Întrebarea 30: Tu declari că Domnul Isus S-a întors deja ca Dumnezeu Atotputernic întrupat, că El exprimă toate adevărurile pentru a purifica și mântui omenirea și că face lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu, așadar, cum ar trebui să deosebim vocea lui Dumnezeu și cum ar trebui să confirmăm că Dumnezeu Atotputernic este, într-adevăr, Domnul Isus reîntors?

Răspuns:

Această întrebare este foarte importantă! Pentru a accepta lucrarea zilelor de pe urmă și a vedea apariția lui Dumnezeu, trebuie să știm cum să-I deslușim vocea. De fapt, identificarea vocii lui Dumnezeu înseamnă recunoașterea cuvintelor și a cuvântărilor Lui și recunoașterea caracteristicilor cuvintelor Creatorului. Indiferent dacă acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu devenit trup sau cuvântările Duhului lui Dumnezeu, ele toate sunt cuvintele rostite de Dumnezeu pentru omenire. Acestea sunt caracteristicile și tonul cuvintelor lui Dumnezeu. Aici, autoritatea și identitatea lui Dumnezeu se manifestă în mod clar. Se poate spune că acesta este singurul mijloc prin care Creatorul vorbește. Cuvântările lui Dumnezeu, de fiecare dată când Se întrupează, acoperă multe aspecte. Multe se referă la cerințele lui Dumnezeu de la om și admonestările omului, la decretele administrative și poruncile lui Dumnezeu, cuvintele de judecată și mustrare și revelarea de către El a umanității corupte. Există și profeții și promisiuni ale lui Dumnezeu față de omenire. Ele sunt toate exprimări ale adevărului, ale căii și ale vieții. Acestea sunt toate revelațiile esenței vieții lui Dumnezeu. Reprezintă tot ceea ce are Dumnezeu și este. Și, astfel, din cuvintele exprimate de Dumnezeu putem vedea că spusele Lui sunt adevărul și au autoritate și putere. Astfel, în cazul în care doriți să aflați dacă cuvintele exprimate de Dumnezeu Atotputernic sunt vocea lui Dumnezeu, puteți să vă uitați la cuvintele Domnului Isus și la cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Puteți să le comparați și să vedeți dacă acestea sunt cuvintele exprimate de un singur Duh, și dacă acestea sunt lucrarea făcută de un singur Dumnezeu. Dacă sursa lor este aceeași, atunci acest lucru dovedește că cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt cuvântările lui Dumnezeu și că Dumnezeu Atotputernic este arătarea lui Dumnezeu. Să ne uităm la cuvintele rostite de Iahve în timpul Epocii Legii și la cuvintele lui Isus din Epoca Harului. În ambele cazuri, acestea erau expresia directă a Duhului Sfânt și lucrarea unui singur Dumnezeu. Faptul acesta dovedește că Domnul Isus a fost arătarea lui Iahve, arătarea Creatorului. Toți cei care au citit Biblia știu că, în timpul Epocii Harului, Domnul Isus a exprimat cuvinte de dojană, cerințele lui Dumnezeu de la omenire și cuvinte în legătură cu decretele administrative ale lui Dumnezeu, dar și multe profeții și promisiuni. Acestea au reprezentat o etapă completă a lucrării făcute de Dumnezeu în timpul Epocii Harului.

Oile lui Dumnezeu Îi aud vocea. Când vine vorba despre cum să identificăm sigur vocea lui Dumnezeu, totul va deveni clar dacă ne uităm la cuvintele Domnului Isus. În primul rând, vom analiza cerințele și avertismentele Domnului Isus pentru om. De exemplu, Domnul Isus a spus: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17). „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi. Toată Legea şi Profeţii depind de aceste două porunci” (Matei 22:37-40). Domnul Isus a spus: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia Cerurilor! […] Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după dreptate, căci ei vor fi săturaţi!” (Matei 5:3-6). „Ferice de cei persecutaţi din pricina dreptăţii, căci a lor este Împărăţia Cerurilor! Ferice de voi când oamenii vă insultă, vă persecută şi spun tot felul de lucruri rele, (minţind) împotriva voastră, din pricina Mea! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri!” (Matei 5:10-12).

Să vedem ce a spus Domnul Isus despre decretele administrative. Matei 12:31-32: Domnul Isus a spus: „De aceea vă spun că orice păcat şi blasfemie vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Dacă cineva va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat. Însă oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul aceasta, nici în cel care vine.” De asemenea, în Matei 5:22, Domnul Isus a spus: „Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii şi oricine îi va zice fratelui său: «Prostule!» va cădea sub pedeapsa Sinedriului; iar cel ce-i va zice: «Nebunule!» va cădea sub pedeapsa focului Gheenei.

Pe lângă aceste cuvinte ale decretelor administrative, există, de asemenea, cuvintele Domnului Isus, care-i judecă și îi demască pe farisei. Domnul Isus a spus: „Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi închideţi Împărăţia Cerurilor în faţa oamenilor; nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre!” (Matei 23:13). „Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi înconjuraţi marea şi uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceţi din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteţi voi!” (Matei 23:15).

Domnul Isus a vorbit și despre profeții și despre făgăduințele făcute omului. Vă rog să deschideți la Ioan 14:2-3. Domnul Isus a spus: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Iar dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” În Ioan 12: 47-48, Domnul Isus a spus, de asemenea: „Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă.” Așa este și în Apocalipsa 21:3-4: „Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor). El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus.

Din numeroasele adevăruri exprimate de Domnul Isus în Epoca Harului, putem vedea că El a fost arătarea Salvatorului, iar cuvintele Lui au fost cuvântările lui Dumnezeu pentru întreaga omenire. El a exprimat direct firea lui Dumnezeu și voința Sa pentru omenire, pentru a conduce omenirea, a se îngriji de ea și a o răscumpăra personal. Lucrul acesta reprezintă identitatea și autoritatea lui Dumnezeu. Citirea lor imediată ne face să simțim că aceste cuvinte sunt adevărul și că au autoritate și putere. Aceste cuvinte sunt vocea lui Dumnezeu și sunt cuvântările lui Dumnezeu pentru omenire. În timpul zilelor de pe urmă, Domnul Isus S-a întors: Dumnezeu Atotputernic a venit să facă lucrarea judecății din zilele de pe urmă. El a inaugurat Epoca Împărăției și a pus capăt Epocii Harului. Bazându-Se pe lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus, Atotputernicul Dumnezeu Și-a făcut lucrarea judecății începând de la casa lui Dumnezeu, și a exprimat toate adevărurile pentru purificarea și mântuirea omenirii. Cuvintele exprimate de Dumnezeu Atotputernic sunt bogate în conținut și cuprinzătoare. Așa cum Dumnezeu Atotputernic spune: „Este corect să spunem că aceasta a fost prima dată de la creație când Dumnezeu S-a adresat întregii omeniri. Niciodată înainte Dumnezeu nu vorbise omenirii create atât de detaliat și atât de sistematic. Desigur, aceasta a fost și prima dată când El vorbise atât de mult, și atât de mult timp, întregii omeniri. A fost total fără precedent. Mai mult, aceste cuvântări au fost primul text exprimat de Dumnezeu în rândul omenirii, în care El a expus oamenii, i-a călăuzit, i-a judecat și le-a vorbit de la inimă la inimă și, de asemenea, acestea au fost primele cuvântări în care Dumnezeu le-a făcut cunoscut oamenilor pașii Lui, locul în care El se află, firea lui Dumnezeu, ceea ce Dumnezeu are și este, gândurile lui Dumnezeu și preocuparea Lui pentru omenire. Se poate spune că acestea au fost primele cuvântări pe care Dumnezeu le adresase omenirii din cel de-al treilea cer de la creație și prima dată când Dumnezeu Își folosise identitatea Sa inerentă pentru a apărea și a exprima omenirii vocea inimii Lui prin cuvinte” (Introducere la „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele exprimate de Dumnezeu Atotputernic sunt nemaipomenit de cuprinzătoare și îmbelșugate. În principal, ele conțin judecată, revelația omului, decretele administrative și poruncile Epocii Împărăției, precum și dojenirile, cerințele și făgăduințele lui Dumnezeu față de om, profeții și așa mai departe. Să citim câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu despre dojenirile și cerințele Lui pentru om precum și despre lucrarea Lui.

Dumnezeu Atotputernic spune: „În prezent, cei care Îmi poartă o iubire sinceră sunt binecuvântați; binecuvântați sunt cei care Mi se supun, aceștia cu siguranță se vor afla în Împărăția Mea; binecuvântați sunt cei care Mă cunosc, aceștia cu siguranță își vor exercita putere în Împărăția Mea; binecuvântați sunt cei care Mă urmează, aceștia cu siguranță vor scăpa de robia Satanei și se vor bucura de binecuvântări în Mine; binecuvântați sunt cei capabili să se lepede de ei înșiși, cu siguranță, aceștia vor intra în posesiunea Mea și vor moșteni abundența Împărăției Mele. Pe cei care aleargă încoace și încolo de dragul Meu, Mi-i voi aminti, pe cei care fac eforturi de dragul Meu, îi voi îmbrățișa cu bucurie, celor care Îmi aduc daruri, le voi oferi bucurii. Pe cei care găsesc fericirea în cuvintele Mele, îi voi binecuvânta; cu siguranță, ei vor fi stâlpii care vor susține acoperișul Împărăției Mele, cu siguranță ei vor avea o recompensă inegalabilă în casa Mea și nimeni nu se poate compara cu ei” („Capitolul 19” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup).

Deşi Isus a lucrat mult printre oameni, El a desăvârşit doar răscumpărarea întregii omeniri şi a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor şi nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influenţa Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci şi ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi a început lucrarea de mustrare şi judecată, şi munca aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toţi cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare şi vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină şi vor dobândi adevărul, calea şi viaţa.

Dacă oamenii rămân în Epoca Harului, atunci nu vor fi niciodată eliberaţi de firea lor stricată, şi cu atât mai puţin nu vor cunoaşte firea inerentă a lui Dumnezeu. Dacă oamenii vor trăi mereu în mijlocul unei abundenţe de har, dar le va lipsi modul de viaţă care le permite să Îl cunoască şi să Îl mulţumească pe Dumnezeu, atunci ei nu Îl vor câştiga niciodată cu adevărat, cu toate că ei cred în El. Ce formă de credinţă demnă de milă este aceasta” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”).

Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost pervertit de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu” („Taina Întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup).

Nimeni nu caută în mod activ urmele pașilor sau arătarea lui Dumnezeu și nimeni nu își dorește să existe în grija și protecția lui Dumnezeu. Mai degrabă, oamenii sunt dispuși să se bazeze pe influența Satanei și a celui rău pentru a se adapta acestei lumi și regulilor vieții pe care omenirea cea netrebnică le urmează. În acest punct, inima și duhul omului sunt sacrificate pentru Satana și devin hrana lui. Mai mult decât atât, inima și duhul omului devin un loc în care Satana poate locui, precum și un loc de joacă potrivit pentru el. În acest fel, omul, fără să își dea seama, își pierde înțelegerea principiilor de a fi om, a valorii și a scopului existenței umane. Legile lui Dumnezeu și legământul dintre Dumnezeu și om dispar treptat din inima omului, iar omul acesta încetează să-L mai caute sau să-L mai asculte pe Dumnezeu. Pe măsură ce timpul trece, omul nu mai înțelege de ce l-a creat Dumnezeu, nici nu mai înțelege cuvintele care vin din gura lui Dumnezeu și nici nu realizează tot ceea ce vine de la Dumnezeu. Omul începe să opună rezistență legilor și hotărârilor lui Dumnezeu; inima și duhul omului devin insensibile… Dumnezeu îl pierde pe omul din creația Lui originală, iar omul pierde rădăcinile începutului lui. Aceasta este durerea omenirii” („Dumnezeu este sursa vieții omului” din Cuvântul Se arată în trup).

Omenirea s-a dezvoltat timp de zeci de mii de ani de istorie pentru a ajunge acolo unde este astăzi. Cu toate acestea, omenirea creației Mele originale a decăzut de mult. Ei au încetat deja să fie ceea ce vreau și astfel umanitatea, așa cum apare în ochii Mei, nu mai merită denumirea de omenire. Ei sunt mai degrabă gunoiul omenirii pe care Satana l-a luat în captivitate, cadavrele ambulante putrede în care trăiește Satana și în care este îmbrăcat. Oamenii nici măcar nu cred în existența Mea și nici nu întâmpină venirea Mea. Omenirea doar răspunde cu rea credință la cererile Mele, le acceptă temporar și nu împărtășește cu sinceritate bucuriile și necazurile vieții cu Mine. Din moment ce oamenii Mă văd ca fiind de nepătruns, se prefac cu pizmă că-Mi zâmbesc, dezvăluind dorința lor de a intra în grațiile unuia care are puterea. Acest lucru se datorează faptului că oamenii nu cunosc lucrarea Mea, cu atât mai puțin voia Mea în prezent. Voi fi sincer cu voi: când va veni ziua, suferința oricui Mi se va închina va fi mai ușoară decât a voastră. Nivelul credinței voastre în Mine nu-l depășește, în realitate, pe cel al lui Iov – chiar și credința fariseilor evrei o depășește pe a voastră – și, astfel, dacă ziua focului se coboară, suferința voastră va fi mai gravă decât cea a fariseilor, când au fost mustrați de Isus, decât cea a celor 250 de conducători care s-au opus lui Moise, și decât cea a Sodomei, sub flăcările fierbinți ale distrugerii ei” („Ce înseamnă să fii un om adevărat” din Cuvântul Se arată în trup).

Omul și-a pierdut inima temătoare de Dumnezeu după ce a fost corupt de Satana și și-a pierdut acea funcție pe care ar trebui să o aibă una dintre creaturile lui Dumnezeu, devenind un inamic nesupus lui Dumnezeu. Omul a trăit sub stăpânirea Satanei și a urmat ordinele Satanei; astfel, Dumnezeu nu a avut cum să lucreze printre creaturile Sale și a fost incapabil, cu atât mai mult, să câștige frica din partea creaturilor Sale. Omul a fost creat de Dumnezeu și ar trebui să-L slăvească pe Dumnezeu, dar, de fapt, I-a întors spatele și l-a venerat pe Satana. Satana a devenit idolul în inima omului. Astfel, Dumnezeu Și-a pierdut locul în inima omului, cu alte cuvinte, a pierdut semnificația creării omului de către El și, pentru a o restabili, trebuie să restabilească asemănarea inițială a omului și să scape omul de natura sa coruptă. Pentru a-l recupera pe om de la Satana, El trebuie să-l salveze pe om de păcat. Doar așa poate să restabilească treptat asemănarea inițială a omului și funcția inițială a acestuia și, în cele din urmă, să-Şi restaureze Împărăţia. Distrugerea supremă a acelor fii ai nesupunerii va fi săvârșită, de asemenea, pentru a-i permite omului să-L slăvească mai bine pe Dumnezeu și să trăiască mai bine pe pământ. Din moment ce Dumnezeu l-a creat pe om, El îl va face pe om să-L slăvească; iar pentru că vrea să-i redea omului funcția inițială, i-o va reda complet și fără nicio alterare. Restaurarea autorității Sale înseamnă a-l face pe om să-L slăvească și să-L asculte; înseamnă că El îl va face pe om să trăiască datorită Lui și îi va face pe dușmanii Săi să piară datorită autorității Sale; înseamnă că va face ca fiecare parte din El să persiste în omenire, și fără nicio rezistență din partea omului. Împărăția pe care vrea să o întemeieze este propria Sa împărăție. Umanitatea pe care Și-o dorește este una care-L slăvește, una care Îi este pe deplin supusă și care Îi poartă gloria. Dacă El nu va salva umanitatea coruptă, sensul creării omului de către El se va spulbera; nu va mai avea autoritate în rândul oamenilor, iar împărăția Lui nu va mai putea exista pe pământ. Dacă El nu-i va distruge pe acei dușmani care nu I se supun, nu-Și va putea obține gloria completă, nici nu va putea să-Și întemeieze împărăția pe pământ. Acestea sunt simbolurile finalizării lucrării Sale și simbolurile finalizării marii realizări ale Sale: de a distruge în totalitate pe aceia dintre oameni care nu Îi sunt supuși și de a le oferi odihnă celor care au fost desăvârşiţi” („Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” din Cuvântul Se arată în trup).

Știi doar că Isus va coborî în zilele de pe urmă, dar cum va coborî El mai exact? Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu eşti socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu eşti păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă eşti doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășeşti din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, eşti incapabil să primeşti direct moștenirea lui Dumnezeu” („Referitor la apelative și identitate” din Cuvântul Se arată în trup).

Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt impuri nu au permisiunea de a intra în împărăție, cei care sunt impuri nu au permisiunea de a spurca pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit o lucrare mare și ai lucrat mulți ani, în cele din urmă, ești jalnic de murdar – legea Raiului nu tolerează dorința ta de a intra în Împărăția Mea! De la crearea lumii și până în prezent, nu le-am oferit niciodată acces facil în împărăția Mea celor care încearcă să se pună bine cu Mine. Aceasta este o lege cerească și nimeni nu o poate încălca! Trebuie să cauți viața. În prezent, cei care vor fi făcuți desăvârșiți sunt de aceeași speță cu Petru: ei sunt cei care caută schimbările în propria lor fire și sunt dispuși să-i fie martori lui Dumnezeu și să-și îndeplinească datoria în calitate de creatură a lui Dumnezeu. Doar astfel de oameni vor fi desăvârșiți. Dacă tot ceea ce cauți sunt recompensele și nu încerci să-ți schimbi propria fire a vieții, atunci toate eforturile tale vor fi în zadar – iar acesta este un adevăr care nu poate fi schimbat!” („Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” din Cuvântul Se arată în trup).

În ceea ce privește lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic în timpul Epocii Împărăției, haideți să citim câteva pasaje din cuvintele Lui. Dumnezeu Atotputernic spune: „În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).

Dumnezeu face lucrarea de judecată și mustrare în așa fel încât omul să poată să Îl cunoască, și pentru mărturisirea Lui. Fără judecata Lui asupra firii stricate a omului, omul nu ar putea cunoaște firea Sa cea dreaptă, care nu îngăduie nicio ofensă, și nici nu ar putea transforma vechea lui cunoaștere despre Dumnezeu într-una nouă. Pentru mărturisirea Sa și pentru gestionarea Sa, El Își face publică totalitatea, îngăduindu-i astfel omului, prin arătarea Lui publică, să atingă cunoașterea lui Dumnezeu, să-și schimbe firea, și să fie martor răsunător pentru Dumnezeu. Schimbarea firii omului se îndeplinește prin diferite tipuri de lucrări ale lui Dumnezeu; fără astfel de schimbări în firea omului, omul nu ar fi în stare să fie martor pentru Dumnezeu și nu ar putea fi după inima lui Dumnezeu. Schimbările din firea omului semnifică faptul că omul s-a eliberat din robia Satanei și de influența întunericului și că a devenit, cu adevărat, un model și un specimen al lucrării lui Dumnezeu, un martor al lui Dumnezeu și cineva care este după inima lui Dumnezeu” („Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El” din Cuvântul Se arată în trup).

În lucrarea Sa finală de a încheia epoca, firea lui Dumnezeu este una de mustrare și judecată, în care El dezvăluie tot ceea ce este nedrept, pentru a judeca în mod public toate popoarele și pentru a-i desăvârși pe aceia care Îl iubesc cu o inimă sinceră. Doar o fire ca aceasta poate finaliza o epocă. Zilele de pe urmă deja au sosit. Toate lucrurile din creație vor fi clasificate conform tipului lor și separate în diferite categorii pe baza naturii lor. Acesta este momentul când Dumnezeu dezvăluie rezultatul omenirii și destinația fiecăruia. Dacă oamenii nu ar trece prin mustrare și judecată, atunci nu ar fi niciun mod de a le dezvălui neascultarea și nedreptatea. Doar prin mustrare și judecată poate fi dezvăluit rezultatul întregii creații. Omul își arată adevăratul fel doar când este mustrat și judecat. Răul va fi pus cu răul, binele cu binele și, întreaga omenire va fi clasificată conform tipului său. Prin mustrare și judecată va fi dezvăluit rezultatul întregii creații, astfel încât răul să poată fi pedepsit și binele răsplătit și toți oamenii să fie sub stăpânirea lui Dumnezeu. Toată această lucrare trebuie obținută prin mustrare și pedeapsă dreaptă. Deoarece corupția omului a atins apogeul și neascultarea sa devine extrem de gravă, doar firea dreaptă a lui Dumnezeu, una care este în principal compusă din mustrare și judecată și care este dezvăluită în timpul zilelor de pe urmă, poate transforma și îl poate întregi pe om. Doar această fire poate expune răul și, astfel, îi poate pedepsi sever pe toți cei nedrepți. […] În timpul zilelor de pe urmă, doar judecata dreaptă poate clasifica omul conform tipului său și poate aduce omul într-un nou ținut. În acest mod, întreaga epocă este finalizată prin firea dreaptă a lui Dumnezeu de judecată și mustrare” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup).

Înțelegi acum ce este judecata și ce este adevărul? Dacă ai înțeles, atunci te îndemn să te supui ascultător judecății, altfel, nu vei avea niciodată ocazia de a fi lăudat de către Dumnezeu sau de a fi adus de către El în Împărăția Sa. Cei care doar acceptă judecata, dar nu pot fi niciodată purificați, adică cei care fug în toiul lucrării judecății, vor fi mereu detestați și respinși de Dumnezeu. Păcatele lor sunt mai numeroase și mai grave decât acelea ale fariseilor, deoarece ei L-au trădat pe Dumnezeu și s-au răzvrătit împotriva Lui. Astfel de oameni, care nu sunt vrednici nici măcar să facă servicii, vor primi o pedeapsă și mai aspră, o pedeapsă care este, în plus, veșnică. Dumnezeu nu va cruța niciun trădător care și-a manifestat cândva loialitatea prin cuvinte, dar care apoi L-a trădat. Oameni ca aceștia vor primi răsplata prin pedeapsa duhului, a sufletului și a trupului. Nu este tocmai aceasta o revelație a firii drepte a lui Dumnezeu? Nu este acesta scopul lui Dumnezeu în judecarea oamenilor și demascarea lor? Dumnezeu îi trimite în exil pe toți cei care săvârșesc tot felul de fapte rele în timpul judecății, într-un loc infestat cu duhuri rele, lăsând aceste duhuri rele să le distrugă trupurile după bunul plac, iar trupurile acelor oameni emană mirosul cadavrelor. Asta le este răsplata potrivită. Dumnezeu consemnează în registrele lor fiecare dintre păcatele acelor credincioși, apostoli și lucrători falși și neloiali; apoi, la momentul potrivit, El îi aruncă printre duhurile necurate, cărora le permite să le profaneze trupurile după bunul plac, astfel încât să nu se mai poată reîntrupa și să nu mai vadă lumina niciodată. Acei ipocriți care fac servicii la un moment dat, dar nu sunt capabili să rămână credincioși până la sfârșit, sunt numărați de Dumnezeu printre cei răi, astfel încât să se ducă la sfatul celor răi și să devină parte a gloatei lor dezordonate; în final, Dumnezeu îi va distruge. Dumnezeu îi aruncă deoparte și nu le acordă atenție celor care nu I-au fost niciodată loiali lui Hristos sau nu au depus niciun efort și îi va distruge pe toți la schimbarea epocii. Ei nu vor mai exista pe pământ, cu atât mai puțin nu vor primi acces în Împărăția lui Dumnezeu. Cei care nu au fost niciodată sinceri cu Dumnezeu, dar au fost forțați de împrejurări să aibă de-a face cu El în mod superficial se numără printre aceia care fac servicii poporului Lui. Doar un mic număr de astfel de oameni va supraviețui, în timp ce majoritatea va pieri împreună cu cei care nu sunt calificați nici măcar să facă servicii. În cele din urmă, Dumnezeu îi va aduce în Împărăția Sa pe toți cei care au aceeași gândire ca a Lui, oamenii și fiii lui Dumnezeu, precum și pe cei predestinați de Dumnezeu să fie preoți. Ei vor fi chintesența lucrării lui Dumnezeu. Cât despre cei care nu sunt în măsură să se încadreze în nicio categorie stabilită de Dumnezeu, aceia se vor număra printre necredincioși. Și, cu siguranță, vă puteți imagina care va fi deznodământul lor. V-am spus deja tot ce trebuia să vă spun; drumul pe care îl alegeți este doar decizia voastră. Ceea ce trebuie să înțelegeți este aceasta: lucrarea lui Dumnezeu nu-i așteaptă niciodată pe cei care nu pot ține pasul cu El, iar firea dreaptă a lui Dumnezeu nu arată milă niciunui om” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).

În continuare, să citim un pasaj din decretele administrative emise de Dumnezeu Atotputernic în Epoca Împărăției.

Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărăției

1. Omul nu ar trebui să se preamărească, nici să se înalțe pe sine. El ar trebui să se închine și să-L înalțe pe Dumnezeu.

2. Ar trebui să faci orice este benefic pentru lucrarea lui Dumnezeu, și să nu faci nimic care este în detrimentul intereselor lucrării lui Dumnezeu. Ar trebui să aperi numele lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu.

3. Banii, obiectele materiale și toate bunurile din gospodăria lui Dumnezeu sunt ofrandele care ar trebui să fie oferite de om. De aceste ofrande nu se pot bucura decât preotul și Dumnezeu, căci ofrandele omului sunt pentru bucuria lui Dumnezeu, Dumnezeu doar împărtășește aceste ofrande cu preotul, și nimeni altcineva nu este calificat sau îndreptățit să se bucure de nicio parte din ele. Toate jertfele omului (inclusiv bani și lucruri materiale de care se poate bucura) sunt date lui Dumnezeu, nu omului. Și astfel, de aceste lucruri nu ar trebui să se bucure oamenii; dacă omul ar fi să se bucure de ele, atunci ar fura ofrandele. Oricine face acest lucru este un Iuda, căci, pe lângă faptul că a fost trădător, Iuda a furat ce era în sacul de bani.

4. Omul are o fire coruptă și, în plus, este stăpânit de emoții. Ca atare, este absolut interzis ca doi membri de sex opus să lucreze împreună atunci când slujesc lui Dumnezeu. Orice persoană descoperită făcând acest lucru va fi expulzată, fără excepție – și nimeni nu este scutit.

5. Nu Îl vei judeca pe Dumnezeu, nici nu vei dezbate ocazional lucruri legate de Dumnezeu. Ar trebui să faci ceea ce ar trebui să facă omul și să vorbești așa cum omul ar trebui să vorbească, și nu trebuie să-ţi depășești limitele, și nici să-ţi încalci granițele. Pune-ți lacăt la gură și fii atent la pașii tăi. Toate acestea te vor împiedica să faci ceva care să ofenseze firea lui Dumnezeu.

6. Ar trebui să faci ceea ce ar trebui să fie făcut de om, să îți îndeplinești obligațiile, să-ți îndeplinești responsabilitățile, și să-ți respecţi datoria. De vreme ce crezi în Dumnezeu, ar trebui să-ți aduci contribuția la lucrarea lui Dumnezeu; dacă nu faci astfel, atunci nu ești potrivit să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, și nu ești potrivit să trăiești în casa lui Dumnezeu.

7. În lucrarea și problemele bisericii, în afară de a-L asculta pe Dumnezeu, în toate trebuie să urmezi instrucțiunile omului care este folosit de Duhul Sfânt. Chiar și cea mai mică infracțiune este inacceptabilă. Trebuie să fii absolut în ascultarea ta și nu trebuie să analizezi ce este bine sau rău; ce este bine sau rău nu are nimic de a face cu tine. Singura ta grijă trebuie să fie ascultarea deplină.

8. Oamenii care cred în Dumnezeu ar trebui să se supună lui Dumnezeu și să se închine Lui. Nu ar trebui să înalți sau să admiri pe nimeni; nu trebuie să acorzi primul loc lui Dumnezeu, al doilea loc oamenilor pe care-i admiri, și al treilea loc ție. Nicio persoană nu ar trebui să aibă un loc în inima ta și nu ar trebui să consideri că oamenii – în special cei pe care îi venerezi – sunt comparabili cu Dumnezeu, că sunt egalii Săi. Acest lucru este intolerabil pentru Dumnezeu.

9. Ar trebui să te gândeşti la lucrarea bisericii. Ar trebui să renunți la perspectivele propriului trup, să fii ferm în chestiuni legate de familie, să te dedici din toată inima lucrării lui Dumnezeu și să pui lucrarea lui Dumnezeu pe primul loc, iar viața ta pe al doilea loc. Aceasta este decența unui sfânt.

10. Rudele care nu sunt credincioase (copiii tăi, soțul sau soția ta, surorile sau părinții tăi și așa mai departe) nu ar trebui să fie forțați în biserică. Casa lui Dumnezeu nu este lipsită de membri și nu este nevoie să își constituie numărul cu oameni care nu au niciun folos. Toți aceia care nu cred cu bucurie nu trebuie să fie conduși în biserică. Acest decret este adresat tuturor oamenilor. În această chestiune ar trebui să vă verificați, să vă monitorizați și să vă reamintiți unii celorlalți, și nimeni nu poate încălca aceasta. Chiar și atunci când rudele care nu sunt credincioase intră fără tragere de inimă în biserică, nu trebuie să li se procure cărți sau să li se dea un nou nume; astfel de oameni nu sunt din casa lui Dumnezeu, iar intrarea lor în biserică trebuie să fie oprită prin toate mijloacele necesare. Dacă asupra bisericii se abate un necaz din cauza invaziei demonilor, atunci voi înșivă veți fi expulzați sau restricții vor fi puse asupra voastră. Pe scurt, toată lumea are o responsabilitate față de această chestiune, dar nu ar trebui să fii nesăbuit sau să o folosești pentru a-ţi rezolva problemele personale” („Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărăției” din Cuvântul Se arată în trup).

Voi arunca furia Mea asupra națiunilor sale, promulgând în mod deschis decretele Mele administrative în tot universul, și dând mustrări asupra oricui le încalcă.

Când Îmi întorc fața spre univers pentru a vorbi, toată omenirea aude vocea Mea și după aceea vede toate lucrările pe care le-am făcut cu migală în univers. Cei care se împotrivesc voinței Mele, adică cei care se opun Mie cu faptele omului, vor cădea sub mustrarea Mea. Voi lua multitudinea de stele din ceruri și le voi face din nou, și datorită Mie soarele și luna vor fi făcute din nou – cerurile nu vor mai fi așa cum au fost; nenumăratele lucruri de pe pământ vor fi făcute din nou. Totul se va întregi prin cuvintele Mele. Multele națiuni din univers vor fi împărțite din nou și înlocuite de națiunea Mea, astfel încât națiunile de pe pământ vor dispărea pentru totdeauna și vor deveni o națiune care Mi se închină Mie; toate națiunile pământului vor fi distruse și vor înceta să mai existe. Dintre ființele umane din univers, toți cei care aparțin diavolului vor fi exterminați; toți cei care se închină lui Satana vor fi doborâți la pământ de focul Meu arzător, adică, cu excepția celor care se află acum în curent, restul vor fi transformați în cenușă. Când voi mustra multele popoare, cei din lumea religioasă se vor întoarce, în diferite măsuri, la Împărăția Mea, cuceriți de faptele Mele, pentru că ei vor fi văzut venirea Celui Sfânt pe un nor alb. Toată omenirea va urma propriul său neam și va primi mustrări diferite în funcție de ceea ce a făcut. Cei care Mi s-au opus vor pieri cu toții; cât despre cei ale căror fapte de pe pământ nu M-au implicat pe Mine, ei vor continua să existe pe pământ, sub conducerea fiilor Mei și a poporului Meu, datorită modului în care s-au achitat. Mă voi arăta la o mulțime de popoare și nenumărate națiuni, sunând mai departe cu glasul Meu deasupra pământului pentru a proclama finalizarea marii Mele lucrări pentru ca toată omenirea să vadă cu ochii săi” („Capitolul 26” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup).

Vom mai citi niște pasaje din profețiile lui Dumnezeu Atotputernic și făgăduințele lui pentru om. „În împărăție, nenumăratele lucruri ale creației încep să se revigoreze și să-și recapete forța vieții. Datorită schimbărilor în starea pământului, granițele dintre un ținut și altul încep să se schimbe. Înainte, am prorocit: când pământul se va separa de pământ și ținutul se va uni cu ținut, atunci va fi momentul în care voi face fărâme națiunile. În acel moment, voi reînnoi toată creația și voi repartiza întregul univers, punând astfel universul în ordine, transformând starea lui veche într-una nouă. Acesta este planul Meu. Acestea sunt lucrările Mele. Când națiunile și popoarele lumii se vor întoarce înaintea tronului Meu, apoi voi lua toată abundența cerului și o voi da omenirii, pentru ca, mulțumită Mie, să se umple de o nemaipomenită mărinimie” („Capitolul 26” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup).

În timp ce cuvintele Mele sunt îndeplinite, Împărăția este treptat formată pe pământ și omul este treptat reîntors la normalitate și, astfel, se întemeiază pe pământ Împărăția din inima Mea. În Împărăție, toți oamenii lui Dumnezeu își recapătă viața omului normal. Dusă este iarna geroasă, înlocuită de o lume a orașelor primăverii, unde este primăvară tot anul. Oamenii nu se mai confruntă cu întunecata, jalnica lume a omului, nu mai îndură gerul rece al lumii lui. Oamenii nu se luptă unii cu ceilalți, țările nu mai merg la război una împotriva celeilalte, nu mai există măcel și sângele care curge din măcel; toate pământurile sunt pline de fericire și peste tot abundă căldura între oameni” („Capitolul 20” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup).

Când umanității i se va reda asemănarea originală, când umanitatea va putea să-și îndeplinească respectivele datorii, să-și păstreze locul și să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu, Dumnezeu va fi obținut pe pământ un grup de oameni care Îl venerează și de asemenea, va fi întemeiat o Împărăție pe pământ, care Îl venerează. El va avea victorie eternă pe pământ și aceia care I se opun vor pieri pentru toată eternitatea. Aceasta va restaura intențiile Sale originale în crearea omului; Îi va restaura intenția în crearea tuturor lucrurilor și, de asemenea, Îi va restaura autoritatea pe pământ, autoritatea Lui printre toate lucrurile și printre dușmanii Săi. Acestea sunt simbolurile victoriei Sale totale. De acum înainte, umanitatea va intra în odihnă și va intra într-o viață care urmează calea cea dreaptă. Dumnezeu, de asemenea, va intra în odihna eternă cu omul și va intra într-o viață eternă, împărțită de Dumnezeu și de om. Murdăria și neascultarea de pe pământ vor dispărea, ca și tânguirea. Tot ce se opune pe pământ lui Dumnezeu nu va exista. Doar Dumnezeu și acei oameni pe care El i-a mântuit vor rămâne; doar creația Lui va rămâne” („Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” din Cuvântul Se arată în trup).

Acum că am auzit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am înțeles că Dumnezeu Atotputernic și Domnul Isus sunt unul și același. Amândoi sunt Dumnezeu întrupat stând în înălțimi și vorbind omenirii. Amândoi revelează firea și esența divină ale lui Dumnezeu. Și, prin aceasta, ei demonstrează perfect autoritatea și identitatea lui Dumnezeu. Din cuvintele de judecată și revelație ale Domnului Isus privind fariseii și din revelațile lui Dumnezeu Atotputernic privind omenirea coruptă, vedem că Dumnezeu urăște răul și disprețuiește corupția omenirii. Vedem dreptatea și firea sfântă a lui Dumnezeu, și că Dumnezeu observă profunzimile inimii omului. Corupția noastră Îi este la fel de familiară ca dosul palmei Sale. Din cerințele și dojenirile Domnului Isus și ale lui Dumnezeu Atotputernic, vedem așteptările lui Dumnezeu de la omenire, că lui Dumnezeu Îi plac cei cinstiți și că El îi binecuvântează pe cei care I se dedică cu adevărat. Lucrul acesta ne arată preocuparea lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. Din promisiunile făcute de Domnul Isus și de Dumnezeu Atotputernic, vedem dragostea lui Dumnezeu pentru omenire, și, în plus, vedem autoritatea și puterea cu care Dumnezeu comandă soarta omenirii și stăpânește peste toate lucrurile. Cuvântările Domnului Isus și ale lui Dumnezeu Atotputernic sunt asemănătoare ca ton și fel de vorbire, amândouă exprimă firea lui Dumnezeu și demonstrează perfect identitatea și esența Lui. Să ne gândim: cine, în afară de Creator, ar putea să exprime cuvinte întregii omeniri? Cine ar putea să exprime direct voia lui Dumnezeu și să adreseze cereri omenirii? Cine ar putea hotărî sfârșitul omului? Cine ar putea controla cine trăiește sau moare? Cine ar putea controla stelele și ar stăpâni peste toate? În afară de Dumnezeu, cine ar putea să vadă adevărata esență a omenirii corupte? Și cine ar putea revela natura satanică ascunsă în adâncul inimii noastre? Cine ar putea împlini lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și să ne mântuiască pe deplin de influența Satanei? Doar Creatorul are o asemenea autoritate și putere! Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic demonstrează perfect autoritatea și identitatea unică a lui Dumnezeu. După ce am auzit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, toți simțim confirmarea în inimile noastre: toate aceste cuvinte sunt exprimate de Dumnezeu, ele sunt vocea lui Dumnezeu. Ele sunt toate adevăruri exprimate de Creator în timpul lucrării de judecată din zilele de pe urmă. În inimile noastre se naște imediat adevărata reverență pentru Dumnezeu. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, simțiți la fel? Acest lucru demonstrează suficient că cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și ale Domnului Isus au aceeași sursă. Ele sunt exprimarea aceluiași Duh. Sunt cuvântările unui singur Dumnezeu pentru omenire în ere diferite. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic face lucrarea judecății începând de la casa lui Dumnezeu, bazată pe temelia lucrării de răscumpărare a Domnului Isus. Dumnezeu Atotputernic exprimă toate adevărurile pentru mântuirea și purificarea omenirii și revelează toate tainele planului de gestionare (planul mântuirii) al lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii și ne spune în mod clar despre esența diferitelor aspecte ale adevărului. Ne deschid ochii și ne conving întru totul. Cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic au împlinit toate profețiile Domnului Isus. În toate cuvintele exprimate de Dumnezeu Atotputernic pentru lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, recunoaștem vocea lui Dumnezeu și confirmăm că Dumnezeu Atotputernic este întoarcerea Domnului Isus. Singurul Dumnezeu adevărat care a creat cerurile și pământul și toate lucrurile vine să facă lucrarea judecății din zilele de pe urmă. El vine să pună capăt stăpânirii Satanei pe pământ, erei întunericului și pentru a inaugura domnia lui Dumnezeu pe pământ, Epoca Împărăției Milenare. Asta împlinește dorința noastră de a intra în Împărăția cerurilor.

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Cum auzim glasul lui Dumnezeu? Calităţile noastre sau experienţa noastră nu contează în această situaţie. Cum ne simţim atunci când, crezând în Domnul Isus, auzim multe dintre cuvintele Sale? Deşi nu avem experienţă şi nu cunoaştem cuvintele Domnului, în momentul în care le auzim, simţim că ele sunt adevărul, că au putere şi autoritate. Cum apare acest sentiment? Este generat de experienţa noastră? Este efectul inspiraţiei şi al intuiţiei. Asta e suficient pentru a dovedi că oamenii cu inimă şi spirit pot simți că vorbele lui Dumnezeu au putere şi autoritate; asta înseamnă să auzim glasul lui Dumnezeu. Mai mult, cea mai mare diferenţă dintre glasul lui Dumnezeu şi cel al omului constă în faptul că cel dintâi este adevărul, are putere şi autoritate; simţim acest lucru de îndată ce îl auzim. Indiferent dacă putem să îl exprimăm în cuvinte, sentimentul este clar. Este mai uşor să desluşim vocea omului sau a Satanei; de îndată ce o auzim, simţim că putem să o înţelegem şi ajungem la ea cu uşurinţă. Nu simţim nicio urmă de putere sau de autoritate în cuvintele omului, şi cu atât mai puțin nu putem să confirmăm că ele sunt adevărul. Aceasta este marea diferenţă dintre cuvintele lui Dumnezeu şi ale omului. De exemplu, vedem că cuvintele Domnului Isus au putere şi autoritate; de îndată ce le auzim putem să confirmăm că ele sunt adevărul : sunt profunde, tainice şi dincolo de măsura omului. Acum, să ne uităm la cuvintele apostolilor din Biblie, care nu sunt la înălțimea cuvintelor Domnului Isus. Majoritatea s-au născut în urma luminării de către Duhul Sfânt, dar nu au autoritate sau putere. Sunt corecte, însă nimic altceva decât simple cuvinte în folosul oamenilor. Nu aceasta e diferența dintre cuvintele apostolilor și cele ale Domnului Isus? Ar putea cineva să spună cuvintele rostite de Domnul Isus? Nimeni nu ar putea să facă asta. Asta demonstrează că vorbele Domnului Isus sunt glasul lui Dumnezeu. Ar putea cineva care crede în Domnul Isus să spună cuvintele pe care le-au spus apostolii ? Sunt unele pe care și noi am putea să le spune. Nu-i diferențiază lucrul acesta ? Nu este ușor să facem diferența dintre glasul lui Dumnezeu și glasul omului ?

Să citim niște pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic şi să vedem dacă spusele Lui sunt chiar adevărul şi vocea lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Îmi fac lucrarea de-a lungul universului, iar în Răsărit, trosnetele tunetelor se propagă fără sfârșit, zguduind toate națiunile şi confesiunile. Este glasul Meu cel care i-a dus pe toți oamenii în prezent. Voi face ca toți oamenii să fie cuceriți de glasul Meu, să cadă în acest curent și să se supună Mie, căci de mult Mi-am revendicat slava de pe tot pământul și am eliberat-o din nou în Răsărit. Cine nu tânjește să-Mi vadă slava? Cine nu-Mi așteaptă cu nerăbdare reîntoarcerea? Cine nu este însetat de reapariția Mea? Cine nu tânjește după frumusețea Mea? Cine n-ar veni la lumină? Cine nu ar privi la bogația din Canaan? Cine nu dorește întoarcerea Răscumpărătorului? Cine nu-L adoră pe Marele Atotputernic? Glasul Meu se va răspândi pe tot pământul; Îmi doresc, uitându-Mă la poporul Meu ales, să-i spun mai multe cuvinte. Ca și tunetele puternice care scutură munții și râurile, Eu rostesc cuvintele Mele întregului univers și omenirii. De aceea, cuvintele din gura Mea au devenit comoara omului și toți oamenii Îmi prețuiesc cuvintele. Fulgerul luminează dinspre Răsărit către Apus. Cuvintele Mele sunt de așa natură încât omul nu vrea să renunțe la acestea, însă, în același timp, le găsește de nepătruns, dar se bucură și mai mult de ele. Ca un nou-născut, toți oamenii sunt mulțumiți și bucuroși, sărbătorind venirea Mea. Prin vocea Mea, voi aduce pe toți oamenii înaintea Mea. De atunci, voi intra în mod oficial în neamul oamenilor, pentru ca ei să vină să Mă slăvească. Cu slava pe care o radiez și cuvintele din gura Mea, voi face astfel încât toți oamenii să vină înaintea Mea și să vadă că fulgerul luminează de la Răsărit și că am coborât și pe „Muntele Măslinilor” din Răsărit. Ei vor vedea că sunt deja de mult timp pe pământ, nu ca Fiul evreilor, ci ca Fulgerul din Răsărit. Deoarece de mult am înviat și am plecat din mijlocul omenirii și apoi am reapărut cu slavă printre oameni. Eu sunt Cel ce a fost adorat în urmă cu nenumărate veacuri și Eu sunt și copilul părăsit de israeliți în urmă cu nenumărate veacuri. Mai mult, Eu sunt Dumnezeul Atotputernic plin de glorie al acestei epoci! Să vină toți înaintea scaunului Meu de domnie și să-Mi vadă fața plină de slavă, să-Mi audă glasul și să-Mi privească faptele. Aceasta este întreaga Mea voință; este sfârșitul și punctul culminant al planului Meu, și scopul gestionării Mele. Fie ca fiecare neam să se închine Mie, fiecare limbă să Mă recunoască, fiecare om să-și pună credința în Mine și fiecare popor să Mi se supună!” („Cele șapte tunete răsună – Prorocind că Evanghelia Împărăției se va răspândi în tot universul” din Cuvântul Se arată în trup).

Când Îmi întorc fața spre univers pentru a vorbi, toată omenirea aude vocea Mea și după aceea vede toate lucrările pe care le-am făcut cu migală în univers. Cei care se împotrivesc voinței Mele, adică cei care se opun Mie cu faptele omului, vor cădea sub mustrarea Mea. Voi lua multitudinea de stele din ceruri și le voi face din nou, și datorită Mie soarele și luna vor fi făcute din nou – cerurile nu vor mai fi așa cum au fost; nenumăratele lucruri de pe pământ vor fi făcute din nou. Totul se va întregi prin cuvintele Mele. Multele națiuni din univers vor fi împărțite din nou și înlocuite de națiunea Mea, astfel încât națiunile de pe pământ vor dispărea pentru totdeauna și vor deveni o națiune care Mi se închină Mie; toate națiunile pământului vor fi distruse și vor înceta să mai existe. Dintre ființele umane din univers, toți cei care aparțin diavolului vor fi exterminați; toți cei care se închină lui Satana vor fi doborâți la pământ de focul Meu arzător, adică, cu excepția celor care se află acum în curent, restul vor fi transformați în cenușă. Când voi mustra multele popoare, cei din lumea religioasă se vor întoarce, în diferite măsuri, la Împărăția Mea, cuceriți de faptele Mele, pentru că ei vor fi văzut venirea Celui Sfânt pe un nor alb. Toată omenirea va urma propriul său neam și va primi mustrări diferite în funcție de ceea ce a făcut. Cei care Mi s-au opus vor pieri cu toții; cât despre cei ale căror fapte de pe pământ nu M-au implicat pe Mine, ei vor continua să existe pe pământ, sub conducerea fiilor Mei și a poporului Meu, datorită modului în care s-au achitat. Mă voi arăta la o mulțime de popoare și nenumărate națiuni, sunând mai departe cu glasul Meu deasupra pământului pentru a proclama finalizarea marii Mele lucrări pentru ca toată omenirea să vadă cu ochii săi.

[…] Când am creat lumea, am modelat toate lucrurile după felul lor, făcând tot ce are o formă vizibilă să se adune împreună cu felul ei. Pe măsură ce se apropie sfârșitul planului Meu de gestionare (planul mântuirii), voi restabili starea de creație anterioară, voi restaura totul așa cum a fost inițial, schimbând profund totul, astfel încât totul se va întoarce în sânul planului Meu. A sosit timpul! Ultima etapă a planului Meu urmează să fie realizată. Of, lume veche necurată! Vei cădea cu siguranță sub cuvintele Mele! Cu siguranță, vei fi redusă la nimic de planul Meu! Of, nenumăratele lucruri ale creației! Veți câștiga cu toții viață nouă în cuvintele Mele, aveți acum un Domn suveran! Of, lume nouă și pură! Cu siguranță vei reînvia în slava Mea! Of, Muntele Sion! Să nu mai taci. M-am întors în triumf! Din mijlocul creației, Eu cercetez întregul pământ. Pe pământ, omenirea a început o nouă viață, a câștigat o nouă speranță. Of, poporul meu! Cum nu vă puteți întoarce la viață în lumina Mea? Cum nu puteți sări de bucurie sub îndrumarea Mea? Țările strigă în triumf, apele sună cu râs vesel! Of, Israelule renăscut! Cum de nu te simți mândru în legătură cu predestinarea Mea? Cine a plâns? Cine a jelit? Israelul din vechime a încetat să mai fie, iar Israelul de astăzi s-a înălțat, drept și semeț în lume, s-a ridicat în inimile întregii omeniri. Israelul de astăzi va obține cu siguranță izvorul existenței prin poporul Meu! Of, nesuferitul Egipt! Cu siguranță nu stai încă împotriva Mea? Cum poți să profiți de mila Mea și să încerci să scapi de mustrarea mea? Cum de nu poți exista în mustrarea Mea? Toți cei pe care îi iubesc vor trăi cu siguranță pentru veșnicie și toți cei care se împotrivesc Mie vor fi cu siguranță mustrați de Mine pentru veșnicie. Pentru că Eu sunt un Dumnezeu gelos, nu-i voi cruța cu ușurință pe oameni pentru tot ceea ce au făcut. Eu voi veghea asupra întregului pământ și, apărând în Răsăritul lumii cu dreptate, măreție, mânie și mustrare, Mă voi arăta nenumăratelor mulțimi de oameni!” („Capitolul 26” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup).

Pentru a auzi vocea lui Dumnezeu, trebuie să ascultăm cu inima şi cu spiritul. Minţile care se aseamănă se înțeleg. Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, au putere şi autoritate; cei care au inimă simt acest lucru. Cei care au citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic câteva zile, spun că sunt glasul Lui şi cuvântările Sale. Atunci când Dumnezeu Se întrupează, săvârşește o etapă din lucrare; spre deosebire de profeţii care, pe baza îndrumărilor Lui, nu transmit decât câteva cuvinte într-un anumit context. Când Dumnezeu Se întrupează pentru a săvârşi o etapă a lucrării, trebuie să rostească multe adevăruri, să dezvăluie taine şi să facă profeţii. Pentru ca acestea să se împlinească, trebuie să treacă ani sau chiar decenii. De exemplu, când a săvârşit lucrarea de răscumpărare, „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17). şi l-a învăţat pe om să se spovedească, să se pocăiască, să ierte, să rabde, să sufere şi să îşi poarte crucea, şi toate celelalte lucruri în calea pe care ar trebui să o urmeze omul în Epoca Harului. El a arătat firea lui Dumnezeu plină de dragoste şi milă şi a dezvăluit tainele împărăţiei cerurilor şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a pătrunde acolo; doar prin răstignirea, învierea și înălțarea Lui la cer a fost desăvârșită lucrarea de răscumpărare a lui Dumnezeu. Toate cuvintele rostite de Domnul Isus sunt adevărurile pe care Dumnezeu le-a dăruit omenirii în lucrarea Sa de răscumpărare. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic a venit şi a rostit adevărurile ce purifică şi mântuiesc omenirea. A săvârşit lucrarea judecăţii începând de la casa lui Dumnezeu. A dezvăluit omenirii firea Sa inerentă având ca miez dreptatea. A dezvăluit marile taine ale planului Său de mântuire care se întinde pe o perioadă de şase mii de ani; a deschis Epoca Împărăţiei şi a dus la bun sfârșit Epoca Harului. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt efuziuni naturale ale esenţei vieţii lui Dumnezeu şi exprimarea firii Sale; este o întreagă etapă a lucrării cuvântului pe care o săvârşeşte Dumnezeu în zilele de pe urmă pentru a purifica şi mântui omenirea. Să citim câteva din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și să ascultăm dacă acestea sunt adevărul și glasul lui Dumnezeu.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Când Dumnezeu se va întrupa de această dată, lucrarea Lui va fi pentru a-Şi exprima firea, în primul rând prin pedeapsă şi judecată. Pornind de aici, El va aduce mai mult adevăr omului, îi va arăta mai multe moduri de practică şi, astfel, Îşi va atinge scopul de a-l cuceri şi de a-l salva pe om de firea lui stricată. Acestea se află în spatele lucrării lui Dumnezeu în Epoca Împărăţiei” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”).

În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).

Zilele de pe urmă deja au sosit. Toate lucrurile din creație vor fi clasificate conform tipului lor și separate în diferite categorii pe baza naturii lor. Acesta este momentul când Dumnezeu dezvăluie rezultatul omenirii și destinația fiecăruia. Dacă oamenii nu ar trece prin mustrare și judecată, atunci nu ar fi niciun mod de a le dezvălui neascultarea și nedreptatea. Doar prin mustrare și judecată poate fi dezvăluit rezultatul întregii creații. Omul își arată adevăratul fel doar când este mustrat și judecat. Răul va fi pus cu răul, binele cu binele și, întreaga omenire va fi clasificată conform tipului său. Prin mustrare și judecată va fi dezvăluit rezultatul întregii creații, astfel încât răul să poată fi pedepsit și binele răsplătit și toți oamenii să fie sub stăpânirea lui Dumnezeu. Toată această lucrare trebuie obținută prin mustrare și pedeapsă dreaptă. Deoarece corupția omului a atins apogeul și neascultarea sa devine extrem de gravă, doar firea dreaptă a lui Dumnezeu, una care este în principal compusă din mustrare și judecată și care este dezvăluită în timpul zilelor de pe urmă, poate transforma și îl poate întregi pe om. Doar această fire poate expune răul și, astfel, îi poate pedepsi sever pe toți cei nedrepți. […] În timpul zilelor de pe urmă, doar judecata dreaptă poate clasifica omul conform tipului său și poate aduce omul într-un nou ținut. În acest mod, întreaga epocă este finalizată prin firea dreaptă a lui Dumnezeu de judecată și mustrare” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup).

Înțelegi acum ce este judecata și ce este adevărul? Dacă ai înțeles, atunci te îndemn să te supui ascultător judecății, altfel, nu vei avea niciodată ocazia de a fi lăudat de către Dumnezeu sau de a fi adus de către El în Împărăția Sa. Cei care doar acceptă judecata, dar nu pot fi niciodată purificați, adică cei care fug în toiul lucrării judecății, vor fi mereu detestați și respinși de Dumnezeu. Păcatele lor sunt mai numeroase și mai grave decât acelea ale fariseilor, deoarece ei L-au trădat pe Dumnezeu și s-au răzvrătit împotriva Lui. Astfel de oameni, care nu sunt vrednici nici măcar să facă servicii, vor primi o pedeapsă și mai aspră, o pedeapsă care este, în plus, veșnică. Dumnezeu nu va cruța niciun trădător care și-a manifestat cândva loialitatea prin cuvinte, dar care apoi L-a trădat. Oameni ca aceștia vor primi răsplata prin pedeapsa duhului, a sufletului și a trupului. Nu este tocmai aceasta o revelație a firii drepte a lui Dumnezeu? Nu este acesta scopul lui Dumnezeu în judecarea oamenilor și demascarea lor? Dumnezeu îi trimite în exil pe toți cei care săvârșesc tot felul de fapte rele în timpul judecății, într-un loc infestat cu duhuri rele, lăsând aceste duhuri rele să le distrugă trupurile după bunul plac, iar trupurile acelor oameni emană mirosul cadavrelor. Asta le este răsplata potrivită. Dumnezeu consemnează în registrele lor fiecare dintre păcatele acelor credincioși, apostoli și lucrători falși și neloiali; apoi, la momentul potrivit, El îi aruncă printre duhurile necurate, cărora le permite să le profaneze trupurile după bunul plac, astfel încât să nu se mai poată reîntrupa și să nu mai vadă lumina niciodată. Acei ipocriți care fac servicii la un moment dat, dar nu sunt capabili să rămână credincioși până la sfârșit, sunt numărați de Dumnezeu printre cei răi, astfel încât să se ducă la sfatul celor răi și să devină parte a gloatei lor dezordonate; în final, Dumnezeu îi va distruge. Dumnezeu îi aruncă deoparte și nu le acordă atenție celor care nu I-au fost niciodată loiali lui Hristos sau nu au depus niciun efort și îi va distruge pe toți la schimbarea epocii. Ei nu vor mai exista pe pământ, cu atât mai puțin nu vor primi acces în Împărăția lui Dumnezeu. Cei care nu au fost niciodată sinceri cu Dumnezeu, dar au fost forțați de împrejurări să aibă de-a face cu El în mod superficial se numără printre aceia care fac servicii poporului Lui. Doar un mic număr de astfel de oameni va supraviețui, în timp ce majoritatea va pieri împreună cu cei care nu sunt calificați nici măcar să facă servicii. În cele din urmă, Dumnezeu îi va aduce în Împărăția Sa pe toți cei care au aceeași gândire ca a Lui, oamenii și fiii lui Dumnezeu, precum și pe cei predestinați de Dumnezeu să fie preoți. Ei vor fi chintesența lucrării lui Dumnezeu. Cât despre cei care nu sunt în măsură să se încadreze în nicio categorie stabilită de Dumnezeu, aceia se vor număra printre necredincioși. Și, cu siguranță, vă puteți imagina care va fi deznodământul lor. V-am spus deja tot ce trebuia să vă spun; drumul pe care îl alegeți este doar decizia voastră. Ceea ce trebuie să înțelegeți este aceasta: lucrarea lui Dumnezeu nu-i așteaptă niciodată pe cei care nu pot ține pasul cu El, iar firea dreaptă a lui Dumnezeu nu arată milă niciunui om” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).

După ce ați citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, nu ne-am lămurit în privința lucrării Lui de judecată din zilele de pe urmă? Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi dezvăluit asta, cum am fi înțeles? În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic rostește adevărul și săvârșește lucrarea judecății. Cuvintele Sale dezvăluie starea de stricăciune a omenirii; dezvăluie faptele împotrivirii omului față de Dumnezeu, faptul că omul e impregnat de firea Satanei și descoperă omului firea dreaptă, sfântă și de neofensat a lui Dumnezeu. Oamenii văd arătarea și lucrarea lui Dumnezeu și se îndreaptă către El, rând pe rând, și primesc mântuirea Lui.

[…]

Din judecata cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic, am văzut natura Satanei din noi care se împotrivește lui Dumnezeu și I se opune, ne-am văzut trufia, importanța pe care o acordăm sinelui, și că ne arătăm firea satanică în toate privințele. Deși ne-am sacrificat, am îndurat greutăți și am plătit un mic preț pentru Dumnezeu, Îl exploatăm și ne târguim cu El pentru recompense și intrarea în Împărăția cerurilor; Îl tratăm pe Dumnezeu fără conștiință sau rațiune, fără un minimum de iubire sau ascultare. Semănăm cu oamenii când trăim astfel? Am devenit, pur și simplu, fantome vii, fiare; ne-am văzut urâțenia sordidă, iar inimile noastre suferă cumplit din cauza ei și sunt pline de rușine. În revelarea și judecata cuvintelor lui Dumnezeu, vedem că El cercetează totul, iar noi ne temem și tremurăm în inimile noastre când simțim incomensurabila Lui sfințenie, dreptate, și că firea Sa este de neofensat. Fiind de-o teapă cu Satana, ne simțim prea rușinați să Îl privim pe Dumnezeu și nedemni de a trăi înaintea Lui; ne aruncăm la pământ și plângem amarnic cu regret, ba chiar ne blestemăm și ne batem peste gură, rugându-ne ca Dumnezeu să ne judece mai sever, să ne curețe și să ne schimbe; nu ne mai dorim să trăim cu firea Satanei. Începem să practicăm și să urmărim adevărul. Fără știința noastră, am experimentat multe lucruri, am înțeles unele adevăruri și am câștigat o oarecare cunoaștere adevărată de Dumnezeu. Se petrece o schimbare în modul în care privim lucrurile. Schimbarea începe să aibă loc în firea vieții noastre și, în inimile noastre, se nasc adevărata teamă și ascultare de Dumnezeu; nu mai încercăm să ne târguim cu Dumnezeu, putem cu credință să răspundem iubirii Lui cu aceeași dragoste și să începem să trăim ca oameni adevărați. După ce am străbătut acest drum, simțim cu adevărat că, dacă nu ar fi fost judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, nu am fi văzut niciodată adevărata imagine a profundei noastre coruperi de către Satana, nu am fi aflat niciodată ursa păcatului nostru și a împotrivirii noastre față de Dumnezeu și cu atât mai puțin am fi știut cum să ne eliberăm de legăturile păcatului și de stăpânirea lui asupra noastră pentru a deveni temători și ascultători față de Dumnezeu. Fără judecata aspră a cuvintelor lui Dumnezeu, nu I-am fi cunoscut firea dreaptă, măreață și de neofensat și nu am fi devenit ființe cu frică de Dumnezeu și care se feresc de rău. Acesta este adevărul. Dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, cine ar fi putut face lucrarea judecății în zilele de pe urmă? Cine i-ar fi putut arăta omului firea sfântă, dreaptă și de neofensat a lui Dumnezeu? Dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, ale cui cuvinte ar fi avut puterea și autoritatea de a ne judeca și purifica și de a ne mântui de profunda stricăciune cauzată de păcat? Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și lucrarea Lui ne dezvăluie identitatea Sa ca Dumnezeu și Îl arată ca fiind Creatorul și manifestarea singurului Dumnezeu adevărat! Am recunoscut glasul lui Dumnezeu în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și am văzut manifestarea Lui.

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar