Mulți oameni cred că, după ce Domnul Isus a fost pironit pe cruce și a înviat din morți, El devenise deja un trup spiritual glorios și Se înălțase la cer; prin urmare, când Domnul Se va întoarce, ar trebui să Se arate și să lucreze în trupul Său spiritual înviat. Așadar, ei întreabă: de ce trebuie Dumnezeu să Se întrupeze din nou ca Fiul Omului pentru a face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă? Știm cu toții că, în Epoca Harului, Domnul Isus S-a arătat și a lucrat întrupându-Se ca Fiul Omului pentru a interacționa cu oamenii, pentru a trăi împreună cu ei și pentru a exprima adevărul ca să-i conducă. În cele din urmă, El a fost pironit pe cruce pentru a lua asupra Sa păcatele omenirii, ca jertfă pentru păcatul omului. Cel mai bun mod prin care Dumnezeu să Se arate, să facă lucrarea de răscumpărare și să slujească drept jertfă pentru păcat a fost să Se întrupeze; nu numai că Satana a fost făcut de rușine, dar și Dumnezeu a câștigat slavă. Este limpede că alegerea lui Dumnezeu de a lucra ca întrupare s-a bazat în întregime pe nevoile lucrării; El nu a determinat modul arătării Sale în funcție de noțiunile și închipuirile umane. Atunci, de ce trebuie Dumnezeu să Se întrupeze din nou pentru a face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă? Și acest lucru se bazează pe nevoile omenirii corupte; omenirea coruptă are nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat. Lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor nu este pe cât de simplă și-o imaginează ei, nu este ca și cum tot ce trebuie să facă El este să exprime pe deplin adevărul, iar apoi oamenii să citească singuri cuvintele lui Dumnezeu, să se adune pentru părtășie și să le practice și să le experimenteze. Acest lucru nu ar duce la niciun rezultat. Există un proces practic pentru fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu, care implică multe detalii. În special, lucrarea de judecată a lui Dumnezeu pentru a-i curăți pe oameni în zilele de pe urmă necesită o interacțiune pe termen lung cu aceștia; în cadrul acesteia, El exprimă adevărul într-un mod țintit pentru a-i judeca și a-i expune pe oameni, în conformitate cu diversele stări corupte și răzvrătirea și împotrivirea pe care le dezvăluie. De asemenea, este necesar ca oamenii să experimenteze diverse încercări și rafinări care îi dezvăluie. Acest lucru necesită ca Dumnezeu să Se întrupeze și să trăiască printre oameni pentru a-Și face lucrarea. Prin urmare, Dumnezeul întrupat trebuie să aibă o umanitate normală. Acest lucru Îi facilitează interacțiunea cu oamenii, iar aceștia pot trăi în libertate și eliberare înaintea lui Dumnezeu, fără nicio constrângere, vorbind liber și acționând natural, la fel ca atunci când interacționează cu alți oameni. Acest lucru Îi facilitează lui Dumnezeu exprimarea adevărului pentru a-i curăți și mântui pe oameni. Dacă S-ar arăta ca un trup spiritual, nu ar fi ușor să interacționeze cu oamenii. Gândiți-vă: dacă trupul spiritual al lui Dumnezeu ar apărea brusc în fața oamenilor, cum s-ar simți aceștia? Ar fi îngroziți și cuprinși de panică. Interacțiunea cu Duhul lui Dumnezeu o dată sau de două ori i-ar lăsa pe oameni într-o teamă constantă; s-ar teme neștiind când ar putea veni Dumnezeu și nu ar ști cum să stea în fața lui Dumnezeu. Atunci, spuneți-mi, ar putea lucrarea de mântuire a oamenilor să aibă rezultate dacă Dumnezeu ar veni ca un trup spiritual pentru a o face? Nu ar putea. Dacă inimile oamenilor ar tremura de frică și ar fi cuprinse de groază, defensivă și evitare, ei nu ar putea să-și deschidă inimile în fața lui Dumnezeu. Cum ar putea atunci Dumnezeu să exprime adevărul pentru a-i mântui? În plus, în fața trupului Său spiritual, oamenii nu ar avea niciun fel de noțiuni; ar tremura doar de frică, neîndrăznind să arate nici cea mai mică răzvrătire sau împotrivire. Cu atât mai puțin ar îndrăzni să acționeze după propria lor voință. În acest caz, firile corupte ale oamenilor ar fi ascunse și nu ar putea fi curățite. Acest lucru dovedește că lucrarea lui Dumnezeu ca trup spiritual nu este propice mântuirii oamenilor. Însă, când Dumnezeu Se întrupează ca o persoană obișnuită, Îi este mai ușor să-Și facă lucrarea. Când oamenii văd că Hristos este o persoană obișnuită, le este ușor să se apropie de Dumnezeu și să-și deschidă inimile în fața Lui. Și când Dumnezeu exprimă cuvinte pentru a-i expune pe oameni, le este, de asemenea, ușor să le accepte. Așadar, dacă Dumnezeu S-ar întrupa ca o figură excepțională sau ca o persoană faimoasă, s-ar putea obține acest rezultat? Oamenii ar simți că Dumnezeu este de neatins și s-ar crea o distanță între ei și El. Dar dacă Dumnezeu Se întrupează ca o persoană obișnuită, oamenii se pot apropia de El, pot vorbi din inimă și orice firi corupte pe care le au pot fi dezvăluite. De asemenea, face ca orice noțiuni și închipuiri de-ale lor să fie ușor de expus. În acest fel, este convenabil și ușor pentru Dumnezeu să-i expună și să-i judece pe oameni. Prin urmare, în lucrarea Sa din zilele de pe urmă, Dumnezeu trebuie să Se întrupeze ca o persoană obișnuită. Chipul acestui trup nu poate fi prea excepțional. Numai în acest fel vor fi oamenii dispuși să interacționeze cu Dumnezeu, la fel cum interacționează cu o persoană obișnuită. Ei vor fi liberi și eliberați în vorbirea și acțiunile lor și vor putea să-I vorbească lui Dumnezeu simplu și deschis, din inimă. Mai mult, înaintea Dumnezeului întrupat, răzvrătirea și corupția oamenilor pot fi, de asemenea, dezvăluite în mod natural. Prin judecata, expunerea și emondarea lui Dumnezeu, oamenii vor fi dispuși să se pocăiască înaintea Lui, să-și exprime hotărârea față de El și să-și dea inimile Dumnezeului practic. Odată ce oamenii înțeleg pe deplin adevărul, vor putea să I se supună Dumnezeului practic în inimile lor și să I se închine. Cei care dobândesc adevărul vor putea ajunge să fie în asentiment cu Dumnezeul practic, să-L iubească pe Dumnezeu peste măsură și să I se supună până la moarte. În acest fel, Dumnezeul întrupat poate să facă un grup de oameni complet și să-i câștige. Așa cum spune Dumnezeu Atotputernicl: „Când Dumnezeu lucrează în trup, El duce de fapt o luptă cu Satana în trup. Când El lucrează în trup, Își face lucrarea tărâmului spiritual și face ca toată lucrarea Sa pe tărâmul spiritual să devină reală pe pământ. Cel care este cucerit este omul, omul care este răzvrătit față de El, iar cel care este învins este întruchiparea Satanei (desigur, acesta este tot omul), care este în vrăjmășie cu El, iar cel care este în cele din urmă mântuit este, de asemenea, omul. Astfel, este chiar mai necesar ca Dumnezeu să devină un om care are învelișul exterior al unei ființe create, astfel încât El să poată duce o bătălie concretă cu Satana, să cucerească omul, care este răzvrătit față de El și înzestrat cu același înveliș exterior ca și El și, să-l mântuiască pe om, care este din același înveliș exterior ca El și a fost rănit de Satana. Dușmanul Său este omul, obiectul cuceririi sale este omul, iar obiectul mântuirii sale este omul, care a fost creat de El. Așadar, El trebuie să devină om și, astfel, lucrarea Sa devine mult mai ușoară – El este capabil să îl învingă pe Satana și să cucerească omenirea și, chiar mai mult, este capabil să mântuiască omenirea” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”). „Tipul de lucrare care are cea mai mare valoare pentru oamenii corupți este doar aceea care oferă cuvinte exacte și scopuri clare de urmărit și care este vizibilă și tangibilă. Doar lucrarea realistă și îndrumarea în timp util sunt potrivite gusturilor omului și doar lucrarea practică poate salva omul de firea lui coruptă și depravată. Acest lucru poate fi îndeplinit doar de către Dumnezeul întrupat; doar Dumnezeul întrupat poate mântui omul de vechea sa fire coruptă și depravată. Deși Duhul este esența inerentă a lui Dumnezeu, o astfel de lucrare poate fi făcută doar de către trupul Său. Dacă Duhul ar lucra singur, atunci nu ar fi posibil ca lucrarea Lui să fie eficientă – acesta este un adevăr simplu. Majoritatea oamenilor au devenit dușmanii lui Dumnezeu din cauza acestui trup. Totuși, atunci când acest trup Își încheie lucrarea, cei care sunt împotriva Lui nu doar că vor înceta să fie dușmanii Lui ci, dimpotrivă, vor deveni martorii Săi. Ei vor deveni martorii care au fost cuceriți de El, martori care sunt compatibili cu El și inseparabili de El. El va determina omul să cunoască importanța lucrării trupului pentru om, iar omul va cunoaște importanța acestui trup pentru semnificația existenței omului, va cunoaște valoarea Sa practică în ceea ce privește creșterea vieții omului și, cu atât mai mult, va ști că acest trup va deveni pe neașteptate o fântână vie a vieții, de care omul nu poate suporta să se despartă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”). „De aceea, omenirea coruptă are o nevoie mai mare de mântuirea Dumnezeului întrupat și are o nevoie mai mare de lucrarea directă a Dumnezeului întrupat. Omenirea are nevoie de Dumnezeul întrupat s-o păstorească, s-o sprijine, s-o ude, s-o hrănească, s-o judece și s-o mustre și are nevoie de mai mult har și o răscumpărare mai mare de la Dumnezeul întrupat. Doar Dumnezeu în trup poate fi confidentul omului, păstorul omului, ajutorul care nu-i lipsește niciodată omului și toate acestea sunt necesitatea întrupării atât astăzi, cât și în timpuri trecute” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”).