Într-o noapte, târziu, guvernul comunist chinez a capturat numeroși creștini ai Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic dintr-un anumit loc. Acest lucru a creat o mare agitație pe plan local, ducând la discuții între membrii Bisericii patriotice. Unii oameni credeau că Fulgerul de la Răsărit suferă de o asuprire nemiloasă și de persecuția guvernului comunist chinez. Este prea periculos să crezi în Fulgerul de la Răsărit și este mai sigur să crezi în Biserica patriotică. Membrii săi nu vor fi prigoniți și vor putea intra în Împărăția cerească. Alții credeau că Fulgerul de la Răsărit este într-adevăr adevărata cale, dar persecuția și arestările cu care se confruntă sunt prea cumplite. Cât despre credință, considerau că este mai bine să creadă în secret. Odată ce guvernul comunist chinez avea să cadă, puteau să creadă în mod deschis în Dumnezeu Atotputernic. Unii oameni cercetaseră Fulgerul de la Răsărit și credeau în continuare că acesta propovăduiește Evanghelia, fiind martor pentru Domnul fără a ține seama de viață sau de moarte și că sunt lăudați de Dumnezeu. Aceștia credeau că cei care se ascund în Biserica patriotică sunt oameni lași care trec prin viață fără vreun scop și că nu sunt vrednici să intre în Împărăția cerurilor... După această discuție aprinsă, au reușit cu toții să afle ce fel de oameni sunt lăudați de Domnul și dacă cei care se tem pot intra în Împărăția cerească?