Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvinte clasice de la Hristos al zilelor de pe urmă

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

XI Cuvinte clasice privind intrarea în realitatea adevărului

(I) Cuvinte despre credința în Dumnezeu

1. O credință adevărată în Dumnezeu nu înseamnă să crezi în El pentru a fi mântuit și cu atât mai puțin înseamnă să fii o persoană bună. De asemenea, nu se referă doar la a crede în Dumnezeu pentru a poseda o asemănare umană. De fapt, oamenii nu ar trebui să vadă credința ca pe un simplu crez că există un Dumnezeu; ea nu se referă la faptul că ar trebui doar să crezi că Dumnezeu este adevărul, calea, viața, și nimic mai mult. Nici nu e numai pentru ca tu să-L cunoști pe Dumnezeu și să crezi că Dumnezeu este Cârmuitorul peste tuturor lucrurilor, că Dumnezeu este atotputernic, că El a creat toate lucrurile din lume, că este unic și suprem. Nu este doar pentru a te face să crezi aceste fapte. Voia lui Dumnezeu este ca întreaga ta ființă și inima ta să-I fie date Lui și să I se supună; adică, tu ar trebui să-L urmezi pe Dumnezeu, să-I permiți să te folosească, să fii fericit să faci servicii pentru El, și ar trebui să faci orice pentru Dumnezeu. Nu înseamnă că numai cei predestinați și aleși de Dumnezeu ar trebui să creadă în El. De fapt, toată omenirea ar trebui să I se închine lui Dumnezeu, să-I acorde atenție și să I se supună, pentru că omenirea a fost făcută de Dumnezeu. Acum, lucrul acesta abordează chestiunea esenței. Dacă spui întotdeauna „Nu credem în Dumnezeu pentru a câștiga viața veșnică? Nu credem în Dumnezeu ca să fim mântuiți?” ca și când credința ta în Dumnezeu ar fi un soi de chestiune externă, crezând doar pentru a câștiga ceva, atunci nu aceasta este perspectiva pe care ar trebui să o ai despre credința ta in Dumnezeu.

Fragment din „Numai urmărirea adevărului este adevărata credință în Dumnezeu” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

2. „Credința în Dumnezeu” înseamnă a crede că există un Dumnezeu; acesta este cel mai simplu concept de credință în Dumnezeu. În plus, a crede că există un Dumnezeu nu este acelaşi lucru cu a crede cu adevărat în Dumnezeu; mai degrabă este un fel de credinţă simplă cu puternice conotaţii religioase. Adevărata credinţă în Dumnezeu înseamnă experimentarea cuvintelor şi lucrării lui Dumnezeu în baza credinţei că Dumnezeu deţine suveranitatea asupra tututor lucrurilor. Aşadar, vei fi eliberat de firea ta coruptă, vei îndeplini dorința lui Dumnezeu şi vei ajunge să Îl cunoşti pe Dumnezeu. Numai după o astfel de călătorie se poate spune că tu crezi în Dumnezeu.

Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

3. Astăzi, ce este credința adevărată în Dumnezeu? Este acceptarea cuvântului lui Dumnezeu ca fiind realitatea vieții tale și cunoașterea lui Dumnezeu prin cuvântul Său pentru a obține o iubire adevărată față de El. Pentru a fi clar: credința în Dumnezeu este motivul pentru care tu să poți asculta de Dumnezeu, să-L iubești pe Dumnezeu și să îndeplinești datoria care trebuie îndeplinită de o creatură a lui Dumnezeu. Acesta este scopul credinței în Dumnezeu. Trebuie să dobândești o cunoaștere a frumuseții lui Dumnezeu, a cât de vrednic de venerație este Dumnezeu, a modului în care Dumnezeu face lucrarea de mântuire și de desăvârșire asupra făpturilor Sale – acesta este minimul pe care ar trebui să-l ai în credința ta în Dumnezeu. Credința în Dumnezeu este în primul rând trecerea de la o viață în trup la o viață de iubire a lui Dumnezeu, de la o viață în naturalețe la o viață în cadrul ființei lui Dumnezeu. Este ieșirea de sub domeniul Satanei și trăirea sub grija și protecția lui Dumnezeu, este capacitatea de a asculta de Dumnezeu și nu de trup, este permiterea lui Dumnezeu de a-ți câștiga pe deplin inima, de a te desăvârși și de a te elibera de firea satanică coruptă. Credința în Dumnezeu este în primul rând așa pentru ca puterea și slava lui Dumnezeu să se poată manifesta în tine, astfel încât să poți să îndeplinești voința lui Dumnezeu, să împlinești planul lui Dumnezeu și să fii mărturie pentru Dumnezeu înaintea Satanei. Credința în Dumnezeu nu ar trebui să fie pentru a vedea semne și minuni, nici nu ar trebui să fie de dragul trupului tău. Ar trebui să fie pentru căutarea cunoașterii lui Dumnezeu și pentru a fi capabil să asculți de Dumnezeu și, asemeni lui Petru, să te supui Lui până la moarte. Aceasta urmărește ea să realizeze în primul rând. A mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu sunt pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu și pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. A mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu îți oferă o mai bună cunoaștere a lui Dumnezeu, și abia după aceea poți să te supui lui Dumnezeu. Numai dacă Îl cunoști pe Dumnezeu, Îl poți iubi, iar atingerea acestui scop este singurul scop pe care omul trebuie să îl aibă în credința sa în Dumnezeu. Dacă, în credința ta în Dumnezeu, încerci întotdeauna să vezi semne și minuni, atunci punctul de vedere al acestei credințe în Dumnezeu este greșit. Credința în Dumnezeu este în primul rând acceptarea cuvântului lui Dumnezeu ca realitate a vieții. Doar punerea în aplicare a cuvintelor lui Dumnezeu din gura Lui și purtarea lor în tine este realizarea scopului lui Dumnezeu. În credința lui în Dumnezeu, omul ar trebui să caute să fie desăvârșit de Dumnezeu, să fie capabil să se supună lui Dumnezeu și să asculte în totalitate de El. Dacă poți să te supui lui Dumnezeu fără să te plângi, să respecți cu grijă dorințele lui Dumnezeu, să atingi statura lui Petru și să deții stilul lui Petru despre care vorbește Dumnezeu, atunci asta va fi când vei fi dobândit succes în credința în Dumnezeu și va însemna că ai fost câștigat de Dumnezeu.

Fragment din „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

4. Din moment ce crezi în Dumnezeu, atunci trebuie să mănânci și să bei din cuvântul Lui, să-I experimentezi cuvântul și să I-l trăiești. Doar aceasta poate fi numită credință în Dumnezeu! Dacă spui cu gura că crezi în Dumnezeu și, totuși, nu poți să pui în practică niciunul dintre cuvintele Lui sau să produci vreo realitate, asta nu se numește credință în Dumnezeu. Mai degrabă înseamnă „să cauți pâine pentru a potoli foamea”. Să vorbești numai despre mărturii neînsemnate, despre lucruri inutile și despre chestiuni superficiale, fără să ai nici măcar un pic de realitate: acestea nu constituie credință în Dumnezeu și, pur și simplu, nu ai înțeles calea corectă de a crede în Dumnezeu. De ce trebuie să mănânci și să bei, cât mai mult cu putință, din cuvintele lui Dumnezeu? Dacă nu mănânci și nu bei din cuvintele Lui, ci cauți doar să te înalți la cer, înseamnă acest lucru să crezi în Dumnezeu? Care este primul pas pe care ar trebui să îl facă unul care crede în Dumnezeu? Pe ce cale îl desăvârșește Dumnezeu pe om? Poți fi desăvârșit fără să mănânci și să bei din cuvântul lui Dumnezeu? Poți fi considerat o persoană a împărăției fără să-ți fie cuvântul lui Dumnezeu realitate? Ce înseamnă, exact, credința în Dumnezeu? Cei care cred în Dumnezeu ar trebui, cel puțin, să aibă o comportare bună la exterior; cel mai important dintre toate lucrurile este să ai cuvântul lui Dumnezeu. Indiferent de situație, nu poți niciodată să întorci spatele cuvântului Lui. Cunoașterea lui Dumnezeu și împlinirea voii Lui sunt realizate prin cuvântul Lui. În viitor, fiecare națiune, confesiune, religie și sector vor fi cucerite prin cuvânt. Dumnezeu va vorbi direct și toți oamenii vor ține cuvântul lui Dumnezeu în mâinile lor; prin aceasta, omenirea va fi desăvârșită. Înăuntru și în afară, cuvântul lui Dumnezeu pătrunde pretutindeni: omenirea va rosti cuvântul lui Dumnezeu cu gura ei, va practica conform cuvântului lui Dumnezeu și va păstra cuvântul lui Dumnezeu în interior, rămânând scăldată în cuvântul lui Dumnezeu atât înăuntru, cât și în afară. Astfel va fi desăvârșită omenirea. Cei care împlinesc voia lui Dumnezeu și sunt capabili să fie martori pentru El, aceștia sunt cei care posedă cuvântul lui Dumnezeu ca realitate a lor.

Fragment din „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului” în Cuvântul Se arată în trup

5. În zilele noastre, trebuie să pornești pe drumul cel bun din moment ce crezi într-un Dumnezeu real. Având credință în Dumnezeu, nu trebuie să cauți numai binecuvântări, ci să cauți să-L iubești pe Dumnezeu și să-L cunoști. Prin iluminarea lui Dumnezeu și prin propriile tale căutări, poți mânca și bea cuvântul Lui, poți să ajungi la o înțelegere autentică a Lui și să dobândești o dragoste adevărată de Dumnezeu care izvorăște din inima ta. Cu alte cuvinte, dragostea ta pentru Dumnezeu este atât de autentică, încât nimeni nu o poate distruge sau sta în calea ei. Atunci te afli pe calea cea bună a credinței în Dumnezeu. Aceasta dovedește că aparții lui Dumnezeu, căci inima ta a fost răpită de Dumnezeu și nu mai poți aparține nimănui altcuiva sau niciunui lucru. Datorită experienței tale, a prețului pe care l-ai plătit, și a lucrării lui Dumnezeu, poți dezvolta o dragoste neașteptată pentru El. Apoi ești eliberat de influența Satanei și trăiești în lumina cuvântului lui Dumnezeu. Numai după ce te-ai eliberat de influența întunericului poți spune că L-ai dobândit pe Dumnezeu. Aceasta este ținta pe care trebuie să o cauți în credința ta în Dumnezeu. Acesta este datoria fiecăruia dintre voi. Nimeni nu ar trebui să se mulțumească cu starea firească a lucrurilor. Nu puteți fi nehotărâți cu privire la lucrarea lui Dumnezeu sau să o priviți cu ușurință. Ar trebui să vă gândiți la Dumnezeu din toate privințele, neîncetat, și să le faceți toate de dragul Lui. Iar atunci când vorbiți sau înfăptuiți, ar trebui să aveți în vedere în primul rând, interesul casei lui Dumnezeu. Numai acest lucru este conform voinței lui Dumnezeu.

Fragment din „Ar trebui să trăiești pentru adevăr întrucât crezi în Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

6. Acum oamenii au văzut cu toții că cineva care îi slujește lui Dumnezeu nu numai că ar trebui să știe să sufere de dragul Lui, ci, și mai mult, că ar trebui să înțeleagă că credința în Dumnezeu este de dragul căutării de a-L iubi. Dumnezeu nu te folosește doar pentru a te rafina sau pentru a te face să suferi, ci pentru a te face să cunoști acțiunile Sale, pentru a afla adevărata semnificație a vieții umane și mai ales pentru a ști că a-L sluji pe Dumnezeu nu este o sarcină ușoară. Experimentarea lucrării lui Dumnezeu nu înseamnă a te bucura de har, ci înseamnă mai degrabă a suferi din cauza iubirii tale pentru El. Din moment ce te bucuri de harul lui Dumnezeu trebuie să te bucuri și de mustrarea Lui – trebuie să experimentezi toate aceste lucruri. Poți să afli în tine luminarea lui Dumnezeu și, de asemenea, poți să-L experimentezi pe El când se ocupă de tine și de judecata Lui. În acest fel, experimentezi toate aspectele. Dumnezeu te-a judecat și El a făcut și lucrarea de mustrare asupra ta. Cuvântul lui Dumnezeu te-a tratat, dar te-a și luminat, te-a iluminat. Când vrei să fugi, mâna lui Dumnezeu încă te ține. Toată această lucrare este să îți arate că totul ce îl privește pe om este la mila lui Dumnezeu. Poți crede că credința în Dumnezeu este despre suferință, sau despre a face multe lucruri pentru El, sau pentru pacea trupului tău, sau pentru ca totul să îți meargă bine, pentru ca totul să fie confortabil, dar niciunul dintre acestea nu sunt scopuri pe care oamenii ar trebui să le aibă pentru a crede în Dumnezeu. Dacă asta crezi, atunci perspectiva ta este incorectă și pur și simplu nu poți fi desăvârșit. Acțiunile lui Dumnezeu, firea dreaptă a lui Dumnezeu, înțelepciunea Lui, cuvintele Lui, minunăția și nepătrunderea Lui sunt toate lucruri pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă. Folosește această înțelegere pentru a scăpa de cererile personale, precum și de speranțele și noțiunile individuale din inima ta. Numai prin eliminarea acestora poți îndeplini condițiile cerute de Dumnezeu. Numai prin aceasta poți avea viață și-L poți mulțumi pe Dumnezeu. Credința în Dumnezeu este de dragul de a-L mulțumi și de a trăi firea pe care El o cere, astfel încât acțiunile și gloria Sa să se poată manifesta prin acest grup de oameni nevrednici. Aceasta este perspectiva corectă pentru a crede în Dumnezeu și, de asemenea, scopul pe care ar trebui să-l cauți. Ar trebui să ai punctul de vedere corect de a crede în Dumnezeu și ar trebui să cauți să obții cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și să poți trăi adevărul și, mai ales, să vezi faptele Lui practice, să vezi faptele Lui minunate din tot universul, precum și lucrarea practică pe care El o face în trup. Prin experiențele lor reale, oamenii pot aprecia exact modul în care Dumnezeu face lucrarea Sa asupra lor și care este voința Lui este față de ei. Toate acestea sunt pentru a elimina firea lor satanică coruptă. Scapă-te de ce e necurat și nedrept în interiorul tău, îndepărtează de la tine intențiile greșite și poți dezvolta credința adevărată în Dumnezeu. Doar având credință adevărată Îl poți iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Poți să-L iubești pe Dumnezeu cu adevărat doar pe fundamentul credinței tale în El. Poți atinge iubirea față de Dumnezeu fără să crezi în El? De vreme ce crezi în Dumnezeu nu poți fi încurcat în privința asta. Unii oameni devin plini de vigoare imediat ce văd că credința în Dumnezeu le va aduce binecuvântări, dar își vor pierde toată energia de îndată ce vor vedea că trebuie să suporte rafinarea. Este oare aceasta credință în Dumnezeu? În sfârșit, trebuie să dobândești ascultarea completă și totală înaintea lui Dumnezeu în credința ta. Tu crezi în Dumnezeu, dar încă ai pretenții de la El, ai multe noțiuni religioase la care nu poți renunța, interese personale pe care nu le poți pierde și cauți încă binecuvântări ale trupului și dorești ca Dumnezeu să îți salveze trupul, să îți salveze sufletul – toate acestea sunt expresii ale unor oameni cu perspectivă greșită. Chiar dacă oamenii cu convingeri religioase au credință în Dumnezeu, ei nu caută schimbarea firii, nu caută cunoașterea lui Dumnezeu și caută numai interesele trupului lor. Mulți dintre voi au credințe care aparțin categoriei convingerilor religioase. Aceasta nu este credința adevărată în Dumnezeu. Pentru a crede în Dumnezeu, oamenii trebuie să posede o inimă care să sufere pentru El și să aibă voința de a renunța la sine. Dacă nu întrunesc aceste două condiții, nu se consideră ca având credință în Dumnezeu și nu vor putea să își schimbe firea. Numai oamenii care urmăresc adevărul în mod sincer, care urmăresc cunoașterea lui Dumnezeu și urmăresc viața sunt cei care cred cu adevărat în Dumnezeu.

Fragment din „Cei ce vor fi desăvârșiți trebuie să treacă prin rafinare” în Cuvântul Se arată în trup

7. Cea mai mare greșeală a omului care crede în Dumnezeu este că își reduce credința numai la cuvinte, iar Dumnezeu nu există defel în viața lui concretă. Într-adevăr, toți oamenii cred în existența lui Dumnezeu, dar cu toate acestea, Dumnezeu nu face parte din viața lor de zi cu zi. Multe rugăciuni către Dumnezeu vin din gura omului, dar Dumnezeu are doar puțin loc în inima sa, astfel încât El îl încearcă pe om neîncetat. Fiindcă omul este lipsit de puritate, Dumnezeu nu are de ales decât să-l încerce, astfel încât să se rușineze și să ajungă să se cunoască pe sine în încercări. Altfel, toți oamenii vor deveni copiii arhanghelului, tot mai supuși stricăciunii. Pe parcursul credinței omului în Dumnezeu, pe măsură ce este curățit fără încetare de Dumnezeu, omul se leapădă de multe năzuințe și motive personale. Altfel, Dumnezeu nu s-ar putea folosi de niciun om și nu Și-ar putea manifesta în el lucrarea Sa. Mai întâi, Dumnezeu îl curăță pe om. În acest proces, omul poate ajunge la cunoașterea de sine iar Dumnezeu îl poate schimba. Numai după aceea Dumnezeu poate să-și facă lucrarea Sa de viață în om, și numai în acest fel inima omului se poate întoarce cu totul către Dumnezeu. Așadar, a crede în Dumnezeu nu este ceva atât de simplu pe cât ar spune omul. Din perspectiva lui Dumnezeu, dacă ai doar cunoaștere, dar nu ai cuvântul Lui, dătător de viață, dacă te limitezi numai la propriile cunoștințe, dar nu poți practica adevărul sau să trăiești cuvântul lui Dumnezeu, atunci aceasta este o dovadă că nu ai o inimă plină de iubire pentru Dumnezeu, și că inima ta nu aparține lui Dumnezeu. Să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu crezând în El, acesta este scopul final pe care trebuie să-l urmărească tot omul. Trebuie să depui efort pentru a trăi după cuvintele lui Dumnezeu și pentru a le putea pune în practică. Dacă ai numai cunoștințe doctrinare, atunci credința ta în Dumnezeu nu va da roade. Numai dacă după aceea, de asemenea, vei practica și vei trăi după cuvântul Lui, credința ta poate fi considerată desăvârșită și după voia lui Dumnezeu.

Fragment din „Ar trebui să trăiești pentru adevăr întrucât crezi în Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

8. Crezi în Dumnezeu și Îl urmezi pe Dumnezeu și, prin urmare, trebuie să Îl iubești pe Dumnezeu în inima ta. Trebuie să îți alungi firea coruptă, trebuie să cauți să îndeplinești dorința lui Dumnezeu și trebuie să îndeplinești datoria de creatură a lui Dumnezeu. Din moment ce crezi în Dumnezeu și Îl urmezi, ar trebui să Îi oferi totul, nu ar trebui să faci alegeri sau cereri personale, și ar trebui să obții îndeplinirea dorinței lui Dumnezeu. Din moment ce ești o ființă creată, ar trebui să te supui Domnului care te-a creat, deoarece ești prin natură fără stăpânire de sine și nu ai nicio capacitate să-ți controlezi destinul. Din moment ce ești o persoană care crede în Dumnezeu, ar trebui să cauți sfințenia și schimbarea. Din moment ce ești o creatură a lui Dumnezeu, ar trebui să rămâi fidel datoriei tale și să-ți păstrezi locul și nu ar trebui să-ți depășești îndatorirea. Acest lucru nu are menirea să te constrângă sau să te suprime prin doctrină, ci este calea prin care îți poți îndeplini datoria și care poate fi obținută – și ar trebui să fie obținută – de către toți aceia care fac ce este drept.

Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” în Cuvântul Se arată în trup

9. Cea mai fundamentală cerință pentru credința omului în Dumnezeu este ca acesta să aibă o inimă sinceră și să se dedice în întregime pe sine și să se supună cu adevărat. Ceea ce este cel mai greu pentru om este să-și pună la dispoziție întreaga viață în schimbul credinței adevărate prin care poate obține adevărul deplin și să-și îndeplinească datoria ca și creatură a lui Dumnezeu. Acest lucru este inaccesibil celor care eșuează și chiar și mai inaccesibil celor care nu pot să-L găsească pe Hristos. Pentru că omul nu este bun la a se dedica în întregime lui Dumnezeu, pentru că omul nu este dispus să își facă datoria față de Creator, pentru că omul a văzut adevărul, dar îl evită și merge pe propria cărare, pentru că omul caută întotdeauna să urmeze cărarea celor care au eșuat, pentru că omul sfidează întotdeauna Cerul, prin urmare, omul eșuează mereu, întotdeauna este înșelat de tertipurile Satanei și prins în propriile mreje. Pentru că omul nu Îl cunoaște pe Hristos, pentru că omul nu este adeptul înțelegerii și experimentării adevărului, pentru că omul se închină prea mult lui Pavel și râvnește prea mult cerul, pentru că omul solicită întotdeauna ca Hristos să-l asculte și poruncește în privința lui Dumnezeu, prin urmare, acele figuri importante și aceia care au experimentat vicisitudinile lumii sunt încă muritori și încă mor în mijlocul mustrării lui Dumnezeu. Tot ceea ce pot spune despre astfel de oameni este că mor de o moarte tragică și că consecința pentru ei – moartea lor – nu este fără justificare. Nu este eșecul lor chiar mai intolerabil pentru legea Cerului? Adevărul vine din lumea omului, totuși, adevărul dintre oameni este dat mai departe de Hristos. Își are originea de la Hristos, adică de la Dumnezeu Însuși, și este de neatins de către om. Cu toate acestea, Hristos oferă doar adevărul; El nu vine să decidă dacă omul va avea succes în căutarea lui după adevăr. Din aceasta decurge faptul că succesul sau eșecul în adevăr se reduce la căutarea omului. Niciodată succesul sau eșecul omului în adevăr nu a avut de-a face nimic cu Hristos, ci este în schimb determinat de căutarea lui. Destinația omului și succesul sau eșecul lui nu pot fi puse în seama lui Dumnezeu, așa încât Dumnezeu Însuși să trebuiască să le poarte, pentru că nu este o problemă a lui Dumnezeu Însuși, ci este direct legată de datoria pe care ar trebui să o îndeplinească creaturile lui Dumnezeu. Majoritatea oamenilor au puține cunoștințe despre căutarea și destinația lui Pavel și a lui Petru, totuși, oamenii nu cunosc nimic mai mult decât finalul lui Petru și al lui Pavel și sunt ignoranți în privința secretului din spatele succesului lui Petru sau a deficiențelor care au condus la eșecul lui Pavel. Și astfel, dacă sunteți complet incapabili să vedeți în profunzime substanța căutării lor, atunci căutarea majorității dintre voi tot va eșua și chiar dacă un număr mic dintre voi vor avea succes, totuși, nu vor fi egali cu Petru. Dacă, însă, cărarea căutării tale este cea corectă, atunci ai o speranță de succes; dacă, însă, cărarea pe care pășești în căutarea adevărului este cea greșită, atunci vei fi veșnic incapabil de succes și vei întâmpina același final ca și Pavel.

Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” în Cuvântul Se arată în trup

10. Pe scurt, a urma calea lui Petru în propria credință înseamnă a păși pe calea urmăririi adevărului, care este și calea de a ajunge la cunoașterea de sine și a-și schimba firea. Numai pășind pe calea lui Petru va fi omul pe calea de a fi desăvârșit de Dumnezeu. Omului trebuie să-i fie clar cum anume să pășească pe calea lui Petru, precum și în ce fel s-o pună în practică. În primul rând, omul trebuie să-și lase deoparte propriile intenții, căutările nepotrivite și chiar familia și toate lucrurile ce țin de trup. Trebuie să fie devotat din toată inima, adică să se dedice complet cuvântului lui Dumnezeu, să se concentreze pe a mânca și a bea din cuvintele lui Dumnezeu și a căuta adevărul și intenția din cuvintele Sale și să încerce să înțeleagă voia lui Dumnezeu în toate. Aceasta este metoda fundamentală și vitală de practică. Asta a făcut Petru după ce L-a văzut pe Domnul Isus și doar prin practicarea în acest fel se pot dobândi cele mai bune rezultate. Devoțiunea sinceră față de cuvintele lui Dumnezeu implică, în primul rând, căutarea adevărului, a intențiilor din cuvintele Sale, concentrarea asupra priceperii voii lui Dumnezeu, a înțelegerii și obținerii de mai mult adevăr din cuvintele Lui. Când a citit cuvintele Sale, Petru nu s-a concentrat pe înțelegerea doctrinelor, cu atât mai puțin s-a concentrat pe obținerea cunoștințelor teologice; în schimb, el s-a concentrat pe înțelegerea adevărului și voinței lui Dumnezeu, precum și pe obținerea unei înțelegeri a firii și a frumuseții Sale. Petru a încercat, de asemenea, să înțeleagă diferitele stări corupte ale omului din cuvintele lui Dumnezeu, precum și natura coruptă și neajunsurile propriu-zise ale omului, întrunind astfel toate aspectele cerințelor pe care Dumnezeu, pentru a fi mulțumit, le face omului. Petru a avut atât de multe practici corecte ce respectau cuvintele lui Dumnezeu; acest lucru era cel mai potrivit cu voia Lui și era cea mai bună cale prin care o persoană putea coopera în timp ce experimenta lucrarea lui Dumnezeu. Când a experimentat sutele de încercări de la Dumnezeu, Petru s-a examinat cu strictețe în lumina fiecărui cuvânt al judecății lui Dumnezeu față de om, fiecărui cuvânt al dezvăluirii omului de către Dumnezeu și în lumina fiecărui cuvânt al cerințelor Lui de la om și s-a străduit să priceapă semnificația acelor cuvinte. El a încercat cu adevărat să reflecteze și să memoreze fiecare cuvânt pe care i l-a spus Domnul Isus și a obținut rezultate foarte bune. Prin această modalitate de practicare, el a reușit să se înțeleagă pe sine din cuvintele lui Dumnezeu și nu numai că a ajuns să înțeleagă diferitele stări corupte ale omului, ci a ajuns și să înțeleagă esența, natura și diferitele neajunsuri ale omului. Aceasta înseamnă o adevărată înțelegere de sine. Din cuvintele lui Dumnezeu, Petru nu doar că a dobândit o adevărată înțelegere de sine, ci, din lucrurile exprimate în cuvintele lui Dumnezeu – firea Sa dreaptă, ceea ce El are și este, voia lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa, cererile Lui către omenire – din aceste cuvinte el a ajuns să-L cunoască în totalitate pe Dumnezeu. El a ajuns să cunoască firea și esența lui Dumnezeu; a ajuns să cunoască și să înțeleagă ceea ce are Dumnezeu și ce este El, precum și frumusețea și cererile Lui pentru om. Deși Dumnezeu nu a vorbit pe vremea aceea la fel de mult ca astăzi, rezultate în aceste privințe au fost chiar și așa dobândite în Petru. Acesta a fost un lucru rar și prețios. Petru a trecut prin sute de încercări, dar nu a suferit în zadar. Nu numai că a ajuns să se înțeleagă pe sine din cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, dar a ajuns, de asemenea, să Îl cunoască pe Dumnezeu. În plus, s-a concentrat îndeosebi pe cerințele lui Dumnezeu de la omenire din cuvintele Sale. În orice aspect omul ar trebui să Îl mulțumească pe Dumnezeu pentru a se conforma voii Sale, Petru a fost în stare să depună mult efort și să dobândească deplină claritate; acest lucru a fost extrem de benefic în privința pătrunderii lui. Despre orice lucru vorbea Dumnezeu, atât timp cât acele cuvinte puteau să devină viața lui, Petru era în stare să le graveze în inima sa pentru a le cumpăni și a le prețui frecvent. După ce a auzit cuvintele Domnului Isus, el a fost capabil să le pună la inimă, ceea ce arată că era deosebit de concentrat pe cuvintele lui Dumnezeu și, în cele din urmă, a dobândit într-adevăr rezultate. Adică, a fost capabil să pună nestingherit cuvintele lui Dumnezeu în practică, să practice adevărul cu exactitate și să se conformeze voii lui Dumnezeu, să acționeze pe deplin în acord cu intenția lui Dumnezeu și să renunțe la propriile opinii și închipuiri. În felul acesta, Petru a pătruns în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu.

Fragment din „Cum să apuci pe calea lui Petru” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Anterior:X Cuvinte clasice privind constituția, decretele administrative și poruncile Epocii Împărăției

Următorul:(II) Cuvinte despre rugăciunea și închinarea înaintea lui Dumnezeu

Conținuturi Similare

  • Dumnezeu Însuși, Unicul (VIII)

    Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor (II) Haideți să continuăm subiectul comunicării de data trecută. Puteți să vă amintiți ce subiect am co…

  • Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului

    În Epoca Împărăției, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a inaugura o nouă epocă, pentru a schimba metoda lucrării Sale și pentru a face lucrarea pentr…

  • Dumnezeu Însuși, Unicul (VII)

    O expunere a autorității lui Dumnezeu, a firii drepte a lui Dumnezeu și a sfințeniei lui Dumnezeu După ce v-ați terminat rugăciunile, inimile voastre …

  • Ce știi despre credință?

    În om există doar cuvântul incert „credință”, însă el nu știe ce constituie credința și cu atât mai mult nu știe de ce are credință. Omul înțelege pr…