Promulgarea poruncilor în noua epocă este o mărturie a faptului că toți oamenii din acest curent, toți cei ce aud astăzi glasul lui Dumnezeu, au intrat într-o epocă nouă. Acesta este un nou început pentru lucrarea lui Dumnezeu, precum și începutul ultimei părți a lucrării din planul de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu (planul mântuirii). Poruncile noii epoci simbolizează faptul că Dumnezeu și omul au intrat în tărâmul unui nou cer și al unui nou pământ și că Dumnezeu, așa cum Iahve a lucrat printre israeliți și Isus a lucrat printre evrei, va face mai multă lucrare practică și va face o lucrare mai mare și mai minunată pe pământ. Ele simbolizează, de asemenea, că acest grup de oameni va primi însărcinări mai multe și mai mari de la Dumnezeu și va fi aprovizionat, hrănit, sprijinit, îngrijit și protejat de El în manieră practică, i se va acorda și mai multă pregătire practică și va fi tratat, frânt și rafinat de cuvântul lui Dumnezeu. Semnificația poruncilor noii epoci este destul de profundă. Acestea sugerează că Dumnezeu Se va arăta cu adevărat pe pământ, de unde va cuceri întregul univers, dezvăluind toată slava Sa în trup. Ele sugerează, de asemenea, că Dumnezeul practic va face mai multă lucrare practică pe pământ pentru a-Și desăvârși aleșii. Mai mult, Dumnezeu va împlini totul pe pământ prin cuvinte și va face să se manifeste decretul conform căruia „Dumnezeul întrupat Se va ridica în înalt și va fi preamărit, iar toate popoarele și toate națiunile vor îngenunchea pentru a se închina lui Dumnezeu, care este mare.” Deși poruncile noii epoci sunt pentru a fi respectate de om și cu toate că a face asta e datoria omului și obligația sa, sensul pe care îl reprezintă acestea este mai degrabă prea profund pentru a fi pe deplin exprimat într-unul sau două cuvinte. Poruncile noii epoci înlocuiesc legile Vechiului Testament și ordinele Noului Testament așa cum au fost promulgate de Iahve și de Isus. Aceasta este o lecție mai profundă, nu o chestiune așa de simplă cum și-ar putea închipui omul. Există un aspect cu însemnătate practică pentru poruncile noii epoci: ele servesc drept interfață între Epoca Harului și Epoca Împărăției. Poruncile noii epoci pun capăt tuturor practicilor și ordinelor vechii epoci, precum și tuturor practicilor din epoca lui Isus și celor dinaintea ei. Ele îl aduc pe om în prezența Dumnezeului mai practic, permițându-i să înceapă să fie desăvârșit personal de către El; sunt începutul căii desăvârşirii. Prin urmare, ar trebui să aveți o atitudine corectă față de poruncile din epoca nouă, fără a le urma la întâmplare sau a le dispreţui. Poruncile noii epoci pun în evidență cu putere un anumit aspect: că omul se va închina la Însuși Dumnezeul practic de astăzi, adică se va supune într-un mod mai practic esenței Duhului. De asemenea, poruncile subliniază principiul după care Dumnezeu va judeca omul ca fiind vinovat sau drept după ce Se va fi manifestat ca Soarele Dreptăţii. Poruncile sunt mai ușor de înțeles decât de pus în practică. Din asta se poate vedea că, dacă Dumnezeu dorește să desăvârșească omul, atunci El trebuie să facă acest lucru prin propriile Sale cuvinte și îndrumări, iar omul nu poate dobândi desăvârșirea numai prin propria-i inteligență înnăscută. Dacă omul poate sau nu să respecte poruncile noii epoci este un fapt legat de cunoașterea de către om a Dumnezeului practic. Prin urmare, dacă poți respecta sau nu poruncile nu este o chestiune care va fi rezolvată în doar câteva zile. Aceasta este o lecție foarte profundă de învățat.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Respectarea poruncilor și practicarea adevărului”