A înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu, ce efect trebuie să aibă aceasta în oameni și voia lui Dumnezeu față de oameni, este ceea ce ar trebui să realizeze fiecare om care Îl urmează pe Dumnezeu. Acum, ceea ce lipsește tuturor oamenilor este cunoașterea lucrării lui Dumnezeu. Omul nici nu cuprinde, nici nu înțelege exact ce constituie faptele lui Dumnezeu în om, toată lucrarea lui Dumnezeu și voia lui Dumnezeu de la crearea lumii. Această inadecvare nu este întâlnită doar în lumea religioasă, ci mai mult în toți cei ce cred în Dumnezeu. Când vine ziua în care Îl vezi pe Dumnezeu cu adevărat și pricepi înțelepciunea lui Dumnezeu; când vezi toate faptele lui Dumnezeu și recunoști ceea ce este Dumnezeu și ce are El; când vezi abundența Lui, înțelepciunea, minunăția și întreaga Sa lucrare în oameni, atunci vei fi ajuns la o credință de succes în Dumnezeu. Când se spune despre Dumnezeu că este atotcuprinzător și plin de abundență, ce se înțelege prin atotcuprinzător? Și ce se înțelege prin abundență? Dacă nu înțelegi, nu te poți considera un credincios al lui Dumnezeu. De ce spun că cei din lumea religioasă nu cred în Dumnezeu și sunt răufăcători, la fel ca diavolul? Atunci când spun că sunt răufăcători, este pentru că ei nu înțeleg voia lui Dumnezeu și nu-I văd înțelepciunea. Dumnezeu nu le revelează niciodată lucrarea Lui; sunt oameni orbi care nu văd faptele lui Dumnezeu. Sunt aceia părăsiți de Dumnezeu și care nu beneficiază deloc de grija și protecția lui Dumnezeu, cu atât mai puțin de lucrarea Duhului Sfânt. Aceia fără lucrarea lui Dumnezeu sunt răufăcători și stau împotriva lui Dumnezeu. Aceia care eu spun că sunt împotriva lui Dumnezeu sunt aceia care nu Îl cunosc pe Dumnezeu, aceia care Îl recunosc prin cuvinte goale, dar cu toate acestea, nu Îl cunosc, aceia care Îl urmează pe Dumnezeu, dar, cu toate acestea, nu Îl ascultă și aceia care se desfată în harul lui Dumnezeu, dar, cu toate acestea, nu Îi pot fi martori. Fără o înțelegere a scopului lucrării lui Dumnezeu și a lucrării lui Dumnezeu în oameni, oamenii nu pot fi în acord cu inima lui Dumnezeu și nu Îi pot fi martori lui Dumnezeu. Motivul pentru care oamenii se împotrivesc lui Dumnezeu își are originea, pe de o parte, în firea stricată a oamenilor și, pe de altă parte, în ignoranța față de Dumnezeu și lipsa de înțelegere a principiilor lucrării lui Dumnezeu și a voii Lui față de oameni. Aceste două aspecte se îmbină într-o istorie a împotrivirii oamenilor față de Dumnezeu. Cei începători în credință se împotrivesc lui Dumnezeu pentru că o astfel de împotrivire este în natura lor, în timp ce, împotrivirea față de Dumnezeu a celor care au mulți ani în credință rezultă din ignoranța lor față de Dumnezeu, pe lângă firea lor stricată. Înainte ca Dumnezeu să devină trup, măsura după care se constata dacă un om se împotrivea lui Dumnezeu, era dacă ținea legile lăsate de Dumnezeu din cer. De exemplu, în Epoca Legii, cei care nu țineau legile lui Iahve erau aceia care se împotriveau lui Dumnezeu; cei care furau jertfele lui Iahve și cei care se opuneau celor plăcuți de Iahve, erau aceia care se împotriveau lui Dumnezeu și erau uciși cu pietre; cei care nu își respectau tatăl sau mama și cei care loveau sau blestemau pe cineva erau aceia care nu păzeau legile. Și toți aceia care nu păzeau legile lui Iahve erau aceia care I se împotriveau. În Epoca Harului, situația s-a schimbat: oricine se opunea lui Isus, se opunea lui Dumnezeu și cei care nu ascultau cuvintele rostite de Isus erau aceia care se opuneau lui Dumnezeu. În această epocă, a devenit tot mai clar definit și mai real ce înseamnă „împotrivirea față de Dumnezeu”. Pe când Dumnezeu nu devenise încă trup, măsura împotrivirii oamenilor față de Dumnezeu se stabilea în funcție de faptul dacă oamenii se închinau și apelau la Dumnezeul invizibil din ceruri. Definiția „împotrivirii față de Dumnezeu” la acea vreme, nu era atât de reală, pentru că oamenii nu Îl puteau vedea pe Dumnezeu, nici nu puteau cunoaște imaginea lui Dumnezeu sau cum a lucrat sau a vorbit El. Oamenii nu aveau nicio concepție cu privire la Dumnezeu și credința lor în Dumnezeu era una nedeslușită, pentru că El nu Se arătase oamenilor. Prin urmare, Dumnezeu nu a condamnat oamenii și nu a cerut mult de la ei, indiferent cum credeau aceștia în Dumnezeu în imaginația lor, pentru că ei nu puteau să Îl vadă deloc pe Dumnezeu. Când Dumnezeu devine trup și vine să lucreze printre oameni, cu toții Îl văd pe Dumnezeu, Îi aud cuvintele și văd faptele lui Dumnezeu în trup. La acea vreme, toate concepțiile oamenilor se transformau în nimic. Cât despre cei care Îl văd pe Dumnezeu arătându-Se în trup, toți cei care au supunere în inimi, nu vor fi condamnați, în timp ce aceia care se opun dinadins Lui vor fi considerați adversari ai lui Dumnezeu. Astfel de oameni sunt antihriști și sunt dușmani care se opun intenționat lui Dumnezeu. Cei care au concepții cu privire la Dumnezeu, dar cu toate acestea ascultă cu bucurie, nu vor fi condamnați. Dumnezeu condamnă omul pe baza intențiilor și acțiunilor lui, niciodată pentru gândurile și ideile lui. Dacă omul ar fi fost condamnat pe o astfel de bază, atunci nici unul nu ar putea scăpa din mâinile pline de urgie ale lui Dumnezeu. Aceia care se împotrivesc în mod deliberat Dumnezeului întrupat, vor fi pedepsiți pentru neascultarea lor. Împotrivirea lor deliberată față de Dumnezeu vine din concepțiile lor față de El, care duc la tulburarea lucrării lui Dumnezeu. Astfel de oameni opun rezistență și distrug lucrarea lui Dumnezeu cu bună știință. Ei nu au doar concepții despre Dumnezeu, dar și fac acele lucruri care tulbură lucrarea Lui, motiv pentru care astfel de oameni vor fi condamnați. Aceia care nu se angajează într-o tulburare deliberată a lucrării, nu vor fi condamnați ca și păcătoși, pentru că ei sunt capabili să asculte în mod intenționat și să nu cauzeze perturbare și tulburare. Astfel de oameni nu vor fi condamnați. Cu toate acestea, atunci când oamenii au experimentat mulți ani lucrarea lui Dumnezeu, dacă încă nutresc propriile concepții despre Dumnezeu și rămân incapabili să cunoască lucrarea Dumnezeului întrupat și, în ciuda multor ani de experiență, ei continuă să țină strâns de multe concepții despre Dumnezeu și încă nu sunt capabili să ajungă să Îl cunoască, atunci chiar dacă nu cauzează nicio problemă prin multele lor concepții despre Dumnezeu în inima lor și chiar dacă astfel de concepții nu se ivesc, astfel de oameni nu sunt de folos lucrării lui Dumnezeu. Ei nu sunt capabili să predice Evanghelia sau să Îi fie martori lui Dumnezeu; astfel de oameni nu sunt buni de nimic și sunt imbecili. Pentru că nu Îl cunosc pe Dumnezeu și sunt incapabili să renunțe la concepțiile lor despre Dumnezeu, ei sunt condamnați. Se poate spune astfel: Nu este neobișnuit pentru cei noi în credință să aibă concepții despre Dumnezeu sau să nu cunoască nimic despre El, dar este anormal pentru aceia care au crezut mulți ani și au experimentat mult din lucrarea lui Dumnezeu să aibă astfel de concepții și, cu atât mai mult ca astfel de oameni să nu aibă cunoaștere despre Dumnezeu. Rezultatul unei astfel de stări anormale este condamnarea unor astfel de oameni. Astfel de oameni anormali nu sunt buni de nimic; sunt aceia care se împotrivesc cel mai mult lui Dumnezeu și care s-au bucurat în zadar de harul lui Dumnezeu. Toți oamenii de acest fel vor fi eliminați la sfârșit!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”