155 Toate națiunile vin la lumina Ta
Ale Tale brațe larg le deschizi,
să mângâi omenirea când suspină.
Îți legeni brațele de grijă și putere,
și-ochii Tăi strălucesc de lumină!
Iubirea Ta și mila Ta ne țin ferm,
fața Ta glorioasă ne arăți.
În lumea-aceasta, de mult timp coruptă,
raza Ta de lumină-a pătruns.
A noastră lume moare, căzută și rea,
și-și strigă Salvatorul, să vină din nou.
Aduci speranță întregii lumi
și-un sfârșit celor două milenii de-așteptare!
Ale Tale brațe larg le deschizi,
să mângâi lumea,
Îți legeni brațele de grijă și putere,
și-ochii Tăi strălucesc de lumină!
A noastră lume moare, căzută și rea,
și-și strigă Salvatorul, să vină din nou.
A noastră lume moare, căzută și rea,
și-și strigă Salvatorul, să vină din nou.
Aduci speranță întregii lumi,
și-un sfârșit celor două milenii de-așteptare, de-așteptare!
Vin națiunile, vin la lumina Ta,
eliberate de sub jugul pus de cel rău.
De întuneric, tot mai liberi noi vom fi,
să strigăm: „Sfântul Tău Nume slăvit fie-n veșnicii!”
Vin națiunile, vin la lumina Ta,
eliberate de sub jugul pus de cel rău.
De întuneric, tot mai liberi noi vom fi,
să strigăm: „Sfântul Tău Nume slăvit fie-n veșnicii!”
(Vin națiunile)
Iar lumea noastră moare,
și strigă spre Mântuitor să ne salveze.
