Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

În vasta întindere a universului, trăiesc și se reproduc atât de multe creaturi, urmând legea vieții iar și iar, respectând o lege constantă. Cei care mor iau cu ei poveștile celor vii, iar cei care trăiesc repetă aceeași istorie tragică a celor care au murit. Și astfel, omenirea nu poate să nu se întrebe: de ce trăim? Și de ce trebuie să murim? Cine este la conducerea acestei lumi? Și cine a creat această omenire? Omenirea a fost ea creată cu adevărat de Mama Natură? Are omenirea într-adevăr controlul asupra propriei sale sorți?… De mii de ani, omenirea și-a pus aceste întrebări la nesfârșit. Din păcate, cu cât omenirea a devenit mai obsedată de aceste întrebări, cu atât mai mult a dezvoltat o sete pentru știință. Știința oferă o scurtă satisfacție și o bucurie temporară a trupului, dar este departe de a fi suficientă pentru a elibera omenirea de solitudinea, singurătatea, teroarea și neajutorarea ascunsă adânc în sufletul său. Omenirea folosește numai cunoștințe științifice pe care ochiul liber le poate vedea și creierul le poate înțelege pentru a-și ameți inima. Totuși, o astfel de cunoaștere științifică nu este îndeajuns pentru a opri omenirea din a explora misterele. Omenirea nu știe cine este suveranul tuturor lucrurilor din univers, cu atât mai puțin cunoaște începutul și viitorul omenirii. Omenirea trăiește pur și simplu, vrând-nevrând, în mijlocul acestei legi. Nimeni nu poate scăpa de ea și nimeni nu o poate schimba, căci printre toate lucrurile și în ceruri nu este decât Cel de la veșnicie în veșnicie care deține suveranitatea peste tot. El este Cel care nu a fost niciodată văzut de om, Cel pe care omenirea nu L-a cunoscut niciodată, în a cărui existență omenirea n-a crezut niciodată, totuși El este Cel care a dat suflare strămoșilor omenirii și a dat viață omenirii. El este Cel care alimentează și hrănește omenirea pentru existența ei și călăuzește omenirea până în prezent. Mai mult decât atât, El și numai El este Cel de care depinde omenirea pentru a supraviețui. El deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și domnește peste toate ființele vii din univers. El stăpânește cele patru anotimpuri și El este Cel care cheamă vântul, înghețul, zăpada și ploaia. El dă omenirii soare și aduce noaptea. El a fost Cel care a creat cerurile și pământul, oferind omului munți, lacuri și râuri și toate creaturile vii din ele. Fapta Lui este peste tot, puterea Lui este peste tot, înțelepciunea Lui este peste tot, iar autoritatea Lui este pretutindeni. Fiecare dintre aceste legi și reguli este întruchiparea faptei Sale, și fiecare dintre ele dezvăluie înțelepciunea și autoritatea Lui. Cine se poate eschiva de la suveranitatea Sa? Și cine se poate elibera de proiectele Sale? Toate lucrurile există sub privirea Lui și, în plus, toate creaturile trăiesc sub suveranitatea Lui. Fapta și puterea Lui nu dau omenirii altă posibilitate decât să recunoască faptul că El există cu adevărat și că deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. Niciun alt lucru în afară de El nu poate avea control asupra universului, cu atât mai puțin să aibă grijă neîncetat de această omenire. Indiferent dacă ești în stare să recunoști fapta lui Dumnezeu și indiferent dacă tu crezi în existența lui Dumnezeu, nu există nicio îndoială că soarta ta se află în rânduiala lui Dumnezeu și nu există nicio îndoială că Dumnezeu va păstra întotdeauna suveranitatea peste toate lucrurile. Existența și autoritatea Lui nu se bazează pe faptul că ele pot sau nu să fie recunoscute și înțelese de om. Numai El știe trecutul, prezentul și viitorul omului, și numai El poate hotărî soarta omenirii. Indiferent dacă ești capabil sau nu să accepți acest lucru, nu va mai dura mult înainte ca omenirea să fie martoră la toate acestea, iar aceasta este realitatea pe care Dumnezeu o va îndeplini. Omenirea trăiește și moare sub ochii lui Dumnezeu. Omenirea trăiește pentru gestionarea lui Dumnezeu și când aceasta închide ochii pentru ultima oară, acest lucru este și pentru aceeași gestionare. Omul vine și pleacă, iarăși și iarăși, înainte și înapoi. Fără excepție, toate fac parte din suveranitatea și din creațiile lui Dumnezeu. Gestionarea lui Dumnezeu continuă întotdeauna și nu a încetat niciodată. El va face omenirea conștientă de existența Sa, o va face să aibă încredere în suveranitatea Lui, să vadă fapta Sa și să revină la împărăția Lui. Acesta este planul Lui și lucrarea pe care o conduce de mii de ani.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 3: Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”

Înainte ca omenirea să apară pe lume, cosmosul – toate planetele, toate stelele de pe cer – existau deja. La nivel macro, aceste corpuri cerești au orbitat cu regularitate, sub controlul lui Dumnezeu, de-a lungul întregii lor existențe, indiferent de câți ani a durat aceasta. Ce planetă merge încotro, la ce moment anume; ce planetă îndeplinește ce sarcină și când; ce planetă se învârtește în jurul cărei orbite și când dispare sau este înlocuită – toate aceste lucruri se derulează fără cea mai mică eroare. Toate pozițiile planetelor și distanțele dintre ele urmează tipare stricte, care pot fi descrise toate cu date exacte; căile pe care călătoresc, viteza și traiectoriile orbitelor lor, momentele la care se află în diferite poziții pot fi cuantificate cu precizie și descrise de legi speciale. Vreme de eoni, planetele au urmat aceste legi, neabătându-se vreodată măcar un pic. Nicio putere nu le poate schimba sau perturba orbitele sau tiparele pe care le urmează. Pentru că legile speciale care le guvernează mișcarea și datele exacte care le descriu sunt predestinate de autoritatea Creatorului, ele se supun singure acestor legi, sub suveranitatea și controlul Creatorului. La nivel macro, nu îi este greu omului să identifice unele tipare, unele date, cât și unele legi sau fenomene ciudate și inexplicabile. Cu toate că omenirea nu recunoaște că Dumnezeu există, nu acceptă faptul că totul a fost făcut de Creator și că Acesta stăpânește peste tot și, mai mult, nu recunoaște existența autorității Creatorului, oamenii de știință, astronomii și fizicienii descoperă din ce în ce mai mult că existența tuturor lucrurilor din univers și principiile și tiparele care le dictează mișcările sunt toate guvernate și controlate de o energie întunecată invizibilă și vastă. Acest fapt obligă omul să accepte și să recunoască faptul că există un Atotputernic în mijlocul acestor tipare de mișcare, care orchestrează totul. Puterea Lui este extraordinară și, deși nimeni nu Îi poate vedea adevăratul chip, El guvernează și controlează totul în orice moment. Niciun om sau nicio forță nu poate trece dincolo de suveranitatea Lui. Pus în fața acestui fapt, omul trebuie să recunoască faptul că legile care guvernează existența tuturor lucrurilor nu pot fi controlate de oameni, nu pot fi schimbate de nimeni și, în același timp, omul trebuie să admită că ființele umane nu pot înțelege pe deplin aceste legi. Și acestea nu apar în mod natural, ci sunt dictate de către un Domn și Stăpân. Acestea sunt toate expresii ale autorității lui Dumnezeu pe care omenirea le poate percepe la nivel macro.

La nivel micro, toți munții, râurile, lacurile, mările și întinderile de pământ pe care le vede omul pe pământ, toate anotimpurile pe care le trăiește, toate lucrurile care populează pământul, inclusiv plantele, animalele, microorganismele și ființele umane sunt supuse suveranității lui Dumnezeu și sunt controlate de către Dumnezeu. Sub suveranitatea și controlul lui Dumnezeu, toate lucrurile iau ființă sau dispar conform gândurilor Lui, toate viețile lor sunt guvernate de anumite legi și ei cresc și se înmulțesc conform acestora. Nicio ființă umană sau lucru nu este deasupra acestor legi. De ce? Singurul răspuns este – datorită autorității lui Dumnezeu. Sau, ca să reformulez, datorită gândurilor și cuvintelor lui Dumnezeu; pentru că Dumnezeu Însuși face totul. Adică, autoritatea lui Dumnezeu și mintea lui Dumnezeu sunt cele care dau naștere acestor legi; acestea se vor modifica și schimba în funcție de gândurile Lui, și toate aceste modificări și schimbări apar sau dispar pentru planul Lui.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”

Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a trasat limite pentru munți, câmpii, deșerturi, dealuri, râuri și lacuri. Pe pământ există munți, câmpii, deșerturi, dealuri, precum și diferite acumulări de apă. Nu sunt acestea reliefuri diferite? Dumnezeu a trasat limite între toate aceste diferite tipuri de relief. Când vorbim despre trasarea limitelor, înseamnă că munții au contururile lor, câmpiile au propriile lor contururi, deșerturile au o anumită întindere, iar dealurile au o suprafață determinată. Mai există și un număr determinat de acumulări de apă, cum ar fi râurile și lacurile. Adică, atunci când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a împărțit totul foarte clar. Dumnezeu a determinat deja pe câți kilometri se întinde un munte, care sunt proporțiile lui. A determinat, de asemenea, pe câți kilometri se întinde o câmpie și care sunt proporțiile ei. Când a creat toate lucrurile, El a determinat și întinderea deșertului, dar și pe cea a dealurilor și dimensiunile lor și ce anume le delimitează – El a determinat și toate aceste lucruri. El a determinat întinderea râurilor și a lacurilor când le-a creat – toate au limitele lor. Așadar, la ce ne referim când spunem „limite”? Tocmai am vorbit despre modul în care domnia lui Dumnezeu peste toate lucrurile stabilește legi pentru toate lucrurile. Adică, întinderea și limitele munților nu se vor extinde sau nu vor descrește datorită rotației pământului sau trecerii timpului. Acest lucru este stabilit: această „stabilire” este domnia lui Dumnezeu. În ce privește zonele de câmpie, care este întinderea lor, ce anume le mărginește, acest lucru a fost stabilit de Dumnezeu. Ele au o limită, iar o movilă nu va răsări la întâmplare în mijlocul unei câmpii. Câmpia nu se va transforma brusc într-un munte – acest lucru nu se va întâmpla. Legile și limitele despre care tocmai am vorbit se referă la asta. În ce privește deșertul, nu vom menționa aici rolurile lui sau ale oricărei alte forme de relief sau locația lor geografică, ci doar limitele lui. Sub domnia lui Dumnezeu, nici suprafața deșertului nu se va extinde. Asta deoarece Dumnezeu i-a conferit legea lui, întinderea lui. Cât de mare este întinderea lui, care e rolul lui, ce îl mărginește și unde este amplasat – acest lucru a fost deja stabilit de Dumnezeu. El nu își va depăși întinderea, nu-și va schimba poziția și nu își va extinde, la întâmplare, suprafața. Deși cursurile de apă, cum sunt râurile și lacurile, sunt toate sistematice și continue, nu au ieșit niciodată din întinderea lor și nu și-au depășit limitele. Toate curg într-un sens în mod sistematic, în direcția în care trebuie să curgă. Așadar, sub legile domniei lui Dumnezeu, niciun râu sau lac nu va seca în mod arbitrar și nu își va schimba, la întâmplare, cursul sau debitul datorită rotației pământului sau a trecerii timpului. Toate acestea sunt în puterea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toate lucrurile create de Dumnezeu, în mijlocul acestei omeniri, își au locurile, zonele și suprafețele stabilite. Adică, atunci când Dumnezeu a creat toate lucrurile, limitele lor au fost stabilite, iar acestea nu pot fi modificate, înnoite sau schimbate arbitrar. La ce se referă „arbitrar”? Se referă la faptul că ele nu își vor modifica, extinde sau schimba forma inițială, la întâmplare, în funcție de vreme, temperatură sau viteza de rotație a pământului. De pildă, un munte are o anumită înălțime, baza lui are o anumită suprafață, are o anumită altitudine și o anumită cantitate de vegetație. Toate acestea sunt plănuite și calculate de Dumnezeu, iar înălțimea sau suprafața nu se vor schimba arbitrar. În ce privește câmpiile, majoritatea oamenilor locuiesc la câmpie și nicio schimbare a climei nu va avea un impact asupra zonelor lor sau a valorii existenței lor. Nici măcar ceea ce conțin aceste diferite terenuri și medii geografice, create de Dumnezeu, nu se va schimba în mod arbitrar. De exemplu, părțile componente ale deșertului, zăcămintele minerale din subteran, cantitatea de nisip, culoarea și densitatea acestuia – toate acestea nu se vor schimba în mod arbitrar. De ce nu se vor schimba în mod arbitrar? Datorită domniei și gestionării lui Dumnezeu. În cadrul tuturor acestor terenuri diferite și medii geografice create de Dumnezeu, El gestionează totul într-un mod planificat și sistematic. Așadar, toate aceste medii geografice încă mai există la câteva mii de ani, la zeci de mii de ani după ce au fost create de Dumnezeu. Fiecare își are încă rolul său. Cu toate că, în anumite perioade, vulcanii erup, iar în alte perioade apar cutremure și au loc deplasări masive de teren, Dumnezeu nu va permite deloc ca vreun tip de relief să își piardă funcția inițială. Doar datorită acestei gestionări a lui Dumnezeu, a domniei Lui și a înțelegerii acestor legi, toate acestea – toate aceste lucruri de care omenirea se bucură și pe care le vede – pot supraviețui pe pământ într-un mod sistematic.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul IX”

Toate lucrurile create de Dumnezeu – indiferent dacă sunt stabilite într-un singur loc sau dacă pot respira pe nări – toate au legile lor pentru supraviețuire. Cu mult înainte ca Dumnezeu să creeze aceste ființe, El le-a pregătit propriile lor sălașuri, propriile lor medii pentru supraviețuire. Aceste ființe aveau propriile medii determinate pentru supraviețuire, propria lor hrană, propriile lor sălașuri determinate, propriile lor locuri potrivite pentru supraviețuirea lor, locuri cu temperaturi adecvate pentru supraviețuirea lor. Astfel, ele nu hoinăresc de colo-colo și nu subminează supraviețuirea oamenilor, afectându-le viața. Așa gestionează Dumnezeu toate lucrurile. Le oferă oamenilor cel mai bun mediu pentru supraviețuire. Toate ființele, printre toate lucrurile, au hrană pentru susținerea vieții în cadrul propriilor lor medii de supraviețuire. Cu această hrană, ele sunt determinate în cadrul mediului lor originar de supraviețuire. În acest fel de mediu, ele încă supraviețuiesc, se înmulțesc și merg mai departe conform legilor pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru ele. Datorită acestor tipuri de legi, datorită predestinării lui Dumnezeu, toate lucrurile interacționează armonios cu oamenii, iar aceștia și toate lucrurile sunt interdependenți.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul IX”

Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a folosit tot felul de metode și de căi pentru a le pune în echilibru, pentru a echilibra condițiile de trai din munți și din lacuri, pentru a echilibra condițiile de trai pentru plante și pentru toate felurile de animale, de păsări și de insecte – scopul Lui a fost să permită tuturor viețuitoarelor să trăiască și să se înmulțească după legile pe care El le-a rânduit. Niciunul dintre lucrurile creației nu poate ieși în afara acestor legi, ele nu pot să fie încălcate. Doar în cadrul acestui tip de mediu primar pot oamenii să supraviețuiască și să se înmulțească în siguranță, generație după generație. Dacă orice viețuitoare trece dincolo de cantitatea și de aria de acoperire stabilită de către Dumnezeu sau dacă își depășește rata, gradul de creștere sau numărul sub stăpânirea Lui, mediul de supraviețuire al omenirii ar suferi distrugeri de diferite magnitudini. Și, în același timp, supraviețuirea omenirii ar fi amenințată. Dacă o specie de viețuitoare ajunge să atingă un număr prea mare, vor consuma hrana oamenilor, vor distruge sursele de apă ale oamenilor și le vor distruge căminele. În acest fel, înmulțirea omenirii și starea lor de supraviețuire ar fi afectată imediat. De exemplu, apa este foarte importantă pentru toate lucrurile. Dacă sunt prea mulți șoareci, prea multe furnici, lăcuste, broaște sau tot felul de alte animale, acestea vor bea mai multă apă. Pe măsură ce cantitatea de apă băută de ele crește, având în vedere numărul limitat de surse de apă potabilă și de zone acvifere, cantitatea și sursele de apă potabilă ale oamenilor vor scădea, iar oamenii vor resimți lipsa apei. Dacă sursele de apă potabilă pentru oameni sunt distruse, contaminate sau întrerupte fiindcă tot felul de animale au devenit tot mai numeroase, în acest mediu dur de supraviețuire, supraviețuirea omenirii va fi grav amenințată. Dacă există o specie sau mai multe specii de viețuitoare care își depășesc numărul potrivit, aerul, temperatura, umiditatea, chiar și compoziția aerului din spațiul de supraviețuire al omenirii, toate acestea vor fi otrăvite și distruse într-un grad mai mare sau mai mic. În mod similar, în aceste condiții, supraviețuirea și soarta oamenilor vor fi încă supuse amenințărilor acestui tip de mediu. Așadar, dacă oamenii pierd aceste echilibre, aerul pe care ei îl respiră va fi distrus, apa pe care ei o beau va fi contaminată, iar temperaturile de care au ei nevoie se vor schimba și ele, vor fi afectate într-un grad mai mare sau mai mic. Dacă se întâmplă asta, mediile pentru supraviețuire care aparțin inerent omenirii vor fi ținta unor provocări și impacturi enorme. În acest gen de condiții în care mediile primare de supraviețuire ale oamenilor au fost distruse, care ar fi perspectiva și soarta omenirii? Este o problemă foarte serioasă! Fiindcă Dumnezeu știe din ce motiv fiecare dintre lucrurile creației există de dragul omeniri, știe rolul fiecărui lucru pe care El l-a creat, știe impactul acestuia asupra oamenilor și ce mare beneficiu aduce omenirii – în inima lui Dumnezeu este un plan pentru toate acestea, iar El gestionează absolut fiecare aspect al tuturor lucrurilor pe care El le-a creat și, așadar, pentru oameni, absolut fiecare lucru pe care El îl face este foarte important – toate sunt necesare. Așadar, când vezi fenomene ecologice printre toate lucrurile create de Dumnezeu sau niște legi naturale în cadrul tuturor lucrurilor, nu te vei mai îndoi de necesitatea fiecărui lucru pe care Dumnezeu l-a creat. Nu vei mai folosi cuvinte neștiutoare pentru a emite judecăți arbitrare despre aranjamentele lui Dumnezeu cu privire la toate lucrurile și despre diferitele Lui moduri de a susține omenirea. Nu vei mai trage nici concluzii arbitrare cu privire la legile lui Dumnezeu despre toate lucrurile create de El.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul IX”

Din momentul în care apari plângând pe această lume, începi să îți îndeplinești datoria. Îți asumi rolul în planul lui Dumnezeu și în orânduirea lui Dumnezeu. Îți începi călătoria vieții. Indiferent de trecutul tău și oricare ar fi drumul de urmat, nimeni nu poate scăpa de orchestrarea și aranjamentul pe care le-a pregătit Cerul și nimeni nu deține controlul asupra propriului destin, deoarece doar El, care domnește peste toate lucrurile, este capabil de o asemenea lucrare. Din ziua în care omul a luat ființă, Dumnezeu a fost constant în lucrarea Lui, gestionând acest univers și direcționând schimbarea și mișcarea tuturor lucrurilor. La fel ca toate lucrurile, omul a primit în tăcere, și fără să știe, hrana dulceții, ploaia și roua de la Dumnezeu. La fel ca toate lucrurile, omul trăiește, fără să știe, sub orchestrarea mâinii lui Dumnezeu. Inima și duhul omului sunt ținute în mâna lui Dumnezeu și toată viața omului este văzută de ochii lui Dumnezeu. Indiferent dacă crezi sau nu acest lucru, oricare și toate lucrurile, vii sau moarte, se vor muta, schimba, reînnoi și dispărea în funcție de gândurile lui Dumnezeu. Așa domnește Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”

Dumnezeu a creat această lume, El a creat această omenire și, mai mult decât atât, El a fost arhitectul culturii Greciei antice și al civilizației umane. Doar Dumnezeu consolează această omenire și doar lui Dumnezeu Îi pasă de aceasta noapte și zi. Dezvoltarea și progresul umanității sunt inseparabile de suveranitatea lui Dumnezeu, iar istoria și viitorul umanității sunt inextricabile în raport cu planurile lui Dumnezeu. Dacă ești un creștin adevărat, atunci vei crede cu siguranță că ascensiunea sau prăbușirea oricărei țări sau națiuni are loc în funcție de planurile lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu cunoaște destinul unei țări sau națiuni și doar Dumnezeu controlează cursul acestei omeniri. Dacă omenirea își dorește să aibă un destin bun, dacă o țară își dorește să aibă un destin bun, atunci omul trebuie să se plece în fața lui Dumnezeu în închinare, să se căiască și să mărturisească înaintea lui Dumnezeu, altfel, destinul și destinația omului vor sfârși inevitabil într-o catastrofă.

[…]

Poate că în prezent țara ta prosperă, dar dacă le vei permite oamenilor tăi să se abată de la Dumnezeu, atunci țara ta va fi tot mai privată de binecuvântările lui Dumnezeu. Civilizația țării tale va fi tot mai călcată în picioare, iar în scurt timp oamenii se vor ridica împotriva lui Dumnezeu și vor blestema Cerul. Și astfel, fără știrea omului, destinul unei țări va fi adus către ruină. Dumnezeu va ridica țări puternice pentru a lua măsuri împotriva acelor țări care au fost blestemate de Dumnezeu și ar putea chiar să le șteargă de pe fața pământului. Ascensiunea sau prăbușirea unei țări sau națiuni este determinată de disponibilitatea liderilor de a Îl venera pe Dumnezeu sau de a-și aduce oamenii mai aproape de Dumnezeu și să Îl venereze pe El. Și totuși, în această epocă finală, deoarece aceia care într-adevăr Îl caută și Îl venerează pe Dumnezeu sunt tot mai puțini, Dumnezeu acordă favoruri speciale țărilor în care creștinismul este religia de stat. El le adună pe toate pentru a forma o tabără relativ virtuoasă a lumii, în timp ce țările atee sau acelea care nu Îl venerează pe adevăratul Dumnezeu vor deveni adversarele taberei virtuoase. Astfel, Dumnezeu nu numai că are un loc în rândul omenirii în care să își săvârșească lucrarea, ci, de asemenea, câștigă țări care pot exercita o autoritate virtuoasă, astfel încât să impună sancțiuni și restricții acelor țări care I se opun lui Dumnezeu. În ciuda acestui fapt, tot nu există multe persoane care ies în față pentru a-L venera pe Dumnezeu, deoarece omul s-a îndepărtat prea mult de El, iar Dumnezeu a fost absent prea mult timp din gândurile omului. Vor rămâne pe pământ doar țările care practică dreptatea și se împotrivesc nelegiuirilor. Însă acest lucru este departe de dorințele lui Dumnezeu, deoarece niciun conducător de țară nu Îi va permite lui Dumnezeu să îi conducă poporul și niciun partid politic nu își va aduna oamenii pentru a-L venera pe Dumnezeu; Dumnezeu Și-a pierdut locul de drept din inima fiecărei țări, națiuni, partid de guvernământ și chiar din inima fiecărei persoane. Deși forțe virtuoase există cu adevărat în această lume, o conducere în care Dumnezeu nu are loc în inima oamenilor este fragilă. Fără binecuvântarea lui Dumnezeu, arena politică va cădea în neorânduială și va deveni vulnerabilă la atacuri. Pentru umanitate, a trăi fără binecuvântarea lui Dumnezeu este precum a duce o viață fără soare. Indiferent cât de asiduu vor aduce conducătorii contribuții pentru poporul lor, indiferent cât de multe conferințe virtuoase va susține omenirea, niciuna dintre acestea nu va schimba lucrurile și nu va modifica soarta omenirii. Omul crede că o țară în care oamenii sunt hrăniți și îmbrăcați, în care trăiesc împreună în pace, este o țară bună și una cu o conducere bună. Dar Dumnezeu nu este de aceeași părere. El crede că o țară în care nimeni nu Îl venerează este una pe care El o va anihila. Mentalitatea omului este prea mult în contradicție cu cea a lui Dumnezeu. Astfel, dacă liderul unei țări nu Îl venerează pe Dumnezeu, atunci soarta acelei țări va fi una tragică, iar țara nu va avea nicio destinație.

Dumnezeu nu participă la politicile omului, dar, cu toate acestea, soarta unei țări sau națiuni este controlată de Dumnezeu. Dumnezeu controlează această lume și întregul univers. Destinul omului și planul lui Dumnezeu sunt strâns conectate și niciun om, țară sau națiune nu sunt scutite de suveranitatea lui Dumnezeu. Dacă omul dorește să își cunoască destinul, atunci trebuie să vină în fața lui Dumnezeu. Dumnezeu va face ca aceia care Îl urmează și Îl venerează să prospere și va aduce declinul și nimicirea asupra celor care I se împotrivesc și Îl resping.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 2: Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri”

Existența lumii spirituale este legată inextricabil de lumea materială a omenirii. Ea joacă un rol important în ciclul vieții și al morții omenești în stăpânirea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor; acesta este rolul său și unul dintre motivele pentru care existența sa e importantă. Deoarece este un loc indiscernabil pentru cele cinci simțuri, nimeni nu poate judeca cu acuratețe dacă există sau nu. Evenimentele lumii spirituale sunt legate îndeaproape de existența omenirii, prin urmare, ordinea vieții omenirii este de asemenea influențată în mod colosal de lumea spirituală. Are acest lucru legătură cu suveranitatea lui Dumnezeu? Da. Când spun asta, înțelegeți de ce discut despre acest subiect: pentru că privește suveranitatea lui Dumnezeu și administrația Lui. Într-o lume ca aceasta – una care e invizibilă oamenilor – fiecare ordin, decret și sistem administrativ ceresc al ei este mult deasupra legilor și sistemelor oricărei țări a lumii materiale și nicio ființă care trăiește în această lume nu ar îndrăzni să le încalce sau să le aroge. Are acest lucru legătură cu suveranitatea și administrația lui Dumnezeu? În această lume, sunt decrete administrative clare, ordine administrative clare și statute clare. La niveluri diferite și în zone diferite, aprozii se supun cu strictețe sarcinii lor și respectă regulile și reglementările, căci știu care e consecința încălcării unui ordin ceresc, sunt clar conștienți de cum Dumnezeu pedepsește răul și răsplătește binele și de cum administrează El toate lucrurile, de cum stăpânește toate lucrurile și, mai mult, văd clar cum Dumnezeu Își realizează ordinele și statutele cerești. Sunt acestea diferite de lumea materială locuită de omenire? Sunt diferite în mod colosal. Este o lume complet diferită de lumea materială. De vreme ce există ordine și statute cerești, ea privește suveranitatea și administrația lui Dumnezeu, mai mult, firea Lui și ceea ce are și este El.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul X”

Destinele omenirii și ale universului sunt strâns legate de suveranitatea Creatorului, inseparabile de orchestrațiile Creatorului; în final, ele nu pot fi despărțite de autoritatea Creatorului. Prin legile tuturor lucrurilor, omul ajunge să înțeleagă orchestrarea Creatorului și suveranitatea Lui; prin regulile de supraviețuire, el percepe stăpânirea Creatorului; din destinele tuturor lucrurilor, el trage concluzii despre modurile în care Creatorul Își exercită suveranitatea și controlul asupra lor; și în ciclurile de viață ale ființelor omenești și ale tuturor lucrurilor, omul experimentează cu adevărat orchestrațiile și aranjamentele Creatorului pentru toate lucrurile și făpturile vii și asistă cu adevărat la felul în care aceste orchestrații și aranjamente înlocuiesc toate legile, regulile și instituțiile pământești, toate celelalte puteri și forțe. În lumina acestui lucru, omenirea este silită să recunoască faptul că suveranitatea Creatorului nu poate fi violată de către nicio ființă creată, că nicio forță nu poate influența sau modifica evenimentele și lucrurile predestinate de către Creator. Oamenii și toate lucrurile trăiesc și se propagă, generație după generație, sub aceste legi și reguli divine. Nu este aceasta adevărata întrupare a autorității Creatorului?

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”

Dumnezeu este Cel care stăpânește peste toate lucrurile și care administrează toate lucrurile. El a creat tot ceea ce există, El administrează tot ceea ce există și El stăpânește peste tot ceea ce există și Se îngrijește de tot ceea ce există. Acesta este statutul lui Dumnezeu, aceasta este identitatea lui Dumnezeu. Pentru toate lucrurile și pentru tot ceea ce există, adevărata identitate a lui Dumnezeu este cea de Creator, cea de Stăpânitor al tuturor lucrurilor. Aceasta este identitatea pe care o are Dumnezeu și El este unic printre toate lucrurile. Niciuna dintre creaturile lui Dumnezeu – fie din rândul omenirii, fie din lumea spirituală – nu poate folosi niciun mijloc sau nicio scuză pentru a-și aloca sau a înlocui identitatea și statutul lui Dumnezeu, fiindcă există doar unul între toate lucrurile care are această identitate, această putere, această autoritate și capacitatea de a stăpâni asupra tuturor lucrurilor: al nostru unic Dumnezeu Însuși. El trăiește și Se mișcă printre toate lucrurile; El Se poate ridica în locul cel mai înalt, deasupra tuturor lucrurilor; El Se poate smeri devenind om, devenind unul dintre cei care sunt din carne și oase, venind față în față cu oamenii și împărțind cu ei și binele, și răul; în același timp, El comandă tot ceea ce există, decide soarta a tot ceea ce există și direcția în care o iau toate; chiar mai mult, El călăuzește soarta întregii omeniri și direcția pe care o ia omenirea. Un Dumnezeu ca aceasta ar trebui venerat, ascultat și cunoscut de toate ființele vii. Iar astfel, indiferent cărui grup sau tip de oameni aparții, să crezi în Dumnezeu, să-L urmezi pe Dumnezeu, să-L venerezi pe Dumnezeu, să accepți stăpânirea Lui și aranjamentele pe care El le-a făcut pentru soarta ta este singura alegere, și este o alegere necesară, pentru orice persoană, pentru orice ființă vie. În unicitatea lui Dumnezeu, oamenii văd că autoritatea Lui, firea Lui cea dreaptă, esența Lui și mijloacele prin care El Se îngrijește de toate lucrurile, toate sunt unice; iar unicitatea Lui determină adevărata identitate a lui Dumnezeu Însuși și determină statutul Lui. Iar astfel, printre toate creaturile, dacă orice ființă vie din lumea spirituală sau din rândurile omenirii ar vrea să stea în locul lui Dumnezeu, ar fi ceva imposibil, fiindcă ar încerca să joace rolul lui Dumnezeu. Așa este în fapt.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul X”