255. Însuși Dumnezeu are propriile posesiuni și propria ființă. Tot ceea ce exprimă și dezvăluie El reprezintă propria Lui esență și propria Lui identitate. Aceste posesiuni și această ființă, precum și această esență și identitate sunt lucruri care nu pot fi înlocuite de către niciun om. Firea Lui cuprinde iubirea Sa pentru omenire, alinarea față de omenire, ura față de omenire și, mai mult, o înțelegere deplină a omenirii. Personalitatea omului, în schimb, poate include a fi vesel, energic sau nesimțitor. Firea lui Dumnezeu este cea pe care o deține Suveranul tuturor lucrurilor și ființelor vii; este cea pe care o deține Domnul creației. Firea Sa reprezintă onorabilitate, putere, noblețe, măreție și, mai presus de orice, supremație. Firea Lui este simbolul autorității, simbolul a tot ceea ce este just, simbolul a tot ceea ce este frumos și bun. Mai mult decât atât, firea Lui este un simbol al invulnerabilității față de înfrângerea sau invadarea Lui de către întuneric sau orice forță inamică, precum și un simbol al invulnerabilității față de ofensă (și intoleranță la ofensă) din partea oricărei ființe create. Firea Lui este simbolul celei mai înalte puteri. Nicio persoană nu poate și nu are voie să-I tulbure lucrarea sau firea. Însă personalitatea omului nu este mai mult decât un simbol al ușoarei superiorități a omului asupra animalelor. Omul ca atare nu are nicio autoritate, nicio autonomie și nicio capacitate de a-și transcende sinele, ci este, în esența sa, o ființă care se pleacă la mila a tot felul de persoane, evenimente și lucruri. Bucuria lui Dumnezeu se datorează existenței și apariției dreptății și luminii, distrugerii întunericului și a răului. El Se bucură să aducă omenirii lumina și o viață bună; bucuria Lui este una justă, un simbol al existenței tuturor lucrurilor pozitive și, mai mult, un simbol al favorabilității. Mânia lui Dumnezeu e cauzată de răul pe care-l aduc omenirii Lui existența și tulburarea nedreptății, de existența răului și întunericului, a lucrurilor care alungă adevărul, ba mai mult, de existența lucrurilor care se opun la ceea ce este bine și frumos. Mânia Lui este un simbol al faptului că toate lucrurile negative nu mai există și, mai mult decât atât, este un simbol al sfințeniei Lui. Tristețea Lui se datorează omenirii, pentru care El nutrește speranțe, dar care a căzut în întuneric și asta pentru că lucrarea Lui asupra omului nu se ridică la înălțimea intențiilor Sale, fiindcă nu toată omenirea pe care El o iubește poate trăi în lumină. El simte tristețe pentru omenirea inocentă, pentru omul onest, dar ignorant și pentru cel care este bun, dar cu deficiențe în ceea ce privește concepțiile proprii. Tristețea Lui este un simbol al bunătății și milei Lui, un simbol al frumuseții și bunătății. Fericirea Lui, bineînțeles, se naște prin înfrângerea dușmanilor Săi și prin câștigarea bunei credințe a omului. Mai mult, ea apare atunci când toate forțele inamice sunt izgonite și distruse și pentru că omenirii i se dă o viață bună și pașnică. Fericirea lui Dumnezeu nu seamănă cu bucuria omului, ci este sentimentul de a culege roadă bună, un sentiment mai înalt chiar decât bucuria. Fericirea Lui este un simbol al eliberării omenirii de suferință începând din acest moment și un simbol al faptului că omenirea intră într-o lume a luminii. Emoțiile oamenilor, pe de altă parte, se nasc toate de dragul propriilor lor interese, nu în numele dreptății, al luminii sau al frumuseții și cu atât mai puțin de dragul harului dăruit din Cer. Emoțiile omenirii sunt egoiste și aparțin lumii întunericului. Ele nu apar de dragul voii lui Dumnezeu, cu atât mai puțin de dragul planului Său, astfel că, despre om și Dumnezeu nu se poate niciodată vorbi împreună. Dumnezeu este mereu suprem și mereu onorabil, în timp ce omul este mereu josnic și mereu lipsit de valoare. Aceasta pentru că Dumnezeu Se dedică mereu omenirii și Se consumă pentru ea, pe când omul solicită și se străduiește mereu doar pentru sine; Dumnezeu Își dă mereu osteneala pentru supraviețuirea omenirii, însă omul nu contribuie niciodată cu nimic pentru dreptate sau lumină și, chiar dacă omul face un efort temporar, acesta nu poate rezista nici măcar unei singure lovituri, fiindcă efortul omului este întotdeauna pentru el însuși, nu pentru alții. Omul este mereu egoist, în timp ce Dumnezeu este mereu altruist. Dumnezeu este originea a tot ceea ce este just, bun și frumos, pe când omul este cel care duce mai departe și exprimă toată urâțenia și tot răul. Dumnezeu nu-Și va schimba niciodată esența de dreptate și frumusețe, însă omul poate, în orice moment și în orice situație, să trădeze dreptatea și să se îndepărteze de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu”

256. Eu sunt drept, Eu sunt demn de încredere și Eu sunt Dumnezeul care scrutează tainele inimii omului! Voi dezvălui de îndată cine este sincer și cine este fals. Nu vă alarmați; toate lucrurile merg după timpul Meu. Vă voi spune, rând pe rând, cine Mă vrea cu sinceritate și cine nu Mă vrea cu sinceritate. Voi doar îngrijiți-vă să mâncați bine, să beți bine și să vă apropiați de Mine când veniți în prezența Mea, iar Eu Însumi Îmi voi face lucrarea. Nu fiți prea nerăbdători să vedeți rezultate rapide; lucrarea Mea nu este ceva ce poate fi săvârșit dintr-o dată. În ea se află pașii și înțelepciunea Mea, și de aceea înțelepciunea Mea poate fi revelată. Vă voi permite să vedeți ceea ce este făcut de mâinile Mele – pedepsirea răului și răsplătirea binelui. Cu siguranță nu favorizez pe nimeni. Eu te voi iubi sincer pe tine, cel care Mă iubești sincer, iar mânia Mea va fi totdeauna cu cei care nu Mă iubesc sincer, ca ei să-și poată aduce aminte pentru totdeauna că Eu sunt Dumnezeul adevărat, Dumnezeul care scrutează tainele inimii omului. Nu te purta într-un fel în fața unora și într-un alt fel pe la spatele lor; Eu văd clar tot ceea ce faci și, cu toate că pe alții îi poți păcăli, pe Mine nu Mă poți păcăli. Eu văd totul clar. Nu ai cum să ascunzi nimic; totul se află în mâinile Mele. Nu te crede foarte isteț pentru că ai făcut ca toate micile tale calcule meschine să te avantajeze. Eu îți zic: indiferent câte planuri pot face oamenii, fie că sunt mii sau zeci de mii, până la urmă, ei nu pot scăpa din palma mâinii Mele. Toate lucrurile și obiectele sunt controlate de mâinile Mele, ca să nu mai spun o persoană! Nu încerca să Mă eviți sau să te ascunzi, nu încerca să înșeli sau să tăinuiești ceva. Oare tot nu poți să vezi că înfățișarea Mea glorioasă și mânia și judecata Mea au fost public dezvăluite? Voi judeca îndată și fără milă pe cine nu Mă vrea în mod sincer. Compasiunea Mea a ajuns la sfârșit; nu a mai rămas nimic din ea. Nu mai fiți fățarnici și puneți capăt căilor voastre necontrolate și nesăbuite.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 44

257. Eu sunt Începutul și Eu sunt Sfârșitul. Eu sunt unicul Dumnezeu adevărat complet și înviat. Rostesc cuvintele Mele înaintea voastră, iar voi trebuie să credeți cu tărie ceea ce vă spun. Cerul și pământul poate vor trece, însă nicio literă sau rând din ceea ce spun nu va trece niciodată. Țineți minte acest lucru! Țineți-l minte! Odată ce l-am rostit, niciun cuvânt nu a fost niciodată retras și fiecare va fi împlinit.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 53

258. Universul și toate lucrurile sunt în mâinile Mele. Dacă Eu vorbesc, așa va fi. Dacă Eu poruncesc, așa va fi. Satana este sub picioarele Mele, este în Adânc! Atunci când vocea Mea răsună, cerul și pământul vor pieri și se vor reduce la zero! Toate lucrurile vor fi reînnoite; acesta este un adevăr care nu poate fi schimbat, care este absolut corect. Am biruit lumea și am biruit toate cele rele. Stau aici vorbind cu voi, și toți cei care au urechi ar trebui să asculte și toți cei care trăiesc ar trebui să accepte.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 15

259. Eu vorbesc serios, iar ceea ce spun se va face și nimeni nu poate schimba acest lucru – este categoric. Indiferent dacă este vorba despre cuvinte pe care le-am spus în trecut sau de cuvinte pe care le voi spune în viitor, toate se vor adeveri, unul câte unul, și voi îngădui întregii omeniri să le vadă adeverindu-se. Acesta este principiul din spatele cuvintelor și lucrării Mele. […] Din tot ce are loc în univers, nu există nimic în care Eu să nu am ultimul cuvânt. Există ceva ce nu se află în mâinile Mele? Orice spun Eu se face, și cine dintre ființele umane Mă poate face să-Mi schimb hotărârea? Poate fi legământul pe care l-am încheiat pe pământ? Nimic nu-Mi poate împiedica planul să înainteze; tot timpul Îmi fac lucrarea și, tot timpul, Îmi planific gestionarea. Care dintre ființele umane își poate băga mâinile pentru a se amesteca? Nu sunt Eu Cel care a orchestrat, personal, totul? Faptul că am intrat în acest tărâm astăzi tot nu deviază în afara planului Meu sau a ceea ce am prevăzut; totul a fost predestinat de Mine cu mult timp în urmă. Cine dintre voi poate să priceapă acest pas? Poporul Meu va asculta negreșit de glasul Meu, iar fiecare dintre cei care Mă iubesc sincer se va întoarce negreșit înaintea tronului Meu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 1

260. Îi iubesc pe toți care se sacrifică sincer pentru Mine și care Mi se dedică. Îi urăsc pe toți care sunt născuți din Mine, dar nu Mă cunosc, și chiar Mi se împotrivesc. Nu voi abandona pe nimeni care este sincer pentru Mine; mai degrabă, voi dubla binecuvântările acelei persoane. Îi voi pedepsi de două ori mai mult pe cei care nu sunt recunoscători și Îmi necinstesc bunătatea și nu îi voi lăsa să scape cu ușurință. În Împărăția Mea, nu există necinste sau înșelăciune, și nu există deșertăciune lumească; adică, nu există mirosul morților. Mai degrabă, totul este corectitudine și dreptate; totul este puritate și deschidere, nimic nefiind ascuns ori tăinuit. Totul este proaspăt, totul este bucurie și totul este edificare. Nimeni care mai miroase a mort nu poate rămâne în Împărăția Mea, ci, în schimb, va fi condus de toiagul Meu din fier.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 70

261. Sunt un foc mistuitor și nu tolerez ofensa. Fiindcă toți oamenii au fost creați de Mine, ei trebuie să se supună și nu pot să se împotrivească, orice spun și fac Eu. Oamenii nu au dreptul să se amestece în lucrarea Mea, și cu atât mai puțin sunt calificați să analizeze ce este bine sau rău în lucrarea Mea și în cuvintele Mele. Eu sunt Domnul creației, iar ființele create ar trebui să obțină tot ceea ce Eu cer cu o inimă cu frică de Mine; nu ar trebui încerce să discute cu Mine și, mai ales, nu ar trebui să se împotrivească. Cu autoritatea Mea, Eu Îmi guvernez poporul, iar toți aceia care fac parte din creația Mea ar trebui să se supună autorității Mele. Deși astăzi sunteți îndrăzneți și încrezuți în fața Mea, deși vă răzvrătiți împotriva cuvintelor cu care Eu vă învăț și nu știți cum să vă temeți, Eu doar vă întâmpin răzvrătirea cu îngăduință; nu-Mi voi pierde cumpătul și nu-Mi voi compromite munca pentru că niște viermi mărunți au întors mizeria din grămada de bălegar. Tolerez existența continuă a tot ceea ce urăsc și a tuturor lucrurilor pe care le detest de dragul voii Tatălui Meu, și voi face astfel până când cuvântările Mele vor fi complete, până chiar în ultima Mea clipă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Când frunzele care cad se vor reîntoarce la rădăcinile lor, vei regreta tot răul pe care l-ai făcut”

262. De vreme ce te-ai hotărât deja să-Mi slujești, nu te voi lăsa să pleci. Sunt un Dumnezeu care detestă răul și sunt un Dumnezeu gelos pe omenire. De vreme ce ți-ai așezat deja cuvintele pe altar, nu îți voi îngădui să fugi chiar dinaintea ochilor Mei și nu voi tolera să servești la doi stăpâni. Credeai că poți să ai o a doua dragoste după ce ți-ai așezat cuvintele pe altarul Meu și înaintea ochilor Mei? Cum aș putea să le permit oamenilor să Mă facă de râs în felul acesta? Credeai că poți să-Mi faci lejer făgăduințe și jurăminte cu limba? Cum ai putut să depui jurăminte lângă tronul Meu, tronul Celui care sunt Preaînalt? Credeai că jurămintele tale au dispărut deja? Permiteți-Mi să vă spun: chiar dacă trupurile voastre vor dispărea, jurămintele voastre nu pot să o facă. În final, vă voi condamna pe baza jurămintelor voastre. Totuși, credeți că puteți să Mă tratați cu superficialitate punându-vă cuvintele înaintea Mea și că inimile voastre pot să servească spiritelor necurate și spiritelor rele. Cum ar putea mânia Mea să-i tolereze pe acei oameni care, asemănători câinilor și porcilor, Mă înșală? Trebuie să-Mi execut decretele administrative și să smulg cu forța din mâinile spiritelor necurate pe toți acei amorțiți și „pioși” care cred în Mine ca să Mă poată „sluji” în mod disciplinat, ca să fie boii și caii Mei și să se supună orchestrărilor Mele. Te voi face să-ți recapeți hotărârea anterioară și să-Mi slujești din nou. Nu voi tolera nicio ființă creată care Mă înșală. Credeai că ai putea, pur și simplu, să faci în mod absurd cereri și să minți în fața Mea? Credeai că nu ți-am auzit sau nu ți-am văzut cuvintele și faptele? Cum aș fi putut să nu-ți am în vedere cuvintele și faptele? Cum aș putea vreodată să le permit oamenilor să Mă înșele așa?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Caracterul vostru, al tuturor, este atât de infam!”

263. Eu sunt unicul Dumnezeu Însuși și, în plus, Eu sunt singura persoană a lui Dumnezeu. Cu atât mai mult, Eu, întregimea trupului, sunt manifestarea completă a lui Dumnezeu. Oricine îndrăznește să nu se teamă de Mine, oricine îndrăznește să arate împotrivire în priviri, oricine îndrăznește să spună cuvinte de sfidare împotriva Mea va muri cu siguranță de blestemele și mânia Mea (va fi blestemat din cauza mâniei Mele). În plus, oricine îndrăznește să nu fie loial sau filial față de Mine și oricine îndrăznește să încerce să Mă înșele va muri negreșit din cauza urii Mele. Dreptatea, măreția și judecata Mea vor dăinui în vecii vecilor. La început, am fost iubitor și milostiv, dar aceasta nu este firea divinității Mele complete; dreptatea, maiestatea și judecata sunt doar cuprinse în firea Mea, întregul Dumnezeu Însuși. În timpul Epocii Harului, am fost iubitor și milostiv. Datorită lucrării pe care trebuia să o închei, aveam bunătate iubitoare și milă; dar după aceea nu a mai fost nevoie de asemenea lucruri (și de atunci, nu au mai existat vreodată). Totul este dreptate, măreție și judecată și aceasta este firea completă a umanității Mele normale combinate cu divinitatea Mea completă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 79

264. Stăpânesc toate lucrurile, Eu sunt Dumnezeul înțelept care deține întreaga autoritate și nu sunt îngăduitor față de nimeni; sunt extrem de aspru, complet lipsit de sentimente personale. Tratez pe oricine (indiferent cât de bine vorbește, nu îl voi ierta) cu dreptatea, corectitudinea și măreția Mea, în același timp permițând tuturor să vadă mai bine minunile faptelor Mele, cât și ce înseamnă faptele Mele. Rând pe rând, am pedepsit toate duhurile rele pentru tot felul de acțiuni pe care le săvârșesc, aruncându-le pe toate în Adânc. Am finalizat această lucrare înainte de începutul timpului, lăsându-le fără poziție, nelăsându-le niciun loc în care să-și facă lucrarea. Niciunul dintre aleșii Mei – cei predestinați și selectați de Mine – nu poate fi nicicând posedat de duhurile rele, ci, în schimb, va fi mereu sfânt. Pe aceia pe care nu i-am predestinat și selectat îi voi preda Satanei și nu le voi mai permite să mai rămână. În toate privințele, decretele Mele administrative implică dreptatea și măreția Mea. Nu voi lăsa să scape nici măcar pe unul dintre aceia asupra cărora lucrează Satana, ci îi voi azvârli împreună cu trupurile lor în Infern, pentru că Eu îl urăsc pe Satana. Nu-l voi ierta cu ușurință sub nicio formă, ci îl voi distruge cu totul, nelăsându-i nici cea mai mică șansă să-și facă lucrarea.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 70

265. Îi voi mustra pe toți cei născuți din Mine, care încă nu Mă cunosc, pentru a-Mi manifesta toată mânia, marea Mea putere și întreaga Mea înțelepciune. Întru Mine, totul este drept și nu există absolut nicio nedreptate, nicio înșelăciune și nicio necinste; oricine este necinstit și înșelător trebuie să fie un fiu al iadului, născut în Infern. Întru Mine, totul este deschis; orice spun va fi împlinit, va fi într-adevăr împlinit; orice spun va fi stabilit, și nimeni nu poate schimba sau imita aceste lucruri, deoarece Eu sunt unicul Dumnezeu Însuși.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 96

266. Îi voi pedepsi pe cei răi și-i voi răsplăti pe cei buni, Îmi voi pune în aplicare dreptatea și Îmi voi îndeplini judecata. Îmi voi folosi cuvintele pentru a realiza totul, făcând ca toți oamenii și toate lucrurile să experimenteze mâna Mea care mustră, și îi voi face pe toți să vadă întreaga Mea glorie, întreaga Mea înțelepciune și întreaga Mea mărinimie. Nicio persoană nu va îndrăzni să se ridice să judece, întrucât, în Mine, toate lucrurile sunt îndeplinite; și, prin asta, toți vor vedea întreaga Mea demnitate și toți vor gusta întreaga Mea victorie, căci în Mine se manifestă toate lucrurile. Din aceasta, se pot vedea marea Mea putere și autoritatea Mea. Nimeni nu va îndrăzni să Mă ofenseze și nimeni nu va îndrăzni să Mă împiedice. Cu Mine, totul este scos la iveală. Cine ar îndrăzni să ascundă ceva? Cu siguranță acelei persoane nu-i voi arăta niciun fel de milă! Astfel de ticăloși trebuie să primească pedeapsa Mea severă și astfel de lepădături trebuie alungate din fața ochilor Mei. Îi voi conduce cu un toiag de fier și Îmi voi folosi autoritatea ca să îi judec, fără a avea câtuși de puțină îndurare și fără să le cruț deloc sentimentele, căci Eu sunt Dumnezeu Însuși, care este lipsit de sentimente trupești și măreț și care nu poate fi ofensat. Acest lucru ar trebui înțeles și văzut de toți, ca nu cumva să ajungă să fie loviți și anihilați de Mine „fără motiv sau temei”, căci toiagul Meu va lovi pe toți cei care Mă ofensează. Nu-Mi pasă dacă ei Îmi cunosc sau nu decretele administrative; pentru Mine acest lucru va fi lipsit de importanță, deoarece persoana Mea nu tolerează ofensa nimănui. Acesta este motivul pentru care se spune că sunt un leu; dobor pe oricine ating. De aceea se spune că, acum, este blasfemie să se spună că Eu sunt Dumnezeul milei și al bunătății iubitoare. În esență, nu sunt miel, ci leu. Nimeni nu îndrăznește să Mă ofenseze; voi pedepsi imediat cu moartea și fără milă pe oricine Mă ofensează.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 120

267. Glasul Meu este judecată și mânie; nu se înduplecă pentru nimeni și nu arată milă nimănui, căci Eu sunt Dumnezeul Însuși cel drept, și posed mânie; posed ardere, curățire și distrugere. În Mine nimic nu este ascuns și nu există sentimente trupești, dimpotrivă, totul este deschis, drept și imparțial. Pentru că fiii Mei întâi născuți sunt deja cu Mine pe tron, conducând toate națiunile și toate popoarele, lucrurile și oamenii nedrepți și nelegiuiți încep să fie judecați. Îi voi cerceta unul câte unul, fără să-Mi scape nimic, dezvăluindu-i complet. Căci judecata Mea a fost revelată pe deplin și complet deschisă și nu am reținut absolut nimic; voi arunca tot ceea ce nu corespunde intențiilor Mele și voi lăsa să piară aceste lucruri pe vecie, în Adânc. Acolo, le voi lăsa să ardă veșnic. Aceasta este dreptatea Mea; aceasta este corectitudinea Mea. Nimeni nu poate schimba acest lucru și totul trebuie să fie sub comanda Mea.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 103

268. Fiecare propoziție pe care o rostesc este plină de autoritate și judecată, și nimeni nu-Mi poate schimba cuvintele. Odată ce cuvintele Mele sunt rostite, lucrurile se vor întâmpla negreșit în conformitate cu cuvintele Mele; aceasta este firea Mea. Cuvintele Mele sunt autoritatea, iar oricine le rectifică, Îmi jignește mustrarea și pe acel om trebuie să îl dobor. În cazuri grave, ei atrag pieirea asupra propriilor vieți și merg în Gheenă sau în Adânc. Acesta este singurul fel în care tratez omenirea, iar omul nu îl poate schimba nicidecum – acesta este decretul Meu administrativ. Amintiți-vă acest lucru! Nimănui nu i se permite să-Mi încalce decretul; acesta trebuie împlinit potrivit intențiilor Mele! În trecut, am fost prea îngăduitor cu voi și ați avut parte doar de cuvintele Mele. Cuvintele pe care le-am rostit despre a-i doborî pe oameni nu s-au împlinit încă. Dar, de azi înainte, toate dezastrele (legate de decretele Mele administrative) se vor abate unul după altul spre pedepsirea tuturor celor care nu se conformează intențiilor Mele. Faptele trebuie să se întâmple – pentru că altfel, oamenii nu ar putea să-Mi vadă mânia, ci s-ar deprava necontenit. Acesta este un pas din planul Meu de gestionare și este felul în care voi înfăptui următoarea etapă din lucrarea Mea. Vă spun anticipat acest lucru, pentru a putea evita să comiteți păcate și să aveți parte de pierzania veșnică. Cu alte cuvinte, de azi înainte, în afară de fiii Mei întâi născuți, îi voi face pe toți oamenii să-și ocupe pozițiile cuvenite conform intențiilor Mele și voi mustra pe fiecare, pe rând. Nu voi cruța pe niciunul dintre ei. Îndrăzniți numai să vă depravați din nou! Îndrăzniți numai să vă răzvrătiți din nou! Am mai spus în trecut că sunt drept față de toți și sunt lipsit de sentimente, iar acest lucru servește pentru a demonstra că firea Mea nu trebuie ofensată. Aceasta este persoana Mea. Nimeni nu poate schimba acest lucru. Toți oamenii Îmi aud cuvintele și toți oamenii Îmi văd înfățișarea plină de slavă. Toți oamenii trebuie să Mi se supună pe deplin și în mod absolut – acesta este decretul Meu administrativ. Toți oamenii din întregul univers și de la capetele pământului ar trebui să Mă laude și să Mă slăvească pentru că Eu sunt Dumnezeu Însuși, unicul, pentru că sunt persoana lui Dumnezeu. Nimeni nu-Mi poate schimba cuvintele și cuvântările, limbajul și comportamentul, deoarece acestea Mă privesc doar pe Mine și sunt lucruri pe care le-am avut din vremuri străvechi și care vor exista veșnic.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 100

269. Totul se va împlini prin cuvintele Mele; niciun om nu poate lua parte, și niciun om nu poate face lucrarea pe care o voi îndeplini Eu. Voi curăța aerul din toate ținuturile și voi eradica orice urmă a demonilor de pe pământ. Am început deja și voi iniția prima etapă a lucrării mele de mustrare în locuința marelui balaur roșu. Astfel, se poate vedea că mustrarea Mea s-a abătut asupra întregului univers și că marele balaur roșu și toate felurile de spirite necurate vor fi incapabile să scape de mustrarea mea, căci Eu privesc asupra tuturor ținuturilor. Când lucrarea Mea pe pământ se va încheia, adică atunci când epoca judecății se va termina, voi mustra oficial pe marele balaur roșu. Poporul Meu cu siguranță va vedea mustrarea Mea dreaptă a marelui balaur roșu, cu siguranță va revărsa laudă din pricina neprihănirii Mele și cu siguranță va preamări pentru totdeauna Numele Meu cel sfânt din pricina neprihănirii Mele. Prin urmare, vă veți îndeplini în mod oficial datoria și Mă veți lăuda în mod oficial în toate ținuturile pentru totdeauna!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 28

270. Acum este momentul în care decid finalul fiecărei persoane, nu etapa în care am început să lucrez omul. Îmi notez în registrul Meu, rând pe rând, cuvintele și acțiunile fiecărei persoane, parcursul lor atunci când M-au urmat, clasificarea lor inerentă și manifestările lor finale. În felul acesta, indiferent ce tip de persoană este, niciun om nu va scăpa de mâna Mea și toți vor fi sortați după felul lor, așa cum îi repartizez Eu. Eu determin destinația fiecărei persoane nu pe baza vârstei, a vechimii sau a amplorii suferinței îndurate și cu atât mai puțin în funcție de cât de jalnică este, ci în funcție de faptul că are sau nu adevărul. Nu există nicio altă alegere în afara acesteia. Voi trebuie să înțelegeți că toți cei care nu respectă voia lui Dumnezeu vor fi pedepsiți fără excepție. Este un lucru pe care nicio persoană nu-l poate schimba. Prin urmare, toți cei care sunt pedepsiți, sunt pedepsiți din cauza dreptății lui Dumnezeu și ca pedeapsă pentru numeroasele lor fapte rele.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”

271. Dacă ai fost de credință timp de mulți ani și te-ai asociat demult cu Mine, dar cu toate acestea ești distant față de Mine, atunci Eu spun că trebuie să fie faptul că tu ofensezi des firea lui Dumnezeu, iar sfârșitul tău va fi foarte greu de apreciat. Dacă acești mulți ani de asociere cu Mine nu doar că nu au reușit să te schimbe într-o persoană care are umanitate și adevăr, ci, mai mult, au insuflat căile rele în natura ta, iar tu nu doar că ești de două ori mai arogant decât înainte, ci s-au înmulțit și înțelegerile tale greșite vizavi de Mine, așa încât ai ajuns să Mă vezi drept micul tău camarad, atunci îți zic că boala de care suferi nu mai e una superficială, ci ți-a pătruns până în măduva oaselor. Tot ce-ți rămâne de făcut este să-ți aștepți pregătirile de înmormântare. Nu va trebui atunci să mă implori să fiu Dumnezeul tău, căci ai comis un păcat vrednic de moarte, un păcat de neiertat. Chiar dacă aș putea avea milă de tine, Dumnezeul din cer va insista să-ți ia viața, căci ofensa ta la adresa firii lui Dumnezeu nu este o problemă obișnuită, ci una foarte serioasă. Când vine vremea, nu Mă învinovăți pe Mine că nu ți-am spus dinainte. Totul se rezumă la aceasta: când te asociezi cu Hristos – Dumnezeul de pe pământ – ca și cu o persoană obișnuită, adică atunci când crezi că acest Dumnezeu nu este altceva decât o persoană, acela este momentul în care vei pieri. Aceasta este singura Mea admonestare pentru voi toți.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să Îl cunoașteți pe Dumnezeul de pe pământ”

272. Mila Mea se manifestă către cei care Mă iubesc și renunță la ei înșiși. Pedeapsa aruncată asupra celor răi, pe de altă parte, este tocmai o dovadă a firii Mele drepte și, mai mult, o mărturie a mâniei Mele. Când va veni nenorocirea, toți cei care Mi se împotrivesc se vor tângui când vor cădea victime foametei și ciumei. Cei care au comis tot felul de fapte rele, dar care M-au urmat mulți ani, nu vor scăpa de plata pentru păcatele lor; vor fi aruncați și ei în dezastru, cum rareori s-a văzut de-a lungul milioanelor de ani, și vor trăi într-o stare constantă de panică și frică. Iar cei ai urmașilor Mei, care Mi-au arătat loialitate absolută, se vor bucura și vor aplauda atotputernicia Mea. Ei vor simți mulțumirea inefabilă și vor trăi în sânul unei bucurii așa cum nu am mai oferit niciodată înainte omenirii. Căci Eu prețuiesc faptele bune ale omului și îi detest faptele rele. De când am început să conduc omenirea, am sperat cu nerăbdare să câștig un grup de oameni care să fie în asentiment cu Mine. Pe de altă parte, nu-i uit niciodată pe aceia care nu sunt în asentiment cu Mine; îi detest mereu în inima Mea, așteptând ocazia de a-i face să răspundă pentru faptele lor rele, lucru ce Mă va delecta. Acum ziua Mea a venit în sfârșit și nu mai trebuie să aștept!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”

273. Voi îndrepta nedreptățile lumii omenești. Îmi voi face lucrarea Mea cu propriile mâini în întreaga lume, împiedicându-l pe Satana să-i facă iarăși rău poporului Meu, interzicându-le tuturor dușmanilor Mei să facă din nou orice le este pe plac. Voi deveni Împărat pe pământ și Îmi voi muta tronul acolo, făcându-i pe toți dușmanii Mei să cadă la pământ și să-și mărturisească fărădelegile înaintea Mea. În tristețea Mea, mânia este amestecată, voi călca în picioare întregul univers, fără să cruț pe nimeni și voi lovi cu groază în inimile dușmanilor Mei. Voi preface tot pământul în ruine și îi voi face pe dușmanii Mei să se prăbușească printre ruine, astfel încât de atunci încolo să nu mai poată să-i corupă pe oameni. Planul Meu este deja stabilit și nimeni, oricine ar fi, nu trebuie să-l schimbe. În vreme ce Eu voi cutreiera cu o splendoare măreață deasupra universului, toată omenirea va fi înnoită și totul va fi reînviat. Omul nu va mai plânge și nu Mă va mai striga să-l ajut. Atunci inima Mea se va veseli, iar oamenii se vor întoarce spre a Mă celebra. Întregul univers, de sus până jos, va fremăta în jubilare…

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 27

274. Sionule! Veselește-te! Sionule! Cântă! M-am întors triumfător, M-am întors victorios! Toate popoarele! Grăbiți-vă să vă aliniați în ordine! Toate lucrurile create! Opriți-vă acum, căci persoana Mea stă cu fața la întregul univers și Se arată în partea de răsărit a lumii! Cine îndrăznește să nu îngenuncheze în închinare? Cine îndrăznește să nu Mă numească Dumnezeul adevărat? Cine îndrăznește să nu își ridice privirea cu o inimă temătoare? Cine îndrăznește să nu aducă laudă? Cine îndrăznește să nu se veselească? Poporul Meu Îmi va auzi, cu siguranță, glasul, iar fiii Mei vor supraviețui în mod cert în Împărăția Mea! Munții, râurile și toate lucrurile vor ovaționa la nesfârșit și vor sălta fără oprire. În aceste momente, nimeni nu va îndrăzni să dea înapoi și nimeni nu va îndrăzni să se ridice și să se împotrivească. Aceasta este fapta Mea minunată și, mai mult, este marea Mea putere! Voi face ca totul să aibă o inimă cu frică de Mine și, chiar mai presus de atât, voi face ca totul să Mă laude! Acesta este scopul suprem al planului Meu de gestionare de 6000 de ani și este ceea ce am poruncit. Nicio persoană, eveniment și lucru nu îndrăznește să se ridice și să Mi se împotrivească sau să Mi se opună. Tot poporul Meu se va îndrepta spre muntele Meu (adică, spre lumea pe care o voi crea mai târziu) și, cu siguranță, va ceda înaintea Mea, pentru că am măreție, judecată și autoritate. (Acest lucru se referă la momentul când sunt în trup. Am autoritate și în trup, dar, deoarece limitările temporale și spațiale nu pot fi depășite în trup, nu se poate spune că am dobândit slavă deplină. Deși Eu îi câștig pe fiii întâi născuți în trup, nu se poate spune că am dobândit slavă. Doar când voi reveni în Sion și Îmi voi schimba înfățișarea se va putea spune că am autoritate – adică, am obținut slavă.) Nimic nu va fi dificil pentru Mine. Totul va fi distrus de cuvintele din gura Mea și, prin cuvintele din gura Mea, totul va rămâne pe poziții și se va împlini. Aceasta este marea Mea putere și aceasta este autoritatea Mea. Datorită faptului că sunt plin de putere și de autoritate, nicio persoană nu îndrăznește să Mă împiedice. Am învins de mult timp totul și deja i-am biruit pe toți fiii răzvrătirii.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 120

275. Dumnezeu a creat omenirea; indiferent dacă oamenii au fost corupți sau dacă Îl urmează, El îi tratează ca pe cele mai iubite ființe dragi ale Sale – sau, cum ar spune ființele umane, oamenii cei mai apropiați Lui – și nu ca pe jucăriile Sale. Deși Dumnezeu spune că El este Creatorul și că omul este ființa Sa creată, ceea ce poate suna de parcă există o mică diferență de rang, realitatea este că tot ce a făcut Dumnezeu pentru omenire depășește cu mult o relație de această natură. Dumnezeu iubește omenirea, are grijă, Se preocupă de aceasta și o aprovizionează fără încetare. El nu simte niciodată în inima Sa că aceasta este o lucrare în plus sau ceva ce merită o mare răsplată. Nici nu simte vreodată că mântuirea omenirii, alimentarea oamenilor și faptul că le oferă totul reprezintă o contribuție uriașă pentru omenire. El aprovizionează pur și simplu omenirea în tăcere și în liniște, în propriul Său mod, prin propria Sa esență și prin ceea ce El are și ce este. Indiferent cât de multe provizii și cât de mult ajutor primește omenirea de la El, Dumnezeu nu Se gândește niciodată să-Și asume meritul și nu încearcă să facă asta. Acest lucru este determinat de esența lui Dumnezeu și este, de asemenea, o exprimare adevărată a firii Lui.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși I”

276. Dumnezeu a îndurat multe nopți nedormite de dragul lucrării pentru omenire. De la mari înălțimi până la cele mai mici adâncimi, El a coborât în iadul viu în care omul trăiește pentru a-și petrece zilele cu acesta, nu S-a plâns niciodată de nedreptatea omului și nu i-a făcut niciodată omului reproșuri pentru răzvrătirea lui, ci îndură cea mai mare umilință în timp ce El, personal, Își desfășoară lucrarea. Cum ar putea Dumnezeu să aparțină iadului? Cum ar putea să-Și petreacă viața în iad? Dar, de dragul întregii omeniri, pentru ca întreaga omenire să-și poată găsi, mai curând, odihna, El a suferit umilință și nedreptate ca să vină pe pământ, și a intrat personal în „iad” și „Infern”, în bârlogul tigrului, pentru a-l mântui pe om. Cum este omul apt să I se împotrivească lui Dumnezeu? Ce motiv are ca să se plângă de El? Cum poate avea tupeul să dea ochii cu Dumnezeu? Dumnezeul Cerului a venit în acest atât de murdar ținut al viciului și niciodată nu a dat frâu liber nemulțumirilor Sale sau nu S-a plâns de om, ci, în schimb, acceptă, în tăcere, ravagiile^[1] și asuprirea acestuia. Niciodată nu Și-a luat revanșa la cererile nerezonabile ale omului și nu i-a făcut vreodată cerințe excesive sau nerezonabile; El face doar, fără să se plângă, întreaga lucrare cerută de om: învățarea, luminarea, reproșarea, rafinarea cuvintelor, amintirea, îndemnul, consolarea, judecarea și revelarea. Care dintre pașii Lui nu au fost pentru viața omului? Deși El a înlăturat perspectivele și soarta omului, care dintre pașii realizați de Dumnezeu nu au fost pentru soarta lui? Care dintre ei nu au fost de dragul supraviețuirii omului? Care dintre ei nu au fost pentru a elibera omul de această suferință și de opresiunea forțelor întunecate care sunt negre ca noaptea? Care din ei nu sunt de dragul omului? Cine poate să înțeleagă inima lui Dumnezeu, care este ca inima unei mame iubitoare? Cine poate înțelege inima Lui nerăbdătoare?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (9)”

Note de subsol:

1. „Ravagii” este folosit pentru a expune răzvrătirea omenirii.

277. Când Dumnezeu a venit pe pământ, nu era din lumea aceasta, și nu S-a întrupat ca să Se bucure de lume. S-ar naște oriunde lucrarea I-ar dezvălui firea și ar fi cea mai semnificativă, indiferent dacă era un tărâm sfânt sau murdar. Indiferent unde lucrează, El este sfânt. Toate lucrurile din lume au fost create de El, deși au fost corupte de Satana. Totuși, toate lucrurile încă aparțin Lui; toate sunt în mâinile Lui. El vine într-un ținut murdar și lucrează acolo ca să Își dezvăluie sfințenia; face asta doar de dragul lucrării Sale, ceea ce înseamnă că El doar îndură mari umilințe ca să facă o asemenea lucrare pentru a-i mântui pe oamenii din acest ținut murdar. Face lucrul acesta de dragul mărturiei, de dragul întregii omeniri. O astfel de lucrare le arată oamenilor dreptatea lui Dumnezeu și reușește să demonstreze mai bine că Dumnezeu este suprem. Măreția și corectitudinea Lui se manifestă tocmai în mântuirea unui grup de oameni inferiori, pe care alții îi disprețuiesc. Faptul că S-a născut într-un ținut murdar nu dovedește că El este inferior; pur și simplu permite tuturor ființelor create să vadă măreția Lui și adevărata Lui dragoste pentru omenire. Cu cât mai mult face El asta, cu atât mai mult dezvăluie dragostea Lui pură, dragostea Lui fără cusur pentru oameni. Dumnezeu este sfânt și drept, chiar dacă S-a născut într-un ținut murdar și chiar dacă trăiește cu acei oameni care sunt plini de murdărie, la fel cum Isus a trăit cu păcătoșii în Epoca Harului. Oare nu toată lucrarea Lui este săvârșită pentru supraviețuirea întregii omeniri? Nu e totul ca omenirea să poată câștiga marea mântuire? În urmă cu două mii de ani, El a locuit cu păcătoșii câțiva ani. Asta a fost de dragul răscumpărării. Astăzi, El trăiește cu un grup de oameni murdari și josnici, de dragul mântuirii. Nu toată lucrarea Lui este de dragul vostru, al oamenilor? Dacă nu pentru a mântui omenirea, de ce să fi trăit și să fi suferit cu păcătoșii atât de mulți ani după ce S-a născut într-o iesle? Și dacă nu ca să mântuiască omenirea, de ce să Se întoarcă întrupat a doua oară, născut în acest ținut unde se adună demonii, și să trăiască alături de acești oameni care au fost profund corupți de Satana? Nu este Dumnezeu loial? Care parte din lucrarea Lui nu a fost pentru omenire? Care parte nu a fost pentru destinul vostru? Dumnezeu este sfânt – lucrul acesta e de neschimbat! Nu este poluat de mizerie, deși El a venit într-un ținut murdar; toate acestea pot să însemne doar că dragostea lui Dumnezeu pentru omenire este foarte altruistă și că suferința și umilirea pe care le îndură El sunt extrem de mari! Nu știți cât de mare e umilirea pe care o îndură pentru voi toți și pentru destinul vostru? În loc să-i mântuiască pe oamenii importanți sau pe fiii familiilor bogate și puternice, El ține să-i mântuiască pe cei care sunt umili și desconsiderați. Nu sunt toate acestea sfințenia Lui? Nu sunt toate acestea dreptatea Lui? De dragul supraviețuirii omenirii, El preferă să Se nască într-un ținut murdar și să suporte toate înjosirile. Dumnezeu este foarte real – El nu face lucrări false. Oare nu fiecare etapă a lucrării se face într-un mod atât de practic? Deși toți oamenii Îl vorbesc de rău și spun că stă la masă cu păcătoșii, deși toți oamenii Îl batjocoresc și spun că locuiește cu fiii murdăriei, că locuiește cu cei mai josnici oameni, El tot Se oferă altruist și tot este respins de omenire. Suferința pe care o îndură El nu este mai mare decât a voastră? Lucrarea pe care o face El nu valorează mai mult decât prețul pe care l-ați plătit voi?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Semnificația mântuirii descendenților lui Moab”

278. Dumnezeu S-a umilit până la un asemenea nivel, încât Își face lucrarea în acești oameni murdari și corupți și desăvârșește acest grup de oameni. Dumnezeu nu doar a devenit trup pentru a trăi și a mânca printre oameni, pentru a păstori oamenii și a oferi ceea ce oamenii au nevoie. Mai important este că El face o măreață lucrare de mântuire și cucerire asupra acestor oameni insuportabil de corupți. El a venit în inima marelui balaur roșu pentru a-i mântui pe cei mai corupți dintre oameni, astfel încât toți oamenii să poată fi schimbați și înnoiți. Suferința imensă pe care Dumnezeu o îndură nu este numai suferința pe care o îndură Dumnezeul întrupat, ci este mai ales că Duhul lui Dumnezeu suferă o umilire extremă – El Se umilește și Se ascunde atât de mult încât devine o persoană obișnuită. Dumnezeu S-a întrupat și a luat forma trupului pentru ca oamenii să vadă că El are o viață de o umanitate normală și nevoile umanității normale. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că Dumnezeu S-a umilit într-o mare măsură. Duhul lui Dumnezeu este realizat în trup. Duhul Său este atât de suprem și măreț, totuși El ia forma unui om obișnuit, a unui om neînsemnat, astfel încât să facă lucrarea Duhului Său. În ceea ce privește calibrul, înțelegerea, rațiunea, umanitatea și viețile fiecăruia dintre voi, sunteți cu adevărat nevrednici să acceptați lucrarea lui Dumnezeu de acest fel și sunteți cu adevărat nevrednici ca Dumnezeu să îndure astfel de suferințe de dragul vostru. Dumnezeu este atât de nobil. El este suprem într-o asemenea măsură, iar oamenii sunt atât de josnici, totuși El tot lucrează asupra lor. El nu doar că S-a întrupat pentru a aproviziona oamenii, a le vorbi oamenilor, ci și trăiește împreună cu oamenii. Dumnezeu este atât de umil, atât de încântător.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”

279. Semnificația a tot ceea ce face Dumnezeu are o profunzime considerabilă. Gândiți-vă, de exemplu, la răstignirea lui Isus. De ce a trebuit să fie răstignit Isus? Nu a fost oare pentru a răscumpăra întreaga omenire? Și întruparea curentă a lui Dumnezeu și experimentarea de către El a suferinței lumii au o mare importanță – sunt pentru destinația frumoasă a omenirii. În lucrarea Sa, Dumnezeu face întotdeauna exact ceea ce este cel mai practic. De ce Dumnezeu îl vede pe om ca fiind fără păcat și omul poate avea norocul să vină înaintea lui Dumnezeu? Pentru că Isus a fost pironit pe cruce, a purtat păcatele omului și a răscumpărat omenirea. De ce, atunci, nu va mai suferi omenirea, nu va mai simți durere, nu va mai vărsa lacrimi și nu va mai suspina? Acest lucru se datorează faptului că întruparea curentă a lui Dumnezeu întrupat a luat toată această suferință asupra Lui, iar acum, ea a fost îndurată în numele omului. Este ca o mamă care își vede copilul îmbolnăvindu-se și se roagă Cerului, dorindu-și ca viața să i se scurteze, dacă asta înseamnă că poate fi vindecat copilul ei. Și Dumnezeu lucrează în acest fel, oferindu-Și durerea în schimbul destinației frumoase care va veni apoi pentru omenire. Nu va mai fi durere, nu vor mai fi lacrimi, nu vor mai fi suspine și nu va mai fi suferință. Dumnezeu plătește prețul – costul – pentru a experimenta personal suferința lumii în schimbul destinației frumoase care va urma pentru omenire. A spune că aceasta se face „în schimbul” destinației frumoase nu înseamnă că Dumnezeu nu are nicio putere sau nicio autoritate să îi acorde omenirii o destinație frumoasă, ci mai degrabă că Dumnezeu dorește să găsească o dovadă mai practică și mai puternică pentru a convinge pe deplin oamenii. Dumnezeu a experimentat deja această suferință, așa că El este calificat, are puterea și, cu atât mai mult, are dreptul de a duce omenirea la destinația frumoasă, de a-i oferi omenirii această destinație și promisiune frumoasă. Satana va fi convins pe deplin; toate creațiile universului vor fi pe deplin convinse. În cele din urmă, Dumnezeu îi va permite omenirii să primească făgăduința și iubirea Sa. Tot ceea ce face Dumnezeu este practic și nimic din ceea ce face El nu este gol și experimentează totul El Însuși. Dumnezeu plătește prețul propriei experimentări a suferinței în schimbul unei destinații pentru umanitate. Nu este aceasta o lucrare practică? Părinții pot plăti un preț serios de dragul copiilor lor și acest lucru reprezintă iubirea lor pentru copiii lor. Făcând aceasta, Dumnezeu întrupat este, desigur, cel mai sincer și fidel față de omenire. Esența lui Dumnezeu este fidelă; El face ceea ce spune și orice face El este dus la îndeplinire. Tot ceea ce face El pentru oameni este sincer – El nu rostește pur și simplu cuvinte. Mai degrabă, când spune că va plăti un preț, El va plăti un preț concret; când spune că va lua suferința omenirii asupra Sa și va suferi în locul ei, El chiar vine să locuiască printre ei, simțind și experimentând personal această suferință. După aceasta, toate lucrurile din univers vor recunoaște că tot ceea ce face Dumnezeu este corect și drept, că tot ce face Dumnezeu este realist. Aceasta este o dovadă puternică. În plus, omenirea va avea în viitor o destinație frumoasă și toți cei care rămân Îl vor preamări pe Dumnezeu; ei vor aduce laude faptelor lui Dumnezeu, care au fost înfăptuite cu adevărat datorită dragostei Lui pentru umanitate. Dumnezeu vine printre oameni smerit, ca o persoană de rând. El nu înfăptuiește pur și simplu o oarecare lucrare, rostește niște cuvinte, iar apoi pleacă; în schimb, El vorbește și lucrează practic, în timp ce experimentează durerea lumii. Va pleca doar după ce va termina de experimentat această durere. Iată cât de reală și de practică este lucrarea lui Dumnezeu; toți cei care rămân Îl vor slăvi pentru asta și vor vedea loialitatea lui Dumnezeu față de om și mărinimia Lui. Esența lui Dumnezeu de frumusețe și bunătate poate fi văzută în însemnătatea întrupării Lui. Orice face El este sincer; orice spune El este onest și fidel. El chiar face tot ceea ce intenționează să facă; atunci când un preț trebuie plătit, îl plătește practic; El nu rostește pur și simplu cuvinte. Dumnezeu este un Dumnezeu drept; Dumnezeu este un Dumnezeu fidel.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cel de-al doilea aspect al semnificației întrupării”

280. Dumnezeu consideră această etapă a gestionării omenirii, a mântuirii oamenilor, ca fiind mai importantă decât orice altceva. El face aceste lucruri nu numai cu mintea Sa și nu doar prin cuvintele Sale și, în mod cert, nu o face într-o manieră nepăsătoare – El face aceste lucruri cu intențiile Sale, în vreme ce are un plan, un scop și standarde. Se poate vedea că această etapă a lucrării lui Dumnezeu de a mântui omenirea are o mare semnificație atât pentru Dumnezeu, cât și pentru om. Indiferent cât de grea este lucrarea, indiferent cât de mari sunt obstacolele acesteia, indiferent cât de slabi sunt oamenii sau cât de profundă este răzvrătirea omenirii, nimic din toate acestea nu este dificil pentru Dumnezeu. Dumnezeu Se menține ocupat, Își consumă sângele inimii Sale și gestionează lucrarea pe care dorește să o îndeplinească; de asemenea, El rânduiește totul și deține suveranitatea peste toți acei oameni asupra cărora vrea să lucreze și peste întreaga lucrare pe care dorește să o facă – toate aceste lucruri sunt fără precedent. Aceasta este prima dată când Dumnezeu a folosit aceste metode și a plătit un preț atât de mare pentru a duce la împlinire acest proiect măreț de a gestiona și a mântui omenirea. În timp ce Dumnezeu îndeplinește toată această lucrare, puțin câte puțin, El exprimă și dezvăluie oamenilor, fără nicio rezervă, sângele inimii Sale, ceea ce El are și ce este, înțelepciunea și atotputernicia și fiecare aspect al firii Sale. Exprimarea și dezvăluirea acestor metode sunt fără precedent. Prin urmare, în întreg universul, pe lângă oamenii pe care Dumnezeu dorește să-i gestioneze și să-i mântuiască, nu au existat niciodată făpturi care să fie atât de apropiate de Dumnezeu, care să fi avut o relație atât de apropiată cu El. În inima Sa, omenirea pe care El dorește să o gestioneze și să o mântuiască este în prim-plan, iar El prețuiește această omenire mai presus de orice altceva. Chiar dacă El a plătit un preț mare pentru oameni și chiar dacă Îl rănesc și se răzvrătesc în mod continuu împotriva Lui, El nu are plângeri sau regrete, El tot nu îi părăsește sau nu renunță la ei și continuă să-și facă lucrarea fără încetare. Asta pentru că El știe că, mai devreme sau mai târziu, va veni ziua în care oamenii se vor trezi la chemarea cuvintelor Sale, se vor emoționa de cuvintele Sale, vor recunoaște că El este Domnul creației și se vor întoarce atunci de partea Lui…

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși III”

281. Când vei putea să apreciezi cu adevărat gândurile și atitudinea lui Dumnezeu față de omenire, când vei putea să înțelegi cu adevărat afecțiunea și grija lui Dumnezeu pentru fiecare ființă creată, vei putea să înțelegi devotamentul și iubirea acordată fiecăruia dintre oamenii creați de Creator. Când se va întâmpla acest lucru, vei folosi două cuvinte pentru a descrie iubirea lui Dumnezeu. Care sunt acele două cuvinte? Unii oameni spun „altruistă” și unii oameni spun „caritabilă”. Dintre acestea două, „caritabilă” este cuvântul cel mai puțin potrivit pentru a descrie iubirea lui Dumnezeu. Acesta este un cuvânt pe care oamenii îl folosesc pentru a descrie pe cineva care este generos sau are o minte deschisă. Detest acest cuvânt, deoarece se referă la a împărți caritate în mod aleatoriu, fără deosebire, fără a ține seama de vreun principiu. Este o revărsare de emoții, comună unor oameni nesăbuiți și confuzi. Când acest cuvânt este folosit pentru a descrie iubirea lui Dumnezeu, există, în mod inevitabil, o conotație de blasfemie. Am aici două cuvinte mult mai potrivite pentru a descrie iubirea lui Dumnezeu. Care sunt acestea? Primul este „imensă”. Nu este acest cuvânt foarte evocator? Al doilea este „vastă”. Există o semnificație practică la baza acestor cuvinte pe care le folosesc pentru a descrie iubirea lui Dumnezeu. În sens literal, „imens” descrie volumul sau capacitatea unui lucru, dar indiferent cât de mare este acel lucru, e ceva ce oamenii pot atinge și vedea. Asta deoarece există, nu este un obiect abstract, ci ceva care le poate oferi oamenilor idei într-o manieră destul de precisă și practică. Fie că te uiți la el dintr-o perspectivă bidimensională sau una tridimensională, nu trebuie să-ți imaginezi existența sa, deoarece este un lucru care există într-adevăr. Chiar dacă folosirea cuvântului „imens” pentru a descrie iubirea lui Dumnezeu poate părea o încercare de a-I cuantifica iubirea, îți dă și sentimentul că aceasta este imposibil de măsurat. Spun că iubirea lui Dumnezeu poate fi cuantificată, deoarece iubirea Sa nu este nici goală, nici nu reiese din vreo legendă. Mai degrabă, este ceva împărtășit de toate lucrurile de sub stăpânirea lui Dumnezeu, ceva de care se bucură toate făpturile în diferite proporții și din diferite perspective. Deși oamenii nu o pot vedea sau atinge, această iubire aduce hrănire și viață tuturor lucrurilor, fiind dezvăluită puțin câte puțin în viețile lor, iar acestea contează și sunt martore pentru iubirea lui Dumnezeu, de care se bucură în fiecare moment trecător. Spun că iubirea lui Dumnezeu este imposibil de cuantificat pentru că taina prin care Dumnezeu asigură și hrănește toate lucrurile este ceva dificil de pătruns pentru oameni, precum sunt și gândurile lui Dumnezeu pentru toate lucrurile și, în special, cele pentru omenire. Adică, nimeni nu știe sângele și lacrimile pe care Creatorul le-a vărsat pentru omenire. Nimeni nu poate pricepe, nimeni nu poate înțelege profunzimea sau importanța iubirii pe care Creatorul o are pentru omenirea creată cu propriile Lui mâini. A descrie iubirea lui Dumnezeu ca imensă are rolul de a-i ajuta pe oameni să aprecieze și să înțeleagă întinderea sa și adevărul existenței sale. De asemenea, este pentru ca oamenii să priceapă mai în profunzime înțelesul practic al cuvântului „Creator” și pentru ca oamenii să dobândească o înțelegere mai profundă a înțelesului real al denumirii „ființă creată”. Ce descrie, de obicei, cuvântul „vast”? În general, este folosit pentru a descrie oceanul sau universul; de exemplu: „universul vast” sau „oceanul vast”. Caracterul expansiv și profunzimea liniștită a universului sunt dincolo de înțelegerea umană; este ceva ce capturează imaginația omului, ceva pentru care acesta are o mare admirație. Misterul și profunzimea lui sunt la vedere, dar nu pot fi atinse. Când te gândești la ocean, te gândești la întinderea sa – pare nesfârșit și poți simți caracterul său misterios și marea sa capacitate de a cuprinde lucruri. De aceea am folosit cuvântul „vast” pentru a descrie iubirea lui Dumnezeu: pentru a-i ajuta pe oameni să simtă cât de prețioasă este, să simtă frumusețea profundă a iubirii Sale și să simtă că puterea iubirii lui Dumnezeu este infinită și vastă. Am folosit acest cuvânt pentru a-i ajuta pe oameni să simtă sfințenia iubirii Sale și demnitatea și caracterul de neofensat al lui Dumnezeu, care este dezvăluit prin iubirea Sa.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși III”

282. Există ceva în esența și în firea lui Dumnezeu care este mult prea ușor de trecut cu vederea, ceva ce are doar Dumnezeu și nicio altă persoană, inclusiv cei despre care alții cred că sunt persoane grozave, oameni buni sau Dumnezeul din imaginația lor. Ce este acest lucru? Aceasta este atitudinea altruistă a lui Dumnezeu. Când vorbim de altruism, poate crezi că și tu ești foarte altruist, deoarece când vine vorba de copiii tăi, nu te tocmești și nu te cerți niciodată cu ei sau crezi că și tu ești foarte altruist când vine vorba de părinții tăi. Indiferent ce crezi, cel puțin ai un concept al cuvântului „altruist”, îl consideri un cuvânt pozitiv și consideri că a fi o persoană altruistă este foarte nobil. Când ești altruist, ai o stimă de sine foarte ridicată. Dar nu există nimeni care poate vedea altruismul lui Dumnezeu în toate lucrurile, între oameni, evenimente și obiecte și în lucrarea Lui. De ce se întâmplă așa? Deoarece omul este prea egoist! De ce spun asta? Omenirea trăiește într-o lume materială. Poate că Îl urmezi pe Dumnezeu, dar nu vezi sau nu apreciezi niciodată cum te aprovizionează, te iubește și Se preocupă de tine. Deci ce vezi? Vezi rudele tale de sânge care te iubesc și te adoră. Vezi lucruri care sunt benefice pentru trupul tău, îți pasă de oamenii și lucrurile pe care le iubești. Acesta este așa-zisul altruism al omului. Astfel de oameni „altruiști”, totuși, nu se preocupă niciodată în privința lui Dumnezeu care le dă viață. În contrast cu cel al lui Dumnezeu, altruismul omului devine egoist și demn de dispreț. Altruismul în care crede omul este gol și nerealist, pătat, incompatibil cu Dumnezeu și fără legătură cu El. Altruismul omului este pentru el însuși, în timp ce altruismul lui Dumnezeu este o adevărată revelație a esenței Sale. Tocmai datorită altruismului Său primește omul o aprovizionare constantă din partea Lui. Poate că nu sunteți afectați prea profund de acest subiect despre care vorbesc astăzi și doar dați din cap în semn de aprobare, dar când, în inima ta, încerci să apreciezi inima lui Dumnezeu, vei descoperi fără să vrei asta: dintre toți oamenii, chestiunile și lucrurile pe care le poți simți în această lume, doar altruismul lui Dumnezeu este real și concret, deoarece doar iubirea lui Dumnezeu pentru tine este necondiționată și nepătată. În afară de Dumnezeu, așa-zisa lipsă de egoism a oricui altcuiva este simulată, superficială, neautentică; are un scop, anumite intenții, presupune un compromis și nu poate rezista la testare. Puteți chiar spune că este murdară și vrednică de dispreț.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși I”

283. Dumnezeu urăște omul deoarece acesta este ostil față de El, dar în inima Lui, grija Sa, preocuparea și mila pentru omenire nu se schimbă niciodată. Deși a distrus omenirea, inima Sa rămâne neschimbată. Când omenirea este plină de corupție și răzvrătită față de Dumnezeu într-o măsură dureroasă, Dumnezeu este nevoit să distrugă această omenire, din cauza firii și esenței Sale și în conformitate cu principiile Sale. Dar, datorită esenței Lui, tot Îi este milă de omenire și chiar vrea să folosească diverse moduri pentru a aduce înapoi omenirea, astfel încât aceasta să continue să trăiască. Totuși, omul I se opune, continuă să fie răzvrătit și refuză să accepte mântuirea Lui; adică omul refuză să-I accepte bunele intenții – indiferent cum îl cheamă Dumnezeu, cum îi reamintește, îl aprovizionează, îl ajută sau cum îl tolerează, omul nu înțelege, nici nu apreciază și nici nu acordă atenție. În durerea Sa, Dumnezeu tot nu uită să îi acorde omului toleranța Sa maximă, așteptând ca omul să-și schimbe cursul. După ce Își atinge limita, El înfăptuiește ceea ce trebuie să facă fără nicio ezitare. Cu alte cuvinte, există o perioadă de timp specifică și un proces din momentul în care Dumnezeu planifică să distrugă omenirea și până la începutul oficial al lucrării Sale de a distruge omenirea. Acest proces există pentru ca omul să-și schimbe cursul și aceasta este ultima șansă pe care Dumnezeu i-o dă. Prin urmare, ce face El în această perioadă înainte să distrugă omenirea? Dumnezeu face o lucrare semnificativă de a reaminti și a îndemna. Oricât de îndurerată și suferindă este inima Lui, El continuă să-i acorde omenirii grija, preocuparea și mila Sa abundentă. Ce vedem din asta? Fără îndoială, vedem că iubirea Lui pentru omenire este reală și nu ceva ce spune doar cu gura. Este adevărată, tangibilă și apreciabilă, nu simulată, denaturată, înșelătoare sau afectată. Dumnezeu nu utilizează niciodată nicio înșelăciune și nu creează imagini false pentru ca oamenii să vadă că El este ușor de iubit. El nu utilizează niciodată mărturii false pentru a permite oamenilor să-I vadă frumusețea sau să Se laude cu frumusețea și sfințenia Sa. Nu sunt aceste aspecte ale firii lui Dumnezeu vrednice de iubirea omului? Nu sunt vrednice de venerat? Nu sunt vrednice de prețuit? În acest stadiu, vreau să vă întreb: după ce ați auzit aceste cuvinte, credeți că măreția lui Dumnezeu reprezintă doar cuvinte goale pe o foaie de hârtie? Frumusețea lui Dumnezeu înseamnă doar vorbe goale? Nu! Cu siguranță, nu! Supremația lui Dumnezeu, măreția, sfințenia, toleranța, iubirea Lui și așa mai departe – toate detaliile tuturor aspectelor firii și esenței Lui își găsesc expresia practică de fiecare dată când Își face lucrarea, sunt întruchipate în intențiile Sale față de om și, de asemenea, sunt îndeplinite și reflectate în fiecare persoană. Indiferent dacă ai simțit acest lucru înainte, Dumnezeu are grijă de fiecare persoană în toate modurile posibile, folosindu-Și inima sinceră, înțelepciunea și diverse metode pentru a încălzi inima fiecărei persoane și a trezi spiritul fiecărei persoane. Acesta este un fapt indiscutabil.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși I”