Să dobândești cunoașterea realității și o înțelegere profundă a lucrării lui Dumnezeu – ambele sunt văzute în cuvintele Lui și doar prin aceste cuvinte poți obține luminarea. Așadar, ar trebui să te înzestrezi mai mult cu ale lui Dumnezeu cuvinte. Ai părtășie despre înțelegerea ta privind cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât, prin părtășia ta, alții să poată fi luminați și să poată avea o cale înainte – aceasta este o cale practică. Înainte ca Dumnezeu să stabilească un mediu pentru voi, fiecare dintre voi trebuie să se înzestreze mai întâi cu ale Sale cuvinte. Acesta este un lucru pe care ar trebui să-l facă fiecare; este o prioritate urgentă. Mai întâi, atinge un punct în care știi cum să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu. Pentru orice lucru pe care nu știi cum să-l faci, caută în cuvintele Lui o cale de practică; pentru orice chestiune pe care nu o înțelegi și orice dificultate pe care ai putea să o ai, uită-te la cuvintele Lui. Fă din cuvintele lui Dumnezeu provizia ta și permite-le să te ajute să-ți rezolvi dificultățile și problemele concrete; de asemenea, permite cuvintelor Lui să devină ajutorul tău în viață. Aceste lucruri vor necesita efort din partea ta. Când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să obții rezultate; trebuie să fii capabil să-ți liniștești inima înaintea Lui. Când întâmpini probleme, practică în concordanță cu ale Sale cuvinte, iar când nu te confrunți cu nimic, preocupă-te doar să mănânci și să bei cuvintele Sale. Uneori poți să te rogi și să contempli iubirea lui Dumnezeu, să ai părtășie despre înțelegerea ta asupra cuvintelor Lui și ai părtășie despre luminarea și iluminarea pe care le experimentezi lăuntric și despre reacțiile pe care le-ai avut când ai citit aceste cuvinte. Mai mult, le poți oferi oamenilor o cale înainte. Doar acest lucru este practic. Scopul înfăptuirii acestui lucru este să permiți cuvintelor lui Dumnezeu să devină provizia ta practică.

În cursul unei zile, câte ore ești cu adevărat înaintea lui Dumnezeu? Cât de mult din ziua ta Îi este efectiv dat lui Dumnezeu? Cât de mult îi este dat trupului? Să ai inima ta orientată mereu spre Dumnezeu este primul pas pentru a fi pe calea cea dreaptă a desăvârșirii de către El. Dacă poți să-I dedici lui Dumnezeu inima, trupul și toată iubirea ta autentică, să le așezi înaintea Lui, să fii absolut supus față de El și să fii absolut atent la intențiile Lui, și să nu acționezi pentru trup, pentru familie și pentru dorințele tale personale, ci pentru interesele casei lui Dumnezeu, luând cuvintele lui Dumnezeu drept principiul și temelia ta în toate, atunci, procedând astfel, motivele și perspectivele tale vor fi toate îndreptate, iar tu vei fi în acel moment o persoană care primește aprobarea lui Dumnezeu în prezența Sa. Lui Dumnezeu îi plac oamenii care sunt îndreptați spre El în totalitate; Îi plac oamenii care pot să Îi fie loiali doar Lui. Cei pe care Dumnezeu îi detestă sunt cei fără tragere de inimă în privința Lui și care se răzvrătesc împotriva Lui. El îi detestă pe aceia care cred în El și vor mereu să se bucure de El, dar care, totuși, nu sunt capabili să se consume complet de dragul Lui. El îi detestă pe aceia care spun că Îl iubesc, dar care se răzvrătesc împotriva Lui în inimile lor; îi detestă pe aceia care folosesc cuvinte elocvente, înflorite, în scopul înșelăciunii. Cei care nu Îi sunt dedicați lui Dumnezeu în mod autentic sau care nu I s-au supus cu adevărat sunt înfiorător de răzvrătiți și peste măsură de aroganți de la natură. În special, aceia care nu se pot supune în mod autentic în fața Dumnezeului normal, practic, sunt chiar mai aroganți și, mai ales, sunt progenitura ascultătoare a arhanghelului. Oamenii care se consumă cu adevărat pentru Dumnezeu Îi dedică întreaga lor ființă și se pun înaintea Lui – ei se pot supune tuturor cuvintelor Sale și lucrării Sale, pot practica ale Sale cuvinte și le pot accepta ca temelie a existenței lor și pot căuta cu sinceritate în cuvintele Sale pentru a afla ce părți să practice. Astfel de oameni sunt cei care trăiesc cu adevărat înaintea lui Dumnezeu. Dacă practici în acest fel, va fi benefic pentru viața ta. Mâncând și bând cuvintele Sale, poți dobândi cunoaștere despre propriile tale firi corupte, precum și să-ți satisfaci nevoile vieții și să-ți compensezi deficiențele, astfel încât viața-fire a ta să fie transformată. Acest lucru va satisface intențiile lui Dumnezeu. Dacă te porți conform cerințelor lui Dumnezeu, dacă nu îți mulțumești trupul, ci, în schimb, Îi satisfaci intențiile, atunci prin asta vei fi pătruns în realitatea cuvintelor Lui. Să pătrunzi în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu înseamnă că poți să-ți îndeplinești datoria și să satisfaci necesitățile lucrării lui Dumnezeu. Numai aceste feluri de acțiuni practice pot fi numite pătrundere în realitatea cuvintelor Lui. Dacă ești capabil să pătrunzi în această realitate, atunci vei avea adevărul. Acesta este începutul pătrunderii în realitate; trebuie, mai întâi, să treci prin această instruire și numai după aceea vei fi capabil să pătrunzi în realități mai profunde. Gândește-te cum să respecți poruncile și cum să fii devotat înaintea lui Dumnezeu; nu te gândi mereu la momentul în care vei fi capabil să pătrunzi în Împărăție. Dacă firea ta nu se schimbă, atunci orice gândești va fi inutil! Ca să pătrunzi în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să ajungi ca toate ideile și gândurile tale să fie pentru Dumnezeu – acesta este strictul necesar.

În prezent, există mulți oameni care se află în toiul încercărilor și nu înțeleg lucrarea lui Dumnezeu, însă Eu îți spun: dacă nu o înțelegi, ai face bine să nu emiți judecăți despre ea. Poate că va veni o zi când adevărul va ieși în întregime la lumină și atunci vei înțelege. Să nu emiți judecăți va fi benefic pentru tine, totuși nu poți doar să aștepți pasiv. Trebuie să cauți să pătrunzi în mod activ; numai atunci vei fi cineva care are o intrare reală. Din cauza răzvrătirii lor, oamenii dezvoltă mereu noțiuni despre Dumnezeul practic. Din acest motiv este necesar ca toți oamenii să învețe cum să fie supuși, pentru că Dumnezeul cel practic este o încercare enormă pentru omenire. Dacă nu poți rămâne neclintit, atunci totul s-a terminat; dacă nu ai o înțelegere a caracterului practic al Dumnezeului practic, atunci nu vei putea să fii desăvârșit de către Dumnezeu. Un pas critic în chestiunea dacă oamenii pot sau nu să fie desăvârșiți este înțelegerea caracterului practic al lui Dumnezeu. Caracterul practic al lui Dumnezeu întrupat venit pe pământ este o încercare pentru fiecare persoană în parte; dacă ești capabil să rămâi neclintit în acest aspect, vei fi cineva care Îl cunoaște pe Dumnezeu și vei fi cineva care Îl iubește cu adevărat. Dacă nu poți rămâne neclintit în acest aspect, dacă nu crezi decât în Duh și ești incapabil să crezi în caracterul practic al lui Dumnezeu, atunci, indiferent cât de bine te descurci crezând în Dumnezeu, va fi inutil. Dacă nu poți crede în Dumnezeul vizibil, atunci poți crede în Duhul lui Dumnezeu? Nu cumva doar încerci să-L păcălești pe Dumnezeu? Nu ești supus Dumnezeului vizibil și tangibil, deci ești în stare să te supui Duhului? Duhul este invizibil și intangibil, așadar, când spui că te supui Duhului lui Dumnezeu, nu spui pur și simplu aberații? Cheia pentru respectarea poruncilor este să ai o înțelegere a Dumnezeului practic. Odată ce ai o înțelegere a Dumnezeului practic, vei fi capabil să respecți poruncile. Respectarea acestora cuprinde două aspecte: unul este să te agăți strâns de esența Duhului Său și să fii capabil să accepți scrutarea Duhului înaintea Lui; cealaltă este să fii capabil să ai o înțelegere autentică a trupului întrupat și să obții supunerea autentică. Indiferent dacă este înaintea trupului sau înaintea Duhului, o persoană trebuie să aibă tot timpul o inimă care se supune lui Dumnezeu și se teme de El. Numai o astfel de persoană este calificată să fie desăvârșită. Dacă ai o înțelegere a caracterului practic al Dumnezeului practic – adică, dacă ai rămas neclintit în această încercare – atunci nimic nu va fi prea mult pentru tine.

Unii oameni spun: „Poruncile sunt ușor de respectat; nu trebuie decât să vorbești cu sinceritate și cu evlavie înaintea lui Dumnezeu, fără a gesticula; asta înseamnă să respecți poruncile.” Așa să fie? Așadar, dacă faci unele lucruri pe la spatele lui Dumnezeu, lucruri care I se împotrivesc, se poate considera că respecți poruncile? Trebuie să aveți o înțelegere amănunțită a ceea ce presupune respectarea poruncilor. Acest lucru este legat de faptul dacă ai sau nu o înțelegere reală a caracterului practic al lui Dumnezeu; dacă ai o înțelegere a caracterului practic și nu te împiedici și nu cazi în timpul acestei încercări, atunci se poate considera că ai o mărturie puternică. Să aduci o mărturie răsunătoare pentru Dumnezeu are legătură, în principal, cu a avea sau a nu avea o înțelegere a Dumnezeului practic și cu a fi sau a nu fi capabil să te supui în fața acestei persoane, care nu este numai obișnuită, ci și normală, și chiar să te supui până la moarte. Dacă, prin această supunere, aduci cu adevărat mărturie pentru Dumnezeu, înseamnă că ai fost câștigat de către Dumnezeu. Dacă poți să te supui până la moarte și, înaintea Lui, te eliberezi de plângeri, nu emiți judecăți, nu defăimezi, nu ai nicio noțiune și nu ai niciun motiv ascuns, atunci, în acest fel, Dumnezeu va câștiga slavă. A te supune în fața unei persoane obișnuite care este privită de sus de către om și a fi capabil să te supui până la moarte fără niciun fel de noțiuni – aceasta este adevărata mărturie. Realitatea în care Dumnezeu le cere oamenilor să pătrundă este aceea de a fi capabili să se supună cuvintelor Lui, să le pună în practică, să se închine înaintea Dumnezeului practic și să-și cunoască propria corupție, să-și deschidă inimile înaintea Lui și, în cele din urmă, să fie câștigați de El prin aceste cuvinte ale Lui. Dumnezeu dobândește slavă atunci când aceste cuvinte te cuceresc și te fac complet supus înaintea Lui; prin aceasta, El îl rușinează pe Satana și Își duce lucrarea la bun sfârșit. Când nu ai niciun fel de noțiuni despre caracterul practic al lui Dumnezeu întrupat – adică, atunci când ai rămas ferm în această încercare – atunci ai adus o mărturie bună. Dacă vine o zi în care ai o înțelegere deplină a Dumnezeului practic și te poți supune până la moarte, cum a făcut Petru, atunci vei fi câștigat și desăvârșit de către Dumnezeu. Orice face Dumnezeu și nu este în conformitate cu noțiunile tale reprezintă o încercare pentru tine. Dacă lucrarea lui Dumnezeu ar fi în conformitate cu noțiunile tale, nu ar fi necesar ca tu să suferi sau să fii rafinat. Din cauza faptului că lucrarea Lui este atât de practică și nu este în conformitate cu noțiunile tale, este nevoie să renunți la asemenea noțiuni. De aceea este o încercare pentru tine. Din cauza caracterului practic al lui Dumnezeu, toți oamenii se află în toiul încercărilor; lucrarea lui este practică, nu supranaturală. Înțelegându-I pe deplin cuvintele practice și cuvântările practice, fără niciun fel de noțiuni, și fiind capabil să Îl iubești sincer și mai mult cu cât lucrarea Lui este mai practică, vei fi câștigat de către El. Grupul de oameni pe care îl va câștiga Dumnezeu este format din cei care Îl cunosc pe Dumnezeu; adică, aceia care Îi cunosc caracterul practic. Chiar mai mult decât atât, ei sunt aceia care sunt capabili să se supună lucrării practice a lui Dumnezeu.

În timpul în care Dumnezeu este întrupat, supunerea pe care El o cere oamenilor nu presupune să te abții de la a emite judecăți sau de la a te împotrivi, așa cum își închipuie aceștia; mai degrabă, El cere ca oamenii să-I întrebuințeze cuvintele ca principiu după care să trăiască și ca temelie a existenței lor, să pună în practică în mod absolut esența cuvintelor Lui și să-I satisfacă intențiile în mod absolut. Un aspect al faptului de a cere oamenilor să se supună Dumnezeului întrupat se referă la a-I pune cuvintele în practică, pe când celălalt aspect se referă la a fi capabili să se supună normalității Sale și caracterului Său practic. Ambele trebuie să fie absolute. Aceia care pot dobândi ambele aspecte sunt toți aceia care au cu adevărat inimi iubitoare de Dumnezeu. Ei sunt cu toții oameni care au fost câștigați de către Dumnezeu și cu toții Îl iubesc pe Dumnezeu așa cum își iubesc propria viață. Dumnezeul întrupat poartă umanitate normală și practică în lucrarea Lui. Astfel, învelișul Lui exterior de umanitate atât normală, cât și practică devine o încercare enormă pentru oameni; devine cea mai mare dificultate a lor. Totuși, normalitatea și caracterul practic al lui Dumnezeu nu pot fi evitate. El a încercat totul pentru a găsi o soluție, dar, în cele din urmă, nu S-a putut descotorosi de învelișul exterior al umanității Sale normale. Aceasta a fost pentru că, până la urmă, El este Dumnezeu devenit trup, nu Dumnezeul Duhului din ceruri. El nu este Dumnezeul pe care oamenii nu-L pot vedea, ci Dumnezeul care poartă învelișul unei ființe create. Așadar, nu I-ar fi în niciun caz ușor să Se descotorosească de învelișul umanității Sale normale. Prin urmare, orice ar fi, El tot face lucrarea pe care vrea să o facă din perspectiva trupului. Această lucrare este expresia Dumnezeului normal și practic, așadar, cum ar putea fi în regulă ca oamenii să nu se supună? Ce pot face vreodată oamenii cu privire la faptele lui Dumnezeu? El face orice vrea El să facă; orice L-ar face fericit, pur și simplu așa stau lucrurile. Dacă oamenii nu se supun, ce alte planuri temeinice pot avea? Până în acest moment, numai supunerea a fost capabilă să mântuiască oamenii; nu există nicio altă strategie genială. Dacă Dumnezeu vrea să îi încerce pe oameni, ce pot face ei în această privință? Însă niciuna dintre acestea nu este dorința Dumnezeului din ceruri; este dorința Dumnezeului întrupat. El vrea să facă acest lucru, așa că nicio persoană nu poate schimba asta. Dumnezeul din ceruri nu Se amestecă în ceea ce face Dumnezeul întrupat, așadar, oamenii nu ar trebui să I se supună cu atât mai mult? Deși El este atât practic, cât și normal, El este exact Dumnezeul devenit trup. Își urmează propriile dorințe pentru a face orice dorește El să facă. Dumnezeul din ceruri I-a încredințat toate sarcinile; tu trebuie să te supui oricărui lucru pe care îl face El. Cu toate că are umanitate și este foarte normal, El a rânduit toate acestea în mod deliberat, așadar cum se pot uita urât oamenii la El, cu ochii măriți dezaprobator? El vrea să fie normal, așa că este normal. El vrea să trăiască în cadrul umanității, așa că trăiește în cadrul umanității. El vrea să trăiască în interiorul divinității, așa că trăiește în interiorul divinității. Oamenii pot vedea asta oricum doresc, dar Dumnezeu va fi mereu Dumnezeu și oamenii vor fi mereu oameni. Esența Lui nu poate fi tăgăduită din cauza vreunui detaliu minor, nici nu poate fi El împins în afara „persoanei” lui Dumnezeu din cauza unui lucru mărunt. Oamenii au libertatea ființelor umane, iar Dumnezeu are demnitatea lui Dumnezeu; acestea nu interferează una cu cealaltă. Pot oamenii să nu-I dea lui Dumnezeu un pic de libertate? Nu pot tolera ei ca Dumnezeu să fie un pic mai degajat? Nu fi atât de strict cu Dumnezeu! Fiecare ar trebui să aibă toleranță față de ceilalți; nu ar fi totul pus la punct atunci? Ar mai exista vreo înstrăinare? Dacă o persoană nu poate tolera o chestiune atât de banală, atunci cum de poate chiar spune lucruri precum: „Inima unui prim-ministru este atât de mare încât ai putea naviga cu o barcă în ea”? Cum poate fi un om adevărat? Nu Dumnezeu este Cel care creează greutăți omenirii, ci omenirea este cea care Îi creează greutăți lui Dumnezeu. Întotdeauna se ocupă de lucruri făcând din țânțar armăsar. Chiar fac mare caz din nimic și este ceva ce nu ar trebui să facă sub nicio formă! Când Dumnezeu lucrează în umanitate normală și practică, ceea ce face El nu este lucrarea omului, ci lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, oamenii nu văd esența lucrării Lui; ei văd întotdeauna doar învelișul exterior al umanității Lui. Nu au mai văzut o lucrare atât de măreață, totuși au văzut, în schimb, umanitatea Lui obișnuită și normală și nu renunță la ea. Cum se poate numi acest lucru supunere față de Dumnezeu? Dumnezeul din ceruri S-a „transformat” acum în Dumnezeul de pe pământ, iar Dumnezeul de pe pământ este acum Dumnezeul din ceruri. Nu contează dacă aspectul Lor exterior este același, nici nu contează cum anume lucrează Ei. În cele din urmă, Cel care face lucrarea proprie a lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși. Trebuie să te supui indiferent dacă vrei sau nu – nu este o chestiune în care ai de ales! Oamenii trebuie să I se supună lui Dumnezeu și trebuie să I se supună în mod absolut, fără cea mai mică urmă de prefăcătorie.

Grupul de oameni pe care Dumnezeu întrupat dorește să îl câștige astăzi este alcătuit din cei care sunt în acord cu intențiile Lui. Oamenii trebuie numai să se supună lucrării Lui și să înceteze să se preocupe necontenit de dorințele Dumnezeului din ceruri, trăind în incertitudine și făcând lucrurile dificile pentru Dumnezeul întrupat. Cei care sunt capabili să I se supună sunt aceia care Îi ascultă cuvintele și ascultă de rânduielile Lui în mod absolut. Acești oameni nu se gândesc absolut deloc la cum ar putea fi cu adevărat Dumnezeul din ceruri sau ce fel de lucrare ar putea face în prezent Dumnezeul din ceruri asupra omului; ei își oferă cu totul inimile Dumnezeului de pe pământ și își așază întreaga ființă înaintea Lui. Nu se gândesc niciodată la propria siguranță, nici nu fac niciodată caz de normalitatea și de caracterul practic ale Dumnezeului întrupat. Cei care se supun Dumnezeului întrupat pot fi desăvârșiți de către El. Cei care cred în Dumnezeul din ceruri nu vor câștiga nimic. Asta pentru că nu Dumnezeul din ceruri, ci Dumnezeul de pe pământ este Cel care revarsă asupra oamenilor promisiuni și binecuvântări. Oamenii nu ar trebui să-L cinstească mereu pe Dumnezeul din ceruri ca fiind măreț și să-L vadă pe Dumnezeul de pe pământ ca fiind o simplă persoană obișnuită; acest lucru este nedrept. Dumnezeul lor din ceruri este măreț și minunat, de o înțelepciune extraordinară, dar nu există deloc. Dumnezeul de pe pământ este foarte obișnuit și nesemnificativ și este și foarte normal. El nu are o minte extraordinară și nu îndeplinește fapte cutremurătoare, El doar lucrează și vorbește într-o manieră foarte normală și practică și nu vorbește prin tunet și nu invocă vântul și ploaia. Cu toate acestea, El este cu adevărat întruparea Dumnezeului din ceruri și este cu adevărat Dumnezeu trăind printre oameni. Oamenii nu trebuie să-L privească pe Cel pe care sunt capabili să-L înțeleagă și care corespunde propriilor lor închipuiri ca pe Dumnezeu sau să-L cinstească drept măreț, văzându-L între timp pe Cel pe care nu-L pot accepta și nu și-L pot închipui defel ca fiind mai prejos. Toate acestea vin din răzvrătirea oamenilor; toate sunt sursa împotrivirii omenirii față de Dumnezeu.