Ciclul vieţii şi al morţii în cazul necredincioşilor

ianuarie 14, 2019

Să începem cu ciclul vieții și al morții în cazul necredincioșilor! După ce un om moare, e luat de un aprod din lumea spirituală. Și ce anume din el e luat? Nu trupul său, ci sufletul său. Când sufletul lui e luat, ajunge într-un loc care e o agenție a lumii spirituale, una care primește în special sufletele oamenilor care tocmai au murit. (Notă: primul loc în care merge oricine după ce moare este necunoscut sufletului.) Când e dus în acest loc, o oficialitate efectuează primele controale, confirmând numele, adresa, vârsta sa și toate experiențele sale. Tot ceea ce a făcut cât timp a fost în viață e consemnat într-o carte și verificat cu acuratețe. După ce a fost controlat totul, comportamentul și acțiunile persoanei respective de-a lungul vieții sale sunt folosite pentru a stabili dacă va fi pedepsită sau continuă să fie reîntrupată ca om, aceasta fiind prima etapă. Este această primă etapă înfricoșătoare? Nu este foarte înfricoșătoare deoarece singurul lucru care s-a întâmplat este că persoana respectivă a ajuns într-un loc întunecat și nefamiliar.

În cea de-a doua etapă, dacă omul acesta a făcut multe lucruri rele de-a lungul vieții sale, dacă a comis multe fapte haine, atunci va fi dus într-un loc de pedeapsă pentru a fi pedepsit. Acela va fi locul expres pentru pedepsirea oamenilor. Detaliile felului în care este el pedepsit depind de păcatele comise și de câte lucruri haine a făcut înainte să moară – aceasta este prima situație care are loc în etapa a doua. Din cauza lucrurilor pe care le-au făcut și a răului pe care l-au comis înainte să moară, când vor fi reîntrupați, după pedeapsa lor – când se vor naște încă o data în lumea materială – unii vor fi în continuare oameni, iar unii vor deveni animale. Cu alte cuvinte, după ce un om se întoarce în lumea spirituală, e pedepsit din cauza răului pe care l-a comis; mai mult decât atât, din cauza lucrurilor haine pe care le-a făcut, în următoarea lui reîntrupare, probabil nu devine om, ci animal. Sfera animalelor în care s-ar putea transforma include: vaci, cai, porci și câini. Unii oameni ar putea deveni o pasăre de pe cer, o rață sau o gâscă… După ce a fost reîntrupat ca animal, când moare, revine în lumea spirituală și, ca înainte, în funcție de comportamentul său de dinainte de a muri, lumea spirituală va decide dacă va fi întrupat ca om. Majoritatea oamenilor comit prea mult rău, păcatele lor sunt prea cumplite, așa că, atunci când sunt reîntrupați, devin animale de șapte până la douăsprezece ori. De șapte până la douăsprezece ori – este acest lucru înfricoșător? (Este înfricoșător.) Ce vi se pare înfricoșător? Faptul că un om devine un animal, asta e înfricoșător. Și, pentru un om, ce e cel mai dureros în a deveni un animal? Ideea de a nu avea limbaj, de a avea doar gânduri simple, de a putea face doar lucrurile pe care le fac animalele și de a mânca lucrurile pe care le mănâncă animalele, de a avea mentalitatea simplă și limbajul corpului unui animal, de a nu putea merge în două picioare, de a nu putea comunica cu oamenii, nimic din comportamentul și activitățile oamenilor care nu au nicio legătură cu animalele. Altfel spus, între toate lucrurile, faptul de a fi animal înseamnă că ești cea mai josnică dintre toate ființele vii și e mult mai dureros decât a fi om. Acesta e un aspect al pedepsei aplicate de lumea spirituală celor care au făcut mult rău și au comis păcate mari. Cât despre severitatea pedepsei, aceasta e decisă de tipul de animal în care se transformă. De pildă, a fi porc este mai bine decât a fi câine? Un porc trăiește mai bine sau mai rău decât un câine? Mai rău, nu-i așa? Dacă oamenii devin cai sau vaci, vor trăi ei mai bine sau mai rău decât un porc? (Mai bine.) Va fi mai comod dacă un om devine pisică? Dacă ai avea de ales între animale, ai alege să devii pisică și asta e mai comod decât a deveni un cal sau o vacă, pentru că ai putea lenevi aproape tot timpul, dormind. A deveni o vacă sau un cal este mai laborios, iar dacă oamenii sunt reîntrupați ca vaci sau cai, trebuie să muncească din greu – ceea cea pare a fi o pedeapsă aspră. A deveni câine este puțin mai bine decât a deveni vacă sau cal, pentru că un câine are o relație mai apropiată cu stăpânul lui. Mai mult, azi, mulți oameni au un câine și, după trei sau cinci ani, el a învățat să înțeleagă mult din ce spun aceștia! Deoarece un câine poate înțelege multe dintre cuvintele stăpânului lui, are o bună înțelegere a stăpânului lui și uneori se poate adapta stării și exigențelor stăpânului său. Prin urmare, stăpânul îl tratează pe câine mai bine și animalul mănâncă și bea mai bine, iar când are dureri, e mai îngrijit – așadar, nu se bucură câinele de o viață fericită? Astfel, a fi câine este mai bine decât a fi vacă sau cal. În acest caz, severitatea pedepsei unei persoane stabilește de câte ori e reîntrupată ca animal și tipul de animal în care e întrupată. Înțelegi, nu-i așa?

Deoarece au comis atât de multe păcate cât timp au fost în viață, unii oameni vor fi pedepsiți fiind reîntrupați ca animale de șapte până la douăsprezece ori. După ce au fost pedepsiți de suficiente ori, când se întorc în lumea spirituală, sunt duși în altă parte. Diferitele suflete din acest loc au fost deja pedepsite și sunt din tipul celor care se pregătesc să fie reîntrupate ca oameni. Acest loc categorisește fiecare suflet într-un tip, în funcție de felul familiei în care se va naște, de rolul pe care îl va juca odată ce a fost reîntrupat și așa mai departe. De pildă, unii oameni vor deveni cântăreți când vor veni pe lumea aceasta, așa că sunt puși printre cântăreți; unii vor deveni oameni de afaceri când vor veni pe lumea aceasta, așa că sunt puși printre oamenii de afaceri; iar dacă o persoană urmează să devină cercetător științific când va deveni om, atunci e pus printre cercetătorii științifici. După ce sunt clasificați, fiecare e trimis de acolo, potrivit unui moment diferit și unei date stabilite, exact așa cum trimit oamenii e-mailuri azi. Astfel, se va încheia un ciclu al vieții și al morții. Din ziua în care un om ajunge în lumea spirituală și până la sfârșitul pedepsei lui sau până când s-a reîncarnat ca animal de multe ori și se pregătește să fie reîncarnat ca om, acest proces este complet.

Iar cei care au încetat să fie pedepsiți și nu sunt reîntrupați ca animale vor fi trimiși repede în lumea materială pentru a deveni oameni? Sau cât va dura până când vor putea veni printre oameni? Care e frecvența cu care se poate întâmpla acest lucru? Există restricții temporale aici. Tot ceea ce are loc în lumea spirituală este supus restricțiilor și regulilor temporale adecvate – ceea ce veți înțelege dacă vă explic cu numere. În cazul celor care sunt reîntrupați într-o perioadă scurtă, când mor, renașterea lor ca oameni va fi pregătită. Cea mai scurtă perioadă este de trei zile. Pentru unii oameni, sunt trei luni, pentru alții, sunt trei ani, pentru unii, sunt treizeci de ani, pentru alții, sunt trei sute de ani și așa mai departe. Așadar, ce se poate spune despre aceste reguli temporale și care sunt particularitățile lor? Acestea se bazează pe ce are nevoie lumea materială, lumea omului, de la un suflet, și pe rolul pe care acest suflet îl va juca în această lume. Când oamenii sunt reîntrupați ca persoane obișnuite, în cazul celor mai mulți dintre ei, acest lucru are loc foarte curând, pentru că lumea omului are o nevoie presantă de astfel de oameni obișnuiți, așa că, trei zile mai târziu, sunt trimiși din nou unei familii care e complet diferită de aceea în care au fost înainte să moară. Dar sunt unii care joacă un rol special în această lume. „Special” înseamnă că nu există o cerere mare pentru aceste persoane în lumea omului; nu mulți oameni sunt necesari pentru a juca un astfel de rol, așa că poate dura trei sute de ani. Cu alte cuvinte, acest suflet va veni doar o dată la trei sute de ani sau chiar o dată la trei mii de ani. Și de ce e așa? Pentru că, timp de trei sute de ani sau de trei mii de ani, un astfel de rol nu este cerut în lumea omului, așa că acesta este păstrat undeva în lumea spirituală. Să luăm, de pildă, cazul lui Confucius. El a avut un impact profund asupra culturii tradiționale chineze. Sosirea lui a avut un efect profund asupra culturii, cunoașterii, tradiției și gândirii oamenilor din acele vremuri. Dar un om precum acesta nu e necesar în fiecare eră, așa că el a trebuit să rămână în lumea spirituală, așteptând acolo timp de trei sute sau trei mii de ani înainte de a fi reîntrupat. Deoarece lumea omului nu avea nevoie de o asemenea persoană, el a trebuit să aștepte inactiv, căci existau foarte puține roluri ca al lui, nu prea era nimic de făcut pentru el, așa că a trebuit să fie ținut undeva, în lumea spirituală, în cea mai mare parte a timpului, inactiv, și să fie trimis de acolo când lumea omului a avut nevoie de el. Astfel sunt regulile temporale ale tărâmului spiritual pentru frecvența cu care majoritatea oamenilor sunt reîntrupați. Indiferent dacă sunt persoane obișnuite sau speciale, lumea spirituală are reguli adecvate și practici corecte pentru a procesa reîntruparea oamenilor, iar aceste reguli și practici sunt trimise de Dumnezeu și nu sunt decise sau controlate de niciun aprod sau ființă din lumea spirituală. Acum înțelegi, nu-i așa?

Pentru orice suflet, reîntruparea lui, care este rolul lui în viață – în ce familie se naște și cum e viața lui sunt strâns legate de viața lui din trecut. Tot felul de oameni vin în lumea omului, iar rolurile pe care le joacă ei sunt diferite, la fel ca sarcinile pe care le îndeplinesc. Și ce sarcini sunt acestea? Unii oameni vin să-și achite o datorie: dacă au datorat altora prea mulți bani în viața lor anterioară, vin să achite o datorie în această viață. Unii oameni, între timp, au venit să recupereze o datorie: li s-au sustras prin escrocherie prea multe lucruri și prea mulți bani în viața lor anterioară, așa că, după ce ajung în lumea spirituală, aceasta le va da dreptate și le va permite să-și recupereze datoriile în această viață. Unii oameni au venit să plătească o datorie de recunoștință: în timpul vieții lor anterioare – înainte să moară – cineva a fost bun cu ei și în această viață li s-a dat o mare ocazie de a fi reîntrupați, așa că sunt renăscuți pentru a achita această datorie de recunoștință. Alții, între timp, au fost renăscuți în această viață pentru a pretinde o viață. Și a cui viață o pretind? Este vorba despre persoana care i-a omorât în viața lor anterioară. Pe scurt, viața actuală a fiecărui om are o strânsă legătură cu viața sa anterioară, este legată inseparabil. Cu alte cuvinte, viața actuală a fiecărui om este afectată enorm de viața sa anterioară. De pildă, înainte de a muri, Zhang i-a luat lui Li prin înșelăciune o sumă mare de bani. Așadar, îi este dator Zhang lui Li? De vreme ce îi este dator, este normal ca Li să-și recupereze datoria de la Zhang? Așadar, după ce ei mor, rămâne de achitat o datorie între ei. Când sunt reîntrupați și Zhang devine om, cum își recuperează Li datoria de la el? O posibilitate este ca Li să-și recupereze datoria fiind renăscut ca fiul lui Zhang. Zhang, câștigă mulți bani și sunt irosiți de fiul lui, Li. Oricât de mulți bani câștigă Zhang, fiul lui, Li, îl „ajută”, cheltuindu-i. Oricât de mulți bani câștigă Zhang, nu sunt niciodată destui, iar fiul lui, între timp, dintr-un motiv sau altul, ajunge să cheltuiască banii tatălui lui prin diverse căi și mijloace. Zhang e perplex: „De ce fiul meu a fost mereu o piază rea? De ce fiii altor oameni sunt atât de buni? De ce fiul meu nu are nicio ambiție, de ce este atât de nefolositor și incapabil de a câștiga niciun ban, de ce trebuie mereu să-l întrețin? De vreme ce trebuie să-l întrețin, o voi face, dar de ce, oricât de mulți bani îi dau, mereu are nevoie de mai mulți? De ce nu poate avea o slujbă cinstită, dar va face orice altceva – lenevind, mâncând, bând, preacurvind și pariind? Ce se întâmplă?” Apoi, Zhang se gândește o vreme: „S-ar putea să fi avut o datorie la el în viața trecută. Ei bine, atunci am s-o achit! Asta nu se va sfârși până când nu o voi plăti în întregime!” E posibil să vină ziua când Li și-a recuperat cu adevărat datoria și, când va avea patruzeci sau cincizeci de ani, va exista o zi în care, brusc, îi va veni mintea la cap: „Nu am făcut nici măcar un lucru bun în prima jumătate a vieții mele! Am risipit toți banii pe care i-a câștigat tatăl meu – ar trebui să fiu un om bun! Îmi voi face curaj: voi fi un om onest, care trăiește cum se cuvine și nu-mi voi mai supăra niciodată tatăl!” De ce gândește așa? De ce, brusc, se schimbă în bine? Există un motiv pentru asta? Care e motivul? (Pentru că Li și-a recuperat datoria; Zhang și-a plătit datoria.) În aceasta, există cauză și efect. Povestea a început cu mult, mult timp în urmă, înainte ca aceștia doi să se nască, iar această poveste a vieții lor din trecut a fost adusă în actuala lor viață și niciunul nu poate da vina pe celălalt. Indiferent de ce l-a învățat Zhang pe fiul lui, acesta nu l-a ascultat niciodată și niciodată nu a avut o slujbă cinstită – dar, în ziua în care datoria a fost achitată, nu a fost nevoie să-l învețe; fiul lui a înțeles în mod firesc. Acesta este un exemplu simplu. Există multe astfel de exemple? (Da.) Și ce le spune el oamenilor? (Că ar trebui să fie buni și să nu facă rău.) Că ar trebui să nu facă rău și că va exista o răsplată pentru faptele lor rele! Majoritatea necredincioșilor comit mult rău, iar faptele lor rele și-au primit răsplata, nu-i așa? Dar e această răsplată arbitrară? Tot ceea ce are de-a face cu răsplata are un context și un motiv. Crezi că nu vei păți nimic după ce i-ai luat cuiva bani prin înșelăciune? Crezi că, după ce i-ai luat banii printr-un șiretlic, nu vor exista consecințe pentru tine, după ce i-ai luat banii? Asta ar fi imposibil și vor exista consecințe! Indiferent de cine e sau dacă crede sau nu că există un Dumnezeu, fiecare om trebuie să-și asume responsabilitatea pentru comportamentul său și să suporte consecințele acțiunilor sale. Cât despre acest exemplu simplu – cu pedepsirea lui Zhang și recuperarea banilor de către Li – nu este corect? Când oamenii fac astfel de lucruri, există acest fel de rezultat. E inseparabil de administrarea lumii spirituale. Deși sunt necredincioși, existența celor care nu cred în Dumnezeu e supusă unor astfel de ordine și decrete cerești, nimeni nu poate scăpa de ele și nimeni nu poate evita această realitate.

Cei care nu au credință cred adesea că tot ceea ce poate fi văzut există, în timp ce tot ceea ce nu poate fi văzut sau care e foarte departe de oameni nu există. Ei preferă să creadă că nu există „un ciclu al vieții și al morții” și că nu există „pedeapsă”, așa că păcătuiesc și fac rău fără remușcare – după care sunt pedepsiți sau reîntrupați ca animale. Majoritatea diverșilor oameni dintre necredincioși cad în acest cerc vicios. Asta deoarece ei nu știu că lumea spirituală e strictă în administrarea tuturor ființelor vii. Indiferent dacă tu crezi sau nu, această realitate există, căci niciun om sau obiect nu se poate sustrage din zona supravegheată de ochii lui Dumnezeu și niciun om sau obiect nu poate scăpa de regulile și restricțiile ordinelor și decretelor cerești ale lui Dumnezeu. Așadar, acest exemplu simplu spune tuturor că, indiferent dacă tu crezi în Dumnezeu, este inacceptabil să păcătuiești, să faci rău, și că există consecințe. Când cineva care a înșelat pe altcineva, luându-i bani, este astfel pedepsit, o asemenea pedeapsă este corectă. Un comportament des întâlnit ca acesta este sancționat de lumea spirituală, este pedepsit prin decretele și ordinele cerești ale lui Dumnezeu, iar un comportament infracțional și hain atât de cumplit – violul și jaful, înșelătoria și escrocheria, furtul și tâlhăria, crima și incendierea și așa mai departe – este și mai supus unei diversități de pedepse cu grade diferite de severitate. Și ce includ aceste pedepse cu diferite grade de severitate? Unele dintre ele au nevoie de timp pentru a stabili nivelul severității, unele fac asta prin diferite metodologii, iar altele fac asta prin intermediul locurilor în care merg oamenii când sunt reîntrupați. De pildă, unii oameni sunt spurcați la gură. La ce se referă faptul de a fi „spurcat la gură”? Înseamnă a-i înjura des pe alții și a folosi un limbaj răutăcios, unul care-i blestemă pe oameni. Ce înseamnă „limbaj răutăcios”? Înseamnă că o persoană are o inimă spurcată. Limbajul răutăcios care blestemă oamenii vine adesea din gurile unor astfel de oameni și un asemenea limbaj răutăcios este însoțit de consecințe grave. După ce acești oameni au murit și au primit pedeapsa potrivită, pot fi renăscuți ca muți. Unii oameni sunt foarte vicleni când sunt în viață, profită adesea de alții, micile lor uneltiri sunt deosebit de bine planificate și fac multe lucruri care-i lezează pe alții. Când sunt renăscuți, pot fi reduși la minte sau cu deficiențe mintale. Unii oameni trag deseori cu ochiul la intimitatea celorlalți; ochii lor văd multe lucruri pe care nu ar fi trebuit să le vadă și știu multe pe care nu se cuvine să le știe, așadar, când sunt renăscuți, pot fi orbi. Unii oameni sunt foarte sprinteni când sunt în viață, se bat adesea și fac multe lucruri rele și, astfel, când sunt renăscuți, pot fi invalizi, ologi sau ciungi ori pot fi cocoșați sau pot avea torticolis, pot șchiopăta sau avea un picior mai scurt decât celălalt și așa mai departe. În acest caz, ei sunt supuși unor diferite pedepse, în funcție de nivelul de răutate pe care au comis-o în timp ce erau în viață. Și ce părere aveți, de ce sunt oamenii sașii? Există mulți astfel de oameni? Există mulți azi printre noi. Unii oameni sunt sașii pentru că în viața lor trecută și-au folosit prea mult ochii, au făcut prea multe lucruri rele, așadar, când sunt renăscuți în această viață, ochii lor sunt sașii, iar în cazuri grave, sunt chiar orbi. Aceasta e răsplata! Unii oameni se înțeleg bine cu alții înainte să moară, fac multe lucruri bune pentru cei dragi, prieteni, colegi sau pentru cei care au legătură cu ei. Fac acte de caritate și le pasă de ceilalți sau îi ajută financiar, alții au păreri foarte bune despre ei și, când astfel de oameni se întorc în lumea spirituală, nu sunt pedepsiți. Dacă un necredincios nu e pedepsit în niciun fel înseamnă că a fost un om foarte bun. În loc să creadă în existența lui Dumnezeu, el crede doar în Bătrânul din Cer. El crede doar că există un duh deasupra lui care supraveghează tot ceea ce face – doar în asta crede. Și rezultatul este că se comportă mult mai bine. Acești oameni sunt buni la suflet și generoși, iar când, în cele din urmă se întorc în lumea spirituală, aceasta îi va trata foarte bine și vor fi curând reîntrupați. Când sunt renăscuți, în ce fel de familie vor ajunge? Deși această familie nu va fi bogată, va fi liniștită, va fi armonie între membrii ei, vor petrece zile senine și fericite, toată lumea va fi veselă și va avea o viață bună. Când persoana respectivă ajunge la maturitate, va avea o familie mare, extinsă, copiii săi vor fi talentați și se vor bucura de succes, iar familia sa se va bucura de noroc – iar un astfel de rezultat este legat în mod colosal de viața din trecut a persoanei respective. Cu alte cuvinte, locul unde merge un om după ce moare și e reîntrupat, indiferent dacă e bărbat sau femeie, care e misiunea sa, prin ce va trece în viață, obstacolele sale, de ce binecuvântări se bucură, pe cine va cunoaște, ce se întâmplă cu el – nimeni nu poate prezice, evita sau nu se poate ascunde de aceasta. Cu alte cuvinte, după ce viața ta a fost stabilită, în ceea ce privește ceea ce ți se întâmplă, oricum ai încerca să eviți asta, indiferent de mijloacele prin care încerci să eviți asta, nu ai nicio modalitate de a încălca cursul vieții stabilit pentru tine de Dumnezeu în lumea spirituală. Căci, atunci când ești reîntrupat, soarta vieții tale a fost deja stabilită. Indiferent dacă e bună sau rea, toată lumea ar trebui să accepte situația și să meargă mai departe; e o chestiune pe care nu o poate evita nimeni care trăiește în această lume, și nicio chestiune nu e mai reală. Bine, ai înțeles toate acestea, nu-i așa?

După ce ați înțeles aceasta, vedeți că Dumnezeu are controale și o administrare foarte exigente și riguroase pentru ciclul vieții și al morții în cazul necredincioșilor? În primul rând, Dumnezeu a instituit diverse ordine, decrete și sisteme cerești în tărâmul spiritual, iar după proclamarea acestor ordine, decrete și sisteme cerești, acestea sunt executate cu strictețe, așa cum a stabilit Dumnezeu, prin ființe cu diferite posturi oficiale din lumea spirituală și nimeni nu îndrăznește să le încalce. Așadar, în ciclul de viață și de moarte al omenirii în lumea omului, indiferent dacă un om este reîntrupat ca animal sau ca om, există legi pentru ambele. Deoarece aceste legi vin de la Dumnezeu, nimeni nu îndrăznește să le încalce și nici nu e capabil să o facă. Doar datorită unei astfel de suveranități a lui Dumnezeu și a existenței unor astfel de legi lumea materială pe care o văd oamenii e atât de exactă și de ordonată; doar datorită unei astfel de suveranități a lui Dumnezeu omenirea este capabilă să coexiste pașnic cu cealaltă lume, care îi e complet invizibilă și să trăiască în armonie cu ea – totul fiind inextricabil suveranității lui Dumnezeu. După ce viața trupească a unui om se stinge, sufletul încă are viață, așadar, ce s-ar întâmpla dacă ar fi fără administrarea lui Dumnezeu? Sufletul ar hoinări peste tot, intrând nepoftit peste tot și chiar ar face rău ființelor vii din lumea omenirii. Un astfel de rău ar fi îndreptat nu doar spre omenire, ci ar putea fi și spre plante și animale – însă primii care ar fi răniți ar fi oamenii. Dacă s-ar întâmpla aceasta – dacă un astfel de suflet ar fi fără administrare, ar face cu adevărat rău oamenilor și ar face cu adevărat lucruri haine – atunci ar exista, de asemenea, o tratare adecvată a acestui suflet în lumea spirituală: dacă situația ar fi gravă, sufletul ar înceta curând să existe, ar fi distrus; dacă se poate, ar fi pus undeva și, apoi, reîntrupat. Cu alte cuvinte, administrarea de către lumea spirituală a diferitelor suflete este ordonată și realizată conform unor pași și reguli. Doar datorită unei astfel de administrări lumea materială a omului nu a căzut în haos și omenirea lumii materiale posedă o mentalitate normală, o raționalitate normală și o viață trupească ordonată. Doar după ce omenirea va avea o astfel de viață normală, aceia care trăiesc în trup vor putea continua să prospere și să se înmulțească de-a lungul generațiilor.

[…] În privința necredincioșilor, principiul din spatele acțiunilor lui Dumnezeu e acela de răsplătire a celor buni și de pedepsire a celor răi? Există excepții? (Nu.) Vedeți că există un principiu în spatele acțiunilor lui Dumnezeu? Necredincioșii nu cred efectiv în Dumnezeu, nu se supun orchestrărilor lui Dumnezeu și nu sunt conștienți de suveranitatea lui Dumnezeu, cu atât mai puțin Îl recunosc pe Dumnezeu. Ceea ce e mai grav, pângăresc împotriva lui Dumnezeu, Îl blestemă și sunt ostili față de cei care cred în Dumnezeu. Deși acești oameni au o astfel de atitudine față de Dumnezeu, administrarea lor de către Dumnezeu tot nu se abate de la principiile Lui; El îi administrează într-un mod ordonat, potrivit principiilor și firii Lui. Cum privește Dumnezeu ostilitatea lor? Ca necunoaștere! Așa că a făcut ca acești oameni – majoritatea necredincioșilor – să fi fost reîntrupați cândva ca animale. Așadar, ce sunt necredincioșii în ochii lui Dumnezeu? Ei sunt șeptel. Dumnezeu administrează șeptelul, El administrează omenirea și are aceleași principii pentru acest tip de om. Chiar și în administrarea acestor oameni de către Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și legile pentru stăpânirea Lui peste toate lucrurile tot pot fi văzute. Așadar, vedeți suveranitatea lui Dumnezeu în principiile după care El îi administrează pe necredincioșii despre care tocmai am vorbit? Vedeți firea dreaptă a lui Dumnezeu? (Da.) Cu alte cuvinte, indiferent cu care dintre toate lucrurile tratează El, Dumnezeu acționează conform propriilor principii și firi. Aceasta e esența lui Dumnezeu. Nu ar renunța cu nonșalanță la decretele sau ordinele cerești pe care le-a instituit pentru că El socotește acest tip de om drept șeptel. Dumnezeu acționează conform unor principii, fără nici cea mai mică confuzie, acțiunile Lui nu sunt deloc afectate de niciun factor și, indiferent de ceea ce face, totul este în conformitate cu principiile Lui. Asta pentru că Dumnezeu are esența lui Dumnezeu Însuși, ceea ce e un aspect al esenței Lui, pe care nu o are nicio ființă creată. Dumnezeu e conștiincios și responsabil în tratarea, abordarea, gestionarea și stăpânirea de către El a fiecărui obiect, individ și lucru viu dintre toate lucrurile pe care El le-a creat și niciodată nu a fost nepăsător față de acest lucru. Față de cei care sunt buni, El e binevoitor și blând; celor haini le aplică pedepse fără remușcări; iar diferitelor vietăți El le face rânduieli potrivite, într-un mod prompt și regulat, conform diferitelor condiții impuse de lumea omenirii în momente diferite, astfel încât aceste diverse ființe vii sunt reîntrupate conform rolurilor pe care le joacă într-un mod ordonat și trec din lumea materială în cea spirituală într-un fel ordonat.

Moartea unei ființe vii – încheierea unei vieți fizice – semnifică faptul că ființa vie a trecut din lumea materială în lumea spirituală, în timp ce nașterea unei noi vieți fizice semnifică faptul că o ființă vie a venit din lumea spirituală în lumea materială și a început să-și preia rolul, să-și joace rolul. Indiferent dacă este vorba despre plecarea sau sosirea unei ființe, ambele sunt inseparabile de lucrarea lumii spirituale. Când cineva vine în lumea materială, rânduieli și precizări adecvate au fost făcute deja de către Dumnezeu în lumea spirituală pentru familia în care acesta merge, era în care ajunge, ora la care ajunge și rolul pe care îl joacă. Și astfel, întreaga viață a acestei persoane –lucrurile pe care le face și căile pe care merge – evoluează conform rânduielilor lumii spirituale, fără nici cel mai mic neajuns. Momentul în care se încheie o viață fizică, între timp, și modul și locul în care se încheie sunt clare și perceptibile lumii spirituale. Dumnezeu stăpânește lumea materială și lumea spirituală și nu va amâna ciclul normal de viață și de moarte al unui suflet, nici nu ar putea comite vreo greșeală în rânduielile ciclului de viață și de moarte al unui suflet. Fiecare dintre aprozii din posturile oficiale ale lumii spirituale își îndeplinește sarcinile și face ceea ce se cuvine să facă, potrivit indicațiilor și regulilor lui Dumnezeu. Și astfel, în lumea omenirii, fiecare fenomen material văzut de om este ordonat și nu conține haos. Toate acestea sunt datorită stăpânirii ordonate a lucrurilor de către Dumnezeu, dar și datorită faptului că autoritatea lui Dumnezeu stăpânește peste tot și toate cele peste care stăpânește El includ lumea materială în care trăiește omul și, mai mult, lumea spirituală invizibilă din spatele omenirii. Așadar, dacă omenirea vrea să aibă o viață bună și să trăiască într-un mediu frumos, pe lângă a primi întreaga lume materială vizibilă, omul trebuie să primească și lumea spirituală, pe care nimeni nu o poate vedea, care guvernează fiecare ființă vie în numele omenirii și care e ordonată. Astfel, când se spune că Dumnezeu este sursa vieții pentru toate lucrurile, nu ne-am dezvoltat noi conștientizarea și înțelegerea „tuturor lucrurilor”? (Ba da.)

Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (X)” în Cuvântul Se arată în trup

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Ce este lumea spirituală?

În ceea ce privește lumea materială, dacă oamenii nu înțeleg anumite lucruri sau fenomene, pot căuta informații relevante sau pot folosi...

Lasă un răspuns