Fragment 204 | „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (4)”

Spui că-L admiți pe Dumnezeu întrupat şi că recunoşti arătarea Cuvântului în trup şi, totuşi, faci anumite lucruri pe la spatele Lui, lucruri care se împotrivesc cerințelor Lui, şi, în inima ta, nu te temi de El. Înseamnă acest lucru a-L admite pe Dumnezeu? Admiți ceea ce spune El, dar nu pui în practică nici măcar acele lucruri pe care le poţi pune în practică şi nici nu rămâi credincios căii Lui. Înseamnă asta a-L admite pe Dumnezeu? Și, cu toate că Îl admiți, singurul tău gând este să te păzeşti de El, să nu-L venerezi niciodată. Dacă I-ai văzut şi admis lucrarea şi ştii că El este Dumnezeu şi, totuşi, rămâi lipsit de entuziasm şi complet neschimbat, atunci eşti o persoană care încă nu a fost cucerită. Cei care au fost cuceriți trebuie să facă tot ce le stă în putere și, chiar dacă nu sunt în stare să atingă adevăruri mai înalte și chiar dacă e posibil ca aceste adevăruri să-i depășească, în inima lor, astfel de oameni sunt dispuși să obțină acest lucru. Din cauza limitelor a ceea ce pot înțelege sunt constrânși și limitați în ce pot să practice. Dar cel puţin trebuie să facă tot ce le stă în putință și, dacă tu poți să faci aceste lucruri, atunci acesta e un efect obținut datorită lucrării de cucerire. Să presupunem că spui: „Având în vedere că El poate răspândi atât de multe cuvinte pe care omul nu le poate răspândi, dacă El nu este Dumnezeu, cine este?” A gândi astfel nu înseamnă că-L admiți pe Dumnezeu. Dacă-L admiți pe Dumnezeu, trebuie să demonstrezi acest lucru prin acţiunile tale. Dacă tu conduci o biserică și, totuși, nu practici dreptatea, dacă râvnești la bani și bogăție şi îți însușești mereu fondurile bisericii, înseamnă asta că admiți că există un Dumnezeu? Dumnezeu este atotputernic şi demn de respect. Cum poţi să nu te temi dacă recunoşti, cu adevărat, că există un Dumnezeu? Dacă eşti în stare să comiți niște lucruri atât de detestabile, Îl admiți cu adevărat? Este Dumnezeu Cel în care crezi? Cel în care crezi tu este un Dumnezeu nedeslușit; de aceea nu te temi! Cei care-L admit şi-L cunosc cu adevărat pe Dumnezeu se tem cu toţii de El – le este teamă să facă vreun lucru care I se opune sau care se împotriveşte conştiinţei lor; se tem, în mod deosebit, să facă orice lucru pe care-l știu a fi împotriva voii lui Dumnezeu. Doar aceasta poate fi considerată admiterea existenţei lui Dumnezeu. Ce ar trebui să faci atunci când părinţii tăi încearcă să te împiedice să crezi în Dumnezeu? Cum ar trebui să-L iubeşti pe Dumnezeu când soţul tău necredincios e bun cu tine? Şi cum ar trebui să-L iubeşti pe Dumnezeu când fraţii şi surorile te detestă? Dacă-L admiți, atunci, în aceste privințe, te vei comporta în mod corespunzător şi vei trăi realitatea. Dacă nu reuşeşti să acţionezi concret, ci doar spui că recunoşti existenţa lui Dumnezeu, atunci eşti doar un palavragiu! Spui că tu crezi în El şi că-L admiți, dar în ce fel Îl admiți? În ce fel crezi în El? Te temi de El? Îl venerezi? Îl iubeşti adânc în sinea ta? Când eşti mâhnit şi nu ai pe cine să te sprijini, simţi frumusețea lui Dumnezeu, dar, după aceea, uiţi tot ce are legătură cu asta. Asta nu înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu și nici a crede în El! În cele din urmă, ce Îşi doreşte Dumnezeu ca omul să obţină? Toate stările pe care le-am menţionat, cum ar fi faptul că te crezi important, că simţi că înveţi și înțelegi repede lucruri noi, că îi controlezi pe ceilalţi, că îi priveşti de sus pe ceilalţi, că-i judeci pe oameni după înfăţişarea lor, că-i intimidezi pe oamenii cinstiţi, că râvneşti la banii bisericii şi aşa mai departe – faptul că ai fost cucerit se va manifesta numai după ce toate aceste firi corupte ți-au fost, parțial, înlăturate.

din „Cuvântul Se arată în trup”

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar