarele. Fiii mei și poporul Meu se vor teme de mine, Mă vor lăuda, Mă vor aclama și Mă vor proslăvi fără încetare, pentru că planul Meu de gestionare este împlinit și fiii Mei întâi născuți pot domni cu Mine.

Aceasta este o parte a decretelor Mele administrative; după asta, vi le voi spune pe măsură ce lucrarea progresează. Din decretele administrative de mai sus, veți vedea ritmul în care Îmi fac lucrarea, precum și ce etapă a atins lucrarea Mea. Aceasta va fi o confirmare.

L-am judecat deja pe Satana. Pentru că voia Mea este nestingherită și pentru că fiii Mei întâi născuți au câștigat gloria alături de Mine, Eu Mi-am exercitat deja dreptatea și măreția asupra lumii și a tuturor lucrurilor care aparțin Satanei. Nu ridic niciun deget și nu acord deloc atenție Satanei (pentru că nici nu merită să converseze cu Mine). Doar fac în continuare ceea ce vreau să fac. Lucrarea Mea se desfășoară lin, pas cu pas, iar voia Mea este neîngrădită pe întregul pământ. Asta l-a rușinat pe Satana într-o anumită măsură și acesta a fost distrus complet, dar acest lucru în sine nu a fost la înălțimea intențiilor Mele. De asemenea, Eu le permit întâilor Mei născuți să-Mi ducă la îndeplinire decretele administrative asupra lor. Pe de o parte, ceea ce îl las pe Satana să vadă este mânia Mea față de el; pe de altă parte, îl las să vadă gloria Mea (să vadă că fiii Mei întâi născuți sunt martorii cei mai răsunători ai umilinței Satanei). Nu îl pedepsesc în persoană; mai degrabă, îi las pe fiii Mei întâi născuți să-Mi ducă la îndeplinire dreptatea și măreția. Pentru că Satana obișnuia să-Mi maltrateze fiii, să-i persecute și să-i asuprească, astăzi, după ce serviciul lui s-a încheiat, voi permite întâilor Mei născuți maturi să rezolve acest lucru. Satana a fost neputincios în fața căderii. Paralizia tuturor națiunilor din lume este cea mai bună mărturie; oamenii care luptă și țările aflate în război sunt manifestările evidente ale prăbușirii regatului Satanei. Motivul pentru care nu am arătat semne și minuni în trecut a fost să aduc umilință asupra Satanei și să slăvesc numele Meu, pas cu pas. Când Satana este complet terminat, Eu încep să-Mi arăt puterea: ceea ce spun se realizează, iar lucrurile supranaturale care nu sunt conforme cu noțiunile umane vor fi îndeplinite (acestea se referă la binecuvântările care vor veni în curând). Pentru că Eu sunt Însuși Dumnezeul practic și nu am nicio regulă și pentru că vorbesc în funcție de schimbările din planul Meu de gestionare, ceea ce am spus în trecut nu se aplică în mod necesar în prezent. Nu vă agățați de propriile voastre noțiuni! Nu sunt un Dumnezeu care respectă regulile; cu Mine, totul este liber, transcendent și complet eliberat. Poate că ceea ce s-a spus ieri este demodat astăzi, sau, eventual, ar putea fi respins astăzi (cu toate acestea, decretele Mele administrative, întrucât sunt promulgate, nu se vor schimba niciodată). Aceștia sunt pașii din planul Meu de gestionare. Nu vă agățați de regulamente. În fiecare zi există lumină nouă și apar noi revelații, și acesta este planul Meu. În fiecare zi, lumina Mea va fi revelată în tine și glasul Meu va fi eliberat în universul-lume. Înțelegi? Aceasta este datoria ta, responsabilitatea pe care ți-am încredințat-o. Nu trebuie să o neglijezi nici măcar o clipă. Îi voi folosi până la capăt oamenii pe care îi aprob, iar acest lucru nu se va schimba niciodată. Pentru că Eu sunt atotputernicul Dumnezeu, știu ce fel de persoană trebuie să facă un anumit lucru, precum și ce fel de persoană este capabilă să facă acel lucru. Aceasta este omnipotența Mea.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 88

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 237)

Fiecare propoziție pe care o rostesc este plină de autoritate și judecată, și nimeni nu-Mi poate schimba cuvintele. Odată ce cuvintele Mele sunt rostite, lucrurile se vor întâmpla negreșit în conformitate cu cuvintele Mele; aceasta este firea Mea. Cuvintele Mele sunt autoritatea, iar oricine le rectifică, Îmi jignește mustrarea și pe acel om trebuie să îl dobor. În cazuri grave, ei atrag pieirea asupra propriilor vieți și merg în Gheenă sau în Adânc. Acesta este singurul fel în care tratez omenirea, iar omul nu îl poate schimba nicidecum – acesta este decretul Meu administrativ. Amintiți-vă acest lucru! Nimănui nu i se permite să-Mi încalce decretul; acesta trebuie împlinit potrivit intențiilor Mele! În trecut, am fost prea îngăduitor cu voi și ați avut parte doar de cuvintele Mele. Cuvintele pe care le-am rostit despre a-i doborî pe oameni nu s-au împlinit încă. Dar, de azi înainte, toate dezastrele (legate de decretele Mele administrative) se vor abate unul după altul spre pedepsirea tuturor celor care nu se conformează intențiilor Mele. Faptele trebuie să se întâmple – pentru că altfel, oamenii nu ar putea să-Mi vadă mânia, ci s-ar deprava necontenit. Acesta este un pas din planul Meu de gestionare și este felul în care voi înfăptui următoarea etapă din lucrarea Mea. Vă spun anticipat acest lucru, pentru a putea evita să comiteți păcate și să aveți parte de pierzania veșnică. Cu alte cuvinte, de azi înainte, în afară de fiii Mei întâi născuți, îi voi face pe toți oamenii să-și ocupe pozițiile cuvenite conform intențiilor Mele și voi mustra pe fiecare, pe rând. Nu voi cruța pe niciunul dintre ei. Îndrăzniți numai să vă depravați din nou! Îndrăzniți numai să vă răzvrătiți din nou! Am mai spus în trecut că sunt drept față de toți și sunt lipsit de sentimente, iar acest lucru servește pentru a demonstra că firea Mea nu trebuie ofensată. Aceasta este persoana Mea. Nimeni nu poate schimba acest lucru. Toți oamenii Îmi aud cuvintele și toți oamenii Îmi văd înfățișarea plină de slavă. Toți oamenii trebuie să Mi se supună pe deplin și în mod absolut – acesta este decretul Meu administrativ. Toți oamenii din întregul univers și de la capetele pământului ar trebui să Mă laude și să Mă slăvească pentru că Eu sunt Dumnezeu Însuși, unicul, pentru că sunt persoana lui Dumnezeu. Nimeni nu-Mi poate schimba cuvintele și cuvântările, limbajul și comportamentul, deoarece acestea Mă privesc doar pe Mine și sunt lucruri pe care le-am avut din vremuri străvechi și care vor exista veșnic.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 100

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 238)

Lucrarea planificată de Mine continuă să meargă înainte fără a sta pe loc niciun moment. După ce am trecut în Epoca Împărăției și după ce v-am adus în Împărăția Mea ca fiind poporul Meu, voi avea alte cerințe de la voi; adică, voi începe să promulg înaintea voastră constituția cu care voi guverna această epocă:

Din moment ce sunteți numiți poporul Meu, ar trebui să puteți slăvi numele Meu; adică să mărturisiți ferm în mijlocul încercărilor. Dacă cineva încearcă să Mă flateze și să ascundă adevărul de Mine, sau să facă aranjamente necinstite pe la spatele Meu, astfel de oameni vor fi fără excepție alungați și dați afară din casa Mea să aștepte să-i tratez. Aceia care au fost necredincioși și nefiliali față de Mine în trecut și care se ridică iarăși astăzi pentru a Mă judeca în mod deschis – și ei vor fi alungați din casa Mea. Aceia care sunt poporul Meu trebuie să arate constant considerație față de poverile Mele și, de asemenea, să caute să cunoască ale Mele cuvinte. Doar astfel de oameni vor fi luminați de Mine și ei vor trăi cu siguranță sub îndrumarea și luminarea Mea, neprimind vreodată mustrări. Pe aceia care nu arată considerație față de poverile Mele, se concentrează pe planificarea propriului lor viitor – adică, pe aceia care prin acțiunile lor nu au ca scop să Îmi mulțumească inima, ci, mai degrabă, caută ajutoare bănești – pe aceste făpturi asemănătoare cu cerșetorii refuz complet să le folosesc, deoarece din momentul în care s-au născut nu au știut deloc ce înseamnă să arate considerație față de poverile Mele. Ei sunt oameni cărora le lipsește rațiunea normală; astfel de oameni suferă de „subnutriția” creierului și trebuie să meargă acasă pentru niște „hrană”. Nu am niciun folos după asemenea oameni. În rândul poporului Meu, toată lumea va trebui să considere cunoașterea Mea o datorie de respectat până la final, precum mâncatul, îmbrăcatul și dormitul, ceva ce nu se uită niciun moment, astfel ca, în final, cunoașterea Mea să devină familiară precum mâncatul – ceva ce faci fără efort, cu iscusință. Cât despre cuvintele pe care le rostesc, fiecare dintre ele trebuie primit cu credință absolută și asimilat complet; nu pot exista jumătăți de măsură superficiale. Oricine nu acordă atenție cuvintelor Mele va fi privit ca împotrivindu-Mi-se direct; oricine nu mănâncă din cuvintele Mele sau nu caută să le cunoască va fi privit ca cineva care nu Îmi dă atenție și va fi dat direct pe ușă afară din casa Mea. Asta pentru că, așa cum am spus în trecut, ceea ce vreau Eu nu e un număr mare de oameni, ci excelență. Dintr-o sută de oameni, dacă unul singur este capabil să Mă cunoască prin cuvintele Mele, atunci îi voi elimina cu bună știință pe toți ceilalți pentru a Mă concentra pe luminarea și iluminarea acestuia. Din aceasta, puteți vedea că nu e neapărat adevărat că doar un număr mai mare de oameni Mă pot manifesta și Mă pot trăi. Ceea ce Îmi doresc este grâu (chiar dacă boabele poate nu sunt pline), și nu neghină (chiar atunci când boabele sunt destul de pline încât să fie de admirat). Cât despre cei care nu au grijă să caute, ci care în schimb se comportă într-o manieră delăsătoare, ei ar trebui să plece de bunăvoie; Eu nu doresc să îi mai văd, ca nu cumva să continue să-Mi necinstească numele.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 5

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 239)

Din moment ce ești printre oamenii din gospodăria Mea și din moment ce ești credincios în Împărăția Mea, trebuie să respecți standardele cerințelor Mele în tot ce faci. Cer nu ca tu să fii nimic mai mult decât un nor în derivă, ci ca tu să fii zăpadă sclipitoare și să ai esența acesteia și, chiar mai mult, valoarea sa. Deoarece vin din pământul sfânt, Eu nu sunt precum lotusul, care are doar un nume și nicio esență, pentru că acesta vine din noroi, și nu din ținutul sfânt. Perioada în care un nou cer coboară asupra pământului și un nou pământ se răspândește peste ceruri este, de asemenea, tocmai perioada în care Eu sunt oficial la lucru printre oameni. Cine din omenire Mă cunoaște? Cine a privit momentul sosirii Mele? Cine a văzut că nu numai că am un nume, ci mai ales, că am și esență? Dau la o parte norii albi cu mâna Mea și observ cu atenție cerurile; nimic din spațiu nu este nerânduit de mâna Mea, iar dedesubtul lui, nu există cineva care să nu contribuie, cu propriile eforturi minuscule ale lui sau ale ei, întru realizarea măreței Mele inițiative. Nu am cerințe împovărătoare față de oamenii de pe pământ, fiindcă întotdeauna am fost Dumnezeul Cel practic și fiindcă Eu sunt Cel Atotputernic care i-a creat pe oameni și îi cunoaște bine. Toți oamenii sunt dinaintea ochilor Celui Atotputernic. Cum ar putea chiar și aceia din cele mai îndepărtate colțuri ale pământului să evite privirea cercetătoare a Duhului Meu? Deși oamenii „cunosc” Duhul Meu, ei tot Îmi ofensează Duhul. Cuvintele Mele dezvăluie fețele hidoase ale tuturor oamenilor, precum și cele mai ascunse gânduri ale lor și îi fac pe toți cei de pe pământ să fie dezvăluiți, în mod limpede, de lumina Mea și să se prăbușească în toiul cercetării Mele. Totuși, în ciuda faptului că se prăbușesc, inimile lor nu îndrăznesc să se îndepărteze prea mult de Mine. Printre ființele create, cine nu ajunge, ca rezultat al faptelor Mele, să Mă iubească? Cine nu tânjește după Mine, ca rezultat al cuvintelor Mele? În cine anume nu se nasc sentimente de atașament ca rezultat al iubirii Mele? Doar din cauza corupției Satanei, oamenii au fost incapabili să ajungă la starea pe care o cer Eu. Chiar și cele mai scăzute standarde pe care le cer Eu produc îndoieli în oameni, ca să nu mai menționez ziua de astăzi – această epocă în care Satana își face de cap și este îngrozitor de tiranic – sau perioada când oamenii au fost atât de călcați în picioare de Satana, încât trupurile lor sunt complet acoperite de murdărie. Când oare lipsa de grijă a oamenilor față de inima Mea, ca rezultat al neînfrânării lor, nu Mi-a provocat durere? Nu cumva Eu îl compătimesc pe Satana? Se poate, oare, să Mă înșel în iubirea Mea? Când oamenii se răzvrătesc împotriva Mea, inima Mea plânge în secret; când sunt mântuiți de Mine și înviați din morți, îi hrănesc cu deosebită grijă; când Mi se supun, inima Mea este liniștită și, imediat, simt mari schimbări în cer și pe pământ și în toate lucrurile. Când oamenii Mă slăvesc, cum aș putea să nu Mă bucur de aceasta? Când sunt martorii Mei și sunt câștigați de Mine, cum să nu dobândesc Eu gloria? Se poate oare ca, oricum acționează și se comportă oamenii, să nu fie guvernat și furnizat de Mine? Când nu ofer îndrumare, oamenii sunt trândavi și pasivi; mai mult, pe la spatele Meu, se angajează în acele aranjamente murdare „lăudabile”. Crezi că trupul, cu care Mă îmbrac, nu-ți cunoaște acțiunile, comportamentul și cuvintele? Timp de mulți ani am îndurat vântul și ploaia și, de asemenea, am experimentat amărăciunea lumii omenești; totuși, la o cercetare mai atentă, nicio cantitate de suferință nu poate face umanitatea în trup să își piardă speranța în Mine și, cu atât mai puțin, nu poate vreo dulceață să îi facă pe oamenii în trup să devină reci, dezamăgiți sau nepăsători față de Mine. Oare iubirea lor pentru Mine chiar se limitează fie la o lipsă de suferință, fie la o lipsă de dulceață?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 9

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 240)

Astăzi, de vreme ce v-am condus până în acest punct, am făcut aranjamente potrivite și am propriile Mele scopuri. Dacă v-aș spune astăzi despre ele, ați fi cu adevărat capabili să le cunoașteți? Sunt bine familiarizat cu gândurile minții omului și cu dorințele inimii omului: cine nu a căutat niciodată o ieșire pentru el însuși? Cine nu s-a gândit niciodată la propriile lui perspective? Totuși, cu toate că omul posedă un intelect bogat și sclipitor, cine a fost capabil să prezică faptul că, de-a lungul veacurilor, prezentul se va dovedi așa cum este? Este acesta, cu adevărat, fructul propriilor tale eforturi subiective? Este aceasta plata pentru sârguința ta neobosită? Este acesta tabloul frumos înfățișat de mintea ta? Dacă n-aș călăuzi întreaga omenire, cine s-ar putea separa pe sine de aranjamentele Mele și ar găsi o altă cale de ieșire? Sunt închipuirile și dorințele omului cele care l-au adus până astăzi? Mulți oameni își duc întreaga viață fără ca dorințele lor să fie împlinite. Este aceasta, într-adevăr, din cauza unei greșeli în gândirea lor? Viețile multor oameni sunt pline de fericire și satisfacție neașteptată. Este aceasta, într-adevăr, pentru că ei se așteaptă la prea puțin? Cine din întreaga omenire nu este îngrijit în ochii Celui Atotputernic? Cine nu trăiește în mijlocul predestinării Atotputernicului? Oare viața și moartea omului sunt rezultatul propriei alegeri? Își controlează omul propria lui soartă? Mulți oameni strigă după moarte, totuși, ea este departe de ei; mulți oameni vor să fie cei care sunt puternici în viață și se tem de moarte, totuși, necunoscută lor, ziua morții lor se apropie, aruncându-i în abisul morții; mulți oameni se uită la cer și suspină profund; mulți oameni strigă grozav, plângând cu suspine; mulți oameni cad în mijlocul încercărilor; și mulți oameni cad pradă ispitei. Deși nu Mă arăt în persoană pentru a-i permite omului să Mă vadă clar, mulți oameni se tem să-Mi vadă fața, foarte speriați că îi voi răpune, că îi voi nimici. Omul Mă cunoaște sau nu cu adevărat? Nimeni nu poate spune sigur. Nu este așa? Vă temeți atât de Mine, cât și de mustrarea Mea, totuși, de asemenea, vă ridicați și vă opuneți Mie în mod deschis și Mă judecați. Nu este așa? Faptul că omul nu M-a cunoscut niciodată, este pentru că nu Mi-a văzut niciodată fața sau nu Mi-a auzit vocea. Astfel, chiar dacă sunt în inima omului, există vreunul în a cărui inimă Eu nu sunt vag și obscur? Există vreunul în a cărui inimă Eu sunt perfect clar? Nu doresc, pentru cei care sunt poporul Meu, să Mă vadă, de asemenea, în mod nedeslușit și neclar și, astfel, Eu încep această lucrare măreață.

Eu vin în tăcere în mijlocul oamenilor și apoi Mă îndepărtez. M-a văzut cineva vreodată? Este soarele capabil să Mă vadă din cauza flăcărilor sale arzătoare? Este luna capabilă să Mă vadă datorită clarității sale strălucitoare? Pot constelațiile să Mă vadă datorită locului lor pe cer? Când Eu vin, omul nu știe și toate lucrurile rămân neștiutoare, iar când plec, omul încă nu știe. Cine poate să-Mi fie martor? Ar putea fi lauda oamenilor pe pământ? Ar putea fi crinii înfloriți în sălbăticie? Sunt păsările care zboară pe cer? Sunt leii care rag în munți? Nimeni nu Mă poate mărturisi pe deplin! Nimeni nu poate face lucrarea pe care o voi face Eu! Chiar dacă ar face într-adevăr această lucrare, ce efect ar avea? În fiecare zi, Eu observ fiecare acțiune a multor oameni și, în fiecare zi, cercetez inimile și mințile multor oameni; nimeni nu a scăpat vreodată de judecata Mea și nimeni niciodată nu a scăpat de realitatea judecății Mele. Stau deasupra cerurilor și Mă uit în depărtare: o mulțime de oameni au fost răpuși de Mine, totuși, există și nenumărați oameni care trăiesc în mijlocul îndurării și bunătății Mele iubitoare. Voi, de asemenea, nu trăiți în astfel de condiții?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 11

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 241)

Pe pământ, Eu sunt Însuși Dumnezeul practic care sălășluiește în inimile oamenilor; în cer, Eu sunt Suveranul tuturor lucrurilor. Eu am urcat munți și am traversat râuri și am mers ca briza printre oameni. Cine îndrăznește să se opună, în mod deschis, Însuși Dumnezeului practic? Cine îndrăznește să se desprindă de suveranitatea Celui Atotputernic? Cine îndrăznește să afirme că Eu sunt, fără o umbră de îndoială, în cer? Mai mult, cine îndrăznește să afirme că Eu sunt, netăgăduit, pe pământ? Nu există nimeni, din întreaga omenire, capabil să exprime, în fiecare detaliu, unde sunt. S-ar putea oare ca, atunci când sunt în cer, să fiu Însuși Dumnezeul supranatural și atunci când sunt pe pământ, să fiu Însuși Dumnezeul practic? Dacă sunt sau nu Însuși Dumnezeul practic cu siguranță nu poate fi determinat de faptul că Eu sunt Suveranul tuturor lucrurilor sau de faptul că experimentez suferințele lumii umane, nu-i așa? Dacă așa ar sta lucrurile, oamenii nu ar fi, atunci, ignoranți dincolo de orice speranță? Eu sunt în cer, dar Eu sunt și pe pământ; sunt printre toate lucrurile și, de asemenea, printre miriadele de oameni. Oamenii pot să intre în contact cu Mine în fiecare zi; mai mult, pot să Mă vadă în fiecare zi. În ceea ce privește umanitatea, Eu par a fi uneori ascuns și alteori vizibil; par să exist cu adevărat și totuși, de asemenea, par să nu exist. În Mine se găsesc taine de nepătruns pentru omenire. Este ca și cum toți oamenii s-ar uita la Mine printr-un microscop pentru a descoperi în Mine și mai multe taine, sperând, prin aceasta, să risipească acel sentiment incomod din inimile lor. Cu toate acestea, chiar dacă ar fi să folosească raze X, cum ar putea umanitatea să dezvăluie vreunul dintre secretele pe care Eu le dețin?

Chiar în momentul în care poporul Meu, ca rezultat al lucrării Mele, va dobândi slavă alături de Mine, bârlogul marelui balaur roșu va fi dezgropat, tot noroiul și toată murdăria vor fi înlăturate și toată apa contaminată, acumulată timp de nenumărați ani, se va usca în focurile Mele care ard, ca să nu mai existe. Apoi, marele balaur roșu va pieri în iazul de foc și pucioasă. Sunteți voi, cu adevărat, dornici să rămâneți sub grija Mea iubitoare pentru a nu fi smulși de către balaur? Oare-i urâți într-adevăr stratagemele înșelătoare? Cine poate să fie martor neclintit pentru Mine? De dragul numelui Meu, de dragul Duhului Meu și de dragul întregului Meu plan de gestionare (plan de mântuire), cine poate să-și ofere toată puterea? Astăzi, când Împărăția se află în lumea oamenilor, este momentul în care Eu, în persoană, vin în mijlocul omenirii. Dacă lucrurile n-ar fi așa, ar exista cineva care ar putea intra, cutezător, pe câmpul de luptă în numele Meu? Pentru ca Împărăția să poată prinde formă, astfel încât inima Mea să poată fi mulțumită și, mai mult, astfel încât ziua Mea să poată veni și timpul Meu să poată veni când nenumăratele obiecte ale creației renasc și cresc abundent, astfel încât oamenii să poată fi salvați din marea suferinței lor, ca să poată veni ziua de mâine și ca să poată fi minunat, să îmbobocească și să înflorească și, în plus, ca bucuria viitorului să aibă loc, toți oamenii se străduiesc cu toată puterea lor, fără a cruța nimic pentru a se sacrifica pentru Mine. Nu este acesta un semn că biruința este deja a Mea? Nu este un indiciu al finalizării planului Meu?

Cu cât oamenii există mai mult în zilele de pe urmă, cu atât mai mult vor simți pustietatea lumii și cu atât mai puțin vor avea curaj pentru a trăi viața. Din acest motiv, nenumărați oameni au murit dezamăgiți, nenumărați alții au fost dezamăgiți în căutările lor și alții, fără număr, suportă să fie manipulați de mâna Satanei. Am salvat atât de mulți oameni și i-am sprijinit pe atât de mulți dintre ei și, adesea, când oamenii au pierdut lumina, Eu i-am mutat înapoi într-un loc luminos, astfel încât ei să Mă poată cunoaște în lumină și să se bucure de Mine în mijlocul fericirii. Datorită venirii luminii Mele, adorația crește în inimile oamenilor care locuiesc în Împărăția Mea, căci Eu sunt un Dumnezeu pe care să-L iubească oamenii – un Dumnezeu de care oamenii se agață cu un strâns atașament – iar ei sunt plini de o impresie permanentă a formei Mele. Dar, la urma urmei, nu există nimeni care să înțeleagă dacă aceasta este lucrarea Duhului sau o funcție a trupului. Oamenilor le-ar trebui o viață întreagă doar să experimenteze amănunțit acest lucru. Omul nu M-a disprețuit niciodată în cele mai intime unghere ale inimii lui; mai degrabă, se lipește de Mine în profunzimile duhului său. Înțelepciunea Mea le sporește admirația, minunile pe care Eu le fac sunt o delectare pentru ochii lor, iar cuvintele Mele le uimesc mințile și, totuși, ei le prețuiesc cu afecțiune. Caracterul Meu practic îi face pe oameni dezorientați, uluiți și perplecși și, totuși, ei sunt dornici să o accepte. Nu este tocmai aceasta măsura oamenilor așa cum sunt ei cu adevărat?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 15

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 242)

1. Omul nu ar trebui să se preamărească, nici să se înalțe pe sine. El ar trebui să se închine și să-L înalțe pe Dumnezeu.

2. Fă orice este benefic pentru lucrarea lui Dumnezeu și nu face nimic care este în detrimentul intereselor lucrării lui Dumnezeu. Apără numele lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu.

3. Banii, obiectele materiale și toate bunurile din casa lui Dumnezeu sunt ofrandele care ar trebui să fie oferite de om. De aceste ofrande nu se pot bucura decât preotul și Dumnezeu, fiindcă ofrandele omului sunt spre desfătarea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu împarte aceste ofrande doar cu preotul; nimeni altcineva nu este calificat sau îndreptățit să se bucure de nicio parte din ele. Toate jertfele omului (inclusiv bani și lucruri materiale de care se poate bucura) sunt date lui Dumnezeu, nu omului și astfel, de aceste lucruri nu ar trebui să se bucure oamenii; dacă omul ar fi să se bucure de ele, atunci ar fura ofrandele. Oricine face acest lucru este un Iuda, căci, pe lângă faptul că L-a trădat pe Domnul, Iuda a furat ce era în sacul de bani.

4. Omul are firi corupte și, mai mult, are sentimente. Ca atare, este absolut interzis ca doi membri de sex opus să lucreze împreună neînsoțiți atunci când slujesc lui Dumnezeu. Orice persoană descoperită făcând acest lucru va fi exclusă, fără excepție.

5. Nu Îl judeca pe Dumnezeu, nici nu dezbate cu dezinvoltură lucruri legate de Dumnezeu. Fă ceea ce ar trebui să facă omul și vorbește așa cum omul ar trebui să vorbească, și nu depăși limite, și nici nu încălca granițe. Pune-ți lacăt la gură și ai grijă unde pășești, pentru a evita să faci ceva care să ofenseze firea lui Dumnezeu.

6. Fă ceea ce ar trebui să fie făcut de om, îndeplinește-ți obligațiile, îndeplinește-ți responsabilitățile și respectă-ți datoria. De vreme ce crezi în Dumnezeu, ar trebui să-ți aduci contribuția la lucrarea lui Dumnezeu; dacă nu faci astfel, atunci nu ești potrivit să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, și nu ești potrivit să trăiești în casa lui Dumnezeu.

7. În lucrarea și problemele bisericii, în afară de supunerea față de Dumnezeu, urmează instrucțiunile omului care este folosit de Duhul Sfânt în toate. Chiar și cea mai mică infracțiune este inacceptabilă. Trebuie să fii absolut în supunerea ta și nu analiza ce este bine sau rău; ce este bine sau rău nu are nimic de a face cu tine. Singura ta preocupare trebuie să fie supunerea absolută.

8. Oamenii care cred în Dumnezeu ar trebui să se supună lui Dumnezeu și să se închine Lui. Nu înălța pe nimeni și nu ridica ochii la nimeni; nu-L pune pe Dumnezeu primul, pe oamenii la care ridici ochii pe locul doi și pe tine pe al treilea. Nicio persoană nu ar trebui să aibă un loc în inima ta și nu ar trebui să consideri că oamenii – în special cei pe care îi venerezi – sunt la același nivel cu Dumnezeu sau că sunt egalii Săi. Acest lucru este intolerabil pentru Dumnezeu.

9. Gândește-te doar la lucrarea bisericii. Renunță la perspectivele propriului trup, fii ferm în chestiuni legate de familie, dedică-te din toată inima lucrării lui Dumnezeu și pune lucrarea lui Dumnezeu pe primul loc, iar viața ta pe al doilea loc. Aceasta este decența unui sfânt.

10. Rudele care nu sunt credincioase (copiii tăi, soțul sau soția ta, surorile sau părinții tăi și așa mai departe) nu ar trebui să fie forțate în biserică. Casa lui Dumnezeu nu este lipsită de membri și nu este nevoie să își constituie numărul cu oameni care nu au niciun folos. Toți aceia care nu cred cu bucurie nu trebuie să fie conduși în biserică. Acest decret este adresat tuturor oamenilor. Ar trebui să vă înfrânați, să vă supravegheați și să vă reamintiți unii celorlalți de această chestiune; nimeni nu o poate încălca. Chiar și atunci când rudele care nu sunt credincioase intră fără tragere de inimă în biserică, nu trebuie să li se procure cărți, nici să li se dea un nou nume; astfel de oameni nu sunt din casa lui Dumnezeu, iar intrarea lor în biserică trebuie oprită prin toate mijloacele necesare. Dacă asupra bisericii se abate un necaz din cauza invaziei demonilor, atunci tu însuți vei fi exclus sau vor fi impuse restricții asupra ta. Pe scurt, toată lumea are o responsabilitate în privința acestei chestiuni, totuși, nu ar trebui să fii nesăbuit, nici să o folosești pentru a te răzbuna.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărăției”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 243)

Oamenii trebuie să adere la multele sarcini pe care ar trebui să le îndeplinească. Acestea sunt lucrurile la care oamenii ar trebui să adere și pe care trebuie să le îndeplinească. Lasă ca Duhul Sfânt să facă ceea ce trebuie făcut de Duhul Sfânt; omul nu poate juca niciun rol în aceasta. Omul ar trebui să adere la ceea ce trebuie făcut de către om și care nu are nicio legătură cu Duhul Sfânt. Nu este vorba de nimic altceva decât ceea ce trebuie să fie făcut de om și la care ar trebui să adere ca poruncă, exact la fel ca aderența la legea din Vechiul Testament. Chiar dacă acum nu este Epoca Legii, încă mai există multe cuvinte la care ar trebui să se adere și care sunt ca acelea rostite în Epoca Legii. Aceste cuvinte nu sunt duse la îndeplinire doar pe baza atingerii Duhului Sfânt, ci, mai degrabă, sunt acelea la care omul ar trebui să adere. De exemplu:

Să nu judeci lucrarea Dumnezeului practic.

Să nu te opui omului în favoarea căruia Dumnezeu a depus mărturie.

Să îți cunoști locul înaintea lui Dumnezeu și să nu fii desfrânat.

Trebuie să fii moderat în vorbire și cuvinte și faptele tale trebuie să urmeze aranjamentele omului în favoarea căruia Dumnezeu a depus mărturie.

Ar trebui să te temi de mărturia lui Dumnezeu. Să nu ignori lucrarea lui Dumnezeu și cuvintele rostite de gura Sa.

Să nu imiți tonul și țelurile declarațiilor lui Dumnezeu.

În exterior, să nu faci nimic care exprimă în mod evident opoziție față de omul în favoarea căruia Dumnezeu a depus mărturie.

Acestea sunt cele la care fiecare persoană ar trebui să adere. În fiecare epocă, Dumnezeu specifică multe reguli care sunt asemănătoare legilor și la care omul trebuie să adere. Prin aceasta El înfrânează firea omului și îi detectează sinceritatea. Gândiți-vă la cuvintele „Cinstește-l pe tatăl tău și pe mama ta” din epoca Vechiului Testament. Aceste cuvinte nu se aplică astăzi; la acea vreme, ele doar înfrânau o parte din firea exterioară a omului, erau folosite pentru a arăta sinceritatea credinței omului în Dumnezeu și erau un semn al celor ce credeau în Dumnezeu. Deși acum este Epoca Împărăției, încă există multe reguli la care omul trebuie să adere. Regulile din trecut nu se mai aplică și astăzi există multe practici mai potrivite pentru a fi îndeplinite de către om și care sunt necesare. Ele nu implică lucrarea Duhului Sfânt și trebuie să fie făcute de om.

În Epoca Harului, multe dintre practicile Epocii Legii au fost înlăturate, pentru că aceste legi nu erau deosebit de eficiente pentru lucrare la momentul respectiv. După ce au fost înlăturate, au fost stabilite multe practici care erau potrivite epocii și care au devenit multele reguli din ziua de azi. Când a venit Dumnezeul de astăzi, aceste reguli au fost înlăturate, nu a mai fost nevoie să se adere la ele și au fost stabilite multe practici potrivite pentru lucrarea din ziua de azi. Astăzi, aceste practici nu sunt reguli, ci sunt, în schimb, menite doar să obțină rezultate; ele sunt potrivite astăzi – mâine, poate vor deveni reguli. Pe scurt, tu ar trebui să aderi la ceea ce este rodnic pentru lucrarea de azi. Nu ține seama de ziua de mâine: Ceea ce se face azi este spre binele zilei de azi. Poate că atunci când va veni ziua de mâine vor fi practici mai bune pe care ți se va cere să le îndeplinești – dar nu acorda prea multă atenție acestui lucru. Mai degrabă, aderă la ceea ce trebuie aderat astăzi ca să eviți să te împotrivești lui Dumnezeu. Astăzi nu este nici un lucru, la care să adere omul, mai important decât următorul:

Tu nu trebuie încerci să-L flatezi pe Dumnezeul care stă în fața ochilor tăi sau să ascunzi vreun lucru de El.

Să nu rostești vorbe murdare sau arogante înaintea Dumnezeului care este în fața ta.

Să nu înșeli pe Dumnezeul dinaintea ochilor tăi prin vorbe dulci și discursuri exemplare pentru a-I câștiga încrederea.

Să nu te porți nerespectuos față de Dumnezeu. Să te supui la tot ce este rostit prin gura lui Dumnezeu și să nu te împotrivești, opui sau să nu contești cuvintele Sale.

Să nu interpretezi după cum crezi de cuviință cuvintele rostite de gura lui Dumnezeu. Ar trebui să îți păzești limba pentru a evita ca aceasta să te facă să cazi pradă planurilor înșelătoare ale celor răi.

Ar trebui să îți păzești pașii pentru a evita depășirea limitelor stabilite pentru tine de către Dumnezeu. Dacă tu comiți fărădelegi, vei ajunge în poziția lui Dumnezeu și să rostești cuvinte arogante și, astfel, vei fi urât de Dumnezeu.

Să nu răspândești în mod nechibzuit cuvintele ieșite din gura lui Dumnezeu, ca nu cumva să fii batjocorit de alții, iar diavolii să își bată joc de tine.

Să fii supus întregii lucrări a Dumnezeului de azi. Chiar dacă nu o înțelegi, să nu o judeci; tot ceea ce poți face este să cauți și să ai părtășie.

Nimeni nu va încălca locul original al lui Dumnezeu. Nu poți să faci nimic mai mult decât să Îi slujești Dumnezeului de astăzi din postura de om. Nu poți să Îl înveți pe Dumnezeul de astăzi din postura de om – a face acest lucru este greșit.

Nimeni nu poate sta în locul omului în favoarea căruia Dumnezeu a depus mărturie; în cuvintele, faptele și cele mai tainice gânduri ale tale, tu stai în poziția de om. Acest lucru trebuie să fie respectat, este responsabilitatea omului și nimeni nu îl poate altera; încercarea de a o face ar încălca decretele administrative. Toți ar trebui să țină minte acest lucru.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Poruncile noii epoci”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 244)

Sunt multe lucruri pe care sper să le realizați, dar nu toate acțiunile voastre și tot ceea ce ține de viețile voastre pot să-Mi împlinească pe deplin ce Eu cer, deci nu pot face altceva decât să trec direct la subiect și să vă explic intențiile Mea. Dat fiind că abilitatea voastră de a identifica lucrurile este slabă, la fel ca abilitatea voastră de a pricepe lucrurile, sunteți aproape cu desăvârșire neștiutori cu privire la firea și esența Mea – și, astfel, este imperios necesar să vă înștiințez despre acestea. Indiferent cât de mult ai înțeles până acum, indiferent dacă îți dorești sau nu să înțelegi aceste lucruri, Eu tot trebuie să vi le explic în amănunt. Aceste lucruri nu vă sunt foarte străine, dar sensul pe care-l conțin nu vă este foarte cunoscut, nu-l înțelegeți prea bine. Mulți dintre voi au doar o oarecare înțelegere neclară, una parțială și incompletă. Pentru a vă ajuta să practicați mai bine adevărul – să puneți mai bine cuvintele Mele în practică – acestea consider că sunt lucrurile de care trebuie să fiți conștienți în primul rând. În caz contrar, credința voastră va rămâne vagă, ipocrită și plină de înfloriturile religiei. Dacă nu înțelegi firea lui Dumnezeu, îți va fi imposibil să faci lucrarea pe care trebuie să o faci pentru El. Dacă nu cunoști esența lui Dumnezeu, îți va fi imposibil să te temi și să te îngrozești de El; în schimb, vei da dovadă numai de superficialitate și de subterfugii nepăsătoare și, chiar mai mult decât atât, de o blasfemie incorigibilă. Deși înțelegerea firii lui Dumnezeu este cu adevărat importantă, iar cunoașterea esenței lui Dumnezeu nu poate fi trecută cu vederea, nimeni nu a examinat vreodată cu seriozitate și nu a cercetat amănunțit aceste lucruri. Este limpede ca bună ziua că ați respins cu toții decretele administrative pe care le-am proclamat. Dacă nu înțelegeți firea lui Dumnezeu, foarte probabil Îi veți ofensa ușor firea. Ofensarea firii Lui echivalează cu provocarea furiei lui Dumnezeu Însuși, caz în care rodul ultim al acțiunilor tale va fi încălcarea decretelor administrative. Acum, ar trebui să conștientizezi că, atunci când cunoști esența lui Dumnezeu poți să-I cunoști și esența – și când înțelegi firea lui Dumnezeu, vei fi înțeles, de asemenea, și decretele administrative. E de prisos să spun că o mare parte din conținutul decretelor administrative are legătură cu firea lui Dumnezeu, însă nu întreaga Lui firea este exprimată în acestea; prin urmare, trebuie să mai faceți un pas înainte pentru a vă dezvolta înțelegerea firii lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 245)

Firea lui Dumnezeu este un subiect care pare tuturor foarte abstract; mai mult, nu este ușor de acceptat de către oricine, deoarece firea Lui se deosebește de personalitatea unei ființe umane. Și Dumnezeu Își are propriile emoții: bucurie, mânie, tristețe și fericire, dar aceste emoții diferă de cele ale omului. Însuși Dumnezeu are propriile posesiuni și propria ființă. Tot ceea ce exprimă și dezvăluie El reprezintă propria Lui esență și propria Lui identitate. Aceste posesiuni și această ființă, precum și această esență și identitate sunt lucruri care nu pot fi înlocuite de către niciun om. Firea Lui cuprinde iubirea Sa pentru omenire, alinarea față de omenire, ura față de omenire și, mai mult, o înțelegere deplină a omenirii. Personalitatea omului, în schimb, poate include a fi vesel, energic sau nesimțitor. Firea lui Dumnezeu este cea pe care o deține Suveranul tuturor lucrurilor și ființelor vii; este cea pe care o deține Creatorul. Firea Sa reprezintă onorabilitate, putere, noblețe, măreție și, mai presus de orice, supremație. Firea Lui este simbolul autorității, simbolul a tot ceea ce este just, simbolul a tot ceea ce este frumos și bun. Mai mult decât atât, firea Lui este un simbol al invulnerabilității față de înfrângerea sau invadarea Lui de către întuneric sau orice forță inamică, precum și un simbol al invulnerabilității față de ofensă (și intoleranță la ofensă) din partea oricărei ființe create. Firea Lui este simbolul celei mai înalte puteri. Nicio persoană nu poate și nu are voie să-I tulbure lucrarea sau firea. Însă personalitatea omului nu este mai mult decât un simbol al ușoarei superiorități a omului asupra animalelor. Omul ca atare nu are nicio autoritate, nicio autonomie și nicio capacitate de a-și transcende sinele, ci este, în esența sa, o ființă lipsită de putere, sub controlul a tot felul de persoane, evenimente și lucruri. Bucuria lui Dumnezeu se datorează existenței și apariției dreptății și luminii, distrugerii întunericului și a răului. Bucuria Lui se datorează faptului că El aduce lumina și o viață bună omenirii; bucuria Lui este una justă, un simbol al existenței tuturor lucrurilor pozitive și, mai mult, un simbol al prielniciei. Mânia lui Dumnezeu se datorează existenței și tulburării provocate de lucrurile injuste care aduc rău omenirii Sale, din cauza existenței răului și întunericului, a lucrurilor care alungă adevărul, ba mai mult, din cauza existenței lucrurilor care se opun la ceea ce este bine și frumos. Mânia Lui este un simbol al faptului că toate lucrurile negative nu mai există și, mai mult decât atât, este un simbol al sfințeniei Lui inerente. Tristețea Lui se datorează omenirii, pentru care El nutrește speranțe, dar care a căzut în întuneric și asta pentru că lucrarea Lui asupra omului nu este la înălțimea intențiilor Sale, fiindcă nu toată omenirea pe care El o iubește poate trăi în lumină. El simte tristețe pentru omenirea inocentă, pentru omul onest, dar ignorant și pentru cel care este bun, dar căruia îi lipsesc opiniile proprii. Tristețea Lui este un simbol al bunătății și milei Lui, un simbol al frumuseții și al bunăvoinței. Fericirea Lui, bineînțeles, se naște prin înfrângerea dușmanilor Săi și prin câștigarea bunei credințe a omului. Mai mult, ea apare atunci când toate forțele inamice sunt izgonite și distruse și pentru că omenirii i se dă o viață bună și pașnică. Fericirea lui Dumnezeu nu seamănă cu bucuria omului, ci este sentimentul de a culege roade bune, un sentiment mai înalt chiar decât bucuria. Fericirea Lui este un simbol al eliberării omenirii de suferință începând din acest moment și un simbol al faptului că omenirea intră într-o lume a luminii. Emoțiile oamenilor, pe de altă parte, se nasc toate de dragul propriilor lor interese, nu în numele dreptății, al luminii sau al frumuseții și cu atât mai puțin de dragul harului dăruit din Cer. Emoțiile omenirii sunt egoiste, ele există în lumea întunericului și nu apar de dragul voii lui Dumnezeu, cu atât mai puțin de dragul planului Său. Prin urmare, omul și Dumnezeu nu pot fi niciodată pomeniți în aceeași suflare. Dumnezeu este mereu suprem și mereu onorabil, în timp ce omul este mereu josnic și mereu lipsit de valoare. Aceasta pentru că Dumnezeu Se dedică mereu omenirii și Se consumă pentru ea, pe când omul solicită și se străduiește mereu pentru sine; Dumnezeu Își dă mereu osteneala pentru supraviețuirea omenirii, însă omul nu contribuie niciodată cu nimic pentru dreptate sau lumină și, chiar dacă omul face un efort temporar, acesta nu poate rezista nici măcar unei singure lovituri, fiindcă efortul omului este întotdeauna pentru el însuși, nu pentru alții. Omul este mereu egoist, în timp ce Dumnezeu este mereu altruist. Dumnezeu este originea a tot ceea ce este just, bun și frumos, pe când omul este cel care duce mai departe și exprimă toată urâțenia și tot răul. Dumnezeu nu-Și va schimba niciodată esența de dreptate și frumusețe, însă omul poate, în orice moment și în orice loc, să trădeze dreptatea și să se îndepărteze de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 246)

Fiecare propoziție pe care am rostit-o conține în ea firea lui Dumnezeu. Ați face bine să examinați atent vorbele Mele și veți beneficia, cu siguranță, mult de pe urma lor. Esența lui Dumnezeu este foarte dificil de pătruns, dar am încredere că voi toți aveți măcar o oarecare idee despre firea lui Dumnezeu. Sper, prin urmare, că veți avea să-Mi arătați mai multe dintre lucrurile care nu aduc ofensă firii lui Dumnezeu. Atunci Eu voi fi liniștit. De exemplu, păstrează-l pe Dumnezeu în inima ta în orice moment. Când acționezi, fă-o conform cuvintelor Lui. Caută-I dorințele în toate lucrurile și abține-te să faci ceea ce arată lipsă de respect și de cinstire față de Dumnezeu. Chiar mai mult să te ferești să nu te preocupi de Dumnezeu, pentru a umple golul din inima ta din viitor. Făcând acest lucru, vei fi adus ofensă firii lui Dumnezeu. Și, ca un alt exemplu, dacă nu faci niciodată, în toată viața ta, remarci blasfematoare sau nu aduci plângeri împotriva lui Dumnezeu ori dacă ești capabil să te achiți bine de tot ceea ce El ți-a încredințat, precum și să te supui tuturor cuvintelor Lui pe parcursul întregii tale vieți, vei fi evitat să încalci decretele administrative. De exemplu, dacă ai spus vreodată: „De ce nu cred eu că el este dumnezeu?”, „Cred că aceste cuvinte nu sunt nimic mai mult decât o anumită luminare venită de la duhul sfânt”, „În opinia mea, nu tot ce face dumnezeu este neapărat drept”, „Umanitatea lui dumnezeu nu este superioară umanității mele”, „Cuvintele lui dumnezeu sunt pur și simplu imposibil de crezut” sau alte asemenea remarci critice, te îndemn să-ți mărturisești păcatele și să te căiești mai des. Altfel, nu vei avea niciodată șansa să fii iertat, căci Cel pe care Îl ofensezi nu este un om, ci Dumnezeu Însuși. Poate crezi că judeci un om, însă Duhul lui Dumnezeu nu este de aceeași părere. Lipsa ta de respect pentru trupul Lui este egală cu lipsa de respect față de El. Așa stând lucrurile, nu ai ofensat oare firea lui Dumnezeu prin ceea ce ai făcut? Trebuie să-ți amintești că tot ceea ce face Duhul lui Dumnezeu este pentru a proteja lucrarea Lui în trup și pentru ca această lucrare să fie bine făcută. Dacă neglijezi aceste lucruri, voi spune că ești o persoană care nu va fi niciodată capabilă să reușească să creadă în Dumnezeu. Fiindcă ai provocat furia lui Dumnezeu și, așadar, El va utiliza o pedeapsă potrivită pentru a-ți da o lecție.

A ajunge să cunoști esența lui Dumnezeu nu este puțin lucru. Trebuie să înțelegi firea Lui. Astfel vei ajunge să cunoști, treptat și pe nesimțite, esența lui Dumnezeu. Odată ce ai această cunoaștere, te vei pomeni pășind într-o stare mai înaltă și mai frumoasă. În final, vei ajunge să te rușinezi de sufletul tău hidos și, mai mult, vei simți că nu ai unde să te ascunzi de rușinea ta. În acel moment, în comportamentul tău vor exista din ce în ce mai puține acțiuni de ale tale care să ofenseze firea lui Dumnezeu, inima ta se va apropia tot mai mult de cea a lui Dumnezeu și, treptat, în inima ta va crește o iubire pentru El. Acesta este un semn că omenirea intră într-o stare frumoasă. Însă voi încă nu ați atins acea stare. În timp ce alergați cu toții de colo-colo de dragul destinului vostru, cine se gândește să încerce să cunoască esența lui Dumnezeu? Dacă acest lucru va continua, veți încălca fără să vă dați seama decretele administrative, fiindcă veți fi înțeles mult prea puțin din firea lui Dumnezeu. Deci, oare ceea ce faceți voi acum nu pune temelia ofenselor voastre la adresa firii lui Dumnezeu? Faptul că vă cer să înțelegeți firea lui Dumnezeu nu este separat de lucrarea Mea. Fiindcă, dacă încălcați des decretele administrative, care dintre voi va putea să scape de pedeapsă? Nu va fi fost atunci lucrarea Mea în întregime în van? Prin urmare, încă vă cer, pe lângă păzirea propriei voastre conduite, să fiți atenți la pașii pe care-i faceți. Aceasta este cererea mai înaltă pe care v-o fac și sper ca voi toți să chibzuiți atent asupra ei și să o abordați cu seriozitate. De va veni o zi când acțiunile voastre vor stârni în Mine o furie nestăpânită, consecințele vor cădea doar asupra voastră și nu va exista nimeni altcineva care să sufere pedeapsa în locul vostru.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 247)

Oamenii spun: „Dumnezeu este un Dumnezeu drept. Atât timp cât omul Îl urmează până la final, El va fi cu siguranță imparțial față de om, căci El este cel mai drept. Dacă omul Îl urmează până la final, ar putea El oare să îl dea la o parte pe om?” Sunt imparțial față de toți oamenii și îi judec pe toți oamenii cu firea Mea dreaptă, însă toate cerințele pe care le am pentru oameni includ condiții potrivite, iar ceea ce cer Eu trebuie să fie realizat de toți oamenii, indiferent cine sunt ei. Nu Îmi pasă de cât de multă vechime ai sau cât de experimentat ești; Mie Îmi pasă doar dacă urmezi calea Mea și dacă iubești sau nu adevărul și dacă eşti sau nu însetat de el. Dacă îți lipsește adevărul și în schimb Îmi faci numele de rușine și nu te comporți conform căii Mele, doar urmând fără grijă sau preocupare, atunci, în acel moment, te voi lovi și te voi pedepsi pentru faptele tale rele, și ce vei avea de spus atunci? Ai putea să spui că Dumnezeu nu e drept? Dacă te-ai conformat tuturor cuvintelor pe care le-am rostit astăzi, atunci ești tipul de persoană pe care o aprob. Spui că ai suferit mereu în timp ce Îl urmai pe Dumnezeu, că L-ai urmat prin furtuni și ai împărtășit cu El vremurile bune și cele rele, însă nu ai trăit cuvintele rostite de Dumnezeu; îți dorești doar să alergi de colo până colo pentru Dumnezeu și să te consumi pentru Dumnezeu în fiecare zi și nu te-ai gândit niciodată să trăiești o viață plină de sens. Spui, de asemenea: „În orice caz, cred că Dumnezeu este drept. Sufăr pentru El, alerg de colo-colo pentru El și mă dedic Lui și, chiar dacă nu am avut nicio realizare, am îndurat greutăți; El sigur Își va aminti de mine.” E adevărat că Dumnezeu este drept, totuși această dreptate nu este întinată de nicio impuritate: nu conține voință umană și nu este întinată de trup sau de tranzacții umane. Toți cei care sunt răzvrătiți și potrivnici, toți cei care nu se conformează căii Lui vor fi pedepsiți; nimeni nu e iertat și nimeni nu e cruțat! Unii oameni spun: „Astăzi mă agit pentru Tine; la sfârșit, poți să-mi dai puțină binecuvântare?” Deci te întreb: „Te-ai conformat cuvintelor Mele?” Dreptatea de care vorbești se bazează pe o tranzacție. Tu crezi doar că Eu sunt drept, că sunt imparțial față de toți oamenii și că toți aceia care Mă urmează până la final vor fi cu siguranță mântuiți și vor dobândi binecuvântările Mele. Există un înțeles lăuntric al cuvintelor Mele care spun că „toți aceia care Mă urmează până la final vor fi cu siguranță mântuiți”: aceia care Mă urmează până la final sunt cei care vor fi câștigați pe deplin de Mine; ei sunt aceia care, după ce au fost cuceriți de Mine, caută adevărul și sunt desăvârșiți. Câte cerințe ai satisfăcut? Ai satisfăcut doar cerința de a Mă urma până la final, dar ce altceva? Te-ai conformat cuvintelor Mele? Ai satisfăcut una dintre cele cinci cerințe ale Mele, totuși nu ai nicio intenție să le satisfaci pe celelalte patru. Ai găsit doar cea mai simplă, cea mai ușoară cale și ai urmărit cu atitudinea cuiva care speră doar să dea de noroc. Față de o astfel de persoană ca tine, firea Mea dreaptă înseamnă doar mustrare și judecată și răsplată dreaptă; înseamnă pedepsirea dreaptă a tuturor răufăcătorilor. Toți aceia care nu-Mi urmează calea vor fi cu siguranță pedepsiți, chiar dacă urmează până la final. Aceasta e dreptatea lui Dumnezeu. Când această fire dreaptă este exprimată în pedepsirea omului, omul va fi uluit și va simți regretul că, în timp ce L-a urmat pe Dumnezeu, nu I-a urmat calea. „La acea vreme, eu doar am suferit puțin în timp ce L-am urmat pe Dumnezeu, dar nu I-am urmat calea. Ce scuze există? Nu există altă opțiune decât să fiu mustrat!” Totuși, în mintea sa, el se gândește: „Oricum, Te-am urmat până la final, deci chiar dacă mă mustri, nu poate fi o mustrare prea severă, iar după ce voi fi fost mustrat, Tu tot mă vei vrea. Știu că ești drept și nu mă vei trata în modul acela pentru totdeauna. Până la urmă, eu nu sunt ca aceia care vor fi nimiciți; aceia care urmează să fie nimiciți vor primi o mustrare aspră, în timp ce mustrarea mea va fi mai blândă.” Firea dreaptă nu e așa cum spui tu. Nu este valabil faptul că aceia care își mărturisesc păcatele cum se cuvine sunt tratați cu îngăduință. Dreptatea este sfințenie și este o fire care nu tolerează nicio ofensă din partea omului, iar tot ceea ce este murdar și nu s-a schimbat e ținta detestării lui Dumnezeu. Firea dreaptă a lui Dumnezeu nu e lege, ci decret administrativ: este un decret administrativ în cadrul Împărăției, iar acest decret administrativ este pedeapsa dreaptă pentru oricine nu deține adevărul și nu s-a schimbat, și nu există loc pentru mântuire. Căci atunci când fiecare persoană este sortată după felul ei, cei buni vor fi răsplătiți și cei răi vor fi pedepsiți. Este momentul în care destinația omului va fi dezvăluită; este momentul în care lucrarea de mântuire va ajunge la final, după care lucrarea de mântuire a omului nu va mai fi făcută, iar răsplata va fi adusă asupra fiecăruia dintre cei ce săvârșesc răul.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoașterea sa despre mustrare și judecată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 248)

Sunt un foc mistuitor și nu tolerez ofensa. Fiindcă toți oamenii au fost creați de Mine, ei trebuie să se supună și nu pot să se împotrivească, orice spun și fac Eu. Oamenii nu au dreptul să se amestece în lucrarea Mea, și cu atât mai puțin sunt calificați să analizeze ce este bine sau rău în lucrarea Mea și în cuvintele Mele. Eu sunt Domnul creației, iar ființele create ar trebui să obțină tot ceea ce Eu cer cu o inimă cu frică de Mine; nu ar trebui încerce să discute cu Mine și, mai ales, nu ar trebui să se împotrivească. Cu autoritatea Mea, Eu Îmi guvernez poporul, iar toți aceia care fac parte din creația Mea ar trebui să se supună autorității Mele. Deși astăzi sunteți îndrăzneți și încrezuți în fața Mea, deși vă răzvrătiți împotriva cuvintelor cu care Eu vă învăț și nu știți cum să vă temeți, Eu doar vă întâmpin răzvrătirea cu îngăduință; nu-Mi voi pierde cumpătul și nu-Mi voi compromite munca pentru că niște viermi mărunți au întors mizeria din grămada de bălegar. Tolerez existența continuă a tot ceea ce urăsc și a tuturor lucrurilor pe care le detest de dragul voii Tatălui Meu, și voi face astfel până când cuvântările Mele vor fi complete, până chiar în ultima Mea clipă. Nu-ți face griji! Eu nu pot să Mă cobor la același nivel cu un vierme anonim și nu-Mi voi compara nivelul aptitudinilor cu tine. Te urăsc, dar sunt în stare să îndur. Te răzvrătești împotriva Mea, dar nu poți scăpa de ziua când te voi mustra, care Mi-a fost promisă de Tatăl Meu. Se poate compara un vierme creat cu Domnul creației? Toamna, frunzele care cad se întorc la rădăcinile lor; tu te vei reîntoarce la casa „tatălui tău”, iar Eu Mă voi întoarce alături de Tatăl Meu. Eu voi fi însoțit de afecțiunea Sa tandră, iar tu vei fi urmat de călcarea în picioare a tatălui tău. Eu voi avea gloria Tatălui Meu și tu vei avea rușinea tatălui tău. Eu voi folosi mustrarea pe care am ținut-o îndelung în frâu pentru a te însoți și tu Îmi vei întâlni mustrarea cu trupul tău rânced care a fost corupt zeci de mii de ani. Eu Îmi voi fi încheiat lucrarea cuvintelor în tine, însoțită de îngăduință, iar tu vei începe să-ți împlinești rolul de a suferi dezastrul din cuvintele Mele. Mă voi bucura foarte mult și voi lucra în Israel; tu vei plânge și vei scrâșni din dinți, existând și murind în noroi. Eu Îmi voi recâștiga forma originală și nu voi mai rămâne în mizerie împreună cu tine, în timp ce tu îți vei recâștiga urâțenia originală și vei continua să scormonești în grămada de bălegar. Când lucrarea și cuvintele Mele vor fi gata, va fi o zi de bucurie pentru Mine. Când împotrivirea și răzvrătirea ta vor fi gata, va fi o zi de plâns pentru tine. Nu te voi compătimi și nu Mă vei mai vedea iarăși. Nu voi mai dialoga cu tine și nu Mă vei mai întâlni niciodată. Voi urî răzvrătirea ta, iar ție îți va fi dor de frumusețea Mea. Te voi lovi, iar tu vei plânge de dorul Meu. Mă voi despărți cu bucurie de tine, iar tu vei fi conștient de datoria ta față de Mine. Nu te voi mai vedea vreodată, dar tu întotdeauna vei spera după Mine. O să te urăsc pentru că în momentul de față Mi te împotrivești, iar ție îți va fi dor de Mine, pentru că în momentul acesta te mustru. Nu voi fi dispus să trăiesc alături de tine, dar tu vei tânji amarnic după asta și vei plânge pentru veșnicie, pentru că vei regreta tot ce Mi-ai făcut. Vei simți remușcare pentru răzvrătirea și împotrivirea ta și chiar te vei întinde cu fața la pământ cu părere de rău și vei cădea înaintea Mea și vei jura că niciodată nu te vei mai răzvrăti împotriva Mea. Dar, în inima ta, doar Mă vei iubi, totuși nu vei fi niciodată în stare să-Mi auzi glasul. Te voi face să te rușinezi de tine.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Când frunzele care cad se vor reîntoarce la rădăcinile lor, vei regreta tot răul pe care l-ai făcut”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 249)

Mila Mea este exprimată față de cei care Mă iubesc și se leapădă de ei înșiși. Pedeapsa aruncată asupra celor răi, pe de altă parte, este tocmai o dovadă a firii Mele drepte și, mai mult, o mărturie a mâniei Mele. Când va veni nenorocirea, toți cei care Mi se împotrivesc se vor tângui când vor cădea victime foametei și ciumei. Cei care M-au urmat mulți ani, dar au comis tot felul de fapte rele, nu vor scăpa de plata pentru păcatele lor; vor fi aruncați și ei în dezastru, cum rareori s-a văzut de-a lungul milioanelor de ani, și vor trăi într-o stare constantă de panică și frică. Iar aceia care Mi-au arătat loialitate deplină dintre cei care Mă urmează se vor bucura și vor aplauda, lăudând marea Mea putere. Ei vor experimenta o inefabilă stare de fericire lipsită de griji și vor trăi în sânul unei bucurii așa cum nu am mai oferit niciodată înainte omenirii. Căci Eu prețuiesc faptele bune ale omului și detest faptele sale rele. De când am început să conduc omenirea, am sperat cu nerăbdare să câștig un grup de oameni care să fie în asentiment cu Mine. Pe de altă parte, nu-i uit niciodată pe aceia care nu sunt în asentiment cu Mine; îi urăsc mereu în inima Mea, așteptând ocazia de a-i face să răspundă pentru faptele lor rele, lucru pe care îl voi privi cu satisfacție. Acum ziua Mea a venit în sfârșit și nu mai trebuie să aștept!

Lucrarea Mea finală nu este numai de dragul pedepsirii omului, ci și de dragul stabilirii destinației omului. Chiar mai mult, este pentru a-i face pe toți oamenii să-Mi recunoască faptele și acțiunile. O să fac ca fiecare persoană să vadă că tot ceea ce am făcut este drept și este o exprimare a firii Mele, că nu fapta omului și cu atât mai puțin natura este cea care a dat naștere omenirii și că, în schimb, Eu sunt Cel care hrănește fiecare ființă vie dintre toate lucrurile. Fără existența Mea, omenirea poate doar să piară și să îndure biciuirea calamității. Nimeni nu va mai vedea vreodată soarele și luna frumoasă sau lumea verde; omenirea se va confrunta numai cu noaptea întunecată și rece și cu valea inexorabilă a umbrei morții. Eu sunt singura salvare a omenirii. Eu sunt singura speranță a omenirii și, Mai mult, Eu sunt Cel pe care se bazează existența întregii omeniri. Fără Mine, omenirea va ajunge imediat într-un impas, fără Mine, omenirea doar va îndura catastrofe devastatoare și va fi călcată în picioare de tot felul de fantome, deși nimeni nu ține seama de Mine. Am făcut o lucrare care nu poate fi făcută de nimeni altcineva și sper doar ca omul să Mă poată răsplăti cu câteva fapte bune. Deși foarte puțini au putut să Mă răsplătească, Îmi voi încheia totuși călătoria în lumea oamenilor și voi începe următoarea etapă a lucrării Mele care este pe punctul de a se desfășura, pentru că toată alergătura Mea încoace și încolo în mijlocul omului în acești mulți ani a fost roditoare și Eu sunt foarte mulțumit. Ceea ce Mă interesează acum nu este numărul oamenilor, ci mai degrabă faptele lor bune. În orice caz, sper că pregătiți suficiente fapte bune pentru propria voastră destinație. Doar atunci voi fi mulțumit; în caz contrar, niciunul dintre voi nu va putea scăpa de potopul de dezastre. Dezastrul provine de la Mine și, bineînțeles, este condus de Mine. Dacă nu puteți părea îndeajuns de buni în ochii Mei, atunci nu veți scăpa de suferința dezastrului. În mijlocul necazului, acțiunile și faptele voastre nu au fost considerate în întregime potrivite, pentru că credința și dragostea voastră au fost goale și voi doar ați părut când timizi, când puternici. În acest sens, voi face doar o judecată ca fiind buni sau răi. Ceea ce Mă preocupă sunt în continuare acțiunile și faptele și toate manifestările fiecăruia dintre voi, pe baza cărora vă voi determina finalul. Cu toate acestea, trebuie să fac acest lucru clar: față de cei care nu Mi-au arătat niciun strop de loialitate în vremuri de necaz nu voi mai fi milos, pentru că îndurarea Mea se întinde doar până aici. În plus, nu agreez pe cineva care M-a trădat odată, cu atât mai puțin Îmi place să Mă asociez cu cei care vând interesele prietenilor lor. Aceasta este firea Mea, indiferent de cine ar putea fi persoana. Trebuie să vă spun: oricine Îmi va frânge inima întru totul nu va mai beneficia de clemență din partea Mea a doua oară, și oricine Mi-a fost loial va rămâne în inima Mea pentru totdeauna.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 250)

Când vine pe pământ, Dumnezeu nu este din lumea aceasta și nu Se întrupează ca să Se bucure de lume. El Se naște oriunde lucrarea Îi dezvăluie firea și este cea mai semnificativă, indiferent dacă ținutul este sfânt sau spurcat. Indiferent unde lucrează, El este sfânt. Toate lucrurile din lume au fost create de El, doar că au fost corupte de Satana. Totuși, toate lucrurile încă-I aparțin Lui; toate sunt în mâinile Lui. El vine într-un ținut spurcat și lucrează acolo ca să Își dezvăluie sfințenia; face asta doar de dragul lucrării Sale, ceea ce înseamnă că El îndură mari umilințe ca să facă o asemenea lucrare doar pentru a-i mântui pe oamenii din acest ținut spurcat. Lucrul acesta este făcut de dragul mărturiei, de dragul întregii omeniri. O astfel de lucrare le arată oamenilor dreptatea lui Dumnezeu și reușește să demonstreze mai bine că Dumnezeu este suprem. Măreția și integritatea Lui se manifestă tocmai în mântuirea unui grup de oameni de origine umilă, pe care alții îi disprețuiesc. Faptul că S-a născut într-un ținut spurcat nu dovedește că El este de origine umilă; pur și simplu le permite tuturor ființelor create să vadă măreția Lui și adevărata Lui dragoste pentru omenire. Cu cât mai mult face El asta, cu atât mai mult dezvăluie dragostea Lui pură, dragostea Lui fără cusur pentru oameni. Dumnezeu este sfânt și drept, chiar dacă S-a născut într-un ținut spurcat și chiar dacă trăiește cu acei oameni care sunt plini de spurcăciune, la fel cum Isus a trăit cu păcătoșii în Epoca Harului. Oare nu toată lucrarea Lui este săvârșită pentru supraviețuirea întregii omeniri? Nu e totul ca omenirea să poată atinge marea mântuire? În urmă cu două mii de ani, El a locuit cu păcătoșii un anumit număr de ani. Asta a fost de dragul răscumpărării. Astăzi, El trăiește cu un grup de oameni spurcați și de condiție umilă, de dragul mântuirii. Nu toată lucrarea Lui este de dragul vostru, al oamenilor? Dacă nu pentru a mântui omenirea, de ce ar fi trăit și ar fi suferit cu păcătoșii atât de mulți ani după ce S-a născut într-o iesle? Și dacă nu ca să mântuiască omenirea, de ce S-ar întoarce întrupat a doua oară, născut în acest ținut unde se adună demonii, și ar trăi alături de acești oameni care au fost profund corupți de Satana? Nu este Dumnezeu credincios? Care parte din lucrarea Lui nu a fost pentru omenire? Care parte nu a fost pentru destinul vostru? Dumnezeu este sfânt – lucrul acesta e de neschimbat! Nu este întinat de mizerie, deși El a venit într-un ținut spurcat; toate acestea pot să însemne doar că dragostea lui Dumnezeu pentru omenire este foarte altruistă și că suferința și umilirea pe care le îndură El sunt extrem de mari! Nu știți cât de mare e umilirea pe care o îndură pentru voi toți și pentru destinul vostru? În loc să-i mântuiască pe oamenii importanți sau pe fiii familiilor bogate și puternice, El ține să-i mântuiască pe cei care sunt umili și desconsiderați. Nu sunt toate acestea sfințenia Lui? Nu sunt toate acestea dreptatea Lui? De dragul supraviețuirii întregii omeniri, El preferă să Se nască într-un ținut spurcat și să suporte toate înjosirile. Dumnezeu este foarte real – El nu face lucrări false. Oare nu fiecare etapă a lucrării se face într-un mod atât de practic? Deși toți oamenii Îl vorbesc de rău și spun că stă la masă cu păcătoșii, deși toți oamenii Îl batjocoresc și spun că locuiește cu fiii murdăriei, că locuiește cu oamenii de cea mai umilă origine, El tot Se dăruiește cu altruism și tot este respins în felul acesta de către omenire. Suferința pe care o îndură El nu este mai mare decât a voastră? Lucrarea pe care o face El nu valorează mai mult decât prețul pe care l-ați plătit voi?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Semnificația mântuirii descendenților lui Moab”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 251)

Dumnezeu S-a smerit până la un asemenea nivel, încât Își face lucrarea asupra acestor oameni murdari și corupți și desăvârșește acest grup de oameni. Dumnezeu nu doar a devenit trup pentru a trăi și a mânca printre oameni, pentru a păstori oamenii și a oferi ceea ce oamenii au nevoie. Mai important este că El Își face imensa lucrare de mântuire și cucerire asupra acestor oameni extrem de corupți. El a venit în inima marelui balaur roșu pentru a-i mântui pe cei mai corupți dintre oameni, astfel încât toți oamenii să poată fi schimbați și înnoiți. Suferința imensă pe care Dumnezeu o îndură nu este numai suferința pe care o îndură El devenind trup, ci este mai ales că Duhul lui Dumnezeu suferă o umilire extremă – El Se smerește și Se ascunde atât de mult încât devine o persoană obișnuită. Dumnezeu S-a întrupat și a luat forma trupului pentru ca oamenii să vadă că El are o viață umană normală și nevoi umane normale. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că Dumnezeu S-a smerit într-o mare măsură. Duhul lui Dumnezeu este realizat în trup. Duhul Său este atât de suprem și măreț, totuși El ia forma unui om obișnuit, a unui om neînsemnat, astfel încât să facă lucrarea Duhului Său. În ceea ce privește calibrul, înțelegerea, rațiunea, umanitatea și viețile fiecăruia dintre voi, sunteți cu adevărat nevrednici să primiți lucrarea lui Dumnezeu de acest fel și sunteți cu adevărat nevrednici ca Dumnezeu să îndure astfel de suferințe de dragul vostru. Dumnezeu este atât de măreț. El este suprem într-o asemenea măsură, iar oamenii sunt atât de josnici, totuși El tot lucrează asupra lor. El nu doar că S-a întrupat pentru a aproviziona oamenii, a le vorbi oamenilor, ci și trăiește împreună cu oamenii. Dumnezeu este atât de smerit, atât de încântător.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 252)

Multe sunt nopțile nedormite pe care Dumnezeu le-a îndurat de dragul lucrării pentru omenire. De la mari înălțimi până la cele mai de jos adâncimi, El a coborât în iadul viu unde locuiește omul, pentru a trăi alături de acesta între capetele pământului, nu S-a plâns niciodată de starea sărăcăcioasă din lumea omenească, și nu i-a făcut niciodată omului reproșuri pentru răzvrătirea lui, ci îndură o umilință extremă în timp ce El, personal, Își desfășoară lucrarea. Cum ar putea Dumnezeu să aparțină iadului? Cum ar putea să-Și petreacă viața în iad? Dar, de dragul întregii omeniri, pentru ca întreaga omenire să-și poată găsi, mai curând, odihna, El a suferit umilință și nedreptate venind pe pământ și a intrat personal în „iad” și „Infern”, în bârlogul tigrului, pentru a-l mântui pe om. Cum este omul calificat să I se opună lui Dumnezeu? Ce motiv are ca să se plângă de El? Cum poate avea tupeul să dea ochii cu Dumnezeu? Dumnezeul Cerului a venit în acest cel mai murdar ținut al desfrânării și niciodată nu a dat frâu liber nemulțumirilor Sale, nici nu S-a plâns de om, ci, în schimb, acceptă, în tăcere, ravagiile^[1] și asuprirea acestuia. Niciodată nu a ripostat în fața cerințelor nerezonabile ale omului, niciodată nu a avut cerințe excesive de la el și niciodată nu a avut cerințe nerezonabile de la el; El doar face toată lucrarea de care are omul nevoie, îndurând toate greutățile și fără să Se plângă: învățarea, luminarea, reproșarea, rafinarea prin cuvinte, amintirea, îndemnul, consolarea, judecarea și expunerea. Care dintre pașii Lui nu a fost pentru viața omului? Deși El a înlăturat perspectivele și soarta omului, care dintre pașii realizați de Dumnezeu nu a fost pentru soarta lui? Care dintre ei nu a fost de dragul supraviețuirii omului? Care dintre ei nu a fost pentru a elibera omul de această suferință și de opresiunea forțelor întunericului care sunt negre ca noaptea? Care din ei nu este de dragul omului? Cine poate să înțeleagă inima lui Dumnezeu, care este ca inima unei mame iubitoare? Cine poate înțelege inima Lui plină de dorință? Inima plină de ardoare a lui Dumnezeu și așteptările Sale pline de nerăbdare au fost răsplătite cu inimi de gheață, cu ochi reci și indiferenți și cu mustrările repetate și insultele omului, cu remarci tăioase, sarcasm și depreciere; au fost răsplătite cu luarea în derâdere de către om, cu călcarea în picioare și respingerea, cu înțelegerea lui greșită, cu plângerile, înstrăinarea, evitarea lui și cu nimic altceva decât înșelăciune, atacuri și amărăciune. Cuvintele calde au fost întâmpinate cu expresii sălbatice ale fețelor și cu sfidarea rece a miilor de degete acuzatoare. Dumnezeu nu poate decât să îndure durerea de a-l sluji pe om, cu capul plecat.^[2] Atâția sori și atâtea luni, de atâtea ori a stat cu fața la stele, de atâtea ori a plecat în zori și S-a întors la apus, și S-a zvârcolit pe toate părțile, îndurând agonia de o mie de ori mai mare decât durerea plecării Sale de la Tatăl, îndurând atacurile și zdrobirea omului, precum și emondarea lui. Umilința și ascunderea lui Dumnezeu a fost răsplătită cu prejudecățile^[3] omului, cu părerile și tratamentele lui nedrepte, iar felul nezgomotos în care Dumnezeu lucrează în obscuritate, răbdarea și toleranța I-au fost răsplătite cu privirea lacomă a omului. Acesta încearcă să-L calce în picioare pe Dumnezeu, fără încetare, până la moarte, și să-L zdrobească la pământ. Atitudinea omului în abordarea lui față de Dumnezeu este una de „inteligență rară”, iar Dumnezeu, care este agresat și disprețuit de om, este zdrobit sub picioarele miriadelor de oameni, în timp ce omul se pune la înălțime, ca și cum ar fi „regele dealului”, ca și cum ar vrea să preia puterea absolută,^[4] să fie în centrul atenției din spatele unui ecran, să-L facă pe Dumnezeu directorul conștiincios și supus regulilor din culise, căruia nu i se permite nicio împotrivire sau sfidare. Omul Îl face pe Dumnezeu să joace rolul Ultimului Împărat, fiind marioneta,^[5] lipsit de orice libertate. Faptele omului sunt indescriptibile, deci, cum este apt să ceară una sau alta de la Dumnezeu? Cum este el calificat să-I facă „sugestii” lui Dumnezeu? Cum este apt să ceară ca Dumnezeu să-i compătimească slăbiciunile? Cum este potrivit să primească mila lui Dumnezeu? Cum este potrivit să primească, de nenumărate ori, mărinimia lui Dumnezeu? Cum este el potrivit să primească, în repetate rânduri, iertarea Lui? Unde este conștiința lui? El I-a rupt inima lui Dumnezeu cu mult timp în urmă și, de mult, L-a lăsat cu inima sfărâmată. Dumnezeu a venit printre oameni cu chipul plin de strălucire și cu inima plină de bucurie, sperând că omul va fi darnic față de El, chiar dacă doar cu puțină căldură. Totuși, inima Lui este puțin mângâiată de om, iar tot ceea ce El a primit sunt atacuri cu bulgări de zăpadă^[6] și chinuri. Inima omului este prea lacomă, dorința lui este prea mare, omul nu poate fi niciodată săturat, este întotdeauna răutăcios și imprudent, nu-I lasă niciodată lui Dumnezeu vreo libertate sau drept de a vorbi și nu-I lasă nicio opțiune, ci doar să Se supună umilinței și să-i permită omului să-L manipuleze, oricum dorește.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (9)”

Note de subsol:

1. „Ravagii” este folosit pentru a expune răzvrătirea omenirii.

2. „Au fost întâmpinate cu expresii sălbatice ale fețelor și cu sfidarea rece a miilor de degete acuzatoare, slujind oamenii ca un bou docil, cu capul plecat” a fost inițial o singură propoziție, dar aici este împărțită în două pentru a face lucrurile mai clare. Prima parte a propoziției se referă la acțiunile omului, în vreme ce a doua indică durerea îndurată de Dumnezeu și faptul că Dumnezeu este umil și ascuns.

3. „Prejudecățile” se referă la comportamentul răzvrătit al oamenilor.

4. „Să preia puterea absolută” se referă la comportamentul răzvrătit al oamenilor. Ei înșiși se ridică în slăvi, îi înlănțuie pe alții, îi fac să-i urmeze și să sufere pentru ei. Ei sunt forțele care Îi sunt ostile lui Dumnezeu.

5. „Păpușă” este folosit pentru a-i ridiculiza pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu.

6. „Bulgări de zăpadă” este folosit pentru a evidenția comportamentul detestabil al oamenilor.

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 253)

Semnificația a tot ceea ce face Dumnezeu are o profunzime considerabilă. Gândiți-vă, de exemplu, la răstignirea lui Isus. De ce a trebuit să fie răstignit Isus? Nu a fost oare pentru a răscumpăra întreaga omenire? Și întruparea curentă a lui Dumnezeu și experimentarea de către El a suferinței lumii au o mare importanță – sunt pentru destinația frumoasă a omenirii. În lucrarea Sa, Dumnezeu face întotdeauna exact ceea ce este cel mai practic. De ce Dumnezeu îl vede pe om ca fiind fără păcat și omul poate avea norocul să vină înaintea lui Dumnezeu? Pentru că Isus a fost pironit pe cruce, a purtat păcatele omului și a răscumpărat omenirea. De ce, atunci, nu va mai suferi omenirea, nu va mai simți durere, nu va mai vărsa lacrimi și nu va mai suspina? Acest lucru se datorează faptului că întruparea curentă a lui Dumnezeu întrupat a luat toată această suferință asupra Lui, iar acum, ea a fost îndurată în numele omului. Este ca o mamă care își vede copilul îmbolnăvindu-se și se roagă Cerului, dorindu-și ca viața să i se scurteze, dacă asta înseamnă că poate fi vindecat copilul ei. Și Dumnezeu lucrează în acest fel, oferindu-Și durerea în schimbul destinației frumoase care va veni apoi pentru omenire. Nu va mai fi durere, nu vor mai fi lacrimi, nu vor mai fi suspine și nu va mai fi suferință. Dumnezeu plătește prețul – costul – pentru a experimenta personal suferința lumii în schimbul destinației frumoase care va urma pentru omenire. A spune că aceasta se face „în schimbul” destinației frumoase nu înseamnă că Dumnezeu nu are nicio putere sau nicio autoritate să îi acorde omenirii o destinație frumoasă, ci mai degrabă că Dumnezeu dorește să găsească o dovadă mai practică și mai puternică pentru a convinge pe deplin oamenii. Dumnezeu a experimentat deja această suferință, așa că El este calificat, are puterea și, cu atât mai mult, are dreptul de a duce omenirea la destinația frumoasă, de a-i oferi omenirii această destinație și promisiune frumoasă. Satana va fi convins pe deplin; toate creațiile universului vor fi pe deplin convinse. În cele din urmă, Dumnezeu îi va permite omenirii să primească făgăduința și iubirea Sa. Tot ceea ce face Dumnezeu este practic și nimic din ceea ce face El nu este gol și experimentează totul El Însuși. Dumnezeu plătește prețul propriei experimentări a suferinței în schimbul unei destinații pentru umanitate. Nu este aceasta o lucrare practică? Părinții pot plăti un preț serios de dragul copiilor lor și acest lucru reprezintă iubirea lor pentru copiii lor. Făcând aceasta, Dumnezeu întrupat este, desigur, cel mai sincer și fidel față de omenire. Esența lui Dumnezeu este fidelă; El face ceea ce spune și orice face El este dus la îndeplinire. Tot ceea ce face El pentru oameni este sincer – El nu rostește pur și simplu cuvinte. Mai degrabă, când spune că va plăti un preț, El va plăti un preț concret; când spune că va lua suferința omenirii asupra Sa și va suferi în locul ei, El chiar vine să locuiască printre ei, simțind și experimentând personal această suferință. După aceasta, toate lucrurile din univers vor recunoaște că tot ceea ce face Dumnezeu este corect și drept, că tot ce face Dumnezeu este realist. Aceasta este o dovadă puternică. În plus, omenirea va avea în viitor o destinație frumoasă și toți cei care rămân Îl vor preamări pe Dumnezeu; ei vor aduce laude faptelor lui Dumnezeu, care au fost înfăptuite cu adevărat datorită dragostei Lui pentru umanitate. Dumnezeu vine printre oameni smerit, ca o persoană de rând. El nu înfăptuiește pur și simplu o oarecare lucrare, rostește niște cuvinte, iar apoi pleacă; în schimb, El vorbește și lucrează practic, în timp ce experimentează durerea lumii. Va pleca doar după ce va termina de experimentat această durere. Iată cât de reală și de practică este lucrarea lui Dumnezeu; toți cei care rămân Îl vor slăvi pentru asta și vor vedea loialitatea lui Dumnezeu față de om și mărinimia Lui. Esența lui Dumnezeu de frumusețe și bunătate poate fi văzută în însemnătatea întrupării Lui. Orice face El este sincer; orice spune El este onest și fidel. El chiar face tot ceea ce intenționează să facă; atunci când un preț trebuie plătit, îl plătește practic; El nu rostește pur și simplu cuvinte. Dumnezeu este un Dumnezeu drept; Dumnezeu este un Dumnezeu fidel.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cel de-al doilea aspect al semnificației întrupării”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 254)

Calea vieții nu este ceva ce poate fi deținut de orice persoană și nici nu este ceva ce fiecare persoană poate obține cu ușurință. Acest lucru se întâmplă deoarece viața poate veni doar de la Dumnezeu, cu alte cuvinte, doar Dumnezeu Însuși are esența vieții și doar Dumnezeu Însuși are calea vieții. Și astfel, doar Dumnezeu este sursa vieții și izvorul pururea curgător al apei vii a vieții. Încă de la crearea lumii, Dumnezeu a săvârșit o multitudine de lucrări care poartă în ele vitalitatea vieții, a făcut multe lucrări care îi aduc viață omului și a plătit un preț mare care îi permite omului să dobândească viața. Asta deoarece Dumnezeu Însuși este viața veșnică și Dumnezeu Însuși este calea prin care omul poate fi înviat. Dumnezeu nu este niciodată absent din inima omului și trăiește printre oameni tot timpul. El este forța motrice a vieții omului, rădăcina supraviețuirii omului și o resursă bogată pentru supraviețuirea omului după naștere. El le permite oamenilor să renască și să trăiască în rolul lor individual cu tenacitate. Bazându-se pe puterea Lui și pe forța Lui vitală de nestins, omul a trăit generații la rând, în timp ce puterea vieții lui Dumnezeu a oferit neîncetat sprijin printre oameni, iar Dumnezeu a plătit un preț pe care niciun om obișnuit nu l-a plătit niciodată. Forța vitală a lui Dumnezeu poate triumfa asupra oricărei puteri; ba chiar mai mult, ea întrece orice putere. Viața Lui este veșnică, puterea Lui este extraordinară, iar forța Lui vitală nu poate fi copleșită de nicio ființă creată sau forță inamică. Forța vitală a lui Dumnezeu există și radiază cu o strălucire orbitoare, indiferent de timp sau loc. Cerul și pământul pot suferi schimbări uriașe, dar viața lui Dumnezeu este veșnic aceeași. Toate lucrurile vor trece, dar viața lui Dumnezeu tot va exista. Asta pentru că Dumnezeu este sursa supraviețuirii tuturor lucrurilor și rădăcina de care depind toate lucrurile pentru supraviețuire. Viața omului provine de la Dumnezeu, cerul există datorită lui Dumnezeu, iar supraviețuirea pământului provine, de asemenea, din puterea vieții lui Dumnezeu. Niciun lucru viu nu poate transcende suveranitatea lui Dumnezeu și niciun lucru ce are vitalitate nu poate scăpa de sfera autorității lui Dumnezeu. În acest fel, indiferent cine sunt, toți oamenii trebuie să se predea în fața stăpânirii lui Dumnezeu, toți oamenii trebuie să trăiască sub guvernarea lui Dumnezeu și niciunul dintre ei nu poate să scape din mâinile Lui.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 255)

Dacă îți dorești cu adevărat să dobândești calea vieții veșnice și ești avid în căutarea ei, atunci răspunde mai întâi la această întrebare: Unde este Dumnezeu astăzi? Poate că ai răspunde: „Dumnezeu locuiește în ceruri, bineînțeles – El nu ar locui în casa ta, nu-i așa?” Poate că ai putea spune că Dumnezeu cu siguranță locuiește printre toate lucrurile. Sau ai putea spune că Dumnezeu locuiește în inima fiecărei persoane sau că Dumnezeu este în tărâmul spiritual. Nu neg nimic din toate acestea, dar trebuie să clarific chestiunea. Nu este pe deplin corect să spui că Dumnezeu locuiește în inima omului, dar nici nu este greșit în întregime. Acest lucru se întâmplă deoarece, printre credincioșii în Dumnezeu, există cei a căror credință este adevărată și cei a căror credință este falsă, există cei pe care Dumnezeu îi aprobă și cei pe care El îi dezaprobă, există cei care Îl mulțumesc și cei pe care îi disprețuiește și există cei pe care El îi face desăvârșiți și cei pe care îi elimină. Și astfel, spun că Dumnezeu locuiește doar în inimile puținor oameni și că acei oameni sunt, fără îndoială, cei care cred cu adevărat în Dumnezeu, cei pe care Dumnezeu îi aprobă, cei care Îl mulțumesc și cei pe care El îi face desăvârșiți. Ei sunt aceia care sunt conduși de Dumnezeu. Din moment ce ei sunt conduși de Dumnezeu, ei sunt oamenii care au auzit și au văzut deja calea vieții veșnice a lui Dumnezeu. Aceia a căror credință în Dumnezeu este falsă, cei care nu sunt aprobați de Dumnezeu, care sunt disprețuiți de Dumnezeu, cei care sunt eliminați de Dumnezeu – ei sunt destinați să fie respinși de Dumnezeu, sunt destinați să rămână fără calea vieții și sunt destinați să rămână neștiutori de locul în care Se află Dumnezeu. În schimb, cei care Îl au pe Dumnezeu în inimile lor știu unde Se află El. Ei sunt oamenii asupra cărora Dumnezeu revarsă calea vieții veșnice și ei sunt cei care Îl urmează pe Dumnezeu. Acum știi unde este Dumnezeu? Dumnezeu este și în inima omului, precum și alături de el. El nu este numai în tărâmul spiritual și deasupra tuturor lucrurilor, ci și mai mult pe pământul pe care există omul. Și astfel, venirea zilelor de pe urmă a purtat pașii lucrării lui Dumnezeu pe un teritoriu nou. Dumnezeu deține suveranitatea asupra a tot ce există și El este sprijinul din inima omului și, mai mult decât atât, El există printre oameni. Doar în felul acesta poate El să-i aducă omenirii calea vieții și să aducă omul pe calea vieții. Dumnezeu a venit pe pământ și trăiește printre oameni, astfel ca omul să poată dobândi calea vieții și de dragul existenței omului. În același timp, Dumnezeu poruncește și asupra a tot ce există, pentru a facilita cooperarea cu gestionarea pe care El o face în rândul oamenilor. Astfel, dacă doar recunoști doctrina potrivit căreia Dumnezeu este în cer și în inima omului, dar nu recunoști adevărul existenței lui Dumnezeu printre oameni, nu vei dobândi niciodată viața și nu vei dobândi niciodată calea adevărului.

Dumnezeu Însuși este viața și adevărul, iar viața Lui și adevărul coexistă. Cei care sunt incapabili să dobândească adevărul cu siguranță nu vor dobândi viața. Fără îndrumarea, sprijinul și furnizarea adevărului, tot ce vei dobândi sunt doar cuvinte, doctrine și, cu atât mai mult, moartea. Viața lui Dumnezeu este mereu prezentă, iar adevărul și viața Lui există simultan. Dacă nu poți găsi sursa adevărului, atunci nu vei dobândi hrana vieții; dacă nu poți dobândi provizia vieții, atunci cu siguranță nu vei avea adevărul și, în afară de închipuiri și noțiuni, întreaga ta ființă nu va conține nimic altceva decât trupul tău, trupul tău împuțit. Să știi că doar cuvintele din cărți nu pot fi considerate viață, istoria consemnată nu poate fi consfințită ca adevăr, iar reglementările din trecut nu pot servi drept relatare a cuvintelor lui Dumnezeu din prezent, și că doar cuvintele exprimate de Dumnezeu atunci când El vine pe pământ și trăiește printre oameni sunt adevărul, viața, intențiile lui Dumnezeu și modul Său actual de a lucra. Dacă iei consemnările cuvintelor rostite de Dumnezeu în veacurile trecute și le respecți astăzi, asta face din tine un arheolog, caz în care cel mai potrivit mod de a te descrie este ca pe un expert în cercetarea relicvelor istorice. Tu crezi mereu în urmele lucrării pe care Dumnezeu a săvârșit-o în vremuri trecute, crezi doar în umbra lui Dumnezeu lăsată de atunci când a lucrat mai înainte printre oameni și crezi doar în calea pe care le-a spus-o Dumnezeu adepților Lui în vremurile trecute, dar nu crezi în orientarea lucrării lui Dumnezeu de astăzi, nu crezi în chipul slăvit al lui Dumnezeu de astăzi și nu crezi în calea adevărului exprimat în prezent de către Dumnezeu. Prin urmare, ești, fără îndoială, un visător complet deconectat de realitate. Dacă acum încă te mai agăți de cuvinte care nu pot să-i dea omului posibilitatea de a trăi, atunci ești o bucată de ramură uscată, fără speranță, deoarece ești prea conservator, prea refractar, prea insensibil în fața rațiunii!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 256)

Dumnezeu Însuși este adevărul și El are toate adevărurile. Dumnezeu este sursa adevărului. Toate lucrurile pozitive și toate adevărurile vin de la Dumnezeu. El poate judeca asupra corectitudinii și nedreptății tuturor lucrurilor și evenimentelor; El poate judeca lucrurile care s-au întâmplat, care se întâmplă acum și lucrurile viitoare încă necunoscute omului. Dumnezeu este singurul Judecător ce poate judeca corectitudinea și nedreptatea în toate și asta înseamnă că nedreptatea și corectitudinea tuturor lucrurilor pot fi judecate doar de Dumnezeu. El cunoaște criteriile pentru toate lucrurile. El poate exprima adevăruri oriunde și oricând. Dumnezeu este întruchiparea adevărului, ceea ce înseamnă că El Însuși este înzestrat cu esența adevărului. Chiar dacă omul înțelege multe adevăruri și este desăvârșit de Dumnezeu, are el ceva de-a face cu întruchiparea adevărului? Nu. Acesta este un lucru sigur. Când omul este desăvârșit, el va avea, cu privire la lucrarea actuală a lui Dumnezeu și la diversele standarde pe care Dumnezeu le cere de la om, o judecată și metode de practicare precise și va înțelege pe deplin intențiile lui Dumnezeu. Va putea să facă diferența între ce vine de la Dumnezeu și ce vine de la om, între ce este bine și ce este greșit. Totuși, există anumite lucruri care rămân de neatins și neclare pentru om, lucruri pe care le poate cunoaște doar după ce Dumnezeu i le spune. Ar putea omul să cunoască sau să prezică lucruri încă necunoscute, lucruri pe care Dumnezeu nu i le-a spus încă? Categoric nu. Mai mult, chiar dacă omul ar dobândi adevărul de la Dumnezeu, ar avea adevărul-realitate și ar ști esența multor adevăruri și ar avea abilitatea de a discerne între bine și rău, ar avea el abilitatea de a controla și a stăpâni toate lucrurile? Nu ar avea această abilitate. Aceasta este diferența dintre Dumnezeu și om. Ființele create pot dobândi adevărul doar de la sursa adevărului. Pot dobândi adevărul de la om? Este omul adevărul? Poate omul să ofere adevărul? Nu poate și aici stă diferența. Poți doar să primești adevărul, nu să îl oferi – atunci, poți fi numit o persoană care deține adevărul? Poți fi numit întruchiparea adevărului? Categoric nu! Care exact este esența întruchipării adevărului? Este sursa ce asigură adevărul, sursa conducerii și suveranității asupra tuturor lucrurilor și, de asemenea, este și singurul criteriu și standard după care toate lucrurile și evenimentele sunt judecate. Aceasta este întruchiparea adevărului.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul opt: Ar vrea ca alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea a treia)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 257)

Prin exprimarea adevărului, Dumnezeu Își exprimă firea și esența; exprimarea adevărului de către El nu se bazează pe diversele lucruri și afirmații pozitive despre care oamenii cred că au fost sintetizate de către omenire. Cuvintele lui Dumnezeu sunt cuvintele lui Dumnezeu; cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Ele sunt singura temelie și lege după care omenirea există. Toate acele așa-zise teze care provin de la om sunt greșite, absurde și condamnate de Dumnezeu. Ele nu se bucură de recunoașterea Lui și cu atât mai puțin sunt originea sau baza cuvântărilor Sale. Dumnezeu Își exprimă firea și esența prin cuvintele Sale. Toate cuvintele exprimate de Dumnezeu sunt adevărul, fiindcă El are esența lui Dumnezeu și El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Indiferent de felul în care această omenire coruptă poziționează sau definește cuvintele lui Dumnezeu sau de cum le vede sau le înțelege, cuvintele lui Dumnezeu sunt veșnic adevărul, iar acesta este un fapt care nu se schimbă niciodată. Indiferent cât de multe cuvinte a rostit Dumnezeu și indiferent cât le condamnă și le respinge această omenire coruptă și ticăloasă, rămâne un fapt care este veșnic neschimbător: cuvintele lui Dumnezeu vor fi întotdeauna adevărul. Omul nu poate schimba acest lucru niciodată. În final, toată omenirea va recunoaște că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul și că stimata cultură tradițională și cunoașterea științifică a omenirii nu pot deveni niciodată lucruri pozitive și nu pot deveni niciodată adevărul. Acest lucru este absolut. Cultura tradițională și modurile de supraviețuire ale omenirii nu vor deveni adevărul pe măsură ce timpul trece sau după trecerea unor lungi perioade de timp, și nici cuvintele lui Dumnezeu nu vor deveni cuvintele omului din cauză că omenirea le condamnă sau le uită. Adevărul va fi întotdeauna adevărul; această esență nu se va schimba niciodată. Ce fapt există aici? Aceste zicale obișnuite pe care le-a sintetizat omenire provin de la Satana și din închipuiri și noțiuni umane ori iau naștere din impulsivitatea umană și din firile corupte ale oamenilor și nu au nimic de-a face cu lucrurile pozitive. Cuvintele lui Dumnezeu, pe de altă parte, sunt expresii ale esenței și identității lui Dumnezeu. Din ce motiv exprimă El aceste cuvinte? De ce spun Eu că acestea sunt adevărul? Motivul este că Dumnezeu este suveran peste toate legile, regulile, rădăcinile, esențele, realitățile și tainele tuturor lucrurilor și le ține în mâinile Sale. Prin urmare, numai Dumnezeu cunoaște regulile, realitățile, faptele și tainele tuturor lucrurilor. Dumnezeu cunoaște originea tuturor lucrurilor și Dumnezeu știe exact care este rădăcina tuturor lucrurilor. Numai definițiile pentru toate lucrurile prezentate în cuvintele lui Dumnezeu sunt cele mai precise și numai cuvintele lui Dumnezeu reprezintă standardele și principiile pentru viața ființelor umane și adevărurile și criteriile după care ființele umane pot trăi.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea întâi)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 258)

Din momentul în care vii plângând pe această lume, începi să îți îndeplinești responsabilitățile. De dragul planului lui Dumnezeu și al predestinării Lui, îți joci rolul și îți începi călătoria vieții. Oricare ar putea fi trecutul tău și oricare ar putea fi drumul care te așteaptă, în orice caz, nimeni nu poate scăpa de orchestrările și rânduielile Cerului și nimeni nu-și poate controla propria soartă, deoarece doar Cel care e suveran peste toate lucrurile este capabil de o asemenea lucrare. De când omul a luat ființă, la început, Dumnezeu Și-a realizat mereu lucrarea în acest mod, gestionând universul și dirijând legile schimbării pentru toate lucrurile și traiectoria mișcării lor. La fel ca toate lucrurile, în tăcere și fără să știe, omul este hrănit de dulceața, de ploaia și roua de la Dumnezeu; la fel ca toate lucrurile, omul trăiește, fără să știe, sub orchestrarea mâinii lui Dumnezeu. Inima și duhul omului sunt la îndemâna lui Dumnezeu și tot ce ține de viața lui este văzut de ochii lui Dumnezeu. Indiferent dacă crezi sau nu toate acestea, oricare și toate lucrurile, fie vii sau moarte, se vor muta, schimba, reînnoi și dispărea în concordanță cu gândurile lui Dumnezeu. Acesta este modul în care Dumnezeu deține suveranitate asupra tuturor lucrurilor.

Pe măsură ce noaptea se apropie tăcută, omul nu este conștient, deoarece inima omului nu poate percepe cum se apropie noaptea, nici de unde vine. Pe măsură ce noaptea dispare în tăcere, omul întâmpină lumina zilei dar, de unde a venit lumina și cum a alungat ea întunericul nopții, inima omului e cu atât mai lipsită de cunoaștere, cu atât mai puțin conștientă. Aceste alternări repetate între noapte și zi îl poartă pe om dintr-o perioadă în alta, din contextul unei epoci în cel al următoarei, garantând totodată că lucrarea lui Dumnezeu în fiecare perioadă și planul Lui pentru fiecare epocă sunt săvârșite. Omul a parcurs aceste perioade diferite urmându-L pe Dumnezeu, dar nu știe că Dumnezeu deține suveranitate peste destinul tuturor lucrurilor și ființelor vii, nici cum orchestrează și dirijează Dumnezeu toate lucrurile. Acest lucru i-a scăpat omului din prezent și chiar și omului din trecut. În ceea ce privește motivul, nu este acela că faptele lui Dumnezeu sunt prea ascunse, nici că planul lui Dumnezeu încă urmează să fie împlinit, ci faptul că inima și duhul omului sunt prea departe de Dumnezeu, într-atât încât omul rămâne în slujirea Satanei chiar în timp ce Îl urmează pe Dumnezeu – și tot nu știe asta. Nimeni nu caută în mod activ urmele pașilor lui Dumnezeu și arătarea lui Dumnezeu și nimeni nu e dornic să existe în grija și protecția lui Dumnezeu. În schimb, ei sunt dispuși să accepte coroziunea Satanei, diavolul cel rău, ca să se adapteze acestei lumi și regulilor existenței pe care această omenire rea le urmează. În acest punct, inima și duhul omului devin tributul pe care omul îl oferă Satanei și devin mâncarea Satanei. Mai mult decât atât, inima și duhul omului devin un loc în care Satana locuiește și terenul lui de joacă legitim. Astfel, omul, fără să își dea seama, își pierde înțelegerea principiilor de conduită personală și valoarea și semnificația existenței umane. Legile lui Dumnezeu și legământul dintre Dumnezeu și om se estompează treptat în inima omului și acesta încetează să-L caute pe Dumnezeu sau să-I acorde atenție. Cu trecerea timpului, omul și-a pierdut înțelegerea semnificației creației sale de către Dumnezeu, nu înțelege cuvintele din gura lui Dumnezeu și tot ceea ce vine de la Dumnezeu. Omul începe atunci să se împotrivească legilor și poruncilor lui Dumnezeu, iar inima și duhul lui devin amorțite… Dumnezeu îl pierde pe omul pe care l-a creat la început, iar omul pierde rădăcina pe care a avut-o la origine: aceasta este tragedia rasei umane. De fapt și de drept, încă de la început și până acum, Dumnezeu a înscenat pentru omenire o tragedie, una în care omul este și protagonist și victimă. Și nimeni nu poate răspunde cu privire la cine este regizorul acestei tragedii.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 259)

Dumnezeu a creat această lume și a adus în ea omul, o ființă vie căreia El i-a dăruit viață. La rândul său, omul a ajuns să aibă părinți și rude și nu a mai fost singur. Încă de când omul a văzut prima oară această lume materială, a fost menit să existe sub rânduirea lui Dumnezeu. Suflarea vieții de la Dumnezeu este cea care susține fiecare ființă vie în parte pe parcursul creșterii sale până la maturitate. În acest proces, nimeni nu simte că omul există și crește sub grija lui Dumnezeu; mai degrabă, consideră că omul crește sub ocrotirea părinților săi și că propriul instinct al vieții este cel care îi determină creșterea. Acest lucru e cauzat de faptul că omul nu știe cine i-a dăruit viața sau de unde a venit aceasta, cu atât mai puțin felul în care instinctul vieții creează miracole. El știe doar că hrana este baza pe care viața sa continuă, că perseverența este sursa existenței vieții sale și că acele credințe din mintea lui sunt capitalul de care depinde supraviețuirea lui. Omul nu e deloc conștient de harul și de aprovizionarea lui Dumnezeu, iar acesta este modul în care își irosește el viața pe care i-a oferit-o Dumnezeu… Nici măcar o singură persoană, pe care Dumnezeu o veghează zi și noapte, nu ia inițiativa de a I se închina. Dumnezeu, așa cum a plănuit, pur și simplu face lucrarea asupra omului, de la care nu are nicio așteptare. El face acest lucru în speranța că, într-o zi, omul se va trezi din visul lui și își va da seama brusc de valoarea și semnificația vieții, de prețul pe care Dumnezeu l-a plătit pentru tot ce i-a dăruit și de ardoarea cu care Dumnezeu tânjește cu disperare ca omul să se reîntoarcă la El. Nimeni nu a cercetat vreodată secretele privind originea și continuarea vieții omului. Doar Dumnezeu, care înțelege toate acestea, îndură în tăcere durerea și loviturile date de om, care a primit totul de la Dumnezeu, dar este nerecunoscător. Omul se bucură de tot ceea ce îi aduce viața ca de ceva de la sine înțeles și, la fel, e „de la sine înțeles” că Dumnezeu este trădat de om, uitat de om și alungat de către om. Cumva planul lui Dumnezeu chiar are atâta importanță? Cumva omul, această ființă vie care a venit din mâna lui Dumnezeu, chiar are atâta importanță? Planul lui Dumnezeu este, negreșit, de o importanță absolută; totuși, această ființă vie creată de mâna lui Dumnezeu există de dragul planului Său. Drept urmare, Dumnezeu nu poate să-Și risipească planul din ură față de această rasă umană. De dragul planului Lui și pentru suflarea pe care a insuflat-o, Dumnezeu îndură toată suferința, nu pentru trupul omului, ci pentru viața omului. El face asta ca să recupereze nu trupul omului, ci viața pe care i-a insuflat-o. Acesta este planul Lui.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 260)

Toți cei care vin pe această lume trebuie să treacă prin viață și moarte, iar majoritatea lor au trecut prin ciclul morții și al renașterii. Cei care trăiesc vor muri în curând, iar cei morți se vor întoarce în curând. Toate acestea sunt cursul vieții rânduit de Dumnezeu pentru fiecare ființă vie. Totuși, acest curs și acest ciclu sunt tocmai faptul pe care Dumnezeu Își dorește ca omul să-l vadă: că viața dăruită omului de către Dumnezeu este nesfârșită, neîngrădită de trup, timp sau spațiu. Aceasta este taina vieții dăruite omului de către Dumnezeu și dovada că viața a venit de la El. Deși mulți nu cred că viața omului a venit de la Dumnezeu, omul se bucură inevitabil de tot ceea ce vine de la Dumnezeu, fie că acesta crede în El sau Îi neagă existența. Dacă Dumnezeu S-ar răzgândi brusc într-o zi și ar dori să revendice tot ceea ce există pe pământ și să ia înapoi viața pe care El a dat-o, atunci nu va mai exista nimic. Dumnezeu Își folosește viața pentru a susține toate lucrurile, atât pe cele vii, cât și pe cele fără viață, aducându-le pe toate la o bună rânduială prin marea Sa putere și autoritate – acesta este un fapt care nu poate fi conceput sau înțeles de nimeni. Aceste fapte de neînțeles reprezintă însăși manifestarea și dovada forței vitale a lui Dumnezeu. Acum lasă-Mă să îți spun un secret: măreția vieții lui Dumnezeu și puterea vieții Lui sunt de nepătruns pentru orice ființă creată. Așa este acum, precum a fost în trecut, și așa va fi în timpul ce va veni. Al doilea secret pe care am să-l împărtășesc este acesta: sursa vieții pentru toate creaturile vine de la Dumnezeu, oricât ar putea fi de diferite ca formă de viață sau structură și indiferent ce tip de ființe vii sunt, nicio creatură nu se poate împotrivi traiectoriei vieții stabilite de Dumnezeu. În orice caz, tot ce Îmi doresc să înțeleagă omul e asta: fără grija, protecția și alimentarea lui Dumnezeu, omul nu poate primi tot ceea ce i-a fost dat să primească, indiferent cât de sârguincios se străduiește sau cât de asiduu se luptă. Fără provizia de viață de la Dumnezeu, omul pierde valoarea existenței umane și sensul vieții. Cum ar putea Dumnezeu să îi permită omului, care irosește cu frivolitate valoarea vieții Lui, să fie atât de lipsit de griji? Așa cum am spus înainte, nu uita că Dumnezeu este sursa vieții tale. Dacă omul nu reușește să prețuiască tot ceea ce i-a dăruit Dumnezeu, nu numai că Dumnezeu va lua înapoi ceea ce i-a dat la început, ci îl va face pe om să răsplătească dublu prețul a tot ceea ce El i-a dat.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 261)

Totul din această lume se schimbă rapid odată cu gândurile Celui Atotputernic și sub ochii Lui. Lucruri despre care omenirea nu a auzit niciodată își fac brusc apariția, în timp ce lucruri pe care omenirea le-a avut de mult timp în stăpânire dispar fără ca ea să-și dea seama. Nimeni nu poate pătrunde locul în care se află Cel Atotputernic și cu atât mai puțin poate cineva să simtă transcendența și măreția forței de viață a Celui Atotputernic. El este transcendent prin faptul că poate să perceapă ceea ce oamenii nu pot. El este măreț prin faptul că El este Cel părăsit de omenire și, totuși, El mântuiește omenirea. El cunoaște semnificația vieții și a morții și, mai mult decât atât, El cunoaște legile existenței pe care oamenii, pe care i-a creat, ar trebui să le respecte. El este temelia existenței umane și El este Răscumpărătorul care învie din nou omenirea. El împovărează inimile fericite cu întristare și ridică inimile întristate cu fericire, toate de dragul lucrării Sale și de dragul planului Său.

Omenirea, după ce s-a abătut de la provizia de viață a Celui Atotputernic, nu cunoaște scopul existenței, dar se teme, totuși, de moarte. Oamenii nu au niciun ajutor și nicio susținere, dar, totuși, nu sunt dispuși să închidă ochii și își adună puterile pentru a-și susține trupul, cu spirite care sunt lipsite de simțire, și îndură o existență lipsită de noblețe în această lume. Tu trăiești astfel, fără speranță, la fel ca ceilalți, fără scop. Doar Cel Sfânt din legendă îi va mântui pe oamenii care, gemând în mijlocul suferinței lor, tânjesc cu disperare după sosirea Lui. O astfel de credință a rămas mult timp nerealizată în aceia cărora le lipsește conștiința. Cu toate acestea, ei încă tânjesc așa după ea. Cel Atotputernic are milă de acești oameni care au suferit profund; în același timp, El se simte scârbit de acești oameni care nu au deloc conștiință, fiindcă trebuie să aștepte prea mult timp până când primește un răspuns din partea oamenilor. El vrea să caute, să caute inima ta și duhul tău și să-ți aducă apă și mâncare, astfel încât să te trezești și să nu mai fii însetat sau înfometat. Când ești epuizat și când simți o parte din pustietatea acestei lumi, nu te simți pierdut, nu plânge. Dumnezeu Atotputernic, Veghetorul, va întâmpina cu brațele deschise sosirea ta în orice moment. El stă de veghe lângă tine. Așteaptă să te întorci, așteaptă ziua în care îți vei recăpăta brusc memoria: când îți vei da seama că ai venit de la Dumnezeu și că, la un moment necunoscut, ți-ai pierdut direcția, la un moment necunoscut, ți-ai pierdut conștiința pe drum și la un moment necunoscut, ai avut un „tată”; când îți vei da seama, în plus, că Cel Atotputernic a stat întotdeauna de veghe, așteptând acolo mult, mult timp întoarcerea ta. El a tot tânjit cu disperare, așteptând un răspuns care nu va veni niciodată. Veghea Lui este dincolo de orice preț și este de dragul inimii omului și al duhului omului. Poate că veghea Sa este nelimitată, sau poate că a luat sfârșit. Dar tu ar trebui să știi exact unde îți sunt inima și duhul în acest moment.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Suspinul Celui Atotputernic”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 262)

Ca membri ai rasei umane și creștini devotați, este responsabilitatea și obligația noastră, a tuturor, să ne oferim mințile și trupurile pentru a îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu, deoarece întreaga noastră ființă a venit de la Dumnezeu și există grație suveranității Lui. Dacă mințile și trupurile noastre nu sunt dedicate însărcinării date de Dumnezeu și cauzei juste a omenirii, atunci sufletele noastre se vor simți rușinate de cei care au fost martirizați pentru însărcinarea dată de Dumnezeu și mult mai rușinate de Dumnezeu, care ne-a oferit totul.

Dumnezeu a creat această lume, El a creat această omenire și, mai mult decât atât, El a fost arhitectul culturii Greciei antice și al civilizației umane. Doar Dumnezeu alină această omenire și doar Dumnezeu veghează asupra ei noapte și zi. Dezvoltarea și progresul umanității sunt inseparabile de suveranitatea lui Dumnezeu, iar istoria și viitorul umanității nu pot scăpa de aranjamentele făcute de mâinile lui Dumnezeu. Dacă ești un creștin adevărat, atunci vei crede cu siguranță că ascensiunea sau prăbușirea oricărei țări sau națiuni are loc conform aranjamentelor lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu cunoaște destinul oricărei țări sau națiuni și doar Dumnezeu controlează cursul acestei omeniri. Dacă omenirea își dorește să aibă un destin bun, dacă o țară își dorește să aibă un destin bun, atunci toți trebuie să se plece în fața lui Dumnezeu și să I se închine, să vină înaintea lui Dumnezeu pentru a se căi și a I se mărturisi, altfel, destinul și destinația omului vor fi o catastrofă inevitabilă.

Privește înapoi spre vremea când Noe a construit arca: omenirea era profund coruptă și se îndepărtase de binecuvântările lui Dumnezeu, nu mai era vegheată de Dumnezeu și pierduse promisiunile lui Dumnezeu. Trăia în întuneric, fără lumina lui Dumnezeu. Atunci a devenit desfrânată prin natură și depravată într-un mod îngrozitor. Astfel de oameni nu au mai putut primi promisiunea lui Dumnezeu; ei nu erau vrednici să fie martori ai chipului lui Dumnezeu, nici să audă glasul lui Dumnezeu, deoarece ei Îl abandonaseră pe Dumnezeu, aruncaseră deoparte tot ceea ce El le dăruise și uitaseră cuvintele Lui de învățătură. Inimile lor s-au îndepărtat tot mai mult de Dumnezeu și, după aceea, au devenit depravați până în punctul în care și-au pierdut rațiunea și umanitatea și au devenit tot mai răi. Apoi au mers spre moarte și au căzut sub mânia și pedeapsa lui Dumnezeu. Doar Noe L-a venerat pe Dumnezeu și s-a ferit de rău și astfel a putut să audă vocea lui Dumnezeu și să-I audă instrucțiunile. El a construit arca după instrucțiunile cuvântului lui Dumnezeu și a adunat acolo tot felul de creaturi vii. Și în acest fel, de îndată ce totul fusese pregătit, Dumnezeu Și-a început lucrarea de distrugere a lumii. Doar Noe și ceilalți șapte membri ai familiei lui au supraviețuit distrugerii, deoarece Noe L-a venerat pe Iahve și s-a ferit de rău.

Acum, privește epoca actuală: astfel de oameni drepți precum Noe, care puteau să I se închine lui Dumnezeu și să se ferească de rău, nu mai există. Totuși, Dumnezeu este încă milostiv față de această omenire și încă îi arată îndurare omenirii în această epocă finală. Dumnezeu îi caută pe cei care tânjesc după arătarea Lui, îi caută pe cei care ascultă cuvintele Lui, pe cei care nu uită însărcinarea dată de El și care Îi oferă Lui inimile și trupurile lor și îi caută pe cei care sunt la fel de supuși și de lipsiți de potrivnicie ca niște prunci în fața Lui. Dacă Îi ești devotat lui Dumnezeu, neîngrădit de vreo forță, atunci Dumnezeu te va privi favorabil și îți va dărui binecuvântările Lui. Dacă ai statut înalt, o reputație excelentă, o sumedenie de cunoștințe, o mulțime de bunuri și sprijinul multor oameni, totuși rămâi netulburat de aceste lucruri și tot vii înaintea lui Dumnezeu, să accepți chemarea Lui și însărcinarea dată de El și să faci ceea ce îți cere Dumnezeu, atunci tot ceea ce vei face va fi cea mai semnificativă cauză de pe pământ și cea mai justă întreprindere a omenirii. Dacă respingi chemarea lui Dumnezeu de dragul statutului sau a propriilor tale obiective, tot ceea ce faci va fi blestemat și, cu atât mai mult, detestat de Dumnezeu. Poate că ești un președinte sau un om de știință, un pastor sau un prezbiter, dar indiferent cât de importantă este funcția ta, dacă îți folosești abilitatea și cunoștințele pentru a-ți duce la îndeplinire propriul demers, atunci vei avea întotdeauna parte de eșec și vei fi mereu lipsit de binecuvântările lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu nu acceptă nimic din ceea ce faci și nu recunoaște demersul tău ca fiind unul just și nici nu recunoaște că tu lucrezi în beneficiul omenirii. El va spune că tot ceea ce faci este să folosești cunoștințele și forța omului pentru a încerca să îndepărtezi ocrotirea omului de către Dumnezeu, că aceasta este o negare a binecuvântărilor lui Dumnezeu. El va spune că tu conduci omenirea către întuneric, către moarte și către începutul unei existențe lipsită de limite, în care omul trăiește fără Dumnezeu și a pierdut binecuvântările Lui.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 2: Dumnezeu deține suveranitate peste destinul întregii omeniri”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 263)

De la apariția științelor sociale, inima omului a devenit ocupată de știință și cunoaștere. Știința și cunoașterea au devenit apoi instrumente pentru guvernarea omenirii, lăsându-l pe om fără un spațiu suficient pentru a I se închina lui Dumnezeu și fără atât de multe condiții favorabile pentru a I se închina. Locul lui Dumnezeu s-a scufundat și mai adânc în inima omului. Fără un loc pentru Dumnezeu în inima sa, lumea lăuntrică a omului este întunecată, fără speranță și goală. Ulterior, mulți specialiști în științe sociale, istorici și politicieni au ieșit în evidență pentru a-și exprima teoriile asupra științei sociale, teoria evoluției omenirii și alte teorii care contrazic adevărul că Dumnezeu a creat omul, pentru a umple inimile și mințile oamenilor. Și astfel, cei care cred că Dumnezeu a creat totul au devenit tot mai puțini, iar cei care cred în teoria evoluției au devenit tot mai mulți la număr. Tot mai multe persoane tratează consemnările lucrării lui Dumnezeu și cuvintele Lui din epoca Vechiului Testament drept mituri și legende. În inimile lor, oamenii devin indiferenți față de demnitatea și măreția lui Dumnezeu, și devin indiferenți față de existența lui Dumnezeu și față de dogma potrivit căreia Dumnezeu deține suveranitatea peste toate lucrurile. Supraviețuirea omenirii și destinul țărilor și națiunilor nu mai sunt importante pentru ei, iar omul trăiește într-o lume goală, preocupat doar de a mânca, a bea și a-și satisface plăcerile… Puțini sunt oamenii care iau inițiativa de a căuta locul unde Dumnezeu Își săvârșește azi lucrarea sau de a căuta modul în care El deține suveranitatea asupra omului și rânduiește destinația acestuia. Și astfel, fără știrea omului, civilizația umană devine din ce în ce mai puțin capabilă să se alinieze dorințelor omului și există chiar și mulți oameni care simt că, trăind într-o astfel de lume, sunt mai puțin fericiți decât cei care s-au stins deja. Chiar și oamenii din țările care obișnuiau să fie foarte civilizate prezintă astfel de nemulțumiri. Deoarece, fără îndrumarea lui Dumnezeu, chiar în cazul în care conducători și sociologi își frământă creierii pentru a conserva civilizația umană, totul este în zadar. Nicio persoană nu poate umple golul din inima omului, deoarece nicio persoană nu poate fi viața omului și nicio teorie socială nu poate elibera omul de necazurile vidului. Știința, cunoașterea, libertatea, democrația, plăcerea și confortul îi aduc omului doar consolare temporară. Chiar și cu aceste lucruri, inevitabil, omul tot păcătuiește și se plânge de inechitatea societății. Deținerea acestor lucruri nu poate împiedica năzuința și dorința omului de a explora. Asta deoarece omul a fost creat de Dumnezeu, iar sacrificiile fără sens și explorările omului îi pot aduce doar din ce în ce mai multă suferință acestuia și îl fac să fie într-o stare permanentă de anxietate, neștiind cum să facă față viitorului omenirii și nici cum să facă față căii care se află înaintea lui, în măsura în care omul chiar devine înfricoșat de știință și cunoaștere și chiar și mai înfricoșat de sentimentul de goliciune. În această lume, indiferent dacă trăiești într-o țară liberă sau într-una fără drepturi ale omului, ești complet incapabil să scapi de soarta omenirii. Fie că ești conducător sau condus, ești complet incapabil să scapi de dorința de a explora soarta, tainele și destinația omenirii și, cu atât mai mult, ești incapabil să scapi de sentimentul inexplicabil de deșertăciune. Astfel de fenomene, care sunt comune întregii omeniri, sunt numite de către sociologi fenomene sociale și, totuși, niciun om măreț nu poate să iasă în față pentru a rezolva astfel de probleme. Omul, până la urmă, este tot om, iar statutul și viața lui Dumnezeu nu pot fi înlocuite de niciun om. Omenirea nu are nevoie doar de o societate corectă în care fiecare este bine hrănit, egal și liber; omenirea are nevoie de mântuirea lui Dumnezeu și provizia Lui de viață acordată omului. Doar atunci când omul primește provizia de viață a lui Dumnezeu și mântuirea Lui, nevoile sale, dorința sa de explorare și golul din inima sa pot fi rezolvate. Dacă oamenii unei țări sau ai unei națiuni sunt incapabili să primească mântuirea și grija lui Dumnezeu, atunci o astfel de țară sau națiune se va îndrepta spre declin, spre întuneric și, drept urmare, va fi anihilată de Dumnezeu.

Poate că, în prezent, țara ta prosperă, dar, dacă îi permiți poporului tău să se abată de la Dumnezeu, atunci țara ta va fi tot mai privată de binecuvântările lui Dumnezeu, civilizația sa va fi tot mai călcată în picioare de om și, în scurt timp, poporul se va ridica împotriva lui Dumnezeu și va blestema Cerul. Astfel, soarta unei țări va fi ruinată pe neștiute. Dumnezeu va ridica țări puternice pentru a le combate pe cele care sunt blestemate de Dumnezeu și poate chiar să le șteargă de pe fața pământului. Cheia pentru prosperitatea sau declinul unei țări sau națiuni este dacă conducătorii ei I se închină lui Dumnezeu și dacă își conduc oamenii să se apropie de Dumnezeu și să I se închine. Însă, în această epocă finală, deoarece aceia care Îl caută și Îl venerează cu sinceritate sunt tot mai puțini, Dumnezeu acordă favoruri speciale țărilor în care creștinismul este religia de stat. El adună toate acele țări laolaltă pentru a forma tabăra relativ justă a lumii, în timp ce țările atee și acele țări care nu Îl venerează pe adevăratul Dumnezeu vor deveni adversarele taberei juste. Astfel, Dumnezeu nu numai că are un loc în rândul omenirii unde Își poate săvârși lucrarea, dar, în același timp câștigă, de asemenea, țări care exercită o autoritate justă, îngăduind să fie impuse sancțiuni și restricții acelor țări care I se opun. În ciuda acestui fapt, Dumnezeu tot nu poate câștiga mai mulți oameni pentru a-L venera, deoarece omul s-a îndepărtat prea mult de El, L-a uitat de prea multă vreme și, pe acest pământ, există doar țări care practică dreptatea și se împotrivesc nedreptății. Însă acest lucru este departe de a atinge dorințele lui Dumnezeu, deoarece niciun conducător de țară nu Îi va permite lui Dumnezeu să domnească asupra poporului și niciun partid politic dintr-o țară nu își va aduna oamenii pentru a-I aduce omagii lui Dumnezeu; Dumnezeu Și-a pierdut locul de drept din inima fiecărei țări, națiuni, fiecărui partid de guvernământ și chiar din inima fiecărei persoane. Deși în lume există cu adevărat unele forțe juste, orice conducere în care Dumnezeu nu are loc în inima omului este foarte fragilă, iar scena politică, fiind lipsită de binecuvântarea lui Dumnezeu, este în neorânduială și incapabilă să reziste unei singure lovituri. Pentru umanitate, a trăi fără binecuvântarea lui Dumnezeu este echivalent cu a trăi fără soare. Indiferent cât de asiduu vor aduce conducătorii contribuții pentru poporul lor, indiferent cât de multe conferințe juste va susține omenirea, niciuna dintre acestea nu va răsturna situația și nu va modifica soarta omenirii. Omul crede că o țară în care oamenii sunt hrăniți și îmbrăcați, în care trăiesc împreună în pace, este o țară bună și una cu o conducere bună. Dar Dumnezeu nu este de aceeași părere. El crede că o țară în care nimeni nu I se închină este una pe care o va anihila. Gândurile omului diferă mereu foarte mult de cele ale lui Dumnezeu. Astfel, în cazul în care conducătorul unei țări nu I se închină lui Dumnezeu, atunci soarta acelei țări va fi una foarte tragică, iar această țară nu va avea nicio destinație.

Dumnezeu nu participă la politica făcută de om, însă controlează soarta fiecărei țări și națiuni, controlează această lume și întregul univers. Soarta umanității și planul lui Dumnezeu sunt strâns legate și nicio persoană, țară sau națiune nu poate scăpa de suveranitatea lui Dumnezeu. Dacă omul dorește să își cunoască soarta, atunci trebuie să vină înaintea lui Dumnezeu. El va face ca aceia care Îl urmează și I se închină să prospere și va aduce declinul și nimicirea asupra celor care I se împotrivesc și Îl resping.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 2: Dumnezeu deține suveranitate peste destinul întregii omeniri”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 264)

În vastitatea cosmosului și a cerului, nenumărate creaturi trăiesc și se reproduc, urmează legea vieții într-un ciclu fără sfârșit și respectă o regulă constantă. Cei care mor iau cu ei poveștile celor vii, iar cei care trăiesc repetă aceeași istorie tragică a celor care au pierit. Și astfel, oamenii nu se pot abține să nu se întrebe: de ce trăim? Și de ce trebuie să murim? Cine conduce această lume? Și cine a creat această omenire? Oare omenirea chiar a fost creată de natură? Chiar își poate controla propria soartă?… Acestea sunt întrebările pe care omenirea și le-a pus neîncetat de mii de ani. Din păcate, cu cât omul a devenit mai obsedat de aceste întrebări, cu atât mai mult a dezvoltat o sete pentru știință. Știința oferă o satisfacție de scurtă durată și o bucurie temporară a trupului, dar nu îl poate elibera pe om de solitudine, de singurătate și de teroarea și neajutorarea abia ascunse în adâncul sufletului său. Omul folosește numai cunoștințe științifice pe care poate să le vadă cu ochiul liber și pe care poate să le înțeleagă cu creierul pentru a-și anestezia inima. Totuși, o astfel de cunoaștere științifică nu este îndeajuns pentru a opri omenirea din a explora misterele. Omenirea pur și simplu nu știe cine este Suveranul universului și al tuturor lucrurilor, și cu atât mai puțin începutul și viitorul omenirii. Omenirea trăiește pur și simplu, vrând-nevrând, în mijlocul acestei legi. Nimeni nu poate scăpa de ea și nimeni nu o poate schimba, căci printre toate lucrurile și deasupra universului nu este decât Cel de la veșnicie în veșnicie care deține suveranitatea peste toate. El este Cel care nu a fost niciodată văzut de om, Cel pe care omenirea nu L-a cunoscut niciodată, în a cărui existență omenirea nu a crezut niciodată – totuși, El este Cel care a dat suflare strămoșilor omenirii și a dat viață omenirii. El este Cel care aprovizionează și hrănește omenirea, permițându-i să existe; El este Cel care a călăuzit omenirea până în ziua de astăzi. Chiar mai mult decât atât, El și numai El este Cel de care depinde omenirea pentru a supraviețui. El deține suveranitatea peste toate lucrurile și peste toate ființele vii din univers. El guvernează cele patru anotimpuri și El este Cel care reglementează schimbările vântului, înghețului, zăpezii și ploii. El aduce omenirii soare și vestește noaptea. El a fost Cel care a creat cerurile și pământul, oferind omului munții, lacurile și râurile și toate creaturile vii din ele. Faptele Lui sunt omniprezente, puterea Lui este omniprezentă, înțelepciunea Lui este omniprezentă, iar autoritatea Lui este omniprezentă. Fiecare dintre aceste legi și reguli este întruchiparea faptelor Sale, o dezvăluire a înțelepciunii și autorității Sale. Cine se poate eschiva de la suveranitatea Sa? Și cine se poate elibera de planurile Sale? Toate lucrurile există sub privirea Lui și, în plus, toate creaturile trăiesc sub suveranitatea Lui. Faptele și puterea Lui nu dau omenirii altă posibilitate decât să admită că El există cu adevărat, precum și faptul că deține suveranitatea peste toate lucrurile. Nimic în afară de El nu poate să conducă universul, cu atât mai puțin să aprovizioneze la nesfârșit această omenire. Indiferent dacă ești în stare să recunoști faptele lui Dumnezeu și indiferent dacă tu crezi în existența lui Dumnezeu, nu există nicio îndoială că soarta ta este poruncită de Dumnezeu și nu există nicio îndoială că Dumnezeu va fi întotdeauna Cel care deține suveranitatea peste toate lucrurile. Existența și autoritatea Lui nu se bazează pe faptul că ele sunt sau nu recunoscute și înțelese de om. Numai El știe trecutul, prezentul și viitorul omului, și numai El poate hotărî soarta omenirii. Indiferent dacă ești capabil sau nu să accepți acest lucru, nu va mai dura mult până când omenirea va fi martoră la toate acestea cu propriii ochi, iar aceasta este realitatea pe care Dumnezeu o va îndeplini curând. Omenirea trăiește și moare sub ochii lui Dumnezeu. Omul trăiește pentru gestionarea lui Dumnezeu și închide ochii pentru ultima oară pentru această gestionare. Omul vine și pleacă, iarăși și iarăși, generație după generație. Fără excepție, toate fac parte din suveranitatea și din planul lui Dumnezeu. Gestionarea lui Dumnezeu avansează veșnic; ea nu a încetat niciodată. El va face omenirea conștientă de existența Sa, o va face să creadă în suveranitatea Lui, să-I vadă faptele și să revină la împărăția Lui. Acesta este planul Lui și aceasta e lucrarea pe care El o gestionează de mii de ani.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 3: Omul poate fi mântuit numai în cadrul gestionării lui Dumnezeu”