Cunoașterea lucrării lui Dumnezeu (1)

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 141

A cunoaște lucrarea lui Dumnezeu în aceste vremuri este, în cea mai mare parte, a cunoaște care este principala lucrare de slujire a lui Dumnezeu întrupat în zilele de pe urmă și ce a venit El să facă pe pământ. Am menționat anterior în cuvintele Mele că Dumnezeu a venit pe pământ (în zilele de pe urmă) pentru a da un exemplu înainte de a pleca. Cum dă Dumnezeu acest exemplu? Rostind cuvinte, lucrând și vorbind pe tot pământul. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă; El doar vorbește, astfel încât pământul devine o lume a cuvintelor, astfel încât fiecare persoană este alimentată și luminată de cuvintele Sale și astfel este trezit duhul omului și el este lămurit asupra vedeniilor. În timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu întrupat a venit pe pământ mai ales pentru a rosti predici. Când a venit Isus, El a răspândit Evanghelia Împărăției Cerurilor și a realizat lucrarea răscumpărării răstignirii. El a pus capăt Epocii Legii și a abolit toate lucrurile vechi. Sosirea lui Isus a încheiat Epoca Legii și a inaugurat Epoca Harului. Sosirea lui Dumnezeu întrupat al zilelor de pe urmă a dus la sfârșitul Epocii Harului. El a venit în special ca să predice cuvintele Sale, să folosească cuvinte pentru a face omul desăvârșit, pentru a-l ilumina și lumina pe om și pentru a înlătura locul Dumnezeului nedeslușit din inima omului. Acesta nu este stadiul lucrării pe care Isus l-a făcut atunci când a venit. Când a venit, El a făcut multe minuni, a vindecat bolnavii și a scos demoni și a înfăptuit lucrarea răscumpărării răstignirii. Drept urmare, în concepțiile sale, omul crede că așa ar trebui să fie Dumnezeu. Pentru că atunci când a venit Isus, El nu a lucrat la înlăturarea imaginii Dumnezeului nedeslușit din inima omului; când a venit, El a fost răstignit, a vindecat bolnavii și a scos demoni și a răspândit Evanghelia Împărăției Cerurilor. Într-o anumită privință, întruparea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă înlătură locul ocupat de Dumnezeul nedeslușit în concepțiile omului, astfel încât nu mai există imaginea Dumnezeului nedeslușit în inima omului. Prin cuvintele și lucrările Sale reale, mișcarea Lui pe tot pământul și lucrarea excepțional de reală și normală pe care El o face printre oameni, El face ca omul să cunoască realitatea lui Dumnezeu și îndepărtează locul Dumnezeului nedeslușit în inima omului. În altă privință, Dumnezeu folosește cuvintele rostite de trupul Lui pentru a face omul complet și a îndeplini toate lucrurile. Aceasta este lucrarea pe care Dumnezeu o va îndeplini în zilele de pe urmă.

Ce trebuie să știți:

1. Lucrarea lui Dumnezeu nu este supranaturală, iar voi nu ar trebui să adăpostiți concepții despre aceasta.

2. Voi trebuie să înțelegeți lucrarea principală pe care Dumnezeu întrupat a venit să o facă de data aceasta.

El nu a venit să vindece pe cei bolnavi, să alunge demoni sau să facă minuni și nu a venit să răspândească Evanghelia pocăinței sau să acorde răscumpărarea omului. Aceasta deoarece Isus a făcut deja această lucrare și Dumnezeu nu repetă aceeași lucrare. Astăzi, Dumnezeu a venit să pună capăt Epocii Harului și să elimine toate practicile acesteia. Dumnezeul practic a venit în primul rând pentru a arăta că El este adevărat. Când Isus a venit, El a vorbit foarte puțin; El a înfăptuit în primul rând miracole, a făcut semne și minuni și a vindecat pe bolnavi și a alungat demoni sau, altfel, a făcut profeții pentru a convinge omul și pentru a-l face pe om să vadă că El era cu adevărat Dumnezeu și a fost un Dumnezeu imparțial. În cele din urmă, El a întregit lucrarea răstignirii. Dumnezeul de astăzi nu înfăptuiește semne și minuni, nici nu vindecă bolnavii și alungă demoni. Când a venit Isus, lucrarea pe care a făcut-o a reprezentat o parte din Dumnezeu, dar de data aceasta Dumnezeu a venit să facă etapa lucrării datorate, deoarece El nu repetă aceeași lucrare; El este Dumnezeul care este mereu nou și niciodată vechi, așa că tot ce vezi astăzi sunt cuvintele și lucrarea Dumnezeului practic.

Fragment din „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 142

Dumnezeu întrupat din zilele de pe urmă a venit în primul rând pentru a vorbi cuvintele Sale, pentru a explica tot ce este necesar vieții omului, pentru a indica în ce ar trebui să intre omul, pentru a arăta omului faptele lui Dumnezeu și a-i arăta înțelepciunea, omnipotența și minunăția lui Dumnezeu. Prin multele feluri în care Dumnezeu vorbește, omul privește supremația lui Dumnezeu, dimensiunea Lui și, mai mult, umilința și tăinuirea Sa. Omul vede că Dumnezeu este suprem, dar că El este umil și ascuns și poate deveni cel mai mic dintre toți. Unele dintre cuvintele Lui sunt rostite direct din perspectiva Duhului Sfânt, iar unele dintre cuvintele Lui sunt rostite din perspectiva omului sau altele sunt rostite din perspectiva celei de-a treia persoane. În aceasta se poate vedea că modalitatea lucrării lui Dumnezeu variază foarte mult și că, prin cuvinte, El permite omului să o vadă. Lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este atât normală, cât și reală și, astfel, grupul de oameni din zilele de pe urmă este supus celei mai mari dintre încercări. Din cauza normalității și a realității lui Dumnezeu, toți oamenii au intrat în mijlocul acestor încercări; că omul a coborât în ​​încercările lui Dumnezeu este datorită normalității și a realității Lui. În epoca lui Isus, nu au existat concepții sau încercări. Deoarece majoritatea lucrărilor făcute de Isus erau în conformitate cu concepțiile omului, oamenii L-au urmat și nu aveau concepții despre El. Încercările de astăzi sunt cele mai mari cu care s-a confruntat vreodată omul și când se spune că acești oameni au ieșit din marele necaz, acesta este necazul la care se face referire. Astăzi, Dumnezeu vorbește pentru a crea credință, dragoste, suferință și ascultare în acești oameni. Cuvintele rostite de Dumnezeu întrupat al zilelor de pe urmă sunt în conformitate cu esența naturii omului, în funcție de comportamentul omului și în ceea ce omul trebuie să intre astăzi. Metoda Sa de a vorbi este atât reală, cât și normală: El nu vorbește de mâine, nici nu se uită înapoi la ieri; El vorbește numai despre în ce ar trebui intrat, pus în practică și înțeles astăzi. Dacă, în prezent, trebuie să apară o persoană capabilă să arate semne și să facă minuni, să alunge demoni, să vindece bolnavii și să facă multe miracole, iar dacă această persoană pretinde că vine de la Isus, atunci ar fi vorba despre un fals realizat de duhurile rele și imitația acestora a lui Isus. Reține! Dumnezeu nu repetă aceeași lucrare. Etapa lucrării lui Isus a fost deja finalizată, iar Dumnezeu nu va relua niciodată acea etapă a lucrării. Lucrarea lui Dumnezeu este ireconciliabilă cu concepțiile omului; de exemplu, Vechiul Testament a prezis venirea unui Mesia, dar s-a dovedit că Isus a venit, așa că ar fi greșit pentru un alt Mesia să vină din nou. Isus a venit deja o dată și ar fi greșit dacă Isus ar urma să vină din nou de data aceasta. Există un singur nume pentru fiecare epocă, fiecare nume fiind caracterizat de epocă. În concepțiile omului, Dumnezeu trebuie să arate mereu semne și să facă minuni, trebuie să vindece bolnavii și să alunge mereu demoni, trebuie să fie mereu ca Isus, însă, de data aceasta, Dumnezeu nu e deloc așa. Dacă, în timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu ar arăta semne, ar face minuni, ar alunga demoni și ar vindeca bolnavii – dacă ar face exact așa cum a făcut Isus – atunci Dumnezeu ar repeta aceeași lucrare, iar lucrarea lui Isus nu ar avea semnificație sau valoare. Astfel, Dumnezeu realizează o singură etapă a lucrării în fiecare epocă. Odată ce fiecare etapă a lucrării Sale a fost finalizată, este imitată la scurt timp de duhurile rele, iar după ce Satana începe să calce pe urmele Lui, Dumnezeu trece la o metodă diferită. Odată ce El a completat o etapă a lucrării Sale, aceasta este imitată de duhurile rele. Asta trebuie să vă fie clar. De ce este astăzi lucrarea lui Dumnezeu diferită față de lucrarea lui Isus? De ce astăzi Dumnezeu nu arată semne și minuni, nu alungă demoni și nu vindecă bolnavii? Dacă lucrarea lui Isus ar fi aceeași cu lucrarea făcută în timpul Epocii Legii, ar fi putut să-L reprezinte pe Dumnezeul Epocii Harului? Ar fi putut El să fi terminat lucrarea răstignirii? Dacă, așa cum era în Epoca Legii, Isus ar fi intrat în templu și ar fi ținut Sabatul, atunci El nu ar fi fost persecutat de nimeni și ar fi fost îmbrățișat de toți. Dacă ar fi așa, ar fi putut El să fie răstignit? Ar fi putut El să finalizeze lucrarea de răscumpărare? Care ar fi sensul dacă Dumnezeul întrupat al zilelor de pe urmă ar arăta semne și minuni, ca Isus? Numai dacă Dumnezeu face o altă parte a lucrării Sale în zilele de pe urmă, una care reprezintă o parte a planului Său de gestionare (planului de mântuire), omul poate dobândi o cunoaștere mai profundă a lui Dumnezeu și numai atunci poate fi finalizat planul Său de gestionare.

Fragment din „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 143

În timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu a venit în principal pentru a-Și rosti cuvintele. El vorbește din perspectiva Duhului, din perspectiva omului și din perspectiva celei de-a treia persoane; El vorbește în moduri diferite, folosind o singură cale pentru o perioadă de timp și folosește vorbirea pentru a schimba noțiunile omului și a înlătura imaginea Dumnezeului nedeslușit din inima omului. Aceasta este lucrarea principală săvârșită de Dumnezeu. Deoarece omul crede că Dumnezeu a venit să-i vindece pe bolnavi, să alunge demoni, să facă minuni și să-i dăruiască binecuvântări materiale omului, Dumnezeu îndeplinește această etapă a lucrării – lucrarea de mustrare și judecată – pentru a elimina astfel de lucruri din noțiunile omului, ca omul să poată cunoaște realitatea și normalitatea lui Dumnezeu și astfel încât imaginea lui Isus să poată fi îndepărtată din inima lui și înlocuită cu o nouă imagine a lui Dumnezeu. De îndată ce imaginea Lui în om se învechește, atunci aceasta devine un idol. Când Isus a venit și a îndeplinit acea etapă a lucrării, El nu L-a reprezentat în întregime pe Dumnezeu. El a făcut niște semne și minuni, a rostit câteva cuvinte și, în cele din urmă, a fost crucificat. A reprezentat o parte a lui Dumnezeu. El nu putea să reprezinte tot ceea ce este al lui Dumnezeu, ci L-a reprezentat făcând o parte din lucrarea Sa. Aceasta pentru că Dumnezeu este atât de mare și de minunat și de nepătruns, și deoarece Dumnezeu săvârșește numai o parte a lucrării Sale în fiecare epocă. Lucrarea făcută de Dumnezeu în această epocă este în principal furnizarea cuvintelor pentru viața omului, dezvăluirea conținutului naturii omului și a firii corupte a omului, eliminarea concepțiilor religioase, a gândirii feudale, a gândirii depășite, precum și a cunoașterii și a culturii omului. Toate acestea trebuie să fie descoperite și spălate prin cuvintele lui Dumnezeu. În zilele de pe urmă, pentru a-l desăvârși pe om, Dumnezeu folosește cuvinte, și nu semne și minuni. El Își folosește cuvintele pentru a-l expune pe om, a-l judeca, a-l mustra și a-l desăvârși astfel încât, în cuvintele lui Dumnezeu, omul să ajungă să-I vadă înțelepciunea și frumusețea și să înțeleagă firea lui Dumnezeu; astfel încât, prin cuvintele Lui, omul să Îi vadă faptele. În Epoca Legii, Iahve l-a condus pe Moise din Egipt cu cuvintele Lui și a rostit câteva cuvinte israeliților; în acel moment, o parte din faptele lui Dumnezeu au fost lămurite, dar deoarece calibrul omului era limitat și nimic nu-i putea face completă cunoașterea, Dumnezeu a continuat să vorbească și să lucreze. În Epoca Harului, omul a văzut încă o dată o parte din faptele lui Dumnezeu. Isus a fost în stare să arate semne și minuni, să-i vindece pe bolnavi, să alunge demonii și să fie răstignit, la trei zile după ce El a înviat și a apărut în trup înaintea omului. Despre Dumnezeu, omul nu știa mai mult decât atât. Omul știe doar ce îi este arătat de Dumnezeu și, dacă El nu i-ar arăta nimic mai mult omului, atunci aceasta ar fi măsura în care omul L-ar delimita pe Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu continuă să lucreze, astfel încât cunoașterea omului în privința Lui să poată deveni mai profundă și ca el să poată ajunge treptat să-I cunoască esența. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Își folosește cuvintele pentru a-l desăvârși pe om. Firea ta coruptă este dezvăluită de cuvintele lui Dumnezeu și noțiunile tale religioase sunt înlocuite de realitatea Lui. Dumnezeu Cel întrupat din zilele de pe urmă a venit în primul rând pentru a îndeplini cuvintele „Cuvântul devine trup, Cuvântul vine în trup și Cuvântul Se arată în trup” și, dacă nu cunoști în profunzime acest lucru, atunci tot nu vei putea rămâne neclintit. În zilele de pe urmă, Dumnezeu intenționează în primul rând să înfăptuiască o etapă a lucrării în care Cuvântul apare în trup și aceasta este o parte a planului Său de gestionare. Astfel, cunoștințele voastre trebuie să fie clare; indiferent de modul în care lucrează Dumnezeu, El nu permite omului să-L delimiteze. Dacă Dumnezeu nu ar face această lucrare în zilele de pe urmă, atunci cunoașterea omului despre El nu ar putea merge mai departe. Ai ști doar că Dumnezeu poate să fie răstignit și să distrugă Sodoma și că Isus poate să fie ridicat din morți și să i Se arate lui Petru… Dar nu ai spune niciodată despre cuvintele lui Dumnezeu că pot realiza totul și că pot cuceri omul. Doar trăind cuvintele lui Dumnezeu poți vorbi despre o astfel de cunoaștere și, cu cât mai mult experimentezi din lucrarea Lui, cu atât mai profundă va deveni cunoașterea ta despre El. Numai atunci vei înceta să-L delimitezi pe Dumnezeu în propriile tale noțiuni. Omul ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu experimentându-I lucrarea; nu există nicio altă cale corectă de a-L cunoaște pe Dumnezeu.

Fragment din „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 144

Astăzi, tuturor ar trebui să vă fie clar că, în zilele de pe urmă, „Cuvântul devine trup” este faptul realizat de Dumnezeu, în principal. Prin lucrarea Sa reală pe pământ, îl face pe om să-L cunoască, să interacționeze cu El și să-I vadă faptele actuale. Îl face pe om să vadă clar că El este capabil să arate semne și minuni și că există și momente în care El nu este în stare să facă acest lucru și că asta depinde de epocă. Din aceasta, poți vedea că Dumnezeu nu este incapabil să arate semne și minuni, ci că Își schimbă modul de lucru conform lucrării pe care trebuie să o facă și în funcție de epocă. În stadiul actual al lucrării, El nu arată semne și minuni; în epoca lui Isus, El a arătat câteva semne și minuni pentru că lucrarea Lui din acea epocă era diferită. Dumnezeu nu face acea lucrare astăzi și unii oameni cred că El este incapabil să arate semne și minuni sau, altfel, cred că dacă El nu arată semne și minuni, atunci El nu este Dumnezeu. Nu este o concluzie greșită? Dumnezeu este capabil să arate semne și minuni, dar El lucrează într-o epocă diferită și, astfel, nu face o asemenea lucrare. Deoarece aceasta este o epocă diferită și pentru că aceasta este o etapă diferită a lucrării lui Dumnezeu, faptele clarificate de El sunt de asemenea diferite. Credința omului în Dumnezeu nu este credința în semne și minuni, nici credința în miracole, ci credința în lucrarea Sa reală din noua epocă. Omul ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu prin modul în care lucrează El și această cunoaștere naște în om credința în Dumnezeu, și anume credința în lucrarea și faptele Sale. În această etapă a lucrării, Dumnezeu vorbește în principal. Nu aștepta să vezi semne și minuni; nu le vei vedea! Pentru că nu te-ai născut în Epoca Harului. Dacă te-ai fi născut atunci, ai fi putut vedea semne și minuni, dar te-ai născut în zilele de pe urmă și, astfel, poți vedea numai realitatea și normalitatea lui Dumnezeu. Nu te aștepta să-L vezi pe Isus Cel supranatural în zilele de pe urmă. Îl poți vedea numai pe Dumnezeul practic întrupat, care nu este diferit de orice om obișnuit. În fiecare epocă, Dumnezeu clarifică diferite fapte. În fiecare epocă, El clarifică o parte din faptele lui Dumnezeu, iar lucrarea fiecărei epoci reprezintă o parte a firii lui Dumnezeu și o parte din faptele Lui. Faptele pe care El le lămurește variază în funcție de epoca în care lucrează, dar toate îi oferă omului o cunoaștere a lui Dumnezeu, care este mai profundă, o credință în Dumnezeu, care este mai realistă și mai adevărată. Omul crede în Dumnezeu datorită tuturor faptelor Sale și pentru că Dumnezeu este atât de minunat, atât de mare, pentru că El este atotputernic și de nepătruns. Dacă tu crezi în Dumnezeu pentru că El este capabil să facă semne și minuni și poate să-i vindece pe bolnavi și să alunge demonii, atunci părerea ta este greșită și unii oameni îți vor spune: „Nu sunt și duhurile rele capabile să facă astfel de lucruri?” Nu înseamnă asta a confunda imaginea lui Dumnezeu cu imaginea Satanei? Astăzi, credința omului în Dumnezeu se datorează multelor Sale fapte și multelor feluri în care El lucrează și vorbește. Dumnezeu Își folosește cuvântările pentru a cuceri omul și a-l desăvârși. Omul crede în Dumnezeu datorită multelor fapte ale Sale, nu pentru că El este capabil să arate semne și minuni, iar omul Îl înțelege numai pentru că-I vede faptele. Doar prin cunoașterea faptelor reale ale lui Dumnezeu, a felului în care El lucrează, a metodelor înțelepte pe care le folosește, a modului cum vorbește El și îl desăvârșește pe om – numai prin cunoașterea acestor aspecte – poți înțelege realitatea lui Dumnezeu și firea Lui, știind ceea ce Îi place, ceea ce detestă și cum lucrează El asupra omului. Înțelegând ceea ce-I place și ceea ce nu-I place lui Dumnezeu, poți să faci diferența între ceea ce este pozitiv și negativ și, prin cunoașterea lui Dumnezeu, progresezi în viața ta. Pe scurt, trebuie să dobândești o cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu și să-ți clarifici opiniile despre credința în Dumnezeu.

Fragment din „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 145

Indiferent cum urmărești, trebuie, mai presus de toate, să înțelegi lucrarea pe care o săvârșește Dumnezeu astăzi și să cunoști semnificația acestei lucrări. Trebuie să înțelegi și să cunoști ce lucrare aduce Dumnezeu atunci când vine în zilele de pe urmă, ce fire aduce și ce va fi făcut complet în om. Dacă nu cunoști sau nu înțelegi lucrarea pe care El a venit să o săvârșească în trup, cum poți pricepe voia Lui și cum poți deveni apropiatul Lui? De fapt, nu este complicat să fii apropiatul lui Dumnezeu, dar nu este nici simplu. Dacă omul poate percepe, atunci poate implementa și, astfel, nu e nimic complicat; dacă omul nu poate percepe, atunci este mult mai greu și, mai mult, omul devine predispus la urmărirea lucrurilor nedeslușite. Dacă, în căutarea lui Dumnezeu, omul nu are propria poziție de susținut și nu știe adevărul pe care ar trebui să-l respecte, înseamnă că nu are o fundație și, astfel, nu este ușor pentru el să fie ferm. În prezent, există foarte mulți care nu înțeleg adevărul, care nu pot să distingă între bine și rău sau să spună ce să iubească sau să urască. Astfel de oameni nu pot fi fermi. Cheia credinței în Dumnezeu constă în capacitatea de a transpune adevărul în practică, de a-ți păsa de voia lui Dumnezeu, cunoașterea lucrării lui Dumnezeu asupra omului atunci când Se întrupează și principiile după care vorbește; nu urma masele și trebuie să ai principii în care ar trebui să pătrunzi și trebuie să le menții. Îți va fi de ajutor dacă vei fi ferm față de aceste lucruri din interiorul tău, iluminate de Dumnezeu. Dacă nu faci acest lucru, astăzi vei schimba direcția într-un sens, mâine vei schimba direcția în sens opus și nu vei câștiga niciodată nimic real. Nu îți este deloc benefic propriei vieți să fii astfel. Cei care nu înțeleg adevărul îi urmează mereu pe ceilalți: dacă oamenii spun că aceasta este lucrarea Sfântului Duh, atunci și tu spui că este lucrarea Sfântului Duh; dacă oamenii spun că este lucrarea unui spirit rău, atunci și tu ai îndoieli sau spui că este lucrarea unui spirit rău. Tu repeți mereu cuvintele altora și ești incapabil să distingi orice pe cont propriu, ești incapabil și să gândești pe cont propriu. Înseamnă să fii o persoană fără poziție, incapabilă să distingă – o astfel de persoană este un nenorocit fără valoare! Tu repeți întotdeauna cuvintele altora: astăzi, se spune că aceasta este lucrarea Duhului Sfânt, însă există posibilitatea ca, într-o zi, cineva să spună că nu este lucrarea Duhului Sfânt și nu este nimic altceva decât faptele omului – cu toate acestea, nu poți discerne acest lucru, iar când ești martor la rostirea lui de către alții, spui același lucru. De fapt, este lucrarea Duhului Sfânt, dar tu spui că este lucrarea omului; nu ai devenit unul dintre cei care blasfemiază lucrarea Duhului Sfânt? Prin aceasta, nu I te-ai opus lui Dumnezeu, pentru că nu poți deosebi? Cine știe, poate, într-o zi, va apărea vreun nebun care va spune că „aceasta este lucrarea unui spirit rău”, iar atunci când vei auzi aceste cuvinte, vei fi dezorientat și încă o dată legat de cuvintele celorlalți. De fiecare dată când cineva agită apele, ești incapabil să-ți menții poziția și toate acestea se întâmplă din cauză că nu deții adevărul. Credința în Dumnezeu și urmărirea cunoașterii lui Dumnezeu nu sunt chestiuni simple. Nu pot fi obținute pur și simplu prin adunări și ascultarea predicilor și nu poți fi desăvârșit doar prin pasiune. Trebuie să experimentezi, să cunoști, să ai principii în acțiunile tale și să câștigi lucrarea Duhului Sfânt. După ce ai trăit experiențe, vei putea deosebi multe lucruri – vei putea face distincția între bine și rău, între dreptate și ticăloșie, între ceea ce aparține de trup și sânge și ceea ce aparține de adevăr. Ar trebui să poți distinge între toate aceste lucruri și, în acest proces, indiferent de circumstanțe, nu vei fi niciodată pierdut. Doar aceasta este statura ta reală.

Fragment din „Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 146

Cunoașterea lucrării lui Dumnezeu nu este o chestiune simplă. Ar trebui să ai standarde și un obiectiv în căutarea ta, ar trebui să știi cum să cauți calea reală și cum să determini dacă este calea reală sau nu și dacă este lucrarea lui Dumnezeu sau nu. Care este principiul cel mai de bază în căutarea căii adevărate? Trebuie să te uiți dacă lucrarea Duhului Sfânt se află sau nu pe această cale, dacă aceste cuvinte sunt expresia adevărului sau nu, cine este mărturisit și ce îți poate aduce. Distincția între calea reală și cea falsă necesită câteva aspecte ale cunoștințelor de bază, cele mai fundamentale fiind faptul de a putea spune dacă este lucrarea Duhului Sfânt sau nu. Pentru că esența credinței omului în Dumnezeu este credința în Duhul lui Dumnezeu și, chiar credința lui în Dumnezeu întrupat, este deoarece acest trup este întruchiparea Duhului lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că o astfel de credință este totuși credința în Duh. Există diferențe între Duh și trup, dar pentru că acest trup vine de la Duh și este Cuvântul întrupat, în ceea ce crede omul este totuși esența inerentă a lui Dumnezeu. Și, astfel, în deosebirea dintre calea adevărată și cea falsă, trebuie, mai presus de toate, să te uiți dacă este lucrarea Duhului Sfânt sau nu, după care trebuie să te uiți dacă există sau nu adevăr în această cale. Acest adevăr este firea vieții umanității normale, adică, ceea ce i-a cerut Dumnezeu omului atunci când l-a creat la început, cu alte cuvinte, întreaga umanitate normală (inclusiv simțul uman, înțelegerea, înțelepciunea și cunoștințele de bază de a fi om). Altfel spus, trebuie să te uiți dacă această cale poate sau nu să îl ducă pe om într-o viață de umanitate normală, dacă adevărul rostit este sau nu necesar în conformitate cu realitatea umanității normale, dacă acest adevăr este sau nu practic și real și dacă este sau nu cel mai oportun. Dacă există adevăr, atunci poate purta omul în experiențe normale și reale; omul, mai mult, devine și mai normal, simțul uman al omului devine și mai complet, viața omului în trup și viața spirituală devin și mai organizate, iar emoțiile omului devin și mai normale. Acesta este cel de-al doilea principiu. Mai există un principiu și anume dacă omul are sau nu tot mai multe cunoștințe despre Dumnezeu, dacă experimentarea unei astfel de lucrări și a unui astfel de adevăr pot inspira sau nu dragostea de Dumnezeu în el și îl pot aduce și mai aproape de Dumnezeu. Prin acestea se poate determina dacă este sau nu calea reală. Cel mai important este dacă această cale este realistă, mai degrabă decât supranaturală și dacă poate oferi sau nu viață omului. Dacă se conformează acestor principii, se poate concluziona că aceasta este calea adevărată. Spun aceste cuvinte nu pentru a vă face să acceptați alte căi în experiențele viitoare, nici ca o previziune că va exista lucrarea unei alte epoci noi în viitor. Le spun pentru ca voi să aveți certitudinea că această cale de astăzi este calea adevărată, astfel încât să nu fiți siguri doar pe jumătate de credința voastră față de lucrarea de astăzi și să nu puteți obține înțelegerea despre aceasta. Încă există mulți care, în ciuda faptului că sunt siguri, încă sunt confuzi; o astfel de certitudine nu are principii și ei trebuie eliminați mai devreme sau mai târziu. Chiar și cei care sunt foarte înflăcărați în urmărirea lor sunt pe trei părți siguri și cinci părți nesiguri, ceea ce demonstrează că nu au o bază. Deoarece valoarea voastră este prea slabă și baza voastră este prea superficială, nu puteți înțelege diferența. Dumnezeu nu Își repetă lucrarea, nu săvârșește o lucrare nerealistă, nu are cerințe excesive de la om și nu săvârșește o lucrare dincolo de simțul omului. Toată lucrarea pe care o săvârșește se află în sfera simțului normal al omului și nu depășește simțul umanității normale, iar lucrarea Lui este conform cerințelor normale ale omului. Dacă este lucrarea Duhului Sfânt, omul devine și mai normal, iar umanitatea lui devine și mai normală. Omul are tot mai multe cunoștințe în ceea ce privește firea lui satanică stricată și în ceea ce privește esența omului, având tot mai multă dorință pentru adevăr. Cu alte cuvinte, viața omului crește și crește, iar firea coruptă a omului devine capabilă de tot mai multe schimbări – toate fiind semnificația lui Dumnezeu care devine viața omului. Dacă o cale este incapabilă să dezvăluie acele lucruri care formează esența omului, este incapabilă să modifice firea omului și, mai mult, este incapabilă să-l aducă în fața lui Dumnezeu sau să-i ofere o înțelegere reală a lui Dumnezeu, înjosindu-i chiar umanitatea și făcându-i simțurile să fie și mai anormale, atunci această cale nu trebuie să fie calea adevărată și poate fi lucrarea unui spirit rău sau calea veche. Pe scurt, nu poate fi lucrarea prezentă a Duhului Sfânt. Voi ați crezut în Dumnezeu în toți acești ani, însă nu aveți nici cea mai mică bănuială în ceea ce privește principiile pentru a face diferența dintre calea adevărată și cea falsă sau pentru a căuta calea adevărată. Majoritatea oamenilor nici măcar nu sunt interesați de aceste chestiuni; pur și simplu merg acolo unde merge majoritatea și repetă ceea ce spune majoritatea. Cum este aceasta o persoană care caută calea adevărată? Și cum pot găsi astfel de persoane calea adevărată? Dacă înțelegi aceste câteva principii cheie, atunci, indiferent ce se întâmplă, nu vei fi înșelat. În prezent, este esențial ca omul să poată face distincții; acesta ar trebui să fie lucrul deținut de umanitatea normală și ceea ce omul trebuie să dețină în experiența lui. Dacă, chiar și în prezent, omul încă nu distinge nimic în urmărirea lui, iar simțul lui uman încă nu s-a dezvoltat, atunci omul este prea naiv, iar căutarea lui este greșită și deviată. Nu există nici cea mai mică diferențiere în căutarea ta de azi și, chiar dacă este adevărat, după cum spui, că ai găsit calea adevărată, ai și obținut-o? Ai fost capabil să distingi ceva? Care este esența căii adevărate? În calea adevărată, nu ai câștigat calea adevărată, nu ai câștigat nimic din adevăr, cu alte cuvinte, nu ai obținut ceea ce Dumnezeu cere de la tine și, astfel, nu a existat nicio schimbare a corupției tale. Dacă vei continua să urmezi această cale, în cele din urmă, vei fi eliminat. După ce ai urmat-o până în prezent, ar trebui să fii sigur că această cale pe care ai pășit este calea corectă și să nu mai ai dubii. Mulți oameni sunt întotdeauna nesiguri și încetează să urmeze adevărul, din cauza unor probleme mici. Astfel de oameni sunt cei care nu au cunoștințe despre lucrarea lui Dumnezeu, sunt cei care Îl urmează pe Dumnezeu în confuzie. Oamenii care nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu sunt incapabili să-I fie apropiați sau să-I stea mărturie. Îi sfătuiesc pe cei care caută doar binecuvântări și care urmăresc doar ceea ce este nedeslușit și abstract să urmărească adevărul cât mai curând posibil, astfel încât viața lor să poată avea semnificație. Nu vă mai păcăliți singuri!

Fragment din „Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 147

Întreaga lucrare, de-a lungul celor 6 000 de ani, s-a schimbat treptat împreună cu vremurile. Schimbările în această lucrare au avut loc în funcție de împrejurările lumii întregi. Lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu s-a transformat doar treptat, în funcție de tendințele de dezvoltare ale umanității în ansamblu; nu a fost și planificată la începutul creației. Înainte ca lumea să fie creată sau chiar imediat după ce a fost creată, Iahve nu planificase încă prima etapă a lucrării, cea a legii; a doua etapă a lucrării, cea a harului; sau a treia etapă a lucrării, cea a cuceririi, în care El ar lucra, mai întâi, în mijlocul unui grup de oameni – unii dintre urmașii Moabului, și, prin asta, El ar cuceri întregul univers. El nu a rostit aceste cuvinte după ce a creat lumea; El nu a rostit aceste cuvinte după Moab, cu atât mai puțin înainte de Lot. Toată lucrarea Sa a fost făcută spontan. Acesta este exact modul în care s-a dezvoltat întreaga Lui lucrare de gestionare de șase mii de ani; în niciun caz nu scrisese un astfel de plan, cum ar fi un Grafic concis pentru dezvoltarea umanității, înainte de a crea lumea. În lucrarea lui Dumnezeu, El exprimă direct ceea ce este; El nu-Și chinuie creierul pentru a formula un plan. Desigur, mulți profeți au rostit multe profeții, dar tot nu se poate spune că lucrarea lui Dumnezeu a fost întotdeauna una de planificare precisă; profețiile au fost făcute în conformitate cu lucrarea propriu-zisă a lui Dumnezeu. Toate lucrările Lui sunt cel mai aproape de actualitate. El Își îndeplinește lucrarea în funcție de evoluția vremurilor și Își desfășoară lucrarea de cea mai mare actualitate în funcție de schimbările lucrurilor. Pentru El, lucrarea este asemănătoare cu administrarea medicamentelor în cazul unei boli; El observă în timp ce Își îndeplinește lucrarea; El lucrează conform observațiilor Sale. În fiecare etapă a lucrării Sale, El este capabil să-Și exprime înțelepciunea și capacitatea Lui cuprinzătoare; El dezvăluie înțelepciunea și autoritatea Lui cuprinzătoare în conformitate cu lucrarea respectivei epoci și permite oricăruia dintre acei oameni aduși de El înapoi în timpul acelor vremuri să vadă întreaga Lui fire. El alimentează nevoile oamenilor și efectuează lucrarea pe care ar trebui să o facă Acesta în conformitate cu lucrarea ce trebuie făcută în fiecare epocă; El alimentează nevoile oamenilor în funcție de gradul în care Satana i-a corupt. Acesta a fost modul în care Iahve i-a creat inițial pe Adam și pe Eva, pentru a le permite să-L ateste pe Dumnezeu pe pământ și să aibă martori ai lui Dumnezeu în mijlocul creației, dar Eva a păcătuit după ce a fost ispitită de șarpe; Adam a făcut același lucru și, împreună, în grădină, au mâncat rodul pomului cunoașterii binelui și răului. Și, astfel, Iahve a avut de îndeplinit o lucrare suplimentară în mijlocul lor. El le-a văzut goliciunea și le-a acoperit trupurile cu haine făcute din piele de animale. După aceea, El i-a spus lui Adam: „Pentru că ai ascultat de soţia ta şi ai mâncat din pomul din care-ţi poruncisem să nu mănânci, blestemat este pământul din cauza ta; […] până când te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” Femeii, El i-a spus: „Îţi voi mări mult durerile naşterii; în durere vei naşte copii. Dorinţa ta va fi pentru soţul tău, iar el va stăpâni peste tine.” De atunci, El i-a alungat din Grădina Edenului și i-a făcut să trăiască în afara grădinii, așa cum face omul modern acum pe pământ. Când Dumnezeu l-a creat pe om la început, nu a plănuit să-l lase pe om să fie ispitit de șarpe după ce fusese creat și apoi să-i blesteme pe om și pe șarpe. El nu a avut, de fapt, acest tip de plan; desfășurarea lucrurilor a fost pur și simplu cea care I-au dat o nouă lucrare în mijlocul creației Lui. După ce Iahve a făcut această lucrare cu Adam și Eva pe pământ, omenirea a continuat să se dezvolte timp de mai multe mii de ani, până când „Iahve a văzut că răutatea oamenilor era mare pe pământ și că toate gândurile și dorințele din inimile lor erau îndreptate neîncetat numai spre rău. Și s-a căit Iahve pentru că îl făcuse pe om pe pământ și s-a întristat în inima Lui. […] Însă Noe a aflat har dinaintea lui Iahve.” În acest moment, Iahve avea mai multă lucrare nouă, pentru că omenirea pe care o crease devenise prea păcătoasă după ce a fost ispitită de șarpe. Având în vedere aceste circumstanțe, Iahve a ales familia lui Noe din rândul acestor oameni și a cruțat-o și a îndeplinit lucrarea Sa de a distruge lumea cu un potop. Omenirea a continuat să se dezvolte în această manieră până în această zi, devenind din ce în ce mai coruptă, și atunci când dezvoltarea umanității atinge vârful ei, va fi și sfârșitul omenirii. De la începutul și până la sfârșitul lumii, adevărul interior al lucrării Lui a fost întotdeauna în acest fel. Este același lucru cu felul în care omul va fi clasificat după tipul său; departe de ideea că fiecare persoană este predestinată categoriei de care aparține la început, oamenii sunt treptat clasificați numai după ce au trecut printr-un proces de dezvoltare. În cele din urmă, oricine nu poate fi salvat în întregime, va fi înapoiat strămoșilor săi. Niciuna dintre lucrările lui Dumnezeu în rândul omenirii nu a fost deja pregătită la crearea lumii; mai degrabă, a fost dezvoltarea lucrurilor cea care I-a permis lui Dumnezeu să-Și realizeze treptat lucrarea mai realist și practic în mijlocul umanității. Acesta este exact modul în care Iahve Dumnezeu nu a creat șarpele pentru a ispiti femeia. Nu a fost planul Său specific, nici nu a fost ceva pe care El l-a predestinat în mod intenționat; se poate spune că acest lucru a fost neașteptat. Din acest motiv, Iahve i-a alungat pe Adam și Eva din Grădina Edenului și a jurat că nu va mai crea niciodată omul. Dar înțelepciunea lui Dumnezeu este descoperită de oameni numai pe această temelie, la fel ca punctul pe care l-am menționat mai devreme: „Înțelepciunea Mea este exercitată pe baza comploturilor Satanei.” Oricât de coruptă a devenit umanitatea sau oricum șarpele a ispitit-o, Iahve încă avea înțelepciunea Lui; prin urmare, El a fost angajat într-o lucrare nouă de când a creat lumea și niciunul dintre pașii acestei lucrări nu s-a repetat vreodată. Satana a continuat să-și execute comploturile; umanitatea a fost coruptă continuu de Satana, iar Iahve Dumnezeu Și-a continuat, de asemenea, lucrarea Sa înțeleaptă. El nu a eșuat niciodată și nu a încetat niciodată lucrarea Lui de la crearea lumii până acum. După ce omenirea a fost coruptă de Satana, El a continuat să lucreze între oameni pentru a-Și învinge dușmanul care corupe omenirea. Această bătălie va continua de la începutul până la sfârșitul lumii. Făcând toate aceste lucruri, El nu numai că a permis omenirii, care a fost coruptă de Satana, să primească marea Lui mântuire, dar i-a permis și să vadă înțelepciunea, atotputernicia și autoritatea Lui, și în cele din urmă va lăsa omenirea să vadă firea Lui dreaptă – pedepsindu-i pe cei răi și răsplătindu-i pe cei buni. El S-a luptat cu Satana chiar până în această zi și nu a fost niciodată învins, căci El este un Dumnezeu înțelept, iar înțelepciunea Sa este exercitată pe baza comploturilor Satanei. Și, astfel, El nu numai că face tot ce este în cer să se supună autorității Sale; de asemenea, face tot ce este pe pământ să se odihnească sub scaunul picioarelor Sale și, nu în ultimul rând, El îi face pe acei răufăcători care invadează și hărțuiesc omenirea să cadă sub mustrarea Lui. Toate rezultatele lucrării sunt determinate ca urmare a înțelepciunii Sale. El nu a dezvăluit niciodată înțelepciunea Lui înainte de existența omenirii, pentru că nu avea dușmani în cer, pe pământ sau în întregul univers, și nu au existat forțe întunecate care să invadeze nimic în mijlocul naturii. După ce arhanghelul L-a trădat, El a creat omenire pe pământ și din cauza omenirii, El a început în mod oficial războiul Său milenar cu arhanghelul Satana, un război care se aprinde tot mai mult cu fiecare etapă care urmează. Atotputernicia și înțelepciunea Lui sunt prezente în fiecare dintre aceste etape. Numai în acest moment toate din cer și de pe pământ pot vedea înțelepciunea lui Dumnezeu, toată atotputernicia și, în special, realitatea lui Dumnezeu. Încă Își mai desfășoară lucrarea în același mod realist astăzi; în plus, pe măsură ce El Își îndeplinește lucrarea, Își arată și înțelepciunea și toată atotputernicia Lui; El vă permite să vedeți adevărul interior al fiecărei etape a lucrării, să vedeți exact cum să explicați atotputernicia lui Dumnezeu, și mai exact cum să explicați realitatea lui Dumnezeu.

Fragment din „Ar trebui să știi cum a evoluat întreaga umanitate până în ziua de azi” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 148

Lucrarea Duhului Sfânt se face întotdeauna spontan; oricând El Își planifică lucrarea, Duhul Sfânt o va îndeplini. De ce spun întotdeauna că lucrarea Duhului Sfânt este realistă? Că este mereu nouă și nu e niciodată veche și întotdeauna cea mai de actualitate? Lucrarea Lui nu era deja planificată când lumea a fost creată; acest lucru nu este deloc ceea ce s-a întâmplat! Fiecare pas al muncii își are efectul corespunzător pentru timpul său și nu interferează unul cu celălalt. Există multe ocazii în care planurile din mintea ta nu se potrivesc pur și simplu cu cea mai recentă lucrare a Duhului Sfânt. Lucrarea Lui nu este la fel de simplă ca raționamentul oamenilor, nici nu este atât de complexă ca imaginația oamenilor; constă în aprovizionarea oamenilor în orice moment și în orice loc în funcție de nevoile lor actuale. Nimeni nu este mai clar cu privire la substanța oamenilor ca El și, tocmai din acest motiv, nimic nu poate să se potrivească cu nevoile realiste ale oamenilor, așa cum face lucrarea Lui. De aceea, dintr-o perspectivă umană, lucrarea Sa a fost planificată cu câteva milenii în avans. Cum El lucrează printre voi acum, în funcție de starea voastră, El, de asemenea, lucrează și vorbește în orice moment și în orice loc. Când oamenii sunt într-o anumită stare, El rostește acele cuvinte care sunt exact ceea ce ei au nevoie. Este ca primul pas al lucrării Sale, vremurile de mustrare. După vremurile de mustrare, oamenii au manifestat un anumit comportament, au acționat rebel în anumite moduri, au apărut anumite însușiri pozitive, au apărut și anumite însușiri negative, iar limitele superioare ale acestei negativități au atins un anumit nivel. Dumnezeu a dirijat lucrarea Lui pe baza tuturor acestor lucruri și, astfel, a pus stăpânire pe acestea pentru a obține un efect mult mai bun pentru lucrarea Lui. El face, pur și simplu, lucrarea Sa de aprovizionare printre oameni, în conformitate cu condițiile lor actuale. El face fiecare pas al lucrării Sale în funcție de condițiile reale ale oamenilor. Toată creația este în mâinile Sale; ar putea El să nu-i cunoască? În lumina condițiilor oamenilor, Dumnezeu efectuează următorul pas al lucrării care trebuie făcută, în orice moment și în orice loc. În niciun caz această lucrare nu a fost planificată cu mii de ani în urmă; aceasta este o concepție umană! Lucrează pe măsură ce El observă efectele lucrării Sale și lucrarea Lui se adâncește și se dezvoltă continuu; pe măsură ce observă rezultatele lucrării Sale, El face următoarea etapă a lucrării Sale. El folosește multe lucruri pentru trecerea treptată și pentru a face lucrarea Lui nouă vizibilă oamenilor de-a lungul timpului. Acest tip de lucrare este capabilă să satisfacă nevoile oamenilor, pentru că Dumnezeu cunoaște prea bine oamenii. Acesta este modul în care El Își îndeplinește lucrarea Sa din ceruri. De asemenea, Dumnezeu întrupat face lucrarea Sa în același mod, planificând în funcție de realitate și lucrând în mijlocul oamenilor. Niciuna dintre lucrările Sale nu a fost planificată înainte ca lumea să fie creată, și nici nu a fost planificată meticulos în prealabil. La două mii de ani de la crearea lumii, Iahve a văzut că omenirea a devenit atât de coruptă încât a folosit gura profetului Isaia pentru a profeți că, după Epoca Legii, El va duce la îndeplinire lucrarea Sa de răscumpărare a omenirii în Epoca Harului. Acesta a fost planul lui Iahve, desigur, dar acest plan a fost făcut, de asemenea, în funcție de circumstanțele pe care El le-a observat atunci; cu siguranță, nu s-a gândit la el imediat după ce l-a creat pe Adam. Isaia doar a profețit, dar Iahve nu a făcut imediat pregătiri pentru acesta în timpul Epocii Legii; mai degrabă, El a început această lucrare la începutul Epocii Harului, când mesagerul a apărut în visul lui Iosif și l-a luminat, spunându-i că Dumnezeu va deveni trup și, astfel, lucrarea Sa de întrupare a început. Dumnezeu nu a pregătit, așa cum își imaginează oamenii, lucrarea Sa de întrupare după ce a creat lumea; aceasta a fost decisă numai în funcție de gradul de dezvoltare al omenirii și de statutul războiului Său cu Satana.

Fragment din „Ar trebui să știi cum a evoluat întreaga umanitate până în ziua de azi” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 149

Când Dumnezeu vine în trup, Duhul Lui coboară asupra unui om; cu alte cuvinte, Duhul lui Dumnezeu poartă un trup. El face lucrarea Sa pe pământ și, decât să aducă împreună cu El mai multe etape îngrădite, această lucrare este absolut nelimitată. Lucrarea pe care Duhul Sfânt o face în trup este încă determinată de efectele lucrării Sale, și El folosește aceste lucruri pentru a determina durata de timp pentru care El va lucra în timp ce este în trup. Duhul Sfânt dezvăluie în mod direct fiecare pas al lucrării Sale; El examinează lucrarea Lui în timp ce merge mai departe; nu este nimic atât de supranatural încât să depășească limitele imaginației umane. Aceasta este ca lucrarea lui Iahve de creare a cerurilor și a pământului și a tuturor lucrurilor; El a planificat și a lucrat simultan. El a despărțit lumina de întuneric și au apărut dimineața și seara – aceasta a durat o zi. În a doua zi, El a creat cerul, care a luat și el o zi, și apoi El a creat pământul, mările și lucrurile care le-au populat, durând și acestea o altă zi. Aceasta a continuat în a șasea zi, când Dumnezeu a creat omul și l-a lăsat să gestioneze toate lucrurile de pe pământ, până în a șaptea zi, când El a terminat de creat toate lucrurile și S-a odihnit. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a desemnat-o drept zi sfântă. El a decis această zi sfântă după ce a creat toate lucrurile, nu înainte de a le crea. Și această lucrare a fost efectuată în mod spontan; înainte de a crea toate lucrurile, El nu a decis să creeze lumea în șase zile și să se odihnească în a șaptea; faptele nu sunt deloc așa. El nu a spus acest lucru, nici nu l-a planificat. În niciun caz El nu a spus că creația tuturor lucrurilor va fi încheiată în a șasea zi și că se va odihni în a șaptea; mai degrabă, El a creat potrivit cu ce părea bine pentru El. Odată ce a terminat de creat totul, a fost deja a șasea zi. Dacă ar fi fost a cincea zi când El a terminat de creat totul, El ar fi desemnat a șasea zi ca zi sfântă; însă, El a terminat să creeze totul în a șasea zi și, astfel, a șaptea zi a devenit o zi sfântă, care a fost declarată până în această zi. Prin urmare, lucrarea Sa actuală se desfășoară în același fel. El vorbește și alimentează nevoile voastre în conformitate cu stările voastre. Adică, Duhul vorbește și lucrează în funcție de stările oamenilor; Duhul veghează asupra tuturor și lucrează în orice moment și în orice loc. Ceea ce fac, spun, așez și revărs peste voi este, fără excepție, ceea ce aveți nevoie. Deci niciuna dintre lucrările Mele nu este separată de realitate; totul este adevărat căci știți cu toții că „Duhul lui Dumnezeu păzește totul.” Dacă totul ar fi fost hotărât înainte de vreme, nu ar fi fost dinainte fixat? Crezi că Dumnezeu a lucrat șase milenii întregi și apoi a predestinat umanitatea ca fiind rebelă, recalcitrantă, deformată și înșelătoare, ca având stricăciunea trupului, firea satanică, pofta ochilor și propriile îngăduințe. Acest lucru nu a fost predestinat de către Dumnezeu, ci, mai degrabă, a apărut din cauza stricăciunii Satanei. Unii vor spune: „Satana nu era, de asemenea, sub controlul lui Dumnezeu? Dumnezeu a predestinat că Satana va strica omul în această manieră, după care El Și-a desfășurat lucrarea în om.” L-a predestinat Dumnezeu, de fapt, pe Satana să corupă omenirea? El este prea dornic să permită omenirii să trăiască vieți omenești normale; a hărțuit El viața umanității? Dacă ar fi astfel, înfrângerea Satanei și mântuirea umanității nu ar fi un efort inutil? Cum ar putea fi predestinată rebeliunea umanității? Aceasta a fost din cauza hărțuirii Satanei în realitate; cum putea fi predestinată de Dumnezeu? Satana de sub controlul lui Dumnezeu, pe care îl înțelegeți, și Satana de sub controlul lui Dumnezeu, despre care vorbesc Eu, sunt foarte diferiți. După declarațiile voastre că „Dumnezeu este atotputernic, și Satana este în mâinile Sale”, Satana nu L-ar trăda. Nu ați spus voi că Dumnezeu este atotputernic? Cunoștințele voastre sunt prea abstracte și sunt în afara realității; omul nu poate pricepe niciodată gândurile lui Dumnezeu, nici nu poate pricepe vreodată înțelepciunea lui Dumnezeu! Dumnezeu este atotputernic; acest lucru nu este deloc fals. Arhanghelul L-a trădat pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu i-a dat, inițial, o parte din autoritate. Bineînțeles, acesta a fost un eveniment neașteptat, exact cum Eva a cedat ispitei șarpelui. Cu toate acestea, indiferent de modul în care Satana își face trădarea, spre deosebire de Dumnezeu, nu este atotputernic. După cum ați spus, Satana este puternic; indiferent de ceea ce face, autoritatea lui Dumnezeu îl învinge întotdeauna. Acesta este adevăratul sens al enunțului: „Dumnezeu este atotputernic, iar Satana este în mâinile Sale.” De aceea, războiul Său cu Satana trebuie să fie dus pas cu pas; în plus, El Își planifică lucrarea ca răspuns la șiretlicurile Satanei. Adică, în conformitate cu epocile, El mântuiește oamenii și Își dezvăluie înțelepciunea și atotputernicia Lui. De asemenea, lucrarea din zilele de pe urmă nu a fost predestinată înainte de Epoca Harului; nu a fost predestinată într-o manieră ordonată ca aceasta: în primul rând, fă schimbarea firii externe a omului; în al doilea rând, fă ca omul să primească mustrarea și încercările Sale; în al treilea rând, fă ca omul să experimenteze încercarea morții; în al patrulea rând, fă omul să experimenteze vremurile iubirii lui Dumnezeu și să exprime hotărârea unei ființe create; în al cincilea rând, fă ca omul să vadă voia lui Dumnezeu și să Îl cunoască pe Dumnezeu complet, apoi, completează omul! El nu a planificat toate aceste lucruri în timpul Epocii Harului; mai degrabă, El a început să le planifice în epoca actuală. Satana lucrează, la fel și Dumnezeu. Satana își exprimă firea coruptă, în timp ce Dumnezeu vorbește direct și dezvăluie anumite lucruri concrete. Aceasta este lucrarea făcută astăzi și același principiu de lucru a fost folosit cu mult timp în urmă, după crearea lumii.

Fragment din „Ar trebui să știi cum a evoluat întreaga umanitate până în ziua de azi” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 150

Mai întâi, Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Eva și a creat și un șarpe. Dintre toate lucrurile, șarpele era cel mai otrăvitor; corpul său conținea venin, iar Satana a luat din acest venin pentru a-l folosi. Șarpele a fost cel care a ispitit-o pe Eva să păcătuiască. Adam a păcătuit după ce a făcut-o Eva, iar cei doi au fost apoi capabili să distingă între bine și rău. Dacă Iahve ar fi știut că șarpele o va ispiti pe Eva și că Eva îl va ispiti pe Adam, de ce i-a pus pe toți într-o grădină? Dacă El ar fi putut să prezică aceste lucruri, de ce a creat un șarpe și l-a pus în Grădina Edenului? De ce Grădina Edenului conținea fructul pomului cunoașterii binelui și răului? El a vrut ca ei să mănânce fructul? Când a venit Iahve, nici Adam, nici Eva nu au îndrăznit a-L privi în față, și numai în acel moment Iahve a știut că au mâncat rodul pomului cunoașterii binelui și răului și au căzut pradă șiretlicului șarpelui. În cele din urmă, El l-a blestemat pe șarpe și i-a blestemat pe Adam și pe Eva. Iahve nu a conștientizat că cei doi au mâncat din rodul pomului. Omenirea a devenit coruptă până la punctul de a fi rea și promiscuă din punct de vedere sexual, chiar până la punctul în care lucrurile pe care le-au adăpostit în inimile lor erau toate rele și incorecte; erau toate murdare. Iahve a regretat, astfel, crearea omenirii. Apoi, El Și-a desfășurat lucrarea de a distruge lumea cu un potop, căruia Noe și fiii lui i-au supraviețuit. Unele lucruri nu sunt atât de avansate și supranaturale precum și le-ar putea imagina oamenii. Unii întreabă: „Din moment ce Dumnezeu știa că arhanghelul Îl va trăda, de ce l-a creat?” Acestea sunt faptele: pe când pământul nu exista încă, arhanghelul era cel mai mare dintre îngerii cerului. El avea autoritate asupra tuturor îngerilor din ceruri; aceasta a fost competența pe care i-a acordat-o Dumnezeu. Cu excepția lui Dumnezeu, era cel mai mare dintre îngerii cerului. Când Dumnezeu a creat mai târziu omenirea, arhanghelul a îndeplinit o trădare mai mare față de Dumnezeu pe pământ. Spun că L-a trădat pe Dumnezeu pentru că a vrut să gestioneze omenirea și să depășească autoritatea lui Dumnezeu. Arhanghelul a ispitit-o pe Eva în păcat; a făcut-o pentru că voia să-și stabilească împărăția pe pământ și să facă omenirea să-L trădeze pe Dumnezeu și să-l asculte pe el în schimb. A văzut că erau multe lucruri care îl ascultau; îngerii îl ascultau, la fel ca și oamenii de pe pământ. Păsările și fiarele, copacii, pădurile, munții, râurile și toate lucrurile de pe pământ erau în grija omului – adică Adam și Eva – în timp ce Adam și Eva îl ascultau. Arhanghelul a dorit astfel să depășească autoritatea lui Dumnezeu și să-L trădeze pe Dumnezeu. Mai târziu a determinat mulți îngeri să-L trădeze pe Dumnezeu, care apoi au devenit diverse spirite necurate. Dezvoltarea umanității până în zilele noastre nu a fost cauzată de corupția arhanghelului? Umanitatea este așa cum este astăzi, deoarece arhanghelul L-a trădat pe Dumnezeu și a corupt omenirea. Această lucrare pas-cu-pas nu este nici pe departe o lucrare abstractă și simplă precum își imaginează lumea. Satana și-a îndeplinit trădarea pentru un motiv, dar oamenii nu pot înțelege un lucru atât de simplu. De ce Dumnezeu a creat cerurile și pământul și toate lucrurile și, de asemenea, l-a creat și pe Satana? De vreme ce Dumnezeu îl disprețuiește atât de mult pe Satana și Satana este dușmanul Său, de ce l-a creat pe Satana? Prin crearea Satanei, nu a creat El un dușman? Dumnezeu nu a creat de fapt un dușman; mai degrabă, El a creat un înger, iar mai târziu îngerul L-a trădat. Statutul său era atât de înalt încât voia să-L trădeze pe Dumnezeu. S-ar putea spune că aceasta a fost o coincidență, dar a fost, de asemenea, o tendință inevitabilă. Este similar cu modul în care cineva va muri, în mod inevitabil, la o anumită vârstă; lucrurile au evoluat deja către o anumită etapă. Există unii absurzi care spun: „Din moment ce Satana este dușmanul Tău, de ce l-ai creat? Nu știai că arhanghelul Te va trăda? Nu poți privi de la eternitate la eternitate? Nu-i cunoști natura? Din moment ce știai clar că Te va trăda, atunci de ce l-ai făcut arhanghel? Chiar dacă cineva ignoră problema trădării sale, tot a condus atât de mulți îngeri și a coborât în lumea muritorilor pentru a corupe omenirea; până în această zi, Tu nu ai reușit să finalizezi planul de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani.” Este corect? Nu-ți creezi mai multe probleme decât este necesar? Cu toate acestea, alții spun: „Dacă Satana nu ar fi corupt omenirea până în prezent, Dumnezeu nu ar fi salvat omenirea în acest fel. În acest caz, înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu ar fi fost invizibile; unde s-ar fi manifestat înțelepciunea Sa? Dumnezeu a creat astfel o rasă umană pentru Satana; în viitor, Dumnezeu Își va revela atotputernicia Lui – altfel, cum va descoperi omul înțelepciunea lui Dumnezeu? Dacă omul nu I-ar rezista și nu ar acționa cu răzvrătire față de El, nu ar fi necesar ca faptele Sale să se manifeste. Dacă toată creația I s-ar închina Lui și I s-ar supune Lui, El nu ar mai avea nimic de făcut.” Acest lucru este și mai departe de realitatea lucrurilor, pentru că nu există nimic murdar despre Dumnezeu și, astfel, El nu poate crea murdărie. El Își dezvăluie faptele acum numai pentru a-Și înfrânge inamicul, pentru a salva omenirea, pe care a creat-o, pentru a-i învinge pe demoni și pe Satana, care Îl urăsc, Îl trădează și I se împotrivesc Lui, care erau sub stăpânirea Lui și Îi aparțineau chiar de la început; El vrea să învingă acești demoni și, în acest sens, Își dezvăluie atotputernicia tuturor lucrurilor. Omenirea și toate lucrurile de pe pământ se află acum sub dominația Satanei și sub dominația celor nelegiuiți. Dumnezeu dorește să-Și dezvăluie faptele către toate lucrurile, astfel încât oamenii să-L poată cunoaște și, astfel, să-l înfrângă pe Satana și să-i supună pe vrăjmașii Săi. Toată această lucrare se realizează prin dezvăluirea faptelor Sale. Toate creaturile Lui sunt sub dominația Satanei și, astfel, El dorește să-Și dezvăluie atotputernicia Lui, învingându-l astfel pe Satana. Dacă nu ar exista Satana, nu ar fi nevoie să-Și dezvăluie faptele. Dacă nu ar fi fost hărțuirea Satanei, El ar fi creat omenirea și ar fi condus-o să trăiască în Grădina Edenului. De ce El nu a dezvăluit niciodată toate faptele Sale îngerilor sau arhanghelilor înainte de trădarea Satanei? Dacă îngerii și arhanghelul L-ar fi cunoscut și, de asemenea, L-ar fi ascultat de la început, atunci El nu ar fi efectuat acele acte lipsite de sens. Din cauza existenței Satanei și a demonilor, oamenii se împotrivesc Lui și sunt plini până la refuz cu o fire rebelă, așa că Dumnezeu dorește să-Și dezvăluie faptele. Pentru că El dorește să facă război cu Satana, trebuie să-Și folosească autoritatea și toate faptele pentru a-l învinge pe Satana; în felul acesta, lucrarea Sa de mântuire pe care o face în rândul omenirii va permite oamenilor să vadă înțelepciunea și toată atotputernicia Lui. Lucrarea pe care o face Dumnezeu astăzi este semnificativă și nu seamănă în niciun fel cu ceea ce spun unii oameni: „Nu este lucrarea pe care o faci contradictorie? Nu este această succesiune de lucrări doar un exercițiu pentru a Te tulbura? L-ai creat pe Satana, apoi l-ai lăsat să te trădeze și să Ți se împotrivească. Ai creat omenirea și i-ai predat-o Satanei și ai permis ca Adam și Eva să fie ispitiți. De vreme ce Tu ai făcut toate aceste lucruri în mod intenționat de ce detești umanitatea? De ce-l detești pe Satana? Nu sunt aceste lucruri făcute de Tine? Ce este acolo pentru Tine ca să urăști?” Mulți oameni absurzi vor spune asta. Ei doresc să-L iubească pe Dumnezeu, dar în inimile lor se plâng de Dumnezeu – cât de contradictoriu! Nu înțelegi adevărul, ai prea multe gânduri supranaturale și chiar pretinzi că aceasta este eroarea lui Dumnezeu – cât de absurd ești! Tu ești cel care se joacă cu adevărul; nu este eroarea lui Dumnezeu! Unii oameni se vor plânge iar și iar: „Tu ai fost creatorul Satanei și Cel care l-a aruncat pe Satana în lumea oamenilor și i-a dat lui omenirea. Omenirea posedă o fire satanică; decât să-i ierți, îi detești într-o anumită măsură. La început ai iubit omenirea într-o anumită măsură, iar acum detești umanitatea. Tu ești Cel care detestă și iubește omenirea – care este explicația pentru acest lucru? Nu este aceasta o contradicție?” Indiferent de modul în care priviți lucrurile, aceasta este ceea ce s-a întâmplat în ceruri; arhanghelul L-a trădat pe Dumnezeu în acest fel, iar umanitatea a fost coruptă astfel și a continuat până astăzi în felul acesta. Indiferent de felul în care o exprimați, aceasta este întreaga poveste. Totuși, trebuie să înțelegeți că Dumnezeu face lucrarea de astăzi pentru a vă salva și pentru a-l învinge pe Satana.

Fragment din „Ar trebui să știi cum a evoluat întreaga umanitate până în ziua de azi” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 151

Dumnezeu se folosește de gestionarea oamenilor pentru a-l învinge pe Satana. Prin coruperea oamenilor, Satana apropie soarta oamenilor de sfârșit și hărțuiește lucrarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, lucrarea lui Dumnezeu este mântuirea omenirii. Care pas al muncii lui Dumnezeu nu este menit să salveze omenirea? Care pas nu este menit să curețe oamenii, să-i determine să facă dreptate și să trăiască într-un mod care creează o imagine care poate fi iubită? Satana, totuși, nu face asta. El corupe omenirea; își desfășoară continuu activitatea de corupere a omenirii în tot universul. Desigur, Dumnezeu face și lucrarea Lui proprie. El nu-i acordă atenție Satanei. Indiferent cât de multă autoritate are Satana, autoritatea lui era încă dată de Dumnezeu; Dumnezeu nu i-a dat, de fapt, toată autoritatea Sa și, indiferent de ceea ce face, nu-L poate depăși pe Dumnezeu și este întotdeauna sub controlul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a dezvăluit niciuna din faptele Sale când era în ceruri. El i-a dat Satanei doar o mică parte de autoritate pentru a-i permite să exercite controlul asupra îngerilor. Prin urmare, indiferent de ceea ce face, nu poate depăși autoritatea lui Dumnezeu, deoarece autoritatea pe care i-a dat-o inițial Dumnezeu este limitată. În timp ce Dumnezeu lucrează, Satana hărțuiește. În zilele de pe urmă, își va termina hărțuirea; de asemenea, lucrarea lui Dumnezeu va fi terminată și felul de persoană pe care Dumnezeu dorește să o desăvârșească va fi complet. Dumnezeu conduce oamenii în mod pozitiv; viața Lui este apă vie, imensă și fără limite. Satana a corupt omul într-o anumită măsură; în cele din urmă, apa vie a vieții va desăvârși omul și pentru Satana va fi imposibil să intervină și să-și îndeplinească lucrarea. Astfel, Dumnezeu îi va obține pe deplin pe acești oameni. Satana refuză încă să accepte acest lucru acum; el Îl provoacă continuu pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu îi acordă nicio atenție. El a spus: voi fi victorios peste toate forțele întunecate ale Satanei și peste toate influențele întunecate. Aceasta este lucrarea care trebuie făcută acum în trup și este și înțelesul întrupării. Este pentru a finaliza stadiul lucrării de înfrângere a Satanei în zilele de pe urmă, pentru a șterge toate lucrurile care aparțin Satanei. Victoria lui Dumnezeu asupra Satanei este o tendință inevitabilă! Satana, de fapt, a eșuat cu mult timp în urmă. Când Evanghelia a început să se răspândească în toată țara marelui balaur roșu, adică, atunci când Dumnezeu S-a întrupat, a început să lucreze și această lucrare a fost pusă în mișcare, Satana a fost învins cu totul, căci întruparea era menită să-l învingă pe Satana. Satana a văzut că Dumnezeu a devenit din nou trup și a început să-Și îndeplinească lucrarea și a văzut că nicio forță nu putea opri lucrarea. Prin urmare, a fost înmărmurit când a văzut această lucrare și nu a îndrăznit să mai lucreze. La început, Satana a crezut că și El posedă multă înțelepciune și a întrerupt și a hărțuit lucrarea lui Dumnezeu; totuși, nu se aștepta ca Dumnezeu să devină din nou trup și că, în lucrarea Sa, Dumnezeu i-a folosit rebeliunea pentru a servi drept revelație și judecată pentru omenire și, astfel, pentru a cuceri umanitatea și a-l învinge. Dumnezeu este mai înțelept decât el și lucrarea Lui îl depășește cu mult. De aceea, am afirmat anterior următoarele: lucrarea pe care o îndeplinesc este făcută ca răspuns la șiretlicurile Satanei. În cele din urmă voi descoperi atotputernicia Mea și lipsa de putere a Satanei. Când Dumnezeu face lucrarea Sa, Satan Îl urmărește îndeaproape din spate, până când, în cele din urmă, este distrus – nu va ști nici măcar ce l-a lovit! El va realiza adevărul numai după ce a fost deja sfărâmat și zdrobit; în acel moment va fi fost deja ars în lacul de foc. Nu va fi complet convins atunci? Pentru că nu mai are alte scheme de folosit!

Fragment din „Ar trebui să știi cum a evoluat întreaga umanitate până în ziua de azi” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 152

Lucrarea lui Dumnezeu printre oameni este inseparabilă de om, deoarece omul reprezintă scopul acestei lucrări și este singura creatură a lui Dumnezeu care poate fi mărturie lui Dumnezeu. Viața omului și toate activitățile lui sunt inseparabile de Dumnezeu și sunt toate controlate de mâinile lui Dumnezeu, și se poate spune chiar că nicio persoană nu poate exista independent de Dumnezeu. Nimeni nu poate nega acest lucru, pentru că este un fapt. Tot ceea ce face Dumnezeu este în avantajul omenirii și este îndreptat împotriva uneltirilor lui Satana. Tot ceea ce omul are nevoie vine de la Dumnezeu, iar Dumnezeu este sursa vieții omului. Astfel, omul este pur și simplu incapabil să se despartă de Dumnezeu. Mai mult, Dumnezeu nu a intenționat niciodată să se despartă de om. Lucrarea pe care o face Dumnezeu este de dragul omenirii, iar gândurile Sale sunt întotdeauna bune. Astfel, pentru om, lucrarea lui Dumnezeu și gândurile lui Dumnezeu (adică voința lui Dumnezeu) sunt ambele „viziuni” pe care omul trebuie să le cunoască. Astfel de viziuni reprezintă, de asemenea, gestionarea lui Dumnezeu și o lucrare imposibil de realizat de către om. Între timp, cerințele pe care Dumnezeu le are pentru om în timpul lucrării Sale se numesc „practica” omului. Viziunile sunt lucrarea lui Dumnezeu Însuși sau reprezintă voința Sa pentru omenire sau scopurile și semnificația lucrării Sale. Se poate spune despre viziuni că sunt parte din gestionare, deoarece această gestionare este lucrarea lui Dumnezeu și este îndreptată către om, ceea ce înseamnă că este lucrarea pe care Dumnezeu o face printre oameni. Această lucrare este dovada și calea prin care omul ajunge să Îl cunoască pe Dumnezeu, și este de cea mai mare importanță pentru om. Dacă, în loc să fie atenți la cunoașterea lucrării lui Dumnezeu, oamenii sunt atenți numai la doctrinele credinței în Dumnezeu sau numai la detaliile neimportante și mărunte, atunci ei, pur și simplu, nu Îl vor cunoaște pe Dumnezeu și, mai mult, nu vor fi pe placul lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu este extrem de folositoare pentru cunoașterea lui Dumnezeu de către om, și se numește viziuni. Aceste viziuni sunt lucrarea lui Dumnezeu, voința lui Dumnezeu și scopurile și semnificația lucrării lui Dumnezeu; ele sunt toate de folos omului. Practica se referă la ceea ce trebuie făcut de către om, și la ceea ce trebuie făcut de făpturile care Îl urmează pe Dumnezeu. Este, de asemenea, datoria omului. Ceea ce ar trebui să facă omul nu este ceva care a fost înțeles de la început de el, ci sunt cerințele pe care Dumnezeu le are pentru om în timpul lucrării Sale. Aceste cerințe sunt din ce în ce mai profunde și mai înalte pe măsură ce Dumnezeu lucrează. De exemplu, în timpul Epocii Legii, omul a trebuit să respecte legea, iar în timpul Epocii Harului, omul a trebuit să poarte crucea. Epoca Împărăției este diferită: cerințele pentru om sunt mai complexe decât cele din timpul Epocii Legii și Epocii Harului. Pe măsură ce viziunile devin tot mai ample, cerințele omului devin chiar mai mari, mai limpezi și mai reale. De asemenea, viziunile devin și ele din ce în ce mai reale. Aceste multe viziuni reale nu sunt doar favorabile ascultării omului față de Dumnezeu ci, mai mult, sunt favorabile cunoașterii sale de Dumnezeu.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 153

În comparație cu epocile anterioare, lucrarea lui Dumnezeu în timpul Epocii Împărăției este mai practică, mai îndreptată către substanța omului și către schimbările firii sale, și este mai aptă de a fi mărturie lui Dumnezeu Însuși pentru toți aceia care Îl urmează. Cu alte cuvinte, în timpul Epocii Împărăției, în timp ce lucrează, Dumnezeu Se arată omului mai mult decât oricând în trecut, ceea ce înseamnă că viziunile care trebuie cunoscute de către om sunt mai complexe decât în oricare altă epocă anterioară. Deoarece lucrarea lui Dumnezeu printre oameni a intrat pe un teritoriu fără precedent, viziunile cunoscute de om în timpul Epocii Împărăției sunt cele mai complexe dintre toate cele din lucrarea de gestionare. Lucrarea lui Dumnezeu a intrat pe un teritoriu nemaiauzit, și, astfel, viziunile care trebuie cunoscute de către om au devenit cele mai complexe dintre toate, iar practica emergentă a omului este, de asemenea, mai măreață decât în oricare epocă anterioară, pentru că practica omului se modifică în pas cu viziunile, iar desăvârșirea viziunilor marchează și desăvârșirea cerințelor omului. De îndată ce întreaga gestionare a lui Dumnezeu încetează, la fel se întâmplă și cu practica omului și, fără lucrarea lui Dumnezeu, omul nu va avea altă alternativă decât să nu se abată de la doctrinele din vremurile trecute, altfel, pur și simplu, nu va avea încotro să o apuce. Fără viziuni noi, nu va exista nicio practică nouă din partea omului; fără viziuni complete, nu va exista nicio practică perfectă din partea omului; fără viziuni mai complexe, nu va exista o practică mai complexă din partea omului. Practica omului se schimbă odată cu pașii lui Dumnezeu și, de asemenea, cunoașterea și experiența omului se modifică și ele odată cu lucrarea lui Dumnezeu. Indiferent de cât de capabil este omul, totuși, el este inseparabil de Dumnezeu, iar dacă Dumnezeu S-ar opri din lucrare chiar și pentru un moment, omul ar muri imediat de mânia Lui. Omul nu are nimic cu care să se mândrească, pentru că oricât de multă cunoaștere are omul astăzi, oricât de profunde sunt experiențele sale, este inseparabil de lucrarea lui Dumnezeu – deoarece practica omului și ceea ce el trebuie să caute în credința lui în Dumnezeu sunt inseparabile de viziuni. În fiecare exemplu al lucrării lui Dumnezeu sunt viziunile care trebuie cunoscute de către om, viziuni urmate de cerințele potrivite ale lui Dumnezeu pentru om. Fără aceste viziuni ca piatră de temelie, omul ar fi pur și simplu incapabil de practică și nu ar fi în stare să Îl urmeze pe Dumnezeu fără șovăială. Dacă omul nu Îl cunoaște pe Dumnezeu sau nu înțelege voința lui Dumnezeu, atunci, tot ceea ce face omul este în zadar și este nevrednic de a primi încuviințarea lui Dumnezeu. Oricât de bogate sunt darurile omului, totuși, el este inseparabil de lucrarea și îndrumarea lui Dumnezeu. Oricât de bune și de multe sunt acțiunile omului, totuși, ele nu pot înlocui lucrarea lui Dumnezeu. Și astfel, practica omului nu este, în nicio împrejurare, separabilă de viziuni. Cei care nu acceptă viziunile noi nu au o practică nouă. Practica lor nu are nicio legătură cu adevărul, deoarece ei se supun doctrinei și nu se abat de la legea fără viață; nu au viziuni noi de loc și, ca urmare, nu pun nimic în practică în epoca nouă. Au pierdut viziunile și, astfel, au pierdut și lucrarea Duhului Sfânt, și au pierdut adevărul. Cei care sunt fără de adevăr sunt progeniturile absurdității, ei sunt întruparea Satanei. Indiferent de ce fel de persoană sunt, ei nu pot exista fără viziunile lucrării lui Dumnezeu și nu pot fi lipsiți de prezența Duhului Sfânt; de îndată ce pierd viziunile, ei coboară imediat în Gheenă și trăiesc în întuneric. Oamenii fără viziuni sunt aceia care Îl urmează pe Dumnezeu în mod nesăbuit, sunt aceia care sunt lipsiți de lucrarea Duhului Sfânt și trăiesc în iad. Astfel de oameni nu se află în căutarea adevărului și etalează numele lui Dumnezeu ca pe un panou publicitar. Cei care nu cunosc lucrarea Duhului Sfânt, care nu Îl cunosc pe Dumnezeu întrupat, care nu cunosc cele trei etape de lucru în totalitatea gestionării lui Dumnezeu – nu cunosc viziunile și, astfel, sunt fără adevăr. Și, oare, nu sunt cei fără adevăr făcători de rele? Cei care sunt dornici să pună adevărul în practică, care sunt dornici să caute o cunoaștere a lui Dumnezeu și care colaborează cu adevărat cu Dumnezeu sunt oameni pentru care viziunile reprezintă o piatră de temelie. Ei sunt încuviințați de Dumnezeu deoarece colaborează cu Dumnezeu, și această colaborare este cea care trebuie pusă în practică de către om.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 154

În viziuni sunt incluse multe căi de a practica. Cerințele practice făcute de om sunt, de asemenea, incluse în viziuni, așa cum este lucrarea lui Dumnezeu care trebuie cunoscută de către om. În trecut, în timpul adunărilor speciale sau în timpul marilor adunări care aveau loc în diferite locuri, se vorbea numai de un singur aspect referitor la calea către practică. O astfel de practică era aceea care urma să fie pusă în practică în timpul Epocii Harului și nu avea aproape nicio legătură cu cunoașterea lui Dumnezeu, deoarece viziunea Epocii Harului era numai viziunea crucificării lui Isus, și nu erau viziuni mai mari. Omul nu trebuia să cunoască mai multe decât lucrarea Sa de răscumpărare a omenirii prin crucificare și, astfel, în timpul Epocii Harului, nu mai erau alte viziuni pe care omul să le cunoască. În acest fel, omul avea doar o cunoaștere foarte limitată a lui Dumnezeu și, în afară de cunoașterea dragostei și compasiunii lui Isus, avea la dispoziție doar câteva lucruri simple și demne de milă de pus în practică, lucruri care erau foarte diferite față de cele de astăzi. În trecut, indiferent de adunarea din care făcea parte, omul era nevrednic să vorbească de o cunoaștere practică a lucrării lui Dumnezeu, și era cu atât mai puțin capabil să spună în mod clar care este cea mai potrivită cale de practică pe care omul trebuie să apuce. El a adăugat doar câteva detalii simple la o piatră de temelie a îndurării și răbdării; nu a existat, pur și simplu, nicio schimbare în substanța practicii sale, pentru că în timpul aceleiași epoci, Dumnezeu nu a făcut nicio lucrare mai nouă și singurele cerințe pe care El le-a avut de la om au fost îndurarea și răbdarea, sau purtarea crucii. În afară de astfel de practici, nu existau viziuni mai complexe decât crucificarea lui Isus. În trecut, nu erau menționate alte viziuni, deoarece Dumnezeu nu a lucrat mult și pentru că El a impus cerințe limitate omului. În acest fel, indiferent de ceea ce a făcut omul, acesta a fost incapabil să depășească aceste limite, limite care nu erau decât niște lucruri simple și superficiale pe care omul să le pună în practică. Astăzi vorbesc despre alte viziuni, deoarece astăzi s-a făcut o lucrare mai mare, o lucrare care este de câteva ori mai mare decât în vremea Epocii Legii și a Epocii Harului. Cerințele omului, de asemenea, sunt de câteva ori mai mari decât în epocile trecute. Dacă omul este incapabil să cunoască în totalitate o astfel de lucrare, atunci aceasta nu are nicio semnificație măreață; se poate spune că omul ar avea dificultăți să cunoască în întregime o astfel de lucrare dacă nu își dedică în viață tot efortul pentru acest scop. În lucrarea de cucerire, să vorbești numai despre calea de practică ar face cucerirea omului imposibilă. Simpla discuție despre viziuni, fără nicio cerință pentru om, ar face, de asemenea, imposibilă cucerirea omului. Dacă nu s-ar vorbi despre nimic altceva decât despre calea de practică, atunci, ar fi imposibil de atins punctul slab al omului sau de a risipi concepțiile omului, și la fel de imposibilă ar fi și cucerirea completă a omului. Viziunile sunt instrumentul principal de cucerire a omului și, totuși, dacă nu ar exista nicio altă cale de practicare în afară de viziuni, atunci omul nu ar avea nici o cale de urmat, și cu atât mai puțin ar dispune de o modalitate de intrare. Acesta a fost principiul lucrării lui Dumnezeu de la început până la sfârșit: viziunile cuprind tot ceea ce poate fi pus în practică, la fel cum există viziuni ce se adaugă practicii. Gradul schimbărilor atât în viața omului, cât și în firea lui, însoțește schimbările din viziuni. Dacă omul s-ar baza numai pe propriile sale eforturi, atunci i-ar fi imposibil să atingă vreun grad ridicat de schimbare. Viziunile vorbesc despre lucrarea lui Dumnezeu Însuși și despre gestionarea lui Dumnezeu. Practica se referă la calea practicii omului și la modul de existență a omului; în întreaga gestionare a lui Dumnezeu, legătura dintre viziuni și practică este legătura dintre Dumnezeu și om. Dacă viziunile ar fi înlăturate, sau dacă s-ar vorbi despre ele fără a aduce în discuție practica, sau dacă ar fi numai viziuni, iar practica omului ar fi eliminată, atunci, astfel de lucruri nu ar putea fi considerate gestionarea lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin s-ar putea spune că lucrarea lui Dumnezeu este de dragul omenirii; în acest fel, nu numai că datoria omului ar fi eliminată, dar ar însemna o negare a scopului lucrării lui Dumnezeu. Dacă, de la început până la sfârșit, omului nu i s-ar cere decât să practice, fără implicare în lucrarea lui Dumnezeu și, mai mult, dacă omului nu i s-ar cere să cunoască lucrarea lui Dumnezeu, cu atât mai puțin o astfel de lucrare s-ar putea numi gestionarea lui Dumnezeu. Dacă omul nu L-ar cunoaște pe Dumnezeu și nu ar cunoaște voința lui Dumnezeu și ar pune lucrurile în practică orbește, într-un mod vag și abstract, atunci nu ar deveni niciodată o făptură demnă pe deplin. Și astfel, aceste două lucruri sunt ambele indispensabile. Dacă ar exista numai lucrarea lui Dumnezeu, adică, dacă ar exista numai viziunile, și dacă nu ar fi nicio colaborare sau practică din partea omului, atunci, astfel de lucruri nu ar putea fi numite gestionarea lui Dumnezeu. Dacă ar fi numai practica și intrarea omului, atunci, indiferent de cât de înaltă este calea pe care a intrat omul, acest lucru ar fi, de asemenea, de neacceptat. Intrarea omului trebuie să se schimbe treptat în pas cu lucrarea și viziunile; nu se poate schimba după bunul plac. Principiile practicii omului nu sunt libere și neîngrădite, ci au anumite limite. Astfel de principii se modifică în pas cu viziunile lucrării. Astfel, gestionarea lui Dumnezeu se reduce, în ultimă instanță, la lucrarea lui Dumnezeu și la practica omului.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 155

Lucrarea de gestionare a avut loc numai datorită omenirii, ceea ce înseamnă că a fost produsă numai de existența omenirii. Nu a existat gestionare înainte de apariția omenirii, sau la început, când au fost create cerurile și pământul și toate lucrurile. Dacă, în toată lucrarea lui Dumnezeu, nu ar exista practică benefică pentru om, adică, dacă Dumnezeu nu ar face cerințe potrivite pentru omenirea coruptă (dacă, în lucrarea făcută de Dumnezeu, nu ar exista o cale potrivită pentru practica omului), atunci această lucrare nu ar putea fi numită gestionarea lui Dumnezeu. Dacă totalitatea lucrării lui Dumnezeu ar implica numai să spună omenirii corupte cum să se ocupe de practica sa, și Dumnezeu nu ar duce la îndeplinire niciuna din strădaniile Sale, și nu ar arăta nicio urmă din atotputernicia și înțelepciunea Sa, atunci, oricât de mari ar fi cerințele lui Dumnezeu pentru om, oricât de mult ar trăi Dumnezeu printre oameni, omul nu ar cunoaște nimic din firea lui Dumnezeu; dacă așa ar sta lucrurile, atunci, o lucrare de acest fel ar fi chiar mai puțin demnă de a fi numită gestionarea lui Dumnezeu. Mai simplu spus, lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu este lucrarea făcută de Dumnezeu și toată lucrarea împlinită sub îndrumarea lui Dumnezeu de aceia care au fost câștigați de Dumnezeu. O astfel de lucrare poate fi rezumată ca gestionare și se referă la lucrarea lui Dumnezeu printre oameni, precum și colaborarea cu El a tuturor acelora care Îl urmează; toate acestea pot fi numite, împreună, gestionare. Aici, lucrarea lui Dumnezeu este numită viziuni, iar colaborarea omului se numește practică. Cu cât lucrarea lui Dumnezeu este mai avansată (adică, cu cât viziunile sunt mai avansate), cu atât firea lui Dumnezeu este expusă mai clar omului și cu atât este mai mult în contradicție cu concepțiile omului și cu atât practica și colaborarea omului sunt mai avansate. Cu cât cerințele omului sunt mai mari, cu atât lucrarea lui Dumnezeu este mai mult în contradicție cu concepțiile omului și, ca urmare, încercările omului, precum și standardele pe care acesta trebuie să le respecte, devin și ele mai avansate. La încheierea acestei lucrări, toate viziunile se vor fi realizat, iar ceea ce omului i se cere să pună în practică va fi atins culmea perfecțiunii. Acesta va fi și momentul când fiecare va fi clasificat în funcție de tip, pentru că tot ceea ce omului i se va cere să cunoască i se va fi arătat deja. Astfel, atunci când viziunile ating apogeul, lucrarea se va apropia și ea de sfârșit, iar practica omului va fi ajuns și ea la punctul culminant. Practica omului se bazează pe lucrarea lui Dumnezeu, iar gestionarea lui Dumnezeu este exprimată în întregime numai datorită practicii și colaborării omului. Omul este capodopera lucrării lui Dumnezeu, și scopul întregii lucrări de gestionare a lui Dumnezeu, precum și produsul întregii gestionări a lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar lucra singur, fără colaborarea omului, atunci nu ar exista nimic care să ajute la cristalizarea întregii Sale lucrări și, în acest mod, nu ar avea nici cea mai mică importanță pentru gestionarea lui Dumnezeu. Doar prin alegerea unui scop potrivit care se află în afara lucrării lui Dumnezeu și care poate exprima această lucrare și îi poate demonstra atotputernicia și înțelepciunea este posibil să se atingă scopul gestionării lui Dumnezeu și să se atingă scopul de a folosi toată această lucrare pentru înfrângerea totală a Satanei. Și astfel, omul este o parte indispensabilă din lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu, iar omul este singurul care poate face ca gestionarea lui Dumnezeu să dea roade și să își atingă scopul final; în afară de om, nicio altă formă de viață nu poate să își asume un astfel de rol. Dacă omul urmează să devină adevărata cristalizare a lucrării de gestionare, atunci, neascultarea omenirii corupte trebuie înlăturată în totalitate. Acest lucru necesită ca omului să i se dea practica potrivită pentru vremuri diferite și ca Dumnezeu să înfăptuiască lucrarea corespunzătoare printre oameni. Numai în acest fel se va câștiga, în cele din urmă, un grup de oameni care să reprezinte cristalizarea lucrării de gestionare. Lucrarea lui Dumnezeu printre oameni nu poate fi mărturie lui Dumnezeu Însuși numai prin intermediul lucrării lui Dumnezeu; o astfel de mărturie necesită, de asemenea, ființe umane vii care sunt potrivite pentru realizarea lucrării Sale. Dumnezeu va lucra mai întâi asupra acestor oameni, prin care lucrarea Sa va fi apoi exprimată, și, astfel, o mărturie a voinței Lui va fi purtată printre făpturi. Și prin aceasta, Dumnezeu va fi atins scopul lucrării Sale. Dumnezeu nu lucrează singur pentru a-l înfrânge pe Satana, deoarece El nu poate fi mărturie directă pentru El Însuși între toate făpturile. Dacă El ar face acest lucru, ar fi imposibil de convins omul pe deplin, astfel că Dumnezeu trebuie să lucreze asupra omului pentru a-l cuceri, și abia atunci El va putea să câștige mărturia în rândul tuturor făpturilor. Dacă ar fi ca Dumnezeu să lucreze singur și omul nu ar colabora, sau dacă omului nu i s-ar cere să colaboreze, atunci, omul nu ar putea niciodată să cunoască firea lui Dumnezeu și nu ar cunoaște niciodată voința lui Dumnezeu; în acest fel, nu s-ar putea numi lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu. Dacă numai omul însuși s-ar strădui, ar căuta și ar munci din greu, dar nu ar înțelege lucrarea lui Dumnezeu, atunci înseamnă că omul ar juca feste. Fără lucrarea Duhului Sfânt, ceea ce face omul este de la Satana, este neascultător și făcător de rele; Satana este expus în toate cele întreprinse de omenirea coruptă și nimic din toate acestea nu este compatibil cu Dumnezeu, și toate sunt manifestarea Satanei. Nimic din cele despre care s-a vorbit nu este în afara viziunilor și a practicii. La piatra de temelie a viziunilor, omul găsește practica și calea către ascultare, astfel încât să poată lăsa la o parte concepțiile sale și să câștige acele lucruri pe care nu le-a avut în trecut. Dumnezeu îi cere omului să colaboreze cu El, îi cere să se supună total cerințelor Sale, iar omul cere să privească lucrarea făcută de Dumnezeu Însuși, să simtă atotputernicia lui Dumnezeu și să cunoască firea lui Dumnezeu. Pe scurt, acestea reprezintă gestionarea lui Dumnezeu. Legătura lui Dumnezeu cu omul este gestionarea, cea mai mare gestionare.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 156

Ceea ce implică viziunile se referă în principal la lucrarea lui Dumnezeu Însuși, iar ceea ce implică practica trebuie făcut de om și nu are legătură cu Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu este împlinită de Dumnezeu Însuși, iar practica omului este obținută de om însuși. Ceea ce trebuie făcut de Dumnezeu Însuși nu trebuie făcut de om, iar ceea ce trebuie practicat de către om nu are legătură cu Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu este lucrarea Sa de slujire și nu are legătură cu omul. Nu este nevoie ca această lucrare să fie făcută de om și, mai mult, omul nu ar fi în stare să înfăptuiască lucrarea care va fi înfăptuită de Dumnezeu. Ceea ce i se cere omului să practice trebuie împlinit de către om, fie că este vorba să își sacrifice viața, sau să se predea lui Satana pentru a mărturisi ferm – toate acestea trebuie împlinite de către om. Dumnezeu Însuși desăvârșește toată lucrarea pe care El trebuie să o facă, iar ceea ce trebuie să facă omul îi este arătat omului, și lucrarea rămasă îi rămâne omului. Dumnezeu nu face lucrări suplimentare. El face numai lucrarea care ține de slujirea Lui, și doar îi arată omului calea, și înfăptuiește doar lucrarea de a deschide calea, și nu face lucrarea de pregătire a acestei căi; acest lucru trebuie înțeles de om. A pune adevărul în practică înseamnă a pune cuvintele lui Dumnezeu în practică, și toate acestea reprezintă datoria omului, este ceea ce trebuie făcut de om și nu are nicio legătură cu Dumnezeu. Dacă omul pretinde ca și Dumnezeu să îndure chinuri și rafinare în adevăr, la fel ca omul, atunci omul este neascultător. Lucrarea lui Dumnezeu este pentru a împlini lucrarea Sa de slujire, iar datoria omului este de a asculta toată îndrumarea lui Dumnezeu, fără nicio împotrivire. Ceea ce omul trebuie să realizeze este de datoria lui să împlinească, indiferent de modul în care Dumnezeu lucrează sau trăiește. Numai Dumnezeu Însuși poate să stabilească cerințe omului, adică, numai Dumnezeu Însuși este potrivit să stabilească cerințe omului. Omul nu trebuie să aibă nicio altă alternativă, nu trebuie să facă altceva decât să se supună întru-totul și să practice; aceasta este rațiunea pe care trebuie să o aibă omul. Odată ce lucrarea care trebuie înfăptuită de Dumnezeu Însuși este încheiată, omului i se cere să o trăiască, pas cu pas. Dacă, la sfârșit, când întreaga gestionare a lui Dumnezeu se va fi încheiat, omul tot nu a făcut ceea ce i se cere de către Dumnezeu, atunci omul trebuie pedepsit. Dacă omul nu împlinește cerințele lui Dumnezeu, atunci acest lucru se datorează neascultării omului; nu înseamnă că Dumnezeu nu a fost suficient de meticulos în lucrarea Sa. Toți aceia care nu pot pune cuvintele lui Dumnezeu în practică, aceia care nu pot împlini cerințele lui Dumnezeu, și aceia care nu își pot dedica dăruirea și nu își pot împlini datoria – toți vor fi pedepsiți. Astăzi, ceea ce vi se cere să îndepliniți nu sunt cerințe suplimentare, ci doar datoria omului și ceea ce trebuie făcut de către toți oamenii. Dacă nu sunteți vrednici nici măcar să vă îndepliniți datoria sau să o îndepliniți așa cum trebuie, atunci nu înseamnă că vă faceți singuri probleme? Nu dați voi târcoale morții? Cum mai puteți să vă așteptați la un viitor și la planuri? Lucrarea lui Dumnezeu este înfăptuită de dragul omenirii, iar colaborarea omului este de dragul gestionării lui Dumnezeu. După ce Dumnezeu a înfăptuit tot ceea ce El trebuie să înfăptuiască, omului i se cere să fie generos în practica sa și să colaboreze cu Dumnezeu. În lucrarea lui Dumnezeu, omul trebuie să nu-și menajeze niciun efort, trebuie să își dăruiască loialitatea și nu trebuie să se lase târât în numeroase concepții sau să fie pasiv și să aștepte moartea. Dumnezeu Se poate sacrifica pe El Însuși pentru om, atunci de ce omul nu își poate oferi loialitatea lui Dumnezeu? Dumnezeu este cu inima și cu sufletul pentru om, de ce omul nu poate oferi puțină colaborare? Dumnezeu lucrează pentru omenire, așadar, de ce omul nu poate să împlinească o parte din datoria sa de dragul gestionării lui Dumnezeu? Lucrarea lui Dumnezeu a ajuns până în acest punct, și, totuși, voi tot vedeți, dar nu acționați, auziți, dar nu vă mișcați. Nu sunt astfel de oameni obiectele pierzaniei? Dumnezeu S-a dedicat deja întru totul omului, atunci, de ce astăzi omul este incapabil să își împlinească datoria cu sinceritate? Pentru Dumnezeu, lucrarea Lui este principala Sa prioritate, iar lucrarea gestionării Sale este de cea mai mare importanță. Pentru om, a pune cuvintele lui Dumnezeu în practică și a împlini cerințele lui Dumnezeu reprezintă principala sa prioritate. Toți trebuie să înțelegeți acest lucru. Cuvintele care vi s-au rostit au atins cea mai profundă coardă a esenței voastre, iar lucrarea lui Dumnezeu a pătruns pe un teritoriu nou. Mulți oameni încă nu înțeleg adevărul sau falsitatea acestei căi; ei încă stau și se uită și nu își împlinesc datoria. În schimb, ei analizează fiecare cuvânt și acțiune a lui Dumnezeu, se concentrează pe ceea ce mănâncă și poartă Dumnezeu, iar ideile lor devin încă și mai cumplite. Nu fac astfel de oameni mult zgomot pentru nimic? Cum ar putea astfel de oameni să fie aceia care Îl caută pe Dumnezeu? Și cum ar putea ei să fie cei care au intenția de a I se supune lui Dumnezeu? Ei uită cu totul de dăruirea și de datoria lor și, în schimb, se concentrează pe locul unde se află Dumnezeu. Sunt revoltători! Dacă omul a înțeles tot ceea ce trebuie să înțeleagă și a pus în practică tot ceea ce trebuie să pună în practică, atunci Dumnezeu Își va revărsa cu siguranță binecuvântările Sale asupra omului, pentru că ceea ce El cere de la om este datoria omului și ceea ce trebuie făcut de către om. Dacă omul nu este în stare să înțeleagă ceea ce trebuie să înțeleagă și nu este în stare să pună în practică ceea ce trebuie să pună în practică, atunci omul va fi pedepsit. Cei care nu colaborează cu Dumnezeu Îi sunt ostili lui Dumnezeu, cei care nu acceptă lucrarea nouă i se opun ei, chiar dacă astfel de oameni nu fac nimic care să îi contravină în mod evident. Toți aceia care nu pun în practică adevărul cerut de Dumnezeu sunt oameni care se opun în mod deliberat și sunt neascultători față de cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă astfel de oameni acordă o atenție specială lucrării Duhului Sfânt. Oamenii care nu ascultă cuvintele lui Dumnezeu și nu se supun lui Dumnezeu sunt neascultători și se opun lui Dumnezeu. Oamenii care nu își îndeplinesc datoria sunt aceia care nu colaborează cu Dumnezeu, iar oamenii care nu colaborează cu Dumnezeu sunt cei care nu acceptă lucrarea Duhului Sfânt.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 157

Când lucrarea lui Dumnezeu ajunge într-un anumit punct, și gestionarea Sa atinge un anumit punct, cei care sunt pe placul inimii Sale sunt cu toții capabili să împlinească cerințele Sale. Dumnezeu impune cerințe omului după standardele Sale proprii și în funcție de ceea ce omul este capabil să obțină. În timp ce vorbește despre gestionarea Sa, El îi și arată omului calea și îi oferă acestuia o cale de supraviețuire. Gestionarea lui Dumnezeu și practica omului sunt ambele parte din aceeași etapă a lucrării și sunt înfăptuite în același timp. Discuția despre gestionarea lui Dumnezeu are impact asupra schimbărilor din firea omului, iar discuția despre ceea ce trebuie să facă omul și schimbările din firea omului are impact asupra lucrării lui Dumnezeu; aceste două aspecte nu pot fi separate în niciun moment. Practica omului se schimbă, pas cu pas. Aceasta se întâmplă pentru că cerințele lui Dumnezeu pentru om se schimbă și ele și pentru că lucrarea lui Dumnezeu este în continuă schimbare și dezvoltare. Dacă practica omului rămâne înrădăcinată în doctrină, acest lucru dovedește că este lipsit de lucrarea și îndrumarea lui Dumnezeu; dacă practica omului nu se schimbă niciodată sau nu devine și mai profundă, atunci, acest lucru dovedește că practica omului este înfăptuită conform voinței omului, și nu este practica adevărului; dacă omul nu are o cale de urmat, atunci el a căzut deja pradă lui Satana și a fost controlat de Satana, ceea ce înseamnă că a fost controlat de duhul rău. Dacă practica omului nu devine mai profundă, atunci lucrarea lui Dumnezeu nu se dezvoltă, și dacă nu există nicio schimbare în lucrarea lui Dumnezeu, atunci intrarea omului va ajunge într-un punct mort; acest lucru este inevitabil. În întreaga lucrare a lui Dumnezeu, dacă omul ar fi să se supună întotdeauna legii lui Iahve, atunci lucrarea lui Dumnezeu nu ar putea progresa, cu atât mai puțin ar fi posibil să sfârșească o întreagă epocă. Dacă omul ar ține întotdeauna de cruce și ar practica răbdarea și smerenia, atunci ar fi imposibil ca lucrarea lui Dumnezeu să își continue progresul. Șase mii de ani de gestionare nu se pot sfârși pur și simplu printre oamenii care doar se supun legii sau care doar țin de cruce și practică răbdarea și smerenia. În schimb, întreaga lucrare de gestionare a lui Dumnezeu este încheiată printre aceia din zilele de pe urmă, care Îl cunosc pe Dumnezeu și au fost scăpați din ghearele Satanei și s-au dezbărat complet de influența Satanei. Aceasta este direcția inevitabilă a lucrării lui Dumnezeu. De ce se spune că practica celor din bisericile religioase este învechită? Deoarece ceea ce ei pun în practică este separat de lucrarea de astăzi. În Epoca Harului, ceea ce ei au pus în practică a fost corect dar, pe măsură ce epoca a trecut și lucrarea lui Dumnezeu s-a schimbat, practica lor a devenit, încetul cu încetul, învechită. A fost lăsată în urmă de lucrarea nouă și de lumina nouă. Pe baza pietrei de temelie inițială, lucrarea Duhului Sfânt a progresat cu câțiva pași mai adânc. Totuși, acei oameni rămân încă prinși în etapa inițială a lucrării lui Dumnezeu și încă se agață de vechile practici și de vechea lumină. Lucrarea lui Dumnezeu se poate schimba dramatic în trei sau cinci ani, așa că nu ar fi normal să aibă loc transformări și mai mari pe parcursul a 2000 de ani? Dacă omul nu are o lumină sau o practică nouă, înseamnă că nu a ținut pasul cu lucrarea Duhului Sfânt. Acesta este eșecul omului; existența lucrării noi a lui Dumnezeu nu poate fi negată deoarece, astăzi, cei cu lucrarea inițială a Duhului Sfânt se supun încă practicilor învechite. Lucrarea Duhului Sfânt merge întotdeauna înainte, și toți aceia care se află în curentul Duhului Sfânt trebuie și ei să progreseze mai adânc și să se schimbe, pas cu pas. Ei nu trebuie să se oprească la o singură etapă. Numai aceia care nu cunosc lucrarea Duhului Sfânt vor rămâne la stadiul lucrării Sale inițiale și nu vor accepta lucrarea nouă a Duhului Sfânt. Numai aceia care sunt neascultători vor fi nevrednici să câștige lucrarea Duhului Sfânt. Dacă practica omului nu ține ritmul cu lucrarea nouă a Duhului Sfânt, atunci practica omului este cu siguranță separată de lucrarea de astăzi și este cu siguranță incompatibilă cu lucrarea de astăzi. Astfel de oameni învechiți ca aceștia sunt, pur și simplu, nevrednici să împlinească voința lui Dumnezeu, cu atât mai puțin ar putea ei să devină acei oameni de pe urmă care vor mărturisi ferm lui Dumnezeu. Mai mult, întreaga lucrare de gestionare nu ar putea fi săvârșită în rândul unui astfel de grup de oameni. Pentru aceia care au ținut, odinioară, legea lui Iahve, și aceia care au suferit, odată, pentru cruce, dacă nu pot accepta etapa lucrării din zilele de pe urmă, atunci, tot ceea ce au făcut va fi fost în van și inutil. Cea mai limpede expresie a lucrării Duhului Sfânt este acceptarea ei aici și acum, și nu agățarea de trecut. Aceia care nu au ținut pasul cu lucrarea de astăzi și care s-au separat de practica de astăzi sunt cei care se opun și nu acceptă lucrarea Duhului Sfânt. Astfel de oameni sfidează lucrarea de astăzi a lui Dumnezeu. Deși ei păstrează lumina din trecut, acest lucru nu înseamnă că este posibil să nege faptul că nu cunosc lucrarea Duhului Sfânt. De ce au avut loc toate aceste discuții despre schimbările din practica omului, despre diferențele din practica din trecut și cea de astăzi, despre cum practica era împlinită în epoca anterioară și despre cum se împlinește ea astăzi? Se vorbește întotdeauna despre astfel de împărțiri în practica omului pentru că lucrarea Duhului Sfânt merge în mod constant înainte și, de aceea, este necesar ca practica omului să se schimbe permanent. Dacă omul se împotmolește într-o singură etapă, atunci acest lucru dovedește că nu este capabil să țină pasul cu noua lucrare și cu noua lumină a lui Dumnezeu; nu dovedește că planul de gestionare (planul mântuirii) al lui Dumnezeu nu s-a schimbat. Cei care se află în afara curentului Duhului Sfânt cred că au întotdeauna dreptate dar, de fapt, lucrarea lui Dumnezeu în ei a încetat cu mult timp în urmă, iar lucrarea Duhului Sfânt lipsește din ei. Lucrarea lui Dumnezeu a fost mutată demult către un alt grup de oameni, un grup asupra căruia El intenționează să Își completeze noua Sa lucrare. Pentru că cei cufundați în religie sunt nevrednici să accepte lucrarea nouă a lui Dumnezeu și țin numai de lucrarea veche din trecut, Dumnezeu S-a lepădat de acești oameni și Își face noua lucrare asupra oamenilor care acceptă această lucrare nouă. Aceștia sunt oameni care colaborează în lucrarea Sa nouă și numai în acest fel poate fi împlinită gestionarea Sa. Gestionarea lui Dumnezeu merge întotdeauna înainte, iar practica omului se înalță întotdeauna mai sus. Dumnezeu lucrează întotdeauna, și omul are mereu trebuință, astfel că amândoi ajung la apogeu, Dumnezeu și omul aflându-se în legătură completă. Aceasta este expresia împlinirii lucrării lui Dumnezeu și este rezultatul final al întregii gestionări a lui Dumnezeu.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 158

În fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu sunt și cerințe corespunzătoare de la om. Toți aceia care se află în curentul Duhului Sfânt sunt stăpâniți de prezența și disciplina Duhului Sfânt, iar aceia care nu se află în curentul Duhului Sfânt sunt sub comanda lui Satana și fără nimic din lucrarea Duhului Sfânt. Oamenii care se află în curentul Duhului Sfânt sunt aceia care acceptă lucrarea nouă a lui Dumnezeu, cei care colaborează la lucrarea nouă a lui Dumnezeu. Dacă aceia care se află în acest curent nu sunt în stare să colaboreze și nu pot să pună în practică adevărul cerut de Dumnezeu în acest timp, atunci ei vor fi disciplinați și, în cel mai rău caz, vor fi lepădați de Duhul Sfânt. Aceia care acceptă lucrarea nouă a Duhului Sfânt vor trăi în curentul Duhului Sfânt și vor primi grija și protecția Duhului Sfânt. Aceia care sunt dornici să pună adevărul în practică sunt luminați de Duhul Sfânt, iar aceia care nu sunt dornici să pună adevărul în practică sunt disciplinați de Duhul Sfânt și pot fi chiar pedepsiți. Indiferent ce fel de oameni sunt, cu condiția ca ei să se afle în curentul Duhului Sfânt, Dumnezeu Își va asuma responsabilitatea pentru toți aceia care acceptă lucrarea Sa nouă de dragul numelui Său. Aceia care preamăresc numele Său și sunt dornici să Îi pună cuvintele în practică vor primi binecuvântările Sale; cei care nu Îl ascultă și nu Îi pun cuvintele în practică vor primi pedeapsa Sa. Oamenii care se află în curentul Duhului Sfânt sunt aceia care acceptă noua lucrare și, pentru că au acceptat noua lucrare, trebuie să colaboreze cum se cuvine cu Dumnezeu, și nu să se comporte ca niște răzvrătiți care nu își îndeplinesc datoria. Aceasta este singura cerință a lui Dumnezeu de la om. Nu este același lucru pentru oamenii care nu acceptă lucrare nouă: ei se află în afara curentului Duhului Sfânt, iar disciplina și reproșul Duhului Sfânt nu li se aplică. Toată ziua, acești oameni trăiesc în trup, trăiesc în mintea lor, și tot ce fac este conform doctrinei rezultată din analiza și cercetarea propriilor lor creiere. Nu sunt cerințele lucrării noi a Duhului Sfânt, cu atât mai puțin nu este colaborarea cu Dumnezeu. Aceia care nu acceptă lucrarea nouă a lui Dumnezeu sunt lipsiți de prezența lui Dumnezeu și, mai mult, lipsiți de binecuvântările și protecția lui Dumnezeu. Majoritatea cuvintelor și acțiunilor lor țin de cerințele din trecut ale lucrării Duhului Sfânt; ele sunt doctrine, nu adevăr. O astfel de doctrină și regulament sunt suficiente pentru a demonstra că singurul lucru care le aduce laolaltă este religia; ele nu sunt cele alese sau scopurile lucrării lui Dumnezeu. Adunarea tuturor celor din mijlocul lor se poate numi doar o mare adunare a religiei și nu poate fi numită o biserică. Acesta este un fapt de nestrămutat. Ei nu au lucrarea nouă a Duhului Sfânt; ceea ce fac pare să amintească de religie, ceea ce trăiesc ei pare să abunde în religie; ei nu sunt în posesia prezenței și lucrării Duhului Sfânt, cu atât mai puțin sunt eligibili să primească disciplina și luminarea Duhului Sfânt. Acești oameni sunt toți leșuri fără de viață și viermi lipsiți de spiritualitate. Ei nu cunosc răzvrătirea și neascultarea omului, nu cunosc toate faptele rele ale omului și cu atât mai puțin nu cunosc toată lucrarea lui Dumnezeu și voința de astăzi a lui Dumnezeu. Sunt cu toții ignoranți, oameni infami, sunt gunoaie care nu merită să fie numiți credincioși! Nimic din ceea ce ei fac nu are relevanță asupra gestionării lui Dumnezeu, cu atât mai puțin poate să afecteze planurile lui Dumnezeu. Cuvintele și acțiunile lor sunt prea dezgustătoare, prea patetice și sunt pur și simplu nedemne de a fi menționate. Nimic din ceea ce este făcut de aceia care nu se află în curentul Duhului Sfânt nu are de a face cu lucrarea nouă a Duhului Sfânt. Din această cauză, orice ar face, ei nu au disciplina Duhului Sfânt și, mai mult decât atât, nu au luminarea Duhului Sfânt. Pentru că ei sunt cu toții oameni fără dragoste de adevăr, și au fost disprețuiți și respinși de Duhul Sfânt. Sunt denumiți făcători de rele pentru că umblă în trup și fac tot ceea ce le face plăcere sub stindardul lui Dumnezeu. În vreme ce Dumnezeu lucrează, ei sunt ostili lui Dumnezeu cu bună știință și aleargă în direcția opusă Lui. Neputința omului de a colabora cu Dumnezeu reprezintă neascultarea supremă în sine, așadar, acei oameni care se împotrivesc intenționat lui Dumnezeu, nu își vor primi ei, cu precădere, răsplata dreaptă?

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 159

Trebuie să ajungeți să cunoașteți viziunea Lui Dumnezeu și să înţelegeţi direcția generală a lucrării Sale. Aceasta este intrarea în maniera pozitivă. Odată ce stăpânești precis adevărurile viziunii, pătrunderea ta va fi asigurată; indiferent de modul în care se schimbă lucrarea Sa, vei rămâne de neclintit în inima ta, vei avea o imagine clară asupra viziunii și vei avea un țel pentru pătrunderea și căutarea ta. Într-o astfel de manieră, toată experiența și cunoștințele acumulate în tine se vor adânci și vor deveni mai rafinate. Odată ce ai înțeles în totalitate imaginea de ansamblu, nu vei avea parte de eșecuri în viața ta și nu te vei pierde. Dacă nu ajungi să cunoști acești pași ai lucrării, vei avea de pierdut la fiecare pas. Nu poți face cale întoarsă în doar câteva zile și nu vei fi capabil să apuci pe calea cea bună nici chiar în câteva săptămâni. Acest aspect nu cauzează întârzieri? Sunt multe căi de pătrundere pozitive și astfel de practici pe care trebuie să le stăpâniți și deci trebuie, de asemenea, să înțelegi mai multe puncte legate de viziunea lucrării Sale, cum ar fi semnificația lucrării Sale de cucerire, calea de a deveni desăvârșit în viitor, ceea ce trebuie obținut prin experiența încercărilor și tribulațiilor, semnificația judecării și mustrării, principiile lucrării Duhului Sfânt, și principiile desăvârşirii și ale cuceririi. Acestea sunt toate adevăruri ale viziunii. Restul sunt cele trei etape ale lucrării Epocii Legii, Epocii Harului și Epocii Împărăției, precum și mărturii viitoare. Şi acestea sunt adevăruri care au legătură cu viziunea și sunt cele mai fundamentale, cât și cele mai importante. În prezent, există prea multe lucruri pe care ar trebui să le accesați și să le practicați, care acum sunt mai stratificate și mai detaliate. Dacă nu cunoști aceste adevăruri, înseamnă că nu ai pătruns încă. De cele mai multe ori, cunoștințele omului despre adevăr sunt prea superficiale; omul nu este capabil să pună în practică anumite adevăruri de bază și nu știe cum să trateze nici măcar lucruri triviale. Motivele pentru care omul nu este capabil să practice adevărul sunt firea sa rebelă, și cunoștințele sale despre lucrarea de astăz, care sunt prea superficiale și unilaterale. Astfel, pentru om nu este o sarcină uşoară să fie făcut desăvârşit. Răzvrătirea ta este prea mare și păstrezi prea multe din vechea ta identitate; nu ești capabil să stai de partea adevărului și nu ești capabil să practici nici cele mai evidente adevăruri. Astfel de oameni nu pot fi mântuiți și sunt cei care nu au fost cuceriți. Dacă pătrunderea ta nu este detaliată și nu are nici obiective, creșterea ta va fi lentă. Dacă pătrunderea ta nu conține nici cel mai mic element real, atunci căutarea ta va fi în van. Dacă nu cunoști esenţa adevărului, vei rămâne neschimbat. Creșterea în viața omului și schimbările în firea sa sunt toate obținute prin pătrunderea în realitate și, mai mult, prin pătrunderea în experiențe detaliate. Dacă ai multe experiențe detaliate pe parcursul intrării tale și multe cunoștințe concrete și intrare, firea ta se va schimba rapid. Chiar dacă în prezent nu ești întru totul lămurit privind practica, trebuie cel puțin să fii lămurit în legătură cu viziunea lucrării. În caz contrar, vei fi incapabil de a pătrunde și nu vei putea face acest lucru dacă nu ai mai întâi cunoștințe legate de adevăr. Numai dacă Duhul Sfânt te luminează în experiența ta, vei obține o înțelegere mai profundă a adevărului și vei intra mai adânc. Trebuie să ajungeți să cunoașteți lucrarea lui Dumnezeu.

Fragment din „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 160

La început, după facerea omenirii, israeliții au fost cei care au slujit drept fundament al lucrării și întregul Israel a constituit temelia lucrării lui Iahve pe pământ. Lucrarea lui Iahve a fost pentru a-l călăuzi şi păstori în mod direct pe om prin stabilirea legilor astfel încât omul să poată duce o viață normală și să-L divinizeze pe Iahve într-o manieră normală pe pământ. În Epoca Legii, Dumnezeu era Cel care nu putea fi nici văzut, nici atins de către om. El doar îi conducea pe oamenii care au fost primii corupți de Satana și era acolo pentru a-i învăţa și păstori pe acești oameni, astfel încât cuvintele rostite de El erau doar despre regulamente, hotărâri și cunoștințe generale legate de trăirea vieții ca om și nicidecum despre adevăruri care furnizează viață omului. Israeliții de sub comanda Lui nu erau aceia profund corupți de Satana. Lucrarea legii făcute de El a fost doar prima etapă în lucrarea mântuirii, chiar începutul lucrării de mântuire și, practic, nu avea nimic de-a face cu schimbările firii vieții omului. De aceea, la începutul lucrării de mântuire, El nu a fost nevoit să Se întrupeze pentru lucrarea Sa în Israel. Din acest motiv a avut nevoie de un mijloc, adică, de o unealtă, prin care să intre în contact cu omul. Astfel, s-au ridicat printre fiinţele create aceia care au vorbit și au lucrat în numele lui Iahve și, în acest fel, fiii omului și profeții au ajuns să lucreze printre oameni. Fiii omului au lucrat printre oameni în numele lui Iahve. A fi numit astfel de către El înseamnă că astfel de oameni au stabilit legile în numele lui Iahve și că erau, de asemenea, preoți în poporul lui Israel; astfel de oameni erau preoți asupra cărora se veghea atent, protejați de Iahve și prelucraţi în spiritul lui Iahve; erau lideri în rândul poporului și Îl serveau în mod direct pe Iahve. Profeții, în schimb, erau cei hărăziţi să vorbească tututor popoarelor și triburilor din toate ţinuturile în numele lui Iahve. Erau, de asemenea, cei care profețeau lucrarea lui Iahve. Fie ei fii ai oamenilor sau profeți, toți au fost crescuți de Duhul lui Iahve Însuși și aveau lucrarea lui Iahve în ei. Printre oameni, ei erau aceia care Îl reprezentau pe Iahve în mod direct; ei lucrau doar pentru că au fost crescuți de Iahve și nu pentru că erau trupul în care Duhul Sfânt Însuși era întrupat. Prin urmare, deși au vorbit în mod similar și au lucrat în numele lui Dumnezeu, acești fii ai omului și profeți din Epoca Legii nu erau trupul Dumnezeului întrupat. Acest fapt a fost exact contrar în Epoca Harului și în ultima etapă, deoarece atât lucrarea de mântuire cât şi cea de judecată a omului au fost făcute de Însuși Dumnezeul întrupat, prin urmare nemaifiind nevoie să ridice din nou profeții și pe fiii omului ca să lucreze în numele Lui. În ochii omului, nu sunt diferențe substanțiale între esenţa și mijloacele lucrării lor. Şi, tocmai din acest motiv, omul confundă mereu lucrarea Dumnezeului întrupat cu cea a profeților și a fiilor omului. Arătarea Dumnezeului întrupat a fost, de fapt, aceeași cu cea a profeților și a fiilor omului. Iar Dumnezeul întrupat era chiar mai obişnuit și mai real decât profeții. Prin urmare, omul este complet incapabil să-i deosebească. Omul se concentrează exclusiv asupra aparențelor, pe deplin inconştient că există o diferență substanțială, deşi ambii lucrează şi vorbesc. Deoarece capacitatea omului de discernământ este prea modestă, omul nu este capabil de a discerne chestiuni elementare și este și mai puțin capabil să discearnă ceva atât de complex. Cuvintele și lucrarea profeților și ale celor folosiți de Duhul Sfânt înfăptuiau toate îndatorirea omului, îndeplinindu-i funcţia în calitate de ființă creată şi făcând ceea ce omul ar trebui să facă. Cu toate acestea, cuvintele și lucrarea Dumnezeului întrupat erau pentru a îndeplini lucrarea de slujire. Deși forma Sa exterioară era cea a unei fiinţe create, lucrarea Sa nu era pentru a-I îndeplini funcţia, ci lucrarea Sa de slujire. Termenul „datorie” este utilizat cu privire la fiinţele create, în timp ce „lucrarea de slujire” este utilizat cu privire la trupul Dumnezeului întrupat. Este o diferență esențială între cele două, ele nefiind interschimbabile. Lucrarea omului constă doar în îndeplinirea datoriei sale, în timp ce lucrarea lui Dumnezeu este gestionarea și împlinirea lucrării Sale de slujire. Prin urmare, deși mulți apostoli au fost folosiți de Duhul Sfânt și mulți profeți au fost plini de Duh Sfânt, lucrarea și cuvintele lor erau doar pentru împlinirea datoriei lor în calitate de fiinţe create. Chiar dacă profețiile lor ar putea fi mai importante decât modul de viață despre care a vorbit Dumnezeul întrupat și chiar dacă umanitatea lor a fost mai transcendentă decât cea a Dumnezeului întrupat, ei tot își îndeplineau doar datoria lor și nu-și împlineau lucrarea lor de slujire. Datoria omului se referă la funcţia omului și este ceva realizabil pentru om. Cu toate acestea, lucrarea de slujire îndeplinită de Dumnezeul întrupat are legătură cu gestionarea Sa și acest lucru este irealizabil pentru om. Dacă Dumnezeul întrupat vorbeşte, lucrează sau face minuni, întreprinde o lucrare măreață în cadrul gestionării Sale și o astfel de lucrare nu poate fi întreprinsă de om, în locul Lui. Lucrarea omului este doar de a-şi împlini datoria, în calitate de ființă creată, într-o anumită etapă a lucrării de gestionare a lui Dumnezeu. Fără gestionarea lui Dumnezeu, adică, dacă lucrarea de slujire a Dumnezeului întrupat s-ar fi pierdut, la fel s-ar pierde atunci și datoria unei fiinţe create. Lucrarea lui Dumnezeu în îndeplinirea lucrării Sale de slujire constă în gestionarea omului, în timp ce omul, prin întreprinderea îndatoririi sale, își îndeplinește propriile obligații de-a satisface cererile Creatorului și nu poate fi considerat în niciun caz ca împlinind lucrarea cuiva de mântuire. Pentru esența inerentă a lui Dumnezeu, adică, a Duhului Său, lucrarea lui Dumnezeu este gestionarea Lui, dar pentru Dumnezeul întrupat, care poartă înfățișarea exterioară a unei ființe create, lucrarea Sa este îndeplinirea lucrării Sale de slujire. Orice lucrare pe care El o face este pentru îndeplinirea lucrării Sale de slujire și tot ceea ce poate omul să facă e să dea tot ce are mai bun în el în cadrul gestionării Lui și sub conducerea Lui.

Fragment din „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 161

În Epoca Harului, Isus a grăit de asemenea mult și a făcut multe lucrări. Cum a fost El diferit față de Isaia? Cum a fost El diferit față de Daniel? A fost El un profet? De ce se spune că este Hristos? Care sunt diferențele dintre ei? Toţi erau doar oameni care grăiau cuvinte și cuvintele lor păreau a fi pentru om mai mult sau mai puțin la fel. Toți au grăit și au făcut lucrări. Profeții Vechiului Testament au profețit și, în mod similar, putea și Isus. De ce este oare așa? În acest caz, natura lucrării reflectă această distincție. Pentru a discerne această chestiune, nu poți lua în calcul natura trupului și nu ar trebui să iei în calcul profunzimea sau superficialitatea cuvintelor lor. Întotdeauna trebuie să iei în calcul în primul rând lucrarea lor și efectele pe care le atinge lucrarea lor în om. Profețiile rostite de profeți la timpul lor nu au alimentat viața omului și mesajele primite de cei precum Isaia și Daniel erau pur și simplu profeții, și nu modul de viață. Dacă nu ar fi fost revelația directă a lui Iahve, nimeni nu ar fi putut îndeplini acea lucrare, care este inaccesibilă muritorilor. Şi Isus a grăit mult, dar astfel de cuvinte reprezentau modul de viață în care omul putea găsi o cale de urmat. Cu alte cuvinte, în primul rând, El a putut oferi viață omului, deoarece Isus este viața; în al doilea rând, El a putut inversa deviațiile omului; în al treilea rând, lucrarea Sa a putut să o succeadă pe cea a lui Iahve cu scopul de-a continua epoca; în al patrulea rând, El a putut sesiza nevoile interioare ale omului și înțelege ce-i lipsește omului; în al cincilea rând, El a putut inaugura o epocă nouă și să o încheie pe cea veche. Din acest motiv Se numește Dumnezeu și Hristos; nu este diferit doar de Isaia, ci și de toți ceilalți profeți. Luați-l pe Isaia drept reper de comparație pentru lucrarea profeților. În primul rând, nu putea oferi viață omului; în al doilea rând, nu putea inaugura o epocă nouă. Lucra sub conducerea lui Iahve și nu pentru a inaugura o epocă nouă. În al treilea rând, lucrurile despre care vorbea erau peste puterea lui de înţelegere. Primea revelații direct de la Duhul lui Dumnezeu și alții nu le înțelegeau, nici măcar după ce le ascultau. Aceste puține lucruri sunt suficiente în sine pentru a demonstra că nu erau mai mult decât niște profeții cuvintele lui, nimic mai mult decât un aspect al lucrării făcute în locul lui Iahve. În orice caz, nu putea să-L reprezinte pe Iahve în totalitate. A fost un rob al lui Iahve, un instrument în lucrarea Lui. Doar lucra în Epoca Legii și în cadrul scopului lucrării lui Iahve; nu a lucrat dincolo de Epoca Legii. Lucrarea lui Isus, dimpotrivă, era diferită. El a depășit sfera lucrării lui Iahve; a întreprins-o ca Dumnezeul întrupat și a suferit răstignirea pentru a răscumpăra toată omenirea. Cu alte cuvinte, a făcut o lucrare nouă, în afara celei făcute de Iahve. Aceasta a fost introducerea unei epoci noi. Alt aspect e faptul că El putea vorbi despre ceea ce omul nu putea dobândi. Lucrarea Sa era o lucrare în cadrul gestionării lui Dumnezeu și cuprindea întreaga umanitate. Nu Și-a făcut lucrarea doar într-un număr limitat de oameni, nici nu urma lucrarea Lui să conducă un număr limitat de oameni. Cât despre modul în care Dumnezeu S-a întrupat ca să devină om, cum Duhul Sfânt a transmis revelațiile în acel timp și cum Se pogora Duhul asupra unui om ca să lucreze, acestea sunt chestiuni pe care omul nu le poate vedea sau atinge. Este absolut imposibil ca aceste adevăruri să servească drept dovadă că El este Dumnezeul întrupat. Ca atare, se poate face distincție doar cu privire la cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, care sunt tangibile omului. Doar acest aspect este real. Aceasta se datorează faptului că nu îți sunt vizibile chestiuni ale Duhului și sunt cunoscute în mod clar doar de Dumnezeu Însuși și nici chiar forma întrupată a lui Dumnezeu nu știe totul; poţi doar să verifici dacă El este Dumnezeu[a] din lucrarea făcută de El. În primul rând, se poate observa, din lucrarea Sa, că este capabil să deschidă o nouă eră; în al doilea rând, este capabil să ofere viață omului și să-i arate calea de urmat. Aceasta este suficient pentru stabilirea faptului că este Dumnezeu. Cel puțin, lucrarea pe care o face El poate reprezenta în totalitate Duhul lui Dumnezeu și, dintr-o astfel de lucrare, se poate vedea că Duhul lui Dumnezeu este cu El. Deoarece lucrarea Dumnezeului întrupat a fost făcută îndeosebi pentru a inaugura o nouă epocă, a dirija o lucrare nouă și a oferi un nou tărâm, aceste puține condiții sunt suficiente ca atare pentru a stabili că El este Însuși Dumnezeu. Aşadar, aceasta Îl deosebeşte pe El de Isaia, Daniel și ceilalți mari profeți. Isaia, Daniel și ceilalți făceau toți parte dintr-o clasă de oameni foarte educați și culți; erau oameni extraordinari sub conducerea lui Iahve. Şi Dumnezul întrupat era informat și nu era lipsit de rațiune, dar umanitatea Sa era în mod particular normală. Era un om obişnuit și cu ochiul liber nu se putea discerne nicio umanitate specială legată de persoana Lui sau detecta în umanitatea Lui nimic ce să nu aibă alții. Nu era deloc supranatural sau unic și nu avea nicio educație, cunoștințe sau teorii elevate. Viața despre care vorbea și calea pe care o urma nu erau obținute prin teorie, prin cunoștințe, prin experiențe de viață sau prin educația din familie. Mai degrabă, era lucrarea directă a Duhului, care este lucrarea trupului încarnat. Deoarece omul are noțiuni bogate despre Dumnezeu și, mai ales deoarece aceste noțiuni sunt alcătuite din prea multe elemente imprecise și supranaturale, în ochii omului, un Dumnezeu comun cu slăbiciuni omenești, care nu poate face semne și minuni, în mod cert nu este Dumnezeu. Nu sunt acestea noțiunile eronate ale omului? Dacă trupul Dumnezeului întrupat nu era al unui om normal, atunci cum s-ar putea afirma că El S-a întrupat? A avea trup înseamnă a fi un om obișnuit, normal; dacă El ar fi fost o ființă transcendentă, atunci nu ar fi fost trupesc. Pentru a dovedi că este trupesc, Dumnezeul întrupat trebuia să aibă un trup normal. Acest lucru a fost pur și simplu pentru a completa semnificația întrupării. Totuși, nu a fost la fel în cazul profeților și al fiilor oamenilor. Erau oameni înzestrați și folosiți de către Duhul Sfânt; în ochii omului, umanitatea lor era deosebit de extraordinară și au săvârșit multe acte care au depășit limitele umanității normale. Din acest motiv, omul i-a socotit drept Dumnezeu. Acum trebuie ca toți să înțelegeți aceasta în mod clar, deoarece a fost problema cea mai uşor confundată de către toți oamenii din epocile trecute. În plus, întruparea este cel mai misterios lucru și Dumnezeu întrupat este cel mai greu lucru de acceptat pentru om. Ceea ce spun favorizează împlinirea rolului tău și a înțelegerii tale privind misterul întrupării. Acestea toate au legătură cu gestionarea lui Dumnezeu, cu viziunea Sa. Înţelegerea acestor lucruri va fi mai benefică în dobândirea cunoștințelor legate de viziune, adică, de lucrarea de gestionare. În acest fel, de asemenea vei dobândi o înțelegere sporită a datoriei pe care diferite tipuri de oameni ar trebui să o îndeplinească. Deși aceste cuvinte nu vă arată în mod direct calea, vă sunt totuși de mare ajutor pentru intrarea voastră deoarece, în prezent, viețile voastre sunt extrem de lipsite de viziune și acest fapt va deveni un obstacol semnificativ ce vă va îngrădi intrarea. Dacă nu ați fost capabili să pătrundeți aceste chestiuni, atunci nicio motivație nu vă va grăbi intrarea. Și cum poate o astfel de căutare să vă permită să vă îndepliniți cel mai bine datoria?

Fragment din „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului” în Cuvântul Se arată în trup

Note de subsol:

a. Textul original nu conține expresia „dacă El este Dumnezeu.”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 162

Unii oameni vor întreba: „Care este diferența dintre lucrarea realizată de Dumnezeu întrupat și cea a profeților și apostolilor din trecut? David a fost numit și Domnul și la fel a fost și Isus; cu toate că lucrările pe care le-au săvârșit au fost diferite, au fost numiți la fel. De ce, crezi tu, că identitățile lor nu au fost la fel? Ceea ce Ioan a văzut a fost o viziune, una care a venit, de asemenea, de la Duhul Sfânt, iar el a putut să spună cuvintele pe care Duhul Sfânt a intenționat să le spună; de ce este identitatea lui Ioan diferită de cea a lui Isus?” Cuvintele rostite de Isus Îl puteau reprezenta în totalitate pe Dumnezeu și reprezentau în totalitate lucrarea lui Dumnezeu. Ceea ce a văzut Ioan a fost o viziune și el nu a fost capabil să reprezinte în totalitate lucrarea lui Dumnezeu. De ce au rostit Ioan, Petru și Pavel multe cuvinte – la fel ca Isus – și totuși, nu au avut aceeași identitate cu cea a lui Isus? În cea mai mare parte, pentru că lucrarea pe care o săvârșeau ei era diferită. Isus reprezenta Duhul lui Dumnezeu și era Duhul lui Dumnezeu care lucra direct. El a săvârșit lucrarea epocii noi, lucrare pe care nimeni nu o săvârșise înaintea Lui. A deschis o cale nouă, L-a reprezentat pe Iahve și L-a reprezentat pe Dumnezeu Însuși. În timp ce Petru, Pavel și David, indiferent cum au fost numiți, au reprezentat doar identitatea unei creaturi a lui Dumnezeu și au fost trimiși de Isus sau Iahve. Deci, indiferent câtă lucrare au săvârșit ei, indiferent cât de mari au fost minunile pe care le-au săvârșit, erau, totuși, doar niște creaturi ale lui Dumnezeu, incapabile să reprezinte Duhul lui Dumnezeu. Ei au lucrat în numele lui Dumnezeu, sau după ce au fost trimiși de Dumnezeu; mai mult, au lucrat în epocile începute de Isus sau Iahve, iar lucrarea lor nu a fost separată. Ei au fost, la urma-urmei, doar niște creaturi ale lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, mulți profeți au rostit predicții sau au scris cărți profetice. Nimeni nu a spus că ei erau Dumnezeu, dar de îndată ce Isus a început să lucreze, Duhul lui Dumnezeu a stat mărturie că El este Dumnezeu. De ce? În acest punct, ar trebui să știi deja! Înainte, apostolii și profeții au scris diferite epistole și au făcut multe profeții. Mai târziu, oamenii le-au ales pe unele dintre acestea să le pună în Biblie, iar altele s-au pierdut. Din moment ce există oameni care spun că tot ce au rostit aceștia vine de la Duhul Sfânt, de ce o parte din ele este considerată bună, iar alta este considerată rea? Și de ce unele cuvinte au fost alese, iar altele nu? Dacă acestea au fost într-adevăr cuvintele rostite de Duhul Sfânt, ar fi necesar ca oamenii să facă o selecție a lor? De ce sunt diferite relatările cuvintelor rostite de Isus și ale lucrării Sale în fiecare dintre cele Patru Evanghelii? Nu este oare vina celor care le-au consemnat? Unii oameni vor întreba: „Din moment ce epistolele scrise de Pavel și ceilalți autori ai Noului Testament și lucrarea pe care au săvârșit-o au venit parțial din voința omului și au fost amestecate cu concepțiile omului, atunci nu există nicio impuritate omenească în cuvintele pe care Tu (Dumnezeu) le rostești astăzi? Chiar nu conțin acestea nicio concepție a omului?” Această etapă a lucrării săvârșite de Dumnezeu este complet diferită de cea săvârșită de Pavel și de mulți apostoli și profeți. Nu doar că există o diferență de identitate ci, în principal, există o diferență în lucrarea săvârșită. După ce Pavel a fost doborât și a căzut în fața Domnului, a fost condus de Duhul Sfânt să lucreze și a devenit unul dintre trimiși. Și, astfel, a scris epistole către biserici, iar toate aceste epistole au urmat învățăturile lui Isus. Pavel a fost trimis de către Dumnezeu pentru a lucra în numele Domnului Isus, însă atunci când a venit Dumnezeu Însuși, El nu a lucrat în numele nimănui și nu a reprezentat pe nimeni în afară de Duhul lui Dumnezeu în lucrarea Lui. Dumnezeu a venit pentru a-Și săvârși lucrarea în mod direct: nu a fost desăvârșit de om, iar lucrarea Lui nu a fost săvârșită prin învățăturile niciunui om. În această etapă a lucrării, Dumnezeu nu conduce prin discuții despre experiențele Sale personale ci, în schimb, Își săvârșește lucrarea în mod direct, conform cu ceea ce are El. De exemplu, încercarea făcătorilor de servicii, perioada de mustrare, încercarea morții, vremurile iubirii de Dumnezeu… Aceasta este toată o lucrare care nu a mai fost săvârșită niciodată și este lucrarea epocii prezente, mai degrabă decât experiențele omului. În cuvintele pe care le-am rostit, care sunt experiențele omului? Nu vin toate acestea direct de la Duh și nu sunt ele emise de Duh? Pur și simplu, calibrul tău este atât de slab, încât nu poți vedea adevărul de la un capăt la celălalt! Stilul practic de viață despre care vorbesc este de a urma calea și nimeni nu a vorbit înainte despre el, nici nu a experimentat cineva vreodată această cale sau să-i cunoască această realitate. Înainte să fi rostit Eu aceste cuvinte, nimeni nu le-a rostit vreodată. Nimeni nu a discutat vreodată de astfel de experiențe, nici nu a vorbit de asemenea detalii și, mai mult, nimeni nu a evidențiat vreodată astfel de stări pentru a dezvălui aceste lucruri. Nimeni nu a condus vreodată pe calea pe care conduc Eu astăzi și, dacă ar fi fost condusă de om, atunci nu ar fi o cale nouă. Să-i luăm pe Pavel și Petru, drept exemplu. Ei nu au avut experiențe personale proprii înainte de a păși[a] pe calea pe care conduce Isus. Abia după ce Isus le-a arătat calea, au experimentat cuvintele rostite de Isus și calea pe care conduce El; de aici, ei au câștigat multe experiențe și au scris epistolele. Și astfel, experiențele omului nu sunt același lucru cu lucrarea lui Dumnezeu, iar lucrarea lui Dumnezeu nu este același lucru cu cunoștințele descrise de concepțiile și experiențele omului. Am spus, iar și iar, că azi conduc o cale nouă și săvârșesc o lucrare nouă, iar lucrarea Mea și cuvintele Mele sunt diferite de cele ale lui Ioan și ale tuturor celorlalți profeți. Niciodată nu câștig mai întâi experiențe și apoi vi le împărtășesc vouă – nu procedez deloc așa. Dacă ar fi așa, nu v-ar fi întârziat acest lucru cu mult timp în urmă? În trecut, cunoștințele despre care vorbeau mulți oameni au fost, de asemenea, solemne, însă toate cuvintele lor au fost rostite doar în baza acelora ale așa-numitelor figuri spirituale. Ei nu au arătat calea, ci aceasta a venit din experiențele lor, din ceea ce au văzut ei și din cunoștințele lor. Unele erau concepțiile lor, iar altele erau experiența pe care au rezumat-o. În prezent, natura muncii Mele este total diferită de a lor. Nu am experimentat să fiu condus de alții, nici nu am acceptat să fiu desăvârșit de alții. Mai mult, tot ce am rostit și am comunicat e diferit de tot ce a rostit sau comunicat oricine altcineva, iar cuvintele Mele nu au fost rostite de nimeni altcineva. În prezent, indiferent cine sunteți voi, lucrarea voastră este săvârșită pe baza cuvintelor pe care Eu le rostesc. Fără aceste cuvântări și fără această lucrare, cine ar putea experimenta aceste lucruri (încercarea făcătorilor de servicii, perioada de mustrare…) și cine ar putea să vorbească despre o asemenea cunoaștere? Chiar nu ești capabil să vezi asta? Indiferent de etapa lucrării, de îndată ce cuvintele Mele sunt rostite, voi începeți să aveți părtășie potrivit cuvintelor Mele și să lucrați conform lor, și nu există nicio cale la care să vă fi gândit vreunul dintre voi. După ce ai ajuns atât de departe, ești incapabil să vezi un aspect atât de clar și de simplu? Nu este o cale pe care să o fi gândit-o cineva, nici nu se bazează pe cea a vreunei figuri spirituale. Este o cale nouă și chiar multe dintre cuvintele rostite cândva de Isus nu se mai aplică. Eu vorbesc despre lucrarea deschiderii unei epoci noi, o lucrare de sine stătătoare; lucrarea pe care Eu o săvârșesc și cuvintele pe care Eu le rostesc sunt cu totul noi. Nu este aceasta noua lucrare de astăzi? Lucrarea lui Isus a fost, la rândul său, astfel. Lucrarea Lui a fost, de asemenea, diferită de cea a oamenilor din templu, precum și de lucrarea fariseilor și nici nu a semănat deloc cu cea săvârșită de poporul Israelului. După ce au asistat la ea, oamenii nu s-au putut hotărî: „A fost ea cu adevărat săvârșită de Dumnezeu?” Isus nu a urmat legea lui Iahve; când a venit să-l învețe pe om, tot ceea ce a rostit El a fost nou și diferit de ceea ce a fost spus de sfinții din vremurile străvechi și de profeții din Vechiul Testament și, din acest motiv, oamenii aveau îndoieli. Acesta este motivul pentru care e atât de dificil să te ocupi de om. Înainte de a accepta această etapă nouă a lucrării, calea pe care ați pășit majoritatea dintre voi a fost practicarea și pătrunderea în baza acelor figuri spirituale. Însă astăzi, lucrarea pe care o săvârșesc Eu este foarte diferită, iar voi sunteți incapabili să decideți dacă este corectă sau nu. Nu îmi pasă pe ce cale ai mers înainte, nici nu mă interesează cine te-a „hrănit” sau pe cine ai considerat „tată”. De vreme ce am venit și am adus o lucrare nouă pentru a-l îndruma pe om, toți cei care Mă urmează trebuie să acționeze conform cu ceea ce spun Eu. Indiferent cât de puternică este „familia” de care aparții, trebuie să Mă urmezi pe Mine, nu trebuie să acționezi conform practicilor tale anterioare, „tatăl tău adoptiv” ar trebui să se retragă și tu ar trebui să vii înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta partea ce ți se cuvine. Întreaga ta ființă e în mâinile Mele și nu ar trebui să oferi prea multă credință oarbă tatălui tău adoptiv; el nu te poate controla pe deplin. Lucrarea de azi e de sine stătătoare. Tot ce spun azi, în mod evident, nu e bazat pe o fundație a trecutului; este un nou început, iar dacă spui că a fost creat de mâna omului, atunci ești unul dintre cei pentru care nu există leac pentru a-ți vindeca orbirea!

Fragment din „Referitor la apelative și identitate” în Cuvântul Se arată în trup

Note de subsol:

a. Textul original nu conține expresia „a păși pe”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 163

Isaia, Ezechiel, Moise, David, Avraam și Daniel au fost lideri sau profeți printre oamenii aleși ai Israelului. De ce nu au fost numiți ei Dumnezeu? De ce nu le-a stat Duhul Sfânt drept mărturie? De ce I-a stat Duhul Sfânt mărturie lui Isus de îndată ce Și-a început lucrarea și a început a-Și rosti cuvintele? Și de ce nu le-a stat Duhul Sfânt drept mărturie altora? Ei, bărbații care erau trup, au fost cu toții numiți „Domnul”. Indiferent cum au fost numiți, lucrarea lor reprezintă ființa și substanța lor, iar ființa și substanța lor reprezintă identitatea lor. Substanța nu are legătură cu apelativele lor; este reprezentată de ceea ce au exprimat ei și ce au trăit ei. În Vechiul Testament, nu era nimic ieșit din comun să fii numit Domnul, iar o persoană putea fi numită oricum, însă substanța și identitatea sa inerentă erau neschimbătoare. Printre acei Hristoși falși, profeți falși și escroci, nu au existat și unii care s-au numit „Dumnezeu”? Și de ce nu sunt ei Dumnezeu? Pentru că sunt incapabili să săvârșească lucrarea lui Dumnezeu. La bază, sunt oameni, nu Dumnezeu, escroci care înșală oamenii, și astfel nu au identitatea lui Dumnezeu. Nu a fost numit și David drept Domnul în cele 12 triburi? Isus a fost numit și El Domnul; de ce a fost Isus singurul numit Dumnezeu întrupat? Nu a fost Ieremia cunoscut și ca Fiul Omului? Și nu a fost Isus cunoscut ca Fiul Omului? De ce a fost crucificat Isus în numele lui Dumnezeu? Nu pentru că substanța Lui a fost diferită? Nu pentru că lucrarea pe care a săvârșit-o El a fost diferită? Contează un titlu? Deși Isus a fost și El numit Fiul Omului, El a fost prima întrupare a lui Dumnezeu, El a venit pentru a-Și asuma puterea și pentru a săvârși lucrarea de răscumpărare. Acest lucru dovedește că identitatea și substanța lui Isus au fost diferite de ale altora care au fost numiți, la rândul lor, Fiul Omului. Astăzi, câți dintre voi îndrăznesc să spună că toate cuvintele rostite de cei care au fost folosiți de Duhul Sfânt au venit de la Duhul Sfânt? Îndrăznește cineva să spună asemenea lucruri? Dacă spui asemenea lucruri, atunci de ce a fost înlăturată cartea de profeții a lui Ezra și de ce s-a întâmplat același lucru cu cărțile sfinților și profeților din vremurile străvechi? Dacă toate au venit de la Duhul Sfânt, atunci de ce îndrăzniți voi să faceți alegeri atât de inconstante? Ești calificat să alegi lucrarea Duhului Sfânt? Multe povești din Israel au fost, de asemenea, înlăturate. Dar dacă tu crezi că acele scrieri din trecut au venit toate de la Duhul Sfânt, atunci de au fost înlăturate unele cărți? Dacă toate au venit de la Duhul Sfânt, atunci toate ar fi trebuit păstrate și trimise fraților și surorilor bisericilor pentru a fi citite. Nu ar fi trebuit să fie alese sau înlăturate prin voința omului; acest lucru este greșit. A spune că experiențele lui Pavel și Ioan au fost amestecate cu părerile lor personale nu înseamnă că experiențele și cunoștințele lor au venit de la Satana, ci doar că au existat lucruri care au venit din experiențele și părerile lor personale. Cunoștințele lor au fost conforme cu fundalul experiențelor actuale de la momentul respectiv și cine ar putea spune cu încredere că totul a venit de la Duhul Sfânt? Dacă cele Patru Evanghelii au venit în totalitate de la Duhul Sfânt, atunci de ce Matei, Marcu, Luca și Ioan au spus fiecare ceva diferit despre lucrarea lui Isus? Dacă voi nu credeți asta, atunci uitați-vă la descrierile din Biblie referitoare la momentul în care Petru s-a lepădat de Isus de trei ori: toate sunt diferite și fiecare are propriile caracteristici. Mulți dintre cei ignoranți spun: „Dumnezeu întrupat este, de asemenea, om, deci, cuvintele pe care El le rostește pot veni în totalitate de la Duhul Sfânt? În cazul în care cuvintele lui Pavel și Ioan au fost amestecate cu voința umană, atunci cuvintele pe care El le rostește nu s-au amestecat deloc cu voința umană?” Oamenii care spun astfel de lucruri sunt orbi și ignoranți! Citește cu atenție cele Patru Evanghelii; citește ce au consemnat ele despre lucrurile pe care le-a săvârșit Isus și despre cuvintele pe care le-a rostit El. Fiecare descriere a fost, pur și simplu, diferită, și fiecare este dintr-o perspectivă proprie. Dacă tot ce a fost scris de autorii acestor cărți a venit de la Sfântul Duh, atunci totul ar trebui să fie la fel și consecvent. Atunci, de ce există discrepanțe? Nu este omul extrem de naiv dacă nu poate vedea asta? Dacă ți se solicită să fii martor pentru Dumnezeu, ce tip de mărturie poți oferi? Poate o astfel de modalitate de a-L cunoaște pe Dumnezeu să-I stea drept mărturie? Dacă alții te întreabă: „În cazul în care consemnările lui Ioan și Luca au fost amestecate cu voința umană, atunci cuvintele rostite de Dumnezeul vostru nu au fost amestecate cu voința umană?”, vei putea să dai un răspuns clar? După ce Luca și Matei au auzit cuvintele lui Isus și au văzut lucrarea lui Isus, ei au vorbit de propriile cunoștințe, în maniera amintirilor, detaliind anumite lucruri săvârșite de Isus. Poți spune că toate cunoștințele lor au fost dezvăluite de Duhul Sfânt? În afara Bibliei, au existat multe figuri spirituale cu mai multe cunoștințe decât ei; de ce nu au fost preluate cuvintele lor de generațiile ulterioare? Nu au fost și ei folosiți de Duhul Sfânt? Află că în lucrarea de azi, nu vorbesc despre părerile proprii bazate pe fundația lucrării lui Isus, nici nu vorbesc despre propria Mea cunoaștere pe fundalul lucrării lui Isus. Ce lucrare a săvârșit Isus atunci? Și ce lucrare săvârșesc Eu azi? Ceea ce fac și spun nu are precedent. Calea pe care umblu astăzi nu a mai fost niciodată bătătorită, nu a fost niciodată calcată de popoarele veacurilor și generațiilor trecute. Astăzi a fost deschisă, și nu este aceasta lucrarea Duhului? Chiar dacă a fost lucrarea Duhului Sfânt, conducătorii trecutului și-au desfășurat lucrările pe temelia celorlalți, totuși lucrarea lui Dumnezeu Însuși este diferită. Etapa lucrării lui Isus a fost la fel: El a deschis o cale nouă. Când a venit, El a predicat Evanghelia Împărăției cerurilor și a spus că omul trebuie să se pocăiască și să mărturisească. După ce Isus Și-a încheiat lucrarea, Petru, Pavel și alții au continuat lucrarea lui Isus. După ce Isus a fost răstignit pe cruce și S-a înălțat la cer, ei au fost trimiși de Duh pentru a răspândi calea crucii. Deși cuvintele lui Pavel erau entuziaste ele erau, de asemenea, bazate pe temelia pusă ceea ce a spus Isus, cum ar fi răbdarea, dragostea, suferința, acoperirea capului, botezul sau alte doctrine care să fie urmate. Toate acestea au stat la baza cuvintelor lui Isus. Ei nu erau capabili să deschidă o cale nouă, fiindcă toți erau oameni folosiți de Dumnezeu.

Fragment din „Referitor la apelative și identitate” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 164

La vremea respectivă, cuvântările și lucrarea lui Isus nu se supuneau doctrinei și El nu Și-a desfășurat lucrarea în conformitate cu lucrarea Legii Vechiului Testament. A fost potrivit lucrării care trebuia făcută în Epoca Harului. El a muncit în conformitate cu lucrarea pe care El a produs-o, conform planului Său și conform lucrării Sale de slujire; El nu a lucrat în conformitate cu legea Vechiului Testament. Nimic din ce El a făcut nu era în conformitate cu legea Vechiului Testament și El nu a venit să lucreze pentru a îndeplini cuvintele profeților. Fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu nu era anume pentru a îndeplini predicțiile profeților antici și El nu a venit să respecte doctrina sau să realizeze în mod deliberat predicțiile profeților antici. Cu toate acestea, acțiunile Lui nu au tulburat predicțiile profeților antici și nici nu au deranjat lucrarea pe care El a făcut-o înainte. Punctul esențial al lucrării Sale era să nu respecte nicio doctrină și să facă lucrarea pe care El Însuși trebuia să o facă. El nu era un profet sau un vizionar, ci un făcător, care de fapt a venit să facă lucrarea pe care trebuia să o facă și a venit să-Și deschidă noua eră și să-Și îndeplinească noua lucrare. Desigur, când Isus a venit să-Și facă lucrarea, El a îndeplinit și multe dintre cuvintele rostite de profeții antici din Vechiul Testament. De asemenea, lucrarea de astăzi a împlinit predicțiile profeților antici din Vechiul Testament. Doar că Eu nu țin acest „vechi almanah îngălbenit”, asta-i tot. Căci mai este multă muncă pe care trebuie să o fac, sunt mai multe cuvinte pe care trebuie să vi le spun, iar această lucrare și cuvintele au o importanță mult mai mare decât explicarea pasajelor din Biblie, pentru că o astfel de lucrare nu are mare importanță sau valoare pentru voi, și nu vă poate ajuta sau schimba. Intenționez să fac o nouă lucrare, dar nu cu scopul de a îndeplini orice pasaj din Biblie. Dacă Dumnezeu a venit pe pământ numai pentru a îndeplini cuvintele profeților antici din Biblie, atunci cine este mai mare, Dumnezeu întrupat sau acei profeți antici? La urma urmei, sunt profeții responsabili de Dumnezeu, sau Dumnezeu este responsabil de profeți? Cum explicați aceste cuvinte?

Fragment din „Referitor la apelative și identitate” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 165

Fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu urmează același curent, și astfel, în planul de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani al lui Dumnezeu, fiecare pas a fost urmat îndeaproape de următorul, de la întemeierea lumii şi până în prezent. Dacă nu ar fi nimeni care să deschidă calea, atunci nu ar fi nimeni care să urmeze; deoarece cei care urmează există, şi cei care deschid calea există. În acest fel, lucrarea a fost transmisă pas cu pas. Un pas îl urmează pe celălalt, și fără ca cineva să deschidă calea, ar fi imposibil să se înceapă lucrarea, iar Dumnezeu nu ar avea niciun mijloc de a-Și înainta lucrarea. Niciun pas nu-l contrazice pe celălalt, și fiecare îl urmează pe celălalt într-o secvență pentru a forma un curent; totul se face de către același Duh. Dar, indiferent dacă cineva deschide calea sau continuă lucrarea altuia, aceasta nu le determină identitatea. Nu aşa e corect? Ioan a deschis calea și Isus i-a continuat lucrarea, şi, deci, asta dovedește că identitatea lui Isus este inferioară celei a lui Ioan? Iahve Și-a făcut lucrarea înaintea lui Isus, deci, poți spune că Iahve este mai mare decât Isus? Fie că au pavat drumul, sau că au continuat munca altora, nu este important; ceea ce este cu adevărat important este esența lucrării lor și identitatea pe care o reprezintă. Oare asta nu e corect? Deoarece Dumnezeu intenționa să lucreze printre oameni, El a trebuit să-i ridice pe cei care puteau face lucrarea de a deschide calea. Când Ioan abia a început să predice, el a spus: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările!” „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!” A vorbit astfel de la început, și de ce a putut să spună aceste cuvinte? În ceea ce privește ordinea în care au fost rostite aceste cuvinte, Ioan a vorbit mai întâi despre Evanghelia Împărăției cerurilor și Isus a vorbit ulterior despre asta. Conform concepțiilor omului, Ioan a fost cel care a deschis calea nouă și, desigur, Ioan era mai mare decât Isus. Dar Ioan nu a spus că era Hristos, iar Dumnezeu nu a stat mărturie pentru el ca Fiul iubit al lui Dumnezeu, ci doar l-a folosit pentru a deschide calea și pentru a pregăti calea pentru Domnul. El a pavat calea pentru Isus, dar nu a putut lucra în numele lui Isus. Toată lucrarea omului a fost menținută și de Duhul Sfânt.

În epoca Vechiului Testament, Iahve a fost Cel care a condus calea, iar lucrarea lui Iahve a reprezentat întreaga epocă a Vechiului Testament și toată lucrarea făcută în Israel. Moise doar a susținut această lucrare pe pământ, iar lucrările lui sunt considerate ca și cooperarea oferită de om. În vremea aceea, Iahve a fost Cel care a vorbit şi l-a chemat pe Moise și l-a ridicat din poporul lui Israel și l-a făcut pe Moise să-i conducă în pustie în Canaan. Aceasta nu a fost lucrarea lui Moise însuși, ci el a fost îndrumat personal de Iahve, și, astfel, Moise nu poate fi numit Dumnezeu. Moise a dat și legea, dar această lege a fost decretată personal de către Iahve. Doar că El a făcut ca Moise să o exprime. Isus a făcut și porunci și a desființat legea Vechiului Testament și a stabilit poruncile pentru noua epocă. De ce este Isus Dumnezeu Însuși? Pentru că nu sunt același lucru. În acel moment, lucrarea făcută de Moise nu a reprezentat epoca și nici nu a deschis o nouă cale; el a fost direcționat înainte de Iahve și a fost doar unul care a fost folosit de Dumnezeu. Când a venit Isus, Ioan a făcut o treaptă de lucru pentru a pava calea și a început să răspândească Evanghelia Împărăției cerurilor (Duhul Sfânt a început acest lucru). Când a venit Isus, El, de îndată, Și-a făcut lucrarea, dar a existat o mare diferență între lucrarea Lui și lucrarea lui Moise. Isaia a făcut, de asemenea, multe profeții, dar de ce nu a fost el însuși Dumnezeu? Isus nu a rostit atât de multe profeții, totuși, de ce a fost El Însuși Dumnezeu? Nimeni nu îndrăznește să spună că lucrarea lui Isus în acel moment a venit toată de la Duhul Sfânt și nici nu îndrăznesc să spună că totul a venit din voința omului sau că a fost în totalitate lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Omul nu are cum să analizeze astfel de lucruri. Se poate spune că Isaia a făcut o astfel de lucrare și a făcut astfel de profeții, și toate au venit de la Duhul Sfânt; ele nu au venit direct de la Isaia însuși, ci au fost revelații de la Iahve. Isus nu a făcut o mare cantitate de lucrăriși nu a spus multe cuvinte, nici nu a rostit multe profeții. Pentru om, învățătura Lui nu părea deosebit de impunătoare, şi, totuși, El a fost Dumnezeu Însuși, iar acest lucru este inexplicabil omului. Nimeni nu a crezut vreodată în Ioan, în Isaia sau în David, și nimeni nu i-a numit niciodată Dumnezeu, sau David Dumnezeul, ori Ioan Dumnezeul; nimeni nu a vorbit vreodată astfel și numai Isus a fost numit vreodată Hristos. Această clasificare a fost făcută în conformitate cu mărturia lui Dumnezeu, cu lucrarea pe care El a întreprins-o și cu slujirea pe care a făcut-o. În ceea ce-i privește pe oamenii mari ai Bibliei – Avraam, David, Iosua, Daniel, Isaia, Ioan și Isus – prin lucrarea pe care au făcut-o, poți spune cine este Dumnezeu Însuși și ce fel de oameni sunt profeți și care sunt apostoli. Cine a fost folosit de Dumnezeu și cine a fost Dumnezeu Însuși, este diferențiat și determinat de esența și de lucrarea pe care au făcut-o. Dacă nu poți spune diferența, atunci acest lucru dovedește că nu știi ce înseamnă să crezi în Dumnezeu. Isus este Dumnezeu pentru că a rostit atâtea cuvinte și a lucrat atât de mult, în special demonstrația Lui de multe minuni. De asemenea, și Ioan a lucrat mult și a rostit multe cuvinte la fel ca și Moise; de ce nu au fost ei numiți Dumnezeu? Adam a fost creat direct de Dumnezeu; de ce nu a fost numit Dumnezeu, în loc să fie numit doar o creatură? Dacă cineva îți spune: „Astăzi, Dumnezeu a făcut atât de multă lucrare și a rostit multe cuvinte; El este Dumnezeu Însuși. Atunci, din moment ce Moise a rostit multe cuvinte, şi el trebuie să fie, de asemenea, Dumnezeu Însuși”, ar trebui să-i întrebi în schimb: „În acel moment, de ce Dumnezeu a stat mărturie lui Isus, și nu lui Ioan, ca Dumnezeu Însuși? Ioan nu a venit înaintea lui Isus? Care a fost mai mare, lucrarea lui Ioan sau a lui Isus? Pentru om, lucrarea lui Ioan pare mai mare decât cea a lui Isus, dar de ce Duhul Sfânt I-a stat mărturie lui Isus și nu lui Ioan?” Același lucru se întâmplă astăzi! La început, când Moise a condus poporul lui Israel, Iahve i-a vorbit dintre nori. Moise nu a vorbit direct, dar a fost îndrumat direct de Iahve. Aceasta a fost lucrarea lui Israel din Vechiul Testament. Duhul nu a fost în Moise, nici ființa lui Dumnezeu. El nu a putut face acea lucrare, şi, astfel, există o mare diferență între ceea ce a făcut el și Isus. Și asta pentru că munca pe care au făcut-o este diferită! Dacă cineva este folosit de Dumnezeu sau este un profet, un apostol, sau Dumnezeu Însuși, poate fi perceput din natura lucrării sale, și acest lucru va pune capăt îndoielilor tale. În Biblie este scris că numai Mielul poate deschide cele șapte peceți. De-a lungul veacurilor, au existat mulți comentatori ai scripturilor printre acele figuri mari și, astfel, poți spune că toți sunt Mielul? Poți spune că toate explicațiile lor vin de la Dumnezeu? Ei sunt doar comentatori; ei nu au identitatea Mielului. Cum ar putea fi ei vrednici să deschidă cele șapte peceți? Este adevărat că „numai Mielul poate deschide cele șapte peceți”, dar El nu vine doar să deschidă cele șapte peceți; nu există nicio necesitate pentru această lucrare, se face întâmplător. El este foarte clar cu privire la lucrarea Lui; este necesar ca El să petreacă mult timp interpretând scripturile? Trebuie să se adauge „epoca Mielului care interpretează scripturile” în cei șase mii de ani de lucrare? El vine să facă o lucrare nouă, dar el oferă, de asemenea, niște revelații despre lucrarea din trecut, făcând oamenii să înțeleagă adevărul celor șase mii de ani de lucrare. Nu este nevoie să explici prea multe pasaje din Biblie; lucrarea de azi este cheia, care este importantă. Trebuie să știi că Dumnezeu nu vine în mod special ca să rupă cele șapte peceți, ci să facă lucrarea mântuirii.

Fragment din „Referitor la apelative și identitate” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 166

În Epoca Harului, Ioan a pregătit calea pentru Isus. El nu a putut să facă lucrarea lui Dumnezeu Însuşi şi, pur şi simplu, a îndeplinit datoria omului. Deşi Ioan a fost înainte-mergătorul Domnului, nu a putut să-L reprezinte pe Dumnezeu; a fost doar un om folosit de Duhul Sfânt. După botezul lui Isus, Duhul Sfânt S-a coborât peste El, ca un porumbel. Apoi, El Şi-a început lucrarea, adică a început să facă lucrarea de slujire a lui Hristos. De aceea Şi-a asumat identitatea lui Dumnezeu, căci de la Dumnezeu venea El. Indiferent de cum era credinţa Lui înainte de aceasta – poate că a fost slabă câteodată sau puternică uneori – totul aparţinea vieţii umane obişnuite pe care El a dus-o înainte să-Şi facă lucrarea de slujire. După ce a fost botezat (adică uns), puterea şi slava lui Dumnezeu I-au fost imediat alături şi, astfel, El a început să-Şi facă lucrarea de slujire. Putea să facă semne şi minuni, să săvârşească miracole şi avea putere şi autoritate, căci El lucra direct în numele lui Dumnezeu Însuşi; El făcea lucrarea Duhului în locul Lui şi exprima vocea Duhului. Prin urmare, El era Dumnezeu Însuşi; acest lucru este de netăgăduit. Ioan a fost folosit de Duhul Sfânt. Nu putea şi nici nu era posibil pentru el să-L reprezinte pe Dumnezeu. Dacă şi-ar fi dorit să o facă, Duhul Sfânt nu i-ar fi permis, căci el nu putea să facă lucrarea pe care Dumnezeu Însuşi intenţiona să o săvârşească. Poate că în el erau multe care ţineau de voinţa omului sau ceva care era deviant; în niciun caz nu putea el să-L reprezinte nemijlocit pe Dumnezeu. Greşelile şi iraționalitatea lui îl reprezentau doar pe el, dar lucrarea lui era reprezentativă pentru Duhul Sfânt. Totuşi, nu poţi spune că el, în deplinătatea lui, Îl reprezenta pe Dumnezeu. Ar putea abaterea şi iraționalitatea lui să-L reprezinte, de asemenea, pe Dumnezeu? A face greşeli în reprezentarea omului este normal, dar în cazul în care cineva este deviant în reprezentarea lui Dumnezeu, atunci nu ar fi aceea o dezonorare la adresa lui Dumnezeu? Nu ar fi aceea o hulă împotriva Duhului Sfânt? Duhul Sfânt nu îi permite cu uşurinţă omului să stea în locul lui Dumnezeu, chiar dacă el este exaltat de alţii. Dacă el nu este Dumnezeu, nu va putea să nu se clintească la final. Duhul Sfânt nu permite omului să-L reprezinte pe Dumnezeu după placul omului! De exemplu, Duhul Sfânt a fost martorul lui Ioan şi tot Duhul Sfânt l-a dezvăluit ca fiind cel care a netezit calea pentru Isus, dar lucrarea făcută asupra lui de Duhul Sfânt a fost bine măsurată. Tot ce i s-a cerut lui Ioan a fost să fie pregătitorul căii pentru Isus, să netezească calea pentru El. Adică, Duhul Sfânt doar i-a sprijinit lucrarea de a pregăti calea şi i-a permis doar să facă o astfel de lucrare – nu i s-a permis să facă o alta. Ioan l-a reprezentat pe Ilie şi el a reprezentat un profet care a pregătit calea. Duhul Sfânt l-a sprijinit în aceasta; atât timp cât lucrarea lui a fost aceea de a pregăti calea, Duhul Sfânt l-a sprijinit. Totuşi, dacă ar fi pretins că este Dumnezeu Însuşi şi ar fi spus că a venit să termine lucrarea de răscumpărare, Duhul Sfânt ar fi trebuit să-l disciplineze. Oricât de mare a fost lucrarea lui Ioan şi cu toate că a fost sprijinită de Duhul Sfânt, nu a fost fără limite. Având în vedere că Duhul Sfânt i-a sprijinit într-adevăr lucrarea, puterea dată lui la acea vreme se limita la netezirea căii. El nu a putut face nicio altă lucrare, pentru că el era doar Ioan, cel care a netezit calea, şi nu Isus. Prin urmare, mărturia Duhului Sfânt este esențială, dar lucrarea pe care Duhul Sfânt îi permite omului să o facă este şi mai importantă. Nu primise Ioan mărturie răsunătoare la acea vreme? Nu a fost şi lucrarea lui importantă? Însă lucrarea pe care a făcut-o nu a putut să o depăşească pe aceea a lui Isus, căci nu era decât un om folosit de Duhul Sfânt şi nu putea să-L reprezinte direct pe Dumnezeu, aşa că lucrarea făcută de el era limitată. După ce a terminat lucrarea de pregătire a căii, nu a fost nimeni care să-i susţină mărturia, nu l-a urmat nicio nouă lucrare, şi a plecat când a început lucrarea lui Dumnezeu Însuşi.

Există unii care sunt posedaţi de duhuri rele şi strigă în gura mare „Eu sunt Dumnezeu!ˮ Totuşi, în cele din urmă, ei sunt descoperiți, căci greşesc în privinţa lucrului pe care îl reprezintă. Ei îl reprezintă pe Satana şi Duhul Sfânt nu le acordă nicio atenţie. Oricât de mult te-ai exalta sau oricât de hotărât ai striga, eşti tot o fiinţă creată, şi una care îi aparţine Satanei. Eu nu strig niciodată „Sunt Dumnezeu, sunt Fiul iubit al lui Dumnezeu!ˮ Dar lucrarea pe care o fac este lucrarea lui Dumnezeu. Trebuie să strig? Exaltarea nu este necesară. Dumnezeu Îşi face singur lucrarea şi nu are nevoie ca omul să-I dea un statut sau un titlu onorific: lucrarea Lui este suficientă pentru a-I reprezenta identitatea şi statutul. Înainte de botezul Său, nu era Isus Dumnezeu Însuşi? Nu era El întruparea lui Dumnezeu? Cu siguranţă nu se poate spune că abia după ce a primit mărturie a devenit singurul Fiu al lui Dumnezeu? Cu mult înainte ca El să-Şi înceapă lucrarea, nu exista deja un om pe nume Isus? Tu nu eşti în stare să deschizi noi căi sau să reprezinţi Duhul. Nu poţi exprima lucrarea Duhului sau cuvintele pe care le rosteşte. Nu eşti în stare să faci lucrarea lui Dumnezeu Însuşi şi pe cea a Duhului eşti incapabil să o faci. Înţelepciunea, minunăţia şi caracterul de nepătruns al lui Dumnezeu şi întreaga fire prin care Dumnezeu îl mustră pe om: toate acestea îţi depăşesc capacitatea de exprimare. Aşadar, ar fi inutil să încerci să pretinzi a fi Dumnezeu; ai avea numai numele, şi nimic din esenţă. Dumnezeu Însuşi a venit, dar nimeni nu-L recunoaşte, totuşi Îşi continuă lucrarea şi o face astfel în reprezentarea Duhului. Nu contează dacă Îi spui om sau Dumnezeu, Domnul sau Hristos sau dacă Îi spui soră. Însă lucrarea pe care o face El este aceea a Duhului şi reprezintă lucrarea lui Dumnezeu Însuşi. Lui nu Îi pasă de numele prin care I se adresează omul. Poate numele acela să-I determine lucrarea? Indiferent de cum Îi spui, în ceea ce Îl priveşte pe Dumnezeu, El este întruparea Duhului lui Dumnezeu; El reprezintă Duhul, de care este aprobat. Dacă nu eşti în stare să faci loc pentru o nouă epocă, să pui capăt celei vechi, să anunţi una nouă sau să faci o nouă lucrare, atunci nu poţi fi numit Dumnezeu!

Fragment din „Taina întrupării (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 167

Nici măcar un om care este folosit de Duhul Sfânt nu poate să-L reprezinte pe Dumnezeu Însuşi. Aceasta nu este doar pentru a spune că un astfel de om nu-L poate reprezenta pe Dumnezeu, dar şi că lucrarea pe care o face nu-L poate reprezenta direct pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, experienţa umană nu poate fi direct plasată în gestiunea lui Dumnezeu şi nu o poate reprezenta. Lucrarea pe care o face Dumnezeu Însuşi este în întregime lucrarea pe care intenţionează să o facă în planul Său de gestionare (planul mântuirii) şi are legătură cu marea gestionare. Lucrarea făcută de oameni (adică de oamenii folosiţi de Duhul Sfânt) constă în alimentarea experienţelor lor individuale. Constă în găsirea unei noi căi de experienţă dincolo de cea umblată de aceia dinainte şi în îndrumarea fraţilor şi a surorilor lor sub îndrumarea Duhului Sfânt. Ceea ce oferă aceşti oameni este experienţa lor individuală sau scrierile duhovniceşti ale oamenilor spirituali. Cu toate că aceşti oameni sunt folosiţi de Duhul Sfânt, lucrarea pe care o fac nu are legătură cu marea lucrare de gestionare în planul de şase mii de ani. Ei sunt doar oameni care au fost ridicaţi de Duhul Sfânt în perioade diferite pentru a conduce oamenii în curentul Duhului Sfânt, până când funcţiile pe care pot să le îndeplinească se vor încheia sau până la sfârşitul vieţii lor. Lucrarea pe care o fac ei este doar de a pregăti o cale potrivită pentru Dumnezeu Însuşi sau de a continua un anumit aspect al gestiunii lui Dumnezeu Însuşi pe pământ. În sine, aceşti oameni nu sunt în stare să facă o lucrare mai importantă în gestionarea Lui, şi nici nu pot să deschidă noi căi, cu atât mai puţin poate oricare dintre ei să încheie toată lucrarea lui Dumnezeu din epoca precedentă. Prin urmare, lucrarea pe care o fac ei reprezintă doar o fiinţă creată care îşi îndeplineşte rolul, şi nu-L poate reprezenta pe Dumnezeu Însuşi înfăptuindu-Şi lucrarea de slujire. Acest lucru se întâmplă deoarece lucrarea pe care o fac ei e diferită de cea făcută de Dumnezeu Însuşi. Lucrarea de a vesti o nouă epocă nu este ceva care poate fi făcut de om, în locul lui Dumnezeu. Nu poate fi făcută de nimeni altcineva decât de Dumnezeu Însuşi. Toată lucrarea făcută de om constă în îndeplinirea propriei datorii ca fiinţă creată şi este făcută atunci când e mişcat sau luminat de Duhul Sfânt. Călăuzirea pe care o oferă aceşti oameni constă în întregime în a-i arăta omului calea practicii în viaţa de zi cu zi şi cum ar trebui să se poarte în armonie cu voia lui Dumnezeu. Lucrarea omului nici nu implică gestionarea lui Dumnezeu, şi nici nu reprezintă lucrarea Duhului. De exemplu, lucrarea lui Witness Lee şi a lui Watchman Nee a fost de a arăta calea. Fie calea veche sau nouă, lucrarea s-a bazat pe principiul de a rămâne în cadrul Bibliei. Fie că trebuia să restaureze biserica locală sau să o construiască, lucrarea lor a avut de-a face cu înfiinţarea de biserici. Lucrarea pe care au făcut-o a continuat-o pe cea pe care Isus şi apostolii Săi au lăsat-o neterminată sau pe care nu au continuat să o dezvolte în Epoca Harului. Ceea ce au făcut în lucrarea lor a fost să restabilească ceea ce Isus le ceruse, în lucrarea Lui timpurie, generaţiilor care au venit după El, cum ar fi să-şi acopere capetele, să primească botezul, să frângă pâinea sau să bea vin. S-ar putea spune că lucrarea lor a fost să respecte Biblia şi să caute căi în Biblie. Ei nu au făcut niciun fel de noi progrese. Prin urmare, în lucrarea lor se pot vedea doar descoperirea de noi căi în cadrul Bibliei, cât şi practici mai bune şi mai realiste. Însă, în lucrarea lor nu se poate găsi voia actuală a lui Dumnezeu, cu atât mai puţin noua lucrare pe care plănuieşte să o facă Dumnezeu în zilele de pe urmă. Aceasta este deoarece calea pe care au umblat era încă una veche; nu a existat nicio reînnoire, niciun progres. Ei au continuat să se țină de faptul răstignirii lui Isus, să respecte practica de a le cere oamenilor să se căiască şi să-şi mărturisească păcatele, să rămână credincioşi zicalelor cum că acela care îndură până la final va fi mântuit şi că bărbatul este capul femeii şi că femeia trebuie să-şi asculte soţul şi, chiar mai mult, au continuat să se țină de concepţia tradiţională că surorile nu pot să predice, ci doar să fie ascultătoare. Dacă un astfel de stil de conducere ar fi continuat să fie respectat, Duhul Sfânt nu ar fi fost niciodată în stare să îndeplinească o nouă lucrare, să-i elibereze pe oameni de doctrine sau să-i conducă într-un ţinut al libertăţii şi frumuseţii. Prin urmare, această etapă a lucrării, care schimbă epoca, trebuie să fie făcută şi rostită de Dumnezeu Însuşi; altfel, niciun om nu poate face lucrul acesta în locul Lui. Până acum, toată lucrarea Duhului Sfânt din afara acestui curent a stagnat şi cei care au fost folosiţi de Duhul Sfânt au devenit confuzi. Aşadar, de vreme ce lucrarea oamenilor folosită de Duhul Sfânt nu seamănă cu lucrarea făcută de Dumnezeu Însuşi, identităţile lor şi supuşii în numele cărora acţionează sunt, de asemenea, altfel. Acest lucru se întâmplă deoarece lucrarea pe care intenţionează să o facă Duhul Sfânt este diferită şi, în acest sens, acelora care lucrează la fel li se acordă identităţi şi statute diferite. Oamenii folosiţi de Duhul Sfânt pot, de asemenea, să facă o lucrare care este nouă şi, de asemenea, să elimine o anumită lucrare din epoca anterioară, dar ceea ce fac ei nu poate să exprime firea şi voia lui Dumnezeu în noua epocă. Lucrează numai pentru a aboli lucrarea din epoca anterioară, şi nu pentru a face o nouă lucrare cu scopul de a reprezenta direct firea lui Dumnezeu Însuşi. Astfel, indiferent de cât de multe practici învechite abolesc sau de câte noi practici introduc, ei tot reprezintă omul şi fiinţele create. Pe de altă parte, când Dumnezeu Însuşi lucrează, nu declară deschis abolirea practicilor din vechea epocă şi nu declară direct începutul unei noi epoci. El este direct şi simplu în lucrarea Lui. Este sincer în săvârşirea lucrării pe care o intenţionează; adică, exprimă direct lucrarea pe care a înfăptuit-o, Îşi face nemijlocit lucrarea, aşa cum a intenţionat de la început, exprimându-Şi fiinţa şi firea. După cum o vede omul, firea şi, de asemenea, lucrarea Lui sunt diferite de cele din epocile trecute. Cu toate acestea, din perspectiva lui Dumnezeu Însuşi, aceasta este doar o continuare şi o ulterioară dezvoltare a lucrării Sale. Atunci când Dumnezeu Însuşi lucrează, Îşi exprimă cuvântul şi aduce noua lucrare în mod direct. Spre deosebire, când omul lucrează, o face prin deliberare şi cercetare sau este o extindere a cunoştinţelor şi sistematizare a practicii bazate pe lucrarea altora. Adică, esenţa lucrării făcute de om este de a urma o ordine stabilită şi de a „umbla pe vechi căi în pantofi noi.ˮ Aceasta înseamnă că până şi calea umblată de oamenii folosiţi de Duhul Sfânt se bazează pe cea deschisă de Dumnezeu Însuşi. Aşadar, la urma urmelor, omul este tot om, iar Dumnezeu este tot Dumnezeu.

Fragment din „Taina întrupării (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 168

Ioan s-a născut din făgăduinţă, tot aşa cum Isaac i s-a născut lui Avraam. El a pregătit calea pentru Isus şi a lucrat mult, dar nu a fost Dumnezeu. Mai degrabă, a fost unul dintre profeţi, deoarece doar a netezit calea pentru Isus. Şi lucrarea lui a fost importantă şi abia după ce el a pregătit calea Şi-a început Isus lucrarea în mod oficial. În esenţă, el doar a trudit pentru Isus şi lucrarea pe care a făcut-o a fost în slujba celei a lui Isus. După ce a terminat de pregătit calea, Isus Şi-a început lucrarea, lucrare care a fost mai nouă, mai concretă şi mai detaliată. Ioan a făcut numai partea de început a lucrării; cea mai mare parte a noii lucrări a fost făcută de Isus. Ioan a făcut şi el o lucrare nouă, dar nu a fost cel care a anunţat o nouă epocă. Ioan s-a născut din făgăduinţă şi numele i-a fost dat de înger. Pe atunci, unii au vrut să-l numească după tatăl său, Zaharia, dar mama lui a vorbit răspicat, spunând „Acestui copil nu i se poate spune aşa. Ar trebui să fie numit Ioan.ˮ Acest lucru s-a întâmplat doar din porunca Duhului Sfânt. În cazul acesta, de ce Ioan nu a fost numit Dumnezeu? Şi Isus a fost numit la porunca Duhului Sfânt, a fost născut din Duhul Sfânt şi a fost promis de Duhul Sfânt. Isus a fost Dumnezeu, Hristos şi Fiul omului. Dar, de vreme ce şi lucrarea lui Ioan a fost mare, de ce nu i s-a spus Dumnezeu? Care exact a fost diferenţa dintre lucrarea făcută de Isus şi cea făcută de Ioan? Faptul că Ioan a fost cel care a pregătit calea pentru Isus a fost singurul motiv? Sau deoarece lucrul acesta fusese predestinat de Dumnezeu? Cu toate că Ioan a spus, de asemenea, „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape,ˮ şi că şi el a predicat Evanghelia Împărăţiei cerurilor, lucrarea lui nu a fost dezvoltată în continuare şi a constituit doar un început. În schimb, Isus a inaugurat o nouă epocă şi a încheiat-o pe cea veche, dar a şi împlinit legea Vechiului Testament. Lucrarea pe care a făcut-o El a fost mai mare decât cea a lui Ioan şi, mai mult, El a venit să răscumpere toată omenirea – a dus la capăt acea etapă a lucrării. În ceea ce-l priveşte pe Ioan, el doar a pregătit calea. Cu toate că lucrarea lui a fost importantă, că a vorbit mult şi acei discipoli care l-au urmat au fost numeroşi, lucrarea sa nu a făcut decât să aducă omului un nou început. De la el, omul nu a primit niciodată viaţă, calea sau adevăruri mai profunde, şi nici nu a dobândit prin el o înţelegere a vrerii lui Dumnezeu. Ioan a fost un mare profet (Ilie), care a pus noi baze pentru lucrarea lui Isus şi i-a pregătit pe cei aleşi; el a fost înainte-mergătorul Epocii Harului. Astfel de chestiuni nu pot fi desluşite pur şi simplu prin observarea aparenţelor umane normale proprii. Cu atât mai mult cu cât Ioan a făcut o lucrare destul de însemnată şi, în plus, a fost promis de Duhul Sfânt, iar lucrarea i-a fost sprijinită de Duhul Sfânt. Astfel, doar prin lucrarea pe care o fac poate cineva să le deosebească identităţile, căci nu există nicio modalitate de a-ți da seama de esenţa unui om după înfăţişarea sa exterioară, şi nici omul nu are cum să afle care este mărturia Duhului Sfânt. Lucrarea făcută de Ioan şi cea făcută de Isus nu erau asemănătoare şi aveau naturi diferite. Din aceasta stabileşte cineva dacă el este sau nu Dumnezeu. Lucrarea lui Isus a fost de a iniţia, a continua, a încheia şi a duce la îndeplinire. El a făcut toţi paşii aceştia, în timp ce lucrarea lui Ioan nu a fost decât de a crea un început. La început, Isus a răspândit Evanghelia şi a predicat calea pocăinţei şi, apoi, a continuat botezând oamenii, să-i vindece pe bolnavi şi să alunge demonii. În final, El a răscumpărat omenirea din păcat şi Şi-a încheiat lucrarea pentru toată epoca. De asemenea, a umblat peste tot, predicând omului şi răspândind Evanghelia Împărăţiei cerurilor. În privinţa aceasta, El şi Ioan au semănat, diferenţa fiind că Isus a vestit o nouă epocă şi a adus omului Epoca Harului. Din gura Lui s-au auzit cuvintele despre ce ar trebui să practice omul şi calea pe care ar trebui să o urmeze în Epoca Harului şi, în cele din urmă, El a terminat lucrarea de răscumpărare. Ioan nu ar fi putut niciodată să îndeplinească lucrarea aceasta. Aşa că Isus a făcut lucrarea lui Dumnezeu Însuşi şi El este Cel care e Dumnezeu Însuşi şi-L reprezintă direct pe Dumnezeu. Concepţiile omului spun că toţi aceia care sunt născuţi din făgăduinţă, din Duh, sprijiniţi de Duhul Sfânt şi care au deschis noi căi sunt Dumnezeu. Potrivit acestui raţionament, şi Ioan ar fi Dumnezeu, şi Moise, Avraam şi David… şi ei toţi ar fi Dumnezeu. Nu este aceasta o glumă perfectă?

Fragment din „Taina întrupării (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 169

Unii ar putea să se întrebe: De ce trebuie să fie epoca inaugurată de Dumnezeu Însuşi? O fiinţă creată nu poate sta în locul Său? Voi toţi sunteţi conştienţi că Dumnezeu Se întrupează doar în scopul explicit de a introduce o nouă epocă şi, desigur, când va introduce o nouă epocă, o va fi încheiat pe cea anterioară, în acelaşi timp. Dumnezeu este Începutul şi Sfârşitul; El Însuşi e Cel care-Şi pune lucrarea în mişcare şi, astfel, El Însuşi trebuie să fie Cel care încheie epoca anterioară. Aceasta este dovada că El îl învinge pe Satana şi cucereşte lumea. De fiecare dată când El Însuși lucrează printre oameni, e începutul unei noi bătălii. Fără începutul noii lucrări, o încheiere a celei vechi, în mod natural, nu ar exista. Şi atunci când nu există nicio încheiere a celei vechi, aceasta e dovada că lupta cu Satana încă nu s-a sfârşit. Omul poate să se elibereze complet de sub domeniul Satanei şi să dobândească o nouă viaţă şi un nou început, numai dacă Dumnezeu Însuşi vine şi îndeplinește o nouă lucrare în mijlocul oamenilor. În caz contrar, omul va trăi pentru totdeauna în epoca veche şi sub vechea influenţă a Satanei. Cu fiecare epocă condusă de Dumnezeu, o parte a omului este eliberată şi, astfel, omul avansează împreună cu lucrarea lui Dumnezeu spre o nouă epocă. Biruinţa lui Dumnezeu înseamnă o biruință pentru toţi cei care Îl urmează. Dacă rasa fiinţelor omeneşti create ar fi însărcinată cu încheierea epocii atunci, fie din punctul de vedere al omului sau al Satanei, aceasta nu ar fi decât un act de împotrivire sau trădare faţă de Dumnezeu, nu unul de ascultare de Dumnezeu, iar lucrarea omului ar deveni o unealtă pentru Satana. Satana poate fi pe deplin convins, doar dacă omul Îl ascultă şi-L urmează pe Dumnezeu, într-o epocă introdusă de Dumnezeu Însuși, căci aceea este datoria unei fiinţe create. Şi astfel Eu spun că voi trebuie doar să ascultaţi şi să urmaţi şi că nimic în plus nu vi se cere. Aceasta este ceea ce se înţelege prin faptul că fiecare se ține de datoria lui şi îşi îndeplineşte rolul respectiv. Dumnezeu Îşi face singur lucrarea şi nu are nevoie ca omul să o facă în locul Său, şi nici nu participă la lucrarea fiinţelor create. Omul îşi îndeplineşte datoria şi nu participă la lucrarea lui Dumnezeu. Numai aceasta este ascultare şi dovada înfrângerii Satanei. După ce Dumnezeu Însuşi termină de introdus noua epocă, nu mai coboară să lucreze El Însuși în mijlocul omenirii. Doar atunci va păşi omul în mod oficial în noua epocă pentru a-şi face datoria şi a-şi îndeplini misiunea ca fiinţă creată. Acestea sunt principiile care guvernează lucrarea, pe care nimeni nu poate să le încalce. Doar lucrul în acest mod e logic şi rațional. Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie făcută de Dumnezeu Însuşi. El este Cel care-Şi pune lucrarea în mişcare şi Cel care Şi-o încheie. El este Cel care plănuieşte lucrarea şi Cel care o gestionează şi, mai mult, El este Cel care aduce lucrarea la îndeplinire. Aşa cum se spune în Biblie, „Eu sunt Începutul și Sfârșitul; sunt Semănătorul și Secerătorul.ˮ Tot ceea ce ţine de lucrarea gestionării Sale e făcut de Dumnezeu Însuşi. El este Conducătorul planului de gestionare (planul mântuirii) de şase mii de ani; nimeni nu poate să facă lucrarea Lui în locul Său şi nimeni nu poate să-I încheie lucrarea, căci El este Cel care ţine totul în mâna Sa. De vreme ce a făcut lumea, El va conduce întreaga lume să trăiască în lumina Sa şi El va încheia, de asemenea, întreaga epocă, aducând astfel întregul Său plan la îndeplinire!

Fragment din „Taina întrupării (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 170

Întreaga fire a lui Dumnezeu a fost dezvăluită în cursul planului de gestionare de șase mii de ani. Nu este dezvăluită numai în Epoca Harului, nici doar în Epoca Legii, cu atât mai puțin doar în această perioadă a zilelor de pe urmă. Lucrarea desfășurată în zilele de pe urmă reprezintă judecată, mânie și mustrare. Lucrarea realizată în zilele de pe urmă nu poate înlocui lucrarea Epocii Legii sau pe cea a Epocii Harului. Cu toate acestea, cele trei etape, care se interconectează, formează o singură entitate și toate sunt lucrarea unui singur Dumnezeu. Bineînțeles, executarea acestei lucrări este împărțită în epoci separate. Lucrarea făcută în zilele de pe urmă aduce totul la sfârșit; cea care a fost făcută în Epoca Legii este lucrarea de început; iar cea care a fost făcută în Epoca Harului este de răscumpărare. În ceea ce privește viziunile lucrării în întregul plan de gestionare de șase mii de ani, nimeni nu poate obține pătrundere sau înțelegere, iar aceste viziuni rămân enigme. În zilele de pe urmă, numai lucrarea cuvântului este înfăptuită pentru a conduce în Epoca Împărăției, dar nu este reprezentativă pentru toate epocile. Zilele de pe urmă nu sunt altceva decât zilele de pe urmă și nu mai mult decât Epoca Împărăției, care nu reprezintă Epoca Harului sau Epoca Legii. Doar că, în zilele de pe urmă, toată lucrarea din planul de gestionare de șase mii de ani vă este dezvăluită. Aceasta este dezvăluirea tainei. Acest tip de taină este ceva ce nu poate fi dezvăluit de nimeni. Indiferent cât este de mare înțelegerea omului asupra Bibliei, nu rămâne nimic altceva decât cuvinte, căci omul nu înțelege substanța Bibliei. Citind Biblia, omul poate înțelege unele adevăruri, poate explica unele cuvinte sau poate supune unele pasaje și capitole cunoscute examinării sale mărunte, dar nu va putea niciodată să se elibereze de înțelesul conținut în acele cuvinte, căci toți oamenii văd că sunt cuvinte moarte, nu scenele lucrării lui Iahve și ale lui Isus, iar omul nu are nicio cale de a dezlega taina acestei lucrări. Prin urmare, taina planului de gestionare de șase mii de ani este cea mai mare taină, cel mai adânc ascunsă și complet de nepătruns pentru om. Nimeni nu poate înțelege, în mod direct, voia lui Dumnezeu, decât dacă El Însuși i-o explică și i-o împărtășește omului; în caz contrar, aceste lucruri vor rămâne pentru totdeauna enigme pentru om, rămânând taine pecetluite pentru totdeauna. Să nu îi amintim pe cei din lumea religioasă; dacă nu vi s-ar fi spus astăzi, nu l-ați fi înțeles nici voi. Această lucrare de șase mii de ani este mai tainică decât toate profețiile proorocilor. Este cea mai mare taină de la creație până în prezent, și niciunul dintre prooroci, de-a lungul veacurilor, nu a reușit vreodată să o înțeleagă, pentru că această taină este dezvăluită doar în epoca finală și nu a fost dezvăluită niciodată înainte. Dacă puteți înțelege această taină și o puteți primi în întregime, atunci toate persoanele religioase vor fi învinse de aceasta. Doar aceasta este cea mai mare dintre viziuni; este lucrul pe care omul tânjește foarte mult să-l înțeleagă, dar este și cel mai neclar pentru el. Când ați fost în Epoca Harului, nu ați știut despre ce a fost lucrarea făcută de Isus sau cea făcută de Iahve. Oamenii nu au înțeles de ce Iahve a prezentat legi, de ce a cerut mulțimii să păzească legile sau de ce trebuia să fie zidit templul și, cu atât mai puțin au înțeles oamenii de ce israeliții au fost conduși din Egipt în pustie și apoi în Canaan. Doar astăzi, aceste lucruri au fost dezvăluite.

Fragment din „Taina întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 171

Cu excepția celor cărora li se oferă cârmuire și călăuzire specială din partea Duhului Sfânt, nimeni nu este capabil să trăiască independent, deoarece are nevoie de lucrarea de slujire și de păstorirea celor pe care Dumnezeu îi folosește. Astfel, în fiecare epocă, Dumnezeu ridică diferiți oameni, care aleargă de zor înainte și înapoi, păstorind bisericile de dragul lucrării Sale. Cu alte cuvinte, lucrarea lui Dumnezeu trebuie făcută prin cei care au trecere înaintea lui Dumnezeu și pe care El îi aprobă; Duhul Sfânt trebuie să folosească acea parte din ei care este vrednică de folosit pentru ca El să lucreze, iar ei sunt făcuți potriviți pentru a fi folosiți de Dumnezeu prin desăvârșirea de către Duhul Sfânt. Deoarece capacitatea omului de a înțelege este mult prea redusă, el trebuie păstorit de către cei folosiți de Dumnezeu; a fost la fel când Dumnezeu l-a folosit pe Moise, în care a găsit multe lucruri potrivite pentru a fi folosite la acea vreme și pe care l-a folosit pentru a face lucrarea lui Dumnezeu din acea etapă. În această etapă, Dumnezeu folosește un om în timp ce beneficiază, de asemenea, de acea parte din el care poate fi folosită de către Duhul Sfânt pentru a lucra, iar Duhul Sfânt îl călăuzește și, în același timp, desăvârșește partea rămasă, de nefolosit.

Lucrarea îndeplinită de cel folosit de Dumnezeu are în vedere cooperarea în lucrarea lui Hristos sau a Duhului Sfânt. Acest om este ridicat de Dumnezeu din rândul oamenilor, el este acolo pentru a-i călăuzi pe toți aleșii lui Dumnezeu și, de asemenea, este ridicat de Dumnezeu pentru a face lucrarea de cooperare umană. Printr-un astfel de om, care poate face lucrarea de cooperare umană, se pot înfăptui mai multe dintre cerințele lui Dumnezeu de la om și din lucrarea pe care Duhul Sfânt trebuie să o facă în rândul oamenilor. Altfel spus, scopul în care Dumnezeu îl folosește pe acest om este ca toți cei care Îl urmează pe Dumnezeu să poată înțelege mai bine voia Lui și să poată îndeplini mai multe dintre cerințele lui Dumnezeu. Deoarece oamenii sunt incapabili de a înțelege direct cuvintele lui Dumnezeu sau voia Lui, El a ridicat pe cineva care este folosit să îndeplinească o astfel de lucrare. Această persoană folosită de Dumnezeu poate fi descrisă și drept un intermediar prin care Dumnezeu îi călăuzește pe oameni, drept „traducătorul” care comunică între Dumnezeu și oameni. Prin urmare, un astfel de om se deosebește de toți ceilalți care lucrează în gospodăria lui Dumnezeu sau sunt apostolii Săi. Asemenea acestora, el poate fi considerat un slujitor al lui Dumnezeu, însă, prin esența lucrării sale și contextul în care Dumnezeu îl folosește, el se deosebește foarte mult de ceilalți lucrători și de apostoli. În ceea ce privește esența lucrării sale și contextul în care este folosit, omul folosit de Dumnezeu este ridicat de El, este pregătit de către Dumnezeu pentru lucrarea lui Dumnezeu și cooperează în lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Nicio persoană nu ar putea vreodată să facă lucrarea în locul său – aceasta este cooperarea umană indispensabilă pentru lucrarea divină. Între timp, lucrarea făcută de alți lucrători sau apostoli nu este decât comunicarea și implementarea multelor aspecte ale rânduielilor pentru biserici în fiecare perioadă sau, dacă nu, lucrarea unor simple provizii de viață necesare menținerii vieții bisericești. Acești lucrători și apostoli nu sunt numiți de Dumnezeu, cu atât mai puțin pot ei să fie considerați cei folosiți de Duhul Sfânt. Ei sunt aleși din rândul bisericilor și, după ce au fost instruiți și educați o perioadă, cei care sunt potriviți sunt păstrați, pe când cei care nu sunt potriviți sunt trimiși înapoi de unde au venit. Deoarece acești oameni sunt aleși din rândul bisericilor, unii își dau arama pe față după ce devin lideri, iar alții chiar fac multe lucruri rele și sfârșesc prin a fi eliminați. Omul folosit de Dumnezeu, pe de altă parte, este cineva care a fost pregătit de Dumnezeu, cineva care are un anumit calibru și are umanitate. El a fost pregătit și desăvârșit în prealabil de către Duhul Sfânt, este călăuzit întru totul de către Duhul Sfânt și, mai ales când vine vorba de lucrarea sa, este îndrumat și condus de către Duhul Sfânt – prin urmare, nu există nicio abatere pe calea conducerii aleșilor lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Își asumă cu siguranță responsabilitatea pentru propria lucrare și Își face tot timpul propria lucrare.

Fragment din „Cu privire la folosirea omului de către Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 172

Lucrarea din curentul Duhului Sfânt, indiferent dacă este propria lucrare a lui Dumnezeu sau lucrarea oamenilor folosiți, este lucrarea Duhului Sfânt. Esența lui Dumnezeu Însuși este Duhul, care poate fi numit Duhul Sfânt sau Duhul intensificat de șapte ori. În linii mari, Ei sunt Duhul lui Dumnezeu. Doar că Duhul lui Dumnezeu este numit diferit de-a lungul diferitelor ere. Dar esența Lor este aceeași. Drept urmare, lucrarea lui Dumnezeu Însuși este lucrarea Duhului Sfânt; lucrarea Dumnezeului întrupat nu este altceva decât lucrarea Duhului Sfânt. Lucrarea oamenilor folosiți este, de asemenea, lucrarea Duhului Sfânt. Doar că lucrarea lui Dumnezeu este expresia completă a Duhului Sfânt și nu există nicio diferență, în timp ce lucrarea oamenilor folosiți este amestecată cu multe lucruri umane și nu reprezintă expresia directă a Sfântului Duh, cu atât mai puțin expresia completă. Lucrarea Duhului Sfânt este variată și nu este limitată de nicio condiție. Lucrarea diferă în cazul oamenilor diferiţi și transmite esențe diferite care lucrează. Lucrarea din ere distincte diferă, la rândul său, la fel ca și lucrarea din țări diferite. Desigur, deși Duhul Sfânt lucrează în multe feluri diferite și în baza multor principii, indiferent de cum este săvârșită lucrarea sau cu ce fel de oameni, esența este mereu diferită, iar lucrarea pe care El o săvârșește asupra diverşilor oameni are principii și reprezintă în totalitate esența obiectului lucrării. Acest lucru se întâmplă deoarece lucrarea Sfântului Duh are un scop destul de specific și este destul de măsurată. Lucrarea săvârșită în trupul încarnat nu este aceeași cu lucrarea săvârșită asupra oamenilor, iar lucrarea variază și în funcție de calibrul diferit al oamenilor. Lucrarea săvârșită în trupul încarnat nu este săvârșită asupra oamenilor, iar în trupul încarnat, El nu săvârșește aceeași lucrare ca aceea săvârșită asupra oamenilor. Pe scurt, indiferent de cum lucrează El, lucrarea asupra obiectelor diferite nu este niciodată la fel, iar principiile după care lucrează El diferă în funcție de starea și natura diverşilor oameni. Duhul Sfânt lucrează asupra diferiților oameni în funcție de esenţa lor intrinsecă și nu le cere mai mult decât esenţa lor intrinsecă și nici nu lucrează asupra lor dincolo de calibrul lor real. Deci, lucrarea Sfântului Duh asupra omului îi permite omului să vadă esența obiectului lucrării. Esența lăuntrică a omului nu se schimbă; calibrul real al omului este limitat. Indiferent că Duhul Sfânt folosește oamenii sau lucrează asupra lor, lucrarea este mereu în concordanță cu limitările calibrului oamenilor, astfel încât ei să poată beneficia de pe urma acesteia. Atunci când Duhul Sfânt lucrează asupra oamenilor folosiți, atât înzestrările, cât și calibrul lor real sunt puse în joc și nu sunt păstrate. Calibrul lor real este folosit pentru a servi lucrării. Se poate spune că El lucrează folosind părțile disponibile ale oamenilor pentru a obține rezultatele lucrării. Din contră, lucrarea săvârşită în trupul încarnat este pentru a exprima direct lucrarea Duhului și nu este amestecată cu mintea și gândurile umane, de neatins de înzestrările, experiența sau condiția înnăscută a omului. Lucrarea infinită a Duhului Sfânt urmărește beneficiul și edificarea omului. Dar unii oameni pot fi desăvârşiţi în timp ce alții nu au condițiile pentru desăvârşire, ceea ce înseamnă că ei nu pot fi desăvârşiţi și cu greu pot fi mântuiți și, chiar dacă au avut probabil lucrarea Duhului Sfânt, ei vor fi în cele din urmă eliminați. Cu alte cuvinte, deși lucrarea Duhului Sfânt este de a edifica oamenii, acest lucru nu înseamnă că toți cei care au avut lucrarea Duhului Sfânt vor putea fi desăvârşiţi complet, deoarece calea urmată de mulți oameni nu este calea către desăvârşire. Ei au doar lucrarea unilaterală a Duhului Sfânt, și nu cooperarea subiectivă umană sau căutarea corectă a umanității. Astfel, lucrarea Duhului Sfânt asupra acestor oameni devine lucrarea în serviciul acelora care sunt desăvârşiţi. Lucrarea Duhului Sfânt nu poate fi văzută direct de oameni sau atinsă direct de oamenii înșiși. Aceasta poate fi exprimată doar cu ajutorul oamenilor care au darul de a lucra, ceea ce înseamnă că lucrarea Duhului Sfânt este oferită adepților prin intermediul expresiilor oamenilor.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 173

Lucrarea Sfântului Duh este săvârșită și finalizată prin multe tipuri de oameni și multe condiții diferite. Deși lucrarea Dumnezeului întrupat poate reprezenta lucrarea unei ere întregi și intrarea oamenilor într-o nouă eră, lucrarea despre intrarea detaliată a oamenilor tot trebuie săvârșită de către oamenii folosiți de Sfântul Duh, și nu de Dumnezeul întrupat. Deci, lucrarea lui Dumnezeu sau lucrarea de slujire a Sa este lucrarea Dumnezeului întrupat și nu poate fi săvârșită de către om în locul Lui. Lucrarea Duhul Sfânt este finalizată prin multe tipuri diferite de oameni și nu poate fi împlinită doar de o persoană anume sau clarificată complet printr-o persoană anume. Nici cei care conduc bisericile nu pot reprezenta complet lucrarea Duhului Sfânt; ei pot doar să săvârșească o oarecare lucrare de îndrumare. Astfel, lucrarea Duhului Sfânt poate fi împărțită în trei părți: propria lucrare a lui Dumnezeu, lucrarea oamenilor folosiți și lucrarea asupra tuturor celor care sunt în curentul Duhului Sfânt. Dintre toate trei, lucrarea lui Dumnezeu este de a conduce întreaga eră; lucrarea oamenilor folosiți este de a conduce toți adepții lui Dumnezeu prin a fi trimiși sau a primi porunci după lucrarea lui Dumnezeu, iar aceştia sunt oamenii care cooperează cu lucrarea lui Dumnezeu; lucrarea săvârșită de Duhul Sfânt asupra acelora din curent este pentru a-Și păstra întreaga lucrare, adică, a-Şi susţine întreaga coordonare și pentru a-Și menține întreaga mărturie, în timp ce, simultan, îi desăvârşeşte pe cei care pot fi desăvârşiţi. Aceste trei părți sunt lucrarea completă a Sfântului Duh, dar, fără lucrarea lui Dumnezeu Însuși, întreaga lucrare de gestionare ar stagna. Lucrarea lui Dumnezeu Însuși implică lucrarea întregii omeniri și, de asemenea, reprezintă lucrarea unei întregi ere. Cu alte cuvinte, lucrarea lui Dumnezeu reprezintă mișcarea și tendința întregii lucrări a Duhului Sfânt, în timp ce lucrarea apostolilor urmează lucrarea lui Dumnezeu și nu conduce era, nici nu reprezintă tendința lucrării Duhului Sfânt în întreaga eră. Ei săvârșesc doar lucrarea pe care oamenii ar trebui să o săvârșească, ceea ce nu implică deloc lucrarea de gestionare. Propria lucrare a lui Dumnezeu este proiectul din cadrul lucrării de gestionare. Lucrarea omului este doar datoria oamenilor folosiți și nu are nicio legătură cu lucrarea de gestionare. Datorită identităților și reprezentărilor diferite ale lucrării, în ciuda faptului că ambele sunt lucrarea Duhului Sfânt, există diferențe clare și substanțiale între lucrarea proprie a lui Dumnezeu și cea a omului. În plus, amploarea lucrării săvârșite de Sfântul Duh asupra subiecţilor lucrării, cu identități diferite, variază. Acestea sunt principiile și sfera lucrării Sfântului Duh.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 174

Lucrarea omului reprezintă experiența și umanitatea lui. Ceea ce oferă omul și lucrarea pe care o săvârșește chiar îl reprezintă. Ceea ce vede omul, raționamentul, logica și imaginația lui bogată sunt incluse toate în lucrarea lui. În special, experiența omului este mai capabilă să-i reprezinte lucrarea, iar ceea ce a experimentat un om va reprezenta componentele lucrării lui. Lucrarea omului îi poate exprima experiența. Când unii oameni experimentează într-o stare pasivă, cea mai mare parte a părtășiei lor este compusă din elemente negative. Dacă experiența lor pentru o perioadă de timp este pozitivă și au traiectorii în special pe partea pozitivă, ceea ce au ei de comunicat este foarte încurajator, iar oamenii vor putea obține resurse pozitive de la ei. Dacă un lucrător devine pasiv pentru o perioadă de timp, părtășia lui va purta mereu elemente negative. Acest tip de părtășie este deprimant, iar alții, în mod inconștient, vor fi deprimați urmând această părtășie. Starea adepților se schimbă în funcție de cea a liderului. Ceea ce exprimă el îi reprezintă înlăuntrul, iar lucrarea Duhului Sfânt se schimbă adesea după starea omului. El lucrează în funcție de experiența omului și nu îl forțează pe om, ci îi adresează acestuia solicitări în funcție de cursul normal al experienței lui. Acest lucru înseamnă că părtășia omului diferă de cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce transmit părtășiile oamenilor sunt viziunea și experiența lor individuală, exprimând ceea ce văd și experimentează în baza lucrării lui Dumnezeu. Responsabilitatea lor este de a descoperi, după ce Dumnezeu lucrează sau vorbește, ceea ce ar trebui să practice sau în ce trebuie să intre și, apoi, să le transmită adepților. Prin urmare, lucrarea omului reprezintă intrarea și practica lui. Bineînțeles, o asemenea lucrare este amestecată cu lecții de viață și experiență sau cu unele gânduri omenești. Indiferent cum lucrează Duhul Sfânt, fie că lucrează asupra oamenilor sau asupra lui Dumnezeu întrupat, lucrătorii sunt cei care vor exprima întotdeauna ceea ce sunt. Deși Duhul Sfânt este cel care lucrează, lucrarea se bazează pe ceea ce omul este din fire, deoarece Duhul Sfânt nu lucrează fără o temelie. Cu alte cuvinte, lucrarea nu este săvârșită din nimic, ci este întotdeauna în concordanță cu circumstanțele și condițiile reale. Doar astfel poate fi transformată firea omului şi vechile sale noțiuni și gânduri pot fi schimbate. Ceea ce exprimă omul este ceea ce vede, experimentează și își imaginează. Chiar dacă sunt doctrine sau noțiuni, toate acestea pot fi accesibile prin gândirea omului. Indiferent de proporțiile lucrării omului, aceasta nu poate depăși sfera experienței omului, ceea ce vede sau ceea ce își poate imagina sau concepe. Ceea ce exprimă Dumnezeu este ceea ce Dumnezeu Însuși este, iar aceasta este de neatins pentru om, adică dincolo de gândirea omului. El Își exprimă lucrarea de a conduce omenirea, iar acest lucru nu este relevant pentru detaliile experienței umane, ci, în schimb, are legătură cu propria Lui coordonare. Omul își exprimă experiența în timp ce Dumnezeu Îşi exprimă ființa – această ființă este natura Lui inerentă și este inaccesibilă omului. Experiența omului este ceea ce vede și cunoștințele dobândite în baza exprimării lui Dumnezeu a ființei Sale. Asemenea capacitate de a vedea și de a cunoaște se numește ființa omului. Acestea sunt exprimate pe baza firii inerente a omului și a calibrului său real; prin urmare, acestea se numesc, de asemenea, ființa omului. Omul este capabil să aibă părtășie despre ceea ce experimentează și vede. Ceea ce nu a experimentat sau văzut sau ceea ce mintea lui nu poate cuprinde, adică lucrurile pe care nu le are în el, nu poate să aibă părtășie. Dacă ceea ce exprimă omul nu este experiența lui, este imaginația sau doctrina lui. Pe scurt, nu există nicio urmă de realitate în cuvintele lui. Dacă nu ai intrat niciodată în contact cu societatea, nu vei putea comunica cu claritate relațiile complexe din societate. Dacă nu ai familie, iar alte persoane vorbesc despre problemele de familie, nu poţi înțelege cea mai mare parte din ceea ce vorbesc ele. Deci, ceea ce comunică omul și lucrarea pe care o săvârșește reprezintă ființa sa interioară. Dacă cineva are părtășie despre înțelegerea asupra mustrării și judecății, dar tu nu ai experiență în acest sens, nu trebuie să îi negi cunoștințele, cu atât mai mult să fii sută la sută sigur de asta. Acest lucru se întâmplă deoarece ceea ce el comunică este ceva ce tu nu ai mai experimentat înainte, ceva ce tu nu ai știut niciodată, iar mintea ta nu își poate imagina aşa ceva. Poți doar să iei din cunoștințele lui o cale viitoare în ceea ce privește mustrarea și judecata. Dar această cale îți poate folosi doar ca o cale de înțelegere bazată pe o doctrină și nu poate înlocui propria ta înțelegere, cu atât mai puțin experiența ta. Poate crezi că ceea ce îți spune el este destul de logic, dar atunci când tu experimentezi aceste lucruri, îţi dai seama că sunt impracticabile din multe puncte de vedere. Poate că simți că o parte din cunoștințele pe care le auzi sunt complet nerealiste; tu culegi noțiuni despre ele în acel moment și, deși le accepți, faci acest lucru cu reticență. Dar atunci când experimentezi, cunoștințele care îți oferă noțiuni vor deveni un mod de practică. Și, cu cât exersezi mai mult, cu atât înţelegi mai mult adevărata valoare și înțelesul cuvintelor lui. După ce ai trăit experiența, poți vorbi despre cunoștințele pe care ar trebui să le ai despre lucrurile pe care le-ai experimentat. În plus, vei putea să faci diferenţa între cei ale căror cunoștințe sunt reale și practice și cei ale căror cunoștințe sunt bazate pe doctrine și nu au valoare. Deci, conformitatea cu adevărul a cunoștințelor despre care vorbești depinde într-o mare măsură de faptul dacă ai avut experiență practică. Acolo unde există adevăr în experiența ta, cunoștințele tale vor fi practice și valoroase. Prin experiența ta, poţi să dobândeşti și discernământ și înțelegere, să aprofundezi cunoștințele și să îți sporești înțelepciunea și simțul practic în comportamentul tău. Cunoștințele rostite de oameni care nu dețin adevărul sunt doctrine, indiferent de nivelul lor. O astfel de persoană poate să fie foarte inteligentă atunci când vine vorba de chestiuni trupeşti, dar nu poate face distincții atunci când vine vorba de probleme spirituale. Acest lucru se întâmplă deoarece astfel de persoane nu au deloc experiență în probleme spirituale. Acestea sunt persoane care nu sunt iluminate în problemele spirituale și nu înțeleg spiritul. Indiferent despre care aspect al cunoaşterii vorbești, atât timp cât este despre ființa ta, atunci este experiența ta personală, adevărata ta cunoaștere. Se poate spune că lucrurile despre care vorbesc persoanele care rostesc numai doctrine, adică aceia care nu deţin adevărul sau realitatea, sunt fiinţa lor, deoarece doctrina lor a apărut doar în urma unor contemplări profunde și este rezultatul unei cugetări profunde a minții lor, dar este doar o doctrină, nimic mai mult decât imaginație!

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 175

Experiențele mai multor tipuri de oameni reprezintă lucrurile din sinea lor. Toți cei care nu au experiență spirituală nu pot vorbi despre cunoașterea adevărului sau despre cunoștințele corecte privind diferite tipuri de lucruri spirituale. Ceea ce exprimă omul este ceea ce este în sinea lui – asta este o certitudine. Dacă cineva își dorește să cunoască lucrurile spirituale şi adevărul, trebuie să aibă o experiență reală. Dacă nu poți vorbi clar despre bunul simț în ceea ce privește viața umană, cu cât mai puţin vei putea vorbi despre lucrurile spirituale? Aceia care pot să conducă biserici și să le ofere oamenilor viață și să fie apostoli pentru oameni trebuie să aibă experiențe reale, trebuie să înțeleagă corect lucrurile spirituale, să aibă o apreciere corectă și experiența adevărului. Doar astfel de oameni sunt calificați să fie lucrători sau apostoli care să conducă bisericile. În caz contrar, pot cel mult să urmeze şi nu să conducă, cu atât mai puțin să fie apostoli capabili să suplinească viaţa oamenilor. Acest lucru se întâmplă deoarece responsabilitatea apostolilor nu este de a conduce sau de a lupta; ci de a sluji viața și de a conduce spre schimbări în firea umanității. Este o funcție îndeplinită de către aceia care sunt însărcinați să își asume o responsabilitate apăsătoare și nu este ceva ce poate realiza oricine. Acest tip de lucrare poate fi întreprins doar de către cei care au trăire de viață, adică aceia care au experiența adevărului. Nu poate fi îndeplinită de toţi care pot să renunțe, să fugă sau sunt dispuşi să irosească; oamenii care nu au experiența adevărului, cei care nu au fost emondaţi sau judecați nu pot îndeplini acest tip de lucrare. Oamenii fără experiență, adică oamenii fără realitate, sunt incapabili să vadă clar realitatea deoarece ei înşişi nu dețin ființa din acest punct de vedere. Deci, acest tip de persoane nu numai că nu pot săvârși o lucrare de conducere, dar vor fi obiectul eliminării dacă nu dețin adevărul pentru o perioadă lungă de timp. Lucrurile văzute despre care vorbești pot dovedi greutățile pe care le-ai experimentat în viață, pentru ce ai fost mustrat și pentru ce probleme ai fost judecat. Acest lucru este adevărat și în ceea ce privește încercările: lucrurile la care excelează o persoană şi la care o persoană este slabă sunt cele care îi oferă experiență și pentru care are metode. De exemplu, dacă cineva experimentează unele frustrări în mariaj, cel mai adesea, va avea părtășie „Mulțumesc, Doamne! Slavă Domnului, trebuie să satisfac dorințele din inima lui Dumnezeu și să Îi ofer toată viața mea, să-mi încredințez căsnicia cu totul în mâinile lui Dumnezeu. Sunt dispus să îmi închin întreaga viață lui Dumnezeu.” Prin părtășie, tot ceea ce se află în om, ceea ce este el, poate fi reprezentat. Ritmul discursului unei persoane, fie că vorbește tare sau încet, astfel de situații, care nu au legătură cu experiența, nu pot reprezenta ceea ce el are sau este. Acestea pot să exprime doar dacă are un caracter bun sau rău sau dacă natura lui este bună sau rea, dar nu pot arăta dacă are experiență. Capacitatea de a te exprima atunci când vorbești sau viteza de vorbire sunt doar o chestiune de practică și nu pot înlocui experiența. Atunci când vorbești despre experiențele tale individuale, comunici acele lucruri cărora le-ai dat importanță alături de toate lucrurile din sinea ta. Discursul Meu reprezintă ființa Mea, dar ceea ce spun este inaccesibil omului. Ceea ce spun Eu nu este ceea ce experimentează omul și nu este ceva ce omul poate vedea și nici ceva ce omul poate atinge, ci este ceea ce sunt Eu. Unii oameni doar îşi dau seama că ceea ce comunic Eu este ceea ce am experimentat, dar ei nu recunosc că este expresia directă a Spiritului. Desigur, ceea ce spun Eu este ceea ce am experimentat. Eu sunt cel care a săvârșit lucrarea de gestionare timp de șase mii de ani. Am experimentat totul de la începutul facerii omenirii până în prezent; cum aș putea fi Eu incapabil să vorbesc despre asta? Atunci când vine vorba despre natura omului, am văzut-o foarte clar și am observat-o de mult; cum aș putea fi Eu incapabil să vorbesc clar despre asta? Din moment ce am văzut esența omului cu claritate, sunt calificat pentru a-l mustra și judeca, deoarece toți oamenii au venit din Mine, dar au fost corupți de Satana. Desigur, sunt calificat și să evaluez lucrarea pe care Eu am săvârșit-o. Deși această lucrare nu este săvârșită de către trupul Meu, este expresia directă a Duhului și este ceea ce am și ceea ce sunt. Prin urmare, sunt calificat să o exprim și să săvârșesc lucrarea pe care trebuie să o săvârșesc. Ceea ce spun oamenii sunt lucruri pe care ei le-au experimentat. Este ceea ce ei au văzut, ceea ce mințile lor pot înţelege și ceea ce simțurile lor pot simți. Aceasta este ceea ce pot comunica ei. Cuvintele rostite de Dumnezeu întrupat sunt expresia directă a Duhului și exprimă lucrarea care a fost săvârșită de Duh. Trupul nu a experimentat-o sau văzut-o, dar tot exprimă ființa Sa, deoarece esenţa trupului este Duhul, iar El exprimă lucrarea Duhului. Chiar dacă trupul nu o poate atinge, aceasta reprezintă lucrarea săvârșită deja de Duh. După întrupare, prin expresia trupului, El le permite oamenilor să cunoască ființa lui Dumnezeu și le permite oamenilor să vadă firea lui Dumnezeu și lucrarea pe care El a săvârșit-o. Lucrarea omului le permite oamenilor să fie mai conștienți de locul în care ar trebui să intre și ce ar trebui să înțeleagă; acest lucru implică ghidarea oamenilor către înțelegerea și experimentarea adevărului. Lucrarea omului este pentru a sprijini oamenii; lucrarea lui Dumnezeu este de a deschide căi noi și ere noi pentru umanitate și de a revela oamenilor lucruri care nu sunt cunoscute de muritori, de a le permite să Îi cunoască firea. Lucrarea lui Dumnezeu este de a conduce toată omenirea.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 176

Lucrarea Duhului Sfânt este de a le permite oamenilor să obțină beneficii; este de a edifica oamenii; nu există lucrare care să nu le ofere beneficii oamenilor. Indiferent dacă adevărul este profund sau superficial și indiferent care este calibrul acelora care acceptă cum este adevărul, orice ar săvârși Duhul Sfânt, totul este în beneficiul oamenilor. Dar lucrarea Duhului Sfânt nu poate fi săvârșită direct; aceasta trebuie să treacă prin oamenii care colaborează cu El. Doar în acest fel pot fi obținute rezultatele lucrării Duhului Sfânt. Desigur, atunci când este lucrarea directă a Duhului Sfânt, nu a fost denaturată deloc; dar atunci când este realizată prin intermediul omului, este foarte amestecată și nu este lucrarea originală a Duhului Sfânt. Astfel, adevărul se schimbă în măsuri diferite. Adepții nu primesc înțelesul original al Duhului Sfânt, ci o combinație dintre lucrarea Duhului Sfânt și experiența și cunoștințele omului. Partea lucrării Duhului Sfânt pe care o primesc adepții este corectă. Experiența și cunoștințele care sunt primite de la oameni variază deoarece lucrătorii sunt diferiți. De îndată ce muncitorii au iluminarea și îndrumarea Duhului Sfânt, ei experimentează ulterior în baza acestei iluminări și îndrumări. În cadrul acestor experiențe se combină mintea și experiența omului, precum și ființa umanității, în urma căreia câștigă cunoștințe sau viziunea care ar trebui. Aceasta este calea practicii după ce omul a experimentat adevărul. Această cale a practicii nu este mereu la fel, deoarece oamenii au experiențe diferite și lucrurile pe care oamenii le experimentează sunt diferite. În acest fel, aceeași iluminare a Duhului Sfânt are ca rezultat cunoștințe și practici diferite, deoarece aceia care primesc iluminarea sunt diferiți. Unii oameni fac mici greșeli în timpul practicii, în timp ce alții fac greșeli majore, iar alții fac numai greșeli. Acest lucru se întâmplă deoarece capacitatea oamenilor de a înțelege diferă și deoarece adevăratul lor calibru diferă, la rândul său. Unii oameni înțeleg un mesaj într-un fel după ce l-au auzit, iar alte persoane înțeleg un adevăr într-un alt fel după ce l-au auzit. Unii oameni se abat ușor; iar alții nu înțeleg adevăratul sens al adevărului. Drept urmare, modul în care o persoană îl înțelege va fi modul în care îi va conduce pe alții; acesta este adevărul, deoarece lucrarea lui este doar de a-și exprima ființa. Persoanele conduse de aceia care au o înțelegere corectă a adevărului vor avea, de asemenea, o înțelegere corectă a adevărului. Chiar dacă există persoane care înţeleg eronat, acestea sunt foarte puține și nu toți oamenii vor comite erori. Oamenii conduși de aceia care comit erori în înțelegerea adevărului vor comite, fără îndoială, erori. Aceste persoane vor greși în toate sensurile cuvântului. Gradul de înțelegere a adevărului în rândul adepților depinde într-o mare măsură de lucrători. Desigur, adevărul de la Dumnezeu este corect și fără erori și este o certitudine. Dar lucrătorii nu sunt pe deplin corecți și nu se poate spune că sunt complet de încredere. Dacă lucrătorii au o metodă de a practica adevărul, care este foarte eficientă, atunci adepții vor avea, de asemenea, o metodă de practică. Dacă lucrătorii nu au o metodă de a practica adevărul și au doar o doctrină, adepții nu vor avea nicio realitate. Calibrul și natura adepților sunt determinate prin naștere și nu sunt asociate cu lucrătorii. Dar măsura în care adepții înțeleg adevărul și Îl cunosc pe Dumnezeu depinde de lucrători (acest lucru este valabil doar pentru unii oameni). Așa cum este un lucrător vor fi și adepții pe care îi conduce. Ceea ce exprimă un lucrător este propria ființă, fără rezerve. Cerințele pe care le are de la adepții săi sunt cele pe care el însuși este dispus să le îndeplinească sau ceea ce el este capabil să îndeplinească. Majoritatea lucrătorilor le solicită adepților lor lucruri în baza celor pe care le pot face ei înşişi, în ciuda faptului că există mulți oameni care nu le pot îndeplini deloc. Ceea ce oamenii nu pot îndeplini devine un impediment pentru intrarea lor.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 177

Există mult mai puține greșeli în lucrarea acelora care au fost supuși emondării și judecății. Și expresia lucrării lor este mult mai precisă. Cei care se bazează pe naturalețea lor pentru a lucra săvârșesc unele greșeli majore. Există prea multă naturalețe în lucrarea oamenilor nedesăvârşiţi, ceea ce prezintă un obstacol major în lucrarea Duhului Sfânt. Chiar și aceia care îndeplinesc în mod natural condițiile pentru a lucra, trebuie, de asemenea, să experimenteze emondarea și judecata pentru a putea săvârși lucrarea lui Dumnezeu. Dacă nu au fost supuși unei astfel de judecăți, oricât de bine s-ar descurca, acest lucru nu poate fi în acord cu principiile adevărului și este în întregime naturalețe și bunătate umană. În săvârșirea lucrării lui Dumnezeu, lucrarea acelora care au trecut prin emondare și judecată este mult mai precisă decât lucrarea celor care nu au fost judecați. Cei care nu au fost judecați nu exprimă decât trupul uman și gânduri, amestecate cu multă inteligență umană și talente înnăscute. Nu este expresia corectă a omului cu privire la lucrarea lui Dumnezeu. Oamenii care îi urmează sunt aduși în fața lor prin calibrul lor înnăscut. Deoarece ei exprimă prea multe viziuni și experiențe ale omului, care sunt aproape detașate de sensul inițial al lui Dumnezeu și deviază prea mult de la acesta, lucrarea acestui tip de persoană nu are capacitatea de a aduce oamenii în fața lui Dumnezeu, ci înaintea sa. Deci, cei care nu au fost supuși judecății și mustrării nu sunt calificați pentru a săvârși lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea unui lucrător calificat îi poate aduce pe oameni pe calea dreaptă şi le poate permite să pătrundă mai profund adevărul. Lucrarea pe care el o săvârșește îi poate aduce pe oameni înaintea lui Dumnezeu. În plus, lucrarea pe care el o săvârșește poate varia de la individ la individ și nu este condiţionată de reguli, oferindu-le oamenilor eliberare și libertate. Mai mult, ei pot să se dezvolte treptat în viață, să pătrundă din ce în ce mai mult în adevăr. Lucrarea unui muncitor necalificat nu este la înălțime, lucrarea lui este prostească. El le poate doar impune oamenilor reguli; ceea ce le cere el oamenilor nu diferă de la individ la individ; el nu lucrează conform nevoilor reale ale oamenilor. În acest tip de lucrare, există prea multe reguli și doctrine și nu îi poate aduce pe oameni la realitate sau la practica normală a dezvoltării în viață. Acest lucru doar le poate permite oamenilor să respecte câteva reguli fără valoare. Acest tip de îndrumare poate doar să-i ducă pe oameni pe căi greșite. El te conduce să devii ca el; el te poate aduce către ceea ce are și este el. Pentru ca adepții să discearnă dacă liderii sunt calificați, cheia constă în a privi calea către care îi îndrumă ei și rezultatele lucrării lor și a vedea dacă adepții primesc principiile în acord cu adevărul și dacă primesc căi de practică potrivite pentru ca ei să fie transformați. Ar trebui să faci diferența între lucrările diferite ale diverselor tipuri de oameni; nu ar trebui să fii un adept naiv. Acest lucru afectează situația intrării tale. Dacă nu ești capabil să distingi conducerea cărei persoane are o cale și a căreia nu are, vei fi foarte ușor înșelat. Toate acestea au o influență directă asupra vieții tale. Există prea multă naturalețe în lucrarea persoanelor nedesăvârşite; prea multă dorință umană este amestecată în aceasta. Ființa lor reprezintă naturaleţea, ceva cu care acești oameni s-au născut, nu viața după confruntare sau realitatea după transformare. Cum poate o astfel de persoană să îi sprijine pe cei care caută viața? Viața inițială a omului este inteligența sau talentul său înnăscut. Acest tip de inteligență sau talent este destul de departe de cerințele exacte ale lui Dumnezeu din partea omului. Dacă un om nu a fost perfecționat, iar firea lui coruptă nu a fost emondată și tratată, va exista o prăpastie între ceea ce exprimă el și adevărul; ceea ce exprimă va fi amestecat cu lucruri neclare precum imaginația lui, o experiență unilaterală etc. Mai mult, indiferent de cum lucrează, oamenii vor simți că nu există niciun obiectiv general și niciun adevăr potrivit pentru intrarea tuturor oamenilor. Majoritatea cerințelor pentru oameni presupune ca ei să facă ceva imposibil, a trece cămila prin urechile acului. Aceasta este lucrarea voinței umane. Firea coruptă a omului, gândurile și noțiunile lui îi străbat toate părţile corpului. Omul nu se naște cu instinctul de a practica adevărul și nici nu are instinctul de a înțelege direct adevărul. Împreună cu firea coruptă a omului, atunci când acest tip de persoană naturală lucrează, nu există o întrerupere? Dar un om care a fost desăvârşit are experiența adevărului pe care oamenii ar trebui să-l înțeleagă și cunoștințe despre firea lor coruptă, astfel că lucrurile vagi și ireale din lucrarea lui dispar treptat, ceea ce înseamnă că adevărul exprimat de el devine mai precis și, de asemenea, mai realist. Gândurile omului blochează în special lucrarea Duhului Sfânt. Omul are o imaginație bogată, o logică rezonabilă și o experiență vastă în rezolvarea problemelor. Dacă acestea nu sunt supuse emondării și corectării, devin obstacole în lucrare. Prin urmare, omul nu poate atinge cel mai precis nivel, în special lucrarea oamenilor care nu au fost desăvârşiţi.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 178

Lucrarea omului are o anumită anvergură și limitări. O persoană poate doar săvârși lucrarea unei anumite etape și nu poate săvârși lucrarea întregii ere – altfel, ar conduce oamenii către reguli. Lucrarea omului poate fi aplicabilă doar unui anumit interval sau unei anumite etape. Acest lucru se întâmplă deoarece experiența omului are o anumită sferă. Nimeni nu poate compara lucrarea omului cu lucrarea lui Dumnezeu. Căile de practică ale omului și cunoștințele lui referitoare la adevăr sunt toate aplicabile într-o anumită sferă. Nu se poate spune că drumul pe care omul pășește este în totalitate dorința Duhului Sfânt, deoarece omul poate doar să fie luminat de Duhul Sfânt și nu poate fi umplut complet de Duhul Sfânt. Lucrurile pe care omul le poate experimenta sunt incluse toate în sfera umanității normale și nu pot depăși şirul de gânduri din mintea umană obişnuită. Toți cei cu exprimare practică experimentează doar în această sferă. Atunci când ei experimentează adevărul, este mereu o experiență a vieții umane obişnuite sub luminarea Duhului Sfânt, nu experimentarea într-un mod care să devieze de la viaţa umană normală. Ei experimentează adevărul fiind luminați de Duhul Sfânt pe baza trăirii vieții lor umane. Mai mult decât atât, acest adevăr diferă de la om la om, iar profunzimea sa este legată de starea omului. Se poate spune doar că acea cale pe care merg ei este viața umană normală a unui om care urmărește adevărul și calea parcursă de un om normal care este luminat de Duhul Sfânt. Nu poți spune că acea cale pe care calcă este calea parcursă de Duhul Sfânt. În experiența umană normală, deoarece oamenii care urmează adevărul nu sunt la fel, nici lucrarea Duhului Sfânt nu este la fel. În plus, deoarece mediile pe care ei le experimentează și gama lor de experiențe nu sunt la fel, din cauza amestecului minții și gândurilor lor, experiența lor este amestecată în proporții diferite. Fiecare persoană înțelege un adevăr în funcție de natura sa individuală diferită. Înțelegerea lor a sensului real al adevărului nu este completă și reprezintă doar unul sau câteva aspecte ale acestuia. Sfera experimentării adevărului de către om se bazează mereu pe condițiile diferite ale indivizilor și, astfel, nu este la fel. În acest mod, cunoștințele exprimate asupra aceluiași adevăr de către oameni diferiți nu sunt aceleași. Cu alte cuvinte, experiența omului are întotdeauna limitări și nu poate reprezenta complet voința Duhului Sfânt, iar lucrarea omului nu poate fi percepută drept lucrarea lui Dumnezeu, chiar dacă ceea ce este exprimat de om corespunde foarte mult cu voința lui Dumnezeu, chiar dacă experiența omului este foarte aproape de lucrarea de desăvârşire care urmează să fie săvârșită de Duhul Sfânt. Omul nu poate fi decât slujitorul lui Dumnezeu și să săvârșească lucrarea pe care Dumnezeu i-o încredinţează. Omul poate exprima cunoștințele doar sub luminarea Duhului Sfânt și a adevărurilor dobândite din experiențele sale personale. Omul nu este calificat și nu are condițiile pentru a fi emisarul Duhului Sfânt. El nu are dreptul de a spune că lucrarea omului este lucrarea lui Dumnezeu. Omul are principiile lucrării omului și toți oamenii au experiențe diferite și condiții care variază. Lucrarea omului include toate experiențele lui sub luminarea Duhului Sfânt. Aceste experiențe pot doar să reprezinte ființa omului și nu reprezintă ființa lui Dumnezeu sau voința Duhului Sfânt. Prin urmare, nu se poate spune că acea cale parcursă de om este calea parcursă de către Duhul Sfânt, deoarece lucrarea omului nu poate reprezenta lucrarea lui Dumnezeu, iar lucrarea omului și experiența lui nu sunt voința completă a Duhului Sfânt. Lucrarea omului este predispusă a se încadra într-o regulă, iar metoda lui de lucru este ușor limitată la un domeniu de aplicabilitate și nu poate conduce oamenii către o cale liberă. Majoritatea adepților trăiesc într-o sferă limitată, iar modul lor de a experimenta este, de asemenea, limitat la această sferă. Experiența omului este întotdeauna limitată; metoda lucrării lui este, de asemenea, limitată la câteva tipuri și nu poate fi comparată cu lucrarea Duhului Sfânt sau cu lucrarea lui Dumnezeu Însuși – acest lucru se întâmplă deoarece experiența omului, în cele din urmă, este limitată. Cu toate acestea, Dumnezeu Își săvârșește lucrarea și nu există reguli pentru aceasta; indiferent de cum este săvârșită, nu este limitată la o singură cale. Nu există niciun fel de reguli în lucrarea lui Dumnezeu, toată lucrarea Lui este săvârșită liber. Indiferent de cât timp petrece omul urmându-L pe El, nu poate rezuma nicio lege a metodelor lucrării Lui. Deși lucrarea Lui are principii ferme, este săvârşită mereu în feluri noi și are întotdeauna evoluții noi, care sunt inaccesibile omului. Într-un anumit interval, Dumnezeu ar putea avea diferite tipuri de lucrări și moduri diferite de a conduce, ceea ce le permite oamenilor să aibă mereu intrări și schimbări noi. Nu poți afla legile lucrării Lui, deoarece El lucrează mereu în moduri noi. Doar așa pot adepții lui Dumnezeu să nu cadă pradă regulilor. Lucrarea lui Dumnezeu Însuși evită întotdeauna noțiunile oamenilor și le contracarează. Doar aceia care Îl caută și Îl urmează pe El cu inima curată pot avea firile transformate și pot trăi liber, fără a fi supuși regulilor sau înfrânaţi de vreo noțiune religioasă. Solicitările pe care lucrarea omului le are de la ceilalți sunt bazate pe propria lui experiență și pe ceea ce el însuși poate înfăptui. Standardul acestor cerințe este limitat la o anumită sferă, iar metodele de practică sunt, de asemenea, foarte limitate. Astfel, adepții trăiesc inconștient în cadrul acestei sfere limitate; şi, pe măsură ce timpul trece, acestea devin reguli și ritualuri. Dacă lucrarea unei anumite perioade este condusă de o persoană care nu a trecut prin desăvârşirea personală a lui Dumnezeu și nu a primit judecata, adepții lui vor deveni bigoți și experți în împotrivirea față de Dumnezeu. Drept urmare, dacă o persoană este un lider calificat, trebuie să fie supusă judecății și să accepte desăvârşirea. Cei care nu au fost supuși judecății, chiar dacă poate au lucrarea Duhului Sfânt, exprimă doar lucruri neclare și ireale. Cu timpul, ei vor conduce oamenii către reguli neclare și supranaturale. Lucrarea pe care Dumnezeu o săvârșește nu este în acord cu trupul omului; nu este în acord cu gândurile omului, ci contraatacă noțiunile omului; nu este amestecată cu o culoare religioasă nedeslușită. Rezultatele lucrării Lui nu pot fi obținute de un om care nu a fost desăvârşit de El și sunt peste puterea de gândire a omului.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 179

Lucrarea din mintea omului este foarte ușor de realizat de către el. Pastorii și liderii din lumea religioasă, de exemplu, se bazează pe darurile și pozițiile lor pentru a-și săvârși lucrarea. Oamenii care îi urmează pentru o perioadă lungă vor fi infectați de darurile lor și vor fi influențați de ceea ce sunt ei. Ei se concentrează pe darurile, abilitățile și cunoștințele oamenilor și acordă atenție unor lucruri supranaturale și multor doctrine profunde și nerealiste (desigur, aceste doctrine profunde sunt inaccesibile). Ei nu se concentrează pe schimbările firii omului, ci mai degrabă se concentrează asupra formării modului de a predica și asupra abilităților de lucru ale oamenilor, îmbunătățind cunoștințele oamenilor și doctrinele religioase bogate. Ei nu se concentrează pe cât de mult se schimbă firea omului sau cât de mult înțeleg oamenii adevărul. Ei nu se preocupă de esenţa omului, cu atât mai puțin încearcă să cunoască starea normală și anormală a oamenilor. Ei nu contracarează noțiunile oamenilor și nu își dezvăluie noțiunile, cu atât mai puțin nu le corectează lipsurile sau corupția. Majoritatea oamenilor care îi urmează îi servesc prin darurile lor naturale, iar ceea ce exprimă ei este cunoaștere și un adevăr religios neclar, care nu au legătură cu realitatea și sunt complet incapabile să îi ofere omului viață. De fapt, esenţa lucrării lor este cultivarea talentului, educarea unei persoane care nu are nimic într-un absolvent talentat al unui seminar care, mai târziu, va merge să lucreze și să conducă. În șase mii de ani de lucrare a lui Dumnezeu, ai putut să găsești legi în aceasta? Există foarte multe legi și restricții în lucrarea pe care o săvârșește omul, iar creierul uman este prea dogmatic. Deci, ceea ce exprimă omul reprezintă unele cunoștințe și realizări din cadrul tuturor experiențelor lui. Omul nu poate exprima nimic mai mult de atât. Experiența omului sau cunoștințele nu provin din darurile lui înnăscute sau din instinctul lui; acestea apar datorită îndrumării lui Dumnezeu și a păstoritului direct al lui Dumnezeu. Omul are doar capacitatea de a accepta acest păstorit, dar nu și capacitatea de a exprima direct ce este divinitatea. Omul nu poate fi sursa, el poate fi doar vasul care acceptă apa de la sursă; acesta este instinctul uman, organul pe care trebuie să îl avem ca ființe umane. Dacă o persoană pierde capacitatea de a accepta cuvântul lui Dumnezeu și instinctul uman, acea persoană pierde, de asemenea, ceea ce este cel mai de preț și datoria omului creat. Dacă o persoană nu are cunoștințe sau experiență cu privire la cuvântul lui Dumnezeu și lucrarea Lui, acea persoană își pierde datoria pe care ar trebui să o săvârșească în calitate de ființă creată și demnitatea unei ființe create. Este instinctul lui Dumnezeu să exprime ce este divinitatea, fie că aceasta este exprimată prin trup sau direct de către Duh; aceasta este lucrarea de slujire a lui Dumnezeu. Omul își exprimă propriile experiențe sau cunoștințe (adică exprimă ceea ce este el) în timpul lucrării lui Dumnezeu sau după aceea; acestea sunt instinctul și datoria omului, ceea ce ar trebui omul să îndeplinească. Deși expresia omului nu este la înălțimea a ceea ce exprimă Dumnezeu și există o mulțime de reguli în ceea ce exprimă omul, el trebuie să îndeplinească datoria pe care ar trebui să o îndeplinească și să facă ceea ce trebuie să facă. Omul ar trebui să facă tot ce este cu putință pentru a-și îndeplini datoria și nu ar trebui să existe nicio urmă de reţinere.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 180

Trebuie să știți cum să diferențiați lucrarea lui Dumnezeu de lucrarea omului. Ce poți vedea din lucrarea omului? Există multe elemente ale experienței omului în lucrarea omului; ceea ce exprimă omul este ceea ce este el. Lucrarea lui Dumnezeu, de asemenea, exprimă ce este El; dar ceea ce este El e diferit de ceea ce este omul. Ceea ce este omul e reprezentativ pentru experiența și viața lui (ceea ce omul experimentează sau întâlnește în viața lui sau filosofiile de viață pe care le are), iar oamenii care trăiesc în medii diferite exprimă ființe diferite. Indiferent dacă ai sau nu experiențe sociale, iar ceea ce trăiești și experimentezi de fapt în familia ta poate fi văzut în ceea ce exprimi, tu nu poți vedea din lucrarea Dumnezeului întrupat dacă El are sau nu experiențe sociale. El cunoaște foarte bine esența omului, El poate revela toate tipurile de practici legate de toate tipurile de persoane. El se pricepe și mai bine la revelarea firii corupte a omului și a comportamentelor răzvrătite. El nu trăiește printre oamenii lumii, dar El este conștient de natura muritorilor și de corupția oamenilor lumii. Asta e ceea ce este El. Deși El nu are de-a face cu lumea, El cunoaște regulile lumii, deoarece El înțelege complet natura umană. El știe despre lucrarea Duhului pe care ochii omului nu o pot vedea și pe care urechile omului nu o pot auzi, atât pe cea de azi, cât și pe cea din trecut. Aceasta include înțelepciunea care nu este o filosofie de viață și mirarea că oamenilor le este greu să o înțeleagă. Aceasta e ceea ce este El, care a fost dezvăluit oamenilor și, de asemenea, ascuns de oameni. Ceea ce exprimă El nu este ceea ce reprezintă o persoană extraordinară, ci atributele inerente și ființa Duhului. El nu călătorește în jurul lumii, dar știe totul despre aceasta. El contactează „antropoizii” care nu au cunoștințe sau înțelegere, dar El exprimă cuvinte care sunt mai mărețe decât cunoașterea și deasupra celor mai mari oameni. El trăiește într-un grup de oameni obtuzi și amorțiți care nu au umanitate și care nu înțeleg convențiile umane și viața, dar El poate cere omenirii să trăiască umanitatea normală și, în același timp, să dezvăluie baza și umanitatea inferioară a omenirii. Acestea toate sunt ceea ce este El, mai măreț decât este orice persoană în carne și oase. Pentru El, nu este necesar să experimenteze o viață socială complicată, greoaie și sordidă pentru a săvârși lucrarea pe care trebuie să o săvârșească și să dezvăluie complet esența coruptă a omenirii. Viața socială sordidă nu edifică trupul Său. Lucrarea și cuvintele Lui dezvăluie doar nesupunerea omului și nu îi oferă omului experiența și lecțiile pentru a face față lumii. El nu trebuie să cerceteze societatea sau familia omului atunci când îi oferă omului viață. Expunerea și judecarea omului nu sunt o expresie a experienței trupului Lui; ci sunt pentru a dezvălui caracterul nedrept al omului după ce a știut multă vreme despre nesupunerea omului și corupția detestată a omenirii. Lucrarea pe care El o săvârșește este de a dezvălui omului firea Lui și de a-Şi exprima ființa. Doar El poate face această lucrare, nu este ceva ce poate fi săvârşit de o persoană în carne și oase.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 181

Lucrarea pe care Dumnezeu o săvârșește nu reprezintă experiența trupului Lui; lucrarea pe care omul o săvârșește reprezintă experiența omului. Toată lumea vorbește despre experiența personală. Dumnezeu poate exprima direct adevărul, în timp ce omul poate exprima doar experiența corespondentă după experimentarea adevărului. Lucrarea lui Dumnezeu nu are reguli și nu este supusă restricţiilor temporale sau geografice. El poate exprima ce este El oricând, oriunde. El lucrează după cum dorește. Lucrarea omului are condiții și context; altfel, el nu este capabil să lucreze și nu este capabil să-și exprime cunoștințele cu privire la Dumnezeu sau experiența lui referitoare la adevăr. Trebuie doar să compari diferențele dintre acestea pentru a putea să-ţi dai seama dacă este lucrarea lui Dumnezeu sau lucrarea omului. Dacă nu există nicio lucrare săvârșită de Dumnezeu Însuși și există doar lucrarea omului, vei ști pur și simplu că învățăturile oamenilor sunt mari, peste capacitățile celorlalți; tonul vocii lor, principiile în modul de gestionare a lucrurilor și experiența lor și maniera constantă de a lucra sunt inaccesibile altora. Voi toți îi admirați pe acești oameni cu umanitate superioară, dar nu puteți vedea din lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu cât de mare este umanitatea Lui. În schimb, El este obișnuit, iar atunci când lucrează, El este normal și real, dar și nemărginit pentru muritori, ceea ce îi face pe oameni să simtă un fel de venerație pentru El. Poate că experiența unei persoane în lucrarea sa este destul de mare sau imaginația și raționamentul acesteia sunt deosebit de dezvoltate, iar umanitatea sa este bună în special; acestea pot atrage doar admirația oamenilor, dar nu vor stârni venerație și teamă. Toţi oamenii îi admiră pe aceia care au capacitatea de a lucra și care au o experiență deosebit de profundă și pot practica adevărul, dar ei nu pot stârni venerație, doar admirație și invidie. Dar oamenii care au experimentat lucrarea lui Dumnezeu nu Îl admiră pe Dumnezeu, în schimb, ei simt că lucrarea Lui este inaccesibilă omului și este de nepătruns pentru om şi că este proaspătă și minunată. Când oamenii experimentează lucrarea lui Dumnezeu, primele lor cunoștințe despre El sunt că El este de nepătruns, înțelept și minunat și Îl venerează inconștient și simt misterul lucrării pe care o săvârșește El, care este inaccesibilă minții omului. Oamenii își doresc doar să fie capabili să-I îndeplinească cerințele, să-I satisfacă dorințele; ei nu își doresc să Îl depășească, deoarece lucrarea pe care El o săvârșește depășește gândirea și imaginația omului și nu poate fi săvârșită de om în locul Său. Nici măcar omul însuși nu își cunoaște imperfecțiunile, în timp ce El a deschis o cale nouă și a venit pentru a-l aduce pe om într-o lume mai nouă și mai frumoasă, astfel încât omenirea să facă un progres nou și să aibă un început nou. Ceea ce simte omul pentru El nu este admirație sau, mai degrabă, nu este numai admirație. Experiența lor cea mai profundă este venerație și dragoste, sentimentul lor este acela că Dumnezeu este cu adevărat minunat. El săvârșește lucrarea pe care omul este incapabil să o săvârșească, El spune lucrurile pe care omul este incapabil să le spună. Oamenii care au experimentat lucrarea Lui experimentează întotdeauna un sentiment indescriptibil. Oamenii cu experiențe mai profunde Îl iubesc în mod deosebit pe Dumnezeu. Ei simt întotdeauna frumusețea Lui, simt că lucrarea Lui este atât de înțeleaptă, de minunată, iar acest lucru generează o putere infinită asupra lor. Nu este teamă sau iubire ocazională și respect, ci un sentiment profund al compasiunii și toleranței lui Dumnezeu față de om. Totuși, persoanele care au experimentat mustrarea și judecata Lui simt că El este maiestuos și de neofensat. Chiar și persoanele care au experimentat mai mult din lucrarea Lui sunt, de asemenea, incapabile de a-L înțelege; toate persoanele care Îl venerează cu adevărat știu că lucrarea Lui nu este în concordanță cu noțiunile oamenilor, ci mereu se împotrivește noțiunilor lor. El nu are nevoie ca oamenii să-I ofere admirație deplină sau să dea impresia că se supun Lui ci, mai degrabă, să-L venereze şi să I se supună cu adevărat. În atât de multe dintre lucrările Lui, oricine cu experiență adevărată simte venerație pentru El, ceea ce este mai presus de admirație. Oamenii I-au văzut firea datorită lucrării Lui de mustrare și judecare și, astfel, Îl venerează în inimile lor. Menirea lui Dumnezeu este de a fi venerat și ascultat, deoarece ființa şi firea Lui nu sunt la fel ca acelea ale unei ființe create, ci sunt deasupra celor ale ființelor create. Dumnezeu nu este o ființă creată și doar El este vrednic de venerație și supunere; omul nu este calificat pentru aceasta. Deci, toate persoanele care au experimentat lucrarea Lui și Îl cunosc cu adevărat simt venerație pentru El. Cu toate acestea, aceia care nu renunță la noțiunile lor despre El, adică aceia care pur și simplu nu Îl privesc ca fiind Dumnezeu, nu au venerație pentru El și, chiar dacă Îl urmează, nu sunt cuceriți; sunt persoane neascultătoare prin natura lor. El săvârșește această lucrare pentru a face ca toate ființele create să Îl venereze pe Creator, să Îl adore și să se supună necondiționat stăpânirii Lui. Acesta este rezultatul final pe care toată lucrarea Lui vrea să îl obțină. Dacă oamenii care au experimentat o asemenea lucrare nu-L venerează pe Dumnezeu, nici măcar un pic, dacă nesupunerea lor din trecut nu se schimbă deloc, atunci acești oameni vor fi eliminați cu siguranță. Dacă atitudinea unei persoane față de Dumnezeu este doar de admirație sau respect de la distanță și nu Îl iubește câtuşi de puțin, aceasta este ceea ce primește o persoană incapabilă să-L iubească pe Dumnezeu, iar acelei persoane îi lipsesc condițiile de a fi desăvârşită. Dacă atâta muncă nu poate obține iubirea adevărată a unei persoane, acest lucru înseamnă că persoana nu L-a câștigat pe Dumnezeu și că nu urmărește sincer adevărul. O persoană care nu îl iubește pe Dumnezeu nu iubește adevărul și, astfel, nu Îl poate câștiga pe Dumnezeu, cu atât mai puțin nu pot să primească aprobarea lui Dumnezeu. Astfel de persoane, indiferent de cum au experimentat lucrarea Duhului Sfânt și, indiferent de cum au experimentat judecata, tot nu sunt capabile să Îl venereze pe Dumnezeu. Acestea sunt persoane a căror natură nu se poate schimba, care au o fire extrem de păcătoasă. Toți cei care nu Îl venerează pe Dumnezeu vor fi eliminați, vor fi obiectul pedepsirii și vor fi pedepsiți precum cei care fac rău, suferind mult mai mult decât cei care au săvârșit lucruri nedrepte.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 182

La urma urmei, lucrarea lui Dumnezeu este diferită de lucrarea oamenilor și, în plus, cum ar putea expresiile Lui să fie la fel ca ale lor? Dumnezeu are propria Sa fire specială, în timp ce omul are datorii pe care se cuvine să le îndeplinească. Firea lui Dumnezeu este exprimată în lucrarea Sa, în timp ce datoria omului este întruchipată de experiențele omului și exprimată în căutările omului. Prin urmare, devine evident prin lucrarea care se face dacă un lucru este expresia lui Dumnezeu sau expresia omului. Nu trebuie să fie explicată de Dumnezeu Însuși și nici nu-i cere omului să se străduiască pentru a fi martor; în plus, nu este nevoie ca Dumnezeu Însuși să suprime vreo persoană. Toate acestea vin ca o revelație naturală; nu este nici forțat, nici ceva în care omul să se poată amesteca. Datoria oamenilor poate fi cunoscută prin experiențele lor și nu le impune să facă vreo lucrare experimentală suplimentară. Toată esența omului poate fi dezvăluită pe măsură ce acesta își îndeplinește datoria, pe când Dumnezeu Își poate exprima firea inerentă în timp ce Își îndeplinește lucrarea. Dacă este lucrarea omului, atunci nu poate fi ascunsă. Dacă este lucrarea lui Dumnezeu, atunci firea lui Dumnezeu este și mai imposibil de ascuns de către cineva, cu atât mai puțin de controlat de către om. Nu se poate spune despre vreun om că este Dumnezeu, și nici lucrarea și cuvintele vreunui om nu pot fi privite ca sfinte sau considerate imuabile. Se poate spune despre Dumnezeu că este uman pentru că El S-a îmbrăcat în trup, dar lucrarea Lui nu poate fi considerată lucrarea omului sau datoria omului. Mai mult, cuvântările lui Dumnezeu și scrisorile lui Pavel nu pot fi echivalate, și nici judecata și mustrarea lui Dumnezeu și cuvintele de învățătură ale omului nu pot fi menționate în condiții de egalitate. Prin urmare, există principii care disting lucrarea lui Dumnezeu de lucrarea omului. Acestea sunt diferențiate în funcție de esențele lor, nu de sfera lucrării sau de eficiența temporară. Pe această temă, majoritatea oamenilor fac greșeli de principiu. Acest lucru se datorează faptului că omul privește exteriorul, pe care îl poate atinge, în timp ce Dumnezeu privește esența, care nu poate fi observată cu ochii fizici ai oamenilor. Dacă priviți cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu ca pe datoriile unui om obișnuit și considerați lucrarea pe scară largă a omului ca pe lucrarea lui Dumnezeu înfățișat în trup, mai degrabă decât ca pe datoria pe care omul o îndeplinește, atunci oare principiul vostru nu este greșit? Scrisorile și biografiile omului pot fi scrise cu ușurință, dar numai pe temelia lucrării Duhului Sfânt. Cu toate acestea, cuvântările și lucrarea lui Dumnezeu nu pot fi îndeplinite cu ușurință de om sau obținute prin înțelepciunea și gândirea umană, și nici oamenii nu le pot explica în detaliu după ce le cercetează. Dacă aceste chestiuni de principiu nu stârnesc nicio reacție în voi, atunci credința voastră evident nu e adevărată sau rafinată. Se poate spune doar că a voastră credință e plină de nedeslușire și este atât confuză, cât și neprincipială. Fără a înțelege măcar chestiunile cele mai simple și mai importante despre Dumnezeu și om, o astfel de credință nu este, oare, întru totul lipsită de receptivitate?

Fragment din „Unde te situezi cu privire la cele treisprezece epistole?” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 183

Isus a fost pe pământ timp de treizeci și trei de ani și jumătate, El a venit să facă lucrarea crucificării, și prin crucificare Dumnezeu a dobândit o parte din slavă. Când Dumnezeu S-a întrupat a putut să fie smerit și tainic, și a putut să îndure suferința groaznică. Cu toate că El era Dumnezeu Însuși, tot a suferit toate umilințele și toate ocările și a suportat durerea uriașă de a fi fost răstignit în așa fel încât să încheie lucrarea de răscumpărare. După ce această etapă a lucrării s-a încheiat, deși oamenii au văzut că Dumnezeu dobândise mare slavă, aceasta nu era în întregime slava Lui; era numai o parte a slavei Lui, pe care o dobândise de la Isus. Cu toate că Isus a putut să îndure toate greutățile, să fie smerit și tainic, să fie crucificat pentru Dumnezeu, Dumnezeu a dobândit numai o parte din slava Lui, iar slava Lui a fost dobândită în Israel. Dumnezeu încă are o altă parte de slavă: să vină pe pământ și să lucreze în fapt și să desăvârșească un grup de oameni. În timpul etapei lucrării lui Isus, El a făcut unele lucruri supranaturale, dar această etapă a lucrării n-a fost în niciun caz doar pentru a săvârși semne și minuni. A fost în principal pentru a arăta că Isus putea să îndure și să fie crucificat pentru Dumnezeu, că Isus putea să sufere o durere groaznică deoarece El Îl iubea pe Dumnezeu și că, deși Dumnezeu L-a părăsit, El a fost în continuare dispus să-Și sacrifice viața pentru voința lui Dumnezeu. După ce Și-a săvârșit lucrarea în Israel și Isus a fost răstignit pe cruce, Dumnezeu a fost proslăvit, și Dumnezeu a fost martor în fața Satanei. Voi nici nu ați știut, nici nu ați văzut cum Dumnezeu S-a întrupat în China, așadar cum puteți să vedeți că Dumnezeu a fost slăvit? Atunci când Dumnezeu face multă muncă de cucerire în interiorul vostru, iar voi rămâneți neclintiți, atunci această etapă a lucrării lui Dumnezeu este încununată de succes și aceasta este parte din slava lui Dumnezeu. Voi vedeți doar aceasta și încă trebuie să fiți desăvârșiți de către Dumnezeu, încă trebuie să vă dăruiți inima în întregime lui Dumnezeu. Trebuie încă să vedeți în totalitate slava aceasta; voi vedeți doar că Dumnezeu v-a cucerit deja inima, că nu puteți niciodată să-L părăsiți și Îl veți urma pe Dumnezeu până la capăt și inima voastră nu se va schimba, și că aceasta este slava lui Dumnezeu. În ce vedeți slava lui Dumnezeu? În efectele lucrării Lui în oameni. Oamenii văd că Dumnezeu este atât de minunat, că Îl au pe Dumnezeu în inima lor și că nu sunt dispuși să-L părăsească și aceasta este slava lui Dumnezeu. Când tăria fraților și surorilor bisericilor răsare, iar ei pot să-L iubească pe Dumnezeu din adâncul inimilor lor, să vadă puterea supremă a lucrării săvârșite de Dumnezeu, incomparabila forță a cuvintelor Lui, atunci când văd că ale Lui cuvinte atrag după ele autoritate și că El poate să pornească în lucrarea Sa în orașul fantomă din China continentală, atunci când, deși oamenii sunt slabi, inimile lor se pleacă în fața lui Dumnezeu și ei sunt dispuși să accepte cuvintele lui Dumnezeu, și atunci când, deși sunt slabi și nepotriviți, ei pot să vadă că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt atât de minunate și atât de demne de prețuire, atunci aceasta este gloria lui Dumnezeu. Când va veni ziua în care oamenii vor fi desăvârșiți de către Dumnezeu și vor putea să se lase în voia Lui, și vor putea să I se supună complet lui Dumnezeu și să-și lase planurile și soarta în mâinile lui Dumnezeu, atunci cea de a doua parte a slavei lui Dumnezeu va fi pe deplin dobândită. Ceea ce înseamnă că atunci când lucrarea lui Dumnezeu concret va fi fost pe deplin desăvârșită, lucrarea Lui în China continentală se va încheia; cu alte cuvinte, atunci când cei care au fost predestinați și aleși de către Dumnezeu vor fi desăvârșiți, Dumnezeu va fi proslăvit. Dumnezeu a spus că El a adus cea de a doua parte a slavei Lui în Orient, totuși aceasta nu este vizibilă cu ochiul liber. Dumnezeu a adus lucrarea Lui în Orient: El a venit deja în Orient și aceasta este slava Lui. Azi, cu toate că lucrarea Lui nu a fost încă finalizată, deoarece Dumnezeu S-a hotărât să lucreze, va fi cu siguranță înfăptuită. Dumnezeu a decis că va desăvârși această lucrare în China și S-a decis să vă facă compleți. Astfel, El nu vă lasă nicio cale de scăpare – El v-a cucerit deja inimile, iar tu trebuie să mergi mai departe fie că vrei sau nu, și atunci când ești câștigat de Dumnezeu, Dumnezeu este proslăvit. Azi, Dumnezeu trebuie încă să fie proslăvit pe deplin, deoarece tu trebuie încă să fii desăvârșit și, cu toate că inimile voastre s-au întors la Dumnezeu, există încă multe slăbiciuni în trupul vostru, sunteți incapabili să-L mulțumiți pe Dumnezeu, nu puteți să fiți atenți la voința lui Dumnezeu și există multe lucruri negative care trebuie îndepărtate din voi.

Fragment din „O scurtă discuție despre «Împărăția Milenară a sosit»” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 184

La acea vreme, lucrarea lui Isus era răscumpărarea întregii omeniri. Păcatele tuturor care credeau în El erau iertate; dacă credeai în El, El te răscumpăra; dacă credeai în El, nu mai erai un păcătos, erai iertat de păcatele tale. Aceasta este ceea ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin credință. Totuși, în cei ce credeau, rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea lui Dumnezeu și acela încă trebuia să fie îndepărtat încet. Mântuirea nu însemna că omul fusese complet câștigat de Isus, ci că omul nu mai era al păcatului, că i se iertaseră păcatele: de credeai, nu aveai să mai aparții vreodată păcatului. La acea vreme, Isus a făcut multe lucrări care erau dincolo de înțelegerea ucenicilor Lui și a spus multe lucruri pe care oamenii nu le-au înțeles. Aceasta deoarece, în acel moment, El nu a oferit explicații. Astfel, la câțiva ani după ce El a plecat, Matei a creat genealogia Sa și alții, de asemenea, au făcut lucrări care reprezentau voia omului. Isus nu a venit să-l desăvârşească şi să-l câştige pe om, ci să facă o etapă a lucrării: să dea naștere Evangheliei Împărăției cerurilor și să desăvârşească lucrarea răstignirii – și, astfel, odată ce Isus a fost răstignit, lucrarea Sa s-a încheiat pe deplin. Dar, în etapa actuală – lucrarea de cucerire – trebuie rostite mai multe cuvinte, trebuie făcute mai multe lucrări și trebuie să existe multe procese. La fel trebuie dezvăluite și tainele lucrării lui Isus și ale lui Iahve, astfel încât toți oamenii să poată avea înțelegere și claritate în credința lor, căci aceasta este lucrarea zilelor de pe urmă, iar zilele de pe urmă reprezintă sfârșitul lucrării lui Dumnezeu, momentul încheierii acestei lucrări. Această etapă a lucrării te va lămuri în privinţa legii lui Iahve şi a răscumpărării lui Isus și, în primul rând, o va face astfel încât să poți înțelege întreaga lucrare a lui Dumnezeu, planul Lui de gestionare de șase mii de ani și să apreciezi întreaga semnificație și esenţă a acestui plan, precum și să înțelegi scopul întregii lucrări săvârșite de Isus și cuvintele pe care El le-a rostit și chiar și credința și adorația ta oarbă față de Biblie. Toate acestea îți vor permite să înțelegi în detaliu. Vei ajunge să înțelegi atât lucrarea săvârșită de Isus, cât și lucrarea lui Dumnezeu din prezent; vei înțelege și vei vedea întregul adevăr, viața și calea. În cadrul etapei lucrării făcute de Isus, de ce a plecat Isus fără a face lucrarea de încheiere? Deoarece etapa lucrării lui Isus nu era lucrarea de încheiere. Când El a fost răstignit, cuvintele Lui au ajuns, de asemenea, la final; după răstignirea Lui, lucrarea Lui s-a încheiat pe deplin. Etapa actuală este diferită: doar după ce cuvintele vor fi rostite până la final și întreaga lucrare a lui Dumnezeu va fi finalizată se va fi terminat lucrarea Lui. În timpul etapei lucrării lui Isus, multe cuvinte au rămas nespuse, sau care nu au fost formulate clar pe deplin. Totuși, lui Isus nu I-a păsat de ce a spus sau nu a spus, căci slujirea Lui nu a fost o slujire a cuvintelor și, astfel, după ce a fost răstignit, El a plecat. Acea etapă a lucrării s-a făcut în principal pentru răstignire și este diferită de etapa de astăzi. Scopul principal al acestei etape de lucru este împlinirea, clarificarea și încheierea întregii lucrări. Dacă cuvintele nu sunt rostite până la final, această lucrare nu va putea fi încheiată căci, în această etapă a lucrării, întreaga lucrare este finalizată și realizată folosind cuvinte. La acea vreme, o mare parte din lucrarea lui Isus a fost de neînțeles pentru om. El a plecat în tăcere și, astăzi, încă există mulți care nu Îi înțeleg cuvintele, a căror înțelegere este greșită, dar pe care ei o cred corectă, oameni care nu știu că greșesc. În final, etapa actuală va finaliza pe deplin lucrarea lui Dumnezeu și va oferi încheierea acesteia. Toți vor ajunge să înțeleagă și să cunoască planul de gestionare al lui Dumnezeu. Concepțiile omului, intențiile sale, înțelegerea sa greșită, concepțiile sale față de lucrarea lui Iahve și Isus, părerile sale despre neamuri, alte abateri și greșelile sale vor fi corectate. Iar omul va înțelege toate căile drepte ale vieții și toată lucrarea făcută de Dumnezeu și întreg adevărul. Când aceea se va întâmpla, această etapă a lucrării se va termina. Lucrarea lui Iahve a fost facerea lumii, a fost începutul; această etapă a lucrării este finalul lucrării și încheierea. La început, lucrarea lui Dumnezeu a fost îndeplinită printre cei aleși ai Israelului și a reprezentat începutul unei noi epoci în cel mai sfânt dintre toate locurile. Ultima etapă a lucrării este îndeplinită în cea mai necurată dintre țări, pentru a judeca lumea și pentru a încheia epoca. În prima etapă, lucrarea lui Dumnezeu a fost făcută în cel mai strălucitor dintre locuri, iar ultima etapă este îndeplinită în cel mai întunecat dintre toate locurile, iar acest întuneric va fi izgonit, lumina va fi adusă, iar toți oamenii vor fi cuceriți. După ce vor fi cuceriți oamenii din cel mai necurat și întunecat loc dintre toate și după ce întreaga populație va recunoaște că există un Dumnezeu, care este adevăratul Dumnezeu și fiecare persoană a fost convinsă pe deplin, atunci acest fapt va fi folosit pentru a îndeplini lucrarea de cucerire dintr-un capăt în celălalt al întregului univers. Această etapă a lucrării este simbolică: odată ce lucrarea acestei epoci se va încheia, lucrarea de 6000 de ani de gestionare va ajunge pe deplin la final. Odată ce aceia din cel mai întunecat dintre toate locurile vor fi cuceriți, se înțelege de la sine că va fi la fel peste tot. Astfel, doar lucrarea de cucerire din China are un simbolism semnificativ. China întrupează toate forțele întunericului, iar oamenii din China îi reprezintă pe toți cei care aparțin trupului, Satanei din carne şi oase. Poporul chinez este cel care a fost cel mai mult corupt de marele balaur roșu, care se opune cel mai puternic lui Dumnezeu, a cărui umanitate este cea mai josnică și necurată și, astfel, reprezintă arhetipul întregii omeniri corupte. Aceasta nu înseamnă că alte țări nu au probleme deloc; concepțiile omului sunt toate la fel și, deși oamenii acestor țări pot avea o bună valoare, dacă nu Îl cunosc pe Dumnezeu, atunci înseamnă că I se opun Lui. De ce evreii I s-au opus și, de asemenea, L-au sfidat pe Dumnezeu? De ce I s-au opus şi fariseii? De ce L-a trădat Iuda pe Isus? La acea vreme, mulți dintre ucenici nu Îl cunoșteau pe Isus. De ce, după ce Isus a fost răstignit și a înviat, oamenii tot nu credeau în El? Nu este la fel neascultarea oamenilor? Doar că oamenii din China sunt daț‏i ca exemplu și când ei vor fi cuceriți, vor deveni un model și exemplu și vor servi ca referință pentru alții. De ce am spus întotdeauna că voi sunteți accesorii ale planului Meu de gestionare? În poporul chinez corupţia, impuritatea, nedreptatea, opoziţia şi răzvrătirea se manifestă cel mai pe deplin şi sunt dezvăluite în toate diferitele lor forme. Pe de o parte, ei sunt de un calibru slab şi, pe de altă parte, viețile și mentalitatea lor sunt înapoiate, iar obiceiurile lor, mediul social, originea familiei – toate sunt cele mai înapoiate și slabe. Statutul lor, de asemenea, este umil. Lucrarea din acest loc este simbolică și, după ce această lucrare de testare va fi îndeplinită în întregime, lucrarea Sa ulterioară se va desfășura mult mai bine. Dacă poate fi finalizată această etapă a lucrării, atunci lucrarea ulterioară e de la sine înțeleasă. Odată ce această etapă a lucrării va fi îndeplinită, marele succes va fi complet realizat, iar lucrarea de cucerire din întregul univers va ajunge la o încheiere totală.

Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 185

A lucra acum în descendenții lui Moab înseamnă a-i mântui pe cei care au căzut în locurile cele mai întunecate. Chiar dacă au fost blestemați, Dumnezeu dorește să primească slavă din partea lor. Aceasta se datorează faptului că, la început, toți au fost oameni care nu Îl aveau pe Dumnezeu în inimă – a face din ei oameni care Îl ascultă și Îl iubesc este adevărata cucerire și o astfel de roadă a lucrării este cea mai de preț și cea mai convingătoare. Aceasta este câștigarea slavei – aceasta este slava pe care Dumnezeu dorește să o obțină în zilele de pe urmă. Cu toate că acești oameni au o poziție umilă, acum pot primi o mântuire atât de măreață, ceea ce, într-adevăr, este înnobilare din partea lui Dumnezeu. Această lucrare este foarte semnificativă și judecându-i îi câștigă pe acești oameni. El nu îi pedepsește în mod intenționat, ci a venit să îi mântuiască. Dacă El ar continua lucrarea de cucerire în Israel în vremea zilelor de pe urmă, aceasta ar fi lipsită de valoare; chiar dacă ar aduce roadă, nu ar avea nicio valoare și nicio importanță semnificativă, iar El nu ar putea primi toată slava. El lucrează asupra voastră, adică, asupra acelora care au ajuns în locurile cele mai întunecate, acelora care sunt cei mai înapoiați. Acești oameni nu recunosc că există un Dumnezeu și nu au știut niciodată că există un Dumnezeu. Aceste făpturi au fost corupte de Satana până într-atât încât au uitat de Dumnezeu. Au fost orbiți de Satana și nu știu defel că există un Dumnezeu în cer. Slăviți idoli în inimile voastre, îl slăviți pe Satana – nu sunteți voi cei mai umili, cei mai înapoiați dintre oameni? Sunteți cei mai josnici dintre muritori, duceți lipsă de orice libertate personală și, de asemenea, aveți parte de greutăți. De asemenea, sunteți oamenii din cel mai de jos nivel al societății, fără nici libertatea credinței. Aceasta este semnificația lucrării în voi. Lucrarea făcută în voi acum nu este în scopul de a vă umili deliberat, ci de a descoperi semnificația lucrării. Este o mare înnobilare pentru voi. Dacă o persoană are raționament și înțelegere, va spune: „Sunt un descendent de-al lui Moab. Chiar nu sunt vrednic de această înnobilare mare din partea lui Dumnezeu de care am parte acum, nici de așa binecuvântări mari. Potrivit celor ce fac și spun, și în concordanță cu starea și valoarea mea – sunt fără discuție nevrednic de așa mari binecuvântări din partea lui Dumnezeu. Israeliții au o mare dragoste pentru Dumnezeu și harul de care se bucură este revărsat asupra lor de El, dar poziția lor este mult mai înaltă decât a noastră. Avraam a fost foarte devotat lui Iahve și Petru a fost foarte devotat lui Isus – devotamentul lor l-a întrecut pe al nostru de o sută de ori și, potrivit faptelor noastre, nu suntem câtuși de puțin vrednici de a ne bucura de harul lui Dumnezeu.” Serviciul acestor oameni din China nu poate fi adus înaintea lui Dumnezeu defel. Este numai o harababură totală și faptul că vă bucurați de atât de mult har din partea lui Dumnezeu este pur și simplu înnobilarea din partea lui Dumnezeu! Când ați căutat lucrarea lui Dumnezeu? Când v-ați sacrificat viața pentru Dumnezeu? Când ați renunțat bucuroși la familia voastră, la părinți și la copiii voștri? Niciunul dintre voi nu a plătit un preț mare! Dacă nu ar fi fost Duhul Sfânt care să vă scoată afară, câți dintre voi ați fi putut să sacrificați totul? Ați urmat calea până astăzi numai din cauză că ați fost forțați și constrânși. Unde este devotamentul vostru? Unde este ascultarea voastră? Potrivit faptelor voastre, ar fi trebuit să fiți distruși cu multă vreme în urmă – ar fi trebuit să fiți eliminați complet. Ce vă califică să vă bucurați de binecuvântări așa de mari? Nu sunteți vrednici câtuși de puțin! Care dintre voi și-a croit propria cărare? Care dintre voi a găsit de unul singur adevărata cale? Sunteți leneși și lacomi, nenorociți nevrednici care se desfată cu nesaț în confort! Credeți să sunteți atât de minunați? Cu ce vă mândriți? Chiar dacă nu v-aș fi spus că sunteți descendenții lui Moab, este natura voastră sau locul de naștere lucrul cel mai nobil? Chiar dacă nu v-aș fi spus că sunteți descendenții lui, nu sunteți voi toți copiii adevărați ai lui Moab? Poate adevărul faptic fi schimbat? Oare expunerea naturii voastre acum contrazice adevărata realitate? Uitaţi-vă la cât de servili sunteți, la viețile voastre și la caracterele voastre – nu știți că sunteți mai prejos decât cei mai decăzuți oameni? Cu ce vă puteți mândri? Uitați-vă la poziția voastră în societate. Nu sunteți voi la nivelul cel mai de jos? Credeți că am vorbit în mod eronat? Avraam l-a adus ca jertfă pe Isaac. Ce ați adus voi ca jertfă? Iov a sacrificat totul. Ce ați sacrificat voi? Atât de mulți oameni și-au dat viața, și-au plecat capul, și-au vărsat sângele în căutarea adevăratei căi. Ați plătit voi acel preț? Prin comparație, nu sunteți nicidecum destoinici să vă bucurați de așa mare har, deci vă strică să spun astăzi că sunteți descendenții lui Moab? Să nu aveți păreri prea înalte despre voi înşivă. Nu aveţi nimic cu ce să vă lăudaţi. Așa mare mântuire, așa mare har vi se dă fără plată. Nu ați sacrificat nimic, ci numai v-ați bucurat de har nestingheriţi. Nu vă simțiți rușinați? Este această cale adevărată un lucru pe care l-ați descoperit de unii singuri în urma căutării? Nu a fost Duhul Sfânt acela care v-a forțat să îl acceptați? Nu ați avut niciodată o inimă căutătoare și îndeosebi nu ați avut inimi care să caute adevărul sau să tânjească după adevăr. Doar ați stat cu brațele încrucișate și v-ați bucurat de el și ați primit acest adevăr fără să depuneți vreun efort. Ce drept aveţi să vă plângeți? Crezi că ești cel mai de preț? În comparație cu cei care și-au sacrificat viața și și-au vărsat sângele, voi de ce aveţi să vă plângeţi? Dacă v-aș distruge acum, ar fi un lucru de la sine înțeles! În afară de a asculta și a urma calea, nu aveți alte opțiuni. Pur și simplu nu sunteți vrednici! Cei mai mulți dintre voi ați fost chemați, dar dacă mediul înconjurător nu v-ar fi silit sau dacă nu ați fi fost chemați, nu ați fi fost deloc dispuși să răspundeți chemării. Cine este dispus să renunțe la lucruri astfel? Cine este dispus să renunțe la plăcerile trupului? Toți sunteți oameni care se desfată în confort și caută o viață de lux! Ați primit binecuvântări atât de mari – ce altceva aveţi de spus? Ce nemulțumiri aveți? V-ați bucurat de cele mai mari binecuvântări și de cel mai bogat har din cer, iar acum vi s-a făcut cunoscută o lucrare care nu a mai fost întreprinsă vreodată pe pământ. Nu este aceasta o binecuvântare? Deoarece v-ați opus și v-ați răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, acum aveți parte de atât de multă mustrare. Din pricina acestei mustrări, ați văzut mila și dragostea lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, ați văzut dreptatea și sfințenia Lui. Din pricina acestei mustrări și din pricina murdăriei omenirii ați văzut puterea mare a lui Dumnezeu și ați văzut sfințenia și măreția Lui. Nu este acesta cel mai rar dintre adevăruri? Nu este aceasta o viață care are însemnătate? Lucrarea pe care Dumnezeu o face este plină de însemnătate! Deci, cu cât este poziția voastră mai joasă, cu atât se vede mai clar înnobilarea din partea lui Dumnezeu și cu atât mai mult dovedește cât de valoroasă este lucrarea Lui în voi astăzi. Este pur și simplu o comoară neprețuită! Nu poate fi obținută niciunde altundeva. De-a lungul vremurilor, nimeni nu s-a bucurat de o așa mare mântuire. Faptul că poziția voastră este umilă denotă cât de mare este mântuirea lui Dumnezeu și arată că Dumnezeu este credincios față de omenire – El mântuiește, nu distruge.

Fragment din „Semnificația mântuirii descendenților lui Moab” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 186

Când Dumnezeu a venit pe pământ, El nu a fost din lume și nu S-a întrupat ca să Se bucure de lume. Locul în care lucrarea ar revela cel mai bine firea Lui și ar avea cea mai profundă semnificație este locul în care El S-a născut. Indiferent dacă este un loc sfânt sau depravat și indiferent unde lucrează, El este sfânt. Toate lucrurile din lume au fost create prin El; doar că toate lucrurile au fost corupte de Satana. Însă, toate lucrurile încă Îi aparțin Lui; sunt în mâinile Lui. Venirea Lui într-un ținut depravat ca să lucreze revelează sfințenia Sa; El face aceasta din pricina lucrării Sale, adică El îndură multă umilință pentru a lucra în acest fel ca să-i mântuiască pe oamenii din acest ținut depravat. Aceasta este din pricina mărturiei și este pentru toată omenirea. Ce anume permite o astfel de lucrare oamenilor să vadă este dreptatea lui Dumnezeu și supremația Lui se poate vedea și mai deslușit. Măreția și integritatea Lui se văd prin mântuirea unui grup de oameni umili despre care nimeni nu are o părere foarte bună. Faptul că S-a născut într-un ținut depravat nu dovedește deloc că este umil; doar permite întregii creații să vadă măreția Sa și adevărata Sa dragoste pentru omenire. Cu cât lucrează mai mult într-o astfel de manieră, cu atât mai mult este descoperită dragostea Sa curată pentru om, dragostea Sa fără cusur. Dumnezeu este sfânt și drept. Chiar dacă S-a născut într-un ținut depravat și chiar dacă locuiește în mijlocul acelor oameni care sunt plini de murdărie, după cum și Isus a trăit cu păcătoșii în Epoca Harului, nu este întreaga Lui lucrare făcută pentru ca întreaga omenire să supraviețuiască? Nu este totul pentru ca omul să poată primi o mântuire măreață? Cu două mii de ani în urmă, El a trăit în mijlocul păcătoșilor câțiva ani. Acel lucru a fost de dragul răscumpărării. Astăzi, El trăiește cu un grup de oameni depravați, umili. Aceasta este pentru mântuire. Nu este toată lucrarea Lui făcută de dragul vostru, al ființelor omenești? Dacă nu ar fi fost pentru a mântui omenirea, atunci de ce ar mai fi locuit și suferit cu păcătoșii atât de mulți ani după ce S-a născut într-o iesle? Și, dacă nu ar fi pentru a mântui omenirea, atunci de ce ar reveni în trup a doua oară, de ce S-ar naște într-un ținut în care demonii se întrunesc și de ce ar trăi cu acești oameni care au fost corupți profund de Satana? Nu este Dumnezeu credincios? Ce parte din lucrarea Sa nu a vizat omenirea? Ce parte nu a vizat destinul vostru? Dumnezeu este sfânt. Acest lucru este imuabil! El nu este întinat de murdărie cu toate că a venit într-un ținut murdar; toate acestea nu înseamnă nimic altceva decât că dragostea lui Dumnezeu pentru omenire este atât de altruistă și că suferința și umilirea pe care o îndură este atât de mare! Nu știți că El îndură atât de multă umilință pentru voi toți și destinul vostru? El nu mântuiește oameni de seamă sau fiii din familiile bogate și influente, ci specific pe cei care sunt umili și dispreţuiţi de ceilalți. Nu este totul un semn al sfințeniei Sale? Nu este totul un semn al dreptății Sale? Preferă să Se nască într-un ținut murdar și să îndure toată umilirea pentru ca întreaga omenire să supraviețuiască. Dumnezeu este cât se poate de real – El nu face nicio lucrare falsă. Nu a fost fiecare etapă din lucrarea Sa făcută într-o astfel de manieră practică? În pofida faptului că toți oamenii Îl denigrează și spun că stă la masă cu păcătoşi, chiar dacă toţi oamenii Îl batjocoresc şi spun că locuieşte cu fiii mizeriei, cu cei mai josnici oameni, totuși El continuă să Se dedice în mod altruist, şi tot este respins astfel de omenire. Nu este suferința pe care o îndură mai mare decât a voastră? Nu costă lucrarea Lui mai mult decât prețul pe care l-ați plătit? V-ați născut într-un ținut depravat și totuși ați dobândit sfințenia lui Dumnezeu. V-ați născut într-un ținut în care demonii se întrunesc, însă ați primit multă protecție. Ce alte opţiuni aveţi? De ce aveţi să vă plângeţi? Nu este suferința pe care a îndurat-o El mai mare decât suferința pe care ați îndurat-o voi? El a venit pe pământ și nu S-a bucurat de plăcerile lumii omenești. El detestă acele lucruri. Dumnezeu nu a venit pe pământ ca să Se bucure de bunuri materiale din partea omului, nici ca să Se bucure de lucrurile bune pe care oamenii le mănâncă, le poartă sau le îmbracă. Pe El nu-L interesează aceste lucruri; El a venit pe pământ să sufere pentru oameni, nu să Se bucure de lucrurile bune pământești. El a venit să sufere, a venit să lucreze și să-Și înfăptuiască planul de gestionare. El nu a ales un loc frumos, nu a locuit într-o ambasadă sau într-un hotel extravagant, şi nici nu are slujitori care să-I stea la dispoziție. Din câte ați văzut, nu știți dacă a venit să lucreze sau să Se bucure? Nu vedeți bine cu ochii? Cât de multe v-a dat El vouă? Dacă S-ar fi născut într-un loc confortabil, ar putea să primească slavă? Ar putea El să lucreze? Ar avea aceasta vreo semnificație? Ar putea El să cucerească omenirea pe deplin? Ar putea El să-i scape pe oamenii din ținutul murdăriei? Potrivit noțiunilor lor, oamenii spun: „Dumnezeule, de vreme ce ești sfânt, de ce Te-ai născut într-un loc atât de murdar? Tu urăști și detești oamenii murdari, pe noi; Tu detești împotrivirea și răzvrătirea noastră, așa că de ce locuiești cu noi? Ești un Dumnezeu suprem. Ai fi putut să Te naști oriunde, așadar de ce a trebuit să Te naști în acest ținut murdar? Ne mustri și ne judeci în fiecare zi și știi că suntem descendenți ai lui Moab, aşa că de ce continui să locuiești în mijlocul nostru? De ce Te-ai născut într-o familie de urmași ai lui Moab? De ce ai făcut acel lucru?” Acest mod de înțelegere al vostru este atât de lipsit de rațiune! Doar o astfel de lucrare permite oamenilor să Îi vadă măreția, smerenia și ascunderea. El este dispus să sacrifice totul de dragul lucrării și a suportat toată durerea pentru lucrarea Sa. El face aceasta de dragul omenirii și, mai mult decât atât, ca să-l învingă pe Satana pentru ca, astfel, toate făpturile să se supună stăpânirii Lui. Doar aceasta este o lucrare semnificativă, de valoare.

Fragment din „Semnificația mântuirii descendenților lui Moab” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 187

În acea vreme, când Isus lucra în Iudeea, El a făcut aceasta în mod deschis, însă acum, Eu lucrez și vorbesc printre voi în secret. Cei necredincioși nu sunt deloc conștienți despre aceasta. Lucrarea Mea printre voi este închisă pentru cei din afară. Aceste cuvinte, aceste mustrări și judecăți, sunt cunoscute numai de voi toți și nu de alții. Toată această lucrare este îndeplinită în mijlocul vostru și vă este împărtășită doar vouă; niciunul dintre necredincioși nu știe despre acest lucru, căci timpul nu a venit încă. Acești oameni sunt aproape de a fi făcuți compleți după ce au îndurat mustrări, însă cei din exterior nu știu nimic despre aceasta. Această lucrare este mult prea ascunsă! Pentru ei, Dumnezeu devenit trup este ascuns, dar pentru cei din acest curent, se poate spune că El este deschis. Deși, în Dumnezeu, totul este deschis, totul este revelat și totul este eliberat, acest lucru este adevărat doar pentru cei care cred în El; în ceea ce-i privește pe restul, necredincioșii, nimic nu este făcut cunoscut. Lucrarea realizată aici este acum strict închisă pentru a nu-i lăsa pe ei să o cunoască. Dacă ei ar deveni conștienți de această lucrare, atunci tot ce ar face ar fi să o condamne și să o supună persecuției. Nu ar crede în ea. Pentru a lucra în națiunea marelui balaur roșu, această cea mai înapoiată dintre locații, nu este o sarcină ușoară. Dacă această lucrare ar urma să fie scoasă la lumină, ar fi imposibil de continuat. Această etapă a lucrării, pur și simplu, nu poate fi îndeplinită în acest loc. Dacă această lucrare ar fi urmat să fie realizată în mod public, cum ar fi putut ei să-i permită să avanseze? Oare acest lucru nu ar supune lucrarea unui risc și mai mare? Dacă această lucrare nu ar fi ascunsă, ci, mai degrabă, efectuată ca în timpul lui Isus, când El a vindecat, în mod spectaculos, bolnavii și a scos demoni, atunci nu ar fi fost „luat prizonier” de diavoli acum mult timp? Ar putea ei să tolereze existența lui Dumnezeu? Dacă ar urma să intru acum în săli pentru a predica și a ține prelegeri oamenilor, atunci nu aș fi fost sfărâmat în bucăți acum mult timp? Și dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, cum s-ar fi putut realiza în continuare lucrarea Mea? De dragul tăinuirii, n-au fost deloc manifestate, în mod deschis, niciun fel de semne și minuni. Deci, pentru necredincioși, lucrarea Mea nu poate fi văzută, cunoscută sau descoperită. Dacă această etapă a lucrării ar urma să fie făcută, în același mod ca și lucrarea lui Isus în Epoca Harului, nu ar putea fi atât de stabilă pe cât este acum. Deci, pentru a lucra, în secret, în acest fel, vă este de folos vouă și lucrării, în ansamblu. Când lucrarea lui Dumnezeu pe pământ va ajunge la final, adică, atunci când se va încheia această lucrare secretă, această etapă a lucrării, va ieși la iveală. Toți vor ști că există un grup de învingători în China; toți vor ști că Dumnezeu devenit trup este în China și că lucrarea Lui a ajuns la final. Omul doar atunci își va da seama: de ce China trebuie încă să arate declin sau prăbușire? Se pare că Dumnezeu Își desfășoară personal lucrarea în China și a desăvârșit ca învingători un grup de oameni.

Fragment din „Taina întrupării (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Anterior: VI. Firea lui Dumnezeu și ceea ce El are și este

Înainte: VIII. Dezvăluirea noțiunilor religioase

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Lucrarea și intrarea (2)

Lucrarea și intrarea voastră sunt destul de sărace; omul nu acordă importanță lucrării și este chiar și mai neglijent cu intrarea. Omul nu...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte